1 1. Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt: a. infecția cu virusul HIV b. leucozele acute c. radioterapia d. hepatite virale B și C e. osteopetroza sau boala oaselor de marmur ă 2. Indicaţii proprotetice ale extracţiei dentare: a. dinţi cu gangrenă complicată b. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală maxilară care împiedică adaptarea marginală a protezei c. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală mandibulară d. dinţi care prin iritaţie cronică sunt cauza unor leziuni hiperplazice (epulis- like) e. dinţi mult extruzaţi 3. În sarcină este de preferat să se evite extracţiile dentare: a. în prima şi ultima lună b. în primele 3 luni şi ultimele 2 luni c. numai în ultima lună d. pe toată perioada e. în primele 3 luni şi ultimele 3 luni 4. Extracţia dentară va fi temporizată în următoarele situaţii: a. procesul infecţios declanşat de dinte se manifestă printr -o supuraţie difuză cu caracter expansiv b. procesul infecţios declanşat de dinte se însoţeşte cu febră şi alterarea stării generale c. procesul infecţios declanşat de dinte este în stadiul endoosos iar starea generală a pacientului este neinfluenţată d. pacientul cu hipertensiune arterială este sub tratament cronic hipotensor e. pacientul suferă de diabet zaharat compensat 5. Extracția „la cald” se poate practica în următoarele condi ții: a. infecția este în faza endoosoasă b. se prevede o extracție simplă, dintele fiind monoradicular sau mobil c. durerile sunt foarte mari d. starea general ă fiind alterat ă, se grăbește evoluția procesului infecțios e. se asociază cu un tratament antiinfecțios și antiinflamator energic 6. Timpii operatori ai extracției dentare cu cleștele sunt: a. dezinfecția mucoasei orale b. anestezia locală c. sindesmotomia d. aplicarea cleștelui de extracție e. luxarea dintelui și extracția propriu-zisă
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
1. Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt:
a. infecția cu virusul HIV
b. leucozele acute
c. radioterapia
d. hepatite virale B și C
e. osteopetroza sau boala oaselor de marmură
2. Indicaţii proprotetice ale extracţiei dentare:
a. dinţi cu gangrenă complicată
b. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală maxilară care împiedică adaptarea
marginală a protezei
c. dinţi restanţi într-o edentaţie subtotală mandibulară
d. dinţi care prin iritaţie cronică sunt cauza unor leziuni hiperplazice (epulis-
like)
e. dinţi mult extruzaţi
3. În sarcină este de preferat să se evite extracţiile dentare:
a. în prima şi ultima lună
b. în primele 3 luni şi ultimele 2 luni
c. numai în ultima lună
d. pe toată perioada
e. în primele 3 luni şi ultimele 3 luni
4. Extracţia dentară va fi temporizată în următoarele situaţii:
a. procesul infecţios declanşat de dinte se manifestă printr-o supuraţie difuză
cu caracter expansiv
b. procesul infecţios declanşat de dinte se însoţeşte cu febră şi alterarea stării
generale
c. procesul infecţios declanşat de dinte este în stadiul endoosos iar starea
generală a pacientului este neinfluenţată
d. pacientul cu hipertensiune arterială este sub tratament cronic hipotensor
e. pacientul suferă de diabet zaharat compensat
5. Extracția „la cald” se poate practica în următoarele condiții:
a. infecția este în faza endoosoasă
b. se prevede o extracție simplă, dintele fiind monoradicular sau mobil
c. durerile sunt foarte mari
d. starea generală fiind alterată, se grăbește evoluția procesului infecțios
e. se asociază cu un tratament antiinfecțios și antiinflamator energic
6. Timpii operatori ai extracției dentare cu cleștele sunt:
a. dezinfecția mucoasei orale
b. anestezia locală
c. sindesmotomia
d. aplicarea cleștelui de extracție
e. luxarea dintelui și extracția propriu-zisă
2
7. Sindesmotomia:
a. constă în secţionarea ligamentului circular alveolo-dentar
b. dezinseră gingivomucoasa de la nivelul coletului dentar
c. se practică cu sindesmotoamele sau cu elevatoarele
d. permite aplicarea fălcilor cleştelui pe dinte într-o poziţie cât mai apicală
e. crează accesul fălcilor cleştelui între dinte şi pereţii alveolei
8. Pentru extracţia incisivilor laterali superiori:
a. mişcările de basculare vestibulo-orală au amplitudine mai mare spre palatinal
b. mişcările de basculare vestibulo-orală sunt mai accentuate spre vestibular
c. întotdeauna se asociază mişcări de rotaţie
d. mişcările de rotaţie sunt contraindicate
e. este utilizat cleştele drept cu fălcile în prelungirea mânerului.
9. Extracţia rădăcinilor dentare cu ajutorul cleştilor este indicată în următoarele
situaţii:
a. rădăcina dentară este situată la nivelul marginii libere a alveolei, iar osul
permite crearea unui şanţ periradicular în care se vor insinua fălcile cleştelui
b. rădăcina prezintă un perete vestibular sau unul oral supraalveolar
c. rădăcina prezintă pereţi rezistenţi supraalveolari
d. rădăcina este situată la nivelul marginii alveolare, fălcile cleştelui aplicându-se
pe tabla osoasă vestibular şi oral
e. rădăcina permite aplicare şi priză corectă după separarea rădăcinilor unui
molar sau premolar
10. Indicaţiile extracţiei dentare cu separaţie radiculară sunt:
a. examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente
b. examenul radiologic relevă rădăcini foarte lungi
c. molari cu distrucţie coronară avansată şi rădăcinile unite la nivelul podelei
camerei pulpare
d. molari cu rădăcinile fuzionate
e. molari cu rădăcinile convergente care se unesc la apex, circumscriind septul
interradicular (rădăcini barate)
11. Alveolotomia este:
a. tehnică de extracţie dentară pentru resturi radiculare prin crearea unui şanţ
între dinte şi peretele alveolar pentru a putea aplica fălcile cleştelui
b. tehnică de extracţie pentru molari prin care se secţionează ligamentul
circular şi se separă rădăcinile pentru a fi extrase individual
c. metodă chirurgicală de extracţie dentară prin descoperirea şi rezecţia
controlată a peretelui alveolar
d. metodă chirurgicală de extracţie a unui dinte sau a unui grup dentar urmată
de modelarea osului alveolar
e. tehnică de rezecţie a septului interradicular pentru a facilita extracţia
A. Testele de vitalitate releva sensibilitate scăzuta a pulpei
B. Examenul diafanoscopic releva modificarea centrului camerei pulpare
C. Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic
D. Durere provocata la rece
E. Percuţia in ax dureroasa
86. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe seama:
A. Modificărilor de culoare a dintelui
B. Testelor de vitalitate negative
16
C. Percuţiei in ax negative
D. Mirosului fetid
E. Insamantarii bacteriene negative
87. Diagnosticul diferenţial al necrozi se face cu:
A. Gangrena pulpară simpla
B. Granulonul intern Palazzi
C. Paradontita apicala cronica
D. Pulpita cronica deschisa
E. Pulpita cronica închisa propriu-zisa
88. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune prin:
A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare
B. Fetiditate
C. Dureri la masticaţie
D. Teste de vitalitate negative
E. Examen bacteriologic pozitiv
89. Evoluţia si complicaţiile necrozei pulpare sunt:
A. Necroza poate rămâne o perioada in acest stadiu
B. Se produce infectarea pulpei necrozate
C. Provoacă rizaliza
D. Duce la fractura dentara
E. Apariţia chistului radicular
90. Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniţi din:
A. Cavitatea bucala
B. Chiste de vecinătate
C. Canal radicular lateral
D. Circulaţia generala prin anacoreza
E. Osul alveolar
17
91. Funcţia formativa sau dentinogenetica consta in a capacitatea pulpei de a
produce:
A. dentina cuaternara
B. dentina primara
C. dentina binara
D. dentina secundara
E. dentina tertiara de iritatie
92. Dentina scleroasa rezulta din :
A. dentina secundara
B. dentina terţiara
C. depunere calcica
D. dentina cuaternara
E. dentina primara
93. Funcţia regresiva a pulpei este un proces de:
A. regenerare
B. iritatie
C. îmbătrânire
D. restructurare
E. patogen
94. Valoarea normala a presiunii intrapulpare este de:
A. 5 mm Hg
B. 10 mm Hg
C. 8 mm Hg
D. 15mmHg
E. 20 mm Hg
95. Cum sunt pereţii, duri integrii care acoperă pulpa, fata de agenţii
patogeni:
A. permeabili
B. penetrabili
C. lacunari
D. disociaţi
E. impermeabili
18
96. Menţinerea acidităţii timp îndelungat are efecte negative asupra structurilor pulpare favorizând:
A. procesele de liza celulara
B. frânarea proceselor formatoare de dentina de reacţie
C. creste permeabilitatea pereţilor vasculari
D. diapedeza leucocitara
E. cresc procesele formatoare de dentina
97. Inflamatia pulpara cuprinde următoarele secvenţe:
A. reacţia biochimica
B. reacţia vasculara locala
C. formarea infiltratului seros
D. formarea infiltratului supurat
E. apariţia fenomenelor dismetabolice
98. In traumatismele brutale cu fracturi coronare cu deschidera camerei pulpare se produc reacţii inflamatorii datorita:
A. fracturii dinţilor
B. luxatiei dinţilor
C. suprainfectarii cu germeni microbieni
D. activării unor substanţe cu acţiune litica
E. lezării fibrelor si receptorilor nervoşi
99. Inflamatia cronica per primam este condiţionata de:
A. adaptarea pulpei la excitaţii de mica intensitate cu acţiune îndelungata
B. calitatea mediocra a ţesutului pulpar
C. timpul indelungat in care se realizează deschiderea camerei
pulpare
D. activarea unor substanţe cu acţiune litica
E. suprainfectarea cu germeni
patogeni
100. Inflamatia pulpara apare sub acţiunea agenţilor microbieni.Modul de acţiune al agenţilor microbieni poate fi :
A. indirect prin exotoxinele microbiene
B. direct prin pătrunderea agentului microbian in pulpa dentara
C. reducerea funcţiilor celulare
D. distrofii neregulate
19
E. distribuţie de tip reticular
101. Cate ore se menţine pansamentul cu pulbere de arsen la pluriradiculari, in vederea efectuării amputatiei devitale:
A. 24
B. 12
C. 48
D. 72
E. 94
102. Metoda biologica de conservare in totalitate a pulpei dentare
inflamate este:
A. metoda ocalexica
B. amputatia vitala
C. extirparea
vitala
D. coafaj indirect
E. pulpotomia
103. Metoda de conservare parţiala a pulpei vii este:
A. coafaj indirect
B. coafaj direct
C. extirpare vitala
D. amputatia vitala
E. metoda prin rotaţie
104. Metoda de îndepărtare in totalitate a pulpei dentare este:
A. pulpectomia vitala
B. metoda ocalexica
C. pulpotomia vitala
D. pulpotomie devitala
E. amputatie vitala
105. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie sa îndeplinească mai multe calităţi pentru reuşita tratamentului si anume:
20
A. solubilitate in apa si umorile
tisulare
B. toxicitate tisulara minima
C. sa nu coloreze dintele
D. stabilitate chimica la păstrarea in soluţie
E. selectivitate de percepţie
106. Pastele cu antibiotice folosite curent in coafajul direct sunt:
A. pasta Pulpomixin
B. pasta Allasion
C. pasta Dontisolon
D. pasta cu folie de aur
E. pasta cu folie de teflon
107. Substanţe biostimulatoare folosite in coafajul direct:
A. Dontisolon
B. Folcisteina
C. extracte din mugure dentar de maimuţa
D. Reogan
E. extract total de ochi
108. Coafajul direct este indicat in următoarele situaţii:
A. dinţi ce nu oferă accesibilitate
B. dinţi cu carii ocluzale
C. deschiderea camerei pulpare
maximum 1-1,5 mm
D. deschiderea accidentala a camerei
E. la molarii de minte
109. Amputatia vitala este metoda chirurgicala prin care se indeparteza pulpa coronara după anestezie, mentinandu-se pulpa radiculara vie. Este indicata in următoarele condiţii:
A. la copii si adolescenţi pe molari si premolari
B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat
C. dinţi mobili parodontotici
D. dinţi cu canale foarte curbe
E. molarii persoanelor in vârsta
21
110. Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele:
A. faza ocalexica
B. eliminarea ţesuturilor alterate
C. tratarea plăgii dentinare
D. protejarea pulpei prin obturaţii de baza
E. obturarea de durata
111. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate fi indusa de:
A. microtraumatisme repetate ce se exercita asupra dintelui.cum ar fi cele induse de aparate ortodontice, cand forţele nu sunt bine controlate si dirijate
B. traumatisme directe generate in cursul tratamentelor endodontice
C. pungi parodontale adânci in cursul tratării lor cu meşe îmbibate in substanţe
medicamentoase
D. agenţi microbieni, cea mai frecvent implicata fiind flora aeroba
E. eşecuri ale anesteziei
112. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni in etiologia parodontitei apicale acute hiperemice, se poate produce prin:
A. canalul radicular
B. pungi parodontale
C. soluţii de continuitate (plaga a mucoasei)
D. microtraumatisme
E. lucrări protetice
defectoase
113. Prima faza a inflamatiei parodontiului apical cuprinde "timpul mut", fără răsunet clinic, in care modificările sunt:
A. biochimice
B. mecanice
C. chimice
D. enzimatice
E. fizice
114. Rapiditatea fenomenelor de dinamica vasculara in inflamatiile parodontiului apical este cuprinsa intre:
22
A. câteva minute si 3-4 ore
B.. 3 si 4 zile
C. 2 si 3 ore
D. 10-20 minute
E. câteva
săptămâni
115. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face
cu:
A. pulpita acuta seroasa totala
B. pulpita acuta purulenta totala
C. pulpita acuta seroasa parţiala
D. pulpita acuta purulenta totala
E. parodontita apicala cronica recidivanta (actualizarea uneia preexistente)
116. Tabloul morfopatologic al parodontitei apicale acute seroase este dominat
de:
A. modificările vasculare
B. modificările chimice
C. modificările enzimatice
D. durere
E. rezorbtie
osoasa
117. Daca parodontita apicala acuta difuza este o complicaţie a gangrenei pulpare sunt prezente si următoarele semne:
A. lipsa sangerarii in camera
pulpara
B. prezenta unei secreţii seroase pe canal
C. răspunsurile negative la testele de vitalitate
D. durere la percuţia in ax
E. sangerare in camera pulpara
118. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute seroase se pune pe baza următoarelor semne:
A. durere cu caracter acut
B. durere la percuţia in ax a dintelui
C. tumefierea mucoasei si a tegumentelor
D. teste de vitalitate pozitive
23
E. stare generala
nemodificata
119. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu:
A. pulpitele acute
B. nevralgiile de trigemen
C. foliculita acuta a dinţilor incluşi
D. pulpitele cronice
E. caria simpla
120. Parodontita apicala acuta purulenta cuprinde in evoluţia sa următoarele
trei stadii:
A. stadiul endoosos
B. stadiul subperiostal
C. stadiul submucos
D. stadiul de fistula
E. stadiul de granulom periapical
121. Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate, in
raport cu:
A. stadiul de evoluţie a inflamatiei
B. topografia dintelui si a structurii osoase din zona respectiva
C. tipul de reactivitate individuala
D. numărul de rădăcini ale dintelui
E. vârsta pacientului
122. Procesul supurativ netratat (parodontita apicala acuta purulenta) poate
evolua spre:
A. resorbţie si vindecare temporara
B. fistulizare si vindecare temporara
C. complicare cu proces osteomielitic
D. cronicizare(in majoritatea cazurilor)
E. parodontita apicala acuta
hiperemica
24
123. Prezenta durerii de mica intensitate, estompata, ce apare cu intermitente in parodontitele apicale cronice imbraca trei aspecte:
A. durere cu caracter nevralgiform
B. durere cu senzaţie de uşoara egresiune
C. durere cu senzaţie de oboseala după
masticaţie
D. durere insuportabila
E. durere lancinata
124. Examenul radiologie iniţial in parodontitele apicale cronice ne da relaţii
asupra:
A. formei, dimensiunii si structurii leziunii periapicale
B. unor tratamente endodontice si aprecierea calităţii lor
C. unor fracturi radiculare
D. unor cai false
E. caracterului durerii
125. Parodontita apicala cronica fibroasa poate fi determinata de:
A. utilizarea intempestiva a substanţelor chimice in timpul tratamentului mecanic de canal
B. utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpare
C. obturarea incorecta a canalului
D. gangrena pulpara simpla
E. caria simpla
126. Zona periferica a granulomului periapical poarta si denumirea de:
A. zona de stimulare sau de incapsulare (fibroza periferica)
B. zona exudativa
C. zona de iritatie
D. zona de necroza
E. zona de vindecare
127. Celulele epiteliale din structura granulomului epitelial isi pot avea
originea in:
A. resturile epiteliale ale lui Mallasez
B. mucoasa sinusala
C. mucoasa bucala in cazul unor fistule
25
D. pulpa dintelui
E. osul alveolar
128. Diagnosticul diferenţial in granulomul chistic se face cu:
A. granulomul simplu conjunctiv
B. granulomul epitelial
C. pulpita cronica granulomatoasa
D. pulpita seroasa totala
E. parodontita apicala acuta
seroasa
129. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care
consta in:
A. eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afecţiune pulpara
B. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentaţie si produsele de lichefactie
colectate in focarul inflamator
C. asigurarea unei cai de drenaj pentru soluţiile irigante
D. realizarea rezectiei apicale
E. simpla extirpare a ţesutului
pulpar
130. Metoda chirurgicala aleasa in tratamentul parodontitelor apicale acute
este in raport cu:
A. forma anatomo-clinica a parodontitei apicale
B. stadiul ei de evoluţie
C. condiţiile topografice locale
D. condiţiile topografice generale
E. starea generala a pacientului
131. In parodontitele apicale acute tratamentul medicamentos:
A. este un tratament adjuvant
B. poate fi administrat pe cale orala sau pe cale locala
C. nu este necesar
D. este un tratament principal
26
E. poate fi administrat doar pe cale orala
132. Semnele inflamatiei parodontale care se pot amplifica după aplicarea antibioticelor pe cale endodontica in tratamentul parodontitelor apicale acute sunt:
A. durere
B. tumefactie
C. congestia mucoasei
D. sensibilitate dentara
E. alterarea culorii dentare
133. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice in
depăşirile apicale sunt:
A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei
B. volumul de substanţa care a depăşit apexul
C. calitatea materialului de obturatie
D. topografia loco-regionala
E. starea ţesutului pulpar
134. Pentru a realiza drenajul endodontic in parodontitele apicale, fără sa exacerbam durerile pacientului vom recurge la următoarele metode:
A. imobilizarea dintelui
B. folosirea turbinei pentru a micşora vibraţia
C. anestezia
D. premedicatia antibiotica
E. folosirea unei turaţii cat mai joase pentru a nu produce trauma
pulpara
135. Care sunt situaţiile clinice in care nu se poate realiza drenajul
endodontic:
A. obturaţii coronare de amalgam
B. dinţi acoperiţi de coroane
C. lucrări protetice cu ancoraj in canal
D. corpi străini in canal
E. rădăcini curbe
27
136. Extracţia dinţilor cu parodontita apicala acuta exudativa este
indicata in:
A. cazurile in care nu se poate face un tratament endodontic corect, din cauze locale sau
generale
B. cazurile in care dintele nu are valoare protetica sau funcţionala
C. cazurile care nu răspund la medicatia antibiotica
D. imposibilitatea pacientului de a continua tratamentul
E. boala grava provocata la distanta de focarul dentar
D. protejarea alveolei cu o meşă aplicata superficial
E. protejarea alveolei cu o mesa aplicata
profund
139. Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează in general aceleaşi etape cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu unele modificări determinate de:
A. lungimea de lucru
B. persistenta secreţiei pe canal
C. existenta unor fistule
D. medicatia folosita
E. statusul general al pacientului
140. Cauzele persistentei secreţiei pe canal sunt:
28
A. apex larg deschis la copii si adolescenţi
B. lărgirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic
C. meşe impinse dincolo de apex
D. tratamente endodontice incomplete
E. canalele curbe
141. Daca secreţia este seroasa si moderata se pot aplica următoarele metode
de tratament:
A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu
antibiotice
B. cauterizarea chimica sau electrica
C. crearea unei fistule artificiale
D. rezectia apicala
E. extracţia dintelui
142. Daca secreţia se menţine in canal si după folosirea pansamentelor medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu:
A. Dontisolon
B. pasta Walkhoff
C. ciment zinc oxid eugenol
D. endometazona
E. ciment fosfat de zinc
143. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundenta si persistenta pe canal se face prin:
A. drenaj endodontic urmat de tratament medicamentos
B. obturatie provizorie cu hidroxid de calciu
C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. spălaturi pe traiectul dinte-fistula
E. cauterizare chimica sau
electrica
144. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale?
A. incisivii inferiori
B. molarul prim superior
C. premolarul 2 inferior
D. primul si al doilea molar inferior
29
E. premolarul 1 superior
145. Sistemele de canale sau tipul de configuraţie după Weine sunt?
A. canal principal drept pana la apex, se deschide intr-un singur foramen apical
B. 2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc intr-un canal unic inainte
de apex si se deschid intr-un singur foramen apical
C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate
D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurca in foramene apicale separate
E. 3 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate
146. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi
clasificate astfel:
A. aparate analogice
B. aparate audiometrice
C. aparete digitale
D. aparate de inalta frecventa
E. sonda bimetalica Kuralt
147. In prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode:
A. metode manuale
B. metode sonice
C. metode ultrasonice
D. ionoforeza
E. meroda cu laser
148. Obturarea de canal in aceiaşi şedinţa se realizează când ?
A. avem un canal uscat
B. pulpite cronice
C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale
D. când in timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva
E. când nu putem opri hemoragia
149. Cauzele generale ale hemoragiei sunt ?
A. hemofilie
B. diateze hemoragice
C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui
30
D. stări fiziologice congestive: menstruaţie
E. graviditate
150. Cauzele locale ale hemoragiei sunt:
A. lezarea parodontiului marginal
B. perforarea podelei camerei pulpare
C. cai false radiculare
D. extirparea pulpara completa
E. traumatizarea parodontiului apical
151. Metodele mecanice se bazează pe sistemele:
A. sistemul giromatic
B. canal Master
C. canal Finder
D. sonicAir
E. sisteme ultrasonice
152. In alegerea substanţei medicamentoase ne vom orienta după
următoarele criterii:
A. forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata)
B. prezenta sau absenţa complicaţiilor parodontiului marginal
C. tipul de reactivitate al pacientului
D. metode de preparare ale canalului
E. sisteme de canale după Weine
153. Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele:
A. coafaj direct sau indirect
B. după extirpări in pulpita purulenta
C. in pulpita cronica si in gangrena simpla
D. in parodontitele apicale acute hiperemice
E. după spălaturi cu soluţii antiseptice
154. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele:
A. gangrena pulpara
simpla
31
B. parodontita apicala cronica
C. apexificarea în gangrenă simplă
D. rezorbtii radiculare interne cu si fără perforarea rădăcinii
E. perforaţii produse in urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu formarea ţesutului de granulatie
155. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece:
A. este un puternic bactericid
B. are acţiune antitoxica
C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc
ca mediu de cultura pentru microflora endodontica
D. opreşte secreţiile persistente din canale care apar in unele cazuri de
parodontita apicala cronica printr-un mecanism complex al efectului
alcalinizant al ionului OH cu cel tisular de regenerare si remineralizare
E. nu are acţiune citotoxica si caustica asupra ţesuturilor vii
periapicale
156. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex
sunt:
A. simplitatea si rapiditatea execuţiei
B. solubilitatea sigilantului in majoritatea cazurilor
C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur
D. neconcordanta dintre calibrul conului si instrumentelor provenite de la diferite firme
E. prin forma sa finala de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare decât al
instrumentarului indiferent daca este standardizat sau nu
157. Situaţii mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt următoarele:
A. neadaptarea festa la calibrul porţiunii apicale a canalului
B. imposibilitatea propulsării conului pe toata lungimea de lucru a canalului
C. depăşirea lungimii de lucru
D. discordanta de forma dintre vârful conului si segmentul apical al canalului radicular
E. canale cu apex larg
deschis
158. Selectarea spreaderului se face de un asemenea calibru care sa-i permită sa ajungă de a lungul conului de gutaperca maşter pana la o distanta de constricţia apicala:
32
A. 1-2 mm
B. 2-3 mm
C. 3 mm
D. 3-4 mm
E. 0,5 mm
159. Avantajele fingerspreaderelor fată de handspreadere sunt:
A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactila
B. permite rotirea cu uşurinţa a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri
C. permite îndepărtarea cu uşurinţa din canal
D. nu disloca gutaperca
E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensării gutapercii cu pericolul unei fracturi radiculare
160. Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai gros instrument de lărgire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie sa fie
A. cu 1 număr mai mare
B. cu 2 numere mai mare
C. cu 1 număr mai mic
D. cu 2 numere mai mic
E. cu 3 numere mai mic
33
161. Pe ce suprafeţe ale dintelui apare mai des caria dentara?
A.meziale
B.distale
C. ocluzale
D. vestibulare
E. apicale
162. Caria profundă este:
A. carie reversibilă
B. carie ireversibilă
C. carie care se intinde pana la joncţiunea smalt-dentină
D. carie ce intereseaza smalţul si dentina aproape in totalitate, rămânând doar un strat de
dentina deasupra camerei pulpare
E. carie în care se realizează comunicarea cu camera pulpară
163. Care sunt tipurile morfologice de carie primară ?
A. cariile recidivante
B. cariile de pe suprafeţele radiculare
C. cariile de la nivelul feţelor netede
D. cariile secundare marginale
E. cariile de la nivelul fisurilor si fosetelor
164. În ce situaţii caria la nivelul smalţului are diametrul mai mare la joncţiunea smalţ dentina decât la suprafaţa smalţului?
A. caria radiculară
B. caria suprafeţelor netede
C. caria în şanţuri
D. caria pe vârful cuspizilor
E. caria de cement
165. Leziunea ce se formează pe suprafaţa radiculară denudată cu punct de
plecare la joncţiunea smalţ-cement, colorând dentina în brun, mărginită de smalţ colorat, cu margini neregulate se numeşte:
A.carie senilă
B. eroziune
C. dentinogeneză imperfectă
34
D. carie serpiginoasă
E. tartru
166. Caracteristicile cariei acute sunt:
A. frecventă la adulţi şi vârstnici
B. evoluţie rapidă
C. umiditate crescută
D. deschisa la culoare
E. dentina alterată de consistenţă dură
167. Metodele ce pot fi folosite pentru a detecta o carie în stadiu incipient sunt:
A. capacitatea de tamponare a salivei
B. palparea
C. inspecţie
D. radiografie
E. testări bacteriologice
168. Mucoasele roşii, uscate, lucioase indica:
A. flux salivar redus
B. inflamaţie
C. sunt asociate riscului crescut de carie
D. igiena orala necorespunzatoare
E. pacient febril
169. Care din următoarele elemente nu stau la baza diagnosticului pozitiv al
cariei:
A. sensibilitatea la agenţii chimici
B. durere spontană
C. prezenta petelor cretoase şi a marmoraţiilor
D. sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda
E. teste de vitalitate positive
170. Colorarea cariilor radiculare este:
A. datorata expunerii suprafeţelor radiculare la mediul oral
B. asociată cu remineralizarea
C. coloraţie mai intensă, remineralizare mai puternică
D. coloraţie mai intensă, carie evolutivă
E. indică prezenţa de dentină alterata
35
171. Cavităţiile complexe:
A. implică doua suprafeţe ale dintelui
B. implica trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui
C. implica o suprafaţă a dintelui
D. se referă la adâncimea cavităţilor
E. se referă la ariile anatomice implicate
172. Cavităţiile de clasa l rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase
care evoluează:
A. în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor si premolarilor
B. în 2/3 ocluzale vestibulare si orale ale molarilor
C. suprafaţa palatinală a frontalilor maxilari
D. suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstarea unghiului incizal
E. in 1/3incizala a feţelor vestibulare si orale ale dinţilor
173. În ce clasă sunt incluse cavităţile atipice de genul MOD?
A. clasa l
B. clasa a ll-a
C. clasa a V-a
D. clasa a Vl-a
E. clasa a lll-a
174. Ameloplastia este indicată în:
A. în toate fosele şi fisurile
B. fisura ce nu depăşeşte 1/3 din grosimea smalţului
C. fisura superficială ce se apropie sau interceptează o creastă (vestibulară sau orală)
D. la dinţii la care nu este anticipată o preparare
E. în zonele de contact centric
175. Care este scopul şi indicaţia procedurii terapeutice numită „controlul
cariei”?
A. în cavităţi profunde
B. în cavităţi orale cu numeroase şi extinse procese carioase
C. stopatea progresiei cariei cu împiedicarea afectării tuturor dinţilor
D. la dinţi cu leziune carioasă minimă
E. în cavităţi punctiforme
36
176. Avantajele preparărilor multiple sunt:
A. reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog
B. conduce la câştigare de timp
C. necesită un număr redus de instrumente
D. reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte
E. scad preţul de cost al tratamentului
177. Coafajul indirect este indicat in cavităţi cu dentină dură si mici
zone de dentină alterata, dacă:
A. dentină alterată ocupă o suprafaţa punctiforma plasata strict în dreptul coarnelor
pulpare
B. dinţi ce au şi alte restaurări corecte
C. accesibilitate directă
D. pacient tânăr, sănătos
E. dentină alterată ocupă o suprafaţă de până la 2mm diametru
178. Gravarea acidă a dentinei se face maxim timp de:
A. 10 secunde
B. 15 secunde
C. 20 secunde
D. 30 secunde
E. 60 secunde
179. Gravarea acida a smalţului se face timp de :
A. 10 secunde
B. 15 secunde
C. 20 secunde
D. 30 secunde
E. 60 secunde
180. Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare creşte:
A. de la 1% la 13,4%
B. de la 1% la 1,9%
C. de la 1% la 28,6%
D. de la 1% la 6,8%
E. de la 2% la 13,4%
37
181. Freze cilindro-conice sunt frezele:
A. nr. 171
B. nr. 4
C. nr.57
D. nr.258
E. nr. 256
182. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm?
A. nr. ¼
B. nr. ½
C. nr. 1
D. nr. 2
E.. nr. 5
183. Un instrument rotativ este format din urmatoarele parti:
A. mandren, destinat adaptarii si fixarii ijn piesa de mana
B. col (gat)
C. lama taietoare
D. maner
E. cap (parte activa)
184. Frezele sferice (globulare) sunt utilizate pentru:
A. bizotarea marginilor de smalt
B. atacul primar
C. extensia prepararii
D. pregatirea retentiei
E. indepartarea tesuturilor dure alterate
185. Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm ?
A. nr. 4
B. nr. 3
C. nr. 1
D. nr.2
E. nr. 5
186. Care freze cilindrice au diametrul de minim 1 mm ?
A. nr. 56
38
B. nr. 257
C. nr. 258
D. nr. 259
E. nr. 256
187. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm?
A. nr. 56
B. nr. 256
C. nr. 57
D. nr. 257
E.. nr. 258
188. Ce freze au diametrul capului de 1 mm ?
A. sferica nr. 1
B. sferica nr. 2
C. cilindrica nr. 57
D. cilindrica nr. 58
E. cilindro-conica nr. 170
189. In formula instrumentelor de mana:
A. prima cifra reprezintă lungimea lamei in zecimi de mm
B. a doua cifra reprezintă lăţimea lamei in mm
C. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in sutimi de arc de
cerc
D. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in centigrade
(cg)
E. a patra cifra reprezintă unghiul dintre marginea tăietoare si axul mânerului exprimat in grade
190. Dalta:
A. se foloseşte pentru planarea smalţului si a dentinei
B. se foloseşte pentru clivarea smalţului si a dentinei
C. marginea tăietoare este reprezentata de un bizou pe o singura parte
D. acţionează printr-o mişcare de apăsare
E. acţionează printr-o mişcare de raclare
191. Frezele sferice se întrebuinţează la:
A. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
B. pregătirea retentiei
C. extensia preparatiei
D. atacul primar al dintelui
39
E. toate cele de mai sus
192. Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vata care
adera?
A. utilizarea pensei dentare
B. lubrefierea mucoasei cu vaselina
C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina
D. lubrefierea mucoasei cu clorura de zinc
E. umezirea abundenta cu spray-ul de apa
193. Care freze generează comparativ mai multa căldura?
A. frezele de otel
B. frezele de carbid
C. frezele cu cuţite helicoidale
D. frezele cu cuţite drepte
E. frezele diamantate
194. In ce situaţii răcirea cu aer este ineficienta?
A. turaţii de 5 000 rot/min
B. turaţii de 100 000 rot/min
C. turaţii de 50 000 rot/min
D. podeaua cavităţii groasa de 3 mm
E. podeaua cavităţii groasa mai puţin de 2 mm
195. In ce condiţii răcirea cu apa funcţionează corect:
A. presiune continua
B. presiune intermitenta
C. debit 100 cmc/min
D. debit 150 cmc/min
E. debit 200 cmc/min
196. Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de:
A. 0.5 mm
B. 1 mm
C. 2 mm
D. 3 mm
E. 10 mm
40
197. Metodele întrebuinţate pentru controlul umidităţii în cavitatea
bucală sunt:
A. ejectorul de salivă
B. aspiratorul chirurgical
C. rulourile
D. diga
E. matricile circulare
198. Rulourile de vata au grosimea de:
A. 0,1 cm
B. 0,9 cm
C. 1 cm
D.. 2 cm
E. 5 cm
199. Rulourile de vata pot fi menţinute in poziţie la maxilar cu:
A. automatomul
B. mătase
dentara
C. clame Harvard
D. pene de lemn
E. clame Haller
200. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabila pentru
examinarea:
A. fetelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta
B. fetele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga
C. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta
D. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga
E. fetele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga
201. Dezavantajele folosirii digai sunt:
A. produce retractia pârtilor moi
41
B. împiedica vizibilitatea
C. consuma timp
D. impiedica conversaţia cu pacientul
E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din cavitatea
bucala
202. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, pe ce adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
203. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, cand se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si distovestibulare?
A. fisura restanta nu este mai adinca de 1/4 din grosimea smalţului
B. fisura restanta nu este mai adinca de 1/2 din grosimea smalţului
C. fisura restanta nu este mai adinca de 3/4 din grosimea smalţului
D. fisura restanta nu este mai adinca de 3/5 din grosimea smalţului
E. fisura restanta nu este mai adinca de 1/3 din grosimea smalţului
204. In cazul preparării preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori,unghiul de intilnire al obturatiei de amalgam cu pereţii poate fi de:
A. 60 de grade
B. 70 de grade
C. 80 de grade
D. 90 de grade
E. 100 de grade
205. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie in unghiurile axio-orale axio-vestibulare ale porţiunii verticale ale cavitatiiide clasa a ll-a ?
A. freza 33 ½
B. freza n r. ¼
C. freza n r. 169 L
D. freza nr. 1169
42
E. freza nr. 245
206. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, care este dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia marginala a fetei aproximale?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm
207. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie pentru peretele gingival al cavităţii de clasa a ll-a?
A. freza sferica ¼
B. freza nr. 169L
C. freza nr. 245
D. freza nr. 1169
E. feza nr. ½
208. Care este lungimea şanţurilor de retentie vestibulo-orale create in peretele gingival al cavităţii de clasa a ll-a?
A. 1 mm
B. 2 mm
C. 3 mm
D. 4 mm
E. 5 mm
209. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe molari, care este dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia marginala a fetei aproximate?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm
210. Cu ce freze se realizează puţurile de retentie in peretele gingival al
cavităţii de clasa a ll-a?
43
A. freza sferica nr. ¼
B. freza nr. 169L
C. freza sferica nr. ½
D. freza nr. 245
E. freza sferica nr. 1
211. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, care este lăţimea ideala a istmului?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
212. In cazul preparării cavităţii de clasa l-a pentru amalgam pe premolarii superiori,cind nu se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si disto-vestibulare?
A. dacă implică un contact centric
B. dacă nu implică un contact centric
C. la pacienţii cu risc mic la carie
D. când adâncimea fisurii este mai mică decât 1/3 din grosimea smalţului
E. toate cele de mai sus
213. La ce distanta trebuie sa se situeze şanţurile sau puţurile de retentie dentinara din peretele gingival al cavităţii de clasa a II-a ?
A. la limita smalt-dentina
B. la 0,1 mm dincolo de limita smalt-dentina
C. la 0,2 mm dincolo de limita smalt-dentina
D. la 0,3 mm dincolo de limita smalt-dentina
E. la 0,5 mm dincolo de limita smalţ dentina
214. Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin fără retentie in coada de rindunica in vederea obturării cu amalgam?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza sferica n r. ½
C. freza sferica nr. 1
D. freza sferica nr.2
E. freza sferica nr.4
44
215. Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin pentru realizarea retentiei in coada de rindunica, in vederea obturării cu amalgam?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza sferica nr. ½
C. freza nr. 245
D. freza nr. 256
E. freza nr. 169L
216. La prepararea cavităţilor de clasa I si a ll-a pentru restaurare cu
răşini compozite:
A. smalţul trebuie sa fie susţinut in intregime de către dentina
B. bizotarea marginala se face cu freze diamantate
C. bizotarea marginala se face freza nr.2
D. nu se bizoteaza
E. se bizoteaza cu instrumentar de mana
217. Cu ce freze se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de clasa a V-a pe caninul mandibular?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza sferica nr. ½
C. freza nr. 245
D. freza nr. 33 ½
E. freza nr. 169L
218. Cu ce freza se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de clasa a Vl-a pe dinţii laterali?
A. freza sferica nr. ¼
B. freza nr. 1169
C. freza nr. 245
D. freza nr. 169L
E. freza nr. 33 ½
219. La prepararea cavităţii de clasa a lll-a in vederea restaurării cu materiale compozite, nu se accepta o abordare a leziunii dinspre vestibular:
A. când se inlocuieste o obturatie-veche ce a fost inserata dinpre vestibular
B. când caria nu a distrus creasta vestibulara
C.. in nici o situaţie pe dinţii malpozitionati
D. doar când leziunea carioasa e foarte mica
45
E. in nici una din situaţiile de mai sus
220. In prepararea cavităţilor de clasa a IV-a convenţionale:
A. pereţii vestibulari si orali sunt paraleli cu axul lung al coroanei
B. retentia se face numai pe pereţii vestibulari si orali
C. pereţii formează un unghi mai mare de 90 grade cu suprafaţa dintelui
D. peretele axial este plat (nu urmăreşte joncţiunea smalt-dentina)
E. distanta dintre şanţul de retentie si joncţiunea smalt-dentina este de 1 mm
221. Exereza dentinei ramolite:
A. se face cu turbina
B. se face cu o freza globulara la turatie redusa
C. se face cu un excavator
D. presupune uniformizarea peretelui pulpar
E. presupune indepartarea dentinei infectate
222. Caria dentara este:
A. un proces distructiv acut al tesuturilor dure
B. cu caracter inflamator
C. provoaca necroza si distructia tesuturilor dure
D. este urmata de cavitatie coronara si radiculara
E. se dezvolta si pe dintii complet inclusi
223. Perturbare formarii matricei organice a smaltului :
A. carenta in vitamina A
B. carenta in vitamina C
C. carenta in vitamina B
D.Bolile infectocontagioase
E. Oligoelementele
224. Pertubarea mineralizarii matricii smatului:
A. carenta in calciu si fosfor
B. rolul fluorului
C. carenta in vitamina D
D. dereglarile hormonale
E. carenta de fier
46
225. Teoriile mecanismelor externe in geneza cariei:
A. teoria proteolitica
B. teoria chimico-parazitara
C. teoria proteolizei-chelatiunii
D. teoria glucidolitica
E. teoria acido-bazica
226. Teoriile mecanismelor interne in geneza cariei:
A. teoria organotropa
B. teoria enzimatica
C. teoria miodistrofica
D. teoria reflexa
E. teoria discolagenozei
227. La afectarea dintilor tineri prin carii explozive pot contribui urmatorii
factori :
A. defecte morfologice de structura a tesuturilor dentare
B. reactii de remineralizare deficienta
C. teren deficient
D. lipsa igienei orale
E. consum de proteine in exces
228. Formarea tramei organice si aportul de minerale este sub dependenta:
A. parathormon
B. factor de crestere
C. vitamina D
D. vitamina K
E. calciu
229. La nivelul smaltului senescenta produce:
A. cresterea permeabilitatii
B. tenta dintelui devine mata
C. modificari morfologice
D. creste elasticitatea tisulara
E. dintele devine fragil si casant
47
230. Imbatranirea pulpei se manifesta prin:
A. hidratare
B. multiplicarea fibrelor de colagen
C. formarea de pulpoliti
D. diminuarea celulelor de aparare
E. atrofie celulara
231. Xerostomia (oligosialia) apare ca o consecinta a :
A. sarcoidoza
B. sindrom Sjogren
C. diabet zaharat
D. depresia
E. sarcina
232. Scaderea sistemelor tampon salivar se reflecta in:
A. pH-ul local scazut
B. pH-ul local crescut
C. alterarea florei orale
D. dezvoltarea exagerata de bacterii si fungi acidurici
E. scaderea numarului de bacterii si fungi acidurici
233. Deficientele imunologice pot fi secundare:
A. utilixzarii unor droguri
B. neoplasme
C. malnutritie
D. sarcinii
E. cariei
48
234. Avantajele obturatiilor din aliaje nobile comparativ cu obturatiile din
amalgam sunt:
a. economia de tesuturi dure dentare la nivelul istmului, datorita rigiditatii metalului;
b. imbunatatirea adaptarii marginale, prin brunisarea efectuata la cimentarea incrustatiei;
c. refacerea unei morfologii ocluzale functinale optime,
d. refacerea perfecta a zonelor de contact interdentar;
e. coloreaza tesuturile.
235. Contraindicatiile incrustatiilor:
a. pacientii cu indice de carie crecut;
b. igiena perfecta;
c. leziuni coronare extinse;
d. element de agregare in edentatii unidentare;
e. la tineri cand exista riscul deschiderii camerei pulpare.
236. Clasificarea incrustatiilor:
a. inlay;
b. onlay;
c. inlay-pinlay;
d. inlay-onlay;
e. pinlay;
237. Avantajele inlay-urilor / onlay-urilor ceramice sunt:
a. estetica deosebita;
b. mentinerea sanatatii parodontale;
c. rezistenta la uzura;
d. adaptarea marginala proasta;
e. radioopacitatea.
238. Dezavantajele fatetelor vestibulare sunt:
a. economie de tesuturi dure dentare;
b. sacrificiu de tesuturi dure dentare;
c. riscul minim de iritatie pulpara;
d. riscul maxim de iritatie pulpara;
e. pret de cost ridicat.
239. Avantajele fatetelor vestibulare sunt:
a. economie de tesuturi dure dentare;
b. sacrificiu de tesuturi dure dentare;
c. riscul minim de iritatie pulpara;
d. riscul maxim de iritatie pulpara;
e. pret de cost acceptabil.
240. Pinlay-urile sunt:
a. incrustatii cu crampoane, utilizate ca mijloace suplimentare de retentie;
49
b. inlay-uri, utilizate ca mijloace suplimentare de retentie;
c. onlay-uri, utilizate ca mijloace suplimentare de retentie;
d. DCR-uri clasice;
e. proteze unidentare;
241. Inlay-urile ceramice ofera trei avantaje distinctive comparativ cu alte
tipuri de restauratii:
a. sunt inestetice;
b. sunt estetice;
c. ofera rezistenta structurilor dentare subiacente;
d. reprezinta o metoda conservativa;
e. reprezinta o metoda invaziva;
242. Cele doua clase de ceramica feldaspatica (dupa Sadoun) pentru inlay-uri
sunt:
a. traditionala;
b. 40% continut in alumina;
c. cu continut crescut de leucit;
d. 60% continut in alumina;
e. 80% continut in alumina;
243. Cele trei clase de ceramica aluminoasa (dupa Sadoun) pentru inlay-uri
sunt:
a. traditionala;
b. 40% continut in alumina;
c. cu continut crescut de leucit;
d. 65% continut in alumina;
e. 85% continut in alumina;
244. Cele doua clase de ceramica sticloasa (dupa Sadoun) pentru inlay-uri sunt:
a. Dicor;
b. 40% continut in alumina;
c. Cerapearl;
d. 60% continut in alumina;
e. 80% continut in alumina;
245. Care din urmatoarele materiale poate fi folosit pentru amprentare in cazul
unei coroane jacket din rasini compozite:
a. polieter;
b. silicon cu reactie de aditie;
c. alginat;
d. gips;
e. ceara;
246. In cazul coroanei jacket din rasini compozite, pragul circular va avea o
grosime de:
50
a. 0,1 mm;
b. 0,5 mm;
c. 0,8 mm;
d. 1,1 mm;
e. 1,2 mm;
247. In cazul coroanei jacket din ceramica, pragul circular va avea o grosime
de:
a. 0,1 mm;
b. 0,5 mm;
c. 0,8 mm;
d. 1 mm;
e. 1,2 mm;
248. Referitor la relaţiile intermaxilare se poate afirma că :
a) PIM stabilă poate fi reprodusă fără probleme prin intermediul restaurărilor protetice ;
b) Când PIM nu este acceptabilă, pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare se recurge la
determinarea poziţiei de postură ;
c) Când PIM nu este acceptabilă, pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare se recurge la
poziţia de referinţă a mandibulei faţă de craniu, RC ;
d) RC este constantă toată viaţa ;
e) RC poate fi uneori modificată de unele contacte dento-dentare sau de contracţii
musculare anormale.
249. La pacienţii a căror morfologie ocluzală înregistrează iniţial stopuri ocluzale
stabile, dar care în cursul tratamentului protetic vor fi desfiinţate temporar în timpul
preparării dinţilor pentru elementele de agregare ale unei proteze parţiale fixe de
amploare, se recomandă următoarele :
a) prepararea seriată a dinţilor şi conservarea stopurilor ocluzale de pe aceştia prin mici
şine din acrilat autopolimerizabil sau chei din silicon ;
b) efectuarea seriată a elementelor de agregare, ceea ce presupune realizarea lor separat de
intermediarii protezei fixe ;
c) folosirea unor şabloane de ocluzie, după ce s-a efectuat prepararea dinţilor ;
d) folosirea unor şabloane de ocluzie confecţionate înaintea preparării dinţilor ;
e) restaurări provizorii.
250. Poziţia de RC poate fi verificată prin determinarea următoarelor repere :
51
a) reperul osos – constă în stabilirea unei distanţe convenabile Gnathion-Subnazale, egală
cu cea a etajului inferior al feţei ;
b) reperul muscular – constă în surprinderea prin palpare a contracţiei musculare
echilibrate a grupelor de muşchi mobilizatori ;
c) reperul articular – plasarea centrică a condililor în fosele mandibulare se verifică prin
palpare, ştiind că ei se află pe linia ce uneşte tragusul cu aripa nazală, la aproximativ
13mm de marginea tragusului ;
d) reperul dentar ocluzal cu una din cele două situaţii de point centric sau long centric;
e) poziţia de RC nu poate fi verificată, înregistrată şi transferată pe simulatoare ale ATM.
251. Pentru determinarea RC este absolut indispensabil să se obţină o relaxare
musculară integrală, prin următoarele căi :
a) relaxare mecanică prin deschidere forţată, propulsie mandibulară maximă, retropulsie
mandibulară maximă ;
b) relaxare musculară prin exerciţii, cu ajutorul unor aparate de decondiţionare ce permit
pierderea reflexelor habituale de închidere prin suprimarea angrenării dentare : placă
palatină cu platou retroincizal, gutieră ocluzală ;
c) relaxare musculară prin stimulare electrică : Mio-monitorul lui Jankelson, prin excitarea
nervului mandibular provoacă contracţii puternice ale muşchilor mobilizatori urmate de
relaxare ;
d) relaxarea psihologică : pregătirea psihologică a pacientului pentru a-şi creşte hipertonia
musculară locală şi / sau generală ;
e) relaxarea farmacologică : utilizarea unor miorelaxante la pacienţii ce prezintă spasme
musculare ;
252. Metodele de poziţionare mandibulară în RC sunt următoarele :
a) Metoda unimanuală : tehnica bilaterală şi tehnica cu localizatorul centric ;
b) Metoda bimanuală, în cadrul căreia rezultatele cele mai sigure şi repetabile pot fi
obţinute utilizând tehnica de conducere bimanuală a mandibulei descrisă de Dawson ;
c) Metoda mini-planului retroincisiv, ce se poate utiliza doar în situaţia în care pacientul
are dinţii prezenţi pe arcade ;
d) La metoda mini-planului retroincisiv dezangrenarea se poate realiza cu ajutorul jig-ului
anterior imaginat de Lucia, sau jig-ului universal imaginat de Dupas ;
e) Metoda poziţionării autoghidate cu cele două tehnici : separatorul ocluzal şi rigla curbă
progresivă.
253. Ocluzia de relaţie centrică, implicit poziţia de relaţie centrică a mandibulei,
poate fi înregistrată clinic la dentat şi edentatul parţial ( cel care mai prezintă perechi
de dinţi antagonişti ce intră în contact ), astfel :
52
a) cu ceară specială de ocluzie BeautyPink ;
b) cu ceară cu adaosuri de pulberi metalice, de exemplu Cuprowax ;
c) cu plăcuţe de ceară pe care se aplică pastă ZOE ;
d) prin realizarea unei chei de ocluzie din ghips superdur, cu priză rapida ;
e) cu alginat.
254. Referitor la înregistrarea grafică a relaţiei centrice, se poate afirma că :
a) se poate realiza prin tehnici intraorale ;
b) se poate realiza prin tehnici extraorale ;
c) se poate realiza cu ajutorul unui val de ceară ;
d) necesită o placă de înregistrare, care să nu interfereze cu ocluzia ;
e) necesită un ac de înregistrare, fixat perpendicular pe planul de ocluzie.
255. În cursul înregistrării grafice a relaţiei centrice, atunci când plăcuţa de
înregistrare e fixată la mandibulă, se observă:
a) pe plăcuţa de înregistrare apare un unghi obtuz cu deschiderea spre cavitatea bucală ;
b) poziţia de RC corespunde situaţiei în care vârful acului de înregistrare se opreşte în
vârful unghiului respectiv ;
c) unghiul obtuz se numeşte arc gotic sau unghi simfizar
d) metoda permite înregistrarea diagramei mişcărilor limită în plan vertical ;
e) metoda permite înregistrarea diagramei mişcărilor limită în plan orizontal.
256. Poziţia de intercuspidare maximă are următoarele caracteristici :
a) electromiografic se înregistrează o contracţie involuntară maximă a muşchilor
mobilizatori ai mandibulei ;
b) mai poartă denumirea de poziţie de forţă ;
c) este cea mai frecventă poziţie funcţională mandibulo-craniană cu contact dento-dentar ;
d) în PIM se încheie majoritatea ciclurilor funcţionale prin care se realizează incizia şi
triturarea alimentelor ;
e) numărul punctelor de contact stabilite la un momentdat este o particularitate a fiecărui
individ şi este supus modificărilor morfologice în timp.
257. Atunci când mandibula alunecă din ORC în PIM, putem afirma că :
53
a) pe lângă o anumită conformaţie a cuspizilor activi, trebuie să existe şi un grad de
libertate al mişcărilor condiliene ;
b) astfel, pentru un long centric de 0,5mm, condilii se deplasează anterior aproximativ
0,1mm ;
c) în cazul unui long centric, există o libertate de mişcare a vârfului cuspizilor pe planşeul
foselor, libertate care poate permite şi o alunecare în sens lateral ( wide centric ) ;
d) conform triunghiului descris de Spirghi, long centric-ul cu wide centric-ul concură la
realizarea point centric-ului ;
e) în practică se obişnuieşte marcarea cu hârtie albastră a contactelor dento-dentare în PIM
şi cu hârtie roşie a celo din ORC.
258. Tendinţa de a evita un obstacol interpus pe traseul ORC-PIM, are
următoarele consecinţe asupra poziţiei mandibulei :
a) declanşează contracţii musculare reflexe, cu devierea consecutivă a mandibulei
b) mai întâi apare ocluzia habituală ( de obişnuinţă ) ;
c) prin persistenţa obstacolului apare ocluzia de necesitate ( de convenienţă ), atunci când
ADM s-a adaptat la această situaţie şi s-a ajuns la intercuspidare stabilă ;
d) ocluzia traumatică apare atunci când toleranţa individuală a structurilor ADM a fost
depăşită, şi au apărut semne şi simptome de DTM ;
e) simpla îndepărtare a obstacolului din ocluzia traumatică va determina revenirea
automată la PIM iniţială ;
259. Tratamentul ocluziei traumatice are următoarele obiective :
a) revenirea la raporturile ocluzale iniţiale ;
b) obţinerea stabilităţii ocluzale a la long ;
c) funcţionalitate ADM satisfăcătoare pentru pacient ;
d) eliminarea şi împiedicarea recidivei simptomatologiei DTM ;
e) atunci când ocluzia pacientului este stabilă ( fie că este vorba de PIM sau OH), ea se
înregistrează şi transferă cu ajutorul unor chei de ocluzie din ceară, silicon cu reacţie de
adiţie, masă termoplastică, etc.
260. Suprafeţele dentare de ghidaj, în cursul mişcărilor mandibulare sunt
reprezentate de :
a) versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari maxilari ;
b) versanţii ocluzali ai cuspizilor palatinali maxilari ;
c) inconstant suprafeţele palatinale şi / sau marginile incizale ale incisivilor şi caninilor
maxilari ;
d) versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari mandibulari ;
e) versanţii ocluzali ai cuspizilor linguali mandibulari.
54
261. În cursul mişcării de lateralitate, pot interveni mai multe tipuri de ghidaj :
a) ghidajul canin,apare în 40 % din cazuri ;
b) la ghidajul canin poate participa uneori incisivul lateral ;
c) la ghidajul de grup, pe lângă canin, participă şi premolarii şi molarii de pe partea
nelucrătoare ;
d) Slavicek a denumit acest concept ” ghidaj lateral secvenţial cu dominanţă canină ” ;
e) pe baza înregistrării poziţiei de lateralitate se va programa pe articulator amplitudinea
mişcării Bennett de pe partea contralaterală şi unghiul Bennett de pe aceeaşi parte.
262. Poziţia de relaţie centrică are următoarele caracteristici :
a) e determinată de contactele dento-dentare ale celor două arcade, şi poate fi influenţată
de tonusul musculaturii mobilizatoare a mandibulei ;
b) este constantă de-a lungul vieţii ;
c) este o poziţie de referinţă din care mandibula pleacă şi revine în principalele mişcări pe
care le efectuează ;
d) este o poziţie diagnostică de la care porneşte orice analiză ocluzală ;
e) este reproductibilă, putând fi înregistrată şi transferată pe simulatoare ale ATM (
articulatoare, ocluzoare ).
263. Despre tratamentul preprotetic sunt adevărate următoarele afirmații:
a. este numit și tratament specific;
b. este numit și tratament nespecific;
c. cuprinde, printre altele, tratamentul parodontal, tratamentul de echilibrare ocluzală și
tratamentul ortodontic;
d. cuprinde, printre altele, intervenții chirurgicale asupra mucoasei și osului;
e. cuprinde intervenții asupra dinților stâlpi.
264. Prepararea dinților stâlpi care nu necesită acoperirea cu microproteze și
nici obturații sau incrustații se face prin:
a. realizarea planurilor de ghidare;
b. remodelarea dinților stâlpi prin reducerea convexităților mezio-distale exagerate;
c. remodelarea dinților stâlpi prin reducerea convexităților vestibulo-orale exagerate ;
d. prepararea lăcașelor pentru pintenii interni;
e. prepararea lăcașelor pentru pintenii externi.
265. Acoperirea dinților stâlpi cu microproteze este indicată în
următoarele situații:
55
a. prezența retentivităților naturale în condițiile unei igiene bune;
b. tendința la carii;
c. utilizarea sistemelor speciale de menținere;
d. lăcașe ocluzale care nu depășesc stratul de smalț;
e. dinți mobili care vor fi solidarizați cu ajutorul microprotezelor lipite între ele.
266. Zonele protetice pozitive sunt:
a. acele zone ale câmpului protetic care trebuie ocolite de proteză sau despovărate de
presiuni;
b. la maxilar, reprezentate de: papila incisivă, rugile palatine, rafeul median și torusul
palatin;
c. la mandibulă, reprezentate de: mucoasa procesului alveolar în zona linguală și torusul
mandibular;
d. acele elemente ale câmpului protetic cu care proteza vine în contact intim;
e. la maxilar, dinții restanți, dinții stâlpi, crestele alveolare, bolta palatină și tuberozitățile.
267. Rafeul median maxilar, atunci când se prezintă sub forma unei creste
ascuțite sensibile la palpare, trebuie despovărat prin foliere în grosime de:
a. 0,20-0,30 mm;
b. 0,30-0,40 mm;
c. 0,50-1 mm;
d. 0,30-0,40 nm;
e. nu trebuie foliat niciodată, deoarece constituie o importantă zonă protetică pozitivă.
268. În cadrul tratamentului proprotetic, intervenții chirurgicale asupra
mucoasei sunt necesare în următoarele cazuri:
a. tuberozități exagerat de retentive sau procidente;
b. fren lingual inserat în apropierea parodonțiului marginal, împiedicând aplicarea barei
linguale;
c. hipertrofii și hiperplazii la nivelul versantelor crestelor;
d. creste retentive în diferite regiuni, dar mai ales frontal;
e. fren labial inserat aproape de muchia crestei frontale, împiedicând extinderea șeii și
favorizând leziunile de decubit.
269. Remodelarea dinților stâlpi cuprinde următoarele intervenții:
a. reducerea convexităților vestibulo-orale exagerate;
b. reducerea unor retentivități datorate migrării orizontale a dinților stâlpi;
c. reducerea unor zone care nu interferează suficient cu brațele croșetului;
d. remodelarea dinților laterali cu miloliză;
e. remodelarea dinților laterali abrazați, la care ecuatorul protetic se află la colet.
56
270. Proteza scheletată, deși reprezintă un tot structural și funcțional, se
poate diviza, d.p.d.v. didactic, în următoarele părți componente:
a. conectorii principali (majori);
b. conectorii secundari (majori);
c. croșetele divizate Roach;
d. mijloacele de menținere, sprijin și stabilizare;
e. șeile și dinții artificiali.
271. Bara linguală are următoarele dimensiuni:
a. 1-3 mm înălțime;
b. 4-5 mm înălțime;
c. 1 mm grosime la extremitatea inferioară;
d. 1 mm grosime la extremitatea superioară;
e. 3 mm grosime la extremitatea superioară.
272. Rolul croșetului continuu este de:
a. solidarizare a dinților restanți;
b. rigidizare a barei linguale și mărire a rezistenței mecanice a protezei;
c. rigidizare a plăcii palatinale fenestrate și mărire a rezistenței mecanice a protezei;
d. menținere indirectă a protezelor terminale;
e. sprijin parodontal al protezei.
273. Varietatea mare de croșete se poate grupa în patru categorii și
anume:
a. croșete circulare, croșete Roach, croșete Ney, croșete speciale;
b. croșete circulare, croșete Ackers, croșete Roach, croșete speciale;
c. croșete circulare, croșete Ney, croșete Bonyhard, contracroșete;
d. croșete circulare, croșete Ackers, croșete Bonwill, croșete speciale;
e. croșete circulare, croșete CLUSTIR, croșete RPI, croșete speciale.
274. Sistemele speciale de menținere, sprijin și stabilizare cuprind:
a. croșetele circulare;
b. croșetele speciale;
c. sistemele de telescopare;
d. sistemele articulate;
e. sistemele magnetice.
57
275. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o șa de proteză
scheletată sunt următoarele:
a. adaptarea relativă la țesuturile cu care vine în contact;
b. adaptarea intimă și precisă la țesuturile cu care vine în contact;
c. să aibă o bună conductibilitate electrică;
d. să refacă și să mențină fizionomia;
e. să permită efectuarea căptușirilor, rebazărilor și reparațiilor.
276. Se cunosc următoarele tipuri de conectori secundari:
a. conectori secundari interdentari;
b. conectori secundari proximali;
c. conectori secundari ai brațelor elastice ale croșetelor divizate;
d. conectorul secundar de întărire al croșetului unibar;
e. conectorul secundar de întărire al croșetului inelar (circular cu 4 brațe).
277. În afara forței funcționale de masticație, asupra protezelor parțiale
mai acționează o serie de alte forțe și anume:
a. gravitația, care pune probleme de obicei la mandibulă;
b. forțele date de alimentele lipicioase;
c. lipsa de echilibrare ocluzală;
d. actele reflexe ca strănutul și tusea;
e. forțele date de musculatura periferică.
278. Axa de rotație secundară sau linia fulcrum secundară:
a. trece prin vârfurile extremității libere a brațelor retentive ale croșetelor plasate cel mai
posterior;
b. este dată de bascularea prin desprinderea extremității distale a șeilor;
c. este dată de bascularea prin înfundarea extremității distale a șeilor;
d. trece prin pintenii cei mai apropiați de edentație;
e. este dată de bascularea laterală (rotațiile transversale).
279. Determinarea şi ȋnregistrarea relaţiei intermaxilare este:
a. O fază clinică ce urmează probei scheletului metalic al protezei;
b. Are ca obiectiv transferul şi poziţionarea modelelor funcţionale ȋn
ocludator sau articulator;
c. Poziţionarea modelelor se face ȋn relaţii diagnostice asemănătoare cu
relaţiile funcţionale dintre cele două maxilare;
d. O fază clinică ce precede proba scheletului metalic;
e. Toate variantele de mai sus.
58
280. Poziţionarea modelelor cu ajutorul materialelor de ȋnregistrare a
poziţiei de IM este indicată:
a. ȋn edentaţii de clasa a III-a cȃnd există destul de mulţi dinţi restanţi;
b. ȋn edentaţiile de clasa a II-a ȋntinse;
c. prin această metodă modelele nu pot fi poziţionate sigur ȋn IM;
d. ȋn edentaţiile de clasa a IV-a ȋntinse;
e. ȋn edentaţiile de clasa I ȋntinse.
281. Poziţionarea manuală a modelelor ȋn IM:
a. Această metodă este posibilă atunci cȃnd există cel puţin patru unităţi de
masticaţie, repartizate cȃte două bilateral;
b. Metoda are aplicabilitate ȋn edentaţiile reduse clasa a III-a şi a IV-a, cu
ocluzie stabilă şi DVO păstrată;
c. Această determinare a RIM nu poate fi realizată ȋn aceeaşi etapă clinică de
probă şi adaptare a scheletului metalic;
d. Această metodă poate fi aplicată ȋn orice situaţie;
e. Această determinare a RIM poate fi realizată ȋn aceeaşi etapă clinică de
probă şi adaptare a scheletului metalic.
282. ȋnregistrare perfectă a RIM comportă:
a. Precizie;
b. Cuprinderea tuturor dinţilor restanţi;
c. Indentaţii puţin adȃnci şi care să redea numai faţa ocluzală;
d. Comoditate pentru pacient;
e. O ȋnregistrare de lungă durată pentru a putea ȋnregistra toate
detaliile.
283. Ȋn tehnica ȋnregistrării cu ceară de ocluzie:
a. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 50-55˚C
b. Ceara se ramoleşte ȋn apă la temperatura camerei
c. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 30-40˚C
d. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 50-60˚C
e. Ceara se ramoleşte ȋn apă la 60-70˚C
59
284. Ȋn cazul ȋn care se utilizează şablonul de ocluzie cu val de ocluzie din
ceară:
a. Acesta trebuie să fie mai scurt cu 1-2 mm decȃt dinţii restanţi;
b. Acesta trebuie să fie mai ȋnalt cu 1-2 mm decȃt dinţii restanţi;
c. Valul de ceară se ramoleşte uniform pe toată suprafaţa cu spatula fierbinte;
d. Ȋntre indentaţii şi suprafaţa modelului antagonist nu trebuie să existe
niciun spaţiu;
e. Modelele se fixează ȋn poziţia corectă cu beţe de chibrit.
285. Determinarea funcţională a RIM :
a. Poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a II-a;
b. Poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a III-a;
c. Poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a I-a;
d. Poate fiutilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a IV-a;
e. Nu poate fi utilizată cȃnd se tratează o edentaţie de Cl. a IV-a.
286. Forţele care acţionează asupra protezelor parțiale sunt:
a. Forţa de masticaţie;
b. Forţele date de alimentele lipicioase;
c. Gravitaţia;
d. Musculatura periferică;
e. Forţe extinseci.
287. Tendinţele şi deplasările posibile ale protezelor parţiale se fac:
a. ȋn sens vertical;
b. ȋn sens orizontal;
c. ȋn sens rotatoriu;
d. nu se deplasează;
e. antero-posterior.
288. Adȃncimea de retenţie a croşetelor turnate suficientă pentru
menţinere este:
a. 0,25 mm pentru croşetele turnate circulare;
b. 0,75 mm pentru croşetele turnate circulare;
c. 2,5 mm pentru croşetele turnate circulare;
d. 0,5 mm pentru croşetele turnate divizate;
e. 0,75-1mm maxim pentru coşetele cu braţ elasitc din sȃrmă.
60
289. Mijloacele auxiliare de retenţie ale protezelor mobilizabile sunt
reprezentate de:
a. Retentivităţi anatomice;
b. Adeziunea dintre mucoasă şi baza protezei;
c. Lustrul perfect al protezei;
d. Tonicitatea musculară;
e. Asperităţile bazei protezei.
290. Menţinerea indirectă depinde de următorii factori:
a. Eficacitatea menţinerii indirecte;
b. Eficacitatea menţinerii directe;
c. Distanţa de plasare a elementelor contrabasculante;
d. Situarea axei de basculare;
e. Distanţa de plasare a elementelor basculante.
291. Ȋn menţinerea indirectă mai intervin cu rol secundar:
a. Adeziunea, tonicitatea musculară, retentivităţi anatomice fricţiunea dintre
dinţii restanţi şi proteză;
b. Mărirea dimensiunii mezio-distale a arcadei artificiale;
c. Lustrul perfect al protezei;
d. Croşete circulare deschise dental;
e. Modelarea fără retentivităţi a şeilor.
292. Diminuarea, chiar evitarea basculării este posibilă prin următoarele
metode:
a. Amprente compresive mai ales la maxilar;
b. Şei terminale extinse la maxim;
c. Conectori principali la maxilar, de lăţime echivalentă cu ȋntinderea
edentaţiei;
d. Căptuşire şi rebazare;
e. Acoperirea zonelor biostatice reprezentate de tuberozităţi şi tuberculul
piriform.
61
293. Alegerea materialului si a tehnicii de amprentare preliminara se face
in functie de:
A. dotarea cabinetului
B. dotarea laboratorului
C. gradul de instruire a medicului
D. duritatea campului protetic
E. comfortul pacientului
294. Amprenta preliminara cu protezele vechi, utilizeaza ca material de
amprentare:
A. materiale cu vascozitate lent progresiva
B. siliconii
C. alginatul
D. gipsul
E. mase termoplastice
295. In tehnica de amprentare mucostatica:
A. marginile lingurii vor fi mult scurtate si distantate de zonele ce trebuie protejate de
presiuni
B. marginile lingurii vor trebui prelungite pana in fundul de sac
C. se va aplica un rulou de ceara pe fata externa a lingurii
D. se va aplica un rulou de ceara pe faţa interna a lingurii
E. marginile lingurii vor trebui bine rasucite la nivelul formatiunilor mobile
296. Care din urmatoarele afirmatii privind lingurile individuale sunt
corecte:
A. se confectioneaza pe modelul functional
B. nu este necesara adaptarea lor in cavitatea orala
C. se confectioneaza numai acrilat
D. pot fi confecţionate distanţat faţa de model in anumite zone
E. se confectioneaza numai din placa de baza
297. Principiile care stau la baza amprentarii in edentatia totala enuntate
de Greene sunt:
A. sa se determine inaltimea, forma si grosimea marginilor protezei
B. sa se obtina o suprafata protetica intinsa la maximum
C. sa se asigure transmiterea armonioasa a presiunilor asupra tesuturilor campului
protetic
D. sa se obtina o suprafata protetica neregulata
62
E. sa se asigure transmiterea neuniforma, selectiva a presiunilor asupra tesuturilor
campului protetic
298. Ce caracteristici prezinta metoda Schreinemackers de amprentare in
edentatia totala:
A. marginile lingurilor standard utilizate urmaresc creasta milohioidiana
B. lingura individuala mandibulara se ingroasa in zona linguala centrala
C. lingura individuala maxilara prezinta o nervura in zona Ah
D. amprenta preliminara se face cu stents
E. amprenta finala se face cu materiale bucoplastice
299. La alegerea materialului de amprentare în edentatia totala sunt
valabile urmatoarele reguli:
A. Existenta tuberozitatilor retentive impune folosirea unui material elastic
B. Mucoasa rezilienta necesita un material cu vâscozitate mare
C. Mucoasa rezilienta necesita un material cu vâscozitate mica
D. La câmpul dur se folosesc materiale cu vâscozitate mica
E. Pentru lingurile individuale directe se poate folosi stents-ul.
300. Erorile amprentei cu alginate ce necesita repetarea amprentei sunt
A. amprentarea asimetrică a câmpului protetic
B. apariţia unui exudat pe suprafaţa amprentei
C. neacoperirea cu alginat a tuturor zonelor
D lipsuri
E. margini subţiri balante de material nesusţinut
301. In cazul tuberozitatilor procidente planul de ocluzie in zona laterala
este orientat:
A. paralel cu planul Camper
B. paralel cu planul Frankfurt
C. divergent spre distal fata de planul Camper
D. convergent spre distal faţa de planul Camper
E. divergent spre mezial fata de planul Frankfurt
302. Testarea miscarii de basculare a sablonului de ocluzie pe campul
protetic se face:
A. prin presiuni V – O executate pe bordura de ceara
B. apasand alternativ pe suprafata ocluzala a valurilor de ocluzie in dreptul premolarilor
C. prin presiuni O – V executate pe bordura de ceara
D. prin tracţiune iin ax ale sablonului
E. prin balansarea mandibulei dreapta – stanga
63
303. Pentru determinarea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO)
Silverman:
A. Recomanda confectionarea unei masti de acrilat care va pastra toate dimensiunile
faciale;
B. Recomanda confectionarea unui profil din acrilat sau metal care va putea pastra toate
dimensiunile faciale;
C. Recomanda pastrarea dimensiunii verticale de ocluzie determinata cu vechile proteze
mobilizabile correct confectionate;
D. Propune tatuarea pe mucoasa fixa in zona frontala, la maxilarul superior si la
mandibula, a doua puncte colorate cu tus de China sau cu pulbere de tantal si masurarea
distanţei dintre ele si poziţia de DVO si RC pe care o inregistreaza intr-o fisa.
E. Propune inregistrarea DVO inainte de extractia ultimilor dinti si transferul la noile
proteze.
304. Determinarea curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar la
edentatul total are ca scop:
A. Refacerea functiei masticatorii
B. Refacerea functiei fizionomice
C. Refacerea functiei fonetice
D. Pozitionarea corecta a incisivilor in sens vertical
E. Pozitionarea corecta a incisivilor in sens sagital
305. Baza sabloanelor de ocluzie prezinta urmatoarele caracteristici:
A. se realizeaza din placa de baza
B. rigida
C.usor deformabila
D. adaptata perfect pe model
E. marginile acesteia nu trebuie sa patrunda in fundurile de sac
306. Semnele unei supraevaluari a DVO la edentatul total sunt:
A. aspect neplacut datorita vizibilitatii exagerate a dintilor
B. accentuarea santurilor peri si paralabiale
C. "zgomot de castagnete
D. vizibilitate redusa a rosului buzelor
E. facies crispat
64
307. Valul de ocluzie al sablonului maxilar la un edentat total trebuie sa
aiba urmatoarele caracteristici:
A. in regiunea frontala trebuie situat anterior de papila incisiva
B. in zona incisivilor sa aiba o latime de 10 mm
C. in zona molarilor sa aiba o inaltime de 10 mm
D. in regiunea laterala sa fie plasat strict pe creasta
E. in zona incisivilor sa aiba o latime de 5-6 mm
308. Tehnica de montare Hanau pleacă de la ideea că articularea
echilibrată şi valoarea funcţională a unei proteze toatale depind de armonia
între cinci factori care alcătuiesc quintetul Hanau:
a. înclinarea pantei condiliene;
b. profunzimea curbei de compensaţie a lui Spee;
c. înclinarea planului protetic de orientare în raport cu orizontala articulatorului;
d. înălţimea traiectoriei incisive determinată de plăcuţa incizală a articulatorului;
e. înălţimea ambrazurilor ocluzale.
309. Tehnica de montare Sears are următoarele caracteristici:
a. porneşte de la ideea că planurile înclinate sunt generatoare de forţe orizontale;
b. se renunţă la curbele de ocluzie dar se menţin feţele ocluzale cuspidate;
c. funcţia de triturare se realizează ca în cazul montării clasice;
d. montarea se face în ocluzor;
e. în zona laterală se montează unităţi echilibrante cu rol de a contabalansa forţele
orizontale dezechilibrante care apar la miscările de lateralitate şi propulsie.
310. Gingia artificială:
a. trebuie să înlocuiască toate pierderile de substanţă osoasă;
b. are rolul de a menţine formaţiunile de la periferia câmpului protetic în poziţia
lor iniţială;
c. are rol estetic prin volum, modelaj şi culoare;
d. trebuie să redea un contur armonios buzelor;
e. să menţină şanţurile periorale.
311. Culoarea gingiei artificiale:
a. nu trebuie să se armonizeze neapărat cea a mucoasei din jur;
b. poate fi mai dechisă la barbaţi şi mai închisă la femei;
c. poate fi mai deschisă în jurul coletelor dentare şi mai închisă în şanţurile
interadiculare;
d. poate fi deosebită folosind acrilate care conţin vinişoare;
e. realizarea în totalitate a bazei din acrilat transparent dă un aspect artificial lipsit
de viaţă.
65
312. La controlul exobucal al machetelor, pe modeletrebuie să fie trasate
următoarele linii de referinţă:
a. linia mediană;
b. linia caninilor;
c. curbura sagitală;
d. linia planului de ocluzie;
e. curbura transversală.
313. La controlul exobucal al machetelor:
a. cei şase frontali trebuie să ocupe spaţiul dintre cele două linii ale caninilor;
b. dinţii trebuie să relizeze unităţi masticatorii de câte trei dinţi;
c. dinţii laterali trebuie să nu fie montaţi pe tuberozitate sau tuberculul piriform;
d. dinţii laterali trebuie să fie montaţi pe mijlocul crestei;
e. direcţia curburii sagitale să fie paralelă cu cu curbura crestei maxilare.
314. Bazele din ceară ale machetelor trebuie să respecte limitele
funcţionale ale câmpului protetic:
a. să intre până în fundurile de sac ale modelelor funcţionale;
b. să acopere 1/3 anterioare ale tuberculului piriform;
c. să cuprindă şanţurile pterigomaxilare şi restul zonei de închidere marginală
distală;
d. versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate concav;
e. versantul lingual al machetei protezei mandibulare să fie modelat convex.
315. La examinarea endoorală a machetelor de ceară, cănd pacientul este
examinat cu gura întredeschisă trebuie luate în considerare următoarele
aspecte:
a. linia mediană interincisivă superioară trebuie să se suprapună pe planul medio-
sagital al feţei;
b. lăţimea celor 6 frontali superiori să se incadreze între cele două comisuri
bucale;
c. curbura vestibulară să fie simetrică;
d. curbura incizală să fie aproximativ paralelă cu marginea liberă a buzei
superioare;
e. faţa ocluzală a dinţilor superiori nu trebuie să “atârne”.
66
316. Frush şi Fisher, care au făcut o serie de studii privitoare la dentogenie
recomandă următoarele:
a. anomaliile în poziţionarea dinţilor nu trebuie reproduse simetric pe ambele
hemiarcade;
b. diastemele şi tremele realizează de cele mai multe ori un aspect neplăcut şi
împietează asupra rezistenţei mecanice a protezei;
c. poziţia forma şi culoare incisivului centreal domină fizionomia, lateralul
întotdeauna maschează însă expresia centralului;
d. încălecarea lateralului peste central conferă un aspect de feminitate.
e. curbura incizală este concavă la femei şi convexă la bărbaţi.
317. La controlul endooral al machetelor protezelor totale, dacă
dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) este mărită:
a. aspectul feţei este crispat;
b. aspectul feţei este îmbătrânit;
c. roşul buzelor este diminuat;
d. dinţii sunt prea vizibili;
e. şanţurile peribucale sunt accentuate.
318. Factorii locali care ar putea contribui la apariţia unei stomatite
protetice includ:
a. autocurăţirea care diminuă atât prin acoperirea câmpului protetic cât şi prin
scăderea fluxului salivar, datorită atrofiei glandelor salivare;
b. scăderea temperaturii locale sub proteză;
c. microporozităţile acrilatului care oferă condiţii optime de dezvoltare a
germenilor;
d. imperfecţiuni de execuţie a protezei;
e. igiena necorespunzătoare a piesei protetice.
319. Eroziunile pot apărea în orice zonă de la marginea protezei totale însă
au mai frecvent următoarele localizări:
a. în dreptul frenurilor şi bridelor nedegajate;
b. în dreptul liniei milohioidiene;
c. în dreptul crestei zigomato-alveolare;
d. la zona Ah datorită gravării exagerate;
e. la nivelul tuberculului piriform datorită gravării exagerate.
67
320. Mucoasa masticatorie se găsește pe: a. Gingie b. Fața dorsală a limbii c. Fața ventrală a limbii d. Palatul moale e. Palatul dur
321. Lizozimul este:
a. O polipeptidă bazică sulfurată b. O polipeptidă acidă sulfurată c. Un azotat cu moleculă mică d. Un azotat cu moleculă mare e. O enzimă mucopolizaharidică
322. Herpesul catamenial apare în: a. Tulburări umorale b. După vaccinuri c. Intervenții chirurgicale d. Intoxicații e. Ciclul menstrual
323. Celulele Tzanck sunt caracteristice în: a. Hemangiom b. Granulom piogen c. Pojar d. Scarlatină e. Pemfigus vulgaris
324. Granulomul piogen are culoarea: a. Albastră b. Roșie c. Albastră și se roșește la presiune d. Roșie și se albăstrește la presiune e. Roșie și se albește la presiune
325. Diagnosticul diferențial al garanulomului periferic cu celule gigante se face cu :
a. Lichen plan b. Pemfigus vulgar c. Lupus eritematos d. Granulomul piogen e. Gingivita cu celule plasmatice
68
326. Diagnosticul diferențial al cheilitei angulare se face cu: a. Candidoza hiperplazică b. Dermatoza periorală c. Candidoza mucocutanată d. Lichen plan eroziv e. Lupus eritematos discoid
327. Afecțiunile infecțioase generale bacteriene specifice sunt: a. Rujeola b. Rubeola c. Sifilis d. TBC e. HIV
328. Submucoasa mucoasei de mărginire conține: a. Papile gustative b. Glande sebacee c. Fibre elastice d. Glande salivare minore e. Aglomerări de țesut limfoid
329. pH-ul salivei parotidiene este: a. 6,85-6,90 b. 6-7 c. 6,8-7,5 d. 7,9 e. 7,3
330. Tratamentul profilactic al leziunilor herpetice secundare constă în: a. Reechilibrare hidroelectrolitică b. Repaus c. Antitermice d. Spălături bucale cu soluții antiseptice e. Aplicarea unui strat de cremă-ecran
331. Hemangiomul face parte din categoria: a. Leziuni intravasculare focale b. Leziuni de dezvoltare c. Leziuni reactive d. Neoplasme e. Afecțiuni cu etiologie necunoscută
332. Granulomul piogen poate fi: a. Nodular
69
b. Boselat c. Pediculat d. Cu bază largă de implantare e. Plat
333. Granulomul piogen afectează mai frecvent: a. Copiii b. Adulții tineri c. Vârstnicii d. Femeile e. Bărbații
334. Philtrum se termină în jos cu:
a. șanțul labiomentonier b. șanțul labiogenian c. tuberculul impar d. tuberculul piriform e. tubrculul labial
335. Mucoasa de pe fața internă a buzelor are: a. Epiteliu gros b. Epiteliu subțire c. Epiteliu keratinizat d. Epiteliu nekeratinizat e. Lamina proprie subțire
336. Sistemul de autoprotecție constituit de betalizine este un component: a. Normal de secreție a glandei parotide b. Normal de secreție a glandei submaxilare c. Normal de secreție a glandelor salivare mici d. Al serului sanguin e. Normal în fluidul șanțului gingival
337. Caracteristic veziculei este: a. Conținut purulent b. Se transformă în ulcerație c. Acumulare de fluid în țesut d. Peste 5 mm e. Sub 5 mm
338. Histopatologic glosita mediană romboidală prezintă a. Îngroșare epitelială
70
b. Atrofie epitelială c. Hiperplazia papilelor d. Atrofia papilelor e. Infiltrat de limfocite si neutrofile
339. În pemfigoid cicatriceal oral sunt afectate: a. Mucoasa alveolară b. Palatul c. Mucoasa jugală d. Limba e. Planșeul bucal
340. Granulomul piogen este o reacție față de: a. Sarcină b. Pubertate c. Diabet d. Stimuli e. Traume
341. Sindromul Plummer-Vincent se întâlnește în:
a. Deficiența de vitamina B b. Anemia pernicioasă c. Anemia feriprivă d. Burning mouth syndrom e. Scarlatină
342. În lichenul plan forma buloasă leziunile tegumentare sunt: a. Bule mici b. Papule mici c. Violacee d. Poligonale e. Cu vârful plat
343. Buza superioară este despărțită de obraz prin: a. șanțul labiomentonier b. șanțul labiogenian c. tuberculul impar d. tuberculul piriform e. tuberculul labial
344. Funcția de protecție a mucoasei orale este asigurată prin: a. Suplețea epiteliului
71
b. Keratinizarea zonelor superficiale c. Numărul crescut al fibrelor din zonele profunde d. Potențial crescut de remaniere epitelială e. Integritatea mucoasei
345. Varicele sublinguale apar: a. La naștere b. În prima copilărie c. La pubertate d. La adultul tânăr e. La adultul vârstnic
346. În pemfigoid cicatriceal extraoral sunt afectate: a. Conjunctiva b. Laringele c. Mucoasa genitală d. Esofagul e. Tegumentele
347. În hemangiomul congenital și malformațiile congenitale leziunile sunt mai frecvent localizate la nivelu:
a. Palatului b. Gingiei fixe c. Buzelor d. Limbii e. Mucoasei jugale
348. Diagnosticul diferențial al granulomului piogen se face cu: a. Granulomul periferic cu celule gigante b. Glosita rombică mediană c. Eritroplazia d. Gingivita cu celule plasmatice e. Fibromul periferic
349. Candidoza acută poate fi: a. Pseudomembranoasă b. Atrofică c. Hiperplazică d. Localizată e. Familială
350. Buza inferioară este despărțită de regiunea mentonieră prin: a. șanțul labiomentonier
72
b. șanțul labiogenian c. tuberculul impar d. tuberculul piriform e. tuberculul labial
351. Acțiunea fagocitară la nivelul cavității orale se referă la: a. Funcția de digestie parenterală b. Funcția de lubrefiere și insalivație c. Funcția de resorbție d. Funcția emunctorială e. Capacitatea de apărare a mucoasei orale
352. Histopatologic în pemfigiod cicatriceal apare: a. Despicare suprabazală b. Despicare subbazală c. Acantoliză d. Modificări epiteliale degenerative e. Separare clară la nivelul membranei bazale
353. Tratamentul granulomului piogen constă în: a. Sclerozări b. Corticoterapie c. Excizie chirurgicală d. Îndepărtarea factorilor etiologici e. Vitaminoterapie
354. Candidoza cronică poate fi: a. Pseudomembranoasă b. Atrofică c. Hiperplazică d. Localizată e. Familială
355. Pars glabra se referă la: a. O afecțiune veziculo-buloasă b. O afecțiune virală c. O afecțiune contagioasă d. Roșul buzelor e. Limbă
356. Papula este: a. Cu suprafață mică
73
b. Cu suprafață mare c. Circumscrisă d. Moale e. Tare
357. Virusul herpes simplex tip I determină: a. Gingivo-stomatite herpetice primare b. Herpes oral secundar c. Varicela d. Zona zoster e. Infecți herpetice ale degetelor
358. Pemfigus vulgaris este caracterizat prin: a. Formarea de bule intraepiteliale b. Formarea de macule c. Formarea de papule d. Pierderea conexiunii intercelulare e. Acantoliză
359. Diagnosticul diferențial al pemfigoid cicatriceal se face cu: a. Lichen plan b. Pemfigus vulgar c. Lupus eritematos d. Alergia de contact e. Gingivita cu celule plasmatice
360. Clinic granulomul periferic cu celule gigante apare la nivelul: a. Palatului b. Gingiei c. Buzei inferioare d. Limbii e. Mucoasei jugale
361. În Burning mouth syndrom semnele sunt: a. Arsură b. Durere c. Alterarea gustului d. Limbă saburală e. Xerostomie
362. În stomatita nicotinică la nivelul mucoasei apar: a. Reacție de tip eritematos
74
b. Creșterea keratinizării c. Opacifierea mucoasei d. Pete roșii e. Pete roșii înconjurate de un halou alb
363. Candidoza mucocutanată poate fi: a. Pseudomembranoasă b. Atrofică c. Hiperplazică d. Localizată e. Familială
364. Obrajii sunt alcătuiți din: a. Piele b. Bula lui Bichat c. Strat muscular d. Submucoasa e. Mucoasa
365. Papula are configurația: a. Ascuțită b. Rotundă c. Boselată d. Reliefată e. Plată
366. În gingivostomatilele herpetice primare simptomatologia generală se instalează:
a. Înaintea erupției herpetice b. După erupția herpetică c. În timpul erupției herpetice d. La câteva zile până la 2 sâptămâni după erupția herpetică e. La câteva zile până la 3 sâptămâni după erupția herpetică
367. Aspectul radiografic de ” fagure de miere” apare în: a. Granulomul piogen b. Granulomul periferic cu celule gigante c. Eritroplazie d. Burning mouth syndrom e. Hemangiom
368. Aspectul radiografic sub formă de cupă apare în: a. Granulomul piogen
75
b. Granulomul periferic cu celule gigante c. Eritroplazie d. Burning mouth syndrom e. Hemangiom
369. Deficiența de vitamina B are ca agent etiologic:
a. Alcoolismul b. Fumatul c. Diete neadecvate d. Malnutriție e. Tulburări gastrointestinale
76
370. Factorul etiologic determinant al bolii parodontale este reprezentat de
a) bacteriile saprofite ale santului gingival;
b) tartrul dentar;
c) factorii iatrogeni de microiritatie cronica;
d) placa bacteriana
e) factorii sistemici
371. Placa bacteriană:
a) reprezintă un ecosistem nestructurat de microorganisme;
b) reprezintă principalul factor favorizant al bolii parodontale;
c) conţine leucocite, macrofage, apă, nu şi celule epiteliale;
d) poate fi situată supra şi subgingival.
e) e format din resturile alimentare accumulate pe dinți
372. Placa bacteriana este factorul etiologic determinant al :
a) gingivitei descuamative;
b) traumei ocluzale parodontale;
c) parodontitei cronice;
d) gingivitei de placă
e) niciuneia.
373. Care dintre următoarele enunţuri cu privire la placa bacteriană este
adevărat?
77
a) în sănătate parodontală există o cantitate bine reprezentată de placă
supragingivală şi cantităţi reduse de placă subgingivală;
b) în gingivită există placă supra şi subgingivală;
c) în gingivite predomină bacteriile Gram (-) anaerobe, de tipul Aggreggatibacter
Actinomycetemcomitans;
d) în parodontita cronică, placa bacteriană poate lipsi dar întotdeauna există tartru
supra şi subgingival.
e)în parodontitele agresive nu există placă bacteriană.
374. Adâncimea santului gingival este in medie :
a) 2 mm
b) 1,5 mm
c) 1 mm
d) 1,8 mm
e) 1,2 mm
375. Factorii predispozanţi locali ai bolii parodontale sunt:
a) tartrul, placa bacteriană, materia albă, resturile alimentare
b) placa bacteriană, tartrul;
c) coloraţiile, tartrul, procesele carioase proximale, placa bacteriană;