Ghintuială Daiana Luisa, Grupa 32U CUNOAŞTERE ŞI PLANIFICARE SPAŢIALĂ Modelele-ȋntre realitate şi utopie Modelul este un instrument cu funcţie de explicaţie sau de proiectare care poate facilita un echilibru ȋntre diferitele direcţii temporale: trecut, prezent şi viitor, atâta timp cât este cercetat şi ȋnteles ȋn contextul său spatial şi temporal. Pentru ȋnceput, istoria nu se repetă ȋntotdeauna la fel. Acele schimbări care apar se pot datora cunoaşterii trecutului şi puterii decizionale pe care acest lucru ȋl confer omului pentru a evita reproducerea aceloraşi procese. Progresul poate fi obţinut doar ȋn contextul ȋmbinării favorabile ȋntre experienţă şi dorinţa de evoluţie Ȋn ceea ce priveşte cursul practicilor de organizare a oraşului, este, ȋn consecinţă, necesară amintirea modelelor pre- urbanismului şi urbanismului, apărute ca răspuns la condiţiile de viaţă din interiorul oraşelor industriale. Ȋn aceste timpuri, “societatea industrială e urbană, oraşul fiind orizontul său. Ea produce metropole, conurbaţii, oraşe industriale, mari ansambluri de locuit. Cu toate acestea, ea eşuează ȋn amenajarea acestor locuri. […] creaţiile urbane sunt peste tot, pe măsură ce apar, controversate, puse la ȋndoială.” ¹ Acest lucru este cauzat de faptul că modelul progresist şi cel culturalist, transformate apoi ȋn cele progresiste, culturaliste şi naturaliste, nu erau ancorate ȋn realitate. Ȋn ȋncercarea de a eradica problemele vremii, au oferit răspunsuri care ignorau fie componenta trecutului, fie pe cea a prezentului şi viitorului şi pentru care ȋncă nu sosise vremea. Acestea, ȋn materie de substanţă, de idee, pot fi privite ca modele pentru oraşele contemporane ȋn care adaptarea la schimbările sociale, tehnologice şi la fluxul continuu de informaţie se poate face doar prin intermediul planificării