il XV. Arad, Duminecă, 316 Iulie 1911 Nr. 144 TRIBUNA · şcoalelor noastre prin legea şcolară a lui Apponyi, alături de persecuţiile zilnice ale presei noastre, încap foarte

il XV. Arad, Duminecă, 316 Iulie 1911 Nr. 144 •ABONAMENTUL

In an . 2 8 Cor. Inn um. . 14 < |o lună . , 2.40 « mirul de zi pentru Ro-

I şi străinătate pe an 40 franci.

fon pentru oraş şi comitat 502. TRIBUNA REDACŢIA!

şi ADMINISTRAŢIA : Strada Deák Ferenc Nr. 20.

INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costă fiecare şir

20 fileri. Manuscripte nu să înapo­

iază.

Tea t ru l nos t ru . A rad, 15 Iu l i e .

Ani p o m e n i t î n u n u l d in n u m e r e l e t re -llecum c ă p i t a n u l DO po l i ţ i e d in O r a d e a -

ia c e r c a t s ă z ă d ă r n i c e a s c ă r e p r e z e n -t e a t r a l ă a n u n ţ a t ă a c o l o de m i c a

ide t e a t r u a lui A. P . Bănu ţ - M o t i v u l JD DEINSEN m a t şi r id ico l . Cică N U a f o s t

înţat d e c â t c o n c e r t u l , n u şi REPREZEN-

t e a t r a l ă . iar a c t o r i i n u s u n t a c t o r i [iffltabili şi din R o m â n i a , ci n i ş t e s impl i

taţi dc la no i . Ş t i m şi a c e i a c â t e pie-ise p u n în c a l e a m i c i l o r n o a s t r e s t r ă -

[eiiţe t e a t r a l e d e l à s a t e , u n d e n o t a r u l sa-î m p r o u n ă c u s u b p r e f e c t u l s u n t su­

premii c r i t i c i de a r t ă , c a r i s i n g u r i p o t s ă ho&ească d a c ă o p i e s ă de -a n o a s t r ă , o modestă c o m e d i o a r ă , c a . . R u g a de l à Chi -setău" a lui V u l c a n b u n ă o a r ă , se p o a t e r e ­prezenta s au n u . N u n e - a r m a i r ă m â n e a iecài să c o n s t a t ă m a c e s t e s t ă r i de l u c r u r i tu adevărat a z i a t i c e ş i să t r e c e m m a i de-Ir te . L u m e a n o a s t r ă CUNOUŞTO^doar a t â t le bine aces t e m i c i mize r i i a l e A i e ţ i i n o a -tre năcă j i t e . C i n e d i n t r e noi , ÎN v â r t e j u l • a n j e r i i " u n e i . .pe t recer i" ' n u s 'a a l e s c u Sutra p o s o m o r â t ă a e u t ă r u i c ă p i t a n de

\Щіе s a u subpre fec t îinbiil 'at c a r e t r a g e «fcreionul r o ş u pes te un p u n c t din p r o -fpam. c a r e a r p u t e a să a t a c e s i m t i t o a r e a k i i d e e de s t a t m a g h i a r ? !

Este î n s ă în t o t a m e s t e c u l a c e s t a l e g a l ţi ilegal al a d m i n i s t r a ţ i e i u n g u r e ş t i în m a ­nifestările n o a s t r e p u r c u l t u r a l e şi a r t i s ­tice o t e n d i n ţ ă , c a r e n e l ă m u r e ş t e p e de­

plin asupra întreg sistemului complicat, cu care guvernele noastre v r e a t i să con-rupă şi cu vremea să zdrobească sufletul nostru românesc, c u toa te însuşirile şi manifestările lui specifice. Din toa te a-ceste mici şicane şi oprelişti se desveleşte ţ i n t a s u p r e m a TUT UROR g u v e r n ANTILOR

noş t r i : Nimicirea noas t ră ca popor româ­nesc cu firea lui distinctă, maghiar izarea noas t r ă ! înzadar ţipă gazetele ungureşt i că nu există ţ a r ă cu l ibertăţ i mai mul te pentru naţ ional i tă ţ i , ca a noastră şi înza­dar protestează ţinând car tea de legi a lui F . Deak în mână şireţii noştri miniştrii împreună cu toţ i şeghe.ştii loi', că noi sun­tem liberi să ne cultivăm sufletele şi ini­mile noastre după cum vrem. faptele a căror durere noi o simţim, strigă adevărul lor peste toa te aceste desminţiri minci­noase.

Iată cazul delà Orade. Poa t e crede v r ' i m om cu mintea sănătoasă că la spa­tele acestui scandal provocat de căpitanul de poliţie din Oradea-mare se ascund mo­tivele P E cari LE invocă el? Se poate pre­supune că administraţ ia noas t ră ar fi a tâ t de corectă încât să se teamă, să zicem, de vr 'on spectacol imoral? Nu. Ştie doar şi căpitanul de poliţie din Orade, sau cel pu­ţin a trebuit să ştie, gazetele ungureşt i LO­CALE SCRIAU doar. CĂ d. Bănuţ împreună cu to ţ i actorii lui s u n i c t \ a ţ i \ N I ungari , în par te bursieri ai societăţii noastre de tea­tru, ale cărei s ta tu te aprobate de guvern permit să se susţină o t rupă de t ea t ru ro­mânească . Şt im şi aceia că administraţ ia

noas t ră nu estte grozav 'de susceptibilă din par tea valorii morale şi mai ales artis­tice a pieselor de t ea t ru ungureşti , ne-cum româneşt i . Nu. căpitanul de poliţie din Grade, împreună cu to ţ i soţii Iui de prigo­nire ai culturei româneşti , urmăresc cu to­tul altceva.

Alături de tentat ivele de cAorâ re a şcoalelor noast re prin legea şcolară a lui Apponyi, a lă tur i de persecuţiile zilnice ale presei noastre, încap foarte bine a-ceste oprelişti, se complectează doar unele pe altele şi împreună numai răuşesc să ne dea imaginea limpede a armei cu sute de tăişuri depusă în manile guvernului ungu­r e s c , armă, adeseori nevăzută care taie însă to tdeauna adânc în sufletul poporu­lui nostru. Pr in legea lui Apponyi s'a ţin­t i t la nimicirea bietelor noas t re începu­tur i culturale delà sate, prin prigonirea presei româneşt i se urmăreş te amuţ i rea silnică a singurului glas al nostru care poate să ne strige revolta sau poate să arunce în mul ţ ime cuvântul de îndru­mare . Pr in prigonirea începuturi lor noa­stre de tea t ru , ce vrea oare guvernul un­guresc? Vrea doar să ne ferească care cumva de vre-o ră tăci re în domeniul ar­tei sau cearcă să facă vre-o propagandă pentru desvoltarea gustului art ist ic la n o i ? ! Nu-i aşa, că sunt de râs astfel de pre­supuneri? !

Altceva vrea guvernul nostru. Văzând eî, cum în vremea din u r m ă începem să ne înciripâm şi n o i o mişcare ma i con­şt ientă pentru lămurirea unei culturi na­ţionale proprii, văzând în direcţia aceasta

FOITA ZIARULUI „ T R I B U N A "

Ceasuri de seara. D e Ion Agâ rb i ceanu .

— Adier i le ser i i . —

ïiua î n t r e a g ă ră tăc i sem sub bol ta pădur i i , plină dc umbră şi răcoare , pe căi, pe că ră r i cunos-eute. prin poeni le cu i a r b ă de mătase . E r a u ace­laşi cărări, aceiaşi a rbor i , aceleaşi f runze , ca şi minte cu a t â ţ i a ani . N u m a i râp i le se mai m a r i ­nen, păraile se făcură mai adânci , pe a locur i tu-fifuUe 'ndesase, şi pe une le răzoare vizunii nouă è vulpe, i a r a l te le vechi , pe car i le ş t iam, pă ră ­site. Deşi şt iam că f runza aceasta de s tejar , verde , pieksă, e n u m a i d in p r imăva ră , că acea pe care o ştiam e de m u l t pu t r edă , poa te u n a cu pămân­tul, îmi părea că revăd p ă d u r e a nesch imbată , aşa cum o ştiam. Şi u n s imţămân t t r i s t mă copleşi, htl, îmi ziceam, omul e ma i t recă to r , d in to t ce este in lume. P ă r ă u l acesta îl vor vedea şi oame­nii cari vor t r ă i peste mii de ani . R ă c o a r e a pa­jurii va mângăia şi pe cei ce-or r ă t ăc i după vea-rari, pe-aici. N o i t r ecem repede , pe când firea amâne aceaşi, vecinie t â n ă r ă , nemur i t oa re .

Şi seara, lângă vechea colibă, delà poalele pădurii, acelaşi gând g r e u mă apăsa. P r i v e a m keile cunoscute, răzoare le pl ine de spini . A h ! »o tufă dc spini t r ăeş t e ma i mul t decât omul . iteiaş lugeri t iner i , ron ţă ie mieluşei i în fiecare

jrinăvară.

. Atunci din sânul pădur i i po rn i ră adier i le serii

p l ine de răcoare , şi par 'că-mi şopt i ră : . .Spre odihnă !"

Al t ăda tă aş tep tam cu nesaţ adier i le sări i . Resp i r am cu nesaţ a roma înv ioră toare a boare i de seara. Şi a tunci îmi spunea de odihnă , da r ' de odihna p lăcu ta a unei nopţ i .

Acum în ţe legeam al tceva din adieri le serii . Acest , ,spre od ihnă" căpă tă deodată o mul ţ ime de în ţe lesur i . Cum clă t ina încet f i re le de i a rbă şi mângă ia pot i re le f lori lor , şoptindu-le cu glas dornol, de mamă ado rmi toa re : „spre od ihnă" , pă rea că le zice: Sp re odihnă dulce. A ţ i s t ră luc i t o zi în t reagă în razele soarelui , or i a ţ i fost adă­pa te de picuri i călduţ i ai ploii . Sp re odihnă ! ca să pu te ţ i s t ră luci şi mâne , să ademeni ţ i f l u tu r i i şi mici le gâze cu ha ine sclipicioase. S p r e od ihnă ! Să doarmă sub voi, în l in iş te pămân tu l , să vă t r i m i t ă ceru l p icur i i de rouă, lacr imi le sale de iub i re .

Şi , t r ecând adieri le p r i n f runzişul boga t al a rbor i lo r bă t r ân i , le c lă t ina domol podoaba şi p ă r e a că le zice, m â n g ă i n d u - i : S p r e od ihnă ! O zi î n t r eagă aţ i sorbi t d in a rg in tu l ae ru lu i de vară , v 'a ţ i scăldat în lumină ca ' n t r ' o m a r e ne­m ă r g i n i t ă , aţ i adăpost i t de arş i ţa soarelui pase­r i le cân t ă toa re . Acum încet- încet adormi ţ i în pa­ce, să poa tă visa paser i le 'n cu ibur i le d in ramu­r i l e voastre . S p r e od ihnă ! să vă în ţepen i ţ i ma i t a r e rădăc in i le în pământ , să nu vă poa tă doborî vijelia, ce poa te v ine mâne .

S p r e odihnă, toa te gângăn i i l e p ă m â n t u l u i , ca mâne să pu te ţ i iarăş i a le rga l ibere unde veţi voi, să v ă . b u c u r a ţ i de viaţă , să slăviţ i v ia ţa .

Şi c iudat , mi-se p ă r u că aceste ad ie r i ale ser i i mângă ie cu de-osebită d u r e r e pe om, şi vieţui­toare le cărora omul le-a luat l ibe r ta tea .

Cum t receau p r i n ocolul u n d e se culcaseră boii , care r u m e g a u acum, g e m â n d în r e s t i m p u r i , pă rea că le zice: Sp re odihnă, nenoroci te pu r t ă ­toare de j u g u r i . O zi î n t r eagă a ţ i t r a s b razda n e a g r ă şi g rea , ca să răn i ţ i , f ă ră să şt i ţ i p e n t r u ce, p â m ă n t u l . I n cup to ru l apr ins de că ldură a zilei de vară , aţ i p r imi t lovi tur i de biciu, delà cei ma i b ic iu i ţ i încă decât voi. S p r e od ihnă ! să adu­na ţ i p u t e r i nouă în t r u p u l vos t ru ur iaş , ca m â n e , în schimbul munc i i ce veţi face-o, să mânca ţ i a-ceiaşi ogr ing i , şi să vă ardă pielea acelea-şi ples-ne. S p r e od ihnă , s ă r m a n i copii desmoşteni ţ i ai f i -rei . Voi sun te ţ i ma i pu ţ in fer ici ţ i ca o l ă c u s t ă ! Când nu veţ i mai pu tea munc i , vă vor lega l a iesle, vă ve-ţi m i r a de n u t r e ţ u l bun ce-1 ve-ţi p r i m i aşa d i n bun senin, şi abia ve-ţi în ţe lege când vă vor a runca o funie î n t r e coarne şi vă vor duce î n t r ' u n loc dosit . Sp re od ihnă ! bucuraţ i -vă , căci p e n t r u voi s'a s fâr rş i t o zi de chin.

V i n adierele ser i i , v in b lânde şi răcoroase, şi m â n g ă i e f run t ea p l ină de sudori a omului . Şi-i spun, spre od ihnă! U i t a ţ i de ziua de azi, căci z iua de azi, ca şi când n ' a r fi fost, e p i e rdu tă p e n t r u to tdeuna . Cu ziua de azi eşt i ma i b ă t r â n , te a-p rop i i ma i mul t de groapă .

Vezi şi în ţe legi că munca ta de azi, ca şi cea de eri , e zadarnică . î n ţ e l eg i că por ţ i şi t u u n jug , da r n u te mai gând i la el. E zadarn ic . S p r e hod ină ! să se odihnească membre le ta le f r â n t e de muncă . N u te revol ta , nu- ţ i face g â n d u r i : to­t u l e zadarn ic . T u vei l up t a zi de zi,vei s lăbi me ­reu d in pu t e r i , ş i 'n u r m ă vei m u r i , f ă ră să f i ş t iu t p e n t r u ce t ră ieş t i . Gându l e zada rn ic : m a i b ine adormi de cu bună vreme, ca m â n e să poţi p u r t a iarăş i sapa.

. T R I B U N A ' 16 Iulie n. 1911

munca pe care o desfăşurăm noi în ca­drele Societăţi i noastre de tea t ru , înfier­bân ta t de gărgăunii idei de s ta t maghiar s'a a runcat să le sugrume şi pe aceste modeste şi nevinovate nizuinţi ale noastre . Căci bine se ştie la Budapesta că omorând din îaşe puternica propa­gandă naţ ională ce am putea-o face prin tea t ru , noi vom fi ţ inuţ i to t în neputinţa noas t ră de până acum. Bine ştie mini­strul Zichy, vrednicul u rmaş al lui Apponyi, că tea t ru l pe care vrem să-i fa­cem şi fără ajutorul, bugetului statului, ajutor pe care avem dreptul să-1 cerem şi să-1 primim, aduce cu sine o bogată înflo­rire l i terară şi artistică, care nu ar fi alt­ceva decât o puternică contribuţie la în­tăr i rea f e ţ e l o r noastre naţ ionale. Pr in teat rul pe care l-am putea face din băni-şorii noştr i adunaţ i cu a tâ ta t rudă, am crea o mare tr ibună, dela care a m şti să predicăm cu elocvenţă puterea geniului nost ru naţional , încă tuşa t şi strivit astăzi de a tâ tea legi şi ordonanţe ministeriale ungureşt i . Ar răsăr i pe urmele lui, dramele şi comediile pe cari azi nu le avem, a r ră­sări actorii noştri de talent, cari fără să ţ ie discursuri politice şi chiar fără să re­prezinte pe scenă marea şi t ragica figură a lui Iancu bunăoară , ar şti să inspire în noi puterea magică a limbii noast re ro­mâneşt i . Bine le ştiu aceste, to ţ i miniştrii şi toţ i căpitanii noştr i de poliţie până la ult imul subprefect şi tocmai din pricina aceasta trebuie să înregistrăm cazuri ca cel dela Orade. Bine ştiu că prin astfel de oprelişti siluesc într'ujh mod barbae na­tu ra — sugrumă doar cele ma i fireşti ni­zuinţi ale unui popor — dar ,,ideia" care s'a cuibărit în sufletele lor le întunecă orice judecată limpede.

In faţa tendinţelor acestora, ce se ma­nifestă prin repetate acte ilegale cari îşi au şi urmările lor dezastruoase, noi nu pu tem sta mai departe indiferenţi, ur­mând conduita umilită a resemnatului .

Trebuie să accelerăm, aruncând la mijloc toate sforţările noastre, înfiinţarea unei trupe constante de tea t ru . Ş t im că d. Dr. I . Mihu se ocupă de mul t cu această ideie şi nădăjduim că la viitoarea adunare a Societăţi i de t ea t ru se va afla o soluţie potrivită. Mijloacele noastre sunt mode­ste, dar 1 în sfârşit sunt şi vor fi odată şi mai bogate. Am dori apoi, ca de as tăda tă să nu se mai observe ca în rândul t recut la Alba-Iulia, o circumspecţie a tâ t de pu­ţin mot ivată . Să biruiască în noi în sfârşit însufleţirea nobilă m a i puţin prudentă, dar cu a tâ t mai binefăcătoare, (luvernole ungureşti nu au recurs la ultimele arme în privinţa aceasta, dar noi ne putem aş­tepta în fiecare clipă şi la cele mai teme­rare acte din partea lui.

„Ce vrea guvernul (unguresc) cu şcolile noa­stre?" , ,Bud. H p . " publică azi un lung ar t icol de polemică, în care r ă spunde la art icolul nos t ru publ icat cu t i t lu l pus în f run tea acestor ş i re . „ B . H - p . " declară că, oricât ne-am împot r iv i , pe vii­tor numele româneşt i se vor scr ie în actele ofi­cioase cu or tograf ie ungurească , pent rucă nici un stat nu poate tolera ca numele ungureş t i (!) să fie... „ ca r i ca tu r i za t e" p r i n or tograf i i le s t re ine .

P o a t e vor încerca organele guve rnu lu i să pu­n ă în pract ică şi această fărădelege. D a r noi nu vom suferi-o în tăcere.

Avem dreptul şi datoria să refuzăm orice acte, în cari numele nostru nu e scris aşa cum se găseşte în registrele stării civile şi cum l-au scris părinţii noştri. Avem de altă parte dreptul şi datoria să cerem dela oficiile stării civile să le introducă aşa pe cum le-am moştenit şi să refuzăm semna­rea actelor în cari nu se respectă acest drept al •nostru.

Deschiderea Reichsrathului austriac. Mar ţ i , 18 Iu l i e n., se va ceti în H o f b u r g mesajul de t ron p r i n care se deschide noul p a r l a m e n t aus t r iac . M a j . Sa va sosi d in Ischl L u n i î na in t e de amiazi şi se va întoarce M a r ţ i , la orele 2 d. a.

I n cercur i le b ine in formate se a f i rmă că me­sajul de t ron va fi mai scurt decât de obicei, da r ţ i n u t în t e rmen i categorici. I n mesaj , Maj Sa va s tă ru i î na in t e de toate asupra necesi tăţ i i re-

Sp re od ihnă ! şi u i t a ţ i dure r i l e de azi. As ta e de l ipsă ca să le poţ i p u r t a pe celea de m â n e . Voi oameni i a ţ i fost despoiaţi de l iber ta te , şi a ţ i fost c inst i ţ i eu u i t a rea . Voi pr iv i ţ i vecinie la z iua de mâne . To t ce a fost până în cl ipa asta , e p ie rdu t . Şi b ine e aşa. U i t a ţ i şi du rmi ţ i , ca po­va ra dc m â n e să nu vă apese p r ea t a re .

S p r e odihnă, biet suflet t rud i t , care ai s t a t z iua î n t r eagă închis în t r u p u l gârbovi t deasupra mesei u n u i birou. S p r e odihnă femeie săracă, pe ca re te-au ameţ i t de cap munca unei zile şi zbe-re te lc puzder i i de copii . N u vezi tu , că în odihna aceast e s i n g u r a t ihnă , în v ia ţa ta ? Când, să tu i , î ţ i do rm copii toţ i , când î ţ i r az imi toate oasele, n u s imţ i dulcea ţa l inişt i i , fer ic i rea vie ţ i i?

S p r e od ihnă ! U i t ă că azi ţi-a m u r i t u n om la casă. Or i mai b ine , gândeşte- te la asta, ci n u te în t r i s t a . N u în ţe legi în clipa asta, mai m u l t ca or i când, deşer tăc iunea v i e ţ i i ? "

Şi acel „spre od ihnă" care pă rea p u r t a t de adier i le seri i aceleia, mai avea încă o mul ţ ime de în ţe lesur i . î m i p ă r u că însăşi adierea e ma i p r i e t ină , mai aproape de lumea ne însuf le ţ i tă , şi de v ie ţu i toare le l ibere , decât de om şi împă ră ţ i a lu i de l a n ţ u r i . Şi cuvintele acestea îmi p ă r u r ă ae-vea, şi, pen t rucă e rau p rea dureroase , n ' am voit să le mai aud.

Şi m 'am gând i t a tunci , î n t r ' u n tâ rz iu : ori cât e de încă tuşa t omul în viaţă , or i cât şi-a pier­du t l ibe r ta tea , to tuş i poa te une-or i învinge . I a t ă

sunt oameni mulţ i , poate toţi oamenii , car i se gândesc aşa de r a r la acel „spre od ihnă" .

Aceea adiere a boarei de seara îl î ndeamnă pe om mai mul t Ia viaţă , la folosirea vieţi i , la del iciul vieţi i decât la odihnă . I n ad ie r i l e boarei de seara se în f i r ipă cânteei le de dragoste , se pornesc p l imbăr i le , pe­t recer i le , fest ivaluri le . I n loc să m e a r g ă omul spre odihna de noapte, g u s t a r e a vieţ i i devine tot mai in tensivă, şi în mul te oraşe mar i , de pildă, nici nu se mai ştie ce-i noap tea cu odihna ei, cai-e ne-ar amin t i de soar ta noas t r ă aşa de t r i s tă .

Şi , înv ingându-mi astfel , impres ia dure roasă dela început , sufletul mi-se l u m i n ă , mi-se în­călzi. U n cântec dulce pă rea că-mi adie în apro­piere , şi mă împresu ră d in ce în ce mai mul t . Şi am simţi t de-odată că-s mai m u l t ca f irele de ia rbă , ca f lori le câmpulu i , ca î n t r eaga pădu re ur iaşe . P u t e r e a suf le tu lu i omenesc mă făcu să văd to t ce-i pe p ă m â n t ca u n ne însemna t fir de n i s ip , în asemănare cu mine , omul . Care văd, care s imt şi judec, care înţe leg, şi fără de care lumea asta — p ă m â n t u l nos t ru adică — n ' a r avea nici u n înţeles .

Şi cu cât mă s imţeam mai elevat din gându­r i le negre , vedeam că este şi 'n om ceva ce n u îmbă t râneş te , este u n isvor de via ţă vecinică. Şi n u mai invidiam nici spinele , nici râpa din pă­dure , вй mă gândeam în înse ra rea aceea nespus de uşoară , cât de nemărg in i t ă c lumea as ta pe care o poate cupr inde un suflet omenesc.

formelor mi l i t a r e , i m p u n â n d deputaţilor bwii de a le vota.

I n sesiunea de vară , însă, reformele acea nu vor fi l ua te în discuţ ie de Eeichsrath, fiindd baronul Gautsch s'a convins în cursul constaté r i lor sale cu şefii pa r t ide lo r că nu poate să obtint votur i le lor p e n t r u aceste proiecte.

B a r o n u l Gautsch va căuta , în cursul vacant lor p a r l a m e n t a r e de vară , să'şi câştige o majot tä te p a r l a m e n t a r ă care să-i a s igure votarea щ i ede lo r .

* Obstrucţia continuă. Şed in ţa de azi, mail

n iş t i tă decât cea de ier i , s'a u rma t în semnul o s t rucţ ie i . A lua t cuvân tu l şi contele Apponyi e să declare că socoteşte î n d r e p t ă ţ i t ă orice ani a p a r l a m e n t a r i s m u l u i în combaterea acest* proiecte . A lua t în a p ă r a r e coaliţ ia, spunimd o a lupta t cu toate pu te r i l e pen t ru maghiarizam a rma te i şi dacă nu i-s'ar fi pus piedeci iaca ar fi real izat acest, ideal .

La sfârş i tul şedinţei au fost interpelări. Dit cut ia se va cont inua în şedinţa de Lun i .

D. Justh despre chestia naţionalităţilor.

— Scrisoare, din Budapesta. —

— 14 Iulie n. In sfârşit, după a tâ tea seri de plié

scală. în cari se vântură de cinci I uni de zile aceleaşi argumente pro şi cont luptei noast re naţ ionale interne, iată à leva ceasuri de vioiciune, de interes ma zugrăvit pe toate feţele dela masa noa stră din cafenea, iată urechi plecate audă ceva deosebit, important .

Sântem într 'o grădină cu boschewl dese. Alăturea de noi discută cu aprinder sau, uneori, cu aiere de ta ină depuşi /. Justh, S. Eitner, Mádi Kovács, Beck şi riporterii parlamentai-/ ai ce mai multe ziare din capitală, — între ca cei dela , ,Budapesti I i i r lap" „Alz Újság' ..Magyar Hir lap" , „A" Nap" etc. Curios t a t ea ni este firească, iar hârtia şi ere» nul pentru a face noti ţe despre cele au­zite — foarte explicabile. La început an zim lucruri puţin in teresante : glume mai mul t sau mai puţin spirituale, linguşirii adresa ,,FJxcelonţiei sale" d. Jus th , critici actualului guvern, şi altele.

începe unul : — ,,Excelenţă, un temperament ati

de Combativ şi de stăruitor, la vrâsta şaizeci şi doi de ani . . ."

— ,,Cine ţi-a spus D-tale că sunt 62 de a n i ? "

— ,. Băiatul Kxc. Tale, Ion. . ." — ,,Mi-se pare că el nu era de ia

când m ' am născut eu... Am numai 61 < ani...

Lucruri de n a t u r a aceasta curg gâriă Deodată aduce cineva vorba despre sufra­giul universal. Pa r e că a t â t a ar fi aştepta Justh , căci a, început să vorbească aspru didactic, cu modulaţi i le de voce obicinui la discursuri. Uneori s 'auzea câte-o între-rupere, pe care şeful independiştilor de i biceiu o ignora. I a t ă cât am putut prim din cele rost i te :

„Sufragiul universal trebuie realiza fără doar şi poate. Să nu ne temem naţionali tăţ i , căci acestea nu vor ave

DAJKOVITS E. Atelier de fotografii artistice, — — de primul rang. — — O R A D E A M A R E , Palatul Sas.

Fotogra f i i şi p o r t r e t e , reproducţii după tograf i i v e c h i şi n o u i în mărime natura expuneri de obiective speciale pentru interiora, acatice, şi lucrări în aquarel şi olei artistic execult Atelierul se află exclusiv numai în Palatul Г

16 Iulie n. 1911

nici un câş t ig pe u r m a r e f o r m e i é lec to ­rale. Noi a v e m în m â n ă o ra şe l e ţ ă r i i , pâ r -

I ghia cea m a i s i g u r ă a p u t e r i i . I a r po l i t i ca statornică a t u t u r o r g u v e r n e l o r a fost .şi vii fi ca să ne î n t ă r i m în o r a ş e . D a r v ă rog. domni lo r , să nu p u b l i c a ţ i d e c l a r a ţ i a aceasta, — căc i sunt, a n u m i t e l u c r u r i c a r i nu t rebu ie să a j u n g ă în p u b l i c i t a t e , şi s u n t anumite p u n c t e de p r o g r a m , c a r i nu e consult să fie t r î m b i ţ a t e .

Scopu l n o s t r u e s t e s ă s c o a t e m n a ţ i o ­nalităţile din g h i a r e l e V i e n e i . i n p r i v i n ţ a aceasta n 'o să p u t e m a j u n g e la r e z u l t a t e mulţumitoare, p â n ă c â n d nu v o m î n c e t a cu s i s t e m u l pol i t ic î n t r e b u i n ţ a t fa ţă de na ţ ional i tă ţ i p â n ă a c u m a . P r o c e d u r a ad­minis t ra ţ ie i n o a s t r e f a ţ ă de n e m a g h i a r i se reduce l a a p o s t r o f ă r i de n a t u r a u r m ă ­toare : v a l a h p u t u r o s , s l ovac s t u p i d ! In afară de a c e a s t a , g u v e r n e l e a u şi ele apu­cai uri g r e ş i t e : în t i m p u l a l ege r i lo r în­cheie cu n a ţ i o n a l i t ă ţ i l e p a c t u r i , pe car i nu le ţ ine , i a r d u p ă a l ege r i n ic i ira m a i v o i e s c să s tea de v o r b ă cu ele . Nu- i m i r a r e că după lucrur i de n a t u r a a c e a s t a a l egă to r i i nemaghia r i îşi î n t o r c pr iv i r i l e sp r e V i e n a .

D e c l a r a ţ i a p u b l i c a t ă p r in z i a r e şi a t r i ­buită m i e — d e s p r e cele „ z e c e m i l i o a n e ife Ungur i n o i " , pe c a r i eu i-aş p u t e a câş-tíga p r i n t r ' o s i n g u r ă v o r b ă , — n u cores ­punde a d e v ă r u l u i . A r fi o cop i l ă r i e să fac astfel de d e c l a r a ţ i i .

T a i n a , p r i n c a r e n e p u t e m a s i g u r a şi menţ ine s u p r e m a ţ i a de r a s ă în ţ a r a acea ­sta, e s t e : r e a l i z a r e a f a p t i c ă a s u p r e m a ţ i e i cu l tura le şi e c o n o m i c e u n g u r e ş t i . I n felul a ces ta a m a j u n g e s ă a v e m n e p e r i c l i t a t ă pe veci s u p r e m a ţ i a po l i t i că . Al t fe l , pr in m i j -

loacele neumane ale p ă d u r i l o r de baio­nete — cu r e z u l t a t e v r e m e l n i c e — nu se poate p r e v e n i a v â n t u l c u l t u r a l n e t ă g ă d u i t al c o n c e t ă ţ e n i l o r n o ş t r i .

C i n e v a î n t r e r u p e : E x c e l e n ţ ă , n u ne-au în t recu t d e c â t Saşi i . . . )

S p r e n o r o c u l n o s t r u , Sa ş i i s u n t f oa r t e puţini şi n u p r e z i n t ă o p r i m e j d i e r e a l ă .

P e u r m ă , d o m n i l o r , ne t r e b u i e o per-tectă o r g a n i z a ţ i e e c o n o m i c ă . F i r e ş t e , a-ceasta n u se p o a t e d e c â t d u p ă c e v o m fi real izat i n d e p e n d e n ţ a e c o n o m i c ă a ţ ă r i i . Atunc i a b e a n e v a fi c u p u t i n ţ ă să î m b u ­n ă t ă ţ i m s t a r e a m a t e r i a l ă a t u t u r o r locui­tori lor de là noi, — şi a ic i e s t e a r m o n i a în p r o g r a m u l m e u ! A l t c u m , c â t ă v remi i ce­tă ţeni i u n g a r i cu b u z e s t r ă i n e v o r v e d e a in jurul lor s t a t e l e n a ţ i o n a l e î n f l o r i t o a r e ale f ra ţ i lor lor de un s â n g e , n u p o t c r e d e că ei se a l ipesc cu t o a t ă d r a g o s t e a şi s ince­r i t a tea de n o i . "

A t â t a a m p u t u t a l e g e s igu r d in ce le spuse de d. J u s t h d e s p r e c h e s t i a n a ţ i o n a ­lităţilor. B i n e î n ţ e l e s că s ' au r o s t i t mu­strări d o m o a l c lu i Kossu th - f iu l , şi p roro­ciri s i g u r e d e s p r e c ă d e r e a g u v e r n u l u i Khuen, şi d o r i n ţ e de a se face o d a t ă ale­geri d u p ă sece r i ş ( c â n d a r e şi o p o z i ţ i a b a n i mai mu l ţ i ) , d a r a c e s t e a nu n e p r e a i n t e r e ­sează.

Dec l a r a ţ i i l e de m a i sus , f ă c u t e în cl ipe când n u se p u t e a b ă n u i n ic i o s u r p r i z ă şi absolut a u t e n t i c e , n e exp l i că d o u ă l u c r u r i . Primul e s t e : p r e c a u ţ i a şi r e z e r v e l e c u c a r i s'a e x p r i m a t t o t d e a u n a d. J u s t h d e s p r e marea p r o b l e m ă a n a ţ i o n a l i t ă ţ i l o r în în­trunirile pub l i ce ţ i n u t e în f a v o a r e a sufra­giului un ive r sa l . A l d o i l e a : a t i t u d i n e a pre­sei oficiale (deci : i n s p i r a t e ) i n d e p e n d i s t e

„ T R I B U N A '

faţă de grava/minele nemaghiari lor şi faţă de reprezentanţii lor.

învăţăminte nu avem să scoatem — cel puţin deocamdată — din declaraţiile acestea. Suntem convinşi că publicul citi­tor român — pe baza cuvintelor dlui Jus th — vii înţelege, că toate partidele ungureşti ne sunt duşmane în fond, şi că fiecare dintre ele voieşte cel mult să se perfecţioneze în arta de a — ne lega ochii.

Ş c o a l a a c i n c i a d i n A r a d . Ci t i to r i i noşt r i i au p u t u t observa că ne fer im

pe cât e numa i posibil de discuţ i i le oţioase cu adversar i i noştr i i , discuţ i i de car i , m ă r t u r i s i m , am început să s imţ im un adevăra t desgust , un fel de sîlă pe care o eviţ i pe cât e cu pu t in ţ ă . Con­vinşi că sen t imentu l acesta n u este n u m a i al no­s t ru ci şi al publ icului săturat, de lec tura asta dis-gus tă toare şi abjectă, am prefe ra t să r ăbdăm în tăcere toate lovi tur i le şi a tacur i le meschine şi personale la adresa oamenilor d in j u r u l acestui ziar , a tacur i d in (ţari o rganu l autor iza t şi-a făcut o adevăra tă p la t formă de exis tenţă . In consecinţă, cei a t inşi î n t r ' u n mod în t r ' adevă r b ru t a l şi bă­dăran în onoarea lor personală s'au văzut si l i ţ i să recurgă la jus t i ţ ie , căci împot r iva calomniato­r i lor de meserie , numai ju s t i ţ i a te mai poate apăra .

T rebu i e acum să cerem cu adevărat scuzele c i t i tor i lor noş t r i , că forţaţi oarecumva ne vedem sil i ţ i să revenim asupra uneia d in mul te le şi d in cele ma i îndrăzne ţe in fami i debi ta te în coloa­nele z i a ru lu i au tor iza t la adresa d lu i Oncu, care a fost î nv inu i t că a r fi închis o şcoală în A r a d şi înfă ţ i şa t îna in tea publ icului românesc drept un du jman al cu l tu r i i noastre . Zilele acestea p r i m i m adică la redacţ ie u rmă toa rea scr i soare :

Bistriţa, la 11 Iulie 1911.

Stimate Domnule Redactor! La acuza ridicată asupra dlui Dr. Oncu, că clin vina

d-sale s'ar fi sistat a 5-a şcoală poporală din Arad ar fi de răspuns, căci o acuză aşa de gravă nu-i permis să fie scăpată din vedere.

Dacă d-voastră sunteţi severi în acuze trebuie să fiţi chiar rigoroşi în desvinovăţirea dlui Oncu et consortes.

Cu stimă : Valeriu Poruţiu.

I a t ă deci cum p r i n d e calomnia şi cum îşi face loc în suflete. E posibil acum, chiar probabi l că nu e o p ă r e r e izolată aceasta, «eeace ne impun* să facem lumină şi în aceasta apucă tu ră a admi­rabi lu lu i domn Vasile Goldiş.

î n c ă p r i n Mar t i e , d. Goldiş, epuizându-şi in­famii le de alt o rd in , născoci pe asta, că d. Oncu ar fi închis o şcoală, a cincia d in şcoalele d in Arad . N ' a m reflectat n imic , ţ inându-1 pe d. Oncu atât de presus de mici le in ju r i i car i se ţ ineau lanţ la adresa dsale.

Câteva lun i în u r m ă apare o declara ţ ie în ziarul autor iza t , acum iscăli tă de vre-o câţiva ţă rani malcotenţi d in Arad , puşi la cale de căr-dăşia goldişistă, în care se reedi ta neghioaba a-cuzare. I n faţa noului atac, d. Oncu a cerut apă­r a r ea autor i tă ţ i lor noastre şcolare şi d. Vasile Beleş. protopop şi inspector şcolar în Arad , i-a î n m â n a t dlui Goldiş, desmin ţ i rea de mai la vale, cu rugămin t ea de a o publica. I). Gohlis, i-a spus dlui protopop, că cere t imp de gând i r e , dacă c să o publice ori nu . Au trecut în t r 'aecas ta săp­t ă m â n i şi (1. Gohlis, n 'a publicat , o adresă oficială. care t rebuia să spulbere calomnii le dsale. Omul care a avu t tupeul să ne acuze zi lnic cu p rop r i a sa infamie , cea cu numărul unguresc, mai putea avea această u l t imă rămăşi ţă a cinstei de a da loc şi a p ă r ă r i i unu i om pe care 1-a atacat în mod nedemn. Ce mai e ra de f ă c u ţ i I). protopop Beleş, i-a cerut î n d ă r ă t actul , pe care ni-l-s pus la dispo­ziţ ie şi pe care totuşi nu-1 mai publ icam, dacă nu venea scrisoarea dlui P o r u ţ i u . I a t ă -1 :

Stimate Domnule Redactor!

In interesul adevărului şi pentru risipirea învinuirilor injuste, — rog să publicaţi în ziarul ..Românul" următoarele rectificări:

Va. protopop şi inspector şcolar şi ca membru

Pag. 3

natural al comitetului '.parohial din Arad, pe baza actelor oficioase şi a cunoştinţei nemijlocite în cauzele parohiale, constat că până la anul, 1890, în Arad n'au existat decât trei scoale gr. or. ro­mâne: una în centrul oraşului, alta în suburbiul Perneava şi a treia în suburbiul Şega.

In anul 1890, comitetul parohial alegându-şi prezident pe dl Dr. Nicolae Oncu, sub conducerea sa, încă în acel an, la 29 Iunie, a pus piatra fun­damentală şi a ridicat în suburbiul Părneava o şcoală nouă, şcoala a patra care şi azi e o podoabă, ca şcoală primară, în condiţiuni de fală comunei bisericeşti.

Constat mai departe, că la 15J27 Septemvre 1891 Comitetul parohial, tot sub prezidiul dlui Dr. Nicolae Oncu, dornic de a promova învăţă­mântul poporal, — cu toate neajitnsurile mate­riale ale comunei bisericeşti, — a deschis în o casă închiriată, a cincea şcoală, tot în suburbiul Perneava. Constat că cu deschiderea şi susţine­rea acestei scoale comuna bisericească an de an s'a împovărat cu datorii, cari au trecut peste 6000 cor. După 6 ani de existenţă, şcoala aceasta des­chisă provizor, într'un local închiriat, din lipsa totală a mijloacelor de susţinere şi chiar şi din lipsa de elevi, — cari trecuseră în şcoala de apli­caţie delà Seminar •— Comitetul parohial s'a vă­zut silit să o sisteze. Datoria contrasă pentru sus­ţinerea acestei şcoli în curs de 6 ani, comuna bi­sericească nici până azi na putut-o achita, şi acum mai sustă din acea datorie. 5700 cor.

Comuna bisericească an de an îşi încheie bu­getul cu deficit din cauză că spesele culluale, pe lângă toate măsurile pentru încassare, incurg foarte, cu anevoie. Ca ilustraţie amintesc că din aruncul cultual de 9000 cor. şi restanţa de 10.000 cor. a anului 1910 s'a. putut încassa abia 5700 cor. rămânând, la finea anului, o restanţă de peste 18.000 cor. Astfel comitetul şi în anul trecut 1910 în şedinţa sa delà 29 Octomvre după studii şi fră­mântări îndelungate a ajuns tot la rezultatul, că adecă e silit să renunţe la deschiderea şcoalei a cincea, din lipsa mijloacelor de susţinere, şi din lipsa numărului de elevi.

In legătură cu străduinţele, dlui Dr. Nicolae Oncu, ca preşedinte al comitetului, parohial, de­puse în curs de, 18 ani, pentru ridicarea, renova­rea temeinică, şi adjustarea şcoalelor noastre, dc aici, cu recvizitele trebuincioase constat şi aceea că d-sa începând, din anul 1902 până azi a dăruit 1333 cor. numai pe seama bibliotecii şcolilor pa­rohiale.

Făcând toate aceste constatări pe baza actelor oficioase, declar de neîntemeiate şi cu desăvârşire nedrepte toate acuzările ce le debitează George Pecican şi consoţii contra dlui Dr. Nicolae Oncu, în ziarul „Românul".

In fine aci alăturat pun la dispoziţiimea on. Red acţiuni şi decisiunUe comitetului parohial, din 1902 şi din 1910 relativ la şcoala a, cincea.

Primiţi die Redactor exprimarea stimei, mele. Arad , 1Ц24 Iunie 1911.

Vasile Beleş m. p . pro topop inspee. şcolar.

Acum d in actul ăsta, poate n u se învederează decât în chip negat iv toată in famia acuzări i d lui Goldiş. Se învederează lupte le comite tului paro­hial , f r ămân ta r ea lui nobilă, cum să as igure mai bine soarta şcolilor d in Arad , cu mijloacele sale adesea a tâ t de res t r însc şi insuficiente , f rămân­t ă r i car i nici odată nu i-au da t spa rge r i de cap, dlui Goldiş, pe care n imeni nu 1-a văzut, vre-odată măcar la un sinod parohia l , de zece an i de când se află în Arad . Şi totuşi , acela, care a veni t cu ideia b izară în consistorul d in Arad , ca. să închi­dem toate şcolile, ideie combătută tot, acolo cu toată energ ia de d. Oncu, v ine acum să acuze că d. Oncu ar fi închis o şcoală. D a r în chipul acesta ar pu tea să'l acuze pe d. Oncu, că a închis şi pe a şeasa, şeaptea, opta şcoală d in Arad , pe care b ine ar fi să le avem şi bine ar fi să avem elevi la ele. Adevărul e că dc douăzeci de ani dc când d. Oncu stă în f run tea parohie i din A r a d a des­chis o şcoală, şcoala a patra, d in suburbiul din I ' â rneava , căci d-sa a af la t n u m a i t re i scoale şi acestea în s ta re foar te slabă, aşezate în t r ' o casă cu chi r ie , iar f inanţe le parohie i e r au atât, de desor-donate încâ t învă ţă tor i i , nu numa i cu luni le ci şi cu an i i î n t r eg i nu 'ş i p r imeau sa lar i i le .

P r i n zelul, s tă ru in ţe le şi munca d-sale neobo­sită, s 'au înzes t ra t şi se susţ in p a t r u scoale ele­men ta r e d in Arad , car i sunt podoabe ale şcoalelor noas t re d in în t r eagă metropol ia , s'au consolidat f inanţe le parohie i , încât învăţă tor i i b ine sala-

Pag. 4 „ T R I B U N A" 16 Iulie n. 1УП

rizaţi, îşi primesc salariile lor ca nici unde poate mai regulat şi s'a asigurat existenţa acestor scoale, aşezate în case proprii cari reprezintă o valoare de cel puţin 80 de mi i coroane.

P e la anul 1896 siliţi de autorităţile orăşe­neşti, tocmai la insistenţele dlui Oncu s'au făcut toate sforţările şi s'a deschis a cincea şcoală confe­sională interimală, la care din lipsa de mijloace şi din lipsa şi de elevi, comitetul a fost silit să renunţe, după mai multe cereri zadarnice de ajutor din partea consistoru-lui din Arad. Istoricul acestor sforţări se face de altcum de d. protopop Vasile Beleş, în actul său.

întrebăm acum, cine poate să-i construiască o vină dlui Oncu din aceasta ?

Ş i ne mai întrebăm, asta să fie recunoştinţa oamenilor de bine, a căror viaţă e poate pilda cea mai strălucită de devotament, cinste, muncă şi sacrificiu pentru cauzele obştei ? Aradul românesc doar, cutezăm să spunem, fără să aducem vre-o j ignire vrednicilor săi colaboratori, nu are nimic, ori aproape nimic, ceeace să nu laude extraordi­narele vrednicii, ale celui mai de seamă om al său, care este d. Nicolae Oncu. Să nu vorbim de banca „Victori*." să nu amintim de ziarul „Tri­buna" să nu amintim nici de şcoala de fete care se va ridica de curînd, să nu amintim de activi­tatea d-sale din sinoadele eparhiale şi din consi-storul din Arad să rămânem la parohia, unde de douăzeci de ani stă în frunte şi cu un zel şi cu o energie, de cari nimeni nu suntem capabili, se sbuciumă şi se frământă pentru a ridica şcoala şi biserica noastră. A zidit Casa Naţională, (unde de ani întregi încoaci îşi ţine comitetul naţional toate adunările poporale), cu gândul nobil de a izola tineretul nostru orăşenesc expus influenţe­lor mediului străin, a organizat, precum am ară­tat mai sus şcolile noastre confesionale, între mar­gini le puterilor parohiei neapărat, a creiat o bi­bliotecă parohială din propriile d-sale mijloace, înzestrîndu-o cu peste 1000 de volume, o biblio­tecă model poate, în toată metropolia noastră. Şi an de an augmentează această biblio­tecă pentru care a cheltuit până acum peste 1500 cor. F u mai departe decât în anul acesta în so­cotelile parohiei este înscris la venite „dar pen­tru bibliotecă delà Dr. Nicolae Oncu Cor. 208". N u e mult? I i dăm dreptul dlui Goldiş să o spună aceasta, dacă găsim delà dânsul ori consoţii d-sale 20 de creiţari, numai 20 de creiţari — în afară de obligaţiunea de cult, pe care o plăteşte şi d. Oncu — dăruiţi parohiei din Arad.

Dar astea sunt lucruri ştiute şi răs-ştiute, per­fidia însă ţine cont de oamenii din Bistriţa şi de aiurea, cari nu cunosc stările din Arad, mai ţine cont de tineretul care n'a fost martorul de jumătate de veac al acestor înfăptuiri măreţe a vieţii de care puţine foarte puţine are neamul nostru, „o pildă de virtute naţională" cum a nu­mit-o părintele Lucaciu, în toastul său delà inau­gurarea „Tribunei".

Ceice nu s'au ţinut însă toată viaţa l©r decât de intrigă, vrajbă şi ură se cred în drept şi găsesc motiv a huli pe cel ce a muncit şi creiat şi pen­tru ceeace ar fi vrut încă se facă, dar n'a putut.

Ca să învederăm însă buna lor credinţă, nu putem résista să nu mai reproducem însuş cuvin­tele dlui Goldiş, publicate sub propria iscălitură, în „Tribuna Poporului" N o 3 din 1903. Iată ce zicea la adresa dlui Oncu, hulitorul de azi:

...„Aici, în părţile acestea, vrem să mântuim biserica strămoşilor noştri. Contrarii asmuţă şi plătesc pe nişte nefericiţi catilinari, (toate subli­nierile sunt ale autorului! N. R.) cari în lumea aceasta nu mai au nimic de per dut şi aceştia se coboară în lupanare şi din casele de prostituţie (traftir! N. R.) scot gunoiul să ne mânjească. La adresa fruntaşilor noştri cari au încărunţit în luptă pentru biserică şi neam, se tipăresc cele mai mari infamii şi presa noastră întreagă nu află un singur cuvinţel să înfiereze acest procedeu.

Un Dr. Nicolae Oncu, Cinstea întrupată, băr­batul, care a înfiinţat „Victoria" din Arad, care a ridicat în Arad falnica „Casă Naţională", care nu cunoaşte altă bucurie a vieţii decât să asude muncind din greu pentru binele neamului româ­nesc, este târît în noroiul unor calomnii ne mai pomenite (Ba da în 1911, s'a mai găsit un Măglaş, N. R.). Şi „Gazeta Transilvaniei" delà Braşov, „Tribuna" din Sibiiu, „Drapelul" din Lugoj, „Unirea" din Blaj, et tutti quanti, ziare pretinse româneşti, cari toate foarte bine cunosc pe acest

bărbat cu mintea mare şi sufletul de aur, nu află un singur cuvânţel pentru a stigmatiza infamia aceasta.

Astfel briganţii , bine înţeles, prind curaj. Ei cred, că opinia publică românească e cu ei. Căci „Gazeta Transilvaniei" şi „Tribuna" şi „Drape­lul" şi „Unirea" sunt toate cu ei. Cel puţin qui tacet, consentire videtur.

— Pentrucă noi nu admitem direcţiunea po­litică a ziarelor „Gazeta Transilvaniei", „Tri­buna", „Drapelul" şi '„Unirea" din Blaj, ziarele acestea nu'şi pot în destul ascunde bucuria, când nişte veritabili hoţi de pădure, cu armele josnice ale calomniei se năpustesc asupra noastră.

Dar fraţilor nu băgaţi de seama că asta-i di-soluţia vieţii noastre româneşti f

...Ni-e ruşine de acest soi de luptă şi înfierăm cu pecetea ruşinei pe mişelul atentator, care din întunecime se aruncă asupra unui bărbat care ocupă loc distins în mijlocul nostru. Ne ridicăm cuvântul în contra acestui infernal procedeu.

Români, aruncaţi din mijlocul vostru pe ca­lomniatorii infami, căci aceştia sunt otrava vieţii noastre".

:* Ce am mai putea adăuga delà noi ? N e cerem numai scuzele cetitorilor, că a tre­

buit iar să răpim din spaţiul preţios al ziarului — cu rîndurile acestea.

Scrisori din Bucureşti. După furtună. — Propuneri curioase. — Ase­

mănări ce se impun. — Cursurile dala Văleni.

Bucureşti, 30 Iunie.

Lumea este încă sub impresia ultimelor eve­nimente petrecute în sânul bisericei. Este în orice caz o pagină urâtă în istoria noastră, o pa­gină, care ar trebui să nu se mai repeteze nici­odată, să ne aducem aminte de ea ca de un vis, care ne-a înfiorat cu groaza lui. Scenele petre­cute cu ocazia desbaterilor formează încă şi a-cum obiect de discuţie pentru ziarele din regat. Unii, părtinind pe unul sau pe altul dintre cei doi prelaţi, pretind ca şi credincioşii să-şi spună cuvântul lor asupra sentinţei pronunţate de Sinod.

Astfe l s'au găsit oameni cari, sub cuvânt că sentinţa nu este dreaptă, să propună ca nici unul dintre credincioşi- să nu mai primească pe preoţi în casă la zi întâi, când preoţii umblă cu căldă-ruşa cu apă sfinţită. Aceasta nu ca semn de des-consideraţie pentru biserică, ci ca protest în contra felului cum conducătorii ştiu să facă dreptatea. Espresia unor astfel de păreri este bineînţeles un fel de foc de paie, care nu trebue să îngrijoreze pe nimenea. Eomânul spune multe când e la necaz. Dar îi trece repede. Astfe l de propuneri sunt ca valurile, cari şi după ce s'a po­tolit furtuna tot se mai sbat, dar nu mai au nici o putere, nu mai au nici un rezultat. Căci a ne­socoti vechile datine bisericeşti pentru cearta ivită între doi prelaţi ar fi o curată fipsă de pietate.

• Şi uite ce apropiere ciudată. Până la resol-

virea conflictului bisericesc, în ziare, în reviste speciale ni-s'a dat să cetim multe. Isbucnirea conflictului se datoreşte campaniei dusă de unele ziare în contra celor doi prelaţi. Acuzaţiunile formulate au determinat opinia publică să ceară să se facă lumină. Şi silit de această opinie pu­blică, Sinodul a judecat şi pe acuzat şi pe acu­zator, a cercetat pe partea cui este dreptatea şi şi-a spus verdictul. Nimănui nu i-a trecut prin gând să condamne pe cei cari au cerut să se facă lumină, să se judece faptele relevate în publi­citate. Nimeni nu i-a condamnat pe aceştia ca pe nişte trădători ai bisericei, ca pe duşmani ai creştineştei sol'darităţi, care trebuie să dom­nească în casa Domnului.

Căci un lucru ar trebui să-1 înţeleagă toţi. Aţi esprima nemulţămirea faţă de câteva per­soane, cari sunt puse în fruntea unei institu-ţiuni nu însemnează a fi duşmanul instituţiei. Tocmai dragostea ce o porţi acelei instituţii te face să te interesezi de bunul ei mers şi să'ţi ri­dici glasul când vezi că în conducerea ei se fac greşeli.

A-ţi exprima nemulţumirea cu conducerea unui partid de pildă nu însemnează că eşti duş­man al partidului. Cine afirmă aşa ceva e sau neghiob, sau om interesat. Ş i n'am putea carac­teriza mai bine campania dusă pe tema ridicolă că „Tribuna" a atacat partidul naţional, decât drept o mare neghiobie. Te miri cum de s'au gă­sit oameni cari să nu vadă delà început că ma­rilor „funcţionari dintâi" nu le arde de partid, ci de dânşii, de persoana lor, de „rangul" lor. Că singurul mijloc de a se putea apăra în faţa celor creduli era acesta: De a se identifica pe ei, f i inţa trecătoare, cu partidul, care va trăi cât va trăi poporul românesc din Ardeal şi Ungaria.

A, dacă s'ar întruni acum un sfânt Sinod care să-i judece pe domnii cari, întocmai ca epis­copul de Roman, au proclamat anatema delà Bu­dapesta, dacă s'ar judeca fiecare după meritele reale, ce le are pentru neamul său, nu ştiu cum ar primi aţâţi „luptători" sentinţa.

Dar să nădăjduim că această sentinţă adevă­raţii oameni cu dragoste de neam şi-au formu-lat'o de mult în sufletul lor. Să amintim lucruri mai senine, mai înălţătoare de inimă. Căci — aşa e veacul nostru — de lucrurile mari şi de faptele bune se vorbeşte prea puţin, sau aproape nimica.

La Vălenii de Munte se deschid cursurile de vară. In acest colţişor frumos de pământ un om cu tragere de inimă pentru progresul acestui po­por îi cheamă pe toţi cei însetaţi de adevăr şi de lumină să asculte cuvântul dătător de viaţă al adevărului. In jurul lui s'a grupat un număr din cei mai valoroşi dascăli pe cari î i avem noi Româ­nii. Şi , cu toţii împreună muncesc încălziţi de ace­iaşi rază de lumină, chemaţi de acelaş dor, călău­ziţi de acelaş ideal: Propăşirea poporului româ­nesc.

Astfel Vălenii , recunoscuţi până acuma nu­mai prin comerciul lor cu anumite produse, au devenit un focar de lumină, un centru, spre care ar trebui să alerge în lunile de vară toţi aceia cari simt în sufletul lor dorul de carte, de ştiinţă românească. U n centru de vilegiatură care nu oferă vizitatorilor nici jocuri de noroc, nici dis­tracţii cari ruinează or-ce sentiment nobil, ci care oferă lumină, cultură naţională, de care a-vem atâta nevoie toţi. Avem nevoie atât cei cari muncim în umbră cu singura mulţumire de a ne fi făcut datoria şi de a fi servit unei cauze drep­te, cât şi aceia cari pot să-şi permită luxul de a-şi da pe coastele cutărei mări străine titlul de conte sau prinţ — în timp ce tatăl lor a fost un om ridicat la o situaţie materială mai bună cine ştie prin ce fel de mijloace.

A u nevoie însă de cultura românească mai ales fiii poporului nostru din Ardeal, cari n'au prea arătat mult interes faţă de aceste cursuri, cari sunt un complect curs universitar, predat, fireşte, într'o espunere care să fie accesibilă şi celor cari nu au o pregătire ştienţifică mai mare. Ar trebui să ne gândim că ne dau de ruşine fraţii din Bucovina, cari deşi cu mult mai puţini decât noi, la cursurile din Văleni au trimis un număr mai mare de auditori.

* Şi parcă văd pe cutare candidat la parvenire

zâmbind cu şiretenie în faţa stăpânului său inte­lectual: Dar nu se face acolo politică?

— Se face, domnul meu, se face multă poli­tică. Se spune care este rostul unui popor pe pământ, se arată locul ce-1 ocupăm noi în şirul popoarelor europene, se spune care este menirea noastră de păstrători ai eulturei venite din ce­tatea eternă. De sigur se face multă politică la Văleni. Se arată importanţa eulturei naţionale pentru un popor, se arată ce au făcut alte nea­muri spre a putea azi să se mândrească cu cul­tura şi libertatea lor naţională, se spune că un popor nu vine în faţa tribunalului istoriei cu împrumuturile făcute delà alţii, ci cu ceia ce a produs el original cu ce a produs din capitalul lui sufletesc.

N u este acesta un capitol din cele tratate de „ştiinţa" politicei? Poate cel mai frumos, dacă nu cel mai preferat pentru aceia, cari văd în po­litică altceva decât lupta pentru răspândirea lu-minei şi validitarea drepturilor cetăţeneşti.

Corespondent.

16 Iulie n. 1911 „ T R I B U N A " Pag. 5

Corespondenţă din Aini. Prigonirea tricolorului nu conteneşte. — Interzicerea portului national. — Orgiile Jandarmilor. — Slujbaşi fără suflet şi Dumnezeu. — O femeie în stare binecu­vântată şl şl cu copil mic e dună in puşcăria Aiudulul.

Akd, 12 íu l í e ШІ.

Arhişovihii din Aiüd, pe «eroine vreau să ţină isonul în prigonirea tricolorului nösiffi; Cre :

tleam, că scrisoarea ce v'am trimis'o acum sunt cloua săptămâni, le va mai îmblânzi puţin por­nirile feroce, ГІііг din contră;, ei acum sunt mai turbaţi, prefectul Szász cel orb; —=-- „tata Româ­nilor" căruia mulţi preoţi şi învăţători ticăloşi îi sărută mâna şi acum ! — a dat un nou ordin si mai straşnic, adecă până acum se bătea Roma­nul până la sâuge pentru brânele naţionale, apoi H dezmiértlft faţa cti cate o şedulă, ca şi în felul ticMa, t:are v'am áaVö mai dèutiâzi, în ea i-se ptitteä Ëomâiiului uii terfrierij раПІ lä Cafe bie­tul de el mai putea răsufla după bätaiä jandäl'-hiefească, ca să üü lueai-gă chiär bolnav In Can­celaria Măriilor t o r , — acum îrisă jandarmii îm­part alte hârtioare prin cari ţăranul se citează ca în ziua următoare să-şi şi înceapă pedeapsa îii temniţă şi să achite amenda în bani.

Jo ia trecută tot din porunca Vulpoiului Szász — Î Î O i T i â l i i sărutaţi-i mâna ! — s 'a dat cu toba în piaţa Aiuduiui, că nici o ţărancă să nu mai în-nrăsheaseă să mâi vină cu cătrinţă şi cu pieptar Іа târg, că va fi àmar rie ei. Va să zică am ajuns până acolo de se interzice neamului nostru portul iui naţional, acel port pitoresc, mureşeiiesc la Caro ţăranca ţine ca la Dumnezeul ei, şi nu şi-1 lasă odată cu capul, să ştie, că trec toţi jandarmii din ţara asta barbară peste trupul ei, ea mai bine nu va merge la Aiud nici odată, decât să-şi lase portul ei, căci portul naţional la român una e cu credinţa, biserica şi Dumnezeul lui. Deci ce rămâne de făcut, daca ţăranii vor mai purta şi mai departe portul lor acasă la sate, şi nu vor mai merge la Aiud numai de teama că ungurii să nu tragă de pe femei hainele lor de mătase, scumpe şi elegante? N i m i c alta decât într'o bună dimi­neaţă româuofagul de Szász să trimită jandarmii la sate, sa dee cu cnuta la mirul Românului, să străpungă femeile ce nu-şi dau cătrinţele, să pălmuiască fetiţele, cari poarta pantlici în păr.

Şi vor face canibalii de jandarmi şi urgia a-eeasta, căci furia turbată care se deslănţueşte nătH'aznic asupra ţăranului nostru, creşte din zi în zi, va creşte până se va umplea paharul fără­delegilor, crimelor, până va ajunge cuţitul la os, atunci va vedea turbatul de ochi orb ce poate Ro­mânul acesta, aclim năimit, laş şi prăpădit!...

Şi nu numai sălbaticii de jandarmi sunt anga­jaţi în manopera aceasta infernală, ci şi toţi funcţionarii dela comitat, pretură şi poştă. Cazul de mai la vale ilustrează destul de eclatant pro­totipul speţific de sluşbaşi ungur, de şovinist în­carnat, care nu ocupă un prilej să nu rânjească, şi să nu-şi verse veninul asupra Românului no­stru.

Iată de pildă în zilele trecute, o ţărancă din o comuna din jurul Aiuduiui a fost chemată la pretoro pentru ca să-şi înceapă pedeapsa de 4 zile temniţă, — adecă de şedere de 4 zi le în un iad infect, căci acolo se scurg toate murdăriile oraşului într'o tavernă, unde se înfundă pentru ori ce nimica ţăranii noştri, — apoi amendă de 20 cor. — ci că ar fi avut femeia un brâu na­ţional.

Л început femeia să se poclonească să se je-, luiască că se fie mântuită de pedeausa aceasta • aşa de nedreaptă, căci e în stare binecuvântată, azi mâne trebuie să nască, şi mai are acasă 6 co­pii, dintre cari cel mai mic e înqă la ţiţă, şi n u pot fi sărmanii singuri, şi ea să stea în temniţele Aiuduiui de râsul domnilor. Ştiţi ce i-a răspuns săcuiul de pretore:

— Să vină bărbatul său în temniţă şi atunci poţi merge acasă!

Iar femeia atunci a izbucnit în hohote de plâns, şi.-a frânt manile şi a zis:

— Dacă, m l rog la Măria Ta n'am bărbat, că a murit astă iarnă.,,

Prefectul a rânjit atunci demonic: —• Atunci vina tu, adu şi copiul în temniţă,

legea e lege... Vedeţi prea iubiţi cetitori, ee iaduri clocote

în sufletul unor oameni, fără suflet, şi fără Dum­nezeii !•

Şi tárátlCá ät'easta, va trebui să stee o s lplă-mână în temniţă, Cti Copilul său, şi poate să dea naştere la al doilea &Jpii to6mai în zilele acelea de osândă.

Se va Stinge afioîo în temniţă ţi iflämfl | í doi copii, acasă vor iHuri dé foame încă & copii,- «Ici n'au tată, , n ' au pe п і т е й ^ <:ійе să Ie câştige o coajă de mălai, notez, că femeéá din chestie e atât de săracă, încât n'are necum o brazdă de loc da r nici cana ei propie, — şi totuşi o răpesc zbirii păgâni, şi ö poartă prin temniţi, acum vara când toată clipa este Ьай,- aetirn când să-şi câştige mămăliga pentru iarnă, o mâi şi pedepseşte cu 20 cor. pentru cari ea trebuie sâ muncească o lună de vara ca să poată plăti amenda prefectu­lui.

Iată, un tablou în celea mai întunecate cu­lori, — dar câte mai sunt de felul acesta? — diri o ţară nenorocită, care ţine mai barbar decât in cătuşa sclaviei, pe nişte locuitori paşnici, bun i , credicioşi ţării, — mimai pentrucă să mândresc cu sfânta vârtute de Români!

Despre noile fărădelegi, daca mai contenesc, vă voi ţinea in curent mereu. Coresp.

Povestiri de femei. - Credinţa. —

Mai zilele trecute mi-a căzut in mână, câteva şire, desluşind un adevăr ciudat. In cadrul frumos al unei minunate dimineţi de primăvară, pe puntea unui va­por, doi bărbaţi, în amurgul vieţii, conversau, unul cu multă melancolie, celalalt foarte senin, reflectând asu­pra acelei ciudate treceri dintre tinereţă şi bătrînetă. Primul cu ochii pierduţi pe undele apei, cerceta cu întristare apropiata bătrînetă, descurajat şi amărît de a-şi fi văzut trecută tineVeţa, aşa de repede. Vesel şi încântat, urmărind cu ochii o sveltă siluetă a unei frumuseţi ; blonde din apropiere, celalalt afirma cU multă siguranţă, că iubirea e un mijloc sigur, cu care oamenii, ca şi florile, ca şi copacii pot să reîmprimă-vereze, să reîntinereaseă de mai multe ori în viaţă. Că trebuie lăsat la o parte nenorocitul obiceiu de a iubi toată viata numai odată şi o singură femeie, căci iu­birea când nu e reîncepută, se învecheşte ca o haină pe care o purtăm mereu şi se roade la coate. Şi ca să reînverzeşti, să reîntinereşti, trebuie să-ti reîncepi veşnic tinereta cu acelaşi entuziasm în iubire, adică reînoind capitolele de dragoste, cu sufletul nou şi ne­vinovat, cu momentele de visare şi toate bătăile de inimă ale primului amor, din cea dintâi tinereţă. Numai astfel sufletul s'ar putea păstra setos de poezie şi inima şi mintea ar putea rămânea, veşnic juvenile, radioase, entuziaste. — Şi seninul încărunţit, cu stră-ciri de ochi ca, în adevărata tinereţă, continuă a-şi sfătui melancolicul tovarăş, aducându-i de exemplu pe poeţi şi artişti, cari în această privinţă, sunt singurii în adevărată armonie cu legile naturei. Pentru că nu­mai ei, ştiu iubi mereu, totdeauna cu aceeaşi sinceri­tate şi cu aceeaşi nebună exaltare, reîntinerind tot de atâtea ori de câte ori iubirea le reîmprospătează provizia de poezie şi inspiraţie.

Oh, iată un secret spus în gura mare. De altfel e un leac vechiu acesta, folosit cu siguranţă de cel puţin trei părţi ale omenirei. E povestea ştiută de demult, cu lăcrămioare plăpânde, crescute pe ruinele triste a fericirilor pierdute, un fel de înşiră-te mărgărite, îm­pletind strălucitoarea salbă fermecată a celor resem­nate cu zîmbete plămădite numai din dureri şi lacrimi.

E pornirea nebunească a acelui puternic simţ de viaţă ce izvoreşte din adâncul necunoscutelor taine al fiinţei omeneşti, în mii de susururi ademenitoare cu mur­mure ispititoare; imboldul firesc ce te opreşte locului, naintea mereu cantatei frumuseţi a verzilor, negrilor, albaştrilor şi căpruilor ochi focoşi, ce aprind scân­

teia aceleiaşi iubiri, în dorinţa vie ce-ţi trezeşte veşnic lacoma apucătură omenească, de a culege tot, tot ce e frumos.

In largul câmpului smălţat cu flori, trandafirul în­florit de sub fereastra casei, nu te opreşte să-ţi în­carci braţele cu toată minunea pestriţă şi parfumată pe care o respiri cu toată ardoarea simţului de plă­ceri, in vaga şi nedesluşita curiositate, care te poartă din floare în floare, în dorinţa vie de a privi, de a sa­vura Ia ena ciudăţenia formei, Ia alta frumuseţa cu-loaréf, Isi alta suavitatea parfumului. Le vreai pe toate şi le adun/, Şi strînee la un loc, rînd pe rînd fiecare îţi încântă privirea şi-ţi măguleşte simţul pentru fru­mos, strecurîndu-ţi in suflet o undă de plăcere. Pe frantea fiecăreia îţi plimbi degetele mângăios, în co­rola fiecăreia aşterni un sărat şi pe transparenta albă împurpurată sau azurie a fiecăreia, ceva din tremurarea sufletului tău fermecat s'aşterne uşor, ca o umbră de abia fâzaiă. Şi când satisfăcut şi mulţumit, te apuci să le rindirieşti în acea neglijenţă frumoasă, în care singur îţi placi? să Ie contemplezi în calmul unui în­conjur poetic şi misterios şi ai vrea să dai glas încân­tării acelor clipe de rafinată plăcere estetică, — în­tâmplător zăreşti o roză ce-şi plânge albele şi imacu­latele petale scuturate la picioarele tale. Un gând te poartă sub fereastra casei tale şi înduioşarea unei clipe îţi molcomeşte pornirile şi-ţi aduce aminte de o ima­gine tot aşa de curată. Tu aveai lângă tine cea mai frumoasă floare!

In goana vieţei, ochii şi mintea ţi-se opreşte de multe ori în loc, atraşi de puterea surîzătoarei seni­nătăţi, a câte unui hărăzit al soartei care nu face nici un secret din taina veşnicei lui reîntineriri. II vezi aproape la fiece pas, mereu acelaşi, nepăsător de mi­zeriile vieţei, de-a pururi jovial şi fericit. Şi dacă une­ori eşti intrigat să-l petreci în intimitatea vieţei lui zilnice, o scurtă anchetă in toa-te ale lui, te poate edi­fica pe deplin de rostul adevăratei armonii a omului cu legile naturei, lămurindu-te bunăoară, pentru ce ţip' aşa de jalnic îmbătrîniţii pui de granguri părăsiţi totdeauna, de cocheţii şi veşnic tinerii lor părinţi. Că­lăuziţi de marele şi criminalul lor egoism, toţi fanţii aceştia, au făcut puţină cunoştinţă în viaţa lor, cu ceea ce se numeşte adevărată muncă şi datorie, astfel că în lipsă de o astfel de cunoştinţă, au ignorat în mod firesc acea severă disciplină a sentimentelor lor fără frîu şi fără Dumnezeu. S'au jucat cu dragostea de-a arcul, având ca supremă ţintă totdeauna numai pro­priul lor succes. Veşnic spilcuiţi şi îngrijiţi în lume, în toate caută să fie ireproşabili, îngrijindu-se ca şi în căminul conjugal dacă întâmplător au unul, să pă­streze toate formele aceloraşi aparenţe, cu zîmbete satisfăcute, chipuri surîzătoare ca şi a lui, fast şi lu­mină de paradă de asupra tuturor. Şi tot acest înşelă­tor înveliş ca să ascunză, ce? Durerea unor suflete cari sunt condamnate ' să servească de piedestal, acestui invidiat cuceritor al bunurilor lumeşti, cinicului colec­ţionar de ochi multicolori şi bucle de toate speţele. •Pentru ca trăind o viaţă de veşnice reînoiri amoroase, satisfăcut şi încântat, în amurgul său, să poată trona pe a tot biruitorul care iubind de o sută de ori şi mu­rind de desgust, să poată afirma că ar mai iubi şi a o sută una oară, pentru că n'a iubit niciodată cu ade­vărat.

Eram într'un loc de plimbare, pe o lungă alee um­brită de castani, pe malul unui rîu. îmi vînturam gîndu-rile pe urma rîndurilor acelora citite în treacăt, acolo pe malul apei şi mă uitam la mulţimea ce forfotea împestri­ţată şi frumos gătită în decorul zilei aceleia de vară. Şi în tot amestecul acela de priviri graţioase şi zîmbete amabile, mi-se părea că văd o mare, o imensă repre­zentaţie teatrală, al cărui subiect se învârtea în jurul celor mai cumplite înşelăciuni.

Soarele apunea cu o măreaţă paradă de culori îm­purpurate care aprinsese jumătate cerul. Şi nu ştiu cum, ca din depărtări, din alte lumi, o aducere aminte mi-se strecură luminoasă în suflet, o blândă şi fru­moasă amintire aprinsă în minte de jocul înfocat al a-celui splendid apus, ce se oglindea aşa radios în oglinda apei. Odată demult mă oprisem înfiorată în pragul u-nui muzeu. In fata mea un grandios apus de soare ce se stingea în mare. O pânză sombră de a lui Dela­croix. In valuri se lupta să răzbată la ţărm, trupul voi­nic şi puternic al unui bărbat ce întindea braţele în­tr'un neuitat gest sugestiv, o pornire de dor ucigător

Szántó Dezső Nagyvárai Sz t . János-u. 25. lâ.oâtvtşi pentr-w edificii.

Telefon 491. = Telefon 491. Primul magazin Industrial de rolete de lemn din — - Oradea-Mare. — Atelier de ferărie. — —

Pag. 6 „ T R I B U N A " 16 Iulie n. 1911

ea moartea ce-1 ameninţa şi a cărei spaimă i-o citeai în ochi. Scăldată în splendoarea luminilor apusului, pe vîrful unor stânci întunecate ce ţărmureau marea, sta cu braţele răzimate pe o înaltă cruce de lemn, o femeie frumoasă şi tînără. Privirea ei caldă şi pătrun­zătoare în care ardea toată patima unei iubiri chi­nuite, învăluia cu o dulce blândetă chipul iubit şi sbu-ciumat în lupta grea a valurilor. In fiinţa ei întreagă însă, un calm suveran, una din atitudinele acelea pare că împietrite. Cu o linişte tot aşa de măreaţă ca şi a-pusul acela superb care se stingea în toată grandoarea lui impozantă. Tabloul era întitulat: Credinţă.

Ştiu că am stat ceasuri întregi în muzeul acela, a-trasă de puterea pânzei aceea, lângă care mă întor­ceam mereu, fascinată de puterea de concepţie a ar­tistului, de geniul lui, care se pare că marcase în execuţia pânzei aceleia toată puterea superiorităţii sale. De atunci, tabloul acela mi-a venit dese ori în minte în fuga celor mai dragi amintiri ale mele, — ca operă de artă.

Acum, puterea sugestivă a subiectului, trezită de lumina apusului de soare ce aureolează furnicarul a-cesta cu feţe înşelătoare, îmi răscoleşte în suflet un fel de vâltoare. Mă sbat torturată de o chinuitoare în­doială, căci imaginea credinţei aceleia imaculate, în realitatea ce-o zăresc acum cu teamă, mă face să cred că inspiraţia artistului, nu-şi va găsi niciodată copia, în viaţa zilelor noastre.... Sultănica.

Scrisoare din Roma. Scandalul şi închiderea Camerei Italiene. — Si­

tuaţia politică a socialiştilor. — Dela corespondentul nostru. —

Roma, 12 Iulie n. Camera Italiană s'a închis alaltăieri. Nu-şi aduce

aminte decât foarte puţini deputaţi, de o altă sesiune aşa de lungă ca cea de anul acesta. De regulă, Ca­mera se închide pela sfârşitul lui iunie cel mai târziu la 1 Iulie, ca să se redeschiză în Novembre; anul acesta, a durat peste or ce aşteptare, din cauza pro-ectului de lege, monopolul asigurărilor vieţei, care era în desbatere.

Lungă şi grea a fost lupta ce guvernul a trebuit să ducă cu acest proiect, şi dacă Oiolitti, nu se de­cidea să amâne discuţia Ia toamnă, criza care domnea latentă în minister - după cum vă scrisesem în ul­tima mea scrisoare — ar fi exploadat şi ar fi adus cu sine căderea sigură a guvernului.

Lungă şi grea a fost lupta opoziţiei contra proiec­tului de lege, dar la urma urmei a învins. Căci, amâ­narea discuţiei pentru la toamnă, însemnează îngro­parea pe veci a acestui proiect de lege, tocmai cum s'a întâmplat acum doi ani, cu proiectul de lege al navigaţiei, care, în urma violentei opoziţii făcuta gu­vernului Oiolitti de pe atunci, a fost amânat pentru toamna anului 1909, şi nu s'a mai reluat nici până azi, şi nu se va mai relua nici odată. Astfel stând lucrurile, opoziţia a ieşit triumfătoare, iar guvernul bătut. Nu s'a retras însă, pentru că, amânarea discu­ţiei nu este respingerea legei, iar votul de încredere, pe care Giolitti l'a cerut Camerei, i-s'a dat cu o ma­joritate de 117 voturi.

Ar fi căzut guvernul, dacă s'ar fi găsit un alt om, care să poată să-i urmeze lui Giolitti, dar din nefe­ricire, nu este nici unul. Lucrul acesta pare absurd : din 34 milioane să nu se găsească unul, care, să poată duce un guvern! Se găseşte, s'ar găsi ei mai mulţi, dar pentru momentul actual, când şeful gu­vernului trebuie să împace şi capra şi varza, este greu sa se găsească un om în locul lui Giolitti, care să ştie aşa bine ca el să retragă o frază, să nege o alta, să linguşească democraţia partidelor avansate; să îm­pace ideia regalitătei cu spiritul clerical, în fine, un om politic al momentului, cu mantaua clasică a ca-cameleonului, nu se găseşte. De aceia, Giolitti trebuie să mai rămâie la guvern, pentru multă vreme..

In Italia situaţia politică nu este încă bine înte­meiată pe solide baze, ci este încă într'o epocă de evoluţie.

Socialiştii, pierd din ce în ce terenul, terenul moral de oarece nici ei nu mai ştiu bine cum s'o învârtea­scă, două curente s'au creiat în sânul lor: unul care este pentru statul actual şi un altul intransigent. Câte discuţii n'au fost in urma vuitei lui Bissolaţi, leade-rul socialiştilor din Roma Ia Rege ! Şi lucru este foarte simptomatic, gândiţi-vă:. un socialist care discută cu un Rege, asupra unei formări de cabinet!

Ziarul lor cL'Avanti» a suferit atâtea schimbări de direcţie, cititorii au scăzut, afacerile stau prost, astfel că, direcţia partidului socialist a hotărît mutarea zia­rului dela Roma la Milano: acolo, cel puţin lucră­torii l'or cumpăra şi dacă nu moraliceşte, dar cel pu­ţin materialiceşte s'o ridica prestigiul.

Deci, partidul socialist nu prea stă pe trandafiri. Regele, priveşte zimbind pe sub mustaţa lui zbârlită

la disoluţia ce se petrece încetul cu încetul în sânul partidului, şi natural că se bucură.

«Cazul Ferri» a rămas proverbial. Faimosul, cultul, oratorul, intransigentul, revoluţionarul, antimilitaristul, antimonarchicul Ferri, deputat al parlamentului, unul din cet mai mari oratori ai Italiei, astăzi a părăsit aproape de tot partidul socialist, şi dacă cu numele mai se chiamă socialist, de fapt nu mai este de fel. Şi Ia cel dintâi semn al vre unui preşedinte de con­siliu, Ferri va intra în cabinet, jurând credinţă Rege­lui. Este primul pas acesta, ceilaiţi socialişti vor urma aceiaşi cale şi în mai puţin de 20 de ani, ceeace azi numim socialism, în Italia nu va mai exista.

De altmintrelea, cititorii îşi amintesc ce cerea socia­lismul acum 10—15 ani, şt ce teribilă bestie feroce se făcea. Azi de abia se mai vorbeşte de socialism — mai ales în Italia.

Ceeace predomină, în Italia, este anticlericalismul: contra preoţilor.

Dar de această chestie vom vorbi altădată, având nevoe de a fi tratată în mod special.

Pentru azi vă povestesc scandalul ce a fost în Ca­meră, înainte de votul de încredere.

Se ridicase Giolitti, primul ministru şi vorbea Ca­merei, explicând motivul care i'a împins să vie cu proiectul de lege asupra asigurărilor, când o frază care i-a scăpat în focul vorbitei, a dat loc Ia un scan­dal cum rar s'a văzut în Cameră.

A zis Giolitti: — ... nu am avut în gând decât binele poporului,

iar nici decât ideea de a favoriza pe cineva... N'a putut să termine, şi toată Camera a început

să strige şi să răcnească, i-a zis vorbe grele, l-a in­sultat, i-a strigat canalie, laşule, ticălosule, şi dacă chestorii nu interveneau în grabă, ar fi fost şi păru­ială între banca ministerială şi deputaţi, de oare-ce, mulţi deputaţi, mai iuţi, şi săriseră din băncile lor spre ministrul care o cam sfeclise.

— Retrage! Retrage cuvântul! se striga din toate părţile «pe cine să favorizezi* ! Retrage!

Toţi deputaţii se simţiseră ofensaţi de fraza lui Giolitti, şi scandalul a durat mai bine de o jumă­tate de ceas, cu un tumult că nimeni nu mai ştia ce face.

Când a dat Dumnezeu de s'au liniştit. Giolitti a retras fraza, adică a zis că n'a vrut să facă nici o aluzie la nici unul din domnii deputaţi, — şi după ce a făcut din nou profesia de credinţă democratică şi liberală a pus chestiunea votului, care i-a dat 117 majoritate. %

Apoi s'a închis Camera. Până la toamnă, vacanţe. 1. T. Alian.

0 controversă literară. Primim dela dl P. Dulfu următoarea scrisoarea,

pe care urmând spiritul nostru de imparţialitate o publicăm :

Bucureşti, 28 Iunie 1911.

Domnule Redactor, In Nr. 131 al «Tribunei», preotul Petru Popa gă­

seşte cu cale a se ocupa — într'o scrisoare — de povestirea mea poporană «Catalina» publicată în Nr. 120 al «Românului»; şi aje îndrăsneala să afirme, făr' a dovedi prin ceva, că: de data aceasta eu n'am căutat inspiraţia deadreptul la isvor — la popor — cum făcusem cu »Ispravile lui Păcală* şi cu «Legenda Ţ -ganilor« ci m'am oprit la o broşurică din biblioteca vechei »Tribüne», la >Blăstămul de mamă< al dlui G. Coşbuc, pe care l-am plagiat şi în cele mai multe amănunte*.

Daţi-mi voie, Domnule Redactor, să-i arăt prea cin­stitului preot că nu are dreptate. Adevărul este tocmai contrarul celor susţinute de sfinţia Sa, şi anume că: eu şi de data aceasta mi-am luat inspiraţia dela isvor — dela popor — anume : dintr'o poveste din Ardeal. Iar cu poezia «Blăstăm de mamă» a dlui Coşbuc, care îşi are subiectul luat tot din poveştile poporului, am făcut cunoştinţă abia acuma în urmă după ce am văzut scrisoarea din «Tribuna«. Celelalte poezii ale dlui G. Coşbuc, cari au apărut la Bucureşti în vo­lume mai mari, le-am cetit şi recitit, de mult pe toate. Dar aceasta, care s'a tipărit la Sibiiu într'o broşurică, şi pe care nu mi-s'a întâmplat s'o văd la librăriile din Bucureşti nici odată, îmi scăpase necitită. Afând Insă despre scrisoarea din »Tribuna« a prea cinsti­tului părinte, m'am dus îndată la un librar bucu-reştean şi i-am cerut să-mi procure dela Sibiiu «bro­şurică» despre care e vorba, ca să văd şi eu ce e cu minunea aceea de «plagiat*, Până să vie broşura însă, au trecut mai multe zile. Iată pricina pentru care am întârziat cu acest răspuns. Că a mai apărut, acum un an, o poveste (de di Victor Eftimiu) al cărei fond este «identic* iarăşi »cu cel din poezia dlui Coşbuc» ; am aflat tot din scrisoarea părintelui Popa, fiindcă «Lupta* în ultimii săi ani, eu n'o mai citeam de loa

Confruntând însfârşit lucrarea mea cu a dlui Coşbuc, am găsit într'adevăr între ele unele asemănări de fond; forma însă e cu totul deosebită şi proprie fiecăruia din noi. Ba sânt şi mari deosebiri de fond! alt în­

ceput, altă încheere, altă concepţie în general; după cum se poate încredinţa lesne orişicine le va citi pe amândouă.

Este întrebare acum, de unde vin cele câteva ase­mănări de fond ? Lucrul e foarte simplu ! şi mă mir că Sfinţia Sa nu l-a priceput din capul locului, ceeace l-ar fi împiedecat, poate, de a-mi aduce o în­vinuire atât de nedreaptă. Se vede că povestea popo­rană, din care mi-am luat eu subiectul, o fi una şi aceeaşi — sau vr'o variantă a aceleia — din care s'au inspirat la rândul lor dl Coşbuc şi dl Eftimiu. Ce e mai firesc şi mai posibil decât aceasta ? Iar lu­crurile stând astfel, mai poate fi aci vorba de 'pla­giat» ?

Dar să admitem că povestea poporană, sau varian­tele, din care ne-am inspirat şi unul şi altul, nu ar exista; că dl Coşbuc ar fi inventat singur faptele din «legenda poporană* a d?a'e întitulata «Blăstăm de mamă- ; şi că eu aş fi împrumutat fondul povestirii mele de-adreptul dela d-sa. Nici chiar în cazul acesta nu s'ar putea vorbi pe drept despre un «plagiat». Plagiat însemnează : asemănare, identitate, nu numai de fond, ci şi de formă (de fraze, de versuri, de strofe întregi) lucru despre care în cazul de faţă nici pomeneală nu poate să fie.

Dacă nu ştia act stea prea c'nstitul părinte, ar fi putut să le afle — nu mai departe: chiar şi din «En­ciclopedia Română« tomul III, unde la pag. 611 se spune lămurit, că: plagiat se chiamă «numai când şi ideile şi forma sânt identice cu ale autorului anterior». Şi tot acolo la pag. 479, se mai spune — de către un om, poate, ceva mai competent în materie decât Sfinţia Sa, că: «Originalitatea nu stă atât în inven-ţiune sau în noutatea subiectului, cât în concepţiunea şi forma ce i-se dă. Toate creaţiunile literare şi de artă sânt mai mult sau mai puţin imitaţiuni după alte modele. Epopeele homerice sânt făcute din cântecele poporale ; poeţii greci şi-au luat subiectele dearândul din Ibada şi Odiseea, şi s'au imitat unii pe alţii. La moderni nimeni n'a imitat mai mult decât Shakes­peare, Lafontaine, Molière, care spunea sincer; iau bunul meu de unde-1 găsesc. Faust, cea mai mare operă a lui Goethe şi a secolului său, este imitată după o legendă naţională şi după o altă dramă cu acelaşi subiect; asemeuea Don Juan, Infernul, şi alte opere clasice.

Iată dar că aş fi putut imita, în fond, şi pe dom­nul Coşbuc, sau pe alt scriitor, deadreptul, fără să se poată zice că l-am «plagiat», dacă forma ce am dat-o lucrării este a mea proprie. Repet însă că eu mi-am luat subiectul povestirii, nu din «legenda* dlui Coş­buc, ci dela popor — de unde are dreptul si se in­spire fiecare scriitor. Şi mi-am ales icel subiect, fiindcă nu ştiam ca a mai fost prelucrat de cineva în formă poetică. Dacă aş fi ştiut, ce nevoie aveam să mă leg tocmai de acela, când în basmtle poporului puteam găsi atâtea altele, care de care mai frumoase!

Mai trebuie oare să însist? Eu cred că nu. Din cele spuse până aci se vtde destul de lămurit, că în­vinuirea ce mi s'a adus este cu desăvârşire nedreaptă şi lipsită de temèiu. Prin urmare, noroiul necinstei pe care l'a aruncat asupra mea prea cinstitul părinte, Petru Popa, iată că pe mine nu mă poate atinge câtu-şi de puţin, ci se întoarce înapoi asupra Sfinţiei Sale.

Atât aveam să-i răspund. P. Dulfu.

Cronică din Paris. ( 5 - 1 2 I u l i e )

Vara la Paris. — Pugilat în Camera franceză. — O tentativă criminală. — Activitatea antl-militariştilor. — Democraţia burgheză. — Mo­liciunea artei şi literaturei franceze contimpo­rane. — Poporul francez şi ţăranii români. -

Incidentul delà Agadir. De mult n'am avut în Paris un şir de zile aşa de

calde. Văzduhul fierbe. Cerul, de un albastru ne­schimbat, pare de jăratec. Nici o adiere de vânt mi răcoreşte atmosfera. Dar pentru unul care a trăit în România, căldura Parisului nu pare excesivă, ci mai mult o vreme frumoasa, limpede, care înseninează su­fletul şi limpezeşte mintea. Ce e însă caracteristic în marele oraş, e veşnica lui activitate care nu se poto­leşte nici odată. Se spune că Parisul se goleşte în timpul verii, că locuitorii Iui caută odihnă şi răcoare pe la poalele munţilor ori prin staţiuni maritime. Atunci, de ce sunt străzile pline de aceeaşi mulţime vioaie împestriţată, ocupata ca întotdeauna? De ce trenurile subpâmântene şi tramvaiurile şi vapoarele de pe Sena sunt fără încetare încărcate de pasageri? De ce atâta sgomot, prin case şi pe trotoare? De ce se clădesc mereu locuinţe şi se drege caldarâmul? Par'că nici nu e vară ; par'că nu ne-ar fi dat Dumnezeu vre­mea asta frumoasă şi clară — ca să ne bucurăm de ea. îmi aduc aminte de admirabilul pasagiu cu care îşi începe Tolstoi romanul său. R e î n v i e r e In goana Iui crudă după trai, în nesa)ioasa-i lăcomie, omul pune ca o stavilă minunilor cu cari ne hărăzeşte firea.

...Aşa bunăoară, vremea asta binecuvântată în loc să-i îmblânzească pe oameni, mai rău par'că îi întărită.

16 Iulie n. 191t •r

Z M e astea a avut ioc în Camera franceză nn scandal formidabil Deputapi rari şi-au pierdut demnitatea,, s'au luat la bătaie în chiar Palatul Bourcon, nici mai nuit nici mai puţin ca nişte căruţaşi. S'au schimbat înjuraturi violente şi lovituri de pumn. Şi măcar dacă faptul acesta ar fi avut drept scuză o chestiune de ordin mai înalt Dar nu, cei cari au pricinuit scan­dalul au fost deputaţi din extrema stângă, aceşti duş­mani ai bisericii şi ai lui Dumnezeu, oameni cari apără criminalele apucături ale anarhiştilor şi princi­piile unei demagogii admirabile. S'au supărat fiindcă ministrul-preşedinte d. Caillaut, sprijinit de majoritatea Camerii, a protestat cu indignare şi a făgăduit că va lna măsuri în contra mizerabilei activităţi anarchiste (are devine în Franţa din ce în ce mai îndrăzneaţă în criminalele ei încercări.

...Nu e criminal, şi stupid, şi monstruos atentatul săvârşit de anarchişti acum şase zile pe linia ferată Havre—Paris? Nişte nebuni inconştienţi, excitaţi de articolele mizerabile ale câtorva gazete anarchiste, ca «La Guère Sociale» în frunte, au depus pe şhie blo­curi mari de piatră, în trecerea trenului—fulger. Tre­nul a deraiat si numai graţie sângelui rece al maşini­stului şi al focarului locomotivei a fost evitată o în­grozitoare catastrofă. Şi anarchiştii numesc fapta lor asasină un simplu « Sabotaj«!

...Tot sabotaj numesc ei tentativele de conrupere pe cari le încearcă în tot chipul prin cazărmi. Ei pro­pagă distrugerea oricărui sentiment patriotic şi sfatuesc pe soldaţi îă descompună armata prin acte de rebeliune şi de dezertare. Propaganda aceasta întinsă pe o scară vastă, este o adevărată organizaţiune sistematică şi bine chibzuită. Ea are agenţii ei, plătiţi gras, publicişti care scriu opuri antimilităreste şi cir­culari în acelaş sens, ea îşi are afiliaţi în rândurile soldaţilor şi un fond de rezervă în numerar. Ar fi de dorit să se reteze fără întârziere capetele acestei hidri, ale cărei fapte tind la nimicirea Franţei. Ar fi de dorit ca guvernanţii, şi publicul să dea dovadă de o mare energie în atingerea acestui scop.... Mi-e teamă însă că moravurile laşe, că moliciunea au pă­truns prea adânc în sufletul burghez al francezilor de azi. Căci aşa numita democraţie a acestui popor tinde să degenereze într'un epicuriasm stupid, egoist şi fără vlagă. Da, Franţa întreagă s'a burghezit. Şi prin cuvântul burghez nu înţeleg altceva decât o stare su­fletească, care se caracterizează printr'o nonşalanţă îngustă faţă de tot ce e mare şi sfânt. Mai preferabilă pare în ochii mei, conrupţia elegantă, plină de scântei şi capabilă de eroism de pe vremea imperiului al doilea!

...Nonşalanţă, da, şi uaurinjă şi frivolitate peste tot. Ele nu lipsesc nici în literatură, nici în artă. Exclud, fireşte pë cei câţiva mari cugetători şi artişti ai Fran­ţei contimporane. Vorbesc de mulţimea scriitorilor, de cei impersonali. Este în orice epocă o notă predo­minantă în poezie şi în artă; ea este impusă de spiri­tul vremei : acei artişti cari nu sunt de o puternică personalitate se impregnează de ea. Aşa pe vremea romanului naturalist bunăoară, al cărui rege era Zola,

' exista un popor întreg de scriitcri mărunţi, cari cu toată desteritatea talentului lor, încercau să trateze chestiuni de un ordin mai înalt, de sociologie şi de morală. Sub republica lui Leconte de Lisle, artiştii erau preocupaţi de o puritate estetică in­transigentă. Dar azi, ce vedem?... O afloreseenţa imensă de piese de teatru, una mai frivolă decât alta, scrise şi ascultate fără efort, făcute să amuze fără să instruiască, fára înălţare sufletească. Astăzi? romanul nici nu există şi să ştie că acest gen cuprinde după poezie cele mai pure şi mai ridicate adevăruri ome­neşti. Astăzi ? avem aci aşa zişii fabricanţi de reviste, şi mai avem autori de piese uscate şi stridente, fără profunzime şi fără poezie. Exemplu: operele d-lui Bernstein. Astăzi: pe lângă un Anatole France un Rostand un Rodin şi alţi puţini artişti eminenţi, tre-ieşte în Franţa o mulţime de mizgălitori de hârtie, cari plac publicului, pe cari publicul îi îmbogăţeşte fiindcă găseşte în ei expresia aspiraţiilor lui cele mai scumpe. O, temporal o mores!

...Din fericire pentru Franţa, ea are un sâmbure să­nătos din care ies fără de încetare sucurile regenera­toare ale acestei raţiuni, un miez plin de sănătate şi

.4e vigoare, primenitor al sentimentelor nobile şi ge­neroase al elanurilor de entuziasm şi de eroism. Voesc -4 vorbesc de poporul francez, de adevăratul popor, raarvă de nobleţă şi de generozitate nu e pumnul dé oameni sgomotoşi, care tot sub numele de socia­lişti se gâlcevesc şi ţipă până la cer; adevăratul po­por nu revendică nimic, nu face scandaluri, ci trăeşte în pace şi cinste viaţa pe care i-a dat-o Dumnezeu. El este! talpa acestei ţări şi are acelaş rol pe care blânzii si visătorii ţărani îl au în ţările locuite de români. In ţările româneşti rezerva de energie, de generozitate de veşnica primenire de virtuţi o formează popula-tiunea delà sate, în Franţa ea e compusă din modesta mulţime de prin oraşe...

~Aş vrea să vă vorbesc de conflictul franca-ger-man, de incidentul delà Agadir, dar n'am nici o nou­tate a vă comunica. Guvernele din Berlin şi Paris au început tratativele în această privinţă, dar păstrează taina cu îngrijire. Ieri d. de Salves, ministrul de externe francez a cerut Camerei de aci să facă gu­vernului un credit de câteva zile. Ce va eşi din acea­stă afacere? Nimeni nu ştie. Se poate foarte bine ca

chestiunea marocană să se aplaneze în mod paşnic, se poate de asemenea ca ea să dea naştere unei in­calculabile catastrofe. Poate că vom continua să avem pace în Europa, e posibil însă ca bătrânul continent Vă fie zguduit dc un război cumplit Căci războiul între popoare, ca şi furtuna pe mare, dă naştere dîn-Vun mic punct la orizont, care se umflă când nu te aştepţi şi îsbucneşte ca un cataclism. Ce ne rezervă un viitor apropiat? C. R. B.

Serbă r i cu l tura le în O r a d e a - M a r e . Orade, 14 Iulie n.

In mişcarea noas t ră art is t ică ziua de 9 Iulie n. este un moment de r a r ă însem­nă t a t e pentru Oradea-Mare. D. Aurel P . Bănuţ iu , care cu t rupa sa art ist ică a cutrie-r a t ţ inuturi le mai părăginite ale Românis­mului, ca să propovăduiască dragostea de a r t ă românească, a dat o. reprezentaţ iune t ea t ra lă şi în Oradea-Mare. Aranjatori i , câţ iva t ineri mai idelişti, la început au în­t âmpina t şi unele greutăţ i , deoarece chiar unii dintre intelectualii din Oradea, susţi­neau, că venirea lui Bănuţ iu la Oradea nu va atrage un public destul de numeros . Şi ce e mai mult , d. Bănuţ iu a fost şi desfă-tui t să vină la Oradea.

Comitetul aranjator însă s'a pus pe lu­cru, nizuindu-se să ara te prin fapta că frica unora este cu desăvârşire neînteme­iată . Nu s'a făcut, ce-i drept, mare sgo-mot , totuşi un public destul de numeros şi ales a grăbit să asculte cura tă a r tă româ­nească.

D. Bănuţ iu a fost pentru întâia oară în Oradea-mare (cred, însă, că nu pentru ul­t ima dată). Succesul mora l şi mater ia l ne întăreşte în nădejdea, că pe d. Bănuţ iu îl vom vedea şi nuli deâ'pe la noi. A t â t a lume românească la un loc, a t â ta dragoste şi en­tuziasm rar o să întâlnească d. Bănuţ iu în turneul său artist ic.

Programul seratei se începe cu declamările parte serioase şi instructive, parte vesele , ale d-lui Bănuţiu. îndeosebi a produs multă dera­iate cu „Discursul de model" şi „Sfârşit de toamnă".

A urmat apoi artistul Ionel Crişan, barito­nist, care a cântat mai multe doine româneşti cu o rară precisiune. Dl Crişan are o voce cu un timbru plăcut şi se validitează îndeosebi în notele de sus. Publicul l-a aplaudat frenetic.

D-şoara Anicuţa Voileanu, absolventa conser­vatorului din Viena, a cântat la pian mai multe doine româneşti, dovedind înalte însuşiri arti­stice. La insistenţa publicului a trebuit să cânte şi afară de program. A fost răsplătită cu ropote de aplauze şi un buchet de flori prea frums.

După aceea îşi face apariţia pe scenă dl Const. Calmuschi, actor de comedie, care prin declamă­rile sale comice a produs mult haz. Publ icul nu voia să contenească cu aplauzele şi l-a chemat de multe ori la rampă. D l Calmuschi a dovedit şi de astă dată, că e un comic de prima forţă.

După concert deodată răsare pe scenă dl Bă­nuţiu pentru a ne anunţa că reprezentaţia teatrală nu se poate da, f i indcă poliţia a interzis jucărea pieselor anunţate. N ic i nu a sfârşit bine d. Bă­nuţiu şi publicul, într'un singur glas par'că, a isbucnit în energice proteste: „Să se ţină repre­zentaţia, nu ne pasă de obrăznicia poliţiei".

După un interval de o jumătate de oră, la in­tervenţia bărbătească a d-lui Dr. Aurel Lazar, reprezentaţia teatrală s'a putut ţinea. Publicul era la apogeul însufleţirii.

S'a jucat „Jertfa", dramă într'un act de Mi-clescu. D-şoarele Geni Popa-Radu, Rel i Popa-Radu, şi d. Bănuţiu au jucat cu o corectitudine vrednică de cei mai buni actori ai noştri.

In piesa „Unica fiică", comedie în 2 acte, rolurile au fost susţinute de d-şoarele Geni

Popa-Radu, Rel i Popa-Radu, A. ШэдіЙі, Ionel Crişan şi Cons. Calmuschi, apoi de d-şoarele dile­tante din Beiuş Florica Crişan şi Elisa Stefanică şi d-mi Gh. Cosma, Gh. Ciun'gu şi Paul Teochar. Asupra felului cum s'a achitat fiecare de rolul său s'a pronunţat publicul cu aplauzele cari nu mai încetau. Mai mult au plăcut d-şoarele Geni şi Rel i Popa-Radu. D-goara Geni Popa-Radu ате mare talent de scenă. Ne-a impresionat îndeosebi jocul dşoareî Rel i Popa-Radu, care a fost o apa­riţie deosebit de plăcută. însuşiri le ei de artistă s'au remarcat delà prima înfăţişare; dovedeşte serioase însuşiri artistice, cari la tot cazul merită să fie cultivate!

^ D . Calmuschi şi în piesa aceasta a dovedit, că exuberanţa d-sale se plasează cu un rar succes în comedie.

După reprezentaţie a urmat dans, care a ţi­nut până în zori de zi în mijlocul unei animaţii neobicinuit de mari. Cor.

Invitare la abonament Stăm în faţa unui nou semestru de abona­

ment. Acum când o campanie detestabilă, nelo­ială şi ingrată s'a pornit împotriva ziarului no­stru, drept răsplată pentru nesfârşitele sale ser­vicii aduse cauzei naţionale, avem îndoită nevoie de sprijinul prietenilor şi a cetitorilor noştrii statornici şi credincioşi, cari nu s'au lăsat misti­ficaţi nici terorizaţi.

Ii rugăm pe toţi să grăbească cu reînoirea a-bonamentelor, şi să facă o propagandă în cercul lor, pentru câştigarea de noui abonaţi, pe re-stanţieri să-şi achite datoriile lor, căci ziarul no­stru este avizat acum la propriile sale puteri în lupta grea ce o duce pentru interesele naţionale.

In faţă, loviţi cu şeaptesprezece procese de presă, dintre cari cel dintâiu se va desbate la 16 August în spate loviţi de focul concentric al unei propagande organizate de calomnii, min­ciuni şi invective, nădejdea noastră se reazămă pe acea parte sănătoasă a publicului nostru care are independenţa sa de judecată, spiritul de dis-cernemânt şi devotament adânc, desinteresat şi sincer pentru cauza naţională.

Apelăm deci la ce e mai bun în societatea noastră, la acea parte a publicului nostru care poate crede în îndemnurile cinstite ale unui ziar, în mărturisirile sale de credinţe loiale şi drepte, fiindcă cugetarea ei însaş este nestricată, loială, dreaptă şi cinstită.

Abonamentul la „Tribuna" este: pe un an — — — — 28.— cor. pe 1j2 an — — — — 14.— cor. pe 1ji an — — — — 7.— cor. pe 1 lună — — — — 2.40 cor.

In România:

pe un an — — — — 40.— cor. pe 1I2 an — — — — 20.— cor.

Redacţia şi Administraţia „Tribunei."

Nejasfori, indusfridşi, me­seriaşi romftfil.

Ziarul nostru a hotărât publicarea unui ta­blou statistic al tuturor negustorilor, industria­şilor şi meseriaşilor români din Ungaria.

Adresăm deci, tuturor celor interesaţi rugă­mintea şă ne comunice cât mai în grabă numele firmei, oraşul şi strada onde se găseşte atelierul sau prăvălia lor. „TRIBUNA"

Pag. 8 „ T R I B U N A 4 16 Iulie n. 191 f

I N F O R M A Ţ I I . A R A D , 15 Iulie n. 1911.

— Buletin metereologic. Institutul metereologic anunţă vreme caldă, pe alocuri cu ploi şi furtună. In Răsărit vremea va fi mai răcoroasă.

Temperatura la amiazi a fost de 25*8 % Celsius.

— 0 nouă calomnie a „Românului". Ziarul autorizat publică azi cu Utere cursive ca prima informaţie următoarea notiţă:

„Personalii, Domnu l Dr. losif Şeghescu, profesor de un ive r s i t a t e şi depu ta tu l d ie ta l al cercului Orav i ţ a a plecat azi d in A r a d în societatea P r e a Cuvioşiei Sale d lui R o m a n Ciorogar iu , d i rec to ru l ins t i tu tu lu i 1 teologic-pedagogic şi p r im-comand i t a ru l z i a ru lu i na­ţ ional „ T r i b u n a " la Cuvin , u n d e vor petrece câteva zile p lăcute la via d lu i Dr. Sever Is-pravnic, nepotul P . C. Sale p ă r i n t e l u i proto-sincel R. Corogar iu" .

Fiecare şir din această informaţie este o minciună şi o infamie. Părintele Ciorogariu a plecat ieri cu acceleratul dela 12 singur, în concediu pe mai midtc săptămâni la băile dé a Tekir-Ghiol. Ni-am adresat deci d-lui dr. Sever Ispravnic, vizat aseminea în notiţă şi d-sa, pe tó­mű, celei mai hotărîte indignări ni-a spus:

— In viaţa mea n'am găzduit şi nici n'a fost vorba vreodată să găzduiesc la viia mea pe Şeghescu. Ştirea este o curată infamie, părintele Ciorogariu a plecat ieri la Tekir-Ghiol, iar eu nici nu l-am văzut pe Şeghescu în ochii mei. Sunt adînc mîh-nit de atâta perfidie. Am trimis azi o desminţire şi d-lui Goldiş, dar vă rog şi pe d-voastră să desminţiţi căci te pome­neşti că nici nu mi-o publică.

Acum cetitorii- se vor întreba, cum e posibil să ajungă dar ştirea în „Româ­nul" ?

Să vedeţi care e procedura. Ştirea asta, falşă dela Î7iceput, mâne este reprodusă cu aceeaş literă cât pumnul în „Seara". A doua zi, vine ori nu desmin-ţirea, — „Seara" nu mai reproduce des­minţire a. Şi fiindcă părintele Ciorogariu, e plecat în ţară, — trebuie discreditat a-colo.

• „Trăiască ziarul autorizat!" părinte Lucaciu.

— Epilogul conflictului sinodal din România. D i n Bucureş t i ni-se sc r ie : J o i seara s'a î n t r u n i t d in nou comisia un ive r s i t a r ă , ca re judecă pe d. profesor D r . Chir icescu, spre a lua m ă r t u r i a fo­s tu lu i episcop de R o m a n , î na in t e de a p r o n u n ţ a sen t in ţa .

D l Chir icescu, p r e c u m se ştie, este acuzat că a da t pub l i c i t ă ţ i i o scr isoare i n t i m ă pe care i-o adresase, cu mul ţ i an i îna in t e , fostul mi t ropol i t A tanas ie , pe a tunc i episcopul R. Noulu i -Sever in .

D u p ă in te rogarea a rh i e r eu lu i Gheras im şi p ledoar ia acuzatului , comisia a a m â n a t pub l ica rea sen t in ţe i pe V i n e r i .

I n şedinţa de V i n e r i , comisia un ive r s i t a r ă a adus , cu u n a n i m i t a t e u r m ă t o a r e a s e n t i n ţ ă :

D l Chir icescu este des t i tu i t d in postul de pro­fesor un ive r s i t a r , da r , luându-se î n cons iderare ac t iv i ta tea sa şcolară exemplară , executarea sen­t in ţ e i se suspendă.

— Comitetul societăţii noastre teatrale a ţ i ­n u t J o i şi V i n e r i în Braşov, sub p res id iu l dlui vice-preşedinte V i r g i l On i ţ iu , t r e i şedinţe la car i au l ua t p a r t e pe l ângă membr i i braşoveni şi mem­br i i ex t e rn i dn i i D r . G. D o b r i a şi D r . V . B r a ­nisce. D u p ă rezolvarea ches t iuni lor cu ren te s'a d i scu ta t noul p l an de ac ţ iune , e labora t pe baza nouilor s ta tu te . Acest p l an , dacă va f i aproba t de a d u n a r e a genera lă din B l a j , va i n t r a în vi­goare eu anul 1912/1:5.

I n u r m a concursului publ ica t p e n t r u p r e m i u l D r . M i h u de cor. 1000 au i n t r a t 18 luc ră r i , î n t r e car i 9 piese o r ig ina le de muzică şi 9 piese t ea t r a l e (7 o r ig ina le şi 2 t r a d u c e r i ) . Cele două t r aduce r i , necorespunzând condi ţ iunlor concursului , n ' a u fost admise la concurs. P e n t r u cenzurarea acestor l u c r ă r i s'a ales o comisiune consta ta toare d in dn i i V. Oni ţ iu , Anton Mocsonyi de Foen , G. D i m a , Dr . I . B l a g a şi D r . A. Bogdan , care îşi va pre­zenta r a p o r t u l p r iv i to r la d i s t r ibu i rea p remiu ­lui , care e divizibi l , până la 1 Oct. v. a. c.

Cu p r i v i r e la aduna rea d in Bla j n u s'au lua t încă ho t ă r î r i , nef i ind încă def in i t iv s tabi l i t pro­g r a m u l serbăr i lor d in B l a j . „Gaz. Tr."

— Maghiarizarea numelor. „Moni to ru l ofi­c ia l " dela 15 I u l i e publ ică d in nou t re i p a g i n i î n t r e g i de n u m e maghia r iza te . I n t r e cei ce s'au l ăpăda t de numele lor strămoşesc găs im şi dc da ta aceasta 6 Român i .

I i î n semnăm aici ca să-i ştie toţi câtă cinste păs t rează p e n t r u a m i n t r e a pă r in ţ i l o r car i i-au crescut.

Miha i l Pule d in T inea s'a făcut Barta; Ioan Porumb, de fel d in Sânmic lăuş , domici l ia t în Giula , — Puskás; A u g u s t i n Muntean, j a n d a r m , de fel d in H ă r ă s t a ş , domici l ia t în Nepos, — Me­zei; I l i e Berceau, d in Sovat.a, — Biró: Ioan Tur-dean, de fel d in Sân-Miha i , domici l ia t în T u r d a , — Tordai; I oan Alb, d in Boroşineu, — Fehér.

— Succesul unui artist român. Ziarele pari­ziene aduc ecoul f rumosulu i succes obţ inut de ba­r i t onu l român Florescu la serala contesei J e a n de Montebello, o rgan iza tă în palatul ei din s t r ada Barb t -de -Jouy d in P a r i s .

E l egan ta asis tenţă a ap lauda t înde lung ar i i le româneş t i cân ta te de d. Florescu. La serată a azi-stat şi m i n i s t r u l Românie i , d. Lahovary cu dna .

— M u l ţ ă m i r e publ ică. I n numele comi te tu lu i parohia l gr.-ort . român aduc şi pe această cale cea mai s inceră m u l ţ ă m i r e dlui Dr . Gheorghe Creangă , fost secretar gene ra l al m in i s t e ru lu i de indus t i e şi comerţ d in Român ia , care a d ă r u i t b iser ic i i noas t re sma de 800 de coroane (opt su te ) . Cu această sumă s'a pus baze u n u i „ F o n d Gh. C r e a n g ă " , d in veni tele că ru ia se va înf rumseţa biserica.

D l D r . Gh. Creangă a făcut această d ă r u i r e ca f iu credincios al acestei comune, în care s'a născut şi şi-a câşt igat p r imele cunoşt inţe , temel ia îna l te i sale cu l tu r i de azi.

T ă r l u n g e n i , 12 Iu l i e n. 1911, D i m i t r i e Manole pa roh ortodox român .

— Din „Românul" de mâne... Organul autorizat „Românul" va publica în numărul său de mâne (sau poimâne) următoarele „ştiri personale":

„Poetul nostru Octavian Goga şi părintele Vasile Mangra au plecat la băile „Felix" de lângă Oradea-mare, unde vor petrece câteva zile — împreună.

D. Dr. Nicolae Oncu, directorul institutului „Vic­toria", şef-comanditarul „Tribunei" (urmează titlurile) şi secretarul de stat Jeszenszky au plecat azi la Tus­nád. D. Jeszenszky va fi oaspele dlui Oncu..."

Seria „ştirilor personale" se poate continua după acest model „autorizat" — ad libitum.

„Aderenţă" transfugului vicar dela Orade. Ziaru l „ N a g y v á r a d i N a p l ó " publ ică î n n u m ă r u l său de azi, Sâmbă tă , o adresă de ade ren ţă pe care au t r imis-o p a t r u preoţ i de l ângă T i n e a : Gheor­ghe Vere , I o a n Cosma, Gheorghe Cherecheşiu şi D e m e t r i u P o p a — t rans fugu lu i vicar Vas i le M a n g r a .

I n adresa aceasta cei p a t r u preoţ i b ihoreni î i e x p r i m ă m u l ţ ă m i r i l e lor p e n t r u d iscursul ro­st i t de M a n g r a î n pa r l amen t şi declară că sun t convinşi că „d i rec ţ ia p ropovădui tă de el e cea sănă toasă" şi ' l a s i gu ră de tot s p r i j i n u l lor mora l .

N i m i c n u dovedeşte ma i m u l t t r ăda rea naţ io­na lă a v ica ru lu i dela Oradea -Mare decât chiar f ap tu l că p r imeş te adrese de aderen ţă dela cei ce nici odată n ' a u fost aderen ţ i ai p a r t i d u l u i na-ţ ional - român şi n ic i când n ' au auzit al t ideal decât căpă tu ia la ief t ină.

Ceice se aseamănă, se adună .

—- La mormântul lui Emînescu. O f rumoasă şi pioasă mani fes ta ţ ie de a d m i r a ţ i e — scr iu zia­re le de dincolo — a avut loc zilele acestea, la m o r m â n t u l m a r e l u i Miha i l Eminescu . U n m a r e n u m ă r de. soldaţi baca laur ia ţ i , î n t r e g cont ingen­tul anulu i acestuia, găsindu-se în capi ta lă , cu

p r i l e ju l examenu lu i de locotenenţi în rezervă, s'au dus în corpore, să facă u n pe ler ina j la mor­m â n t u l lu i Eminescu .

Ajunş i la c imi t i ru l Belu, îna in tea mormân­tu lu i , t i ne r i i baca laurea ţ i , au depus lângă bustul mare lu i poet, o sp lend idă cunună de l aur i , din bronz.

Două f rumoase şi mişcătoare cuvân tă r i au fost ros t i te de t ine r i i capora l i Se rg iu Manolescu şi F i l i p Popescu. I n c imi t i ru l Belu, cei câţ iva vizi­ta tor i pioşi ce se af lau în tâmplă to r , au ascultat vădi t înduioşa ţ i şi impres iona ţ i pe t î n ă r u l baca­l au rea t Constant inescu, rec i tând d in „Luceafă­r u l " la m o r m â n t u l n e m u r i t o r u l u i poet.

— Pentru Reuniunea femeilor române din Lugoj. î n su f l e ţ i t de m ă r e ţ u l scop ce-1 u r m ă r e ş t e această ha rn i că R e u n i u n e a damelor noas t re s'a înscr is P . S. Sa episcopul D r . E . Mi ron Cr i s tea membru fundator al Ret in iune i cu suma de 1000 cor. cu condi ţ ia ca această sumă să se a l ă tu re în­t reagă la fondul neatacabi l al R e u n i u n e i . P . S. Sa solveşte această sumă în două r a t e : 500 cor. a t r anspus deja casa r ia tu lu i R e u n i u n e i , i a r r a t a a doua de 5b() cor., p r o m i t e a o t r i m i t e încă în cur­sul acestui an. M u l ţ u m i n d P . S. Sale p e n t r u da­ru l său însufle ţ i t , do r im ca acest nobi l exemplu să găsească mul ţ i u r m ă t o r i . N u m a i aşa se poate a t inge în scur tă v reme nobi lul scop al acestei R e u ­n i u n i . „Drap."

Dr. VICTOR GRAUB. Medio universal, medic şcolar calificat, profesor de Igienă.

Institut de dantistică. A r a d , Andrássy-tér Nr. 22. — Etajul I In faţa palatului administrativ (comitatului)

Mişcare culturală şi socială. — P e t r e c e r i , concerte. —

29 şi 30 Mie n. Şo m cu ta-mare : Concert şi teatru în

hotelul »Central« din Şomcuta-mare, cu concursul d-lui A. P. Bănuţiu şi al mai multor artişti români.

In ambele seri, după reprezintaţie — j o c începutul la orele 8 seara.

BIBLIOGRAFII. L a L i b r ă r i a „ T r i b u n a " se află de vânzare ur­

mătoare le albumuri:

Expoziţia Naţională Română 1906 K 2 .— Expoziţia generală Română K 2 .—

Porturi naţionale K 2.

Amintiri di România. Expoz i ţ i a N a ţ i o n a Î a R o m â n ă 1906. Cu ocaziunea îub i l eu lu i de 40 a n r de domnie a M. S. Regelu i Carol I . K . 2.—

Din Bucovina. Vederi şi porturi naţionale K 4 . —

Din Ardeal. Veder i şi p o r t u r i na ţ iona le . K 4.

Amintiri din „Răsboiul Independenţei" 1871 1878 format 2 5 X 1 6 cm. broşa t K 2.— 1877—78 legat î n pânză , fo rmat 3 3 X 2 5 cm. K f.

•

A apărut şi se găseşte de vânzare la librăria «Tribuna» cu preţul de 50 bani :

«Ce e Tribuna zilelor noastre> de Octavian Goga.

Cuprinsul broşurii e: 1. Noua harţă şi urzitorii ei. 2. Adevăraţii «proprietari» ai «Tribunei». 3. Un paradox frivol: Tovărăşia «Tri­

buna» — Mangra. 4. Tabu.

Nr. 143 — 1911 . T R I B U N A " Pu*. 9

5. Rostul scriitorilor în «politică». 6. Două mentalităţi : Budapesta — Bucu-

reşti. 7. Prin noi înşine. 8. Adevăruri. 9. Scrisoare deschisă cătră dl dr. A. Vaida.

»

A apărut şi se găseşte de vânzare la „Li­brăria Tribuna" cu preţul de 2 cor. plus 20bani porto:

Iuliu Tr. Mera: Din Ţări străine. Stu­dii şi schiţe de călătorie. Un elegant volum

ide 160 pagini, cu portretul autorului şi o prefaţă de R. Ciorogariu.

Cuprinsul volumului e ; Raff ael ; O ţară fericită (Germania) ; Pictura olandeză ; Michelangelo ; Rembrandt ; Tizian ; Din ţara morilor de vânt ; Capri ; Cel mai mare idealist; Sora lui Leopardi; Sorrento ; Savonarola.

*

Ilustrate româneşti. Librăria „Tri­buna" a editat o serie de 12 bucăţi de ilustrate frumoase reprezintând portu­rile delà balul constumat din Arad.

Bucata costă 24 fileri ; Seria de 12 ilustrate 2 coroane 50 fileri ; 50 bucăţi 9 coroane; 100 bucăţi 16 coroane.

O frumoasă ilustrată e şi carta po-stalä reprezintând pe dl Octavian Goga alături de primul nostru aviator dl Aurel Vlaicu. Bucata 16 fileri ; 50 bucăţi 7 coroane; 100 bucăţi 12 co­roane.

«Căluşerii«, delà balul costumat din Arad, bucata 14 fileri; 50 bucăţi 6 coroane: 100 bucăţi 10 coroane.

POŞTA REDACŢIEI. D. M. (Tărlungenr). Dacă am întârzia prea mult

cu răspunsul, adresati-vi din nou redacţiei. O. C. (Braşov). Vă mulţumim pentru cele comu­

nicate. Vom utiliza materialul trimis Ia tabloul ce-1 plănuim.

Redactor responsabil : Iuliu Giurgiu. „Tribuna" institut tipografic, Nichin fi f i i *

E 1 S Z 2 V L I K S . A

de

1 X 1

Oradea-mare-Nagyvárad Calea Rákoczi-uí No 14.

(Lângă Apolo).

PRIMA SOCIETATE DE CREDIT FUNCIAR ROMÂN DIN B U C U R E Ş T I .

ANUNŢ-

Se aduce la cunoştinţa publicului că, cu începere delà 4/17 Iulie a. c, orele de ser­viciu vor fi tot delà orele 8 a m.—1 p. m. în toate zilele de lucru şi Cassa delà 8V2 până la 11 V2 ore ; iar Lunea şi a doua zi după sărbători orele vor fi delà 2—7 p. m.

Cassa va fi deschisă delà orele 2 V2—5V2 p. m.

Direcţiunea.

GRUBER DEZSŐ magazin de pălării şi articole

de modă pentru bărbaţi.

Ol vij—Kolozsvár, Colţul străzii W e s s e l é n y i şi S z é p ,

vis-à-vis cu hotelul »Feszl«

Noutăţi în pălării de domni şi copii, albituri, cravate şi totfelul

de articole.

F i r e t u r i s o l i d e !

I fl

I fl

I I 1

^"шГНДП Serviciu conştiinţios» [ щщ ŞjTgP

FABRICA DE BRÂNZA

-3* C L U J Sîr-PIAŢA SZÉCHENYI, (CASA RÉG ENI).

Recomandă fabricatele sale, caii- Ш täte bună: Щ Brânză săcuiască Vio - Щ kg. în burduf Щ Brânză săcuiască 1 —2 kg. în burduf Brânză săcuiască 4—10 kg. burd. mare Щ Brânză săcuiască 5 kg. în lemn Ж Brânză săcuiască 10—15 kg. în lemn VK:

Caş de Cluj format de ţigle, pe Ж> lângă preţurile cele mai moderate. Щ

CATALOG GRATUIT.

O rugare modestă, care nu vă costă nici o obo­seală, dar administraţiei ziarului nostru poate fi de mare folos.

Ziarul nostru roagă pe onoratul public că la cererea preţurilor curente sau la orice cerere sau cumpărare să se provoace că adresa f irmei a cetit-o în „Tribuna".

Uon Tolstoi. 60

RĂSBOIU ŞI PACE. ROMAN.

Trad. de A. C. Corbul . (Urmare).

înainte de a se întoarce acasă, prinţul intrase în-h'o librărie să-şi cumpere câteva cărţi.

-» Dar ce s'a întâmplat? întrebă el cu nerăbdare. — Ce s'a întâmplat? Dar Francezii au pus mâna pe

ttdul pe care-1 apăra Auersperg, fără ca acesta să fi «Й vremea să-i dea foc; Murat e pe drum cătră Brün Cistă-seară sau mâne va fi aci.

— Şi cum se poate ca podul care era subminat să onbiost svîrlit în aer?

-Te întreb şi eu... nimeni nu ştie de ce, poate că nici Bonaparte.

Bolkonsky înălţă din umeri. — Dar dacă Francezii au forţat puntea, armata e

perdută; ea va fi tăiată.... ş —Ascultă, făcu Bilibin; după cum ti-am spus, Fran-ceai au intrat în Viena. A doua zi, adică ieri, mare-ЦІІІ Murat, Lannes şi Bellard, câte-şi trei gas eoni, pun

; ielele pe cai şi se îndreptează cătră pod. — „Domnilor, iipune unul din ei, ştiţi că puntea delà Thabor este cinată şi contra-minată, şi în fata ei se află un fort

. le cincisprezece mii de oameni, cari au ordinul de a târli podul în aer dacă am încerca să-1 trecem. Dar

> i apăratul nostru Napoleon, ar fi foarte mulţumit dacă y * reuşi să punem mâna pe pod. Haidem să-1 luăm

l^iterşi troi." — „Haidem" au răspuns ceilalţi. Şi o

pornesc la drum, pun mâna pe pod, şi acum toată ar­mata se îndreptează cătră noi, cătră dvoastră, cătră comunicaţiile dvoastră.

— încetează cu glumele, făcu prinţul Andrei trist şi serios.

— Nu glumesc de fel, răspunse Bilibin, nimic nu e mai adevărat, nimic nu e mai trist. Când au ajuns la punte, domnii mareşali au fâlfâit nişte batiste albe, a-sigurînd că s'a încheiat armistiţiu, şi că vin spre a în­cepe tratativele cu prinţul Auersperg. Ofiţerul de ser-ciu îi lăsă să între în fort, şi în vremea când ofiţerul îl previne pe Auersperg, mareşalii stau familiari de vorbă cu ofiţerii, iau loc pe tunuri, le spun o miie de braşoave; în timpul acesta o companie de francezi pă­trunde binişor pe punte, aruncă în apă sacii cu mate­riile explosive şi se apropie de fort. In sfârşit, soseşte locotenentul general, scumpul nostru prinţ Auersperg von Mautern: „Scumpul nostru adversar! Floarea ar­matei austriace! Erou al campaniei turceşti! Răsboiul e sfârşit, putem să ne strîngem mâna. împăratul Na­poleon arde de nerăbdarea de a-1 cunoaşte pe prinţul Auersperg!" într'un cuvânt, domnii aceştia cari nu sunt degeaba gasconi, îl acoperă pe Auersperg de atâtea flori, prinţul se simte aşa de măgulit de această intimitate cu mareşalii francezi, el este aşa de uluit de mantia şi penele lui Murat, qu' il n'y voit que du leu et oublie celui qu 'H devait faire sur l'ennemi™

Bilibin se opri după aceasta glumă, ca să dea prin­ţului Andrei vremea s'o savureze.

El reluă: — Deodată compania franceză intră în fort, ţintu­

ieşte tunurile, ei podul este luat... Nu, dar ce e mai nostim, urmă el calmându-şi agi­

taţia prin farmecul povestirei lui, sergentul postat la tunuri, care trebuia să dea semnalul pentru a da foe

punţii, văzândui pe Francezi vru să tragă, dar Lannes îi reţinu braţul. Sergentul care avea fără îndoială mai mult duh decât generalul său, se apropie de acesta ci îi spuse: „Prinţe, sunteţi înşelat; iată Francezii!"

Murat, văzând că dacă i-s'ar da timp sergentului să vorbească, afacerea era pierdută, îl făcu pe miratul şi adresându-se lui Auersperg:

— Mi-s'a vorbit atâta de asprimea disciplinei au­striace, şi dvoastră îngăduiţi unui soldat, să vă vor­bească astfel?

Eu găsesc asta genial, şi dvoastră? întrebă Bilibin. Prinţul Auersperg simţindu-se atins în demnitatea sa porunci să se pună sergentul în carceră. Ei, mărturi­seşte că povestea e tare nostimă!

— Asta e o prostie şi o mişelie... ba poate chiar o trădare, spuse prinţul Andrei.

— Nu, urmă Bilibin, nu e nici trădare, nici mişelicv nici prostie, e.... El rămase o clipă pe gânduri, ca ţi cum ar fi căutat cuvântul: e ceva á la Macle nous sommes macques, făcu el simţind că rostise un cu­vânt inedit, care va circula.

Cutele frunţii lui se neteziră în semn de mulţumire-şi începu să-şi cerceteze unghiile zîmbiud.

Prinţul Andrei se ridică şi se îndreptă spre o-daia sa. . .

— Unde mergi? îl întrebă Bilibin. — Plec. — încotro? — La armată. — Par'că aveai de gând. să mai rămâi două zile aici. — Acum mi-am schimbat hotărîrea, plec numai

decât. . . . . (Va urma).

Рад. 10 „ T R I B U N A " Nr. 143 — 1911

La Ifjbrăria „Tribunei" se află <Je vânzare următoarele:

Diverse cărţi pentru popor.

Pop. Sădirea viei 2 . — Scrisori de femei 1 .— Eăop. Ш г а і е —.60 í&ffeican. Prăsirea şi folosire legumelor . —.24 Inimioara, adecă florea poezie naţionale . —.60 Limba florilor, de amor şi amiciţie leg. f in 1.— Oraţiii la minte ţărăneşti —.70 Risipirea Ierusalimului —.70 Aprodul purece —.10 Mihu copilul, cântec delà Bicaz . . . —.10 Negru Vodă şi Manole —.10 Oprişan, poezie de V. Alecsandri . . —.10 Roman Grue —.10 Ştefăniţă Vodă —.10 Visul pescarului, despre daruri . . . —.10 Bobârnaci şi bazaconii —.80 Carte de visuri, ilustrată —.32 Oglinda nococniui şi a nenorocului . . —.10 Păscălia poporală —.12 întâmplare curioasă, com. în 3 acte . —.40 Aur, nuvelă de Th. Costan —.30 Bella, istorie circaşiană de Ştefănescu . —.30 Mandrin, căpitanul bandiţilor . . . . 1 .— Savitri. poveste indică Mahabarata . . . —.30 TJn cuiu, poveste —.20 Viaţa şi pildele prea înţeleptului Esop . —.60 Arghir şi prea frumoasa Elena, istorie . —.30 Ţara norocului —.24 Albina şi leneşul —-.20 Din poveştile lui Esop —.16 Leonat cel tînăr —.20 Secretul castelului —.20 Omul şi lumea, versuri funebrale . . . —.16 Zidirea lumei, Adam şi Eva —.16 Horia lui Pintea Viteazul . . . . . . —.12 Regul i şi sfaturi pentru copii . . . . —.20 O porţie de vinars sau cum a urît Moise

Moldoveanu vinarsul —.20 Zîna Câmpiei —.16 Medicul fără. arginţi —.20 Jocul sătenilor români —.16 Pâcală şi tândală —.16 Doine, lacrimi şi suspine —.16 Dumnezeu nu bate cu bâta —.16 Cine ce face lui îşi face —.16 Snoave şi legende poporale —.05 Cântece ale poporului —.05 Cântece, versuri de stea colinde . . . . —.30 Staroastele sau datini delà nunţile româ­

nilor —.32 Românul la sat şi la oaste . . . . . . . —.30 Vorbire între Leonat şi Dorofata . . . —.20 Trepetnicul cel mare pentru toate semnele

ce se face la om —.10 Cea mai nouă carte de visuri perso-egip-

tene —.32 Andrei cel răsfăţat —.30 Anul cel mănos —.20 Balade populare —.60 Versuri de stea —.20 Trei fraţi gheboşi —.20 Cincizeci de colinde —.40 Copilul de suflet —.20 Bota. Poveşt i —.60 Moş Stoica —.40 Glume de Bucur —.30 Arkir şi Anadam —.20 învăţătorul din Mereşti —.50 Pir am şi Tizbe —.24 Pit icot de un cot —.20 Arghir şi Elena —.30 Micul scamator . . . . . . . . . —.20 Nastratin H o g e a . —.30 O şezătoare la ţară —.60 Oraţiuni ţărăneşti —.20 1000 doine şi strigături —-.80 100 doine şi strigături —.24 Păscălia, calendar 1.30 Pavel cătană —.40 Poezi i din Bănat .—.50 Poveşt i ardeleneşti 1.30 Roata norocului —.80

" Robinson Crusoe —.70 Panţu. Schiţe — . 4 0 Broşteanu. Poveşti —.50 Tilbuhoglindă —.50 Trei muieri —.50 Treptnicul —.16 Sion. Fabule —.60

Doine de dragoste —.30 Filarot şi Antusei —.24 Oniţiu. D e toate 1.— Alexandria ţigănească —.80 Babeta, roman . 1.— Carmen Sylva —.60 Unul scapă, altul piere 3 . — Domnul de Ghiavazi —.60 Insula morţilor —.50 Notarul şi banditul —.24 Neguţătorul —.24 Saladin necăjitul —.20 Halima, sau 1001 de nopţi, v. 1, 2, ş i 3 4 a 1.50 Nesdrăvăniile lui Păcală —.24 împăratul Traian 5 .— Poveşt i Arabe l i — Vârful cu dor, legendă —.12 Codreana Sânzeiana —.12 Gruia lui Novac —.12 Capra cu trei iezi —.12 Corbea Haiducul, baladă —.12 Ghiţă Cătănuţă . —.12 Harap Alb, poveste —.32 Ileana Cozirizeana —.30 La târg, Păţanii le unui cioban . . . . —.16 Soacra cu 3 nurori —.12 Ştefăniţă Vodă şi Radu Calomfirecu . . —.12 Pintea Viteazul, baladă —.12 Snoave de Sex. Fii . —.16 Păcală. întâmplări din viaţa sa . . . —.24 Poveşt i populare —.16 Eminescu. Făt frumos din lacrimă . . . —.20 Florin, poveste frumoasă —.16 Hanul tătarilor şi fiul său —.10 Pipăruş Petru —.10 Cenuşotca —.16 Baba la şezătoare —.20 Iulia Haşdeu, Sanda —.16 Moşu, nuvelă nihilistă —-.30 In preajma expoziţiei —.80 Apa tinereţelor. . . —.40 Iubiţi şi pe duşmanii voştri —.50 Fraţii Brădescu —.30 Vătăşelul, oraţiuni —.30 Culegere de diferite cânece a —.70 Lacrămi, adio şi declamări funebrale . . —.70 Două turturele de auz , . . . . . —.24 A fost odată, poveş t i . —.20 Sfaturile cele mai de lipsă pentru prăsirea

şi folosirea legumelor —.40 Stefan cèl mare —.40 Ciripituri de drag —.60 Descântece, vrăji şi rugăciuni —.32 Să auzim toate —.70 Cătană Poveşt i I —.50 Cătană Poveşt i I I —.60 Ştefan cel tînăr 1.40 Gărgăunii dragostei —.40 Insurăţilă — . l p Tezaurul familiilor 1.— Delapecica. D i n literatura poporală . . —.50 Muşa Şomeşană partea I. Balade . . . —.50 Muşa Şomeşană partea П. Doine şi cân­

tece . —.30 Năpasta . . . . —.60 Printre lacrimi ' j —.30 Reforma Metodului —.30 Literatura pop. Găster 2.50

Tonescu, Gimnastica 1 .— Schiţe din Moldova —.80 Cerşetorul —.30 Rezultatul inspiraţiunei —.50 D-na Chiajna —.60

"Rosetti.. Fără iubire —.20 Şăineanu, Lingüstica —.40

Biblioteca Populară „Minerva" a 15 fii. numărul.

Nr. 1. 2. 3 Istoria populară a Românilor. Nr. 4. Cântarea României. Nr. 5. Istoria populară a literaturei române N r . 6. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Nr. 7. Pierderea Basarabiei. Nr. 8. Unirea Principatelor şi Domnia lui

Cuza Nr. 9. Mihail- Cogălniceanu. Nr . 10. Vasile Alecsandri. Nr . 11 . Ştefan-cel-mafe, copilăria şi suirea pe

tron. Nr. 12. 13. Istoria lui Mihai Viteazul pentru po­

porul românesc, de N . Iorga. Nr . 14. Revoluţia lui Horia. Nr. 15. Răpireo Bucovinei. Nr . 16. Cum ne creştem copii. Nr . 17. Păstrarea sănătăţei.

»»*• N r . 1. N r . 2 N r . 3. N r . 4. N r . 5. N r . 6. N r . i .

N r . 8. N r . 9. N r . 10. N r . 11 . N r . 12. N r . 13. N r . 14. N r . 15. N r . 16. N r . 17. N r . 18. N r . 19. N r . 20. N r . 21 . N r . 22. N r . 23. N r . 24. N r . 25.

N r . 18. Ce să cet im. N r . 19. 10 Mai . N r . 20, 2 1 , 22. Răsbo iu l p e n t r u neatârnare . N r . 23. V ia ţ a şi fapte le Mi t ropol i tu lu i Veniäimi

Costache, de N . Io rga . N r . 24. Ar i tme t ica . N r . 25. Feme i l e în revoluţ ia din Rusia , de Eca-

t e r ina A r b o r e Ra l i .

„Biblioteca poporului" a 16 fii. Nrul. P r i n t r e popoare sălbat ice în Africa. . Motav , I n d i a n u l a juns în sclavie. Secre tu l P r e r i e i . \ Mungo . Rege le sclavilor. ; Tah i t a , Mi reasa căp i tanulu i . Buffa lo-Bi l l cu Occidentu l să lbat ic , f Cavai , şeful P i r a ţ i l o r . ţ I n t r e P ie i l e roşi şi T r ă d ă t o r i . Tonegava , Şeful Negr i lo r . Cei doi vână to r i d in p re r i i . j I n v izu ina Leopardu lu i . , \ I n corabia P i r a ţ i l o r . P r i s o n i e r u l P i r a ţ i l o r . : Ossidov, I n d i a n u l înfr icoşat . V â n ă t o a r e a d u p ă ca rne de om. ;

Scept ru l p i t ic i lor V a m b u t t i . Bob.-Lee, U r m ă r i t o r u l . j Cel din u r m ă S i t t ing-Bul . P inzone — Nav iga to ru l . P i ra ţ i i -R i f f ai căii Macassar . Ben-Said, Spa ima lacului N y a n z a . R ă s b u n a r e a P u m n u l u i c runt . P r i son i e ru l Siuxi lor . , Buffa lo Bi l l în codrul secular . D r a c u l de aur d in Cal i fornia .

Din Biblioteca Poporală a Tribunei din Sibiiu. 1. P ă d n r e a n a , novelă de I . Slavici (epuizat) 2. Fa t a S to le ru lu i , novelă de M. Cugler-

P o n i W> 3. Ce n,a fost şi n u va fi, poveste . . . . Oft-4. P i p ă r u ş P a t r u , poveste de I . T. M e r a . . 16. 5. P ă c a l ă şi Tănda lă , anecdotă 06 6. J u c ă r i i şi jocur i de copii, d e P . Ispi rescu 50» 7. Teiu l egăna t , poveste 16-8. Colăcăr i tu l , obiceiur i le ţăranii, la nuntă 32 9. F i ica a nouă mame, poveete de S.^Mol- -

dovan 28 10. Poves tea lui I g n a t , poveste de S. Mol­i i . S fân tu l N ico lae , nov. de M. Cugler-Poni W 12. î n d ă r ă t n i c u l , poveste de Silv. Moldovan Ш 13. B l ă s t ă m de mamă, legendă poporală . . 16 14. B u n i c a de Bojena Nămcova , (epuizat) . . 15. V l a d şi Ca t r ina , poveste 10» 16. D i n bă t r î n i , g â c i t u r i î n t r e b ă r i şi răs­

punsu r i .. . Ш 17. P e p ă m â n t u l tu rcu lu i , poezie . . . . Ш 18. Că ldăruşa cu t re i picioare, poveste . . . lf> 19. Cenuşotca, poveste l i 20. U n pe ţ i to r î ndă ră tn ic , novelă . . . . (&• 21 . P r i e t e n u l meu V â n t u r ă - Ţ a r ă , novelă . . 16 22. Scăpă toarea . D i n poveşt i le lu i Andersen i 23. F a t a c ra iu lu i din Cet ini , poezie . . . ' 24. S t r igoa ica . D i n fantazi i le lui Nicolae

Gogoi 25. D r a g a mamei , ba ladă 26. T a i n a une i v ie ţ i de B . Björnson . . . Ш 27. Vecini i . D i n fantezi i le lui , Nico l . Gogoi 50 28. P ă c a l ă în sa tu l lui , poveste ! 29. Sgârc i tu l , comedie de Mol iè re . . . . ! 30. L u m e a proşt i lor , poveste 10* 3 1 . Nuş t iu - Impăra t , poves te de Mărg ineanu l 24 32. Z ina- Impără teasă şi p e a n a ei aleasă, pov. 24 33. Fu lge r , poveste î n ve r su r i . . . . 10* 34. Spice de aur , culese de dascălul I . P. ^

Lazar 24-35. U n idil în Roşen i , novelă Ш 36. Baba iadulu i , poveste în ve r su r i . . . Ш 37. P r i n c e s a f e rmeca tă , poveste în versuri 2f> 38. Zina Marga re t e lo r , poveste în v rsur i de

I . M o ţ a 24 39. D o i copii , poveste . 2 0 40. O p a r t i d ă în p a t r u , novelă de A. Ghislan-

zoni 24 4 1 . P r o s a c u l b u n de in imă, comedie în 3acte 50 42. Cro i to ru l şi cei t re i ficiori, poveste de I.

Moţa 30 43 . Mica Fade t ă , novelă de George Sand . 80 44. R u s a l i n păcu ra ru l , pov. de Trimbiţoniu 44 45. R o m a învinsă , t ragedie în acte . . . . 48 46. C la ra Micil i , nolă de I . Turghenev. . « 80 47. O su tă de ani , de Ioan Slavici . . . . 16

, 48 . Poez i i poporale „Cântece bă t r îneş t i " . . 20< 49. Balade poporale , adunate de P e t r u Cr.

Nr. 144 - 1911 „ T R I B U N A" Pag. H

C O N C U R S .

La societatea de consum »Bratka és vi­déke fogyasztási és értékesítő, szövetkezet « nediat capătă aplicare un

CONDUCĂTOR DE DNCHIAN salar anual de 1000 cor., cvartir şi

\%deh suma de întoarcere. (Spre orien­ta în anul trecut întoarcerea a fost 60.000 coroane). Se recere cauţiune de 1000 cor. Celelalte condiţiuni se pot şti delà subscrisul.

Brátka, (Bihermegye). Stefan Domocoş ,

director-preş.

S&biliment de hydroterapie şi sanatoriu flanjat conform tuturor recerinţelor mo­derne; dietetică după sistemul Dr. Lahmann, |băi de aier, de soare, de abur, de aier cald, 4e acid carbonic, de oxigen, de radium Ш medicinale şi electrice, gimnastică etc.) 30 minute depărtare delà Viena în rţgiune romantică fi sănătoasă. Indicat la toate boalele nervoase şi cele ale schimbului organic (neurasthénie, histerie, amemie, áéet, diathesă urica, reumatism, boale de stomach fi de intestine etc. .

Cură de slăbire şi îngrăşare. In stabiliment nu se primesc morboşi de boale infec-

tioase şi boale psychice. P o s t a : Maria-Enzersdorf bei Wien . Telegrame* şi telefon : Wăllischhof-Oiesshubl bei Wien.

Cu prospecte şi cu detailuri stă la dispoziţie pirecfiunea şi medicul-şef al stabilimentului: ţ f Dr. Marius Stürza.

I Cancelarie administrativă şi birou de informaţiuni I

Ie itx Budapesta. л

j; Procur ŞI dau informaţiuni în toate afacerile ^procesuale, extraprocesuale, administrative şi co­MMERCIALE, mijlocesc împrumuturi personale, hipo-j : teeare şi amortizaţionale ieft in şi în scurt timp ; ' iiljtocesc cumpărări, vânzări, exarendări de bu­ŞIRI, maşini motoare şi alte rechisite economice ; .AMNŢEZ parcelări de moşii, exoperez ajutoare de

itot pentru preoţi, învăţători, scoale şi pentru I nmpărare de izlaze şi păşuni; efeptuiesc totfe-DUL de comande comerciale eventual şi la bursă Jpiwnpt, pe lângă taxe moderate şi anticipaţia

entra corespondenţă.

Dr. Constantin Manea, advocat diplomat

Will., Aggteleki-u. 10., I. 7. Telefon 171-27.

T I ín atenţia celor ce > zidesc case!

TEODOR CIOBAN ZIDAR D I P L O M A T ŞI A R H I T E C T ARAD, Deák Ferenc-u. 20[a. Cu onoare încunoştinţez onor. public, că

în b r a n ş a a r h i t e c t o n i c ă execut totfelul de întreprinderi de trans­formări de zidiri vechi, repararea de biserici române şi şcoli, precum şi zidirea lor.

Cu planuri şi budgete servesc la cerere. Comande primesc atât din Ioc cât şi din

provincie. Preturile-s foarte moderate, Cu stimă:

Teodor Cioban.

P R O F E S O A R Ă cu cvalificaţie pentru şcolile civile, dă instrucţie din limba germană şi franceză. Adresa la »Tribuna».

Caut un post de învăţător sau cantor-învăţător la unele scoale de prin Bănat s'au în alte părţi. Cei interesaţi să avizeze Redacţia » Tribunei «. — Intreacăt amintesc: sum june, de conf. gr.-cat., am praxă bună, capabil de-a conduce cor, etc.

Cant un post de pădurar eventual ca conducător în vre-o moşie din România, sunt de 31 de ani român silvă-nist absolut cu paxă de mai mulţi ani câş­tigată în domeniuri mari şi sunt vărsat în toate ramurile economice. — Postul îl pot ocupa cu 1 August. Oferte la adresa Adm.

»Tribuna« în Arad.

Agenţi comerciali de ori-ce branşe, cari doresc să desfacă losuri de loterie, permisă de lege, pot ajunge la un venit frumos pe lângă condiţiile cele mai favorabile.

»Cassa de bani Braun« Budapest, V., Béla-utca 3 . sz.

ESirou de informaţii 1 1 Cunoscând multele lipsuri ale publicu­lui românesc din provinţă, m'am ho­tărît să deschid în B u d a p e s t a un ^ _ Birou de informaţii şi *•* Agentură românească. Orice informaţie relativ la petiţiile îna­intate la ministerii şi la alte foruri, orice informaţii comerciale şi în general în orice cauză dau în restimp de 2—3 zile, ori-şi-cui resolvând toate chestiile în modul cel mai cinstit. Urgitez rezol-virea petiţiilor. Vorbesc în persoană cu referentul causei şi rog resolvire favo­rabilă. Fac totfelul de mijlociri comer­ciale şi comande. Preţuri moderate, serviciu prompt, informaţii detailate. = = = = = La aviz aştept la gară. = = = = =

i^L OURIII, Budapest, Ujos-u. 141. Illil9.y,

KLINGE ANTAL pictor bisericesc ş i de icoane sfinte In

Nagyvárad, Szent Jànos-u. U. Pregăteşte gratis tot felul de pla­

nuri peiftru iconostase şi plafoane

= = = = = bisericeşti. - -

Ţine în depozit cruci mari pen­

tru drumuri de ţară şi duleie.

UZIJXÀ. ASORTATA CU

INSTALAŢII ELECTRICE COMPLETE Pentru morf, fabrici, ferme, etC MOTOARE DE OLEI BRUT S W I D E R S K I

Motoare de München s f c J Ä S .Vlaşini electrice M. S. VV\

Pompe centrifugale şi turbine. Auspiciile inginerilor şi prellmlnarele de spese Ie

pune bucuros la dispoziţie.

E T T 7 7 T D Ä 1 1

Lj X2j J V 1 Xv Jr\ soc. pe acţii pentru edificarea uzinelor electrice BUDAPEST, VI.. GYÁR-U. 11|L Telefon 84—64.

turnătorie, fabrică de clopote şi metal, aran­jată pe motor de vapor F r l d ë r i c H o n i g

Arad, Strada Rákóczi N o 11—28. = Fondat în anul 1840. . Premiat în an vil 1S£>0 cu cea mai mar-e medalie de stat.

Cu garantie de mai mulţi ani şi pe lângă cele mai c favorabile condiţii de plătire — recomandă clopotele sale

cu patentă ces. şi reg. invente proprie, cari au avantajul că faţă de orice alte clopote la turnarea unui şi aceluiaşi e tare şi cu sunet adânc — se face o economie de 20—30°/o la greutatea metalului. Recomandă totodată clopote de fer ce se pot învârti şi postamente de fer, prin a căror între­buinţare, clopotele se pot scuti de crepat chiar şi cele mai mari clopote se pot trage fără să se clatine turnul. Reco­mandă apoi transformarea clopotelor vechi în coroană de fer, ce se poate învârti cum şi turnarea din nou a clopo­telor vechi sau schimbarea lor cu clopote noui pe lângă o suprasolvire neînsemnată. Clopote mici avem totdeauna la dispoziţie. L is te d e p r e ţ u r i şi cu ilustratiuni la dorinţă se trimit gratuit şi porto franco.

] Pag. 12

A N U N Ţ . La proprietarul Ioan Popescu în

Magyarád se află de v â n z a r e în cvant mare şl m i c :

VIN VECHIU ŞI NOU de Măderat.

Bicicletele de re­nume mondial:

THE CHAMPION Ş i P R E M I E R cu osie campanilară roată automată (cu frînă liberă) se vând pelângă garantă de 3 şi 5 ani cu preţul original a fabricei, făr' de nici o ridicare de preţ în rate lunare de

12 şi 15 cor. precum şi — părţi alcătuitoare pentru biciclete — ca gumă interioară şi exterioară prima calitate, so­nerie, lampe, pedale, lanţuri, roată automată, conus. In urma circulaţiei mari unde în toată Austro-Ungaria trimite şi în provincii cu preţ foarte redus — în m a r e cu p r e ţ o r i g i n a l d e fabr ică . —

Láng Jakab şi fiul mare comerciant de biciclete şi părţi alcătuitoare

B u d a p e s t a , VIII, , J ö z s e f - k ö r u t 41, Filiale : Baross-tér 4 şi în Buda, II., Margit körút 6. Catalogul de lux cu 1000 de chipuri se trimite gratuit.

Io atenţia cumpărătorilor de feil le recomand magazinul meu din Aradt strada Fejsze No 6 unde ţin în depozit: aranja­mentele cele mai moderne, pentru dormitoare, sufragerii şi saloane cu preţuri moderate. Primesc comande în a t e l i e r conform cerinţelor preliminare şi mustrelor ce le servesc pu­blicului. — Condiţiile cele mai favorabile. Cu stimă:

CSATLÓS ANDRÁS, măsar şl dulgher.

„ T R I B U N A * Nr. 144 — 1911

Pământ de mărime cea 212 jughere ungureşti, e de arîndat, de tot lângă staţiunea Nădlacului (Nagylak). Constă din arătură şi livadă, cu grajduri deajunse pentru vite, magazină şi 2 locuinţe. Licitaţia se ţine în 30 Iulie nou în casa comunală din Nădlac Desluşiri dă Mihai Şerban Halle а/ Saale Wilhelmstrasse No. 16. Germania.

_gşg_ M- 5cbromœ mehanic

Braşov—Brassó Hosszú-utca No . 27.

Re:omandă în atenţiunea onor. publie din loc şi jur

marele său atelier mehanic aanja t în Braşov, Hósszú-utca 27, unde se efeptuiesc tot-felul de lucrări atingă-toare în aceasta branşă, precum :

maşini de cusut, biciclete, gramofoane şi apaducte,

pe lâi gâ preţurile cele mai convenabile şi execuţie sobdă şi punctuală.

Ce faceţi băieţi? — Tata ne-a k dat voie ! Căci fumăm doar tuburi veri-tabile Antinicotin firma „JACOBI" din cutii de lemn

Păzi ţ i ! Sunt veritabile numai cu inscrip-ţiunea »JACOBI«.

ІШіШІІІІіІІІі Nou ! Modera !

S'a deschis librăria, papităria şi magazinul

de note muzicale

G é z a D é c s i

Strada Forray (Palatul Hunyadf lângă firma Brunner).

Magazin de mobile KUNSCH ANTAL

tâmplar de edificii şi mobile NAGYENYED, Rozsa-utca.

(Vis-à-vis de casa comitatului.)

— Primeşte orice locrări de edificaţii. Arr ţ în depozit aranjamente complete pentru & odăi, lucrate In atelierul propria în cel S mai modern stil, dela cele mai ieftine până « la cele mai bune, după planuri proprii S sau la comandă. —- Pentru lucrările mtU g primesc garanţia cea mai extremă. Marc o, asortiment de mobile de alamă şl fler, ? deasemenea şi fotolii.

I Agentura fabricei de maşini agricole:

(Mon k Miei oi Ltd. iVJo toiii-o cu olei tojrut. ГиІмтЬе cu motor cu gaz. IVlotoni-e cu benzină,. Oleivuri de uns. Л™

Mare depozit în CLUJ.

Inspecţia ingine

rului gratuit.

*

Articole de specialitate,

Cereţi prospecturi.

. 144 - lôi l î R I B Ü N À Pag. ІЗ

iiiditi-Vä la viitorul Vostru ! m contra lipsei omul se poate apăra pe sine, ! precum şi pe cei de aproape dacă cumpără

lunile societăţii de ajutorare reciprocă J M S " (Timişoara). ftecmese poate asigura, pe lângă plătirea taxei Is Înscriere 10 cor., a taxei de membru 12 cor.,

«pentru eventualele cazuri de moarte 2 cor. (oate plătite în un an — la cazuri de moarte M de 2000 cor. — pe timp de 3 ani ; la cazuri teapabilitafe la lucru suma de 50 cor., lunar: lupă o plătire de 30 ani o anuitate de 600 Ori-ce tată poa»e asigura pe fată la zestrea 20OO cor iar pe copil la majoren itate tot ior., — plătind rate băgata e Dacă moare plăteşte, încetează plătirea ratelor, iar copiii :tivi, primesc până la etatea de 15 ani anu-de 30 cor., iar la căsătorie ori majorenat

ІМ asigurată. — Institutul are dep ina acope-ItSurra asigurată până acum se urcă la 20 Щф. — In casa statului e depusă suma de

200.000 cor. cauţie.

ft lămuriri şi prospeet serveşte atât cen-tA din Timişoara cât şi agentura din Arad. Şd-agent pentru comit. Arad şi Hunedoara :

Bltónyessy J. Károly, Arad. ieprimesc bărbaţi de încredere ca agenţi

la sate ori oraşe.

І А Ш " crema n e u B s u r o a s ä . i mai nou pro­li hlgtenlc pentru Itirea ţi Intru-

«rea fetei. — i PŢTELE G»U bubele prid-de înfierbân-ibunţeşi alte nii de piele, aceasta ziua

ite folosi mult $ cn succes. ЩК 1 coroanä. llftAI4* ППГІгЗ E non plus ultra pudrei. Buna la f№l pUUldi baluri, saloane şi de zilnic folos,

VKopere încreţurile şi e cu totul nestricăcioasă In NUt'.wa, albă şi cremă 1 cutie 1 coroană.

! Jöff" SăpUll I bucată 60 fileri.

i t a f pastă pentru dinţi 1 doză, 1 cor.

І к Г apă pentru gură г Э Д " Л г «bareţoşi, contra mirosului greu de gurâ. 1 sticli "^"hjumătate sticlă, 80 fileri.

( esenţă pentru păr SSSSSTS şt contra căderii parului 1 sticlă, 1 cor. 30 fileri. faur4' п л т о Л З pentru creşterea părului. 1 te

| Ш pUIlldUd g | Ä 2 coroane.

yăpseală pentru păr r£ I A 1 pirul sur şl cărunt Nereuşita colorii e exchisă •de tă se noteze că părul încărunţit în ce coloare

lipsească (negru brunet). Un carton 4 coroane

i u e r " apă care face părul blond Pj'ţ'iai în timp scurt, în băl, aunti, părul blond,

Щ ofer ü brunet ori negru. 1 sticlă 4 cor. i li zilnică expediţie cu poşta. - Telefon 476.

Jnconjurarea contrafacerilor numai „Preparatele Jolf Ianer» Ieşite din farmacia sa ca valoare şi se

pot căpăta la acia „Maria ajutătoare" alui Rudolf

fer, Ttmesvár, Gyárváros Fő-ut 70.

r s A ü i U N T U R H s se primesc cu preţuri mode-

I rate la administr. >Trlbunel<.

• f •

1 ШШ EB S biíu-Nagyszeben, Lederer-g. 2. Fabrică casse cn sertare din scy-lolith şi asbest incombustibile, recu­noscute de cele mai bune. Scutare si casse panţerate sigur din antogen şi thermit, camere panţerate, casse peutru acte, casele, prese pentru

copiat, lacăte de siguranţă, etc. « Refer indu-vă la zia­rul nostru vi-se tri­mit preţuri curente gratuit şi porto fr. Fabricare din ma­terialul cel mai bun.

Turnatoria de clopote. — Fabrica de scanai di fer pentru clopot*, i k ;

ANTONIU NÖV0TH TIMIşOAK' - FABRIC -

Se reconandă spre pregătirea clopotelor aouă, precum la turnarea ie nou a clopotelor stricate, spre facerea de clopote întregi, armo aioase pe garanţie, de mai mulţi ani provizute ca adjastări de fer bătut, construite spre » le întoarce în uşurinţă în ori-ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture fiind astfel scutite de^ crepare Sunt recomanda- рт Л0ПФ?Т 7 Г i I T D Í T P ^ dânsul in te cu deosebire u L U f U 1 BLIH U A U JAl 1 L* vemate şi pre­miate în mai multe rânduri, eari sunt provăîute în partea saperioarâ — ca violină — cu găuri ca figura 5 şi au un ton mai intensiv, mai idtnc, mai limpede, mai plăcut şi cu vibrare mai volouniaoasă decar :ele de sistem vechiu, astfel că un clopot patentat de 317 klg.eştt tgal în ton cn un clopot de 461 klg. patentat dupi listem lirechiu. Se »nai recomt'idi spre tăcerea scaunelor de ier bătut, de sine stă ătosu-e, — spre preadjustarea clopotelor veehi ou adiustare de fer bătut

ca i i spre turnarea de toace ie metal. Preturl-oarente üastrsts yratu

- l U - l - L l l ^ - j SZATMÁRI KOIPÄRGYIR — H A R K Á N Y I E D E —

e c o t l p t o r ş i p i e t r a r * î n , — S Z A T M Á R - N É M E T I . —

berari: Sculpturi $i monnmente, altare s ^ r ^ gg|g araVoanc grilaje, bazinuri, statuete. Ѵц|, ŞtfSSg cruci, pietre pentru mormînt, etc. etc.

Clasa arhitectonică : Canourl, mauzolee, poduri, — — scări balustrade, pa vag ii ş. a. — — Clasa de morărit. Pietre de moară franceze, rîjniţi — — pentru sămânţă şi sare, tocile etc. — — Numai lucrări de gust şi execuţie specială, pe lângă — — preţurile cele mai "convenabile. — — Se fac g r a t u i t desenuri, reservându-se dreptul de proprietate. — Vă rog să fiţi atenţi la firmă. —

I I I 1

I I

Dipl. de onoare Lovrin 1902. Medalia de «ar Timişoara 1891.

S Z U B O T H A S Á N D O R p r e g ă t i t o r eîe> o c l A j c l i i ş i a d j u t u r i b l s e r l c e ş t L

iitiniiit li 1883 Tilifoi piitn urnit, şi eni №. Llferanrul excel. Sale episcop Dessewffy din Cenad.

= = = = = T I M I Ş O A R A - C E T A T E In colţul străzii Lonovics şt Jenő főherceg, vis-à-vts de hotelul c Hangán

Recomandă magazinul său bogat in atenţiunea blnevotoare atât a preo-tlmei cit şl a acelor, cari voesc аз cumpere pentru bfserid capele, sau societăţi de înmormântare

odăjdii, steag m . cm« , statue - tau altfel de adjuaturi bisericeşti -

tot astfel marele său asortiment pentru materiale — necesare la formarea adjustàrilor bisericeşti —

Pentru liferările mele iau răspunderea.

— Servesc bucuros cu catalog ilustrat —

WWWW WWWW www WWW WWW*

Pag. 14 „ T R I B U N A" Nr. 144 - 1011

M A G A Z I N D E M O B I L E

timplar artistic pentru edificii şi mobile, în Sibiiu - N.-szeben, Elisabetg. 20.

! Primesc ori-ce lucrări pentru aranjamente de s c o a l e , b i s e r i c i , magaz ine , b irour i şi l ocu in ţe , deasemenea pentru clădiri, lucrăr în cel mai m o d e r n stil , pe lîngă liferare promptă preturi moderate şi din material uscat. Desemne şi proiecte fac grabnic şi gratuit.

Zaharie Bârsan:

Impresii : de Teatrn din Ardeal

à 2 coi*. (10 fileri p o r t o )

: Se poate că păta la Librăria Tribunei Arad.

A S Z Á N T Ó armurar, optician şi fabricant de cumpene

Besztercze, Strada Spitalului Pregăteşte totfelul de arme, pistoale, revolvere, apoi cumpene

deci- şi centimale după ultimul sistem de legalizare pelângă pre­ţuri ieftine şi execuţie plăcută.

Primeşte deasemenea repararea, pre lângă garanţie şi preţuri ieftine, a maşinelor de cusut- şi de scris, a bicicletelor şi cum-penelor.

Ţin în depozit totfelul de arme, revolvere, cumpene, greutăţi ş. a. de permanenţă.

ca să tunzi părul ciasuri întregi cu ajutorul foarfecilor şi al piaptănului. Fiecare econom poate comanda pe o carte poştală pe sean,a taffld j j ^ ^ ^ ^

pregătită din cel mai bun oţel. F o a r f e c i l e maşinilor noastre nichelate

sunt ascuţite şi ciselate cu mare îngrijire şi astfel să şi expedează, alăturîndu-se la o maşină şi un piaptăn de tăiat de 5 şi 10 m | m

un feder în rezervă, şi olei de uns. Expediarea se face şi cu ramburs, ori trimiţîn-

du-se banii înainte. Preţul unei bucăţi 6 cor., două bucăţi

se trimit franco (poşta plătită).

Fraţii LENGYEL Testvérek magazin de expediţie

KAPOSVÁR. (Somogy m).

Cel mai mare depozit de cuptoare de olane

MICHAIL WAGNER f a b r i c a n t d e c u p t o a r e ş l o l a r ,

Besztercze, Ungargasse 125 m

Recomandă 'cuptoare de olane, căminuri, cuptoare pentru bucătării; fabricaţie proprie, pelângă preţuri moderate, modele simple până la cele mai complicate în culori variate şi mo­derne.

Totfelul de reparaturi şi prefaceri se efeptu-esc cu preţuri convenabile

Comande pentru băi de vană şi căptuşirea păreţiţor se fac deasemenea din asortimentul depozitului.

Carol G. Saöler fS Bestercze, Str. Spitalului 23,

(lAiag-A „Hotelul Sahling«|, Mare magazin de : , ;

eiaso>niee de buzunar din aur argint şi din nickel.

Oroloage de părete, deşteptătoare şi cu pendül Articli de aur şi argint. A r t i c l i ! o p t l e i ş i o c h e l a r i d e — B a t e n o w . — Reparările a tot felul de a r t i l i în branşa aceasta se efeptuesc en conştiinţiozitate şi aa preţuri moderate.

W e b e r l ă c ă t n ş i p e n t r u e d i f i c i i ş i c o n s t r u c t o r i d e a p u d n o t e

Timişoara-Fabric, ÎStr. TAvirdLa :26|a'

Primim orice lucru, cer ţine de|branşa aceasta |№ cum şi reparaturi апшк strîngerea în fer a zidinlot, porţi de fer, îngrădiri dl morminte, cămine perpe­tue, vetre de fiert (şr* herturi) etc. — Luăm spiţ, lucrare coastruirea de ap* dude precum şi telefoane de casă şi ridicarea pan-fulgerelor, pe lângă uit prêt moderat şi garanţi' atât în loc cât şi în pro

vincii.

Eugen Lieblich g fotograf •

Sibiiu—Nagyszeben—Hermanstadt Erzsébet u. N o 56 (casa proprie).

= Execută totfelul de icoane artistice. = ï^latinatipie, icoane simple, mici şi până la mărime naturală. JPictvtHL renumite în. oîeu în toată mărimea, după orice fotografie mică. Fotografiarea copiiilor executată modern, fotografiere în grup şi familie, se ştie, că atelierul acesta în privinţa mărimei este primul. = Atelierul în timp de iarnă este încălzit, se poate

fotografia chiar şi pe timp ploios. Preţuri moderate. Cu desluşiri servesc.

Szeiferl János sculptor,

Arad, Magyar-utca 29. Pregăteşte totfelul de lucrări din acest ram, ca iconostase, amvoane, aranjamente pentru biserici şi salon, totfelul de sculpturi pentru tâmplari. Re­paraturi se efeptuesc prompt ; comandele din provincie se e-xecută grabnic. — Pentru a-casta solicit binevoitorul spri­

jin al publicului Cu stimă: Szeifert János.

I

Cea mai solidă firma nouă

S f e r d i a i i I K ö r ö s b J B a n c a W C

i Rugăm On. public român, având lipsă de ori manda cu încredere delà firma cea mai nouă, solidă, dé-, wstite fabrici stă în legătură şi Vă asigură despre preturii*.

Totodată recomandă prăvălia lor bogat asortată în \

ferârii, a rme şi vase p e à cu plătire îri* rate şi pe lângă garanţie. \

Vopseli şi olei (firnis) în totfelul de colori pregătite şi m ă c i n a t

Cu garnituri pentru trierat şi cu prospecte pentru mori, servim bucuros. Pentru vorbirea şî înţelegerea lucrurilor acestora şi facerea contractului mergem la faţa locului. Şi pentru alegerea [garniturilor de treerat, bucuros mergem pe spesele noastre la fabrică.

Nr. 144 - 1911

ш ги am abzis

mă a fabricei

űl meu bogat «dării pe care îl

un, solid şi cu preţuri

în pălării ţărăneşti. itimă :

Carol Tartler, pălărier.

.ocul de vânzare : S t r a d a Pungft r l -

j a . r /anţ ie deplină.

Serviciu prompt.

Carol Tartler, maestru pălărier Bistriţă, Strada Pungarilor N o 11.

Pentru!pălăriile cari sunt provăzute cu chipul: Marca de scutire, garantez !

fabricant de TRVSUSVIR-i

g o ş R S t r . A n d r e i N r . izin peraftanei

de t r ă t M mrf — prefăcute. — i Reparaturi şi ori-ce, lacră h din тавдоН acesta se efeptuesc! repede şi prompt] Lucru bun, servida solid şl conştiinţios

nţăm că mai avem 2 maşini de treerat cu ii putere, 2 maşini cu 6 cai putere, 1 ma-

X cu A\ cai putere şi mai multe motoare cu benzin de trierat, pe cari Ie putem pune imediat la dispoziţia celor, cari au lipsă de ele.

Garantă, — Gondiţiuni avantapasă de plătire în rate.

Fraţ i i Burza Arad,

Borcs Béni-tér nr. 1.

A _ A A A A A A A A _ A A A ^ Ă A A A^

X'

4*

fniu Î8 Mffl H 8 2 .

2

Telefon flo. (SS.

Eft L IPÓT tapefier, decorator şi fabrică de mobile în

Andrássy-tér, tér palatul Neumann. (Lângă cofetăria Matzky).

Recomandă mobilele sale propriu pregă­tite, solide şi de o execuţie elegantă. * Pentrn camere de dormit delà 190 florini. N E U S C H L O S Z

S - ' Ä 0 « Garnituri de salon»

delà 96 florini. Pretori dc «apărări

convenabile • #

Se YindesclusrT MOBILE din lemn tare şi vestit —i—NEUSCHLOSZ.

Furnisorul asociaţiei căilor ferate ungare.

Atelier de I-u rang.

»TR1BUNA« INSTITUT TIPOGRAFIC, N1CHIN ŞI CONS. — ARAD 1911.