Imobilizările corporale Imobilizările corporale sunt acele bunuri materiale deținute de o unitate patrimonială pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii. Imobilizările corporale mai pot avea ca destinație și inchirierea lor la terți sau susținerea de actvități administrative proprii. Imobilizările corporale reprezintă bunuri fizice cu o utilitate îndelungată și care dețin ponderea cea mai mare în totalul imobilizărilor unei unități patrimoniale. Imobilizările corporale sunt evaluate și reflectate în contabilitate, în funcție de modalitatea lor de intrare in patrimoniu , la valoarea lor de intrare, care poate fi: valoare de aport - pentru imobilizările corporale reprezentând aport la capitalul social; costul de achiziție – pentru imobilizările corporale achiziționate ; costul de producție – pentru imobilizările corporale produse în unitate valoarea justă – pentru imobilizările corporale primite cu titlu gratuit Imobilizările corporale mai pot fi evaluate la valoarea rezulttă în urma reevaluării. Aceasta se stabilește, avându-se în vedere valoarea de intrare în patrimoniu, utilitatea și prețul pieței, precum și gradul de uzură al imobilizărilor corporale, estimat la data reevaluării.Valoarea rezultată în urma reevaluării se numește, potrivit reglementărilor actuale, valoare justă și se
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Imobilizările corporale
Imobilizările corporale sunt acele bunuri materiale deținute de o unitate patrimonială pentru
a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii. Imobilizările corporale mai pot avea ca
destinație și inchirierea lor la terți sau susținerea de actvități administrative proprii. Imobilizările
corporale reprezintă bunuri fizice cu o utilitate îndelungată și care dețin ponderea cea mai mare în
totalul imobilizărilor unei unități patrimoniale.
Imobilizările corporale sunt evaluate și reflectate în contabilitate, în funcție de modalitatea
lor de intrare in patrimoniu , la valoarea lor de intrare, care poate fi:
valoare de aport - pentru imobilizările corporale reprezentând aport la
capitalul social;
costul de achiziție – pentru imobilizările corporale achiziționate ;
costul de producție – pentru imobilizările corporale produse în unitate
valoarea justă – pentru imobilizările corporale primite cu titlu gratuit
Imobilizările corporale mai pot fi evaluate la valoarea rezulttă în urma reevaluării. Aceasta
se stabilește, avându-se în vedere valoarea de intrare în patrimoniu, utilitatea și prețul pieței, precum
și gradul de uzură al imobilizărilor corporale, estimat la data reevaluării.Valoarea rezultată în urma
reevaluării se numește, potrivit reglementărilor actuale, valoare justă și se determină, de regulă, de
evaluatori competenți, pe baza unor calcule specifice și ținând cont de elementele enumerate
anterior.
Reflectarea în contabilitatea imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor:
211 ,,Terenuri și amenajări de terenuri”, cont sintetic de gradul I care se
dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:
2111 Terenuri
2112 Amenajări de terenuri
212,, Construcții ”
213 ,, Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”, cont
sintetic de gradul I care se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:
2131 ,, Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalațiide lucru) ”
2132 ,, Aparate și instalații de măsurare , control și reglare ”
2133 ,, Mijloace de transport ”
2134 ,, Animale și plantații ”
214,, Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane
și materiale și alte ctive corporale”
Georgescu I., ,,Elemente de contabilitate aplicate în societățile comerciale și instituții
publice”, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2004
Caracterizarea analitică a activelor
Imobilizările corporale reprezintă active care :
a) sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producție proprie de
bunuri și servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru folosirea lor în scopuri administrative;
b) sunt utilizate pe o perioadă mai mare de un an
c) au o valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Elemente patrimoniale :
2.1. Terenuri și construcții cuprind :
suprafețe terestre cu o destinație economică dobândite de agenți economici prin
acte de vânzare-cumpărare sau sub forma de despăgubiri în cazul exproprierilor;
investiții efectuate cu amenajările, căile de acces racordările la sursele de energie și
apă, pădurile, lacurile, bălțile
construcțiile
2.2. Instalații tehnice și mașini
Conform OMFP nr. 1752/2005 în structura lor se includ :
instalații tehnice
mijloace de transport
animale și plantații
2.3.Alte instalații utilaje și mobilier cuprind:
mobilier
aparatură birotică
echipamente de protecție a valorilor umane și materiale
alte imobilizări corporale
2.4. Avansuri și imobilizări corporale în curs
Conform OMFP 1752/2005, cuprind:
costul de producție sau achiziție al investițiilor neterminate la finele exercițiului
efectuate în regie proprie sau în antrepriză;
avansurile acordate furnizorilor de imobilizări corporale;
Popa E., Briciu S., Oprean I., Bunget O., Pereș C., Pete Ș., ,,Bazele contabilității”, Editura Economică,
București 2009, pag 44
Contabilitatea opera iunilor privind deprecierea activelor imobilizateț
Se poate vorbi de deprecierea activelor imobilizate atunci când valoarea actuală de inventar la un
moment dat, este mai mică decât valoarea lor de intrare.În funcție de cazul în care se află diferența
corespunde unei deprecieri reversibile sau unei deprecieri ireversibile. De regulă, deprecierile ireversibile
(definitive ) se înregistrează în contabilitate sub forma amortizării, iar în cazul deprecierilor reversibile
intervin provizioanele pentru depreciere.
În concepția economică, amortizarea imobilizărilor presupune includerea in cheltuiele de exploatare
a fiecărui exercițiu, a sumei totale a deprecierii ireversibile suferite de acestea, astfel încât durata normală
de utilizare, valoarea lor de intrare să se recupereze integral.
Procesului de amortizare i se supun atât imobilizările corporale cât și cele necorporale.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data
punerii acestora în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de
viață și condițiilor de utilizare a acestora. Unitățile patrimoniale care desfășoară activități cu caracter
economic amortizează imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe utilizând unul din următoarele
regimuri de amortizare:
amortizarea liniară
amortizarea degresivă
amortizarea accelerată
Georgescu I., ,,Elemente de contabilitate aplicate în societățile comerciale și instituții
publice”, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2004, pag 184
Casarea i cedarea imobilizărilor corporaleșO imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun
beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilzarea sa ulterioară.
Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri
parțiale, atunci ea scaote din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă
dispune de informații necesare.
În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din
vânzare,cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea
acesteia.
În scopul prezentării contului de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casări
sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de
scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, și trebuie
prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli.
Compensa ii de la ter i ț țÎn cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale , creanțele sau sumele
compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea sau construcția ulterioară de
active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor
justificative. Astfel deprecierea activelor se evidențiează la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a
încasa compensațiile se evidențiează pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în
momentul stabilirii acestuia.
Exemple de compensații pot fi înregistrate în următoarele situații:
a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurarepentru deprecierea sau
pierderea unor imobilizări corporale cauzată ( dezastre naturale sau furt )
b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale (terenuri care au
fost exproprietate)
Evaluarea la data bilanțului
O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările
cumulate de valoare.
Moroșan I., ,,Contabilitate financiară și de gestiune” Editura CECCAR, București, 2013,pag 154-158
Reevaluarea imobilizărilor corporale
Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă, ținîndu-se seama de
inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței. Reevaluarea imobilizărilor corporale se
efectuează de către evaluatori autorizați sau de către specialiști din cadrul entității, cu pregatire tehnică in
domeniu.
Operațiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se
în principal două metode:
1. metoda valorii brute- potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a
imobilizărilor corporale, cît și amortizarea cumulată
2. metoda valorii nete- care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a
amortizării cumulate și a ajustărilor pentru dpreciere.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere în
mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanțului.
Activele care fac parte din aceeași clasă de imobilizări corporale (terenuri, clădiri, mașini etc.)
trebuie să fie reevaluate simultan, pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situații financiare
anuale a unor sume care sunt o combinație de valori calculate la date diferite.
Plus valoarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o
crestere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreștere a valorii contabile
nete, atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. Dacă valoarea justă stabilită la
inventariere este mai mică decât valoarea contabilă netă, diferența în minus se înregistrează ca o cheltuială
nedeductibilă fiscal.
Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve, fie la scoaterea din
evidență a activului pentru care s-a construit rezerva din reevaluare, fie pe măsură ce activul este folosit de
entitate. În cazul din urmă, valoarea rezervei transferate este egală cu diferența dintre amortizarea
calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al