UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" IAŞI FACULTATEA DE GEOGRAFIE ŞI GEOLOGIEDOMENIUL GEOGRAFIA TURISMULUI Membrii Echipei: Alamaru Marius-IonuțAruxandrei Iulian Chelaru Mihăiță-Liviu Danii Alexandru Zediu Paul-Benedict Profesor îndrumător : Lect.dr. Tătărușanu MariaIași 2014
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
şi cei europeni, evrei, arabi şi asiatici, din care a rezultat un popor vesel, care este deschis
către toate culturile şi noutăţile. Brazilia este o ţară democratică din anul 1889, deşi adevărata
democraţie are numai 30 de ani, deoarece asemenea altor ţări din America de Sud şi aici a fost
o dictatură militară. Brazilia este o republică federală, compusă din 23 de state federale, unde
în f runtea unor state se află guvernatori aleşi, care sunt numiţi de preşedintele ţării.1
Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul) este un monument în Rio de Janeiro (Brazilia).
El este amplasat la sud de oraș pe muntele Corcovado (780 m) în pădurea Tijuca.
Monumentul a fost planificat cu ocazia aniversării de 100 de ani de la declararea
independenței Braziliei. Schițele proiectului au fost întocmite de inginerul Heitor Silva Costa.
Edificiul are o înălțime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri, lățimea la nivelul brațelor
28 metri și o greutate de 1145 tone. În soclu se
află o capelă unde pot intra 150 de persoane,
mulajul (modelul) din ghips, precum și
sculptura a fost efectuată de sculptorul francez
Paul Landowski. Devenind celebru în Franța ca
portretist, el a fost inclus de către Paul
Landowsky în echipa care a început să lucreze
la statuia gigantică de la Rio de Janeiro în 1922.
Materialul de construcție este compus din beton
armat, acoperit cu un strat de mozaic.
Monumentul este folosit de biserica catolică la
diferite aniversări ca loc de pelerinaj. În orașul
bolivian Cochabamba a fost amplasat un monument asemănător, care depășește cu 8 m
înălțimea monumentului brazilian. În prezent există în Brazilia și Portugalia mai multe copii
ale statuii.2
Structura populaţiei se prezintă astfel: conform ultimului recensământ de InstututulBrazilian de Geografie si Statistică,în Brazilia se regăseau urmatoarele grupări rasiale:
Analizând populaţia Braziliei pe o perioadă cuprinsă între anii 1950- 2025, putem
afirma că această ţară a avut parte de o creştere demografică, fără perioade de descreştere.
Brazilia are o creştere fulgerătoare începand cu anul 1950. Cu toate că au existat perioade de
criză, cum ar fi cea dintre anii 1994-1999, populaţia a cunoscut o creştere spectaculoasă,
Brazilia ajungând în 2008 să ocupe locul 5 în lume, cu circa 197.612.814 locuitori.
În ceea ce priveste rata natalităţii, observăm că noile realități economice și sociale și-
au adus contribuția la scăderea și apoi la menținerea la un nivel scăzut a natalității. Toate
țările civilizate se confruntă cu o scădere accelerată a natalității și a fertilității.
Scăderea nivelului de trai, şomajul, incertitudinea şi stresul sunt factori specifici perioadei de
tranziţie. De asemenea, după unii specialişti, evoluţiile recente ale natalităţii nu sunt străine de
o percepere diferită a existenţei care ajunge să f ie caracterizată de individualism şi desocietatea de consum, reprezentând, în acelaşi timp, o componentă a unui proces mai larg de
schimbare demografică şi psiho-socială care este cunoscut sub denumirea "de a doua tranziţie
demografică". Analizând evoluţia ratei mortalităţii în Brazilia, putem afirma că Brazilia are o
traiectorie descendentă a ratei mortalităţii, în prezent aceasta având o rată lineară. Traiectoria
descendentă este datorată creşterii economice, îmbunătațirii serviciilor sanitare şi a
60% din acesta desfășurându-se pe teritoriul acestei țări, cuprinzând fluviul propriu-zis
și alte aproximativ 1.100 de râuri. Amazonul în sine se formează pe teritoriul Braziliei la
confluența râului Negro cu râul Solimões.6
Amazonul stră bate continentul sud-american de la vest spre est. Cel mai îndepărtat
afluent al său izvorăște din lacurile glaciare aflate în Anzii Peruvieni. Cursul superior,
denumit Rio Marañón, curge spre nord, după care se îndreaptă spre est și coboară în Podișul
Amazonului. Revărsându-se vijelios din munți, afluenții dăltuiesc defileuri spectaculoase înversanții estici, răscolind argila ce conferă apelor o culoare de cafea cu lapte.
Madeira – măsoară peste 3200 km. Lângă Manaus, în Brazilia, la 1200 km de Atlantic, are loc
confluența Amazonului cu Rio Negro. Acesta din urmă, lat aici de 5 km, își unește apele
negre cu cele ”albe” ale cursului principal. Pentru br azilieni, Amazonul propriu-zis începe la
această confluență; fluviul din amonte de acest loc este numit de ei Solimões. Panta foarte
scazută în această zonă favorizează divagarea apelor, formând un vast labirint de meandre,
brațe moarte, grinduri instabile. În sectorul inferior al cursului, la 400 kilometri după
confluența cu Xingu, fluviul se împarte în mai multe brațe (furos), separând mai multe insule:
Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana şi Marajo. Insula Marajo, cu o suprafață de
40154 km2, este cea mai mare insula înconjurată
de ape dulci de pe Glob. Păienjenișul de brațe ce
împrejmuiesc numeroase insule se constituie într-
o deltă de un tip aparte. În schimb, unii
specialiști susțin faptul că fluviul este mult prea
puternic pentru a forma o deltă la vărsare,
vărsandu-se de fapt printr-un vast estuar.7
III.4. Flora și fauna
Brazilia este o țară de superlative. 20% din apa dulce a planetei. O treime din toate
speciile. Cele mai mari zone umede de pe Pamant. Cinci biomuri terestre diferite, din domeniideschise, zone umede, păduri uscate, savane, cu restante Amazon și Oceanul Atlantic padurile
tropicale. 3500000 km 2 de zone marine.Din păcate, provocările de conservare sunt, de
asemenea superlative. Aproape 200 de milioane de oameni trăiesc în Brazilia, cele mai multe
dintre ele în marile orașe de-a lungul coastei Atlanticului. Acest lucru a cauzat rate ridicate ale
pierderii habitatului - mai putin de 7 la suta din pădurea tropicală de coastă rămâne. Vegetația
savană brazilian, c errado, este probabil să dispară complet până în 2030, dând cale de a
fermelor de soia, bovine fermele și plantații de trestie de zahăr pentru etanol. Defrișări și
public, astfel, similar, fiecare persoană fizică de pe teritoriul național (cetățean brazilian sau
străin), posedă drepturi și îndatoriri stabilite
prin Constituția Federală. Dispun de
autoadministrație, autoguvernare și
autoorganizare, care înseamna că au dreptul să-
și aleagă liderii și reprezentanții politici și să-și
administreze afacerile publice fără ingerințe din
partea altor entități administrative. Statele și
municipiile pot să secesioneze sau să se
unească dacă populația lor decide în acest sens
printr-un referendum. De acest drept nu beneficiază Districtul Federal.11
IV.4. Infrastructura
IV.4.1. Inrfastructura generală
Consumatorii din întreaga lume încep să simtă primele simptome ale costurilor
antrenate de proiectele de infrastructură. Guvernele, care se confruntă cu dificultăți financiare
și sunt dornice să se elibereze de povara cheltuielilor pe termen lung, încep să caute tot mai
intens diverse modalitați de a transfera cheltuielile cu infrastructura de pe umerii
contribuabililor pe cel al consumatorilor.
Deși acest demers va fi dificil pentru majoritatea guvernelor, aceasta va fi soluția
inevitabilă pentru finanțarea infrastructurii. O stabilire mai realistă a prețurilor și serviciilor plătite de către utilizatori va transmite acestora semnale mai clare cu privire la raportul
preț/consum (reducând, prin urmare, nevoia de investiții crescute în viitor), și va permite
guvernelor să își canalizeze fondurile în proiecte cu o prioritate sau risc crescut. În unele state,
guvernele au adoptat o abordare diferită, externalizând activitațile de dezvoltare către sectorul
privat și căutând investitori interesați în achiziționarea de companii. În piețe precum cea din
Brazilia, aceasta s-a dovedit o bună modalitate de a soluționa lipsa capacității și capabilității
Brazilia, a doua mare economie emergentă a lumii (după China), a trecut rapid peste
faza de recesiune din 2009, în 2010 înregistrând un ritm de creştere a PIB de 7,5% (cel mai
ridicat ritm realizat de această ţară după 1986). Ţinând cont de PIB nominal (în preţuri
curente), Brazilia a devansat în 2010 Italia, iar în 2011 şi Marea Britanie, ceea ce a propulsat-
o pe locul al şaselea în ierarhia statelor lumii în funcţie de acest indicator.
Experţii FMI, făcând referire la ierarhia ţărilor lumii în funcţie de PIB nominal în
orizontul anului 2017, indică Brazilia pe locul al cincilea, după SUA, China, Japonia şi
Germania (poziţie pe care cea mai mare economie latino-americană va urca încă din 2014).
O serie de studii şi rapoarte recente – printre care şi raportul Organizaţiei Naţiunilor
Unite (ONU), „Situaţia şi perspectivele economiei mondiale”[2] – reliefează, însă, încetinirea
pronunţată a ritmului de creştere a PIB în 2011 şi 2012 în mai multe economii emergente
majore, printre care şi Brazilia. Potrivit estimărilor din raportul ONU cu privire la ritmul de
creştere a PIB, revizuit în scădere pentru cea mai mare economie latino-americană, aceasta aînregistrat în 2012 un ritm de creştere economică de numai 1,3%, comparativ cu 7,5% în 2010
şi 2,7% în 2011. Pentru 2013, specialiştii ONU prognozează pentru Brazilia un ritm de
creştere economică de 4%, iar pentru 2014, de 4,4%.
În ultimii ani, eforturile guvernului pentru stimularea creşterii economice s-au
intensificat. În acest context, merită menţionate: Programul Brazilian de Accelerare a Creşterii
(PAC, Programa de Aceleração do Crescimento), lansat în 2007 şi continuat în 2011 cu etapa
a doua (PAC 2) şi „Plano Brasil Maior 2011-2014”, de stimulare a dezvoltării industriale aţării.[3]
Acesta din urmă, adoptat de guvernul brazilian în august 2011, având ca moto
„Inovează pentru a fi competitiv. Fii competitiv pentru a creşte”, este în plin proces de
implementare. Măsurile prevăzute în acest plan vizează schimbarea structurii producţiei
industriale şi consolidarea avantajelor competitive naţionale. Printre aceste măsuri se numără:
reducerea ratei dobânzii cheie, diminuarea poverii fiscale (incluzând aici eliminarea
impozitului pe salarii pentru mai multe sectoare intensive în forţă de muncă), aplicarea de
măsuri de retorsiune în domeniul comerţului exterior (inclusiv majorarea taxelor vamale la
import pentru 100 de produse), acordarea de credite preferenţiale pentru exportatori,
sprijinirea industriei auto, susţinerea achiziţionării de produse autohtone în cadrul licitaţiilor
publice.
În pofida stimulentelor monetare şi fiscale, ritmul de creştere a PIB al Braziliei în2011-2012 a fost inferior celui înregistrat pe ansamblul regiunii America Latină şi Caraibe, de
4,3% în 2011 şi, respectiv, 3,1% în 2012.Totodată, din grupul economiilor recent
industrializate şi al economiilor emergente majore, doar Iranul (ţară aflată în recesiune
economică) şi Egiptul au înregistrat un ritm de creştere inferior celui înregistrat de Brazilia pe
ansamblul anului 2012.
Ţinând cont de faptul că în 2014 vor avea loc alegere prezidenţiale, experţii
internaţionali consideră că autorităţile braziliene vor face tot posibilul pentru ca prognozele
privind creşterea PIB din 2013, de 4%, să se adeverească. De altfel, „ingineria contabilă” nu
mai este un secret pentru guvernul brazilian, aşa cum nu este o necunoscută nici pentru
guverne din alte ţări, inclusiv dezvoltate. Experţii apreciază că printre măsurile de stimulare a
economiei se va afla în continuare suplimentarea creditelor acordate de băncile de stat (credite
subvenţionate). Totuşi, ţinând cont şi de valoarea scăzută a ratei reale a dobânzii de politică
monetară, de sub 1,5% (rata Selic minus rata inflaţiei), există riscul ca orice stimulent
suplimentar să alimenteze mai degrabă inflaţia decât creşterea economică (The Economist,2013). Totuşi, experienţa ultimilor ani a arătat că intervenţiile guvernului au fost benefice
pentru economia braziliană în ansamblul său.Potrivit datelor publicate în data de 31 ianuarie
2013 de Institutul Brazilian de Geografie şi Statistică (acronimul IBGE în portugheză), pe
ansamblul anului 2012, rata şomajului în Brazilia a fost de 5,5%. Acesta este cel mai scăzut
nivel de la iniţierea Analizei lunare a pieţei muncii de către guvernul brazilian, în martie 2002.
La această evoluţie au contribuit şi măsurile adoptate de guvern în 2012, spre exemplu,
eliminarea impozitului pe salarii în mai multe sectoare, inclusiv în sectorul construcţiilor(sector adăugat pe lista domeniilor beneficiare de eliminarea impozitului pe salarii în