-
Pre ţu l unu i n u m ă r 3 Lei.
Anul X V . B l a j , la Paşti 1933 Nr. 15
A B O N A M E N T U L : Un an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei
in America pe an 2 dolari.
Iese oda tă la săp tămână Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j ,
Jud. Târnava-mică
Director A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L J N
ANUNŢURI ŞI RECLAME •e primesc la Administraţie fi M
plătesc: un şir mărunt odată 5 Lei
a dona şi a treia oră 4 Lei .
Hristos a înviat! Pat imile Domnului Hristos sun t izvorul
învier i i noast re , dar şi o pildă
minuna tă p e n t r u r ăbda rea de care avem lipsă în zilele de
azi De E u g e n Bucur, profesor
Bisericile creştine de pe întreagă întinderea pământului, din
oraşele ceie mai mari şi mai frumoase îmbrăcate în haină de
strălucită sărbătoare, ca şi din satele cele mai sărace şi mai
ferite de lume, răsună azi de cântările de preamărire aduse „Celui
ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând". Sunt
cântările pătrunse de o adâncă bucurie, cari vestesc biruinţa
Domnului Hristos a-supra morţii, biruinţa ceriului asupra iadului,
biruinţa pe care se razimă nădejdea vieţii noastre viitoare.
Intr'ade-văr mare trebue să fie bucuria noastră astăzi, căci însăşi
sfânta biserică ne îndeamnă să cântăm: „Aceasta este ziua care a
făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într'ânsa".
Da, să ne bucurăm şi să ne veselim, căci prin moartea şi
învierea sa Fiul lui Dumnezeu a făcut destul dreptăţii dumnezeeşti
vătămate prin călcarea de poruncă a strămoşilor şi a deschis pe
seama fiilor căzuţi în păcate calea reîntoarcerii la Părintele
ceresc.
«Ziua învierii! Să ne luminăm po poare. . . căci prin moarte la
viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe
noi".
Ca să ne dăm bine seama de lucrul mare făcut de Dumnezeu pentru
noi, să ne gândim la istoria patimilor auzită în Evangheliile
slujbelor din săptămâna mare. Vom cunoaşte din aceasta, cum a
primit Domnul Hristos să fie dat morţii, să sufere chinuri
groaznice: bătăi, cunună de spini, adăpare cu oţet, răstignire pe
cruce, ba chiar şi ocări şi batjocuri, ca astfel să aducă jertfă de
ispăşire pentru păcatele noastre.
Prin moartea sa de pe cruce ne-a adus Hristos Dumnezeu la viaţă.
Iată pentruce trebue să ne bucurăm astăzi.
„Pastile Domnului. . . cu bucurie unul Pe altul să ne
îmbrăţişăm". Bucuria noastră însă numai aşa va fi adevărată,
dacă
nu numai trupul, ci şi sufletul îl vom îmbrăca în haină de
sărbătoare, dacă vom face să învie şi sufletul nostru la o viaţă
mai creştinească. învierea lui Hristos ne deschide izvorul
harurilor cereşti, cu aju-
de Dumnezeu pe capul nostru. De altfel răbdarea aceasta ne-a
ţinut şi în trecut. Istoria neamului nostru este o carte deschisă,
care ne-a arătat, prin câte suferlnţi am trecut şi totuşi nu ne-am
prăpădit. Căci fost-am asupriţi, fost-am robi pe pământul nostru,
însă Dumnezeul părinţilor noştri nu ne-a lăsat, ci a adus învierea
poporului român.
Să avem deci răbdarea de lipsă împreunată cu nădejdea în
viitorul mai bun pe care ni-1 poate da numai Dumnezeu
cel ce a înviat din mormânt. Acestuia să-i cântăm cu credinţă
tare: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi
celor din morminte viaţă dăruindu-le".
torul cărora putem duce o astfel de viaţă. In patimile şi
moartea Domnului
Hristos, creştinul bun are şi o pildă frumoasă pentru purtarea
greutăţilor vieţii pământeşti. Pilda răbdării Domnului este cât se
poate de nimerită, mai ales pentru vremile de azi, când ni-se pare
că necazurile ne apasă mai mult ca oricând. Căci precum Isus
Hristos a ajuns, prin răbdarea cu care a suferit patimile, la
mărirea învierii, aşa şi noi numai prin răbdare vom putea birui
încercările lăsate
Sfintele s ă r b ă t o r i la oficii. Din ziua de Joi, 13
Aprilie, dela amiazi şl până Miercuri, 19 Aprilie, toate
ministerele şi oficiile publice iau vacanţă de sărbători, timp In
care birourile (cancelariile) rămân închise.
M u t a r e a învăţătorilor. Ministerul şcoaleijr face cunoscut,
că transferările Învăţătorilor se vor face în cursul lunilor Mai şi
Iunie, bineînţeles pentru luna Septemvrie. Locurile vacante nu vor
mai fi publicate, iar mutările se vor face din oficiu. — Citind
această ştire ne gândim că mult mai bine ar fi pentru şcoli şi
pentru copilaşi, să na se mai facă atâtea mutări de învăţători,
cari au ajuns în anii din urmă ca jidovul rătăcitor, azi aci mâne
cine ştie unde. Copiii în 4 ani au 4—6, uneori chiar câte 8
învăţători, încât de învăţătura lor n'are cine răspunde şi se aleg
din şcoală mai cu nimica. Până când acest vino-du-te al
luminătorilor poporului? „Pedagogia" n'are nimic de spus?
Cu cât poate trăi un o m . In faţa unei judecătorii din Franţa a
fost adus de curând un om, pârlt pentru mici furtişaguri.
Luat de scurt, vinovatul a mărturisit că el de trei ani de zile
n'are nici o meserie şi a trăit umblând dintr'un loc într'altul şi
hrănindu-se numai cu cartofi (crumpene) şi cu morcovi, furaţi de
prin grădinile oamenilor. In cei trei ani el n'a cheltuit decât
preţ de 20 lei româneşti. E sănătos tun şi e mulţumit cu costal ce
I-a avut. Judecătorii l-au condamnat pentru vagabondaj (rătăcirea
fără treabă). Povestea acestui „vântură-ţară" pe care îl osândim şi
noi cu toată asprimea, este totuşi foarte interesantă. El a dovedit
lumii lacome de astăzi, că un om, ca să trăiască şl să fie sănătos,
n'are nevoie de prea multă îmbuibare ci poate să se ajungă şi ca
paţin.
-
Pag. 2 U N I R E A P O P O R U L U I
Adevărat a înviat! Cu aceste cuvinte răspundem la sa
lutarea creştinilor cari ne zic: >Hristos a înviate.
Răspundem aşa, pentrucă suntem convinşi cu toţii că de fapt a
înviat din morţi Hristos, şi convinşi an fost despre aceasta
totdeauna părinţii, moşii şi strămoşii noştri.
De o vreme încoace însă — mai ales de după războiu, de când au
sosit acasă prisonierii noştri de războiu din Rusia, ţara
bolşevismului — sunt, chiar şi prin satele noastre, câte unul care
spune că el nu crede că a înviat Hristos.
Cei mai mulţi spun că aceea n'a fost înviere ci numai
y o nă luc i re
* Iată eum s'ar fi întâmplat aceasta: femeile, învăţăcele de ale
lui Isus, au fost foarte năcăjite când l-au văzut prins şi purtat
dela Ana la Caiafa şi dela Pilat la Irod, iar pe urmă răstignit şi
înmormântat. N ă căjite, nemâncate, nedurmite, ele tot la marele
învăţător se gândeau şi abia apucau să poată merge la mormânt, ca
să-i dea mortului cinstea cea mai de pe urmă, ungerea cu miresme.
Şi cum mergea Măria Magdalena, aşa obosită şi nedur-mită şi
nemâncată, iată că i-se năzăreşte ceva, îmbrăcat în haine albe,
asemănător eu Isus. îndată strigă: >Iată Domnul 1« Celelalte
privesc şi ele, dar nu văd nimica. Pe urmă, atâta le tot arată
Magdalena, până cred şi ele că-1 văd. Şi apoi, cum sunt femeile,
fug iute după Petru şi atâta-i tot vorbesc, până-1 îmbată de cap,
şi iată că i-se năzăreşte şi lui Domnul. El apoi le spune şi
celorlaţi apostoli, cari toţi cred, afară de Toma. P e urmă, ce era
să iacă, atâta i-1 arată ceilalţi, până crede şi el.
Ceice încearcă să tâlcuiască In forma aceasta învierea Domnului,
rătăcesc însă Îngrozitor. Să zicem că femeilor numai li-s'a părut
că l-au văzut pe Isus; cum rămânem însă cu apostolii?
Petru, dus în faţa arhiereilor, le-a spus oarzăn în faţă: »In
numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe eare voi l-aţi răstignit,
pe carele Dumnezeu 1-a înviat din morţi, intra acela stă acesta
(şchiopul vindecat) Înaintea voastră sănătos Fii milostiv ţie,
Doamne, să nu ţi-se întâmple ţie aceasta< (Matei 16, 21). După
răstignirea lui Isus, ei intru atâta au fost de abătuţi şi de
desperaţi, încât ei înşişi au avut lipsă de încurajare, decum să se
apuce ei să fure cadavrul. Citiţi frumoasa povestire a sf. L u c a
despre cei doi ucenici cari mergeau spre Emaus (24, 13—35) şi vă
convingeţi, cât au fost apostolii de fricoşi şi d@ zăpăciţi, şi cum
nici prin minte nu le trecea că va învia Isus. Interesant e că
aceşti apostoli şi ucenici fricoşi, îndată după pogorirea
Spiritului Sfânt, prind atât de mare curaj, încât nici o putere
pământească nu-i mai poate opri de a predica despre Isus cel înviat
din morţi. Cadavrul acela furat şi îngropat de ei altundeva, cum
susţin necredincioşii, pututu-i-a face deodată atât de curajoşi?
Nici poveste. A trebuit să se întâmple altceva.
Să presupunem însă că apostolii au ajuns acuma la curajul de a-1
fura. Ei bine, dacă soldaţii au adurmit, ca apostolii să-1 poată
fura, pentruce nu i-au pedepsit pe soldaţi? Oine a mai auzit ca o
santinelă adurmită să scape cu pielea întreagă? Şi apoi dacă
apostolii l-au furat, cum de nu s'a aflat cineva între miile de
oameni cari ascultau predica lor, să le spună în faţă: Ţineţi-vă
gurile, oameni de nimica ce sunteţi, şi nu mai îmbetaţi lumea cu
apă rece! Poi nu vă ştim noi, cum aţi furat mortul? Unde l-aţi
ascuns? Unde l-aţi îngropat? Ce umblaţi cu înşelăciunea?
0 e se întâmplă însă? Toţi tac mul-com, ascultă predica lor şi
se botează eu toate eă prin aceasta îşi ridică In cap' pe arhierei
şi cărturari, şi sunt persecutaţi.
Iată cum ne răspunde sf. noastră biserică la învinuirea aceasta:
»0ei dela
pază erau învăţaţi de cei fărădelege-, periţi scularea lui
Hristos şi luaţi ar ^ şi ziceţi: că noi dormind, din morm^ s'a
forat mortul. Cine a văzut, Cia ' auzit, po mort să-1 fure
vreodată? u' ales pe cel cu smirnă uns şi g 0j celce-şi lasă şi în
mormânt cele d e f mormântare ale sale? N u vă amăgi™ Jidovilor,
învăţaţi-vâ zisele prorocilor cunoaşteţi că însuş este cu adevărat
Rjj' cumpărătorul lumei şi atotputernic» hirea Învierii dela glas V
, de sâmbătî seara).
Văzând duşmanii credinţei că afo această învinuire a lor nu
prinde, an [n. ceput să spună că
Hristos din capu l locului nu a mur i t , c! a fost nu. mai
ameţit.
L a aceasta răspund mai întâi Jidovi înşişi: C â n d au mers la
Pilat, ca sâ ceati pază la mormânt, au spus clar că Isut murise.
Lui Pilat nu-i venea să creadi, şi atunci i-a mărturisit şi
sutaşul. Jidovi aveau interes să-1 ştie mort pe Isus, cj sâ scape
odată de el şi să nu-i mai ni< căjească atâta. D i c ă era numai
ameţit, nu-i mărturiseau moartea, ci spuneaţi; dă-ne pază, să-1
păzim, dupăce va muţi Ei însă spun uşuraţi: a murit.
Ameţit nu putea să fie nici decât, fiindcă atunci i-ar fi
sdrobit şi lui fluerile picioarelor ca şi celorlalţi doi
răstigniţi, Dupăce însă l-au văzut că e mort, unul din ostaşi cu
suliţa coasta lui a împuns şi în-dată a eşit sânge şi apă. Rana din
coastl era sângură de ajuns ca să-1 omoare. Şi apoi sângele
amestecat cu apă este cei mai bună dovadă că Isus a murit.
Presupunând că nu l-ar ti omorit, nici chinurile bătăilor, nici
rănile manilor şi ale picioarelor şi nici chiar rana cea afundă din
coastă, ar fi trebuit să-1 omoare miresmele şi lipsa de aier din
mormântul dt piatră cel pecetluit.
Dar chiar dacă nici aşa n'ar fi murit, cu toatecă aşa ceva e cu
neputinţă, presupunând că ar fi fost numai ameţit, -cum şi-ar fi
putut răsturna el însuş piatra de pe uşa mormântului, şi cum s'ar i
putut desfăşura el singur din giolgiurile cele strâns legate de
trupul său/3 Şi-ap» chiar dacă ar fi putut-o face şi aceasta cum de
nu l-au văzut soldaţii şi nu 1-a» prins, că doară în cazul că I-ar
fi putut prinde, câţi bani n'ar fi primit ei de!» Jidovi ?
Oricine, dacă are şi numai câtuş dţ puţină judecată, poate să
vadă, şi num» din cele spuse foarte pe scurt aieia, «1 Isus cu
adevărat a înviat din morţi, şi c! zadarnice sunt toate vorbele
deşarte f amăgirile duşmanilor, Isus rămâne ceea«< a iost: Om şi
Dumnezeu deplin, aşa dup* cum ni-1 arată biserica.
Să cântăm deci, din tot sufietul f din toată inima noastră, la
Paşti şi ! l
cursul vieţii noastre, minunatul trop»1
»Hristos a înviat din morţi, eu moarta pe moarte călcând şi
celor dia morm'0'1
viaţă dăruindu-le.4 Iară celor ce ne V J saluta cu obişnuitul şi
vechiul şi roi»5' nescul: »Hristos a înviat!«, să le răsp"5
dem din toată inima noastră: >Adev*fî
a înviat!*.
Păr in te l e IUL'"
-
Nr. 15 U N I R E A P O P O R U L U I Pag- 3
Pavăza creştinilor Golgotha, locul de chinuri al Mântuitorului
nostru Isus Hristos
Afarl de zidurile dinspre apus ale Ierusalimului vechiu, se
înaltă o colini, un deluşor numit „Golgotha", adecă dealul
cipăţinilor de mort.
De pela anul 60 înainte de Hristos, de când pământul făgăduit de
Dumnezeu lui A -vram, Isac şi Iaco» şi seminţiei lor ajunsese în
stăpânirea puternicilor Romani, colina Gol-gotha de lângă Ierusalim
începuse să fie un loc de groază şi cutremur, fiindcă acel loc era
menit să fie locul de osândă şi de chinuri ale acelora, cari
îndrăzneau să ridice steagul rebeliunii, încercând să scuture jugul
greu şi ruşinos al păgânilor. Uaealta de chinuri cea mai obişnuită
pe vremea aceea crucea, care în limba latină şi însemnează „chin",
era pe Golgotha ca la ea acasă. Trupurile osândiţilor politici, ale
revoluţionarilor naţionali, vinovaţi şi nevinovaţi, ca şi ale
bandiţilor şi tâlharilor, erau legate de trunchi groş», de obicei
aeciopliţi sau ţintuite cu piroane, cu braţele întinse pe un
sulunar pus de-a latul în capul celui împlântat în pământ şi lăsate
acolo să se svârcolească — uneori zile întregi, — până când fiarele
sălbatice şi corbii le sfâşiau carnea, grăbind moartea celor
spânzuraţi între cer şi pământ.
Golgota a văzut uneori eruci cu sutele, înfipte de soldaţii
romani din porunca asprilor şi neînduplecaţilor „procuratori" sau
ocârmuitori ai Iudeii, cum au fost Coponius, Marcus, Am-bivius,
Anaus Ruffus, Valerius Gratus şi Pon-tius Pilatus.
Osândiţii, după obiceiul roman, erau îngropaţi pe loeul de
osândă. Astfel in timp de vre-o 90 de ani, adecă până la patimile
Mântuitorului, colina Golgota înghiţise mii şi mii de cadavre
deşirate pe lemnul crucii şi sfâr-ticate de corbi şi de fiarele
sălbatice, încât nu puteai săpa undeva fără să dai de vre-un ciolan
ori de vre-o căpăţină de mort.
Şacalii (un fel de Yulpi, mai rele şi mai primejdioase decât
lupii pela noi) şi hienele,
în nopţile de toamnă şi de iarnă, urlau pe Golgota, scormonind
pământul, scoţând oase şi împrăştiind groază în locuitorii
Ierusalimului, şi mai cu seamă în streinii trecători, pe eari ii
apucase noaptea afară de zidurile cetăţii. Golgota era cuvântul
care strecura fiori de groază în inimile tuturor.
Pe vremea procuratorului Pontius Pilatus, Golgota fu plină odată
de lume mai multă decât oricând. Erau aproape, sărbătorile Paştilor
sau amintirea ieşirii Israelitenilor din robia Eghiptului, când
fiecare israelitean trecut de vârsta de 12 ani, era dator să meargă
la Ierusalim, ca acolo în templul zidit deSolomon, apoi rezidit de
Zorobabol şiînfrumseţat de Irod cel bătrân, să aducă jertfă pentru
păcate şi să se închine Ia slujbele cari ţineau opt zile. Şi tocmai
în timpul acestor slrbători, când în Ierusalim erau adunaţi câte
3—4 milioane de suflete, tocmai atunci arhiereii şi fruntaşii
poporului jidovesc afiară de potrivit să osândească la moarte, pe
eel mai frumos şi mai nevinovat dintre fiii oamenilor, pe blâedul
profet din Nazaret.
In pământul Goîgotei erau înfipte trei cruci mari, pe cari erau
legaţi cu funii groase două trupuri, iar pe cea din mijloc un
bărbat tinăr şi oarecândva frumos, era ţintuit cu piroane groase.
Asupra capetelor fiecăruia era câte o tablă de scândură, pe care
era scrisă cu cărbune vina lor. In dreapta şi în stânga, adecă
asupra osândiţiior din laturi era scris: „Tâlhării, jafuri, omor",
iar asupra osânditului din mijloc, care pe fruatea-i însângerată
purta o cunună de spini ascuţiţi, şi.care era pironit pe o cruce
mai groasă şi mai înaltă, se vedeau scrise în trei limbi
rjidoveşte, greceşte şi latineşte) următoarele euvinte:
— Jehaşuah Nosri, melech ha Jehudaia-— fesus ho JVasaraios,
Basileus ton
Iudaion.
— lesus Nazarenus Rex Judaeorum.
ceeace însemnează: Isus Nazarineanul, împăratul Jidovilor.
Streinul care ar fi trecut pe acolo şi ar fi citit slovele de pe
scândura aceea, ar fi crezut că acela este un revoluţionar, eare a
încercat să răstoarne pe Cezarul Romei, şi să se facă pe sine
împărat, şi n'ar fi bănuit că acela este blândul fiu al Măriei din
Nazaret, oare predica mulţimilor zicând: — Daţi Che-zarului ce e al
Chezarului, şi lui Dumnezeu ce e alui Dumnezeu —, şi că oriee
stăpânire de sus este.
Golgotha a sorbit, în nesăţioasa ei glie, ultimele picături pe
sânge şi apă, curse din inima şi plămânile Mântuitorului, străpuns
de nemilostiva suliţă a soldatului roman, dar prin acele picături
de sânge şi apă, Golgotha s'a sfinţit, Încetând de a mai fi loeul
de fiori şi de groază, şi începând să fie loeul de duioşie, de
nădejde şi de lacrimi, de adevărată căinţă şi înfrânare, şi căinţă
a inimii, pentru toţi aceia cari vor avea norocirea să cerceteze
locurile sfinte eâlcate de paşii Fiului lui Dumnezeu şi stropite cu
sudoarea, lacrimile şi sângele său.
Astăzi pe deluşorul Golgotha se află o biserică frumoasă, care
euprinde locul unde a fost răstignit Isus, şi sfântul mormânt, şi
se numeşte biserica „Sfântului Mormânt", şi biserica
„învierii".
După sfântul sobor delà Nieeîa, la 325, împăratul Constantin cel
Mare, la sfatul mamei sale, a sfintei Elena, porunci episcopului
Ma-carie din Ierusalim, ca să zidească pe Golgotha o biserică
frumoasă şi mare, întru a-mintirea mântuitoarelor patimi şi a
luminatei învieri a Domnului nostru Isus Hristo3. Acel evlavios
episcop, cu bani delà împăratul şi puse să ss zidească biserica,
lungă de 120 de paşi şi largi de 70.
Această biserică fu împodobită de mai mulţi împăraţi şi regi
creştini, fiind îngrijită de călugări, chiar şi pe vremea când
Ierusalimul era în manile Turcilor. Regii creştini dedeau Turcilor
bani, ca să laşe acolo călugări. La 12 Oîtomvrie 1808 însă nişte
mâni ucigaşe au pus foc bisericii, şi astfel lemnul de cedru, aurit
şi lucrat cu măestrie, care al-
Foiţa .UNIRII POPORULUI R î n v i a t
A înviat precum a zis Şi boldul morţii l'a sdroblt...' Slăvind,
puterile cereşti, Pe Cel ce fosta răstignii, în coruri sfinte-l
preamăresc Şi lumii 'n cântece vestesc: — Puterea morţii a pierit
Şi iadul geme biruit. Cel îngropat A înviat Şi pace lumii
învrăjbite, Ca un stăpân a dăruit.
Cel răstignit între tâlhari Batjocorit de cei mai mari, In
giulgiu a fost înjăşurat Şi 'n cripta nouă îngropat; Dar cripta ría
ţinut închis Pe el înalt şl necuprins. Căci celce a avut putere Să
dea şi orbilor vedere Şi pe cei morţi, cu un cuvânt Să-i învieze
din mormânt, Cu a sa putere a învins Mormântul unde a fost închis;
> Şi preamărit şi luminat A înviat, precum a zis.
Mironosiţele muieri De dimineaţă au venit Cu miruri scumpe la
mormânt, Să ungă şi să 'nbalsameze Pe învăţătorul lor iubit. Dar
dela îngeri au aflat Că cel încununat cu spini Biruitor a
înviat.
— Ce căutaţi voi în mormânt Pe cel din ceruri pogorîl ? La
ucenicii săi grăbiţi Şi vestea mare le vestiţi Că celce orbi
tămăduieşte Şi vânturilor porunceşte, Iar pe 'ndrăciţi îi face
blânzi, E făcătorul şi stăpânul • Dumnezeieştilor Izbânzi.
Puterea morţii a pierit Şt iadul geme biruit, Iar Paradisul s"a
deschis; Căci cel pe cruce pironit A înviat, precum a zis.
fi. Lt. I o a n ă ş
Marama Sfintei Veronica de preotul P. Herţegh
Era Vineri la amiazi. Veronica, o femeie din poporul jidovesc,
şedea în casă şi privea cu mulţumire împrejur. 8unt toate gata
pentru Paşti. Căsuţa curăţită frumos, mielul fript, azi-
mele — după rânduiala prorocului Moise — toate aşesate pe o
măsuţă. — Numai câteva în-punsături mai are de făcut pe o maramă
(înve-litoare), care e gătită pentru acoperirea azimelor.
Când lucra cu mai multă tragere de inimă, vede deodată că-i vin
repede nişte prietine. Le vede de departe, că sunt aprinse şi că
vorbesc ceva cu groază. Le iese înainte şi cum ajung aproape de ea,
incep toate deodată: ~
— Auzit-ai? E îngrozitori Cum? Tu stat acasă? Nu ştii nimic? Cum
se poate asta?!
— N'ai auzit nimic? N'ai văzut? — o întreabă toate deodată.
— Eu nu ştiu, n'am auzit nimic! Veniţi în casă şi-mi povestiţi
şi mie, ce-aţi auzit şi ce ştiţi? Dar de e ceva rău, mai bine nu-mi
spuneţiI
— Nu intrăm I — răspunde una. — Mergem să vedem şi noi, căci e
ceva îngrozitor!...
— Dar spune odată! — N'ai auzit de Nazarineanul? — o în
treabă alta. — De care Nazarineanj* Sunt mulţi de a-
ceştia, mai ales acum la Paşti, în Ierusalim! — Nu de aceia, ci
de Isus Nazarineanul! — Cum să nu aud! L-am şi văzut şi l-am
auzit cum vorbea. Cum curgeau de pe buzele lui cuvintele,
cugetai că vorbeşte un profet!
— Dar l-au prins! — striga a treia. — Nu se poate! Abia câteva
zile au trecut
de când l-am văzut, cum poporul îl aducea In cetate între
strigăte de »Ossana«. A m văzut cum aşterneau veşmintele lor în
calea lui şi el
-
Pag. 4 U N I R E A P O P O R U L U I
eltuia cea mai frumoasă podoabă a bisericii, a fost mistuit de
flăcări, iar biserica a rlmas o ruină.
S'a reparat iară de citre regii si bine» făcătorii creştini, aşa
încât biserica Sfântului Mormânt şi astăzi atrage credincioşi din
diferite părţi ale Înmii, cari merg să se închine pe Gofgotha, care
astăzi este simbolul nădejdii fn acela care atâta a iubit pe
oameni, încât şi pe Fiul său unul născut 1-a dat, ea tot cel ce
crede într'âasul să aibă viaţă veeinică. GoJgotha este azi simbolul
mântuirii oamenilor, căci a-colo a fost îngropat Domnul, şi tot
acolo a şi înviat, dlruind lumii biruinţă şi mare milă.
Pir. N . Lupu
Să luăm pilda delà alţii Via|a religioasă din Franţa, la
Strassbourg
Cetitorii noştri ştiu c i , în urma marelui războiu, multe state
din Europa şi-au recâştigat drepturile lor, pierdute Sn lusgul
veacurilor. Una dintre aceste ţări este şi prietina noastră,
Franţa. Această ţară bogată şi binecuvântată de Dumnezeu a luat din
nou în stlpânire vechile sale provincii Alsacia şi Loretta.
Strassbourg-ul, despre care este vorba aici, e capitala Alsaeiei
şi a jud. Bas-Rhia. Viaţa acestui oraş este eât se poate de
pestriţă. Populaţia atinge numărul ds 200.000 locuitor. O biserică
foarte frumoasă şi fără p i -reche, turnul căreia se înalţă până la
200 metri, împodobeşte acsst falnic oraş. Această monumentală
catedrală datează din veacurile XIII şi XV. Aici se găseşte usa
dintre cele mai renumite episcopii, din câte are Franţa. Episcopul
ce conduce aeeastă mare dieceza, Excelenţa Sa Carol Rucb, e
cunoscut peste tot, prin hărnicia şi râvna lui faţă de Casa
Domnului.
Ceeace face ca renumele acestui oraş să crească din ce în ce mai
mult, este vechea Universitate, fondată în anul 1872. La aeeste
şeoli mari se îmbulzese tinerii dornici de învăţături, din toate
colţurile lumii. Iar Statul francez, mare la inimi, împrăştie, cu
mână largă, ajutoare şi stipendii străinilor cari vin din
departe, să-şi potolească setea de carte, la a-oeste vestite
şcoli. Faeultatea de teologie este singura în toată Franţa, care dă
titluri şi grade recunoscute şi subsorise şi de partea Statului
france».
Insi, câte n'ar mai fi de spus despre acest leagăn de învăţătură
şi focar de lumina, dacă ţinta acestor râaduri n'ar fi eu total
alta. Gândul mieu e, ca, stând de vorbă cu credincioşii soştri
iubiţi, să le povestesc şi dovedesc, de câtă putere de viaţă
religioasă şi de câtă dragoste faß de cele bisericeşti sunt
pătrunşi credincioşii de pe aceste meleaguri.
Sfântul Pirinte Papa Pius al Xl-lea a declarat anul 1933,
începând cu data de 1 Aprilie a. c. şi până în 31 Martie 1934, An
Sfânt, deoarece cu această dată se împlinesc 19 veaeuri decând
dumnezeescul MâHtuitor, suferind moartea ruşinoasă a crucii, a
smuls neamul omenesc de sub povara păcatului şi a biăsUmului
strămoşesc, sub care se găsea toată seminţia lui Adam. Deci,
Sfântul Părinte îndeamnă pe toată iumea creştini, să meargă în
peregrinaj în Cetatea sfântului Petru-Roma, in Palestina — pământul
sfânt —, sau la Lour-des (Franja), uade s'a arătat sfânta
Fecioară.
Credincioşii din Alsacia, pătrunşi pânâ'n mădularele lor de
dragoste fată de Hristos şi Biserici, îşi fac datoria cu vârf şi
'ndssat. Nu se mulţumese cu una cu două, ei vreau să împlinească
totul până la ultima literă.
Iacep deci la ei acasă, să facă dssehiderca acestui an sfânt,
după cum ce cuvine. In vederea aceasta, ei arssjeszi, cu mult gust,
un concert bisericesc bogat şi foarte variat. Episcopul ţins si
prezideze el înşuri această frumoasă serbare. Sala mare a oraşului
nu poate cuprinde mulţimea dornică s i ieie parte la această aleasă
sărbătoare. Programul se desfăşoară eu multa chibzuinţă şi
pricepere. Bucăţile religioase şi cântările armonioase plac foarte
mult publicului. Laudele multe şi aplaudările furtunoase şi
îndelungate ne sunt dovadă. Lumea a rămas pc deplin mulţumită de
aeeastă frumoasă zi, prin care s'a deschis anul sfânt plin de
daruri sfinte.
O seamă dintre crediaeioşii acestei dieceze üu apoi, drumul spre
Pământul sfânt,
Palestina. Merg, ca să sărute pământul p e e a umblat odinioară
Isus şi pe care l-a *'* eu sângele lai oel scump. Merg, ca să trii
1 8 câteva clipe pe muntele Golgota, unde Hrist" încununat cu spini
şi răstignit pe lemnul cru!'' a gustat eea mai amară moarte, Merg
însfa J!1
să se împărtăşeasoă de darurile sfinte, pe eî •' le dă Papa la
toţi cei ce cercetează acest lô sfânt.
Un grup de alti credincioşi, combinat dli mai multe societăţi
religioase, în 9 Aprilie, ţ 0 lua drumul spre Roma. Pleacă, mânaţi
de dorj ferbinte, de a dovedi Papei că ei sunt creştini nu numai
după nume ci şi după fapte. Ei vor si arete lumii întregi, că o
credinţă au şi U estt dragă si-şi dau chiar si viaţa pentru t t Iar
lui Hristos ei ii vor duce daruri scamţe-o inimă curată, smerită şi
supuşi, plini de ori! dinţi şi iubire sfântă.
In luna Mai credincioşii zeloşi ai Alsaciei se vor îndrepta spre
oraşul minunilor, numit Lourdes. Aici s'a arătat sfânta Măria unei
eopi. liţe de 14 anişori. Ei nu uită deci ci dapt Dumnezeu, orice
bun creştin trebuie si sein. drepte spre Maica Domnului. Căci ea ne
este mama noastră a tuturora. Astfel ei află alinare şi uşurare
necazurilor şi darurilor lor la pi. cioatele sfintei Fecioare.
Ua alt drum vor f ase aceşti buai credincioşi, în luna Iui
Octomvrie, tot Ia Roma. Ei ştiu una şi bună: Căutaţi mai întâiu
împăraţii ceriului, şi toate celelalte 3e vor adauge vouS, Aceasta
este, pe scurt, viaţa bisericească a credincioşilor din Alsacia. Aş
putea însă să mai amintesc cum aceşti bravi ostaşi ai lui Hristos
se pregătesc pentru sfintele sărbători şi cu câtă evlavie merg ei
la sfâsta biserică şi cil de des s'apropie ei de sf. taine.
Până când la noi, mulţi credincioşi B'U fost la biserică, de nu
mai ţin minte. De cele sfinte nici vorbă, să nu audl. Poartă uri şi
vrăjmăşie pentru nimica toată. Dar nu aceasti este dorinţa lui
Hristos. Şi cu astfel de gte duri şi purtări nu mergem departe. E
aderi-rat că necazurile de toate zilele nu îngSduit la toată lumea
să ieie drumul spre Roma, s?» spre alte locuri sfinte. Insă nu mai
puţin adevărat este şi aceea, că Domnul Hristos a lisai
a Intrat în cetatea şi biserica Ierusalimului, ca un împărat,
încălecat pe mânzul azinei!
— Dar l-au prins! Spune şi tul—se adresează una dintre ele,
cătră una care stătea mută deoparte. — Tu l-ai văzut!
— Da, l-am văzut! Mergând azi în cetate, am văzut o mulţime mare
pe lângă curţile Anei şi Caiafei, m'am apropiat, ca să văd, ce e
acolo, căci mulţimea era foarte turburată. Vorbeau de unul, care a
stricat legea, de unul, care e mai blăstămatj decât cel mai mare
răufăcător. întreb de unul, că de cine e vorbă? Atunci îmi spun, că
de Isus Nazarineanul, care s'a făcut fiul lui Dumnezeu şi care a
zis, că strică biserica. Toţi strigau că trebue să moară. Fariseii
umblau printre popor şi II îndemnau, să-i ceară moartea, îngrozită
am fugit de-acolo.
— Eu am fost — continuă alta — şi pe la Irod, căci acolo l-au
dus pe Isus Nazarineanul. Ana, Caiafa şi mai marii poporului l-au
judecat la moarte şi acuma pofteau dela Pilat, ea să-1
răstignească.
— Să-1 răstignească?! Să moară cu moartea cea mai ruşinoasă? Dar
ce rău a făcut?
— Nimeni nu spunea nimic, dar poporul, striga ca turbat cătră
Pilat: »Răstigneşte-l! Ră-stigneşte-l pe e l« . La început n'a voit
Pilat ca să-1 judece, dar aurind strigătele, aşa se vede, că s'a
înfricat. L-au bătut, l-au batjocorit, i-au pus cunună de spini pe
cap, l-au chinuit tn-tr'atftta, că e mai mult mort, decât viu.
Nu se poatel Pe omul acela bun şi
blând, care a făcut atâta bine cu cei năcăjiţi şi omorîţi, nu se
poate să-1 omoare! Dacă aţi auzit şi voi de minunile ,lui?
— Nu numai am auzit, dar le-am şi văzut! Cum a vindecat
dintr'odată o muiere, care era în curgerea sângelui; cum a sculat
pe fata lui Iair care era moartă şi am mai auzit încă de multe
altele ce a făcut!
— Dar cum se poate? — întreabă tulburată Veronica, — ca pe
acesta să-1 răstignească!
— II vor răstigni! Eu am văzut şi crucea lui cioplită. E din
lemn mare şi aşa de grea că un om abia o poate ridica de jos, şi am
auzit vorbind, că crucea aceasta va trebui să o ducă el la locul de
pierzare.
— Şi unde îl vor răstigni? — Aşa am auzit, că îl vor scoate
afară
din cetate şi-1 vor duce pe muntele Golgota. Acolo îl vor
răstigni. Se şi pregătesc să-1 ducă. Fariseii căutau călăi, cari îi
vor bate cuiele prin mână şi picioare, şi-1 vor răstigni.
— Ziceţi că-1 vor duce la Golgota?! Va trece pe drumul care iese
din cetate. Mă duc să-1 văd înc'odată pe El, care a fost atât de
bun, atât de blând. Nu pot crede să fie el. Trebue să-1 vădi
Şi fără a zice alta, fără a băga seamă de prietinele ei, pleacă
în fugă mare cătră mijlocul cetăţei, ca cât de iute să ajungă la
drumul ce duce spre Golgota. Aşa cum era, fără să încuie uşa, fără
să-şi ia alte vesminte, încă şi marama
la care lucra o uită la sine. Fuge şi intr'un suflet ajunge Ia
drumul ce duce la Golgota.
De departe auzia un murmur de glasuri, cari veneau din ce in ce
mai aproape. Stă lângă un colţ de uliţă. Acum vede un copil fugind
înainte. Aude sudălmi şi batjocuri, chioate i strigăte şi în urmă
vede pe cineva venind In mijlocul călăilor şi încunjurat de ostaşi
romani Vede o figură de om încovoiat sub greutate» unei cruci mari
de lemn, vede un om care abia îşi trage trupul istovit sub
greutatea crucii. Cap»1
îi este încununat cu spini. U vede, că istovit * puteri cade la
pământ. Crucea se prăbuşe?" asupra lui, dar călăii fără milă îl pun
iar în P cioare; îl lovesc, îi pun iar crucea pe umeri fi j între
batjocuri şi lovituri îl pornesc Inain» j Când e mai aproape de ea,
nu-i vine a ere* \ că acesta să fie omul, pe care 1-a cunosc»1 j
Nice formă de om nu avea. Nu era în el ^ \ mândrie, nici formă.
Manile, picioarele îi « r ) ( \ vinete de lovituri capul plin de
rane şi pe W i lui curgeau şiroaie de sudori învăluite cusâoSj,"
care curgea în belşug din ranele ' spinilor. Q i cuprinse o milă
mare, atât de mare, încât * j Ştia, ce să facă.
împinsă de aceasta milă, stă puţin pe * , gete, apoi sare
înaintea celui huiduit şi prigoB: i căci ajunsese aproape de ea.
Marama, P f6ţ | tită pentru sărbătorile Paştilor, îi era în «"f
;
şterge cu ea sudoarea şi sângele de pe f a
celui osândit la moarte. Acesta priveşte la ^ cu o privire, ca
şi care ea n'a mai vă '
-
Nr. 15 U N I R E A P O P R U L O U I Pag . 5
tuturora putinţa de a-şi împlini fietare dato-rinţa sa de
creştin la el acasi. Sfintele Paşti ne bat la uşă, să nu uităm deci
că ua lucru trebuieşts, o spovedanie adevărată, pornită din inimă
curată, şi împlrtâşirea eu sfânta taină a Cuminecăturii, ca să
înviem şi noi sufleteşte la învierea Domnului.
Şt. B . Dragu, teolog.
C u m lin c a t o l i c i , g e r m a n i la b i s e r i c a
Bor
Germania este ţara reuniunilor sau a tovărăşiilor. Nlcăirl în
lumea întreagă nu se află atâtea tovărăşii ca acolo, fiindcă ei îşi
dau seama, mai bine decât oricare alt popor din lume, ce mare
putere zace în tovărăşie.
La noi numai poetul spune că
Unde i unul, nu-i putere la nevoi şi la durere
Unde-s doi, puterea creşte şi nevoia nu sporeşte,
pe când poporul nostru nu vrea să se întovărăşească, par'că-i
făcătură nu alta, oricât l-am cânta noi gazetarii despre marea
nevoie a tovărăşiilor.
La noi chiar şi dacă se înjgheabă, cu mare greu, vreo tovărăşie,
membri nu se ţin de legi şi de cuvânt, nu lucrează, nu-şi bat capul
cu ea şi nu ie pasă dacă conducătorii o şi fură. Nu aşa Germanii.
Ei ţin cu trup cu suflet la tovărăşiile lor, membri înscrişi se {in
legaţi de tovărăşiile cărora au aparţinut şi nu se despărţesc de
ele decât după moarte.
Spre adeverirea acesteia, ne trimite păr. iesuit Felix
Wiercinskl o statistică a organizaţiilor tlnerimei catolice
germane, cu numele organizaţiilor şl cu numărul membrilor.
Iatăle:
Tinerimea catolică germană, 1,500.000 membri, Centrala
societăţilor fecioarelor catolice germane, peste 780000 membre,
Societatea tinerilor catolici, 387.000 membri, Societatea
organizaţiilor cat. a Germaniei meridionale pentru fecioare 20.000
membre, Societatea catolică a muncitoarelor (Berlin) 8000 membre,
Societatea ucenicilor catolici ai Bavariel 16144 membri, Societatea
calfelor catolici, 12800 membri ac-
prîvirea aceasta este mulţumită, este făgăduinţă de răsplată,
este recunoştinţă, încât ea cutremurată cade în genunchi. O bucurie
îngerească îi umple inima, ca după săvârşirea unei fapte bune.
Convoiul porneşte mai departe. Strigătele, zbieraturile şi
sudălmile se aud din nou. Cel osândit la moarte mai priveşte încă
odată la ea şi împins, de călăi, îşi poartă crucea grea spre
Golgota.
Veronica abia are vreme ca să ascundă marama în sân şi să sară
sus, să nu fie călcată de gloată.
Stă de o parte şi cu milă priveşte la acest convoi trist. Se ia
şi ea după el. Ajunge afară din cetate pe muntele Golgotei.
II vede desbrăcat întins pe cruce, pironit cu cuie între doi
tâlhari.
Cerul se întunecă. Pământul se cutremură. Toţi se sperie şi cei
cari mai înainte îl huleau acum fug cătră casă, cu capetele plecate
şi plini de groază. Se îngrozeşte şi ea. Mai aude Încă vorbele
sutaşului: »Cu adevărat fiul lui Dumnezeu a fost acesta!* Şi cu o
frică mare fuge şi ea cătră cetate. Nici nu ştie cum a ajuns acasă.
Se Închide în căscioara ei.
E cătră seară. Nu mai are nici o voie de lucru. Nu mai cugetă la
Paşti, la Sâmbăta aceea m " e . înaintea ochilor ei este numai cel
răstignit. Aprinde o lumină şi atunci simţeşte, că are ceva In sân.
Este marama cu care a şters sudarea şi gangele de pe faţa celui
răstignit.
tivi, 153 000 membri Inactivi, Societatea catolică gimnastică,
695.893 membri (pentru tineri), Societatea catolică gimnastică
pentru fete (Mllnchcn, Bavaria) 100 de grupuri, Societatea
tinerilor comerciali 11.560 membri, Societatea Qulckborn a
tinerimii liceale abstinente 32 529 membri, Societatea Jungborn a
tinerimii abstinente muncitoare 3.000 membri, Societatea
Neudeutschland pentru tinerimea şcoalelor superioare 14.000
membri.
Societatea servitoarelor casnice (Berlin) 6000 membri,
Societatea servitoarelor casnice MUachen (Bavaria) 13.959 membre,
Societatea servitoarelor săteşti (Bavaria) 8000 membre. Societatea
funcţionarelor catolice casnice 180 membre.
Societăţi academice: Cartelul studenţilor catolici cu colori
9275 membri activi, 16080 membri onorari; Cercul societăţilor
catolice studenţeşti ale Germaniei 450 membri activi, 400 onorari;
Cartelul studenţilor catolici germani fără culori, 5360 membri
activi, 13000 onorari; Cartelul „unitas" 2287 membri activi, 3566
onorari; Societatea Hochland 870 membri, Societatea organizaţiilor
catolice libere 150 de membri, Societatea „Altfreundebund" 500
membri. Cartelul societăţilor catolice tehnice 1600 membri,
Cartelul studentelor catolice germane 1100 membre.
Să mai adăogăm, că asociaţiile susnumlte au toate împreună
patruzeci şi patru de foi sau reviste periodice şi anume, că unele
asociaţii au în deosebi organe de presă pentru preşedinţi sau
conducători şi altele pentru membri simpli.
Foarte important este că foştii membri după terminarea studiilor
academice, făcân-du-se membri onorari, tot mai alcătuiesc
organizaţii regionale cu adunări desemnate din partea preşedinţilor
respectivi. Aşa duhul bun al organizaţiilor râmâne în membrii
societăţilor şi după terminarea studiilor cu atât mai mult, fiind
că organele presei fiecărei organizaţii dau seamă despre starea
membrilor vechi. Fiindcă în societăţile academice se află un număr
cam mare de preoţi, duhul catolic este cu atât mai mult
asigurat.
Jalbele Moţilor In numărul trecut al gazetei am arătat
năcazurile moţilor Iul Banfi, pentru preţuirea cărea au fost
aleşi Martinovici şl Turcea. Urma acum să se judece procesul, dar
se 'ntâmplă ceva neaşteptat. Dl advocat Dr. Ioan Şiancu din Cluj,
fecior de preot născut în Vişagu la poalele Vlădesei, ştiind ce
lucruri neadevărate au scris cei doi domni Martinovici şi soţul,
prin care vreau 6ă nenorocească 7 sate de mo(l, a mers în sate cu
pricina întrebând de conducătorii satelor, fost-a vre-o comisie pe
la ei. Toţi au răspuns că n'a fost. Dl advocat avea în mână o copie
de pe raportul comisiei şi ştia tot ce-au scris. Se spune în raport
că a fost comisia la faţa locului la fiecare comună şi arăta
fiecare parte de pământ ce clasă este şl ce preţ are. La toate
aceste a răspuns Dl advocat, arătând neadevărul. Aşa a spus că n'a
fost comisia la faţa locului, ci în Huedin la un consilier silvic,
Venţel, cu care au lucrat împreună. Comisia a scris că într'un loc
sunt 1331 jug. ca arător, pe care contele 1-a arat în anul 1908 şi
au fost bucate bune. Adevărul 1-a spus dl advocat, anume s'a făcut
probă în anul amintit, cu un singur jugăr, dar n'a crescut sămânţa,
din cauza frigului. Multe alte neadevăruri au mai scris în raport,
pentru care cele 7 comune prin advocatul lor au înaintat denunţ
penal — până — la Parchet, rugând să fie judecaţi profesorul
Martinovici şi inginerul Turcea pentru faptele lor. In felul acesta
Curtea de Apel n'a judecat apelul contelui, ci aşteaptă să vadă
dacă sunt vinovaţi sau nu, Martinovici şi soţul său Turcea. — Moţii
au trimis o telegramă M. Sale Carol II din 254
O desface, şi vrea să o spele, ca să nu rămână cu pete de sânge,
dar privind la ea, de odată să cutremură toată...
Pe marama ei, din sudoarea şi sângele ce 1-a şters, s'a făcut
chipul celui osândit la moarte, celui răstignit. E chipul lui Isus
Nazarineanul. Vede toată faţa închipuită, cu cununa de spini, cu
sudorile şi cu picurii de sânge şi cu privirea aceea pe care a
văzut-o atunci. I-se pare, că trăieşte chipul acela, că priveşte la
ea tot cu acea privire. Nu se poate deslipi de acest chip. Stă în
genunchi toată noaptea înaintea lui şi cugetă, cugetă mult. îşi
propune, că nu se va odihni până nu va aña, că ce a învăţat şi că
cine a fost El, Ei, cel răstignit.
In ziua următoare nu cutează să iasă afară, se temea, că
picioarele vor duce-o spre Golgota şi îi este groază, să-l mai vadă
pe El răstignit acolo. Abia a treia zi iasă şi, intâlnindu-se cu
nişte muieri îi spun, că încă Vineri sara a fost luat de pe cruce,
aşezat în un mormânt de peatră şi că Jidovii îl păzeau şi că totuşi
în ziua aceea, a treia zi după moarte, a înviat din morţi.
Inzădar întreba, că unde l-ar putea afla, nimeni nu ştia să-i
spună. Zi de zi a umblat întrebând şi căutând şi când era aproape
să despereze, mergea acasă, desfăcea marama şi din privirea Celui
Închipuit pe ea căpăta nouă nădejde, că odată totuşi îl va
afla.
In ziua a 50-a după înviere era într'o piaţă a Ierusalimului.
Era tocmai sărbătoarea Rusa-saliilor. O mulţime mare umplea"piaţa.
I-se pare
deodată, că simţeşte un vânt mare. Se deschide uşa unei case şi
de acolo iese un om simplu, începe a vorbi şi ea ascultă cu
atenţiune, căci e vorbă de cel răstignit. Ascultă plină de bucurie
şi când sf. Petru \— căci el era cel care vorbea — a isprăvit de
vorbit, Veronica e cea dintâi, care se botează.
Veronica, pentru inima ei miloasă, a primit dela bunul Mântuitor
două daruri. A primit chipul Mântuitorului pe maramă şi a fost
primită în ceata celor credincioşi. Ea, ducând o viaţă adevărat
creştinească, se numără azi între sfinţii bisericii.
De ştiut 1. In trupul omenesc sunt 118 milioane
de vine; numai ochiul are 18 mii de vine. 2. Preţul cerealelor
n'a fost aşa de
scKzut ca acuma de 400 ds ani încoace. 3. Un kilogram de miere
este munca a
80 mii da albine. 4. 18 milioane de femei de măritat se
află acum în Europa. 5. Pământul e un furnicar de oameni,
în care se nasc pe fiecare ceas 6 mii (zilnic 145.000) din cari
mor zilnic 90 mii. Din 1910 până în 1930 populaţia pământului a
crescut dala 1 jumătate la 2 miliarde suflete. In ră-sboiul mondial
au murit în patru ani zsce milioane da oameni, dar populaţia
pământului a crescut în ultimii 4 ani 80 milioane de suflete. Peste
30 de ani vor trăi pc pământ trei miliarde; iar pcst« 145. zece
miliarde de suflete
-
Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 15 e
cuvinte, precam şi primului Ministru dl Maniu, în care se roagă
să li-se facă dreptate.
Iată câte suferinţe an de îndurat nepoţii lui Horea şi Avram
Iancu. In loc de răsplată, pentru suferinţele şl sângele vărsat de
către strămoşii lor, sont lăsaţi pradă şi batjocura străinilor. —
Asemenea au îndurat multe, moţii de pe moşia lui Tischler Mor.
Văzându-se înşelaţi de câţiva agronomi fără suflet au făcut o
rugare la Ministerul de Agricultură, cerând anchetă la faţa
locului. Au venit doi Inspectori generali, Qolgoteanu şi Pera.
Aeeştia trebuiau să vadă dacă într'adevăr agronomii au dat Moţilor
numai stânci şi soci, lăsând locurile bane lai Tischler, ori au
împărţit după dreptate. Dar nici aceştia n'au fost mai cinstiţi :
In loc să se arce prin munţi, să vadă locurile bune şi rele, au
plecat cu un tren mic din Poeni până la moară în Lunca Vişagului,
aşa zisa moara din Zărna, de onde au plecat îndărăt la Bucureşti,
spunând că lacurile sunt făcute după dreptate. — Dl Dr. Amos
Frâncu, vrednicul apărător al Românilor de pe timpul Memorandului,
a făcut un memoriu — o scrisoare lungă — M. S. Regele Ferdinand
I-iul arătând nedreptăţile făcute Moţilor rugând pe M. Sa Regele
să-1 primească pe dânsul şi 75 Moţi să poată vorbi gură'n gură. M.
Sa. fiind greu bolnav, a trimis In mijlocul Moţilor doi Miniştri,
pe dnii Lăpadatu şi Gpăianu. S'au adunat toţi moţii în oraşul
Huedin în Octom-vrie 1927. Din fiecare comună au fost aleşi câte an
delegat care să le spână suferinţele. In nomele comunei Vişagu a
vorbit vrednicul cantor Mihai Paşcalău, care zice între altele: „Să
trimiteţi, d!or Miniştri o comisie din comu-nă'n comună, şi dacă na
este adevărat ce-am spus, să ni-se strângă oile şi caprele precum
toate vitele ce le avem pentru cheltuelile făcute, iar pe noi să ne
spânzure, pentru a nu se face cheltueli cu glonţele". Domnii
Miniştrii au văzut, câtă dreptate au Moţii şi le-au făgăduit multă
dreptate.
In vara anulai 1928 s'a format o comisie din dl inspector
general Coseiu delà Casa Pădurilor din Cluj, un delegat al
jidanului Tischler şi an delegat al fiecărei comune. Aceasta
comisie a cutreerat toţi munţii lui Tischler în câteva zile. Aflând
lucrurile inspectorilor Gol-goteanu şi Pera, i-au dat în judecată.
Nu mult după darea în judecată, Golgoteana a murit în tren. Unii
spun că s'ar fi otrăvit ca să scape de ruşinea ce-1 aştepta pentru
fapta lui, iar alţii spun că era bătrân. Când s'a ţinut prima
judecată, Dl Pera a spus că a fost în fiecare sat şi a văzut toate
locurile. Trebuiau să meargă oamenii din 11 comune Ia Bucureşti de
martori, dar pentru a nu se face. atâtea cheltueli an venit în
fiecare comună dnii judecători de instrucţie Stănescu din Bucureşti
şi Boca din Cluj, un procuror şi un grefier din Cluj, şi au chemat
fruntaşii satelor, întrebându-i dacă ştiu să fi fost în comună
inspectori, Golgoteanu şi Pera. Unul singur a spus că i-a văzut cu
trenai la moara sa din Zărna, dar numai unul s'a coborât jos, de
s'a minunat de moară, pe armă au plecat îndărăt. Toţi au depus
jurământ pe celea ce-au spus. După plecarea oamenilor delà casele
parohiale, unde au fost întrebaţi, dl Judecător Stănescu a spus
că'n timp de 4 săptămâni se va termina procesul, ori că vor pierde
ori vor câştiga Moţii, dar au trecut trei ani şl mai bine, şl
procesul nu este sfârşit, cu toate că de atunci au fost chemaţi de
două ori la Bucureşti din fiecare comună toţi cari aa fost
ascultaţi de dnii judecător), iar odată numai primarii. — Procesul
mereu se amână. Se crede că se va tot amâna până când nu vor mai
putea merge Moţii la proces, din lipsa banilor, şi atunci vor fi
judecaţi în lipsă pierzând procesul. De bună seamă lacra curat nu
este. Procesul Moţilor
e Început din 1922, iată de 12 ani trecut, şi nu se mai
sfârşeşte. E un calvar pentru Moţi. Dacă pierd procesai ca Tischler
şi Banffy, n'aa altceva de făcut, decât să-şl ia familia şi să
pornească la cerşit din casă'n casă. Să rugăm pe banal Damnezea să
albă milă de ei.
Părintele M a x i m
Cum î i a jută p e o a m e n i i nepu t in cioşi c ă l u g ă r i
ţ e l e din Apus . ZiarHl „Reichspost" din Viena face o dare de
seamă despre ajutorai pe care 1 au dat călugăriţele catolice
germane oamenilor bolnavi şi nevoiaşi. E atâta putere de credinţă
în aceste fapte bane,încât le dăm şi noi aici cetitorilor noştri,
bineînţeles mult mai pe scurt.
Numai în anul 1924 aa îngrijit călugăriţele franciscane din
oraşul Reuie (ţărişoara Württemberg) 43.460 bolnavi, făcând cu
totul 547.500 zile de pază, 320160 ceasuri şl 29460 nopţi de veghe;
afară de aceea ele au mai făcut şi 164 980 vizite la bolnavii din
oraş.
In 9270 cazuri au dat primul ajutor, de 29870 ori au cărat de
mâncare la bolnavii din oraş. Au mai îngrijit apoi 405 copii
bolnavi şi 90 copii găsiţi, 9617 oameni făra casă, 3137 fete fără
casă, 415 calfe de meseriaşi, 228 studenţi; afară de aceştia ele
mal îngrijesc 1571 de inşi zilnic. Prin aceasta ele au cruţat
pentru stat 949 704 mărci (1 marcă = 40 Lei). Să mai socotim aici
şi casele lor, cari sunt vrednice 2405.480 mărci, şi reparaturile
anuale cari fac 125.600 mărci şi atunci vom vedea că îngrijirea
aceasta l-ar fi costat pe stat 2.480784 mărci, ceeace în banii
noştri face Lei 99 milioane 231 mii 360.
Călugăriţele numite „surori sure" din Breslau au astăzi 95
spitale, 52 case pentru bătrâni şi pentru boale molipsitoare, 40
orfelinate, un azil pentru fetele imbecile (cu puţină minte), 13
căminuri pentru lucrătoare, 20 institute pentru pregătirea Ia
sfânta taină a cuminecăturii, 24 vile pentru recreare şi odihnă,
216 institute pentru creşterea copiilor mici, 45 scoale pentru
lucru de mână şi brodărie, 9 azile pentru copiii nou născuţi şi
aruncaţi pe străzi, 14 institute pentru creşterea copiilor până la
6 ani, 5 lăptarii pentru copiii de ţâţă, 25 bucătării populare şi
15 şcoli comunale.
Călugăriţele germane sunt şi îngrijitoare de nebuni. La surorile
numite după „păstorul cel bun" erau in acel an în grijă 21.685
nebune şi 13.000 fete fără creştere şi îngrijire, din cari cele mai
multe abunâseama că s'ar fi ales fete de stradă.
Şi cei mai mari duşmani ai bisericii catolice trebue să
recunoască, ce mare binefacere sunt aceste călugăriţe pentru
omenire.
Serbarea sădirii pomilor in ţara noastră sunt mulţi oameni
săraci,
deşi se spune, că pământul pe care-1 locuim este dăruit dela
Dumnezeu, cu numeroase bogăţii. Pricina acestui lucru se găseşte în
faptul, că na ştim să ne folosim cu pricepere de ceeace ne-ar putea
da pământul. Un mijloc de câştig mare ar fi pentru noi sădirea şi
îngrijirea de pomi roditori. Dar nu o facem decât în măsură mică şl
de aceea ajungem în situaţia de batjocură, că trebue să aducem
poame din alte ţări. Pentru a se îndrepta-acest rău, s'a găsit cu
cale a se ţinea primăvara serbări ale sădirii pomilor, prin cari să
se îndemne lumea a sădi cât mai mulţi, arătâadu-se cum să fie
îngrijiţi.
La Blaj s'a făcut această serbare de către scoale, Joi 6
Aprilie. Şcoalele de fete — liceu, normală, comercială superioară—
au aranjat-o în curtea Institutului Recunoştinţa vorbind despre
însemnătatea pomilor dşoara prof. Cornelia Baltă.
Pentru şcoalele de băieţi serbarea a f organizată de dl prof.
Victor Oros, prin Sot? tatea de lectură a elevilor dela Şcoala
Normalî şi s'a ţinut la Crăcea aşa zisă a iui Iancu p lângă elevii
Şcoalei Normale, au luat P a r t {
studenţii dela Academia teologică, elev?i Şcoalei Saper, de
Comerţ şi elevii dela Ş C O î | , de Arte şi Meserii. A cântat
corul Şcoalei Nor. male, iar dl prof. V . Oros, într'o cuvântat
simţită a arătat cât de mult câştig ne-ar a l duce o pricepută
sădire şi îngrijire de p o n i | ' La sfârşit s'au sădit de către
elevi, în gropile săpate mai înainte, meri, peri şl sălciii
(acăţi).
A fost de faţă şi dl Emil Negruţlu, pt* şedinţele Camerei de
Agricultură din jQd. Târnava-Mică, care o promis tot sprijinul dig
partea Camerei, acelora cari vor să sădească" pomi, de orice fel ar
fi. Sătenii se pot adresa Catnerii de Agricultură cu toată
încrederea.
Sărbătorirea Unirii Basarabiei Duminecă în 9 Aprilie, s'aa
împlinit cinci
sprezece ani, de când Basarabia ruptă de Ruşi la 1812, din
trupul Moldovei, s'a întors din noul la sânul mamei sale, România.
A stat acest pământ românesc, înstrăinat mai bine de o o sută de
ani şi de aceea se cade a ne amintii ca drag de ziua când, rupând
lanţurile robiei, a alergat lângă mama sa. Pe lângă serba rile
strălucite, cari s'au desfăşurat Ia Chişinău s'au ţinut serbări la
toate şcoalele din ţari Şi des'gur că ele nu puteau să lipsească la
Blaj
Toate şcoalele Blajului, au prăznuit c deosebită strălucire,
sfărâmarea cătuşelor, ca ferecau Basarabia. La şcoalele de fete —
liceu, normală, comercială superioară — s'a ţlnat; serbarea Vineri
7 Aprilie, vorbind despre Însemnătatea unirii Dşoara prof. Lia
Duca. Şcoalele de băieţi au serbat acest mare act, flecare în
parte, Sâmbătă, 8 Aprilie. Au vorbit despre măreţia faptului
împlinit Ia 9 Aprilie dnii profesori: Simion Gizdavu la liceu,
Dlonis Popali Şcoala normală şi Ion Mătieş laŞcoali superioară de
comerţ. Cuvântările au fost însoţite de cântece naţionale şl
declamări de poezii patriotice.
Atentatorul ia viata mul Roosv
Dăm aici fotografia primă luată îndată după prinderea lui
Zangara, atentatorul asupr* vieţii dlui Rossvelt. preşedintele
Statelor Un» e
Nordamericane, In clipita când îl ascultă judecătorul. Zangara
va fi orândit la moarte, !lin< ,c l
unul dintre răniţi a murit.
-
Nr. 15 U N I R E A P O P O R U L U I
Ce mai este nou în politică Politica, nu numai în tară la noi
ci
în toată lumea, este ca o apă mare, veşnic învălurată de
furtuni. Se sbate neîncetat şi spumegă, ca sufletul omenesc,
chinuit într'una de dorul după mai bine. Şi cât vor fi oameni pe
lume aşa va fi, căci viaţa omenească este ţesută din neodihnă şi
din sbucium. Viaţa este mişcare şi frământări
v a l v a cu S k o d a s'a potolit In v remea d m a rmă , în
ţară ia noi p o
l i t ica a fost f rământa tă mai ales de „cazul S k o d a " ,
sau mai bine zis de „cazul Se le tzky" , S lovacu l care , în loc
să - ş i vadă cu cinste şi cu omen ie de m e s e r i a Iul de
negustor , se pa re că ş i -a vârît ciocul în ta ine os tăşeş t i
cari nu erau de nasul unui s t ră in fără durere de ţara n o a s t
r ă şi de viitorul s ta tu lu i r o m â n e s c . Se-le tzky ăs ta
, p recum am ară ta t în numeri) de mai îna in te ai gaze te i n o
a s t e , a tăcut o mare t u r b u r a r e în pol i t ica
românească , s t â rn ind în aceeaş i vreme nu numa i vâlvă în toţi
Români i bun i şi cu d ragos te de ţară , ci şi o mul ţ ime de pa t
imi şi uri chiar la unii dintre ai noştri» î n d r e p t a t e mai
ales în pot r iva guvernului de as tăz i , pe care mulţ i l -ar
dori r ă s tu rna t , ca să p o a t ă ajunge ei în s : a u n e l e
de ba rşon . I n să m o a r t e a genera lu lu i S i că Popescu
dela Cra iova şi mai ales cuvân t a r ea foarte în ţe leap tă şi pa
t r io t i că din Sena t a Mareşalului F rezan , au tă ia t ghiară
le celor ce dor iau o s c h i m b a r e de guve rn cu orice p re ţ
şi „cazul Skoda" a r ă m a s c e e a c e era în t r ' adevăr ,
adecă o găinăr ie n e t rebn ică a unui a g e n t - n e g u s t o r
, care , se pa re , că se ocupa , în t re altele, şi cu furturi de
documen te mil i tare , d in poftă de câştig. S'a lămuri t pe depl
in că g u v e r n u l d-lui Vaida-Voevod n'a a v u t nici un a m e
s t e c în ter t ipuri le lui Seletzky şl din «marele caz" , pr in
care unii oameni poli t ici din opozi ţ ie c redeau că vor pu t ea
rupe capu l guvernului , a r ă m a s un proces de toa te zilele,
asupra că ru i a vor avea să se p ronun ţe cerce tăr i le t r ibuna
le lor mil i tare .
„Cazul Skoda„ s'a potoli t şi pol i t ica ţârii noas t r e are a
c u m al te f rământăr i , alte noută ţ i . Azi pa r lamentu l dela
Bucureş t i şi , cu par la mentul d impreună , în t r eagă poli t
ica ţării , se «buc iumă în juru l noului proiect de lege pent ru
modif icarea sau s c h i m b a r e a conversiuni i .
Ce-I cu modif icarea conversiunii?
Convers iunea es te as tăz i în t rebarea care face celea mai
mul t e g â n d u r i locuitorilor din ţa ra noas t ră . Cei cari o
a ş t eap tă , ard de nerăbdare să ştie, ce se va a l ege de ea,
iar oamenii Politici se sfarmă din greu să o aşeze în cel mai bun
făgaş care se poa t e aş tepta dela mâni omeneşt i , ca ea să fie
în t r ' adevăr folositoare tuturora şi nici să nu p ă g u b e a s
c ă pe nimenea.
In scopul a c e s t a cea mal mare bă ta ie de c*P o are
guvernul . Miniş t r i i n'au hodină nici ziua nici noap tea , ca
modif icarea conversiuni i «â iasă cât mai b ine . Noul proiect de
lege Je care d. p r i m - m i n i s t r u Va ida-Voevod ar flori
să- l vadă vo ta t încă înainte de s ă r b ă -toa i P a ? t , I o r
> c u p r i n d e în scur te cuvinte urmă-
Se p l ănu ie ş t e un moratoriu (o amânare ) de 5 ani pent ru
toa te datorii le, a tât agr icole (ale plugari lor) cât şi
orăşăneş t l . După t rece rea celor 5 ani , mora tor iu l va mai
pu tea fi lungit incă pe alţi 5 ani . In t impul cât este în pu te
re moratoriul , da tornic i i au să p lă tească dobânzi de 2 lei la
sută d u p ă datori i le întregi , aflate la 1 April ie 1933.
Mora tor iu l nu a re Ioc, la da tornic i i cu mai puţin de 10 h
e c t a r e p ă m â n t , dacă c red i torii se învoiesc să scadă
da tor ia la j u m ă t a t e Datoria, mai r ă m a s ă astfel în p
ic ioare , es te a se plăti pe rând, în câte două ra te a n u a l e
, la 15 Aprilie şi 15 N o e m v r i e a fiecărui an. Pla ta anuală
nu poa t e să în t reacă însă j u m ă t a t e din înt reg veni tu l
p e ca r e îl are da torn icu l în t r 'un an de zile.
Mora tor iu l nu are loc nici la da torn ic i i cari au dela
10—50 hec ta re pămân t , d a c ă c re ditorii se ob l igă să le
ierte o t re ime din da toria veche .
A m â n a r e a p e 5 ani nu are p u t e r e nici la datornici i
cu p e s t e 50 hec tare , c ă ro ra c i e -ditorii le iar tă a p a
t r a par te din da tor ie . Aceşti datornici încă sun t obligaţ i
, ca pla ta dator ie i r ămase s ă - o facă în câte două r a t e
anua le , ca şi debi tor i i cu mai puţin de 10 hec t a re pămân t
.
Noul plan de lege mai s p u n e , că pen t ru datori i le scăzu
te în felul de mal su s , p â n ă la plât irea lor dep l ină ,
creditori i au d r e p t la o dobândă de 4 la su tă .
Cam aces t ea le cupr inde noul p ro iec t de lege pen t ru
modif icarea convers iun i i . Iasă proiectul nici n 'a ajuns bine
la d e s b a t e r e (cel puţin până in z iua în care sc r iem noi
aces tea şire) şi convers iunea cea n o u ă a şi t rezi t o mulţime
de greu tă ţ i şi de nemul ţ ămi r i .
împotrivirea Bănci i Naţionale
Deacurmezişu l votării nou lu i p lan de lege s'a ivit o g reu
ta te mare din p a r t e a Băncii Naţionale, fără să mai pomen im
de celealal te bănci din ţa ră , cari şi ele au nemul ţ ămi r i
faţă de noul proiect . Nemulţămir i le se învâr t în jurul iertări
i unor părţi d.n dator i i le vechi , căci se spune că muiţi d
'ntre credi tor i nu vor vrea să ta ie din capitaluri le pe cari le
au la datornici şi în felul aces ta din modif icarea conversiuni i
nu ar rămânea decâ t mora tor iu l ( a m â n a r e a ) de 5 ani şi
nu câşt igă mare lucru nici datornici i , iar creditorii r ămân tot
a tâ t de nesiguri pe banii lor. Iar creditul In ţară , pr in
aceasta , ar ajunge de râpă.
Banca Naţ ională a arăta t guvernu lu i împotrivirea sa, Iar o.
Vaida-Voevod a chema t o consfătuire la prezidenţ ia consil iului
de mi niştri, unde a fost de faţă şi guverna toru l Băncii
Naţionale, d. Cons t . Aoghelescu. In aceas tă consfătuire s'au
făcut unele sch imbăr i In proiectul de lege. Şi a n u m e : micii
agricul tori în timpul morator iu lul de 5 ani, să p l ă t ească o
dobândă de 1 la su tă după datori i le lor, iar mai târziu, după s
c ă d e r e a datori i lor , 4 la su tă . Agricultorii cu câ te 50
hec ta re au d rep t Ia moratoriu numai 2 ani, care s 'ar mal
prelungi In caz de l ipsă cu încă 3 ani . In t impu l mo-ratorului
aceş t ia au drept la d o b â n d a de 3 la sută, iar d u p ă scăde
re da tor i i lor la 5 la sută .
C â n d scr iem noi aces t ea ş i re , s e p a r e că Banca Na ţ
iona l ă es te pe cale de a se în ţ e l ege cu guvernu l şi astfel
conve r s iunea c e a n o u ă se va pu tea vota încă îna in te de
Paş t i . E v o r b a ca a c e a s t ă vo ta re să se facă încă în
Jo i a Mare, î n a i n t e de p leca rea de s ă r b ă t o r i a d e
putaţ i lor şl sena tor i lo r .
Cum va ieşi noua lege a conve r s iun i i , vom vedea . Nu mal
este mul t până la a d e c ă .
Ce mai spun „revizionişti i" Ceti tori i noştr i au aflat la t
imp , că p o
litica Europe i se frământă de p lanur i le pe car i le au celea
4 ţări mar i : Anglia, F r a n ţ a , I ta l ia şi Ge rman ia .
Acestea puteri v reau să facă o mare tovărăş ie , chipuri le ca să
a s igu re p a c e a in par tea noas t r ă de lume. Rolul de c o n
d u c ă t o r în aceas tă p r o a s p ă t ă în tovărăş i re se pa
re că vrea să şl-1 as igure năs t ruşn icu l d u c e M u s s o
-linl, englezul Mac Donald şl noul p o r u n c i t o r al Germanie
i , Hitler.
Mussol ini a spus-o pe faţă, cu M a c Donald d impreună , că ei
se g â n d e s c la o revi zuire a contrac te lor de pace , în ţe
legând să se facă s c h m b â r i în graniţele s tatori te la
încheierea păcii . Aceş t ia ar fi aşa numiţii „revizionişt i"
.
Soco tea la de acasă a lui Mussol in i nu se pot r iveş te însă
în târg. Celea la l te p o p o a r e din Europa , cari ar fi să r
ămână pe dinafară de noua tovă răş i e a celor tar i , au sări t ca
m u ş c a t e de ş a r p e la pub l i ca rea p lanur i lo r celor
pa t ru mari puter i . S â n g e rău au făcut mai ales planurile cu
rev izu i rea cont rac te lor de pace . Ţ ă rile din Mica în ţe
legere , România, Cehos lovac i a şi Sârbia , d impreună cu Polon
ia , s 'au r id ica t ca un s ingur om şi au s p u s :
— Să avem iertare, domni lo r cu n a s u l în nori , dar noi nu
putem privi cu mani le în sân la p lanur i le voas t re , cari ar
fi să se facă pe pielea n o a s t r ă ! Voi vreţi s ă „revizui ţ i
" fără noi şi as ta ar însemna să ne dăm legaţi în manile voas t re
. Atât de laşi să nu ne socot i ţ i i Să mai lăsa ţ i din trufia
voas t r ă de porunc i to r i , şl să nu vă faceţi socoteala fără c
r â şmar , că nu se pr inde . S u n t e m şi noi pe l u m e şi ar
pu tea să vă s tea planuri le In gâ t !
Ca să le s p u n ă celor fuduli lucrur i le de mai s u s , ţări
le din Mica în ţe legere au a les a m b a s a d o r sau advoca t al
lor pe d. T i tu l e scu , minis t rul nos t ru de externe , care
es te un om cu mare t rece re în Europa şi vest i t m e ş t e r in
polit ica d in t re popoare . Are min te , câ t zece alţi r eprezen
tan ţ i de noroade , şi a re şl curajul să spu ie lucrur i le
oarzăn oricui , fie ch ia r ş i Mac Dona ld şi Mussolini .
Ti tulescu al nost ru a şi spus -o u n d e t r e b u e : — La
revizuiri sau s t r i că r i de con t r ac t e
să nu Vă gândi ţ i , măriţi duci şi porunc i to r i d e mari
puteri , căci as ta ar î n s e m n a un non r ă s -boi pent ru E u
r o p a l La spa te l e meu s tau na ţ i i ho tâ r î te să înfrunte
cu a r m a în m â n ă or ice schimbări de grani ţ i sau con t rac
te . Şi să mai ştiţi un lucru : ţări le din Mica în ţe l ege re nu
pr imesc tu to ra tu l vostru, or icum i-aţi s p u n e , comitet
sau d i r ec to ra t de ţări a p u s e n e . Când e vo rba de gran
i ţe le şi de p ie lea noas t r ă , să avem ier ta re s ă şt im şi
noi , ca egal Ia egal.
Aces tea bă rbă te ş t i cuvinte ale dlui T i t u lescu au fost
în tăr i te şi de Ceho Slovaci şi de Poloni , dec la rând şi aceşt
ia , că numai Socie ta tea Naţ iuni lor poa te a ran ja p a c e a d
i n t r e popoare şi că nu se admite un t u t o r a t mai mare pes
te neamuri le Europei . Altfel i a răş i vin la rând tunuri le şi
mitralierele.
Ţ i n u t a hotăr î tă a ţărilor din Mica în ţ e l e gere a pus
pe gândur i pe Mac D o n a l d şi i-a cam încurca t socotel i le .
Ba s'au t rez i t d e cap chiar şi unii dintre englezi , ca W . S t
eed , vestit b ă r b a t polit ic şi ziarist , ca re s p u n e de
curând în gaze ta „Sunday T i m e s " d in Londra , că cei 80 mil
ioane de luptă tor i pe car i îi po t tr imite In front ţări le din
Mica în ţe legere d i m preună cu Polonia , pot da gândur i s e r i
o a s e celor ce vreau să se facă singuri „ tu tor i" ai E u r o p
e i .
«Revizioniş t i i" vor t r ebu i dec i s ă - o l a s e mai pe
jos cu p lanur i le lori
-
Nenorocitul sfârşit al aeronavei „Akron" Cea mai mare maşină de
sburaf — Un oraş Ia cinci mii de mefri — In jos
spre pământ — In aura valurilor mării — Infurma nenorocirii
In u r m a nenoroc ir i i . Mintea iscoditoare a omului, dupăce
a tăcut pe pământ fel şi fel de minunăţii, a inventat şi maşina de
sburat. In felul acesta omul stăpâneşte acum pământul, mările şi
aerul. Lăcomia însă n'are margini. In locul aeroplanelor mici, în
care merge o singură persoană, au început sase facă altele din ee
tn ce mai mari. Germanul Grai Zeppelin a iseodit pasărea uriaşă
care-i poartă numele. Penele ei de oţel au strălucit şi pe deasupra
ţării noastre In anii trecuţi. Zeppelieul sboară şi acum, făcând
transport de călători Intre Europa şi America de Sud.
Americanii, iubitori de lucruri nemaipomenite, au încercat să
facă şi ei un dirijabil sau aeronavă care să întreacă în mărime tot
ee este până acum. Doar fabrici au câtă frunră şi iarbă, şi meşteri
buni tot aşa. Zis şi făcut. Cu multe cheltueli
- şi bătae de cap, cea mai mare maşină de sburat a fost pusă la
sbor.
Un o r a ş la cinci mii de metri .
Se vede însă că dela început ursita i-a dat puţine zile de
trăit. In săptămâna trecută, această pasăre uriaşă numită
>A-kren«, a luat aripi indreptându-se spre Înălţimile
văzduhului.
Aeronava Inlăuntrul său era un adevărat oraş, având mai multe
camere, sală de mâncare, de bae şi toate cele ce sunt de lipsă
celor vre-o două sute de călători eâţi avea puterea s i ducă. D e
sigur că iubitorii de a călători tn asemenea paseri aveau şi bani
dar şi pofte multe. Inălţftn-du-se în aer, dirijabilul a plecat
dela New-York pe deasupra Oceanului. Ca să nu se lovească de nouri,
motoarele sbârnăitoare nu s'au liniştit în geamătul lor, până când
nu s'au ridicat la cinei mii de metri deasupra pământului.
In Jos s p r e pământ .
Griji ar fi avut ei şi conducătorii şi călătorii, dar totuşi
încrederea în priceperea meşterilor nu-i lăsa nimănui în inimă
teama morţii. D e fapt, după eum spune un ofiţer din puţinii
scăpaţi cu viaţă, motoarele funcţionau bine, şi uriaşa pasăre se
arăta a fi tot mai stăpână pe Înălţimile văzduhului. Deasupra mării
şi sub ei, nouri negri se răsboiau cu fulgere şi tunete Ce le păsa
însă celor de sus! ? Dar clipa nenorocirii a sosit. Motoarele au
slăbit, ori nu mai funcţionează bine, ori helliu-l — aer uşor care
ajută la urcare — nu mai stă la postul său de a ţinea tn spate
greutatea grozavei maşini? Nici conducătorii nu ştiu, nici
călătorii nu mai înţeleg nimic. Văd lasă cu toţii că aeronava se
lasă încet spre pământ. Toate sforţările mecanicilor sunt fără
rezultat. Aeronava întră în valul de fulgere din nouri şi fuga
nebună în jos aduce în sufletele tuturora grija morţii.
In g u r a va lur i lor m ă r i i . Nenorocirea era de
neînlăturat. Pro
babil c» şi trăsnetele din nouri au mai ajutat producând foc.
Destul că nacela — partea de jos a aeronavei — in care stăteau
călătorii, a ajuns î n gura valurilor mării. închisă bine încă dela
plecare, ea n'a permis nimănui să iasâ, ei a dus hrană pentru peşti
pe toţi călătorii.
Nenorocirea a* fost Înştiinţată prin ajutorul radioului. Mai
multe vapoare au plecat imediat în căutarea rămăşiţelor ma-şinei
care cu câteva ore înainte era ere* zutâ în stare să facă minuni.
Lăcomia valurilor însă n'a lăsat nimic neînghiţit din dorul ce i
l-au făcut întâmplarea.
Groaza şi spaima a pătruns în întreaga lume. Americanii au fost
însă in deosebi îndureraţi, căci au pierdut o groază de bani. Intru
cât au mai suferit asemenea nenorociri e vorba că Americanii au
abzis de gândul de a mai face dirijabile, lăsând aceasta numai în
seama neamţului care le-a inventat.
N c .
Noaptea berei în-Statele-Unite. După secetă, moină. — Darul
noului preşedinte Roosewelt. — Câtă bere s'a beut tn America în
două zile. — V c
selîe şi foloase.
Românul are o vorbă înţeleaptă: după secetă vine moină. E
înţeleaptă întrucât nu se poate desminţi, căci după secetă nu poate
urma altceva decât timpuri ploioase. Ceeace povestim aci ne arată
că vorba românului se nimereşte câteodată şi americanilor.
Cetitorii noştri ştiu, că în Statele-Unite până mai dăunăzi nu
se puteau, vinde şi bea nici o beutură beţivă. Beu-tura lor era
vischi, un fel de lemonadâ. Las' că după lege era oprit, dar
oamenii tot mai tăceau rost de câte o gură de vin, de bere ori
chiar rachiu.
Ori eum însă lucrurile pe ascuns nu se pot face cu atâta suflet,
ca atunci când sunt deschise şi pe faţă. Vânzătorii de beuturi
beţive, dacă se descopereau, erau lăsaţi pe dramuri luându-le
statal toată averea. Iar beutorii, ca să facă un chef cu chiuituri
şi fără frica poliţaiului, trebuiau să vină tn Europa şi mai ales
la Paris.
D a r u l noului preşedinte Roosewelt .
Fără îndoială că Americanii au suferit mult din cauza opririi
beuturilor beţive. Că legea veche era bună, e lucru sigur, dar un
pic are dreptate şi gura când spune că era prea aspră, înţelegem
deci, câtă bucurie a făcut legea noului preşedinte Roosewelt, care
a permis să se bea, pe lângă limonada de până acum, şi bere,
începând cu ziua de 7 Aprilie din acest an.
Cu săptămânile înainte hotelierii s'au aprovizionat cu bere şi
desigur iubitorii de această beutură cu multă poftă.
După curn spun gazetele lor, la 12 noaptea, un camion frumos
împodobit a întrat în curtea preşedintelui ţării. Din el s'au
descărcat câteva lăzi de bere pe care erau scrise cuvintele:
>Preşedintelui Roosewelt*.
Câtă b e r e s'a beut în cele dintâi două zile.
Mulţimea care aştepta în iaţa »Casei A!be« desfundarea butoiului
de bere a trecut apoi la restaurante, unde eargea
berea ca apa. C e vrei, doar de w » răbdare li-se uscase ceriul
gurii de ' bieţilor americani, tncât nici nu mai ptttţ" vorbi clar
şi răsunător, ca românul bu oară. Mai ales la oraşele mari s'au ij
c adevărate minunăţii. După socoteli f j c la repezeală, se pare că
în două zile g1
beut In America tocmai un milion şi mătate de butoae cu bere.
Numărul într'adevăr înfiorător. Cu dreptal spuaţ gazetă americană
din câtă bere s'a b în cele două zile — în 7 şi 8 Aprilie s'ar fi
putut face o astfel de mare | n să.umble pe ea un vapor mare de
răsbo!
Mai ales noaptea cea dintâiu ar fi f0s adevărată noapte a
berei.
Vese l i e şl folo a Veselia adusă de bere a scos gri
din inima bancherilor ca şi din a mu" torilor. Ba, pe lângă
oameni, s'a tnvio puţin şi dolarul cam slăbit tn ultimul ti Legea
nouă a adus în America şi un lei râu: beţia. Dar nu trebue să uităm
ci vi. nurile tari şi rachiurile sunt încă tot q. prite, aşa că
sănătatea poporului este parată.
Beţia berei a adus multora panet cea de toate zilele. Gazetele
spun capiii acum au căpătat slujbe peste două so de mii oameni cari
stăteau fără lucra, asiguri şi statului un venit frumos, c până
acum s'au încasat din diferite t peste două sute mii de dolari.
întrebare» e, dacă nu cumva, fâcându-şi gust oam cu berea, nu vor
cere sus şi tare şi nuri ori rachiuri. Lucru ar fi prost, tot
românul spune: coborînd la vale greu te mai opreşti. N
Un sfat De mii de ori ţi-am spus, că ce faci nu faci Ba ţi-au
mai spus o asta chiar şi alţii, De mii de ori ţi-au spus-o poate şi
pă Şi rudele şi fraţii.
Dar1 rCai luat în samă sfaturile noastre, Ci ai făcut aşa de
capul tău, Şi n'ai văzut cum cazi, copile dragă, Din zi în zi din
rău în altul şi mai r&~
Acuma te răzbuni dragă pe toţi şi toate, Şi spui că lumeai plină
numa-i de nel Dar vezi azi Domnul nu mai face, Ca mai de mult cu
oamenii minuni.
Dar uite un sfat iţi dau acuma, Şi vei vedea că poate-ţi prinde
bine. &'asculţi de sfatul ce ţi-l dă Un om mai învăţat şi mai
bătrân ca tin
Peţelca Iuliu Do«l
Un mare duşman al nostr
Dl. inginer dr. Seefehlner, fostul direc general al căilor
ferate austrietice, care a cercat să treacă armele trimise de
Italia gârlei, ca să aibă cu ce purta războiu W triva noastră. A
fost însă descoperit de *° Hştii austrieci şi a trebuit să
abziefi.
-
Nr. 15 . U N I R E A P O P O R U L U I
Hrislos a înviat! Sărbători vesele şi fericite
•dorim tuturor cetitorilor şi binevoitorilor gazetei
noastre!
Dela Redacţie. Pentru repausul de Sfintele Sărbători, numărul
viitor al gazetei noastre va apărea numai după Dumineca Tomii.
Tipografii noştri, fiind şi dânşii creştini, nu ne
pot tipări foaia mal curând.
Conferenţă re l ig ioasă . Joi, 6 Aprilie, la ora 5 după amiazl,
a vorbit la Blaj, chemat de Reuniunea femeilor gr.-catolice,
părintele canonic delà Cluj, Dl Ion Agârbiceanu. Mult preţuitul
nostru scriitor, a desfăşurat înaintea numeroşilor ascultători, o
chestiune de o Însemnătate covârşitoare pentru fericita propăşire a
vieţii omeneşti. Pornind delà dumnezeiasca învăţătură a lui Isus
Hrlstos, a dovedit, că numai creştinismul a arătat omenirii dramul
spre adevărata fericire. Sunt mulţi vrăjmaşii învăţăturii lui Isus,
cari cu mijloace diavoleşti încearcă să smulgă din sufletul
omenirii pe Alinătorul suferinţelor, dar nu vor reuşi, căci
creştinismul s'a dovedit a fi cel mai vindecător balsam al
durerilor. Religia creştină, de aproape două mii de ani de când
există, n'a făcut decât să înalţe omenirea, s'o smulgă tot mai mult
din ghlarele pornirilor animalice, făcându-o să ducă o viaţă
sufletească tot mai curată. Şi dacă n'a reuşit în intregime, nu
însemnează, că învăţătura lui Isus nu este desăvârşită. Ea va trăi
la nesfârşit, oricât s'ar năzui duşmanii ei s'o distrugă, ridicând
mereu omenirea, făcându-o în stare să-şi stăpânească toate
pornirile rele.
Nenoroc irea din g a r a Bla j . Ia zilele trecute un fochist de
fel din Braşov, cu numele Ştefan Toth, sosind cu trenai la Blaj,
voia să dea jos un pachet la depoul de maşini. Neaşteptâad oprirea
trenului, a sărit in dreptul depoului, umblând să tragă cu sine şl
pachetul. Impedecându-se de ceva, a fost tras sub roate, cari i-au
tăiat amândouă picioarele. Dus la spital, a murit la vre-o două
ceasuri. In seara aceleaşi zile nenorocitul fochist a fost trimis
la familie Ia Braşov.
întâia zi a anului sfânt. Gazetele din Roma aduc vestea eă.în
ziua cea dintâle a anulai sfânt, adecă la 2 Aprilie, na mai puţin
de 500 de mii de oameni au întrat în cele patru biserici catedrale
ale Romei.
Noul nunţiu papal delà Bucureşt i . Nunţiu papal, adecă
reprezentantul Sfântului Părinte delà Roma la Bucureşti, era până
de curând Exelenţa Sa Angelo Maria Doici, care Insă a fost numit
cardinal la Roma, cea mal înaltă treaptă după cea de papă, la care
poate ajunge un preot. In locul Eminenţiei Sale, căci aşa l i se
spune la cardinali, a fost numit nunţiu papal la Bucureşti
Monseniorul Valeri Va-lerlo, care până acuma era auditor (un fel de
•Jutor), la nunţiatura din Paris. Dorim din inimă, ca noul nunţiu
apostolic să 6e simţească la noi cât mai bine!
Botezul moştenitorului de tron al Bulgar ie i . înainte cu doi
ani s'a cununat la R o m a fata Regelui Italiei după regele
Bulgariei. Cu acest prilej mirii au trebuit să
tăgăduiască, In scris, că viitorii copii vor fi botezaţi în
religia catolică, altfel Sfântul Părinte na le-ar fl dat voie să se
cunune în biserică romano-catolică. Ca toate acestea ei şi-au
călcat cuvântai dat şl pe copilul cel întâi născut l-au botezat în
religia ortodoxă. Sfântul Părinte foarte s'a supărat pentru
a-ceasta. Regina Bulgariei, auzind despre dreapta mânie a Papei
dela Roma, l-a scris o scrisoare, în care îşi cere iertare, cu atât
mai ales că ea na poartă nici o vină pentru aceasta. Ea a insistat
adecă de ajuns pe lângă regescul el soţ, ca să se ţină de
făgăduinţă, politica ţării Insă l-a împiedecat, spre marea ei
durere. Sfântul Părinte a iertat-o şl i-a trimis părinteasca Sa
binecuvântare.
A u s b u r a t peste cel mal înalt munte al lumei. Cei mai
înalt munte al lumel este muutele Everest, care are 8875 metri, şi
face parte din munţii Hlmalaya. Zilele trecute două mari avioane au
sburat peste piscul acestui munte, la înălţime de 10.675 metri,
adecă cu 1800 metri mai sus decât piscul cel mai înalt al lumei.
Zborul s'a întâmplat în 90 de minute. Cu prilejul acestui sbor
aviatorii au luat numeroase fotografii, iar după trei ore şi un
sfert dela plecare s'au întors la locul de plecare.
Duel cu săbi i între două femei. Ziarele ungureşti aduc o veste
Interesantă despre duelul cu săbii alor două femei ungu' roici din
Kords, în Ungaria. Una se numeşte Toth Vilma, de 28 ani, cealaltă
Balogh Erzsi, de 19 ani. Cea dintâi a învinovăţit-o pe cea din urmă
că i-ar fi înşelat bărbatul. Au trăit într'o duşmănie ne mal
pomenită, pânăce săptămânile trecute, întâlnindu-se, s'au hotărit
că merg la câmp şi acolo duelează cu săbiile bărbaţilor. Zis şi
făcut. Cele două femei au eşit pe teren şi au început a duela. Pe
urmă Toth Vilma a căzut la pământ, între chinuri grozave. Nişte
oameni, cari i-a auzit gemetele, au ridicat-o, dar până să ajungă
cu ea acasă, a murit. Medicul a numărat nu mai puţin de 48 de răni.
Şi Balogh Erzsi are vreo 30 de răni, dar acestea nu sunt
mortale.
C u m a u îngropat Slovaci i p e o strâ-goaie. In partea de sud
a Cehoslovaciei, în comuna Nagyieska, a murit zilele trecute o
femeie bătrână, despre care sătenii credeau că este strâgoaie. De
aceea sătenii s'au adunat, s'au sfătuit şi au hotărît să scoată din
ea dracii, ca să na se răzbune şi mai rău asupra lor | după moarte.
I-au bătut deci o potcoavă pe I talpa piciorului stâng, gara i-au
astupat-o cu '
mac, Iară urechile cn ala. Au pas apoi pe o fată tânără să bată
cadavrul ca o lopată de fler, ca să fie alungate din cadavru
duhurile necurate. Pe armă au adunat toate măturile câte s'au aflat
în casă şl le-aa ars In camera în care se afla moarta. Au
îngropat-o apoi afară de cimitir, într'un şanţ. Jandarmeria
cercetează acuma din greu cazai acesta, darl locuitorii nu vreau să
le mărturisească nimic din ceeace s'a petrecut
Noii căsătoriţi la R o m a . Am fost scris la vremea sa in acest
ziar că Sfântul Părinte dela Roma a făgăduit tinerilor căsătoriţi,
cari vor veni la Roma, că-i va primi In audienţă, dânda-le
binecuvântarea apostolică şi câte un medalion. In scopul acesta
Sfântul Părinte a Intervenit la guvernul italian să dea reducere de
bilete celorce vin la Papa în audienţă, fiind nou căsătoriţi. Din
Iunie până în Decemvrie 1032 s'au prezentat la Sfântul Părinte nu
mai puţin de 15.500 perechi, dintre cari 4000 străini, Iar ceilalţi
Italieni.
Cărţi le poştale Ilustrate cari se trimit ia sar&atorile
mari, la zilele naşterii, ale numelui şl la alte ocazii, pentru
gratulare, întrucât nu se scrie pe ele mai mult de cinci cuvinte
ori cinci litere, se pot trimite prin postă ca tipărituri,
timbrându-se ca numai 1 Leu timbru postai şi 50 bani de
aviaţie.
Incă o reg ină sfântă. Mitropolitul primat catolic Adarn Sapitba
al Poloniei a aranjat săptămânile trecute mari serbări în cinstea
fostei regine Hedviga a Poloniei, care s'a măritat după marele
principe litnan Iagello şi în 1387 a mijlocit încreştinarea
întregului popor lituan. Serbările s'au aranjat Ia Cracovia
Varşovia şi alte mari oraşe ale Poloniei, cu gândul ca în acest an
sfânt să ceară apoi dela Papa trecerea în rândul sfinţilor a
reginei Hedviga.
S'au mai ieftinit banii . Nici într'o ţară uu-s aşa de scumpi
banii, ca Ia noi. Au fost însă şi mai scumpi, Ia începutul României
Mari, când se piătea până şi 50 la sută camătă pentru bani. De
aceea a venit acuma sărăcia aceasta mare pe capul nostru, de aceea
nu mai umblă banii, de aceea se tot lucrează la legea conversiunii
şi tot nu mai reuşesc odată să o aducă. Văzând cei dela cârma
ţării, cât de prost ne merge, au rugat Banca Naţională a României,
să reducă şi ea camătă asemenea celorlalte bănci naţionale din alte
ţări. După multe gândiri şi resgândiri Banca Naţională a României a
redus în sfârşit ca-
Marea explozie dela Londra
In suburbia Mitcham din Londra a explodat o fabrică chimică,
tocmai când destlla spirt. Urmarea a fost o explozie Imgrozitoare,
care a nimicit nu numai casele din aceea stradă, ci şi din trei
stăzl din apropiere. Dăm aici o fotografie a unei străzi după
îngrozitoarea catastrofă dela Londra, nnde din fericire n'a marlt
nici un singur om, cl numai s'au rănit vreo 37.
-
Pag. 10 U l> 1 rv Cj a ^ W . W
Cea mai mare doamnă a Americei, călărind
Ţărancele noastre foarte se vor mira când vor vedea acest chip.
Măcar că n'au de ce. Sunt şi la noi ţărance, la munte, cari
călăresc mai altfel decât bărbaţii. Cum să nu călărească deci
doamnele cele mari, reginele, boieriţele şi bogătaşele? Călăritul
este un sport foarte nobil, care-1 şade bine oricui, atât
bărbatului cât şi femeii. Iată aici, la stânga, pe doamna cea mai
mare din America, pe doamna preşedintelui republice! Statelor Unite
Nordamericane: Roosvelt, călărind, în tovărăşia unei doamne de
curte, când îi rămâne vreo câtăva vreme de odihnă, după atâtea zeci
de audienţe câte trebue să dea zilnic.
metele la 6 la sută, iar pentru împrumuturile pentru hârtiile de
valoare depuse ca zălog, la 7 la sută. Dacă Banca Naţională ar
fifăcut-o aceasta dela începutul României Mari, astăzi n'am fi
ajuns la conversiune şi la marea sărăcie de acuma.
Cel f ă r ă Dumnezeu din Rus ia au hotărît ca, în vremece
creştinii din lumea întreagă sărbătoresc anul sfânt, ei să lupte
împotriva lui Dumnezeu şi a tot ce este creştinesc cu o şl mai mare
înverşunare. Mai ales cu prilejul sărbătorii Paştilvr ei vor face
tot ceeace le stă în putinţă ca să-i împiedece pe oameni de a fi de
faţă la slujbele religioase. In aceste zile ei vor organiza în
toate lucrătoarele, fabricile şi gospodăriile statului prelegeri,
conferinţe şi serbări potrivnice Iul Dumnezeu, vor purta pe străzi
păpuşe reprezentând familia sfântă şi-şi vor bate joc de tot ce
este creştinesc în mod cu mult mai urît decât până acuma. — Până
când îi mai rabzi, Doamne, până când ?
A căzut un m a r e a e r o p l a n . îşi bat oamenii capul cu
multe, dar Dumnezeu le arată ce mici sunt, prăbuşindu-i la pământ
de pe culmile cele mai înalte. Astfel se ştie că în Franţa şi în
ţările din apus, lumea care are bani umblă mai mult cu aeroplanele
decât cu trenul. Nu odată însă s'a întâmplat ca aeroplanele să se
prăbuşească din înălţimile nepătrunse ale cerului şi să se facă
praf. Aşa s'a întâmplat în zilele acestea în Belgia. Din-tr'un
aeroplan, în care se aflau 15 oameni, nu s'a ales decât praf.
Un eat întreg t r e m u r â n d d e g r o a z a turbări i . In
comuna Predealul Branului un om avea o vacă bolnavă şi, ca să nu-i
piară vita degeaba, a chemat un vecin cu care a tăiat-o. Carnea a
cumpărat-o măcelarul satului şi a vândut-o după obicei. La câteva
zile, doi câini cari s'au înfruptat din măruntaiele vacii, au perit
de turbare. Omul care a belit vaca, rănindu-se la un deget, s'a
bolnăvit şi el. Şi de frică, să nu cumva sâ-1 cuprindă şi pe el
turbarea ca pe cei doi câini, s'a dus la Bucureşti la spitalul
antirabic După acestea întâmplări, în satul întreg a întrat o
groază cumplită, căci peste o sută de oameni mâncaseră din carnea
vitei bolnave. Chiar atunci se nimeriseră în sat şi nişte boteze şi
cumetrii. Ba au mâncat din carnea cu pricina şi elevii unei scoale
de meserii. Spaima creşte pe zi ce merge. In celea din urmă un
doctor vestit dela Bucureşti a trimis vorbă în comună, s ă nu fie
oamenii îngrijaţi, căci turbarea prin stomac nu se lipeşte, decât
prin rană. Chiar şl de altfel, sămânţa turbării, prin fierbere
cică
se pustieşte. Bieţii oameni, la această vorbă au mai prins
inimă. Insă totuşi nu sunt chiar liniştiţi, căci turbarea uneori nu
izbucneşte decât după 2-3 luni. Şi până trece acest timp, au visuri
urîte. Iată ce înseamnă a vinde carne de vită bolnavă!
Căutând c o m o r i şi-au pierdut capetele, înainte cu vre-o
sută de ani, în A -rnerica de mijloc trăia un bandit vestit cu
numele Benito Bonito. Acesta, într'o viaţă întreagă de tâlhării,
cică ar fi adunat comori de poveste, pe cari, înainte de moarte, Ie
ar fi ascuns în nişte peşteri din apropierea sânului de mare numit
Panama. De-o sută de ani încoace mii şi mii de oameni au tot căutat
după comorile lui Bonito, fără să le poată găsi nimenea. In anul
1913 au plecat să-şi încerce norocul şi trei femei, două
englezoaice şi o franţuzoaică. Englezoaicele s'au întors acum
acasă, fără comoară, iar franţuzoaica şi-a lăsat ciolanele prin
peşterile Iul Bonito. Spun englezoaicele, că pe insulele Cocos,
unde ar fi peşterile cu comoara, sunt multe scăfârlii ale celor ce
şi-au încercat norocul şi n'au găsit decât moartea, căci locurile
sunt foarte primejdioase în acelea insule pustii.
Invitare. Cercul studenţesc „Valea Târ-navelor" din Cluj Invită
şi pe această cale o-noratul public — la Serata artistico-dansantă,
din seara zilei de 17 Aprilie (a doua zi de Paşti) în saloanele
restaurantului „Carpaţi" din Di-ciosânmărtin. Program foarte bogat,
intrare benevolă. După program, urmează dans până in zori. —
Comitetul.
Cum sâ luăm oleiut de ricină Trebue ştiut eă nu există nici un
mijloc
în lume mai bun pentru a mâna foalele decât uleiul de ricină.
Necazul e că el este foarte greţos şi lumea nu-l poate înghiţi. Ce
să facem ca să-î putem lua? Luăm un pi har de bere, punem în el
oleiul de ricină prescris, apoi vărsăm în el berea, dela o înălţime
cât mai mare, ca să să facă spumă cât mai multă şi mai groasă.
Spuma aceasta prinde în sine şi oleinl de ricină, aşa că nici nu-l
simţim lu-ându-1. 30 grame de uleiu de ricină sunt dea-juns pentru
oricare om mare.
Iubiţi cititori! Nu uitaţi să trimiteţi preţul
abonamentului la foaie!
Rarităţile naturale ale Blajuln Nu-i suflare românească, care
să
fi auzit desp