Școala Doctorală de Studii Filologice – Universitatea Al. I. Cuza, Iași Facultatea de Litere Școala Doctorală „Cultures et Sociétés” – Universitatea Paris-Est Créteil Val de Marne Laboratoarele Lettres, Idées et Savoirs – LIS Teză de doctorat în cotutelă prezentată de către Otilia-Maria Aioanei Identitate și memorie în opera Assiei Djebar în vederea obținerii titlului de Doctor Specializarea: Studii filologice Cordonatori: Prof. Dr. Marina MUREŞANU Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iasi Prof. Dr. Sylvie JOUANNY Universitatea Paris-Est Créteil Membrii comisiei: Prof. Dr. Catherine DOUZOU Universitatea „François Rabelais”, Tours Prof. Dr. Simona MODREANU Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iasi Prof. Dr. Dolores TOMA Universitatea din București
34
Embed
Identitate și memorie în opera Assiei Djebarmedia.lit.uaic.ro/scoala_doctorala/DOCUMENTE/CV drd/Rezumat teza Otilia... · Opera între iubire și fantasia ... și a cărei opere
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Școala Doctorală de Studii Filologice – Universitatea Al. I. Cuza, Iași
Facultatea de Litere
Școala Doctorală „Cultures et Sociétés” – Universitatea Paris-Est Créteil Val de
Marne
Laboratoarele Lettres, Idées et Savoirs – LIS
Teză de doctorat în cotutelă
prezentată de către Otilia-Maria Aioanei
Identitate și memorie în opera Assiei Djebar
în vederea obținerii titlului de Doctor
Specializarea: Studii filologice
Cordonatori:
Prof. Dr. Marina MUREŞANU Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iasi
Prof. Dr. Sylvie JOUANNY Universitatea Paris-Est Créteil
Membrii comisiei:
Prof. Dr. Catherine DOUZOU Universitatea „François Rabelais”, Tours
Prof. Dr. Simona MODREANU Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iasi
Prof. Dr. Dolores TOMA Universitatea din București
2
La data de 24 noiembrie 2016, ora 10:00, in Sala Dima, drd. Otilia-Maria Aioanei va
susține, în sedință publică, teza de doctorat cu denumirea „Identité(s) et mémoire(s) dans
l’œuvre d’Assia Djebar” , in vederea obtinerii titlului de doctor in domeniul filologie.
Identitatea și memoria reprezintă concepte cheie în opera scriitoarei Assia Djebar.
Problema identității și a memoriei a constituit totodată și fundamentul vieții sale personale. Încă
din copilărie, scriitoarea își punea întrebări existențiale referitoare la conlocuirea civilizației
magrebiene și a civilizației franceze, în sânul cărora s-a născut. Discursul acesteia a gravitat
întotdeauna în jurul relației reciproce dintre memorie și identitate, în care memoria îi este pe rând
și impuls și piedică în căutarea identității.1
Universitarii și criticii literari au studiat opera romanescă a Assiei Djebar, elaborând
studii tematice, estetice, poetice, autobiografice sau istorice. La rândul nostru, intenționăm ca
prin această lucrare să îi aducem un omagiu acestei „nemuritoare”2, al cărei parcurs de excepție
și a cărei opere originale au transformat-o într-o scriitoare ilustră.
Cum ajută memoria la formarea identității umane sau, mai degrabă, cum își construiește
ființa în sine propria memorie pentru a-și descoperi identitatea și pentru a găsi un sens în propria
viață? Căutarea identității în cazul Assiei Djebar este declanșată de memorie sau de incursiunea
voită în adâncurile acesteia? Acestea sunt întrebările centrale ale cercetării noastre, care are ca
punct de plecare opera romanescă a scriitoarei algeriene de expresie franceză Assia Djebar.
Abordarea noastră se bazează pe o tematică pe care exegeza nu a aprofundat-o suficient, chiar
dacă este considerată de critici drept esențială în opera autoarei. După ce am adunat un repertoriu
de lucrări universitare care studiau integral sau parțial opera Assiei Djebar, am constatat că în
Franța există peste o sută de teze în care au fost tratate mai multe aspecte ale operei acesteia:
postcolonialismul, istoria, autobiografia și ficțiunea, literatura la feminin, arta povestirii, limba
de expresie literară, condiția și imaginea femeii în lumea arabă, exilul, interculturalitatea,
1 Assia Djebar, Vaste est la prison, Paris, Stock, 1995, p. 49-50. 2 Membrii Academiei Franceze sunt denumiți „nemuritori”.
7
dualitatea, alteritatea, hibriditatea.3 Am descoperit o singură teză de doctorat care studiază parțial
relația identitate(ăți)-memorie(ii)4 și alte șapte lucrări care tratau separat fie conceptul de
identitate, fie cel de memorie.5 Este adevărat că nici o operă critică referitoare la romanele Assiei
Djebar nu neglijează problema identității și memoriei6, întrucât aceasta ar fi practic imposibil de
evitat. Este la fel de adevărat și faptul că toate aceste cercetări au adus o contribuție foarte
importantă pentru recepția operei djebariene. Cu toate acestea, până în acest moment accentul a
fost pus pe implicațiile politice, psihanalitice, estetice sau feministe ale scrierilor Assiei Djebar,
aspecte pe care noi le considerăm în mod firesc foarte pertinente, însă nu neapărat esențiale. În
România există în jur de zece teze de doctorat care tratează opera Assia Djebar, scrierile acesteia
nefiind foarte cunoscute și studiate.7 În cadrul bibliotecilor universitare din România nu am găsit
decât un singur roman tradus în limba română8 și încă alte câteva romane în limba franceză.
În cadrul acestei cercetări urmărim să înțelegem dacă Assia Djebar își fondează
identitatea și își asigură continuitatea propriilor origini, a propriei culturi și a patrimoniului său
ancestral prin (re)producerea amintirilor și a memoriei ancestrale în scrierile sale. Cu alte
cuvinte, dorim să descoperim dacă în cadrul acestei inițiative scriitoricești căutarea identității se
face prin intermediul viziunii scriitoarei asupra propriei sale persoane (identitatea idem) sau prin
intermediul discursului elaborat de aceasta în romanele sale (identitatea ipse)?9 Ne propunem ca
acest demers să fie unul original prin încercarea de a prezenta personalitatea Assiei Djebar în
3 Studiul nostru se bazează pe cercetările personale în cadrul BNF și pe aspectele prezentate în biografia realizată de
către Berrichi, Boussard, Assia Djebar. Une femme, une œuvre, des langues Ŕ Bio-Biographie (1936-2009), Biarritz,
Séguier, 2009. 4 Este vorba despre teza scrisă de Zhora, Hamandia, Entre mémoire et désir: l’identité plurielle chez Assia Djebar,
D.N.R., Université de Franche-Comté, UFR des Sciences du langage, de l’homme et de la société, 2 Vol., 2005, 416
p. 5 Conform cercetărilor noastre și Bio-bibliografiei scrise de Berrichi, Boussard, Assia Djebar. Une Femme, une
œuvre, des langues, (1936-2009), Biarritz, Séguier, 2009. 6 Este vorba despre cei mai importanți critici care au studiat opera scriitoarei Assia Djebar: Clarisse Zimra, Pricilla
Ringrose, Michael O’Riley, Milred Mortimer, Michèle Vialet, Charles Bonn, Giuliva Milò, Beïda Chikhi, Mireille
Calle-Gruber, și așa mai departe. 7 Cercetarea noastră se bazează pe informațiile disponibile la Bibliotecile Centrale Universitare din Iași, Suceava,
Cluj și București. Nu avem pretenția de a fi realizat o cercetare minuțioasă, întrucât aceasta ar fi presupus să luăm
legătura cu șefii departamentelor de literatură de la fiecare universitate pentru verificarea bazelor de date care nu
sunt disponibile la bibliotecile centrale ale fiecărui centru universitar. 8 Este vorba de romanul Les Impatients Ŕ Nerabdatorii, tradus de Alexandru Brumaru în 1982. 9 Conceptele de identitate idem și identitate ipse îi aparține filosofului francez Paul Ricœur (1913-2005). Identitatea
idem desemnează percepția de sine a unei persoane, în timp ce identitatea ipse se referă la identitatea narativă.
Scriitura permite o retragere reflexivă pentru studierea identității, pentru autoobservare. Ricœur consideră că
adevăratul „eu” reprezintă punctul de convergență dintre idem și ipse și că descoperirea acestuia este imposibilă fără
a (se) scrie. Aceste concepte sunt aprofundate în primul capitol al tezei.
8
ansamblul său. Parcursul, opera literară, textele nonficționale, convorbirile și discursurile
scriitoarei formează un tot unitar ce nu poate fi tratat separat. Problema identității și a memoriei
se regăsește în toate registrele vieții și scriiturii sale, fie ficționale, fie nonficționale. Vorbim aici
despre o relație de simbioză. Am ales să aprofundăm acest aspect atât de special și de important
în opera Assiei Djebar ˗ relația identitate(ăți)-memorie(ii) ˗ deoarece luăm în considerare ipoteza
că toate temele abordate în scriitura sa reprezintă ramificații ale acestei teme centrale. Prin
parcursul său multidisciplinar în lumea literaturii, istoriei, sociologiei, cinematogragiei, muzicii
și picturii, Assia Djebar a ralizat o incursiune în profunzimile memoriei individuale și ale
memoriei colective pentru a (re)găsi adevărata identitate. Istoria franco-algeriană pe care o
rescrie prin romanele sale, dorința de a-și include propria viață în textele sale, interculturalitatea,
hibriditatea, dualitatea operei sale, problema limbii în care scrie și omagiul adus femeii ce are
rolul de a transmite din generație în generație adevărata identitate Ŕ toate acestea reprezintă
misiunea de descoperire a identității și de explorare a memoriei individuale și ancestrale pe care
Assia Djebar o duce la bun sfârșit cu succes.
Ipoteza noastră este că aceste două concepte Ŕ identitate și memorie Ŕ reprezintă pivoții
operei sale, elementele fundamentale care au dat naștere operei acesteia. Este vorba despre două
concepte, putem chiar spune două entități cares sunt vii și care se află într-un raport de
reciprocitate, care se făuresc și se construiesc reciproc în permanență. Pe de o parte, memoria
contribuie la reconstrucția identității. Pe de cealaltă parte, memoria este cea care construiește o
identitate fragmentată și fragmentară din cauza faptelor și evenimentelor alterate de către
Celălalt, de către Istorie și de rănile trecutului. Criza identitară animă și totodată reprimă
memoria pe fondul unui refuz interior de a rememora trecutul. În această lucrare ne propunem să
tratăm aceste două teme laolaltă, deoarece în opera Assiei Djebar identitatea și memoria se
întrepătrund și nu se mai separă niciodată.
Așa cum am menționat deja, marea majoritate a studiilor pe care le-am consultat asupra
operei Assiei Djebar pun accentul pe fondul sociocultural sau pe conținutul romanelor. Prin
cercetarea de față ne propunem să aducem o nouă perpsectivă: relația dintre conceptele de
identitate(ăți) și memorie(ii) reprezintă generatorul principal, motorul care stă la baza parcursului
și operei Assiei Djebar, nu doar la nivel de conținut, ci și la nivel de formă. Analiza relației
identitate(ăți)Ŕmemorie(ii) ne permite să dobândim o perspectivă de ansamblu asupra operei
9
djebariene, deoarece aceste două concepte le includ pe toate celelalte care au fost studiate și
analizate până în prezent.
Caracterul novator al acestei lucrări îl poate constitui și faptul că studiile noastre
urmăresc să pună în valoare discursurile, conversațiile, convorbirile și textele nonficționale care
îi aparțin Assiei Djebar. Aceasta avea obiceiul de a scrie câte un text de fiecare dată când trebuia
să susțină o conferință sau un simplu discurs. Obiectivul nostru este acela de a dobândi o
înțelegere complexă a operei djebariene, ținând cont de propriile sale „instrucțiuni”.
Parcursul multidisciplinar al autoarei reprezintă un alt aspect foarte important, analizat
destul de des de cadrele universitare care au efectuat studii pornind de la opera djeberiană.
Preocupările sale polivalente au determinat dinamica și maniera scriiturii sale. Considerăm că
opera scriitoarei este imposibil de înțeles dacă este separată de parcursul său, așa cum chiar
aceasta mărturisește: „Scriu fiindcă nu pot face altfel.”10
Scrisul a devenit pentru ea un mod de
viață. Parcursul îi influențează modul de a scrie, iar scrisul îi declanșează episoade de
conștientizare ce îi influențează în mod direct viața. Este vorba în continuare de un raport de
reciprocitate, de o relație împărtășită, la fel ca în relația dintre identitate(ăți) și memorie(ii). Din
acest motiv considerăm că înțelegerea textelor nonliterare și a parcursului său multidisciplinar
poate reprezenta adevărata cheie pentru a înțelege opera literară a Assiei Djebar.
Alegerea corpusului
Demersul nostru are ca punct de pornire textele în proză semnate de Assia Djebar, cu
excepția pieselor de teatru în care scriitoarea însăși recunoaște că nu se regăsește.11
Având în
vedere resursele de timp și spațiu destul de restrânse, nu putem oferi un parcurs detaliat pentru
toate operele sale, iar acest lucru nici nu reprezintă obiectivul acestei cercetări. Prin urmare, am
ales să aprofundăm numai câteva opere pe care le-am considerat esențiale pentru evoluția
scriitoarei și pentru cercetarea noastră:
10 Assia Djebar, „Gestes acquis, gestes conquis”, Scrisoare publicată în Présence de femmes, Alger, Hiwar, 1986, p.
21. 11 Assia Djebar, Jeune Afrique, 31 martie 2008, [online] http://www.jeuneafrique.com/57084/archives-
sale de adult. Romanul este unul de autoanaliză, în care autoarea dezvăluie pentru prima
dată amintiri intime. Căutarea identității dobândește astfel un nou suflu și o nouă
perspectivă.
Pe lângă textele ficționale menționate anterior, corpusul cuprinde și texte nonficționale.
Assia Djebar are intervenții critice și autocritice într-o sută șaizeci și șapte de opere
colective și periodice; aceasta mai are și peste șaizeci de texte publicate în diverse reviste
ca urmare a prezenței sale la mai multe conferințe, dezbateri, dialoguri, colocvii și
discursuri. De asemenea, am mai descoperit și în jur de optzeci de convorbiri și interviuri
publicate în diferite reviste și în jur de treizeci de întrevederi la radio și televiziune fie sub
formă de documente audio, fie sub formă de transcriere. Acest corpus reprezintă punctul
de sprijin al studiului de față. Așa cum am mai spus deja, nu intenționăm să interpretăm
parcursul sau opera scriitoarei, ci încercăm să le înțelegem pornind de la două concepte
pe care le considerăm motoarele întregii creații literare a Assiei Djebar: identitatea și
memoria.
Repere metodologice
Prezentul studiu se înscrie într-un cadru conceptual și metodologic fondat pe filosofia
ricœuriană care vizează identitatea și memoria și, de asemenea, pe studiul textelor nonficționale
și autocritice ale Assiei Djebar. Acestea au în comun preocuparea pentru analiza identității și
memoriei, insistând asupra importanței Istoriei, a înțelegerii trecutului individual și colectiv,
respectiv punerea accentului pe ancorarea textelor literare în timpul, locul și contextul producerii
acestora.
Textele autocritice (nonficționale) ale scriitoarei Assia Djebar pot reprezenta, după
părerea noastră, unul dintre cele mai bune repere pentru înțelegerea operei acesteia. Poziția
ingrată de femeie-scriitor de origine arabo-berberă care scria în limba franceză a forțat-o pe
autoare să ofere explicații elaborate referitoare la parcursul său multidisciplinar și la proiectul
său literar. Fiecare text a fost explicitat cu minuțiozitate de către autoare, în diferite ocazii:
convorbiri, discursuri, articole, etc. Obiectivul nostru este să dobândim o înțelegere a operei
djebariene ținând cont și de propriile sale „instrucțiuni”. După părerea noastră, înțelegerea operei
înseamnă aplicarea aceleiași metodologii pe care Assia Djebar o utilizează în misiunea sa de
căutare a identității: aceasta a făcut incursiuni profunde în memoria individuală și colectivă și în
12
trecutul îndepărtat pentru a lipi la loc bucățile unui eu fragmentat pe fondul unei existențe duale,
împărțite între două lumi. Textele literare și textele nonliterare se află într-o relație de
recoprocitate, la fel ca piesele care trebuie lipite la un loc pentru a forma un întreg. Există
numeroase texte nonliterare care fac referire directă la romanele sau nuvelele14
sale,
constituindu-se sub formă de paratext ce conduce la înțelegerea subtilităților și profunzimilor
literare.
Lucrările lui Paul Ricœur15
asupra identității și a memoriei ne-au folosit în cursul
cercetării noastre ca instrument pentru studierea relației dintre cele două concepte în opera
djebariană. Înțelegerea raportului în care se află identitatea și memoria și măsura în care acești
doi termeni se includ sau se exclud reciproc înseamnă, după părerea noastră, o mai bună
înțelegere a operei Assiei Djebar. Întrebările rezultate din filosofia ricœuriană asupra identității și
memoriei sunt extrem de reprezentative pentru opera și parcursul scriitoarei: Ce înseamnă
reprezentarea trecutului? Există o memorie corectă, justă? Identitatea construită și care își are
rădăcinile pe terenul memoriei este o identitate pură și veritabilă?16
La fel ca la Ricœur, și pentru
Assia Djebar Istoria depinde de „martori credibili”17
ai memoriei colective. Istoria nu poate
exista fără memorie, iar identitatea nu se poate construi fără (I)istorie. Ca scriitoare, Assia Djebar
a creat prin fiecare dintre cărțile sale o identitate narativă și o istorie care i-au permis să se
descopere pe ea însăși, să privească într-o manieră disociată construcția de sine însuși. Totodată,
expresia eului a fost strâns legată de imaginea colectivității; conceptul de noi i-a servit multă
vreme drept oglindă și punct de reper în misiunea sa de căutare a identității. De formație istoric,
Djebar a recurs la investigații istorice, sociologice și la mărtutii pentru a descoperi și rescrie
adevărata Istorie a țării sale. Prin intermediul acestei teze ne propunem să exploatăm relația
dintre identitate(ăți) și memorie(ii) în opera Assiei Djebar pentru a demonstra că aceste două
concepte reprezintă axele centrale ale operei sale și chiar a întregii sale vieți. Toate celelalte teme
abordate de către scriitoare în cadrul proiectului său literar nu reprezintă decât niște ramificații
ale acestor noțiuni. Elucidarea modului în care identitatea și memoria se construiesc reciproc și a
14 „À propos de Loin de Médine”, „À propos de Vaste est la prison”, „À propos des Nuits de Strasbourg” etc. 15 Este vorba mai cu seamă de Paul Ricœur, Temps et récits I, II, III, Paris, Seuil, 1983 și de Paul Ricœur, La
Mémoire, l’Histoire, l’Oubli, Paris, Seuil, 2000. 16 Paul Ricœur, Temps et récits I, Paris, Seuil, 1983. 17 Paul Ricœur, La Mémoire, l’Histoire, l’Oubli, Paris, Seuil, 2000, p. 106.
13
măsurii în care memoria folosește sau nu la construirea identității înseamnă descoperirea cheii
operei djebariene.
Structura tezei
Rezultatele cercetării noastre referitoare la problema identității și memoriei in opera
Assiei Djebar sunt prezentate în patru capitole, urmând alternativ un principiu de demonstrație
logică și cronologică. Primul capitol este unul introductiv, care prezintă contextul cercetării
noastre. În celelalte trei capitole care urmează analizăm evoluția temei identitate(ăți)-memorie(ii)
în calitate de temă centrală în opera romanescă a Assiei Djebar. Cele trei capitole corespund
celor trei etape de evoluție ale scriiturii djebariene. Această împărțire pe etape urmărește firul
evolutiv prezentate de scriitoare însăși în textele sale noficționale și autocritice referitoare la
propriile opere.
Primul capitol
Acesta este consacrat noțiunilor introductive referitoare la aspectele teoretice, situarea și
evoluția în cadrul literaturii magrebiene de expresie franceză a conceptelor fundamentale ale
acestei teze Ŕ identitatea și memoria. Dat fiind faptul că literatura magrebiană este destul de puțin
studiată în România, am considerat că în acest capitol este foarte important să trecem în revistă
contextul sociocultural care a determinat particularitățile acestei literaturi. O operă literară este
imposibil de înțeles fără cunoașterea specificității contextului în care a trăit scriitorul sau
scriitoarea acesteia. Tot în primul capitol am ales să creionăm parcursul multidisciplinar al Assiei
Djebar, deoarece evoluția acesteia este în mod indisolubil legată de dialectica sa; tematicile pe
care le abordează, mutațiile stilistice și narative ale romanelor sale își au adeseori rădăcinile în
nevoia de a face față unei realități franco-algeriene versatile, care a produs mutații severe de-a
lungul existenței sale.
Capitolul al doilea
După cum am menționat deja, relația dintre conceptele identitate(ăți)Ŕmemorie(ii) a dat
naștere unui șir de întrebări esențiale în căutarea identitară a scriitoarei. În cel de-al doilea capitol
am analizat evoluția acestor concepte pornind de la două perspective cruciale pentru înțelegerea
operei djebariene. Prima vizează dualitatea lumii în care a trăit autoarea și face referire la
14
tandemul franco-algerian. Această dualitate a marcat profund personalitatea Assiei Djebar ca
ființă umană, dar și ca femeie și scriitoare. Pe măsură ce avansează de-a lungul proiectului său
literar, aceasta descoperă că dualitate reprezintă una dintre cauzele principale ale conflictelor sale
interioare. Cea de-a doua perspectivă ține de limba de scriere, una dintre problemele care se
regăsește la baza căutării identitare. Născută într-o lume duală, plină de contradicții, de conflicte
interioare și exterioare, memoria și scrisul rămân singurele instrumente de care Assia Djebar se
poate servi în misiunea sa de căutare a identității. Una dintre cele mai importante întrebări
apărute este cea referitoare la actul scriitoricesc:
„(…) jurnaliștii mă întrebau: «De ce scrieți?» Ŕ căci aceasta este întrebarea
adresată cel mai frecvent celor ce intră în domeniul literaturii, dar mai cu
seamă femeilor (…)”18
Scriitoarea a oferit și și-a oferit de mai multe ori un răspuns la această întrebare. De fiecare dată
când își adresează această întrebare, scriitoarea își oferă un răspuns mai complex și mai elaborat.
Aceste răspunsuri diferite reprezintă etape ale evoluției în cadrul misiunii sale de căutare a
identității.
La început scria pentru a „se parcurge”.19
Din acest motiv cel de-al doilea capitol al tezei
se intitulează „A scrie pentru a ieși din sine”. Ca atare, capitolul este dedicat primei etape a
operei Assiei Djebar, etapă care include romanele publicate între 1957-1985. Etapa este una de
tranziție, deoarece Assia Djebar începe să scrie din „pura bucurie de a inventa”20
și, fără să-și dea
seama, proiectul său literar devine din ce în ce mai serios. Primul roman, La soif (Julliard, 1957),
a fost scris într-o lună, fiind rezultatul unui pariu cu logodnicul său; cel de-al doilea roman, Les
impatients (Julliard, 1958), a fost scris pentru a-și îmbunătăți primul proiect literar.21
Fără să
realizeze, Djebar, care era în plin curs de formare pentru a deveni istoric, s-a trezit prinsă în
mrejele literaturii. Este vorba mai degrabă de o etapă tranzitorie, deoarece trece rapid de la o
scriitură cu predilecție ficțională22
la o incursiune profundă în memoria individuală și colectivă.
18Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999, p. 25. 19Assia Djebar, Discours Mme Assia Djebar à l’Académie française, 22 iunie 2006. [online]
http://www.lefigaro.fr/pdf/AssiaDjebar.pdf Caracterele scrise îngroșat se regăsesc în text. 20 Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999, p. 18. 21 Florence Noiville, Interviu cu Assia Djebar Ŕ Écrire, écrire, pourquoi ?, 2008. [online] http://archives-
sonores.bpi.fr/doc=2731 22Assia Djebar citată de Wadi, Bouzard, Lectures maghrébines, O.P.U., Publisud, 1984, p. 156.
Aceasta realizează că nu va putea scăpa de scriitura autobiografică pe care o evitase vreme
îndelungată.23
Îi era imposibil să se angreneze efectiv în propria misiune de căutare a identității
fără să-și dezvăluie propria poveste. De aceea am ales să ne ocupăm mai cu seamă de romanul
L’Amour la fantasia, întrucât autoarea însăși îl consideră un real punct de plecare în cariera sa
literară. Dualitatea și limba de scriere sunt aspectele centrale ce rezultă din căutarea identitară și
din incursiunea în memorie care au fost urmărite prin intermediul acestui roman. Este vorba, de
fapt, despre niște teme rămase în stadiu embrionar în timp ce autoarea își scria primele romane și
care eclozează în această operă „fățiș autobiografică.”24
Capitolul al treilea
În cea de-a doua etapă a proiectului său literar (1987-1997), Assia Djebar își
concentrează toate resursele spre revitalizarea memoriei individuale refulate și a memoriei
ancestrale șterse. Aceasta devine purtătoarea de cuvânt a identității magrebiene, a Algeriei, a
femeilor reduse la tăcere și la o viață claustrală în haremuri, considerând că rolul său ca scriitor
era acela de „A scoate întunericul la lumină.”25
Cel de-al treilea capitol este conssacrat căutării identității colective, recuperării memoriei
ancestrale și incursiunii profunde în trecutul îndepărtat. La finalul anilor 1980 Ŕ începutul anilor
1990 Ŕ aceste preocupări devin prioritare pentru Assia Djebar, care își îndreaptă atenția către
autobiografia colectivă „împotriva morții, împotriva uitării.”26
Interesul profund față de contextul
istoric și politic al țării sale i-a influențat foarte mult discursul literar, care a evoluat de la statutul
de scriitură eliberatoare către „scriitura în regimul urgenței.”27
Căutarea identitară individuală se transformă din ce în ce mai mult într-o căutare
identitară la nivel colectiv, în timp ce scriitura capătă rolul de voce a unei identități ancestrale
uitate în negura memoriei. Autoarea parcurge Analele și Cronicile istoricilor și cronicarilor din
primele trei secole ale religiei musulmane pentru a demonstra contribuția esențială a femeilor la
23Assia Djebar citată de Barrada-Smaoui, Samia, „Comment travaillent les écrivains”, în Jeune Afrique, N 1225,
1984, p. 69. 24 Ghila Benesty-Sroka Ŕ Convorbire cu Assia Djebar Ŕ „La langue de l’exil”, La Parole métèque, N 21, 1992, p. 23. 25 Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999, p. 48-49. 26 Ibid, p. 23. 27Assia Djebar, „À propos de Vaste est la prison” Assia Djebar răspunde întrebărilor Barbarei Arnold, Cahiers
d’Études Maghrébines, n 14, Spécial Assia Djebar, 22 oct. 2000, p. 77.
16
conservarea identității magrebiene. Aceasta introduce în opera proprie numeroase elemente de
oralitate specifice povestirilor, mărturiilor și cântecelor culese de la femei pe vremea când ocupa
un post de sociolog în Algeria. Demersul ei nu este unul pur literar, ci și unul istoric, politic și
sociologic. Textele scrise de autoare în această etapă reprezintă cu adevărat o recuperare a
trecutului algerian îndelung ascuns. Din acest motiv am intitulat acest capitol „Scrieri, memorii,
identități.”
Pentru a aprofunda analiza dicotomiei identitate(ăți)-memorie(ii), am ales romanul Les
Nuits de Strasbourg, deoarece acesta reprezintă opera care încununează toate demersurile istorice
și literare pe care autoarea le-a desfășurat până în acel moment. După ce și-a vărsat amarul, furia,
supărarea cumplită și revolta față de situația tragică din Algeria, Assia Djebar a ajuns la un punct
de saturație. În acest roman ea înfățișează o situație ideală, utopică de rezolvare a conflictului
identității duale și a memoriei rănite de un trecut dureros. Romanul este caracterizat de un
amestec între tematicile memoriei, limbii, alterității și exilului. Toate aceste elemente se reunesc
într-un peisaj animat de perechi de îndrăgostiți care împărtășesc un punct comun: căutarea
identității.
Capitolul al patrulea
Spre finalul operei și al vieții sale, după ce a trăit mai multe ipostaze în calitate de femeie
(fetița arabă care frecventa o școală franceză, adolescenta prinsă într-o lume duală, femeia arabă,
femeia arabă europenizată, femeia europeană de cultură arabă), scriitoarea ia decizia de a
„dezvălui adevărul gol goluț.”28
După ce a jucat și trăit nenumărate roluri în diferite contexte,
nimic nu mai poate să o împiedice să-și dezvăluie amintirile cele mai profunde. De aceea am
intitulat cel de-al patrulea capitol „A scrie pentru a cicatriza rănilor trecutului.” Însăși autoarea
și-a mărturisit motivația actului scriitoricesc din etapa finală a operei sale. În această etapă
(1999-2007), Assia Djebar scrie pentru a clarifica odată pentru totdeauna unele probleme
îndelung dezbătute. Chestiunile legate de limba scriiturii nu au încetat niciodată să o preocupe,
iar ea nu a abandonat niciodată căutarea de sine și a identității magrebiene.
În acest capitol aprofundăm analiza temei centrale Ŕ identitate(ăți) și memorie(ii) Ŕ prin
intermediul ultimelor două romane ale povestitoarei: La disparition de la langue française
28 Assia Djebar, L’Amour, la fantasia, Paris, J-C Lattes, 1985, p. 178.
17
(Albin Michel, 2003) și Nulle part dans la maison de mon père (Fayard, 2007). După părerea
noastră, acestea sunt romanele cele mai reprezentative pentru căutatea identitară a scriitoarei și
pentru tema noastră de cercetare. Nivelul de conștiență pe care îl dobândește după mai bine de 40
de ani de activitate scriitoricească decurge din scrierea și în cursul scrierii acestor romane. În