1 I. Grile DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ 351) Din perspectiva legii penale, prin teritoriu înțelegem: a) suprafața terestră, apele cuprinse între frontiere, marea teritorială; b) suprafața terestră, zona economică exclusivă, navele și aeronavele care le traversează; c) orice țară a Uniunii Europene. 352) Aplicarea legii penale față de infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării noastre este: a) obligatorie doar în cazul în care făptuitorul este cetățean român; b) obligatorie doar în cazul în care fapta este sancționată cu pedeapsa închisorii; c) exclusivă și necondiționată de nicio condiție. 353) Dacă o infracțiune de omor a fost comisă pe teritoriul Poloniei de către un apatrid cu domiciliul în România, împotriva unei persoane ce are cetățenia română, legea penală română: a) nu se aplică, fiind incidentă doar legea penală poloneză; b) se aplică în temeiul principiului personalității; c) se aplică în baza principiului realității. 354) Când prin intermediul unei legi noi este incriminată o faptă care anterior era prevăzută drept contravenție, legea nouă: a) este ultraactivă; b) se aplică doar pentru viitor, în baza principiului activității; c) este retroactivă. 355) Momentul în funcție de care se stabilește legea penală aplicabilă coincide cu: a) momentul comiterii faptei de către autor; b) momentul săvârșirii actului de către complice; c) momentul comiterii actelor de instigare. 356) Este retroactivă legea prin care: a) sunt stabilite pedepse complementare noi; b) sunt stabilite pedepse accesorii noi; c) sunt amnistiate, respectiv grațiate anumite infracțiuni. 357) Este considerată lege penală mai favorabilă, legea nouă care: a) micșorează maximul special; b) limitează sfera subiecților pasivi; c) prevede numai sancțiuni cu închisoarea, în locul sancțiunilor alternative, închisoare sau amendă. 358) În cazul unei succesiuni a legilor în timp, stabilirea legii penale mai favorabile se realizează prin analiza: a) condițiilor de tragere la răspundere penală; b) exclusiv a minimului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive; c) exclusiv a maximului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive.
27
Embed
I. Grile DREPT PENAL PARTEA GENERALĂ DREPT PENAL 2018... · 1 I. Grile DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ 351) Din perspectiva legii penale, prin teritoriu înțelegem: a) suprafața
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
I. Grile DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ
351) Din perspectiva legii penale, prin teritoriu înțelegem:
a) suprafața terestră, apele cuprinse între frontiere, marea teritorială;
b) suprafața terestră, zona economică exclusivă, navele și aeronavele care le traversează;
c) orice țară a Uniunii Europene.
352) Aplicarea legii penale față de infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării noastre este:
a) obligatorie doar în cazul în care făptuitorul este cetățean român;
b) obligatorie doar în cazul în care fapta este sancționată cu pedeapsa închisorii;
c) exclusivă și necondiționată de nicio condiție.
353) Dacă o infracțiune de omor a fost comisă pe teritoriul Poloniei de către un apatrid cu
domiciliul în România, împotriva unei persoane ce are cetățenia română, legea penală română:
a) nu se aplică, fiind incidentă doar legea penală poloneză;
b) se aplică în temeiul principiului personalității;
c) se aplică în baza principiului realității.
354) Când prin intermediul unei legi noi este incriminată o faptă care anterior era prevăzută
drept contravenție, legea nouă:
a) este ultraactivă;
b) se aplică doar pentru viitor, în baza principiului activității;
c) este retroactivă.
355) Momentul în funcție de care se stabilește legea penală aplicabilă coincide cu:
a) momentul comiterii faptei de către autor;
b) momentul săvârșirii actului de către complice;
c) momentul comiterii actelor de instigare.
356) Este retroactivă legea prin care:
a) sunt stabilite pedepse complementare noi;
b) sunt stabilite pedepse accesorii noi;
c) sunt amnistiate, respectiv grațiate anumite infracțiuni.
357) Este considerată lege penală mai favorabilă, legea nouă care:
a) micșorează maximul special;
b) limitează sfera subiecților pasivi;
c) prevede numai sancțiuni cu închisoarea, în locul sancțiunilor alternative, închisoare sau
amendă.
358) În cazul unei succesiuni a legilor în timp, stabilirea legii penale mai favorabile se
realizează prin analiza:
a) condițiilor de tragere la răspundere penală;
b) exclusiv a minimului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive;
c) exclusiv a maximului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive.
2
359) Legea penală este ultraactivă:
a) numai în cazul legii penale temporare;
b) în cazul legii penale mai favorabile și al legii penale temporare;
c) în cazul măsurilor de siguranță și al măsurilor de educative.
360) Prin lege penală temporară, înțelegem:
a) actul normativ care prevede momentul intrării în vigoare;
b) actul normativ care prevede momentul ieșirii din vigoare;
c) actul normativ ce se aplică doar pentru o perioadă de maxim 30 de zile.
361) Nu există infracțiuni fără:
a) obiect juridic;
b) obiect material;
c) prejudicii.
362) În cazul intenției indirecte, făptuitorul prevede:
a) numai o urmare;
b) cel puțin două urmări;
c) cel mult două urmări.
363) Persoana juridică poate fi condamnată:
a) pentru o infracțiune săvârșită în stare de recidivă;
b) numai dacă persoanele din conducere au fost achitate;
c) numai dacă persoanele din conducere au fost condamnate.
364) Reprezintă o infracțiune cu subiecți activi plurali:
a) amenințarea;
b) tăinuirea;
c) evadarea în forma tip.
365) Intenția depășită:
a) poate reprezenta latura obiectivă a unei infracțiuni de obicei;
b) o întâlnim doar la infracțiunile omisive;
c) cuprinde o primă consecință intenționată.
366) Scopul infracțiunii:
a) este întotdeauna un element circumstanțial agravant;
b) nu este obligatoriu să fie îndeplinit pentru ca infracțiunea să fie consumată;
c) poate fi întâlnit numai în cazul infracțiunilor comise cu intenție depășită.
367) Tentativa nu este posibilă la :
a) infracțiunile complexe;
b) infracțiunile omisive;
c) infracțiunile de obicei.
368) Pentru sancționarea tentativei, legea a prevăzut reducerea limitelor la:
3
a) pedeapsa închisorii;
b) măsurile educative;
c) pedepsele complementare.
369) Tentativa perfectă:
a) mai este denumită și fără efect;
b) constă în nepunerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea;
c) constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, dar executarea nu
este dusă la bun sfârșit.
370) Desistarea nu este posibilă în cazul tentativei:
a) întrerupte;
b) perfecte;
c) neterminate.
371) În cazul pluralității naturale:
a) unii participanți pot fi complici;
b) unii participanți pot fi instigatori;
c) toți participanții au calitatea de autor.
372) La pluralitatea constituită:
a) unii participanți pot fi complici;
b) unii participanți pot fi instigatori;
c) toți participanții au calitatea de autor.
373) În cazul participației proprii:
a) participanții acționează cu acceași formă de vinovăție;
b) participanții acționează cu forme de vinovăție diferite;
c) participanții acționează fără vinovăție.
374) Complicitatea se realizează:
a) din culpă;
b) doar cu intenție directă;
c) cu intenție directă, intenție indirectă și praeterintenție.
375) Complicitatea:
a) implică în mod obligatoriu un ajutor material;
b) poate consta și în informații oferite autorului infracțiunii;
c) poate consta în ajutor moral după săvârșirea infracțiunii.
376) Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală ca participant dacă autorul:
a) nu săvârșește o tentativă pedepsită;
b) săvârșește o infracțiune fără vinovăție;
c) săvârșește o infracțiune din culpă.
377) Reprezintă o formă a unității naturale de infracțiune:
4
a) infracțiunea continuă;
b) infracțiunea continuată;
c) infracțiunea de obicei.
378) Legea penală reglementează un regim special de sancționare pentru infracțiunea:
a) progresivă;
b) continuă;
c) continuată.
379) Reprezintă o formă a infracțiunii complexe:
a) furtul;
b) tâlhăria;
c) vătămarea corporală din culpă.
380) Referitor la legitima apărare, atacul :
a) este reprezentat doar de o acțiune;
b) poate fi atât verbal cât și scris;
c) poate fi reprezentat de o acțiune sau o inacțiune.
381) Excesul neimputabil reprezintă:
a) o cauză care înlătură răspunderea penală;
b) o cauză de neimputabilitate;
c) o circumstanță atenuantă legală.
382) În cazul constrângerii morale, răul cu care se amenință trebuie:
a) să fie iminent sau eventual;
b) să nu privească doar persoana făptuitorului;
c) să fie inevitabil.
383) Cazul fortuit:
a) produce efecte in rem;
b) produce efecte in personam;
c) înlătură în toate cazurile răspunderea civilă.
384) Iresponsabilitatea produce efecte:
a) in rem;
b) in personam;
c) in rem sau in personam , în funcție de împrejurările în care se săvârșește fapta.
385) Prescripția răspunderii penale:
a) produce efecte similare cu cele ale grațierii;
b) produce efecte similare cu cele ale amnistiei;
c) nu înlătură pedepsele accesorii.
386) Pe durata termenului de prescripție a executării pedepsei cu închisoarea:
a) nu se pot executa pedepsele accesorii;
5
b) nu se execută nicio pedeapsă complementară;
c) poate să intervină amnistia.
387) Prescripția înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripție prevăzut de lege
este depășit, oricâte întreruperi ar interveni:
a) cu o jumătate;
b) încă o dată;
c) cu două treimi.
388) Împăcarea :
a) poate interveni numai pentru infracțiunile pentru care acțiunea se pune în mișcare la
plângerea prealabilă;
b) nu poate interveni în niciun caz dacă acțiunea a fost pusă în mișcare din oficiu;
c) poate avea loc printr-un înscris autentic.
389) Grațierea individuală :
a) este necondiționată;
b) are efecte asupra măsurilor de siguranță;
c) are efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate.
390) Sancțiunea cu detențiunea pe viață:
a) este prevăzută obligatoriu alternativ cu sancțiunea închisorii;
b) poate fi prevăzută alternativ cu sancțiunea amenzii;
c) nu poate să fie aplicată unui inculpat ce a împlinit vârsta de 65 ani.
391) În ceea ce privește concursul cu conexitate consecvențională:
a) prima faptă trebuie comisă cu intenție;
b) prima faptă trebuie comisă din culpă;
c) a doua faptă trebuie comisă cu intenție directă.
392) Referitor la concursul ideal:
a) unele infracțiuni pot fi comise cu intenție directă, altele cu intenție indirectă ori din culpă;
b) ambele infracțiuni trebuie comise cu intenție directă;
c) nu este posibil ca toate faptele să fie comise din culpă.
393) Reabilitarea de drept:
a) nu operează în situația persoanelor juridice;
b) intervine în cazul condamnării unei persoane fizice la pedeapsa cu închisoarea de 2 ani;
c) intervine în termen de 3 ani de la grațierea sancțiunii cu amenda.
394) Reabilitarea:
a) produce efecte asupra măsurilor de siguranță;
b) produce efecte retroactive;
c) se poate constata cu privire la toate condamnările suferite de o persoană fizică.
395) Reprezintă o circumstanță atenuantă personală:
6
a) excesul scuzabil;
b) excesul justificat;
c) beția voluntară completă.
396) În ceea ce privește persoana juridică:
a) nu i se pot aplica pedepse accesorii;
b) nu i se pot aplica măsuri de siguranță;
c) nu i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile
de achiziții publice pe o durată de la unu la trei ani.
397) Pedeapsa accesorie:
a) poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;
b) nu poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;
c) are mereu aceeași durată ca și pedeapsa închisorii pe lângă care se aplică.
398) Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, riposta la actul de provocare:
a) trebuie comisă doar cu intenție directă;
b) trebuie săvârșită doar din culpă cu prevedere;
c) poate fi ulterioară provocării.
399) Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atrage suspendarea:
a) de drept a măsurilor de siguranță;
b) executării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege;
c) executării pedepsei închisorii.
400) Circumstanțele agravante, nu au efecte asupra:
a) pedepselor complementare;
b) pedepselor accesorii;
c) măsurilor de siguranță.
401) Inculpatului minor (15 ani) îi poate fi aplicată:
a) o pedeapsă complementară;
b) o pedeapsă cu închisoarea;
c) o măsură de siguranță.
402) Internarea într-un centru educativ:
a) nu se poate dispune dacă minorul a împlinit vârsta de 17 ani;
b) nu poate fi revocată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani;
c) nu se poate dispune alături de sancțiunea amenzii administrative.
403) Supravegherea nu poate fi luată față de infractorul minor:
a) cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani;
b) care nu a împlinit 14 ani;
c) care a împlinit 17 ani.
7
404) În situația în care un minor (16 ani) comite trei infracțiuni concurente, instanța de
judecată:
a) trebuie să impună fie doar pedepse, fie doar măsuri educative;
b) impune o singură măsură educativă;
c) poate impune o pedeapsă mai mare de 20 ani.
405) Măsura internării medicale:
a) se impune doar pe o perioadă determinată;
b) nu poate fi impusă dacă fapta nu este infracțiune;
c) nu poate fi impusă alături de obligarea la tratament medical.
406) Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii
nu poate fi dispusă:
a) alături de pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a
exercita o profesie;
b) pe o perioadă mai mică de un an;
c) dacă fapta nu este infracțiune.
407) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului străinului de a se afla pe
teritoriul României:
a) are caracter personal;
b) poate fi impusă dacă fapta nu este infracțiune;
c) nu poate fi revocată.
408) Pentru a se putea dispune măsura confiscării speciale:
a) bunul trebuie să fie în posesia infractorului;
b) persoana respectivă trebuie să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
c) trebuie avută în vedere situația financiară a făptuitorului.
409) În ceea ce privește infracțiunile comise pe teritoriul României, legea penală română:
a) se aplică doar făptuitorilor cetățeni români;
b) nu se aplică făptuitorilor cetățeni străini;
c) se aplică făptuitorilor cetățeni români sau străini.
410) Desistarea :
a) este o cauză de nepedepsire cu caracter in personam;
b) trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei;
c) reprezintă o cauză de nepedepsire și cu referire la complicii anteriori.
411) Excesul scuzabil:
a) este o circumstanță atenuantă specială;
b) este o cauză de neimputabilitate;
c) poate fi reținut și în sarcina unei persoane juridice.