2018 Ministerul Sănătăţii Institutul Naţional de Sănătate Publică Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi Cristian Goiceanu Violeta Calotă Răzvan Dănulescu Andra Neamţu Eugenia Dănulescu GHID PRACTIC PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII CU NORMELE NAŢIONALE DE EXPUNERE A LUCRĂTORILOR LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE (ADOPTATE PRIN HG 520/2016)
143
Embed
GHID PRACTIC PENTRU EVALUAREA ... - cnmrmc.insp.gov.ro · Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM 7 Introducere Normele actualele de expunere a
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
2018
Ministerul Sănătăţii Institutul Naţional de Sănătate Publică
Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi
Cristian Goiceanu Violeta Calotă Răzvan Dănulescu
Andra Neamţu Eugenia Dănulescu
GHID PRACTIC
PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII
CU NORMELE NAŢIONALE DE EXPUNERE
A LUCRĂTORILOR
LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
(ADOPTATE PRIN HG 520/2016)
2
Ministerul Sănătăţii
Institutul Naţional de Sănătate Publică
Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar
Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare
a Factorilor Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă
Bucureşti
2018
ISBN 978-973-0-28350-1
CUPRINS
Abrevieri
Introducere
1. Noţiuni privind expunerea la câmpuri electromagnetice
1.1. Mărimi prin care se exprimă nivelul câmpului extern
1.2. Zone de câmp: câmp apropiat şi câmp îndepărtat
1.3. Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu corpul uman
1.4. Mărimi prin care se exprimă limitele de expunere
6
7
11
13
14
15
18
2. Principalele prevederi ale normelor de expunere a
lucrătorilor la câmpuri electromagnetice
2.1. Efecte ale câmpurilor electromagnetice
2.2. Limite de expunere şi niveluri de acţiune
2.3. Obligaţiile angajatorului
2.4. Supravegherea sănătăţii
20
21
23
28
30
3. Modificări importante aduse de normele actuale
3.1. Modificări faţă de normele precedente
3.2. Completări faţă de normele anterioare: cazul mişcării
corpului în prezenţa câmpului magnetic static
31
31
33
4. Evaluarea conformității locurilor de muncă
4.1. Etape ale evaluării locurilor de muncă
4.2. Evaluarea iniţială a locului de muncă
4.3. Evaluarea riscurilor specifice
4.4. Evaluarea detaliată a expunerii
4.4.1. Utilizarea de informaţii disponibile şi de baze de date
4.4.2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
4.4.3. Dozimetria câmpurilor interne
35
36
37
40
45
47
50
52
5. Măsuri de protecţie şi de prevenire
5.1. Categorii de măsuri de reducere a riscurilor
5.2. Măsuri tehnice și organizatorice
5.3. Măsuri de reducere a expunerii versus evaluări dozimetrice
54
54
55
57
4
6. Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
6.1. Metode și proceduri standardizate
6.1.1. Ghidul european
6.1.2. Standardele tehnice europene şi naţionale
6.2. Etapele procesului de măsurare
6.2.1. Etapa iniţială
6.2.2. Etapa identificărilor (pregătitoare)
6.2.3. Etapa măsurărilor propriu-zise
6.3. Cerințe privind efectuarea măsurărilor
6.3.1. Echipamente care nu necesită măsurări
6.3.2. Selectarea instrumentelor de măsură
6.3.3. Alegerea punctelor de măsurare
6.3.4. Protecţia personalului şi a instrumentelor de măsură
6.4. Cerințe privind buletinele / rapoartele de măsurări
6.5. Greşeli frecvent întâlnite la măsurarea câmpurilor
59
60
61
62
63
64
65
66
68
69
69
73
74
75
78
7. Interpretarea rezultatelor din buletinele de măsurări
7.1. Verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la măsurarea
câmpurilor şi la buletinele de măsurări
7.2. Verificarea prezenţei echipamentelor considerate în mod
automat conforme cu normele
7.3. Selectarea valorilor prevăzute de norme cu care se
compară valorile măsurate
7.3.1. Valorile stabilite de norme ca termen de comparaţie
7.3.2. Alegerea nivelurilor de acţiune relevante pentru
benzile de frecvenţă măsurate
7.3.3. Cazul suprapunerii benzilor de frecvenţă pentru
efecte termice şi nontermice
7.3.4. Utilizarea nivelurilor de acţiune joase şi înalte
7.4. Evaluarea expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple
7.4.1. Regula frecvenţei multiple
7.4.2. Metoda vârfului ponderat
7.5. Concluziile evaluatorului privind rezultatele măsurărilor şi
recomandări necesare
81
82
84
86
86
87
89
91
92
93
94
95
5
8. Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale
angajatorului în privinţa măsurării câmpurilor
electromagnetice şi a evaluării expunerii
9. Bibliografie
98
102
ANEXE
Anexa 1. Obligaţiile angajatorului: articole din HG
520/2016
Anexa 2. Valori-limită de expunere şi niveluri de
declanşare a acţiunii pentru efecte nontermice
Anexa 3. Valori-limită de expunere şi niveluri de
declanşare a acţiunii pentru efecte termice
Anexa 4. Limite de expunere şi niveluri de referinţă
(acţiune) pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe
sub 1 Hz şi mişcarea în câmpuri magnetice statice
Anexa 5. Sumarea câmpurilor de frecvenţe multiple prin
metoda vârfului ponderat
Anexa 6. Modele de buletin / raport de măsurări ale
nivelurilor de câmpuri electromagnetice
Contents in English
106
110
120
127
129
133
140
6
Abrevieri
AGNIR – Grupul Consultativ pentru Radiaţiile Ne-Ionizante (Marea
Britanie)
AIMD – dispozitive medicale active implantate (Active Implanted
Medical Devices)
ANFR – Agenţia Naţională a Frecvenţelor (Franţa)
ASRO – Organismul Naţional de Standardizare din România
(denumire anterioară: Asociaţia de Standardizare din Romania)
CEM – câmpuri electromagnetice
CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în
Electrotehnică
CEPT – Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi
Telecomunicaţiilor
EC – Comisia Europeană
ECC – Comitetul pentru Comunicaţii Electronice al CEPT
EN – standard european
EP – Parlamentul European
EU – Uniunea Europeană
ICNIRP – Comisia Internaţională de Protecţie împotriva Radiaţiilor
Ne-Ionizante
IEC – Commisia Electrotehnică Internatională
IEEE – Institutul Inginerilor Electrotehnişti şi Electronişti
(organizaţie internaţională)
IRPA – Asociația Internațională de Protecție Radiologică
ITU – Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor
MFR – regula frecvenţei multiple
OMS / WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii / World Health
Organization
SAR – rata de absorbţie specifică
SR – standard român
SR EN – standard european adoptat ca standard român
WPM – metoda vârfului ponderat (weighted peak method)
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
7
Introducere
Normele actualele de expunere a lucrătorilor la câmpuri
electromagnetice (CEM) au fost adoptate prin HG nr. 520 din 16
iulie 2016 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice. Această hotărâre transpune în legislaţia naţională
prevederile Directivei europene nr. 35/2013. Noile norme înlocuiesc
cerinţele de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor
la CEM stabilite anterior prin HG 1136/2006.
HG 520/2016 a încorporat prevederile Directivei
2013/35/UE şi a preluat integral anexele directivei în care sunt
prezentate valorile-limită de expunere (ELV) şi nivelurile de
declanşare a acţiunii (AL). Astfel, la fel ca în cazul directivei
europene, noile norme naţionale aduc modificări importante ale
sistemul de limite de expunere, în primul rând în ceea ce priveşte
numărul de limite utilizate şi mărimile fizice prin care sunt
exprimate. De asemenea, au fost modificate unele valori ale limitelor
de expunere sau ale nivelurilor de declanşare a acţiunii, precum şi
unele benzi de frecvenţă pe care se aplică aceste valori.
Datorită complexităţii noilor norme, Comisia Europeana a
publicat, în noiembrie 2015, un “Ghid facultativ de bune practici
pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind
câmpurile electromagnetice”. O mare parte dintre informaţiile şi
recomandările din ghidul european sunt, în general, pe înţelesul unei
categorii largi de cititori, fiind la îndemâna celor care nu au o
pregătire de specialitate în domeniul expunerii umane la CEM. Cu
toate acestea, există destul de multe situaţii în care informaţiile
oferite de ghidul european sunt la un nivel tehnic relativ ridicat – în
special în anexele tehnice din volumul I, precum şi unele pasaje din
Introducere
8
volumul II. În aceste situaţii angajatorilor le va fi necesar ajutorul din
partea specialiştilor în domeniu, atât pentru înţelegerea informaţiilor
furnizate, cât şi pentru aplicarea lor în practică.
Pentru utilizarea corectă a prevederilor normelor naţionale
de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se pot folosi
informaţiile, recomandările şi studiile de caz prezentate în ghidul
european. De altfel, pentru corecta evaluare a expunerii lucrătorilor,
HG 520/2016 prevede utilizarea ghidului european, atât de către
angajatori (art. 13), cât şi de către furnizorii externi de servicii de
evaluare (art. 4).
Cu toate acestea, volumul mare de informaţii din ghidul
european (volumele I şi II au in total peste 400 de pagini) poate
conduce la dificultăţi de parcurgere şi înţelegere corectă a
informaţiilor oferite. Dificultăţi mai mari pot fi întâmpinate în cazul
situaţiilor de expunere complexe care presupun parcurgerea mai
multor secțiuni sau chiar a tuturor secţiunilor din volumul I.
În acest context legat de dificultatea sporită a noilor norme
naţionale, precum şi de dimensiunea amplă a ghidului european,
prezentul ghid caută să aducă clarificările necesare într-o manieră cât
mai concisă. Spre deosebire de ghidul european, acest ghid
reprezintă un material mult mai scurt, mai uşor de parcurs şi de
înțeles. Materialul propus se adresază într-un limbaj clar şi
nesofisticat unui public larg şi variat: angajatorilor, responsabililor
cu activitatea de sănătate şi securitate în muncă, personalului din
direcţiile de sănătate publică, precum şi furnizorilor de servicii de
măsurare a câmpurilor electromagnetice.
Ghidul de faţă preia în mod sintetic principalele informații
din ghidul european, la care a contribuit şi primul autor al acestei
cărţi, dar şi din alte documente cum sunt monografiile Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS) sau standardele române, europene şi
internaţionale.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
9
Toate aceste informaţii au fost sistematizate într-o manieră
care facilitează utilizarea lor în practică. De exemplu, toate etapele
de evaluare a conformității sunt cuprinse intr-un singur capitol pentru
a oferi cititorului o imagine de ansamblu și, totodată, o parcurgere
cursiva, pas cu pas, a etapelor necesare pentru rezolvarea situaţiei
întâlnite la locurile de muncă.
În domeniul legislației, materialul prezentat caută să aducă
lămuriri asupra semnificaţiei prevederilor tehnice ale HG 520/2016 şi
asupra schimbărilor aduse de noile norme de expunere. De
asemenea, sunt făcute recomandări referitor la modul de aplicare
corectă în practică a acestor prevederi, în special cele care privesc
modalităţile de verificare a conformităţii.
Capitolele cu caracter tehnic, referitoare la măsurarea
nivelurilor de CEM, la buletinele (rapoartele) de măsurări şi la
interpretarea datelor prezentate în acestea, se adresează, cu
predilecţie, atât furnizorilor de servicii de măsurare a CEM, cât şi
celor care interpretează rezultatele din buletinele de măsurări.
Subiectul măsurării CEM a fost abordat doar pe scurt, acesta fiind un
domeniu complex care este reglementat de standarde tehnice
specifice.
Aspectele tehnice referitoare la modul de întocmire a
buletinelor de măsurări, precum şi aspectele mai detaliate referitoare
la valorile-limită de expunere şi la nivelurile de declanşare a acţiunii
sunt prezentate în anexe. Anexele mai curpind şi toate articolele
selectate din întreg textul HG 520/2016, referitoare la obligaţiile
angajatorului.
Ghidul este astfel structurat încât cititorul poate parcurge
materialul propus spre documentare în ordinea care îi este
convenabilă. În funcţie de experienţa şi de scopul său, utilizatorul
ghidului se poate orienta spre capitolele şi anexele care îi pot facilita
demersul.
Introducere
10
Desigur, toţi cei interesaţi de mai multe detalii privind
evaluarea conformităţii expunerii la CEM vor găsi informaţii
suplimentare în anexele tehnice din ghidul european, precum şi în
standardele tehnice europene în domeniul expunerii umane la CEM,
o parte dintre ele adoptate sau în curs de adoptare ca standarde
române. În aceste materiale, furnizorilor de servicii de evaluare a
expunerii şi de măsurare a CEM vor găsi o multitudine de
recomandări de bune practici, precum şi metode de măsurare şi de
calcul.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
11
1. Noţiuni privind expunerea la câmpuri
electromagnetice
Organismul uman poate fi expus la câmpuri
electromagnetice (CEM) de mai multe feluri care se clasifică în
funcţie de natura lor şi de domeniul de frecvenţă:
câmpuri electrice şi câmpuri magnetice statice (0 Hz);
câmpuri electrice şi câmpuri magnetice de joasă
frecvenţă (sub 100 kHz);
câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă (100 kHz
– 300 GHz): radiofrecvenţă (RF) şi microunde.
Cu excepţia câmpurilor electrice sau magnetice statice, toate
celelalte tipuri de câmp sunt variabile în timp, adică amplitudinea lor
într-un punct se modifică în timp, în mod periodic sau, cu altfel spus,
oscilează. Oscilaţia câmpului electromagnetic poate fi localizată
(Fig. 1.1) sau se poate propaga în spaţiu (Fig. 1.2) de la un punct la
altul. Atunci când CEM se propagă în spaţiu, câmpul respectiv
reprezintă o undă electromagnetică.
Fig. 1.1. Oscilaţii locale: variaţia periodică în timp a intensităţii
câmpului electric într-un punct dat din spaţiu.
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM
12
Fig. 1.2. Unda: variaţia periodică în spaţiu a intensităţii câmpului
electric la un moment de timp dat.
Câmpurile electromagnetice sunt caracterizate de o serie de
parametri, dintre care cei mai importanţi din punct de vedere al
determinării expunerii sunt următorii:
frecvenţa,
perioada,
lungimea de undă,
nivelul,
forma de undă,
modulaţia.
Frecvenţa reprezintă numărul de oscilaţii pe secundă şi se
măsoară în Hz. Perioada oscilaţiei este durata necesara pentru
efectuarea unei oscilaţii complete şi se măsoară în secunde. Aceste
două mărimi sunt legate între ele şi anume, frecvenţa este egală cu
inversul perioadei de oscilaţie:
(1.1) f = 1/T
Lungimea de undă este definită ca distanţa dintre două
maxime sau minime consecutive ale undei electromagnetice la un
moment dat (Fig. 1.2) şi este măsurată în metri.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
13
1.1. Mărimi prin care se exprimă nivelul câmpului extern
Nivelul câmpului electromagnetic poate fi exprimat prin mai
multe mărimi fizice (tabelul 1.1). În funcţie de vectorul de câmp
determinat şi de frecvenţa câmpului, mărimile fizice prin care se
exprimă nivelul CEM sunt:
intensitatea câmpului electric E,
intensitatea câmpului magnetic H,
inducţia magnetică (densitatea de flux magnetic) B,
densitatea de putere (a undei plane echivalente) S.
Densitatea de putere (vectorul Poynting) este produsul dintre
intensităţile de câmp, electric şi magnetic:
(1.2) S = E • H
Normele de expunere au stabilit nişte niveluri de referinţă cu
care se compară nivelurile de câmp extern. În HG 520/2016
nivelurile de referinţă sunt denumite niveluri de declanşare a
acţiunii sau, pe scurt, niveluri de acţiune.
Tabelul 1.1. Mărimi fizice prin care poate fi exprimat nivelul
câmpurilor electromagnetice externe.
Mărime Simbol Unitate de măsură Simbol
Intensitatea câmpului electric E volt pe metru V/m
Intensitatea câmpului magnetic H amper pe metru A/m
Inducţia magnetică B tesla T
Densitatea de putere S watt pe metru pătrat W/m2
Note: 1. Deoarece unitatea de măsură pentru inducţia magnetică, tesla (T) are o valoare foarte mare, în practică pentru exprimarea valorilor inducţiei magnetice se utilizează submultiplii mili (mT) şi micro (µT).
2. În normele în vigoare, nu se mai utilizează intensitatea câmpului magnetic H pentru exprimarea de niveluri de declanşare a acţiunii.
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM
14
1.2. Zone de câmp: câmp apropiat şi câmp îndepărtat
Caracteristicile câmpului electromagnetic în spaţiul care
înconjoară sursa depind de distanţa faţă de sursă şi de lungimea de
undă. Lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa:
(1.3) = c / f
c fiind viteza de propagare în aer de 3•108 m/s.
În funcţie de raportul dintre distanţa faţă de sursa şi lungimea
de undă (sau dimensiunea antenei), punctul în care se determină
nivelul de câmp electromagnetic se poate situa fie în zona de câmp
apropiat, fie în zona de câmp îndepărtat (IEEE, 2003; ITU, 2008).
Zona de câmp îndepărtat
Zona de câmp îndepărtat este situată la distanţe faţă de sursă
care sunt considerabil mai mari decât lungimea de undă. Câmpul se
propagă sub formă de undă electromagnetică, iar intensităţile de
câmp electric şi magnetic sunt reciproc perpendiculare şi totodată
perpendiculare pe direcţia de propagare. Între cele două intensităţi
de câmp, câmp electric şi magnetic, există un raport constant numit
impedanţă de undă:
(1.4) H
EZ
În condiţii de spaţiu liber, când unda se propagă prin aer,
impedanţa de undă are valoarea de 377 Ω. Deoarece între
intensităţile de câmp electric şi magnetic, există un raport constant,
este suficient să se măsoare una dintre ele şi, apoi se poate calcula
cealaltă dintre ele, iar densitatea de putere se poate calcula cu
ajutorul ecuaţiei 1.2.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
15
Zona de câmp apropiat
Regiunea din vecinătatea sursei de câmp electromagnetic
este denumită zona de câmp apropiat. In această zonă, vectorii de
câmp electric şi magnetic nu sunt în mod necesar perpendiculari între
ei, iar raportul lor variază mult de la un punct la altul.
În zona de câmp apropiat este necesar să se măsoare ambele
intensităţi de câmp, electric şi magnetic, deoarece nu există un raport
constant între ele. Mai mult, deoarece în această zonă câmpul are un
caracter predominat neradiant, deci nu poate fi considerat o undă.
Astfel, în zona de câmp apropiat nu are sens să se utilizeze densitatea
de putere a undei electromagnetice pentru determinarea nivelurilor
de câmp.
1.3. Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu corpul
uman
Interacţiunea dintre câmpurile electromagnetice şi corpul
uman conduce la un transfer de energie de la câmp la mediul
biologic. Ca urmare a absorbţiei de energie pot apărea diverse efecte
la nivelul ţesuturilor şi organelor.
Interacţiuni directe
Interacţiune CEM cu corpul uman conduce la inducerea în
corp de câmpuri interne şi de curenţi electrici. În funcţie de frecvenţa
CEM şi de nivelul acestora, poate să apară sau nu un efect biofizic
sesizabil cum ar fi (AGNIR, 2012; ICNIRP, 2009; ICNIRP, 2010;
ICNIRP, 2016; WHO, 2006; WHO, 2007):
stimularea electrică a ţesuturilor excitabile,
efectul termic,
efecte specifice câmpului magnetic static.
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM
16
În domeniul de joasă frecvenţă predomină efectul de
stimulare a ţesuturilor excitabile din punct de vedere electric.
Curenţii induşi în corp de câmpurile electrice şi magnetice externe
pot conduce la stimularea celulelor nervoase şi a celulelor musculare.
La frecvenţe înalte, se manifestă preponderent efectul de
încălzire a ţesuturilor ca urmare a absorbţiei de energie de la CEM.
Absorbţia de energie electromagnetică depinde, în principal, de
frecvenţa şi de intensitatea CEM, de proprietăţile electrice ale
ţesutului care, la rândul lor, sunt legate de compoziţia chimică, de
structura organului şi de localizarea lui, precum şi de proprietăţile
electrice şi de geometria ţesuturilor din jur lor (AGNIR, 2012).
Câmpurile magnetice statice nu induc curenţi în ţesuturi
deoarece fluxul magnetic este constant în timp, însă fluxul magnetic
exercită forţe asupra sarcinilor electrice din lichidele biologice aflate
în mişcare, în special din sânge. În plus, la deplasarea unei persoane
(sau a unei părţi a corpului) în câmp magnetic static, apare o variaţie
a fluxului magnetic datorită modificării poziţiei corpului (sau a unei
părţi a corpului) faţă de sursa de câmp, ceea ce poate conduce la
senzaţii precum vertij, greaţă, gust metalic şi magnetofosfene la
mişcarea bruscă a capului (ICNIRP, 2014; WHO, 2006).
Interacţiuni indirecte
În afară de interacţiunea directă a CEM cu corpul uman, mai
pot apare şi interacţiuni intermediate de obiecte aflate în câmpul
prezent în spaţiul din jurul persoanei expuse (EC, 2015; WHO,
2006). Efectele datorate interacţiunilor corpului cu obiectele expuse
la CEM se numesc efecte indirecte. Aceste obiecte pot fi exterioare
corpului (Fig. 1.3), precum diverse obiecte metalice, inclusiv obiecte
feromagnetice sau interioare corpului, aşa cum sunt implanturile
metalice pasive sau dispozitivele electronice numite implanturi
active, AIMD (active implanted medical device), de exemplu
stimulatorul cardiac.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
17
Fig.1.3. Lucrător care atinge un obiect conductor
aflat într-un câmp electromagnetic.
Perturbarea câmpului în apropierea corpului uman
Corpul uman perturbă câmpurile electrice statice şi
câmpurile electrice variabile în timp datorită proprietăţilor sale
electrice mult diferite de cele ale aerului din jurul său (ICNIRP,
2010). În contrast cu acestea, câmpurile magnetice statice şi de joasă
frecvenţă nu sunt perturbate de prezenţa corpului uman deoarece
ţesuturile biologice au proprietăţi magnetice similare cu cele ale
aerului.
În cazul câmpurilor electromagnetice de înaltă frecvenţă,
prezenţa corpului biologic perturbă ambele componente ale
câmpului, electrică şi magnetică, datorită cuplajului care există între
cei doi vectori de câmp la aceste frecvenţe. Deşi ţesuturile biologice
au proprietăţi magnetice asemănătoare cu cele ale aerului, valorile
câmpului magnetic în organismul expus diferă de valoarea câmpului
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM
18
magnetic extern în absenţa corpului uman, în zona care ar fi fost
ocupată de acesta. Acest lucru se datorează cuplajului câmpului
magnetic cu câmpul electric deoarece acesta din urmă este direct
influenţat de proprietăţile electrice ale ţesuturilor (AGNIR, 2012;
Goiceanu & Dănulescu, 2006).
1.4. Mărimi prin care se exprimă limitele de expunere
Spre deosebire de nivelurile de câmp electromagnetic extern
şi a restricţiilor asupra acestora, expunerea la câmp electromagnetic
se exprimă prin mărimi fizice care descriu cantitativ interacţiunea
dintre CEM şi corpul uman:
intensitatea câmpului electric intern Ei ,
rata de absorbţie specifică (a energiei) SAR,
absorbţia specifică (de energie) SA,
densitatea de putere a undei incidente S,
inducţia magnetică statică şi lent variabilă B0,
densitate de curent indus în corp J.
Rata de absorbţie specifică SAR (Specific Absorption Rate)
(Durney 1986, Suess 1989) reprezintă rata de absorbţie a energiei pe
unitatea de masă, iar unitatea de măsură este W/kg.
Absorbția specifică reprezintă energia absorbită de unitatea
de masă de țesut biologic, pe durata unui singur impuls al câmpurilor
pulsatorii. Această mărime se exprimă în jouli pe kilogram (Jkg–1
) şi
se utilizează pentru stabilirea limitelor față de efectele auditive
datorate expunerii la câmpuri pulsatorii de microunde.
Densitatea de putere (S) reprezintă raportul dintre puterea
radiantă incidentă perpendicular pe o suprafață și aria suprafeței
respective şi se exprimă în wați pe metru pătrat (Wm-2
). Această
mărimea se utilizată la frecvențe foarte înalte, pentru care adâncimea
de pătrundere în corp este scăzută.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
19
Tabelul 1.2. Mărimi fizice care pot fi utilizate pentru exprimarea
expunerii la CEM şi stabilirea de limite de expunere.
Mărime Simbol Unitate de măsură Simbol
Intensitatea câmpului electric intern Ei volt pe metru V/m
Inducţia magnetică statică externă B0 tesla T
Densitatea de curent indus J amper pe metru pătrat A/m2
Rata de absorbţie specifică SAR watt pe kilogram W/kg
Absorbţia specifică (de energie) SA joule pe metru pătrat J/m2
Densitatea de putere a undei incidente S watt pe metru pătrat W/m2
Note: 1. Deoarece unitatea de măsură pentru inducţia magnetică, tesla (T) are o valoare foarte mare, în practică pentru exprimarea valorilor inducţiei magnetice se utilizează submultiplii mili (mT) şi micro (µT).
2. În normele în vigoare, nu s-au mai stabilit limite pentru densitatea de curent indus în corp J, în schimb s-a utilizat intensitatea câmpului electric intern Ei pentru limitarea expunerii.
3. Normele actuale au stabilit valori-limită de expunere pentru densitatea de putere a undei incidente doar la frecvenţe peste 6 GHz.
În principiu, toate mărimile enumerate mai sus pot fi utilizate
pentru evaluarea expunerii umane la CEM, precum şi la limitarea
expunerii. Cu toate acestea, nu este necesar să se utilizeze toate
aceste mărimi, unele dintre ele fiind redundante.
Menţionăm faptul că, în normele actuale, limita de expunere
pentru efecte nontermice de stimulare electrică este exprimată prin
intermediul intensităţii câmpului electric intern Ei , în locul densităţii
de curent indus în corp J utilizate în normele precedente.
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM
20
2. Principalele prevederi ale normelor de expunere
a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice
Actualele norme naţionale de expunere a lucrătorilor la
câmpurile electromagnetice au fost adoptate prin HG nr. 520 din 16
iulie 2016 (Guvernul României, 2016). Aceste norme stabilesc
cerinţele de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor
la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi le înlocuiesc pe
cele stabilite anterior prin HG 1136/2006 .
HG 520/2016 a transpus în legislaţia naţională prevederile
Directivei 2013/35/UE (EP & Council of the EU, 2013). Normele
naţionale de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice au
încorporat toate prevederile tehnice ale Directivei 2013/35/UE.
Astfel, HG 520/2016 a preluat integral anexele directivei în care sunt
prezentate valorile-limită de expunere (ELV) şi nivelurile de
declanşare a acţiunii (AL).
Principalele prevederi ale normelor naţionale de expunere a
lucrătorilor la câmpurile electromagnetice, adoptate prin HG
520/2016, sunt focalizate, la fel ca şi în cazul Directivei 2013/35/UE,
pe următoarele direcţii:
Efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
Limitele de expunere şi nivelurile de acţiune;
Obligaţiile angajatorului:
Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor;
Adoptarea de măsuri pentru evitarea sau reducerea
riscurilor;
Informarea şi instruirea lucrătorilor;
Consultarea şi participarea lucrătorilor.
Supravegherea sănătăţii.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
21
Valorile-limită de expunere au fost stabilite pe baza
efectelor directe pe termen scurt ale expunerii la CEM.
În ceea ce priveşte obligaţiile angajatorului, majoritatea lor
sunt cuprinse în capitolul II din hotărâre: "Obligaţiile angajatorului"
şi sunt focalizate pe cele patru direcţii menţionate mai sus. HG
520/2016 mai prevede şi alte câteva obligaţii cuprinse în alte
capitole. Anexa 1 din ghidul de faţă prezintă articolele din hotărâre
referitoare la obligaţiile angajatorului.
Pentru determinarea expunerii, hotărârea prevede utilizarea
Ghidului facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a
Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice (EC,
2015), numit în continuare, pe scurt, ghidul european.
De asemenea, HG 520/2016 defineşte noţiunea de „servicii
sau persoane competente” care pot furniza servicii de evaluare,
măsurare şi/sau calculare a expunerii lucrătorilor la CEM.
Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi la câmpuri
electromagnetice se face de către personal medical specializat, în
conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
2.1. Efecte ale câmpurilor electromagnetice
Conform art. 2, HG 520/2016 „reglementează toate efectele
biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile
electromagnetice‖. Această hotărâre ia în considerare „efectele
biofizice directe pe termen scurt‖ bine cunoscute şi acceptate de
comunitatea ştiinţifică internaţională.
Normele naţionale „nu vizează efectele pe termen lung ale
expunerii la câmpurile electromagnetice‖, efecte pentru care nu s-a
putut stabili o relaţie de cauzalitate clară şi nici nu a fost determinată
o relaţie doză-efect. Din aceste motive, efectele pe termen lung nu au
fost acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională şi nu au putut
fi luate în considerare de către organismele internaţionale pentru
stabilirea de limite de expunere.
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM
22
Efectele biofizice directe cunoscute ale câmpului
electromagnetic asupra corpului uman includ:
Efecte termice;
Stimularea electrică a muşchilor, a nervilor sau a
organelor senzoriale;
Curenţii induşi în membre.
Stimularea electrică a organelor senzoriale datorată expunerii
la câmpuri magnetice intense, statice sau de foarte joasă frecvenţă,
se poate manifesta prin simptome tranzitorii. Astfel, stimularea
datorată câmpurilor electrice induse în sistemul vestibular de câmpul
magnetic extern, poate conduce la vertij, iar stimularea retinei poate
provoca senzaţii vizuale numite fosfene. Stimularea electrică mai
poate determina o perturbare temporară a funcţiilor cerebrale
sau musculare ceea ce poate reprezenta un risc la adresa securităţii
lucrătorului.
Efectele indirecte se datorează prezenţei, în spaţiul unde
există câmpul electromagnetic, a unui obiect exterior, purtat pe corp
sau implantat. În funcţie de natura obiectului, interacţiunea cu
câmpul poate conduce la următoarele efecte:
Interferenţe cu echipamente şi dispozitive medicale
pasive (structuri metalice) sau active (dispozitive
electronice), implantate sau purtate pe corp;
Proiectarea (smulgerea) de obiecte feromagnetice aflate
în câmpuri magnetice statice;
Curenţi de contact la atingerea obiectelor metalice;
utilizate. De asemenea, se va ţine cont de condiţiile de propagare, de
existenţa factorilor perturbatori şi de situaţiile de expunere întâlnite.
La selectarea echipamentului de măsură trebuie să se ţină
cont de următoarele caracteristici ale expunerii la CEM (EC, 2015;
ASRO, 2009a):
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
70
Mărimea fizică de interes:
intensitatea câmpului electric E,
inducţia magnetică B ,
densitatea de putere S ;
Domeniul de frecvenţă al surselor de CEM;
Ordinul de mărime al nivelului de CEM estimat;
Forme de undă, caracteristici de modulaţie;
Polarizarea câmpului;
Variaţia câmpului în spaţiu:
zona de câmp,
câmpuri neuniforme.
Mărimea fizică de interes
În domeniul de joasă frecvenţă trebuie evaluate separat
câmpurile electrice şi cele magnetice. De asemenea, şi în domeniul
de înaltă frecvenţă, în zona de câmp apropiat, trebuie să fie evaluate
ambele componente, electrică şi magnetică, ale câmpurilor
electromagnetice.
În acord cu mărimile fizice de interes, se vor selecta sondele
de măsură adecvate: sonde de câmp electric sau sonde de câmp
magnetic. În cazul sondelor pentru densitatea de putere, se va avea în
vedere faptul că aceste sonde nu determină direct densitatea de
putere S, ci măsoară fie intensitatea câmpului electric E, fie
intensitatea câmpului magnetic H sau inducţia magnetică B
(Goiceanu & Dănulescu, 2006).
În domeniul de înaltă frecvenţă, unele instrumente de măsură
sunt proiectate să indice rezultatul măsurării componentei magnetice
în termeni de intensitatea câmpului magnetic H. În acest caz, ulterior
măsurării, se va face conversia rezultatelor în valori ale inducţiei
magnetice B.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
71
Domeniul de frecvenţă
Domeniul de frecvenţă măsurat de instrumentul de măsură
trebuie să acopere spectrul de frecvenţă emis de sursa sau de sursele
de CEM prezente în mediul de muncă. În general instrumentele
măsoară fie câmpuri de înaltă frecvenţă, fie câmpuri de joasă
frecvenţă, fie câmpuri statice.
În funcţie de tipul de răspuns în frecvenţă, instrumentele de
măsurare a câmpurilor se împart în:
instrumente de bandă largă,
instrumente de bandă îngustă.
Instrumentele de bandă largă răspund simultan la toate
frecvenţele din domeniul de frecvenţă acoperit cu o anumită sondă.
Astfel, instrumentele de bandă largă sunt utile pentru determinări
globale ale nivelului de CEM pe întreg domeniu de frecvenţă
acoperit.
Instrumentele de bandă îngustă răspund, la un moment dat,
la o singură frecvenţă, mai precis o bandă îngustă de frecvenţă.
Aceste instrumente se acordează pe o anumită frecvenţă sau baleiază
o bandă de frecvenţă într-un anumit interval de timp. Spre deosebire
de instrumentele de bandă largă, cele de bandă îngustă determină, în
plus, şi frecvenţa componentelor spectrale.
Măsurările de bandă îngustă sunt o formă de măsurări
detaliate şi sunt deosebit de utile mai ales în situaţiile în care (ECC,
2007; Goiceanu & Dănulescu, 2006; ITU, 2011):
nivelurile de acţiune AL pentru componentele spectrale
prezente sunt diferite;
este necesară determinarea contribuţiei anumitor
componente spectrale.
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
72
Forme de undă, caracteristici de modulaţie
Instrumentele şi sondele de măsură vor ţine cont de forma de
undă a CEM generate de sursă. Sistemul de măsură trebuie să poată
răspunde suficient de rapid în raport cu viteza de variaţie a
semnalului emis. La alegerea instrumentelor şi a sondelor se va ţine
cont de faptul că diferite tipuri de modulaţie au diferiţi parametri
caracteristici şi sunt necesare anumite valori ale ratei de eşantionare a
instrumentului de măsură, precum şi a timpului de integrare
(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003).
Variaţia câmpului în spaţiu şi zona de câmp
În apropierea unor surse, câmpul poate fi foarte neuniform
pe distanţe comparabile cu dimensiunea sondei de măsură. În aceste
condiţii valoarea indicată de instrumentul de măsură va fi o medie a
câmpului pe volumul ocupat de sondă. Din acest motiv, cu cât
dimensiunea sondei este mai mică, cu atât rezultatul măsurării va fi
mai apropiat de valoarea maximă a câmpului în volumul sondei
(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003).
În imediata apropiere a sursei, la distanţe foarte mici (în
general sub 20 cm), senzorii din sondă pot să cupleze cu sursa de
câmp, ceea ce poate conduce la rezultate afectate de erori mari. În
cazurile în care distanţele dintre punctele de interes şi sursa de CEM
sunt prea mici sau când există neuniformităţilor accentuate, nu se
pot efectua măsurări semnificative. Expunerile la câmpuri cu
neuniformitate accentuată pot apărea, nu doar în zona de câmp
apropiat, ci şi în zona de câmp îndepărtat, în special datorită
reflexiilor pe diverse obiecte conductoare. În toate aceste situaţii, va
fi necesar să se realizeze un studiu de dozimetrie numerică în scopul
verificării conformităţii cu ELV (EC, 2015; IEEE, 2003).
În contrast, în zona de câmp îndepărtat, în condiţii de spaţiu
liber, se poate măsura doar una dintre cele două componente ale
CEM, fie intensitatea câmpului electric E, fie intensitatea câmpului
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
73
magnetic H (sau inducţia magnetică B). Ulterior, dacă este necesar,
se poate calcula cealaltă componentă de câmp, precum şi densitatea
de putere S, cu ajutorul ecuaţiilor 6.1, 6.2 şi 6.3 care caracterizează
zona de câmp îndepărtat:
(6.1) E = Z • H
(6.2) H = E / Z
(6.3) S = E • H
Menţionăm faptul că, dacă există reflexii sau absorbţii
importante, atunci nu sunt îndeplinite condiţiile de spaţiu liber şi, în
consecinţa trebuie măsurate ambele componente de câmp deoarece
nu pot fi utilizate formulele de calcul de mai sus.
6.3.3. Alegerea punctelor de măsurare
Măsurarea CEM trebuie să se facă în punctele de interes în
raport cu poziţia lucrătorului la locul de muncă, în special în cele în
care nivelurile de câmp au valorile cele mai mari. Măsurările se vor
efectua în câmp neperturbat, în absenţa lucrătorului, dar vor ţine cont
de locurile în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi de
distanţele faţă de sursele de CEM. De asemenea, se vor lua în
considerare poziţiile corpului şi ale membrelor lucrătorului pe
parcursul activităţii din locaţia respectivă (EC, 2015).
Se mai pot efectua măsurări şi în alte locuri, în puncte
specifice în jurul surselor de CEM, mai ales în puncte
corespunzătoare traseelor parcurse de lucrător în desfăşurarea
activităţii sale sau la deplasarea între două puncte de lucru. Prin
măsurări de tatonare în jurul sursei se mai poate determina şi locaţia
în care nivelul de câmp are valoarea maximă. De interes pentru
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
74
evaluarea expunerii este, în primul rând, valoarea maximă a
câmpului electromagnetic în spaţiul ocupat de lucrător în diverse
momente ale activităţii sale.
Punctele de măsurare – numite adesea locaţii – trebuie să fie
bine alese, reprezentative pentru expunerea lucrătorilor, astfel încât
să permită o bună evaluare a expunerii lor. Localizarea în spaţiul de
lucru a punctelor de măsurare trebuie să fie precis descrisă în
buletinul / raportul de măsurări, prin precizarea distanţelor faţă de
sursele de CEM relevante şi faţă de obiectele de dimensiuni mari
care pot perturba câmpul. În anumite situaţii, pentru precizarea
exactă a punctelor în care s-au efectuat măsurările, se pot realiza
schiţe cu localizarea punctelor de măsurare (ASRO, 2009a; EC,
2015).
Pentru anumite situaţii de expunere localizată şi pentru
posturi corporale relevante, se pot alege puncte de măsurare care să
corespundă diverselor zone corporale:
cap,
trunchi,
membre.
În acest fel se facilitează verificarea conformităţii expunerii cu
nivelurile de acţiune relevante porţiunii din corpul lucrătorului aflate
în proximitatea sursei de câmp electromagnetic.
În cazul câmpurilor cu gradient ridicat, este necesar să se
efectueze măsurări în mai multe puncte din volumul ocupat de corpul
lucrătorului sau de zona de corp expusă. În aceste situaţii, se vor
utiliza sonde de câmp cu dimensiuni cât mai mici pentru a evidenţia
neuniformitatea câmpului şi pentru a putea înregistra valorile
maxime ale câmpului (ASRO, 2009a, IEEE, 2003).
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
75
6.3.4. Protecţia personalului şi a instrumentelor de măsură
Protecţia personalului care evaluează un anumit loc de
muncă trebuie să respecte aceleaşi principii ca în cazul lucrătorului
de la locul de muncă evaluat. Operatorul instrumentului de măsură
nu trebuie să fie expus la niveluri de CEM care depăşesc AL şi pot
conduce la depăşirea ELV.
În cazul surselor puternice, măsurările vor debuta la distanţă
suficientă pentru a asigura protecţia personalului care efectuează
măsurările şi protecţia instrumentului şi a sondelor utilizate. Înainte
de a începe măsurările, dacă situaţia de expunere permite, se pot
efectua calcule pe bază de formule simple pentru estimarea
nivelurilor de câmp, cel puţin în punctelele în care se vor face
primele măsurări.
De asemenea, pe parcursul efectuării măsurărilor, trebuie
evitate efectele indirecte ale CEM:
- Proiectarea obiectelor feromagnetice în câmp
magnetic static;
- Curenţi de contact;
- Şocuri electrice.
6.4. Cerințe privind buletinele / rapoartele de măsurări
Furnizorii de servicii trebuie să înainteze angajatorului un
buletin de detrminări / raport de măsurări care să prezinte rezultatele
măsurărilor, să explice semnificația rezultatelor și să ofere concluzii
clare. Dacă este cazul, buletinul ar trebui să conțină, de asemenea,
recomandări privind măsuri viitoare (EC, 2015).
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
76
Buletinul de măsurări trebuie să includă toate informaţiile
necesare pentru interpretarea rezultatelor măsurărilor din punct de
vedere al expunerii lucrătorilor şi al evaluării conformităţii cu
normele de expunere (Goiceanu et al, 2017a). De asemenea, raportul
va conţine toate informaţiile necesare pentru repetarea măsurărilor în
aceleaşi condiţii, precum şi informaţiile cerute de metoda utilizată, în
acord cu cerinţele specifice ale metodei (ASRO, 2009a).
Buletinul de măsurări trebuie să includă următoarele informaţii
(ASRO, 2009a; EC, 2015):
data şi ora măsurărilor;
echipa care a efectuat măsurările;
locul de muncă evaluat (adresa, numărul camerei);
lista surselor de CEM prezente;
caracteristicile surselor de câmp relevante (frecvenţa,
modulaţia, modelul, numărul serial);
regimul de lucru al sursei în timpul măsurării;
instrumentele şi sondele de măsură utilizate şi
setările echipamentului (banda de frecvenţă a filtrului,
domeniul dinamic, rata de eşantionare, etc.);
condiţii de mediu (temperatură, umiditate);
incertitudinea totală de măsurare;
locaţiile punctelor de măsură (localizare în spaţiul de
lucru, distanţa faţă de sursele relevante de CEM,
înălţime faţă de sol);
motivarea alegerii punctelor de măsură (de exemplu:
localizarea persoanei expuse);
rezultatele măsurărilor;
nivelurile de declanşare a acţiunii AL la frecvenţele
măsurate;
data ultimei calibrări a echipamentului de măsură.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
77
Rezultatele măsurărilor de CEM trebuie prezentate într-o
manieră clară şi precisă, alături de informaţiile prezentate mai sus.
Lipsa unora dintre informaţiile enumerate poate conduce la dificultăţi
de interpretare a rezultatelor măsurărilor şi de evaluare a
conformităţii cu normele de expunere.
Buletinele de măsurări trebuie să conţină tabele separate
pentru măsurările efectuate în scopul evaluării conformităţii cu
nivelurile de acţiune pentru efectele termice, respectiv nontermice.
Cele două tipuri de evaluare presupun modalităţi diferite de măsurare a
CEM, în primul rând în ceea ce priveşte medierea temporală, iar acest
lucru trebuie specificat în tabele, de exemplu prin note de subsol.
În cazul efectelor nontermice se recomandă să se prezinte
tabele separate cu valorile câmpurilor electric şi, respectiv,
magnetic deoarece benzile de frecvenţă cu nivelurile de acţiune sunt
diferite. În acest fel, maniera de prezentare a datelor este mai clară şi
se evită posibile confuzii.
Chiar dacă în fişa de măsurări rezultatele au fost colectate în
altă manieră, de exemplu într-un tabel unic, în buletinul de măsurări
tabelele trebuie să fie separate pentru efecte termice, respectiv efecte
nontermice. Toate tabelele trebuie să fie explicite şi uşor de înţeles
chiar şi pentru cei care nu sunt specialişti în domeniu.
Tabelele din buletinele de măsurări nu trebuie să conţină toate
benzile de frecvenţă din normele de expunere, ci doar pe acelea în care
există surse de CEM şi se efectuează măsurări. În funcţie de sursele
prezente, cât şi de posibilităţile de măsurare, benzile de frecvenţă
raportate în buletinele de măsurare pot fi mai mici decât cele din
norme (sub-benzi). Folosirea de sub-benzi este necesară pentru a
reflecta benzile efectiv măsurate şi a nu induce în eroare privind benzi
sau sub-benzi de frecvenţă pentru care nu s-au efectuat măsurări.
În anexa 6 sunt prezentate modele de buletine de măsurare
conforme cu cerinţele normelor de expunere şi a standardelor de
măsurare.
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
78
6.5. Greşeli frecvente întâlnite la măsurarea câmpurilor
Schimbările apărute în noile norme de expunere la CEM, atât
pe plan european, cât şi pe plan naţional, au condus la creşterea
complexităţii procesului de evaluare a conformităţii expunerii
lucrătorilor. Modificările şi completările aduse de normele actuale au
ridicat gradul de dificultate şi în cazul verificării conformităţii prin
măsurarea nivelurilor de CEM (Goiceanu et al, 2017c). Pe fondul
schimbărilor apărute, autorii au întâlnit diverse situaţii în care unii
furnizori de servicii implicaţi în determinarea nivelurilor de expunere
la CEM au aplicat în mod eronat sau au ignorat unele prevederi ale
normelor de expunere sau ale standardelor tehnice (Morega &
Calotă, 2016; Goiceanu et al, 2017b).
Greşeala cel mai frecvent întâlnită constă în efectuarea de
măsurări pentru echipamente aflate pe lista celor considerate
conforme: echipamentele cuprinse în tabelul 3.2. din ghidul european
şi în tabelul 1 din SR EN 50499. Aşa cum s-a arătat în subcapitolul
4.2, aceste echipamente sunt automat considerate conforme cu
normele şi nu se efectuează măsurări ale nivelurilor de CEM.
O altă greşeală constă în exprimarea rezultatului măsurării în
alte unităţi de măsură decât cele specificate de actualele norme.
Acest lucru se datorează modificării care a apărut în norme referitor
la nivelurile de declanşare a acţiunii pentru vectorul de câmp
magnetic. În normele în vigoare se utilizează niveluri de declanşare a
acţiunii exprimate prin inducţia magnetică B măsurată în microtesla
(µT), în locul celor din normele anterioare exprimate prin
intensitatea câmpului magnetic H şi care are ca unitate de măsură
amperul pe metru (A/m). În consecinţă, dacă s-a măsurat intensitatea
câmpului magnetic H, valorile măsurate trebuie convertite în
echivalentul lor exprimat prin B şi, în buletinul de măsurări, se vor
raporta valorile inducţiei magnetice B în microtesla (μT).
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
79
Frecvent întâlnită este şi eroarea referitoare la măsurarea
unor mărimi fizice pentru care, pe domeniul de frecvenţă al surselor
de câmp existente la faţa locului, nu mai există valori ale nivelurilor
de acţiune, aşa cum erau stabilite în vechile norme. Pentru densitatea
de putere S normele actuale au stabilit niveluri de acţiune AL doar
pentru frecvenţe cuprinse între 6 – 300 GHz. În precedentele norme,
valorile AL pentru S erau precizate şi pentru frecvenţe între 10 MHz
– 6 GHz, astfel că, la frecvenţe mai mari de 10 MHz, rezultatele
măsurărilor de CEM erau adesea exprimate în termeni de densitate
de putere. Lipsa de atenţie faţă de această modificare a condus la
greşeli în buletinele de măsurări care constau în prezentarea
rezultatelor exprimate prin densitatea de putere în loc de intensitatea
de câmp electric şi / sau magnetic.
Au mai fost întâlnite frecvent şi greşeli legate de
nerespectarea cerinţelor tehnice privind măsurarea CEM în scopul
evaluării expunerii umane: locaţii precizate într-o manieră inexactă,
număr insuficient de măsurări (puncte de măsură) într-o locaţie dată
pentru a face o evaluare corectă a expunerii sau necorelarea benzilor
de frecvenţă măsurate cu cele pentru care normele au stabilit niveluri
de acţiune. În alte cazuri s-a constatat lipsa menţionării distanţelor
faţă de sursele de CEM sau măsurarea nivelurilor de câmp la distanţe
prea mici de sursele de CEM ceea ce conduce la obţinerea de rezultate
eronate.
În ceea ce priveşte modul de prezentare a rezultatelor, în
unele buletine s-a utilizat un tabel unic cu valori ale CEM
corespunzătoare atât efectelor termice, cât şi efectelor nontermice,
deşi modul de măsurare pentru cele două tipuri de evaluări este
diferit. Acest lucru este cu atât mai nepotrivit cu cât normele de
expunere prezintă nivelurile de acţiune corespunzătoare acestor
categorii de efecte în anexe separate şi implicit în tabele separate.
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe
80
Principalele greşeli constatate la măsurarea câmpurilor
electromagnetice de către unii dintre furnizori de servicii de
măsurare a CEM sunt prezentate, în mod sintetic mai jos.
Greşeli frecvent întâlnite în buletinele de măsurare a
nivelurilor de CEM
Măsurarea de CEM pentru echipamente aflate pe lista celor considerate conforme (ghidul european şi SR EN 50499);
Nu s-au menţionat echipamentele generatoare de CEM prezente la locurile unde s-au efectuat măsurări;
Rezultate exprimate prin mărimi fizice şi unităţi de măsură specificate doar în vechile norme: intensitatea câmpului magnetic H (A/m) în loc de inducţia magnetică B (μT);
Necorelarea benzilor de frecvenţă măsurate cu benzile din HG 520/2016;
Măsurarea densităţii de putere S între 10 MHz - 6 GHz, deşi, în actualele norme nu mai există niveluri de acţiune pentru frecvenţe între 10 MHz – 6 GHz;
Nu s-au menţionat nivelurile de acţiune AL la frecvenţele măsurate;
In coloanele cu valorile măsurate, E(V/m) si / sau B(µT), s-a trecut, incorect, prescurtarea nivelului de acţiune AL: „Intensitatea câmpului electric măsurat AL(E) si / sau „Inducţia câmpului magnetic măsurat AL(B)”;
Prezentarea de valori greşite ale AL (HG 520/2016) datorită neatenţiei la formulele de calcul ale AL;
Descriere prea vagă a locaţiilor în care s-au efectuat măsurări;
Număr insuficient de măsurări;
Nu s-a menţionat incertitudinea de măsurare;
Efectuarea de măsurări la distanţe prea mici de sursă.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
81
7. Interpretarea rezultatelor din buletinele de
măsurări
Rezultatele măsurării câmpurilor electromagnetice din
mediul de muncă trebuie interpretate din punct de vedere al
conformităţii valorilor măsurate cu valorile maxime stabilite de
normele de expunere a lucrătorilor. Pentru a fi posibilă interpretarea
rezultatelor este necesar ca măsurările să respecte cerinţele legate de
evaluarea expunerii umane la câmpuri electromagnetice.
Domeniul de frecvenţă acoperit de măsurări trebuie să
includă toate frecvenţele surselor de CEM relevante la care sunt
expuşi lucrătorii din locurile de muncă investigate. Nu este necesar
ca domeniul de frecvenţă să includă şi acele surse care generează
niveluri de câmp mult mai mici decât sursele dominante. În acelaşi
timp, este necesar ca măsurările să se efectueze în benzi de frecvenţă
care să corespundă benzilor de frecvenţă precizate în normele de
expunere sau în sub-benzi ale lor.
Evaluarea expunerii la câmpuri electromagnetice se va
face ţinând cont de efectele relevante în domeniul de frecvenţă
măsurat. Cele două mari categorii de efecte ale expunerii la CEM
sunt efectele termice şi efectele nontermice. Efectele nontermice
sunt preponderente la frecvenţe joase (1 Hz – 10 MHz), în timp ce
efectele termice se manifestă la frecvenţe înalte (100 kHz – 300
GHz). În zona frecvenţelor intermediare, între 100 kHz – 10 MHz,
este necesar să se ia în considerare ambele categorii de efecte,
termice şi nontermice.
În cazul în care valorile CEM înscrise în buletinele /
rapoartele de măsurări depăşesc nivelurile de acţiune AL sau
calculele indică depăşirea indicilor de expunere se va continua cu
una dintre următoarele acţiuni:
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice
82
Verificarea existenţei echipamentelor generatoare de CEM
pe lista celor conforme cu normele de expunere (tabelul 3.2
din ghidul european sau tabelul 1 din SR EN 50499)
Efectuarea de măsurări detaliate;
Efectuarea de studii dozimetrice şi compararea rezultatelor
cu valorile-limită de expunere ELV;
Luarea de măsuri de reducere a expunerii.
Efectuarea de măsurări detaliate se referă la reluarea
măsurărilor cu următoarele cerinţe (în funcţie de situaţia întâlnită):
măsurări pe benzi de frecveţă mai înguste conform
benzilor din normele de expunere;
determinarea frecvenţei CEM prezente;
măsurări în mai multe puncte;
alegerea de noi puncte de măsură mai relevante pentru
expunerea lucrătorilor.
Interpretarea rezultatelor prezentate în buletinele de
măsurare a câmpurilor electromagnetice presupune parcurgerea mai
multor etape descrise în subcapitolele care urmează.
7.1. Verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la
măsurarea câmpurilor şi la buletinele de măsurări
Buletinele de determinări (numite şi rapoarte de măsurări /
încercări) prezintă rezultatele măsurării nivelurilor de câmpuri
electromagnetice, iar acestea trebuie interpretate din punct de vedere
al conformităţii cu normele de expunere a lucrătorilor. Pentru aceasta
este necesar ca atât procesul de măsurare a nivelurilor de câmp, cât şi
modul de redactare a buletinelor de determinări să respecte criteriile
stabilite de normele şi de standardele în vigoare.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
83
Principalele documente care stabilesc aceste criteriile
referitoare la modul de măsurare a CEM şi de întocmire a buletinelor
de determinări sunt:
HG 520/2016 care transpune Directiva UE 2013/35/UE;
“Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în
aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile
electromagnetice” publicat de Comisia Europeana (a
cărui aplicare este prevăzută şi de HG 520/2016);
Standardele europene adoptate ca standarde române:
SR EN 50413 şi SR EN 50499.
Procesul de măsurare trebuie să respecte, în primul rând,
criteriile stabilite de norme în ceea ce priveşte:
echipamentele pentru care se fac sau nu se fac măsurări
(conform tabelelor din ghidul european şi din SR EN 50499)
mărimile fizice care trebuie măsurate (conform tabelelor din
anexele HG 520/2016),
benzile de frecvenţă pe care se efectuează măsurările
(conform tabelelor din anexele HG 520/2016),
modul în care se mediază (la măsurare) valorile acestor
mărimi (conform anexelor HG 520/2016),
Buletinul de măsurări trebuie să prezinte toate informaţiile
necesare interpretării rezultatelor din punct de vedere al evaluării
expunerii umane şi al verificării conformităţii cu normele de
expunere.
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice
84
Buletinul de măsurări trebuie să conţină rezultatele
măsurărilor şi informaţiile aferente în acord cu criteriile stabilite de
SR EN 50413, în special:
lista surselor de CEM prezente;
caracteristicile surselor de câmp relevante (frecvenţă,
putere, modulaţie, etc.);
regimul de lucru al surselor în timpul măsurării;
instrumentele şi sondele de măsură utilizate şi setările
echipamentului (banda de frecvenţă totală, banda de
frecvenţă a filtrului, rata de eşantionare, etc.);
incertitudinea totală de măsurare;
locaţiile punctelor de măsură (localizare în spaţiul de
lucru, distanţa faţă de sursele relevante de CEM,
înălţime faţă de sol).
Toate aceste cerinţe fundamentale, precum şi alte cerinţe şi
criterii au fost prezentate în capitolul precedent. Modele de buletine
de măsurare a nivelurilor de CEM conforme cu cerinţele HG
520/2016 sunt prezentate în anexa 6.
7.2. Verificarea prezenţei echipamentelor considerate în mod
automat conforme cu normele
Sursele de câmpuri electromagnetic pentru care se fac
măsurări, în scopul verificării conformităţii cu limitele de expunere,
nu trebuie să fie din categoriile surselor considerate conforme cu
normele. Lista echipamentelor generatoare de CEM şi a situaţiilor
de expunere care sunt considerate conforme cu normele şi pentru
care nu este necesar să se efectueze măsurări este prezentată în:
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
85
Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a
Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice
(transpusă prin HG 520/2016), volumul I, tabelul 3.2;
Standardul român SR EN 50499 (prin care s-a adoptat
standardul european EN 50499), tabelul 1.
În ghidul european, volumul I, tabelul 3.2, sunt prezentate
cerinţele privind evaluările specifice ale CEM cu referire la
activităţile de lucru, echipamentele şi locurile de muncă obişnuite.
Există categorii de locuri de muncă şi de echipamente pentru care
tabelul 3.2 precizează că nu este necesară o evaluare a expunerii la
CEM. Pentru aceste situaţii nu se măsoară CEM deoarece se
consideră că nivelurile de CEM sunt cu mult mai mici decât
nivelurile de acţiune, iar echipamentele sunt considerate conforme.
Printre exemplele din ghidul european şi standardul SR EN
50499, se numără şi activităţile desfăşurate la birou şi expunerea la
echipamentele utilizate în birouri. Birourile nu reprezintă locuri de
muncă la care să existe o expunere semnificativă, astfel încât să fie
nevoie de o evaluare specifică a expunerii la CEM. Cu alte cuvinte,
echipamentele folosite în mod uzual în birouri nu pot emite CEM
peste nivelurile de acţiune din HG 520/2016. Aceste echipamente
sunt considerate conforme cu normele de expunere.
În consecinţă, la interpretarea unui buletin de măsurări se va
avea în vedere ca valorile prezentate în buletin sa fie in concordanţă
cu specificaţiile tehnice ale echipamentelor care reprezintă surse de
CEM. Pentru categoriile de echipamente despre care se ştie că nu pot
emite CEM mai mari decât nivelurile de acţiune AL, nu se vor lua
în considerare valorile prezentate ca fiind depăşiri ale AL.
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice
86
7.3. Selectarea valorilor prevăzute de norme cu care se
compară valorile măsurate
7.3.1. Valorile stabilite de norme ca termen de comparaţie
Valorile măsurate ale CEM sau ale mărimilor fizice corelate
cu expunerea (curentul indus în membre sau curentul de contact)
trebuie comparate cu nivelurile de declanşare a acţiunii AL relevante.
Doar în cazul câmpurilor magnetice statice şi cu frecvenţe sub 1 Hz,
valorile măsurate se compară cu valorile-limită de expunere ELV.
Nivelurile de acţiune AL (în cazul expunerii la câmpuri
magnetice statice, valorile-limită de expunere ELV) sunt precizate în
următoarele tabele din anexele 2 şi 3 la HG 520/2016 şi din anexa
D4 din ghidul european (pentru mişcarea în câmp magnetic static):
pentru efecte directe nontermice, rezultate în urma interacţiunii
câmpului electromagnetic cu organismul:
ELV pentru câmpuri magnetice statice (frecvenţe sub 1 Hz):
anexa 2, tabelul A1;
AL pentru câmpuri electrice cu frecvenţe între 1 Hz – 10 MHz,
anexa 2, tabelul B1;
AL pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 1 Hz – 10
MHz, anexa 2, tabelul B2.
pentru efecte directe termice, rezultate în urma interacţiunii
câmpului electromagnetic cu organismul:
AL pentru câmpuri electrice şi magnetice cu frecvenţe între
100 kHz – 300 GHz, anexa 3, tabelul B1;
AL pentru curent electric indus în oricare dintre membre (10-
110 MHz): anexa 3, tabelul B2.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
87
pentru efecte indirecte, ca urmare a prezenţei unui obiect în câmp:
AL pentru curent electric de contact staţionar la atingerea unui
prevăzute la art. 10—14 trebuie să fie programate şi efectuate de
către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luând
în considerare art. 13 şi, în special, prevederile art. 8, 9 şi 18 din
Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.
(2) Datele obţinute din evaluarea, măsurarea sau calcularea
nivelului de expunere se păstrează într-o formă care să permită
trasabilitatea şi consultarea la o dată ulterioară, în conformitate
cu dispoziţiile legale în vigoare.
Art. 16. — Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, la evaluarea riscurilor
angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor
elemente:
Anexe
108
.............
d) oricăror efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi
unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv
medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele
cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar
fi pompele de insulină, şi lucrătoarele gravide;
e) oricăror efecte indirecte;
Art. 18. — (1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a
riscurilor, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, şi trebuie să identifice măsurile
care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
potrivit prevederilor art. 19—29.
Art. 21. — Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 10—
18, odată ce sunt depăşite nivelurile de declanşare a acţiunii AL
relevante prevăzute în art. 6—9 şi în anexele nr. 2 şi 3 şi cu excepţia
cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 10—14
demonstrează că valorile-limită de expunere ELV relevante nu sunt
depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul
elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde
măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care
depăşesc valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra
sănătăţii şi valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale,
ţinând seama, în special, de următoarele:
.....................................
Art. 23. —în plus faţă de furnizarea informaţiilor prevăzute
la art. 30, angajatorul adaptează, în temeiul art. 35 din Legea nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, măsurile menţionate la art. 21
în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri specifice şi,
după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru
lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau
pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
109
dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau
pentru lucrătoarele gravide care au informat angajatorul cu privire la
acest lucru.
Art. 27. — (1) în nicio situaţie, lucrătorii nu trebuie
expuşi la niveluri de expunere care depăşesc valorile-limită de
expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de
expunere ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. a) sau c) sau la art. 9.
(2) Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, valorile-
limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-
limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale sunt depăşite,
angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub
aceste valori-limită de expunere ELV. Angajatorul stabileşte şi
consemnează cauzele depăşirii valorilor-limită de expunere ELV
pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV
pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de
protecţie şi de prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire.
Anexe
110
ANEXA 2
Valori-limită de expunere ELV
și niveluri de declanșare a acțiunii AL
pentru efecte nontermice (0 Hz – 10 MHz)
În această anexă sunt prezentate valorile-limită de expunere
(ELV) și nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru efectele
nontermice, valori stabilite de HG 520/2016. În textul preluat din
hotărâre, au fost inserate explicaţii şi au fost utilizate exprimări mai clare
care să faciliteze parcurgerea materialului şi înţelegerea prevederilor
referitoare la ELV şi la AL pentru efecte nontermice.
A. Valori-limită de expunere (ELV)
1. ELV la frecvenţe între 0 Hz - 1 Hz
(pentru inducţia magnetică externă B0 )
La frecvenţe mai mici de 1 Hz, au fost stabilite valori-limită
de expunere (ELV) pentru inducţia magnetică externă B0 (prezentate
în tabelul A1), atât pentru efecte senzoriale, cât şi pentru efecte
asupra sănătății.
ELV pentru efecte senzoriale reprezintă limite de expunere
în condiții de lucru normale și se referă la vertij și la alte efecte
fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute, în
special, în urma deplasării într-un câmp magnetic static.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
111
Tabelul A1 ELV pentru inducția magnetică externă (B0) la frecvenţe
cuprinse între 0 Hz-1 Hz.
ELV pentru efecte
senzoriale ELV pentru efecte asupra sănătății
Condiții de lucru normale 2 T -
Expunere localizată la nivelul membrelor
8 T -
Condiții de lucru controlate
- 8 T
ELV pentru efecte asupra sănătății reprezintă limite de
expunere în condiții de lucru controlate, condiţii care se referă la
adoptatarea de măsuri de prevenire, precum şi la controlul mișcărilor
și informarea lucrătorilor. Aceste ELV au aplicabilitate temporară în
timpul unui schimb de lucru, atunci când sunt justificate de practică
sau de procesul utilizat.
2. ELV pentru efecte asupra sănătății
la frecvenţe între 1 Hz- 10MHz
ELV pentru efecte nontermice asupra sănătății datorate
expunerii la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp sunt
prezentate în tabelul A2. Aceste limite sunt exprimate în termeni de
intensitate a câmpului electric intern care este indus în ţesuturile
organismului de câmpuri electrice şi magnetice externe cu frecvenţe
cuprinse între 1 Hz-10 MHz.
ELV pentru efecte nontermice asupra sănătății protejează
faţă de stimularea electrică a tuturor țesuturilor din sistemul nervos
central și periferic din organism, inclusiv capul.
Anexe
112
Tabelul A2 ELV pentru efecte asupra sănătății pentru intensitatea
câmpului electric intern la frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz.
Domeniul de frecvenţă ELV pentru efecte asupra sănătății
1 Hz ≤ f < 3 kHz 1,1 Vm-1 (vârf)
3 kHz ≤ f < 10 MHz 3,8 x 10-4 f Vm-1 (vârf)
Nota A2-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota A2-2: ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spațiale în întregul organism al subiectului expus (lucrător).
Nota A2-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf temporale, adică valori maxime pe perioada semnalului sinusoidal, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.
3. ELV pentru efecte senzoriale
la frecvenţe între 1 Hz-400 Hz
ELV pentru efecte senzoriale notermice datorate expunerii la
câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp cu frecvențe mai
mici de 400 Hz sunt exprimate prin intensitatea câmpului electric
intern, la fel ca limitele pentru efecte asupra sănătăţii. Aceste limite
protejează faţă de efecte senzoriale ale câmpului electric intern care
este indus în ţesuturi de câmpurile electrice şi / sau magnetice
externe. Sunt vizate efectele asupra sistemului nervos la nivelul
capului, adică fosfene și modificări minore tranzitorii ale anumitor
funcții cerebrale.
ELV pentru efecte senzoriale sunt prezentate în tabelul A3.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
113
Tabelul A3 ELV pentru efecte senzoriale pentru intensitatea câmpului
electric intern la frecvenţe cuprinse între 1 Hz-400 Hz
Domeniul de frecvenţă ELV pentru efecte senzoriale
1 Hz ≤ f < 10 Hz 0,07/f Vm-1 (vârf)
10 Hz ≤ f < 25 Hz 0,07 Vm-1 (vârf)
25 Hz ≤ f < 400 Hz 0,0028 f Vm-1 (vârf)
Nota A3-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota A3-2: ELV pentru efecte senzoriale pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spațiale în capul subiectului expus (lucrător).
Nota A3-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf temporale, adică valori maxime pe perioada semnalului sinusoidal, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.
B. Niveluri de declanșare a acțiunii (AL)
Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) au fost stabilite de
normele de expunere pentru a asigura, printr-o procedură de evaluare
simplificată, demonstrarea respectării ELV corespunzătoare situaţiei
de expunere sau, dacă AL sunt depăşite, pentru a decide adoptarea
uneia sau mai multora dintre măsurile prevăzute la art. 19—29 din
HG 520/2016.
Anexe
114
Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru
exprimarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL) pentru efecte
directe nontermice sau pentru efecte indirecte la frecvenţe mai mici
de 10 MHz:
AL(E) joase și AL(E) înalte pentru intensitatea câmpului
electric E a câmpurilor electrice variabile în timp, așa cum
se specifică în tabelul B1;
AL(B) joase și AL(B) înalte pentru inducția magnetică B a
câmpurilor magnetice variabile în timp, aşa cum se
specifică în tabelul B2;
AL(IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se
specifică în tabelul B3;
AL(B0) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice
statice pentru a preveni pericolul apariţiei unor efecte
indirecte (interferenţa cu stimulatoare cardiace sau atracţia
şi proiectarea unor obiecte feromagnetice), așa cum se
specifică în tabelul B4.
AL corespund valorilor câmpurilor electric și magnetic,
calculate sau măsurate la locul de muncă în absența lucrătorului.
1. AL pentru expunerea la câmpuri electrice
AL joase (tabelul B1) pentru câmpul electric extern se
bazează pe limitarea câmpului electric intern sub ELV (tabelele A2
și A3) și pe limitarea producerii de scântei în mediul de muncă.
La un nivel inferior AL înalte, câmpul electric intern nu
depășește ELV (tabelele A2 și A3), dar, pentru a împiedica produceri
deranjante de scântei, este necesară luarea măsurilor de protecție
prevăzute la art. 25 din hotărâre.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
115
Tabelul B1 AL pentru expunerea la câmpuri electrice cu frecvențe cuprinse
între 1 Hz-10 MHz
Domeniul de frecvenţă
Intensitatea câmpului electric,
AL(E) joase, [Vm-1] (RMS)
AL (E) înalte, [Vm-1] (RMS)
1 Hz ≤ f < 25 Hz 2,0 x 104 2,0 x 104
25 Hz ≤ f < 50 Hz 5,0 x 105 /f 2,0 x 104
50 Hz ≤ f < 1,64 kHz 5,0 x 105 /f 1,0 x 106/f
1,64 kHz ≤ f < 3 kHz 5,0 x 105 /f 6,1 x 102
3 kHz ≤ f < 10 MHz 1,7 x 102 6,1 x 102
Nota B1-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota B1-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL(E) joase și AL(E) înalte sunt valorile rădăcinii medii pătratice (RMS) a intensității câmpului electric, care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.
Nota B1-3: a) AL reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă.
b) Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre, în condiții neuniforme specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite.
c) În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Anexe
116
2. AL pentru expunerea la câmpuri magnetice
AL joase (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru
intensitatea câmpului electric intern, în modul următor: pentru
frecvențe sub 400 Hz AL joase derivă din ELV pentru efecte
senzoriale (tabelul A3), iar pentru frecvențele mai mari de 400 Hz
AL joase au fost derivate din ELV pentru efecte asupra sănătății
(tabelul A2).
AL înalte (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru efecte
asupra sănătății exprimate prin intensitatea câmpului electric intern şi
sunt legate de stimularea electrică a țesuturilor nervoase periferice și
autonome de la nivelul capului și al trunchiului (tabelul A2).
Respectarea AL înalte asigură faptul că nu sunt depășite ELV pentru
efecte asupra sănătății, dar este posibilă apariția fosfenelor și a unor
modificări tranzitorii ale anumitor funcții cerebrale, dacă expunerea
la nivelul capului depășește AL joase pentru expunerea la câmpuri
magnetice cu frecvenţe de până la 400 Hz. În acest caz se aplică
prevederile de la art. 25 din HG 520/2016 referitor la măsuri de
protecţie.
AL pentru expunerea membrelor sunt derivate din ELV
pentru efecte asupra sănătății exprimate prin intensitatea câmpului
electric intern şi sunt legate de stimularea electrică a țesuturilor de la
nivelul membrelor. În plus faţă de expunerea celorlalte segmente ale
corpului, s-a luatîn considerare faptul că, datorită dimensiunilor mai
mici, la nivelul membrelor câmpul magnetic este cuplat mai slab
decât la nivelul întregului corp.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
117
Tabelul B2 AL pentru expunerea la câmpuri magnetice cu frecvențe
cuprinse între 1 Hz – 10 MHz
Domeniul de frecvenţă
Inducţia magnetică,
AL(B) joase, [µT] (RMS)
AL(B) înalte, [µT] (RMS)
Expunerea membrelor la un câmp magnetic localizat,
AL(B) membre, [µT] (RMS)
1 Hz ≤ f < 8 Hz 2,0 x 105/f2 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
8 Hz ≤ f < 25 Hz 2,0 x 104/f 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
25 Hz ≤ f < 300 Hz 1,0 x 103 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
300 Hz ≤ f < 3 kHz 3,0 x 105/f 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
3 kHz ≤ f < 10 MHz 1,0 x 102 1,0 x 102 3,0 x 102
Nota B2-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota B2-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL joase și AL înalte sunt valorile medii pătratice (RMS), care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.
Nota B2-3: AL pentru expunerea la câmpuri magnetice reprezintă valorile maxime la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre în condiții neuniforme specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Anexe
118
3. AL pentru curentul electric de contact
(efecte indirecte)
Nivelurile de declanşare a acţiunii pentru curentul electric de
contact staţionar care se stabileşte la contactul cu obiecte
conductoare aflate în câmp au rolul de a limita riscul de şoc electric
atunci când o persoană atinge obiectul respectiv. Şocul electric se
produce atunci când doar una dintre cele două părţi care ajung în
contact, fie persoana, fie obiectul conductor, este legată la pământ.
HG 520/2016 a prevăzut niveluri de declanşare a acţiunii AL
pentru curentul electric de contact staţionar care sunt prezentate în
Tabelul B3.
Tabelul B3 AL pentru curentul electric de contact IC
Domeniul de frecvenţă Curent electric de contact staţionar,
AL(IC), [mA] (RMS)
Până la 2,5 kHz 1,0
2,5 kHz ≤ f < 100 kHz 0,4 f
100 kHz ≤ f <10000 kHz 40
Nota B3-1: f este frecvența exprimată în kilohertzi (kHz).
4. AL pentru efecte indirecte ale
câmpurilor magnetice statice
Pentru a limita riscurile legate de efecte indirecte datorate
câmpului magnetic static precum interferenţa cu dispozitive medicale
implantate active (AIMD) şi riscul de atracţie şi proiectare a
obiectelor feromnagnetice, s-au stabilit nivelurile de declanşare a
acţiunii pentru inducţia magnetică statică din Tabelul B4.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
119
Tabelul B4 AL pentru inducția magnetică a câmpurilor magnetice statice
Pericole
Inducţia magnetică statică,
AL(B0), [mT]
Interferenţa cu dispozitive implantate active, de exemplu stimulatoare cardiace
0,5
Riscul de atracţie şi proiectare în câmpul magnetic marginal (fringe field) al surselor de câmp intens (> 100 mT)
3
Anexe
120
ANEXA 3
Valori-limită de expunere ELV
și niveluri de declanșare a acțiunii AL
pentru efecte termice (100 kHz – 300 GHz)
În această anexă sunt prezentate valorile-limită de expunere
(ELV) și nivelurile de declanșare a acțiunii (AL), valori stabilite de
HG 520/2016 pentru efectele termice. În textul preluat din hotărâre, au
fost inserate unele explicaţii şi au fost utilizate exprimări mai clare care să
faciliteze înţelegerea prevederilor legate de aplicarea ELV şi a AL pentru
efecte termice.
A. Valori-limită de expunere (ELV)
1. ELV pentru efecte asupra sănătății
la frecvenţe cuprinse între 100 kHz - 6 GHz
ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe
cuprinse între 100 kHz - 6 GHz (tabelul A1) sunt limite pentru rata
de absorbţie specifică a energiei (SAR) de la câmpul electromagnetic.
Rata de absorbţie specifică reprezintă puterea (adică rata de energie
- cantitatea de energie în unitate de timp) absorbită pe unitate de
masă de țesut corporal datorită expunerii la câmpuri
electromagnetice. Unitatea de măsură a ratei de absorbţie specifice
este wattul pe kilogram (Wkg-1
).
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
121
Tabelul A1 ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la
câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 100 kHz - 6 GHz.
ELV pentru efecte asupra sănătății
Rata de absorbţie specifică (SAR)
Valori mediate pe orice perioadă de 6 minute
ELV legată de stresul termic la nivelul întregului corp exprimată ca medie a SAR în corp
0,4 Wkg-1
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul capului şi trunchiului exprimată ca SAR localizată în corp
10 Wkg-1
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul membrelor exprimată ca SAR localizată în membre
20 Wkg-1
Nota A1-1: Masa de țesut pe care se mediază SAR localizat
reprezintă oricare 10 g de țesut contiguu. SAR maxim astfel obținut trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g
de țesut trebuie să fie o masă de țesut contiguu cu proprietăți
electrice aproximativ omogene. În definirea masei de țesut contiguu
se recunoaște că acest concept poate fi utilizat în calculul dozimetric,
dar că poate prezenta dificultăți în cazul măsurătorilor fizice directe. Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de formă cubică sau sferică.
2. ELV pentru efecte senzoriale
la frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz - 6 GHz
ELV pentru efecte senzoriale pentru frecvențe cuprinse
între 0,3 GHz - 6 GHz (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor
auditive cauzate de expunerile capului la radiația pulsatorie de
microunde. Mărimea prin care se exprimă aceată limită este
absorbţia specifică (AS) şi reprezintă energia absorbită în unitate de
masă de ţesut, pe durata unui impuls. Această mărime se exprimă în
jouli pe kilogram (Jkg-1
).
Anexe
122
Tabelul A2 ELV pentru efecte senzoriale pentru expunerea la câmpuri
electromagnetice cu frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz - 6 GHz
Domeniul de frecvenţă Absorbţia de energie specifică localizată (SA)
0,3 ≤ f ≤ 6 GHz 10 mJkg-1
Nota A2-1: Masa luată în calcul pentru evaluarea SA localizate este de 10 g țesut
3. ELV pentru efecte asupra sănătății
la frecvenţe cuprinse între 6 GHz – 300 GHz
ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe de
peste 6 GHz (tabelul A3) sunt limite pentru densitatea de putere (S)
a unei unde electromagnetice incidente pe suprafața corpului care se
măsoară în watt pe metru pătrat (Wm-2
). Această limită se utilizată la
frecvențe foarte înalte, pentru care adâncimea de pătrundere în corp
este scăzută, pentru a proteja faţă de încălzirea excesivă a ţesuturilor
de la suprafaţa corpului sau apropiate de suprafaţa lui.
Tabelul A3
ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 6 GHz - 300 GHz.
Domeniul de frecvenţe ELV pentru efecte asupra sănătății legate de
densitatea de putere
6 GHz ≤ f ≤ 300 GHz 50 Wm-2
Nota A3-1: Densitatea de putere trebuie să fie calculată ca medie pentru orice suprafață de 20 cm
2 de zonă expusă. Valorile
maxime spaţiale ale densităţii de putere, calculate ca medii pe 1 cm2,
nu trebuie să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm–2
. Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de șase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă de 68/f
1,05 minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a
compensa scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creșterea frecvenței.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
123
B. Niveluri de declanșare a acțiunii (AL)
Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) au fost stabilite de
norme pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, demonstrarea
respectării ELV corespunzătoare situaţiei de expunere sau, dacă AL
sunt depăşite, pentru a decide adoptarea uneia sau mai multora dintre
măsurile prevăzute la art. 19—29 din HG 520/2016.
Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru
exprimarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL) pentru efecte
termice sau pentru efecte indirecte (curenţi de contact) la frecvenţe
curpinse între 100 kHz – 110 MHz:
AL(E) pentru intensitatea câmpului electric E a câmpului
electric variabil în timp, așa cum se specifică în tabelul B1;
AL(B) pentru inducția magnetică B a câmpului magnetic
variabil în timp, așa cum se specifică în tabelul B1;
AL(S) pentru densitatea de putere a undelor
electromagnetice, așa cum se specifică în tabelul B1;
AL(IC) pentru curentul electric de contact, așa cum se
specifică în tabelul B2;
AL(IL) pentru curentul electric în membre, așa cum se
specifică în tabelul B2.
AL corespund valorilor de câmp calculate sau măsurate la locul
de muncă în absența lucrătorului, ca valoare maximă la nivelul
poziției corpului sau la nivelul unei anumite părți specificate a
corpului.
Anexe
124
1. AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice
AL(E) și AL(B) sunt derivate din ELV pentru SAR sau din
ELV a densității de putere S (tabelele A1 și A3) pe baza pragurilor
legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un câmp
electric și magnetic (extern).
Tabelul B1
AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice cu
frecvențe cuprinse între 100 kHz - 300 GHz
Domeniul de frecvenţă
Intensitatea câmpului electric,
AL(E), [Vm-1] (RMS)
Inducţia magnetică,
AL(B), [µT] (RMS)
Densitatea de putere,
AL(S), [Wm-2]
100 kHz ≤ f < 1 MHz 6,1 x 102 2,0 x 106/f -
1 ≤ f < 10 MHz 6,1 x 108/f 2,0 x 106/f -
10 ≤ f < 400 MHz 61 0,2 -
400 MHz ≤ f < 2 GHz 3 x 10-3 f1/2 1,0 x 10-5 f1/2 -
2 ≤ f < 6 GHz 1,4 x 102 4,5 x 10-1 -
6 ≤ f ≤ 300 GHz 1,4 x 102 4,5 x 10-1 50
Nota B1-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota B1-2: [AL(E)]2 și [AL(B)]
2 trebuie calculate ca medie
pentru o perioadă de 6 minute. Pentru impulsuri RF, densitatea de putere de vârf mediată pe durata impulsului nu va depăşi de mai mult de 1000 de ori valoarea respectivă AL(S). Pentru câmpurile cu
frecvențe multiple, analiza se bazează pe însumare, după cum se
explică în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre.
Nota B1-3: AL(E) și AL(B) reprezintă valorile maxime calculate
sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorului. Aceasta duce la
o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a
ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea
evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată
potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre în condiții neuniforme
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
125
specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii
de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la
câțiva centimetri de corp, respectarea ELV se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Nota B1-4: Densitatea de putere trebuie să fie calculată ca
medie pe orice suprafață de 20 cm2 de zonă expusă. Valorile
maxime spaţiale ale densităţii de putere, calculate ca medii pe 1 cm2,
nu trebuie să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm–2
.
Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de 6 minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f
1,05
minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a compensa
scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creșterea
frecvenței.
2. AL pentru curenți electrici de contact staționari
și pentru curenți electrici induși în membre
Nivelurile de declanşare a acţiunii AL pentru curentul
electric de contact staţionar care se stabileşte la contactul cu obiecte
conductoare aflate în câmp au rolul de a limita riscurile legate de
efectele indirecte: şoc electric şi, uneori, arsură în punctul de contact.
Şocul electric se produce atunci când doar una dintre cele două părţi
care ajung în contact, fie persoana, fie obiectul conductor, este legată
la pământ.
Nivelurile de declanşare a acţiunii AL pentru curenţii induşi
în membre au rolul de a limita SAR localizat în porţiunea cu arie
redusă a membrului luat în considerare (gleznă sau încheietura
mâinii).
HG 520/2016 a prevăzut niveluri de declanşare a acţiunii AL
pentru curentul electric de contact staţionar şi pentru curenţii induşi
în membre care sunt prezentate în Tabelul B2.
Anexe
126
Tabelul B2
AL pentru curenți electrici de contact staționari și curenți
electrici induși în orice membre
Domeniul de frecvenţe
Curent electric de contact staţionar,
AL(IC), [mA] (RMS)
Curent electric indus în orice membru,
AL(IL), [mA] (RMS)
100 kHz ≤ f < 10 MHz 40 -
10 MHz ≤ f < 110 MHz 40 100
Nota B2-1: [AL(IL)]2 trebuie calculată ca medie pentru o
perioadă de 6 minute.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
127
ANEXA 4
Limite de expunere și niveluri de referinţă (acțiune)
pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz şi
pentru mişcarea în câmpuri magnetice statice (0 Hz)
În această anexă sunt prezentate limite de expunere și
nivelurile de referinţă (asimilate nivelurilor de acțiune) pentru efectele
câmpurilor magnetice cu frecvenţe mai mici de 1 Hz şi pentru efectele
datorate mişcării corpului sau a unor părti ale corpului, în câmp magnetic
static (0 Hz). Aceste valori au fost stabilite de ICNIRP (2014) şi au fost
incluse în ghidul european (EC, 2015). Respectarea acestor limite
este obligatorie deoarece utilizarea ghidului european pentru
aplicarea Directivei 2013/35/UE este stipulată, nu doar în directiva
europeană, ci şi în HG 520/2016 prin art. 4 şi art. 13.
Spre deosebire de normele anterioare care considerau doar
cazul staţionării în câmpuri magnetice statice, ICNIRP (2014) a
prevăzut limite de expunere şi niveluri de referinţa pentru efectele
asupra lucrătorilor datorate mişcării corpului sau a unor părti ale
corpului, în câmpuri magnetice statice. La aceste limite şi niveluri se
adaugă cele care fac tranziţia de la câmpul magnetic static (0 Hz) la
câmpurile magnetice variabile în timp cu frecvenţe mai mari de 1 Hz.
Noile limite şi niveluri prevăzute de ghidul european pentru
mişcarea în câmp magnetic static şi pentru câmpuri magnetice cu
frecvenţe sub 1 Hz sunt:
Restricţii de bază (limite):
- intensitatea câmpului electric intern Ei ;
Niveluri de referinţă (asimilate cu niveluri de acţiune):
- derivata inducţiei magnetice în raport cu timpul dB/dt .
Anexe
128
Tabelul A1. Restricții de bază și niveluri de referință pentru limitarea
expunerii la locul de muncă datorată mișcării in câmpuri magnetice statice, conform ICNIRP (2014) şi ghidului european (EC, 2015).
Frecvenţa
[Hz]
Restricţii de bază
Intensitatea câmpului electric
intern
[ Vm-1] (vârf)
Niveluri de referinţă
Derivata temporală a inducţiei
magnetice
[ Ts-1 ] (vârf)
Efecte
senzoriale 1
Efecte asupra
sănătăţii 2
Efecte
senzoriale 1
Efecte asupra
sănătăţii 2
0 – 0,66 1,1 1,1 2,7 2,7
0,66 – 1 0,7/f 1,1 1,8/f 2,7
Note : (1) – Restricții prevăzute pentru a reduce la minimum senzația de fosfene in
condiții de lucru normale. (2) – Restricții prevăzute pentru a reduce la minimum apariția efectelor asupra
sistemului nervos periferic in condiții de muncă controlate. (3) – Pentru a preveni vertijul cauzat de mișcarea intr-un câmp magnetic static,
variaţia maximă a inducției magnetice ΔB in orice interval de timp de trei secunde nu trebuie să depășească 2 T. In condiții de muncă controlate, această valoare poate fi depășită (ICNIRP, 2014).
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
129
ANEXA 5
SUMAREA CÂMPURILOR
DE FRECVENŢE MULTIPLE
PRIN METODA VÂRFULUI PONDERAT
Metoda vârfului ponderat (WPM) este o metodă de sumare a
câmpurilor de frecvenţe multiple care ia în considerare atât
amplitudinea, cât și fazele componentelor spectrale. Astfel se obţine
o evaluare mai riguroasă a expunerii comparativ cu regula frecvenţei
multiple (MFR).
Metoda vârfului ponderat este utilă atunci când prin
utilizarea regulei frecvenţei multiple s-a obţinut un indice
supraunitar, dar niciuna dintre componentele spectrale nu depăşeşte
nivelul de acţiune. Metoda poate fi utilizată atât la măsurările în
domeniul timp, cât şi la măsurările în domeniul frecvenţă .
În continuare, sunt prezentate modalităţile de utilizare a
metodei vârfului ponderat pentru calcularea indicelui de expunere la
câmpuri de frecvenţe multiple.
A. Metoda vârfului ponderat în domeniul timp
Metoda vârfului ponderat aplicată măsurărilor CEM în
domeniul timp (analiza formei de undă), ponderează semnalul
măsurat folosind filtre RC (rezistenţă-condensator), analogice sau
digitale. Aceste filtre au un câştig dependent de frecvenţă care
reflectă dependenţa AL de frecvenţă.
Există aparate de măsură a CEM în domeniul timp care au o
funcţie de filtrare (uneori denumita Shaped Time Domain – STD)
care ponderează forma de undă în acord cu dependenţa AL de
frecvenţă şi ţin cont de fazele componentelor spectrale. Cu aceste
aparate se poate evalua cel mai bine expunerea la CEM, fără a mai fi
necesare calcule ulterioare privind sumarea componentelor spectrale.
Anexe
130
B. Metoda vârfului ponderat în domeniul frecvenţă
Metoda vârfului ponderat aplicată măsurărilor CEM în
domeniul frecvenţă (analiză spectrală), se poate utiliza la măsurările
spectrale ale CEM. Amplitudinea fiecărei componente spectrale a
câmpului este împărțită la AL corespunzătoare frecvenţei
componentei spectrale, iar la faza fiecărei componente spectrale se
adaugă o fază φf numită unghiul de fază al filtrului. Pentru a
determina amplitudinea de vârf a formei de undă ponderate care
furnizează indicele de expunere, este necesară convertirea ulterioară
a spectrului ponderat în domeniul de timp.
Conversia în domeniul timp a informaţiilor spectrale
ponderate se face cu ecuaţia de mai jos:
(A5.1)
unde: |Af | = amplitudinea de vârf a intensităţii câmpului electric sau a
inducţiei magnetice la frecvenţa f;
θf = faza componentei spectrale la frecvenţa f;
ALf = AL relevant la frecvenţa f.
φf = unghiul de fază al filtrului şi este definit în Recomandările
ICNIRP din 2010:
(A5.2)
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
131
C. Metoda vârfului ponderat aplicată mişcării în câmpuri
magnetice statice
Metoda vârfului ponderat aplicată cazului mişcării în
câmpuri magnetice statice se poate utiliza pentru a verifica
respectarea conformităţii cu nivelurile de referinţă (acţiune) atât
pentru efecte senzoriale (fosfene), cât şi pentru efecte asupra
sănătăţii (stimularea nervilor periferici). Deoarece câmpul electric
indus de mișcarea într-un câmp magnetic static are un spectru care se
extinde până la 25 Hz, formulele de sumare ponderată a acestor
componente vor acoperi domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz.
Pentru a reduce la minimum senzația de fosfene, se va
calcula indicele de expunere pentru derivata temporală a inducţiei
magnetice dB/dt. Indicele de expunere se calculează cu o formulă de
sumare ponderată şi care ia în considerare fazele componentelor
spectrale în domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz:
(A5.3)
unde: |Af | = amplitudinea de vârf a derivatei temporale a inducţiei
magnetice dB/dt la frecvenţa f;
θf = faza componentei spectrale la frecvenţa f;
RLf = nivelul de referință pentru efecte senzoriale la frecvenţa f
φf = unghiul de fază al filtrului.
Faza φf (unghiul de fază al filtrului) este o funcție a
dependenței de frecvență a RLf și are valori de 90°, 180° și 90° în
gamele de frecvențe 0-0,66 Hz, 0,66-8 Hz și, respectiv, 8-25 Hz,
unde dependența de frecvență a RLf este de f 0, 1/f și f
0.
Nivelurile de referință RL pentru dB/dt de vârf sunt
furnizate numai sub 1 Hz (EC, 2015). La frecvențe mai mari de 1 Hz,
HG 520/2016 a adoptat AL doar ca rădăcini medii pătratice (RMS)
Anexe
132
ale inducției magnetice B (anexa 2, tabelul B2), dar nu și ca derivată
a inducției magnetice în raport cu timpul dB/dt. Cu toate acestea, la
frecvenţe peste 1 Hz, se pot utiliza AL(B) (valori RMS) pentru a
calcula echivalentul RL pentru dB/dt (valori de vârf):
(A5.4)
unde: BAL joase, RMS este rădăcina pătratică medie a AL joase pentru
inducția magnetică la frecvența f;
(dB/dt)RL,vârf este RLf convertit pentru dB/dt de vârf la frecvența
respectivă.
Pentru a preveni stimularea nervilor periferici, ICNIRP a
stabilit un nivel de referinţă pentru efecte asupra sănătății pentru
dB/dt cu o valoare de 2,7 Ts−1
. Această valoare corespunde derivatei
în raport cu timpul a AL înalt adoptat de directiva europeană şi de
HG 520/2016. Astfel, în domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz, nivelul de
referinţă / acţiune la care se raportează valorile măsurate este
constant. În consecinţă, indicele de expunere se obține prin
însumarea componentelor spectrale la frecvențe de până la 25 Hz
fără ponderarea spectrală a amplitudinii (faza filtrului φf este stabilită
la zero pentru toate componentele spectrale), dar luând în
considerare fazele componentelor spectrale ale dB/dt:
(A5.5)
unde |Af | și θf sunt amplitudinea și faza componentei spectrale dB/dt
la frecvența f.
Detalii suplimentare despre metoda vârfului ponderat,
precum şi în ceea ce priveşte modalităţile de aplicare în practică pot
fi găsite în ghidul european.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
133
ANEXA 6
Model de buletin de determinări / raport de măsurări
ale nivelurilor de câmpuri electromagnetice
INSTITUŢIA / FIRMA PRESTATOARE .....................
Centrul / direcţia / sucursala / laboratorul...................
Adresa .........................
Tel / Fax: .............................
(Eventual email, website)
BULETIN DE DETERMINARE (MĂSURĂRI)
PENTRU CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
Nr. ...... data .......
(Precizaţi: obiectiv investigat, tip de câmp măsurat, scop, solicitant)
Determinările (măsurările) de câmpuri electromagnetice de
joasă / înaltă frecvenţă (şi / sau câmpuri magnetice statice) au fost
efectuate în …..(obiectivul şi zonele / secţiile), în scopul ……
(verificării conformităţii cu normele) … , la solicitarea …. .
(Precizaţi: date solicitant / beneficiar, obiectiv investigat, data măsurării)
Solicitant / beneficiar
Adresa solicitantului / beneficiatului
Obiectivul investigat
Adresa obiectivului investigat
Data măsurării
(Specificaţi: echipamentul de măsură, metode, etc.)
Echipament de măsură (aparate şi sonde): .............................
Metode de măsurare: .....................
Standarde de măsurare utilizate: ...............
Alte documente de referinţă (norme, etc): ...................
Incertitudine de măsurare: ...............
Data ultimei calibrări a echipamentui de măsură: ..............
Anexe
134
(Menţionaţi: condiţiile în care s-au efectuat măsurările)
Echipamente generatoare de câmpuri electromagnetice prezente în locaţiile investigate sau în proximitate
lista echipamentelor
caracteristicile echipamentelor (dacă nu se detaliază mai jos)
Condiţii de măsurare regimul de lucru al echipamentelor, etc.
Condiţii meteo / microclimat (unde e cazul) temperatură, umiditate
I. CÂMPURI MAGNETICE STATICE
Secţia / zona de lucru: ............................. Echipamente (surse de câmp): ............................. Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................
Tabelul 1.1. Valori ale nivelului de câmp magnetic static măsurate la .....
Nr. crt.
Punct de măsurare
Inducţia magnetică statică,
B0 (T )
Observaţii
1
- Denumire încăpere; - Localizare punct: distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de planşeu; - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de poziţia/poziţiile în care se află lucrătorul în timpul activităţii.
- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte care pot perturba câmpul; - Sonde folosite; - Segmentul (zona) de corp expusă.
2
3
1 Pentru niveluri mici, inducţia magnetică se poate exprima în mT. 2 Se va preciza dacă valorile sunt cele măsurate sau reprezintă medii spaţiale
calculate pentru regiunea corpului luată în considerare.
Valori-limită de expunere pentru inducţia magnetică statică:
- 2 T pentru condiţii de lucru normale
- 8 T pentru condiţii de lucru controlate
- 8 T pentru expunerea membrelor
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
135
II. CÂMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE
DE FRECVENŢA REŢELEI ELECTRICE
(EVALUARE EFECTE NONTERMICE, f = 50 Hz)
Secţia / zona de lucru: ............................. Echipamente (surse de câmp): ............................. Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................
Tabelul 2.1. Valori ale nivelului de câmp electric şi magnetic de
frecvenţa reţelei (50 Hz) măsurate în ......... .
Nr. crt.
Punct de măsurare
Intensitatea câmpului electric
E [Vm-1] (RMS)
Inducţia magnetică
B [mT] (RMS)
Observaţii
1
- Denumire încăpere / zonă exterioară; - Distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.
- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte perturbatoare; - Sonde folosite; - Setările aparatului de măsură; - Zona de corp expusă.
2
3
1 Pentru niveluri mari, intensitatea câmpului electric se poate exprima în kV/m. 2 Pentru niveluri mici, inducţia magnetică se poate exprima în µT. 3 Dacă nu este cazul să se măsoare una dintre componentele de câmp, electrică
sau magnetică, coloana respectivă poate lipsi. 4 Dacă s-au măsurat şi alte frecvenţe joase sau frecvenţe intermediare se vor
utiliza modelele din secţiunea următoare.
Niveluri de declanşare a acţiunii la frecvenţa de 50 Hz:
intensitatea câmpului electric: - 10.000 V/m în condiţii de lucru normale - 20.000 V/m în condiţii de lucru controlate
inducţia magnetică - 1 mT pentru cap şi trunchi în condiţii de lucru normale - 6 mT pentru cap şi trunchi în condiţii de lucru controlate - 18 mT pentru membre.
Anexe
136
III. CÂMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE
DE FRECVENŢE JOASE ŞI/SAU INTERMEDIARE
(EVALUARE EFECTE NONTERMICE, f < 10 MHz )
Secţia / zona de lucru: ............................. Echipamente (surse de câmp): ............................. Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................
Tabelul 3.1. Valori măsurate ale nivelului de câmp electric de frecvenţe joase şi/sau intermediare măsurate în ......
Nr. crt.
Punct de măsurare
Frecvenţă1
[Hz]
Intensitatea câmpului electric2,
E [Vm-1] (RMS)
Nivel de acţiune, câmp
electric AL(E)
[Vm-1] (RMS)
Observaţii
1
- Denumire încăpere / zonă exterioară; - Distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.
- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte perturbatoare; - Sonde folosite; - Setări folosite; - Zona de corp expusă.
2 1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme
sau curpinsă în ea), exprimată în Hz, kHz sau MHz. 2 Se va preciza că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.
Tabelul 3.2. Valori măsurate ale nivelului de câmp magnetic de frecvenţe joase şi/sau intermediare măsurate în .....
Nr. crt.
Punct de măsurare
Frecvenţă1
[Hz]
Inducţia magnetică2,
B
[mT] (RMS)
Nivel de acţiune,
câmp magnetic AL(B)
[mT] (RMS)
Observaţii
1
- Denumire încăpere / zonă; - Distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.
- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte perturbatoare; - Sonde folosite; - Setări folosite; - Zona de corp expusă.
2 1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme
sau curpinsă în ea), exprimată în Hz, kHz sau MHz. 2 Se va preciza că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
137
Variantă de tabel combinat: câmp electric şi câmp magnetic
(Se poate aplica doar dacă măsurările s-au efectuat pe subdomenii ale domeniilor de frecvenţă stabilite de HG 520-2016, subdomenii pentru care nivelurile de acţiune, atât pentru câmpul electric, cât şi pentru câmpul magnetic, au o valoare constantă sau au valori date de o singură formulă.)
Tabelul 3.3. Valori măsurate ale nivelului de câmp electric şi magnetic de frecvenţe joase / intermediare...
Nr. crt.
Punct de măsurare
Frecvenţă1
[Hz]
Intensitatea câmpului electric2,
E [Vm-1] (RMS)
Nivel de acţiune,
câmp electric AL(E)
[Vm-1] (RMS)
Inducţia magnetică2,,
B
[mT] (RMS)
Nivel de acţiune,
câmp magnetic AL(B)
[mT] (RMS)
Observaţii
1
- Denumire încăpere sau zonă exterioară; - Localizare punct: distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu; - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.
- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte care pot perturba câmpul; - Sonde folosite; - Setări folosite; - Segmentul de corp expus
2
1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme sau curpinsă în ea), exprimată în kHz sau MHz. 2 Se va menţiona faptul că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale. 3 Se va preciza dacă valorile prezentate sunt cele punctual măsurate sau reprezintă medii spaţiale pentru o regiune a corpului. 4 Dacă nu este cazul să se măsoare una dintre componentele de câmp, electrică sau magnetică, coloana respectivă poate lipsi.
Anexe
138
IV. CÂMPURI ELECTROMAGNETICE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ
(EVALUARE EFECTE TERMICE, f > 100kHz )
Secţia / zona de lucru: ............................. Echipamente (surse de câmp): ............................. Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................
Tabelul 4.1. Valori ale nivelului de câmp electromagnetic de înaltă frecvenţă măsurate în ....
Nr crt.
Punct de măsurare
Frecvenţa1
(MHz)
Intensitatea câmpului electric,
E (V/m )
Nivel de referinţă,
câmp electric AL(E) (V/m )
Inducţia magnetică,
B
(µT)2
Nivel de referinţă,
câmp magnetic AL(B) (µT)**
Densitatea de
Putere2, S
(W/m2)
Nivel de referinţă,
densitate de putere AL(S)
(W/m2)
Sonde
Observaţii
1 - Localizare; - Înălţime faţă de sol; - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de locul de muncă (poziţie tipică lucrător).
- Distanţe faţă de obiecte care pot reflecta câmpul - Regimul de lucru al echipamentelor; - Timpul de mediere3.
2 1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme sau curpinsă în ea), exprimată în MHz sau GHz. 2 Densitatea de putere se măsoară doar la frecvenţe mai mari de 6 GHz.
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM
139
3 Se va specifica faptul că valorile măsurate reprezintă medii temporale ale densităţii de putere S sau ale pătratelor intensităţii câmpului electric E sau inducţiei magnetice B. Perioada de mediere este de 6 minute la frecvenţe sub 10 GHz, iar peste 10 GHz de 68/f minute (unde f este frecvența exprimata în GHz).
4 Dacă nu este cazul să se măsoare E şi/sau B, ori S, coloanele care nu sunt necesare pot lipsi din tabel.
V. PRECIZĂRI, OBSERVAŢII, CONCLUZII
Detalii privind:
metodele de măsurare utilizate;
modul de selectare a punctelor de măsurare;
modalităţile de mediere a valorilor.
Observaţii privind:
regimul de lucru al echipamentelor;
caracteristicile câmpurilor emise de echipamente.
Concluzii:
locurile de muncă la care s-ar putea depăşi / s-au înregistrat depăşiri ale nivelurilor de acţiune;
recomandări de măsurări detaliate, expertize de specialitate, dozimetrie sau măsuri de protecţie.
(Semnaturi)
Şef Laborator de ....................,
................................ Colectiv / echipa de măsurări,
........................................
140
CONTENTS
Abreviations
Introduction
1. Concepts of electromagnetic field and human exposure
1.1. Physical quantities used to quantify external field level
1.2. Field regions: near field and far field
1.3. Interaction of electromagnetic fields with human body
1.4. Physical quantities used to quantify exposure limits
6
7
11
13
14
15
18
2. Main provisions of national regulations regarding the
exposure of workers to electromagnetic fields
2.1. Effects of exposure to electromagnetic fields
2.2. Exposure limits and action levels
2.3. Obligations of employers
2.4. Health surveillance
20
21
23
28
30
3. Major changes in the new regulations
3.1. Changes compared to previous regulations
3.2. Complements to previous regulations: movement of the
human body in a static magnetic field
31
31
33
4. Workplace compliance assessment
4.1. Stages of workplace assessment
4.2. Initial assessment of workplace
4.3. Specific risk assessment
4.4. Detailed assessment of exposure
4.4.1. Use of available information and databases
4.4.2. Calculation or measurement of external field levels
4.4.3. Dosimetry
35
36
37
40
45
47
50
52
5. Protective and preventive measures
5.1. Categories of measures
5.2. Technical and organisational measures
5.3. Measures versus dosimetric assessment
54
54
55
57
141
6. Measurement of external field levels
6.1. Standardized methods and procedures
6.1.1. EC guide
6.1.2. European and national technical standards
6.2. Phases of measurement process
6.2.1. Initial assessment
6.2.2. Identifications (preparatory phase)
6.2.3. Main measurement phase
6.3. Measurement requirements
6.3.1. Equipment not requiring measurements
6.3.2. Selection of measuring instruments
6.3.3. Choise of measurement positions
6.3.4. Protection of measuring instrument and operator
6.4. Requirements regarding the measurement report
6.5. Frequently encountered mistakes in measurements
59
60
61
62
63
64
65
66
68
69
69
73
74
75
78
7. Interpreting the results from measurement reports
7.1. Checking compliance with requirements concerning field
measurements and the measurement reports
7.2. Checking whether a priori compliant equipment is present
7.3. Selection of values provided by norms to compare
measured values with
7.3.1. Values provided by norms as a term of comparison
7.3.2. Selection of appropriate action levels to use in the
measured frequency bands
7.3.3. Dealing with overlapping frequency domains for
thermal and non-thermal effects
7.3.4. The use of low and high action levels
7.4. Assessment of exposure to multiple-frequency fields
7.4.1. Multiple-frequency rule
7.4.2. Weighted peak method
7.5. Assessor’s conclusions on measurement results and needed
recommendations
81
82
84
86
86
87
89
91
92
93
94
95
142
8. Responsibilities of external provider and of employer
regarding measurement of electromagnetic fields
and exposure assessment
9. Bibliography
98
102
APPENDICES
Appendix 1. Obligations of employers: articles from national
exposure regulations (HG 520/2016)
Appendix 2. Exposure limit-values and action levels for non-
thermal effects
Appendix 3. Exposure limit-values and action levels for
thermal effects
Appendix 4. Exposure limits and reference (action) levels for
magnetic fields with frequencies below 1 Hz and for
movement of human body in a static magnetic field
Appendix 5. Summation of multiple-frequency fields by
weighted peak method
Appendix 6. Model of report of electromagnetic field
measurements
106
110
120
127
129
133
143
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele naţionale
de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice
(adoptate prin HG 520/2016)
Practical Guide for assessing compliance with national
regulations on workers’ exposure to electromagnetic fields
Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor
Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă
Institutul Naţional de Sănătate Publică
Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar