GHID PRACTIC INSTALAŢII DE GAZE MEDICALE PENTRU UZ SPITALICESC ...services for life TEHNOPLUS SERVICE
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
GHID PRACTIC
INSTALAŢII DE
GAZE MEDICALE
PENTRU UZ SPITALICESC
...services for life
TEHNOPLUSSERVICE
CUPRINS
Introducere
1. Reglementări şi standarde
2. Instalaţia de gaze medicale este dispozitiv medical?
2.1. Gazele medicale
2.2. Analiza riscurilor
2.3. Măsuri de prevenire a riscurilor
2.4. Responsabilităţi
3. Accident sau ignoranţă?
3.1. Riscuri în cazul instalaţiilor de aer medical
3.2. Riscuri în cazul instalaţiilor de vacuum medical
3.3. Riscuri datorate erorilor umane
4. Proiectarea, execuţia şi certificarea instalaţiilor de gaze
4.1. Proiectarea
4.2. Instalarea
4.3. Execuţia
4.4. Certificarea
Bibliografie
Ca urmare a integrării ţării noastre în Uniunea Europeana şi a armonizării legislaţiei, am
considerat oportună elaborarea acestui ghid, prin care dorim să vă oferim cât mai multe informaţii
referitoare la instalaţiile de distribuţie a gazelor medicale din cadrul unităţilor sanitare.
Sperăm ca acest ghid să ajute, oferind o imagine de ansamblu asupra cerinţelor pe care trebuie să
le îndeplinească o instalaţie de gaze medicale executată la standarde europene şi totodată, dorim să vă
facem cunoscute câteva din riscurile la care pot fi supuşi pacienţii şi personalul medical, în cazul unor
instalaţii necorespunzătoare.
Ghidul are o adresabilitate largă, fiind util pentru :
managerii spitalelor;
medicii anestezişti;
asistenţii medicali;
inginerii din cadrul departamentelor tehnice;
firmele de construcţii, etc.
Situaţia actuală în unele unităţi sanitare, demonstrează faptul că:
instalaţiile de gaze medicale sunt vechi şi nu prezintă siguranţă în funcţionare nici
pentru pacienţi şi nici pentru utilizatori. În general, lucrările au fost executate de către
firme de construcţii care au tratat instalaţiile de gaze medicale ca instalaţii clasice de
încălzire, sau ca instalaţii sanitare;
staţiile de aer comprimat utilizează compresoare industriale. Din acest motiv, aerul
furnizat este umed, conţine vapori de ulei, particule solide şi alţi contaminanţi;
staţiile de vacuum medical sunt aproape inexistente;
staţiile de butelii nu au un sistem de control care să asigure alimentarea continuă cu
gaze;
problema contaminării instalaţiilor de gaze medicale şi cerinţele privind calitatea
gazelor administrate pacienţilor nu sunt suficient de cunoscute;
în cele mai multe cazuri lipseşte un sistem de monitorizare şi alarmare;
lipsesc planurile instalaţiei existente;
instalaţiile nu sunt prevăzute cu robineţi de izolare pentru a permite intervenţia
tehnică asupra anumitor părţi ale acestora.
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
§
§
§
§
§
§
§
§
Introducere
1 TEHNOPLUSSERVICE
CUPRINS
Introducere
1. Reglementări şi standarde
2. Instalaţia de gaze medicale este dispozitiv medical?
2.1. Gazele medicale
2.2. Analiza riscurilor
2.3. Măsuri de prevenire a riscurilor
2.4. Responsabilităţi
3. Accident sau ignoranţă?
3.1. Riscuri în cazul instalaţiilor de aer medical
3.2. Riscuri în cazul instalaţiilor de vacuum medical
3.3. Riscuri datorate erorilor umane
4. Proiectarea, execuţia şi certificarea instalaţiilor de gaze
4.1. Proiectarea
4.2. Instalarea
4.3. Execuţia
4.4. Certificarea
Bibliografie
Ca urmare a integrării ţării noastre în Uniunea Europeana şi a armonizării legislaţiei, am
considerat oportună elaborarea acestui ghid, prin care dorim să vă oferim cât mai multe informaţii
referitoare la instalaţiile de distribuţie a gazelor medicale din cadrul unităţilor sanitare.
Sperăm ca acest ghid să ajute, oferind o imagine de ansamblu asupra cerinţelor pe care trebuie să
le îndeplinească o instalaţie de gaze medicale executată la standarde europene şi totodată, dorim să vă
facem cunoscute câteva din riscurile la care pot fi supuşi pacienţii şi personalul medical, în cazul unor
instalaţii necorespunzătoare.
Ghidul are o adresabilitate largă, fiind util pentru :
managerii spitalelor;
medicii anestezişti;
asistenţii medicali;
inginerii din cadrul departamentelor tehnice;
firmele de construcţii, etc.
Situaţia actuală în unele unităţi sanitare, demonstrează faptul că:
instalaţiile de gaze medicale sunt vechi şi nu prezintă siguranţă în funcţionare nici
pentru pacienţi şi nici pentru utilizatori. În general, lucrările au fost executate de către
firme de construcţii care au tratat instalaţiile de gaze medicale ca instalaţii clasice de
încălzire, sau ca instalaţii sanitare;
staţiile de aer comprimat utilizează compresoare industriale. Din acest motiv, aerul
furnizat este umed, conţine vapori de ulei, particule solide şi alţi contaminanţi;
staţiile de vacuum medical sunt aproape inexistente;
staţiile de butelii nu au un sistem de control care să asigure alimentarea continuă cu
gaze;
problema contaminării instalaţiilor de gaze medicale şi cerinţele privind calitatea
gazelor administrate pacienţilor nu sunt suficient de cunoscute;
în cele mai multe cazuri lipseşte un sistem de monitorizare şi alarmare;
lipsesc planurile instalaţiei existente;
instalaţiile nu sunt prevăzute cu robineţi de izolare pentru a permite intervenţia
tehnică asupra anumitor părţi ale acestora.
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
§
§
§
§
§
§
§
§
Introducere
1 TEHNOPLUSSERVICE
La nivel internaţional, proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze medicale a fost
reglementată, încă din anul 1998, prin standardul EN 737-3 “Sisteme de distribuţie pentru gaze
medicale comprimate şi vacuum”.
Datorită complexităţii instalaţiilor de gaze medicale, în anul 2002 a fost publicată seria de
standarde ISO 7396. Aceste standarde adoptate şi de statele membre ale Uniunii Europene, au fost
revizuite în anul 2007.
EN ISO 7396-1 - Sisteme de distribuţie pentru gaze medicale. Partea 1: Instalaţii pentru gaze
medicale comprimate şi vacuum.
EN ISO 7396-2 - Sisteme de distribuţie pentru gaze medicale. Partea 2: Instalaţii pentru
sisteme de evacuare a gazelor anestezice.
În Anglia a fost publicat în anul 2006 Memorandumul Tehnic pentru Sănătate în 2 volume:
HTM 02-01 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea A : Proiectare, instalare, validare şi
verificare.
HTM 02-01 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea B : Managementul operaţional.
La nivel naţional, seria de standarde EN ISO 7396 se aplică din anul 2007.
Respectarea cerinţelor prevăzute în aceste norme de către toate firmele care:
proiectează instalaţiile de gaze medicale,
produc echipamentele componente ale instalaţiei,
execută instalaţiile,
oferă garanţia desfăşurării actului medical la cele mai ridicate standarde, a securităţii pacienţilor şi a
personalului medical.
Standardul EN ISO 7396-1 defineşte principiul “condiţiei de prim defect” - o cerinţă care
specifică faptul că sistemul trebuie să funcţioneze în mod continuu chiar şi în situaţia în care:
un echipament al instalaţiei se defectează;
se întrerupe alimentarea cu tensiune electrică;
apar alte condiţii anormale de funcţionare.
Funcţionarea unei instalaţii în condiţii normale presupune efectuarea la anumite intervale de
timp a operaţiunilor de întreţinere, iar acest fapt nu poate fi considerat o condiţie anormală de
funcţionare. Unele operaţiuni de întreţinere necesită un timp îndelungat, interval în care se poate
defecta un alt echipament. Din acest motiv, o instalaţie de gaze medicale trebuie să aibă întotdeauna
TREI SURSE de alimentare: principală, secundară şi de rezervă [12].
Instalaţiile de gaze medicale pot fi considerate sigure dacă satisfac cele 4 condiţii principale:
continuitatea alimentării;
calitatea gazului medical furnizat;
identitatea gazului medical;
performanţa instalaţiei.
Ü
Ü
§
§
Ü
Ü
Ü
§
§
§
è
è
è
è
Reglementări şi standarde
2TEHNOPLUSSERVICE
1
CONTINUITATEA alimentării este asigurată prin:
utilizarea a trei surse de alimentare: principală, secundară şi de rezervă;
prevederea în instalaţie a sistemelor de alarmare;
conectarea componentelor electrice la sistemele de alimentare electrică de rezervă;
by-pass-area componentelor critice.
CALITATEA gazului medical furnizat pacientului este asigurată prin:
utilizarea gazelor medicale la parametrii ceruţi de standarde (Farmacopeea Europeană);
executarea staţiilor de alimentare conform standardelor;
menţinerea curăţeniei în timpul instalării componentelor instalaţiei;
testarea periodică a calităţii gazului medical.
IDENTITATEA gazului medical este asigurată prin:
evitarea interconectărilor între ţevile de distribuţie;
conectarea la sursa de alimentare corespunzătoare;
etichetarea corespunzătoare a traseelor de distribuţie;
utilizarea conectărilor specifice pentru fiecare gaz medical.
PERFORMANŢA instalaţiei este asigurată prin:
analiza şi evaluarea corectă a riscurilor;
calculul exact al parametrilor instalaţiei (debit necesar, presiune);
selectarea staţiilor de alimentare conform cerinţelor clinice şi medicale;
execuţia instalaţiei la parametrii ceruţi;
întreţinerea periodică a componentelor instalaţiei.
Standardul SR EN ISO 7396-1 recomandă următoarele configuraţii, obligatorii pentru a putea asigura
alimentarea continuă a pacienţilor cu gaz medical:
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
Tip gaz medical Sursa principală Sursa secundară Sursa de rezervă
compresor de aer compresor de aer grup de butelii
compresor de aer compresor de aer compresor de aer
compresor de aer grup de butelii aer nu este necesară
compresor de aer compresor de aer nu este necesară
stocator de oxigen
stocator de oxigen stocator de oxigen grup de butelii
stocator de oxigen stocator de oxigen stocator de oxigen
concentrator de oxigenbutelii de gaz sau stocator
de oxigen
distribuitor cu 2 grupuri de
butelii
grup de butelii
CO2 , N2O grup de butelii
VACUUM pompă de vacuum pompă de vacuum pompă de vacuum
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
AER COMPRIMAT
RESPIRABIL
AER COMPRIMAT
INSTRUMENTAR
OXIGEN MEDICAL
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
3 TEHNOPLUSSERVICE
Tabel 1 – Surse de alimentare cu gaze medicale
La nivel internaţional, proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze medicale a fost
reglementată, încă din anul 1998, prin standardul EN 737-3 “Sisteme de distribuţie pentru gaze
medicale comprimate şi vacuum”.
Datorită complexităţii instalaţiilor de gaze medicale, în anul 2002 a fost publicată seria de
standarde ISO 7396. Aceste standarde adoptate şi de statele membre ale Uniunii Europene, au fost
revizuite în anul 2007.
EN ISO 7396-1 - Sisteme de distribuţie pentru gaze medicale. Partea 1: Instalaţii pentru gaze
medicale comprimate şi vacuum.
EN ISO 7396-2 - Sisteme de distribuţie pentru gaze medicale. Partea 2: Instalaţii pentru
sisteme de evacuare a gazelor anestezice.
În Anglia a fost publicat în anul 2006 Memorandumul Tehnic pentru Sănătate în 2 volume:
HTM 02-01 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea A : Proiectare, instalare, validare şi
verificare.
HTM 02-01 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea B : Managementul operaţional.
La nivel naţional, seria de standarde EN ISO 7396 se aplică din anul 2007.
Respectarea cerinţelor prevăzute în aceste norme de către toate firmele care:
proiectează instalaţiile de gaze medicale,
produc echipamentele componente ale instalaţiei,
execută instalaţiile,
oferă garanţia desfăşurării actului medical la cele mai ridicate standarde, a securităţii pacienţilor şi a
personalului medical.
Standardul EN ISO 7396-1 defineşte principiul “condiţiei de prim defect” - o cerinţă care
specifică faptul că sistemul trebuie să funcţioneze în mod continuu chiar şi în situaţia în care:
un echipament al instalaţiei se defectează;
se întrerupe alimentarea cu tensiune electrică;
apar alte condiţii anormale de funcţionare.
Funcţionarea unei instalaţii în condiţii normale presupune efectuarea la anumite intervale de
timp a operaţiunilor de întreţinere, iar acest fapt nu poate fi considerat o condiţie anormală de
funcţionare. Unele operaţiuni de întreţinere necesită un timp îndelungat, interval în care se poate
defecta un alt echipament. Din acest motiv, o instalaţie de gaze medicale trebuie să aibă întotdeauna
TREI SURSE de alimentare: principală, secundară şi de rezervă [12].
Instalaţiile de gaze medicale pot fi considerate sigure dacă satisfac cele 4 condiţii principale:
continuitatea alimentării;
calitatea gazului medical furnizat;
identitatea gazului medical;
performanţa instalaţiei.
Ü
Ü
§
§
Ü
Ü
Ü
§
§
§
è
è
è
è
Reglementări şi standarde
2TEHNOPLUSSERVICE
1
CONTINUITATEA alimentării este asigurată prin:
utilizarea a trei surse de alimentare: principală, secundară şi de rezervă;
prevederea în instalaţie a sistemelor de alarmare;
conectarea componentelor electrice la sistemele de alimentare electrică de rezervă;
by-pass-area componentelor critice.
CALITATEA gazului medical furnizat pacientului este asigurată prin:
utilizarea gazelor medicale la parametrii ceruţi de standarde (Farmacopeea Europeană);
executarea staţiilor de alimentare conform standardelor;
menţinerea curăţeniei în timpul instalării componentelor instalaţiei;
testarea periodică a calităţii gazului medical.
IDENTITATEA gazului medical este asigurată prin:
evitarea interconectărilor între ţevile de distribuţie;
conectarea la sursa de alimentare corespunzătoare;
etichetarea corespunzătoare a traseelor de distribuţie;
utilizarea conectărilor specifice pentru fiecare gaz medical.
PERFORMANŢA instalaţiei este asigurată prin:
analiza şi evaluarea corectă a riscurilor;
calculul exact al parametrilor instalaţiei (debit necesar, presiune);
selectarea staţiilor de alimentare conform cerinţelor clinice şi medicale;
execuţia instalaţiei la parametrii ceruţi;
întreţinerea periodică a componentelor instalaţiei.
Standardul SR EN ISO 7396-1 recomandă următoarele configuraţii, obligatorii pentru a putea asigura
alimentarea continuă a pacienţilor cu gaz medical:
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
§
Tip gaz medical Sursa principală Sursa secundară Sursa de rezervă
compresor de aer compresor de aer grup de butelii
compresor de aer compresor de aer compresor de aer
compresor de aer grup de butelii aer nu este necesară
compresor de aer compresor de aer nu este necesară
stocator de oxigen
stocator de oxigen stocator de oxigen grup de butelii
stocator de oxigen stocator de oxigen stocator de oxigen
concentrator de oxigenbutelii de gaz sau stocator
de oxigen
distribuitor cu 2 grupuri de
butelii
grup de butelii
CO2 , N2O grup de butelii
VACUUM pompă de vacuum pompă de vacuum pompă de vacuum
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
AER COMPRIMAT
RESPIRABIL
AER COMPRIMAT
INSTRUMENTAR
OXIGEN MEDICAL
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
distribuitor automat cu 2 grupuri de butelii
3 TEHNOPLUSSERVICE
Tabel 1 – Surse de alimentare cu gaze medicale
La nivelul Uniunii Europene se remarcă un consens asupra încadrării instalaţiilor de gaze
medicale în categoria dispozitivelor medicale, conform Directivei Dispozitivelor Medicale 93/42/CEE
[12]. Această Directivă Europeană a fost transpusă la nivel naţional prin:
H.G. nr. 911/2005 – privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi de punere în
funcţiune a dispozitivelor medicale.
Conform acestei norme, instalaţiile de gaze medicale:
trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate şi siguranţă impuse pentru toate categoriile
de dispozitive medicale;
pot fi puse în funcţiune numai dacă poartă marcajul european de conformitate CE - acest
marcaj semnifică fapul că instalaţiile au fost supuse evaluării conformităţii de către un
organism notificat.
Anumite componente ale instalaţiilor de gaze precum compresoarele, recipientele de aer sau
pompele de vacuum, etc. au marcaj de conformitate CE, fiecare echipament fiind fabricat conform
anumitor standarde şi norme specifice de produs (ex. Directiva Recipientelor sub Presiune , Directiva
Maşinilor, etc).
Acest fapt nu este suficient pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele Directivei
Dispozitivelor Medicale, de aceea producătorii instalaţiilor de gaze medicale trebuie să facă dovada
că întreaga instalaţie de gaze are marcaj de conformitate CE, îndeplinind condiţiile de siguranţă
prevăzute de Directivă.
Instalaţia de distribuţie a gazelor medicale are următoarele elemente componente:
surse de alimentare;
ţevi de distribuţie fabricate din cupru medical;
fitinguri şi robineţi de izolare;
tablouri de control şi alarmare;
unităţi terminale pentru conectare.
Ü
§
§
§
§
§
§
§
Instalaţia de gaze medicale este dispozitiv medical ?
4TEHNOPLUSSERVICE
2 2.1. Gazele medicale
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Standardul ISO 7396-1 se aplică sistemelor de distribuţie pentru următoarele gaze medicale:
oxigen;
oxigen îmbogăţit cu aer;
aer medical respirabil;
protoxid de azot;
dioxid de carbon;
amestec oxigen/protoxid de azot;
aer pentru acţionarea instrumentelor chirurgicale;
azot pentru acţionarea instrumentelor medicale;
vacuum medical.
Standardul ISO 7396-2 se aplică sistemelor de :
evacuare a gazelor anestezice (simbolizate AGSS)
Farmacopeea Europeană include în categoria produselor farmaceutice următoarele gaze
medicale: oxigenul, dioxidul de carbon, protoxidul de azot şi aerul comprimat medical. După cum se
ştie, cel mai prescris “medicament” din lume este oxigenul.
Toate gazele medicale enumerate trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate impuse pentru
medicamente, având un rol vital în tratarea pacienţilor. Acest fapt ar trebui să fie conştientizat de toţi
cei implicaţi în proiectarea, execuţia şi întreţinerea instalaţiilor.
2.2. Analiza riscurilor
§
§
§
§
§
§
Siguranţa instalaţiilor de gaze medicale impune efectuarea unei analize a riscurilor. Analiza
riscurilor asociate unei instalaţii de gaze medicale se bazează întotdeauna pe colaborarea între
producătorul instalaţiei şi reprezentantul beneficiarului [3].
Evaluarea nivelului de risc se face prin parcurgerea unei liste de control care cuprinde cele
mai uzuale riscuri, ce pot avea impact asupra siguranţei instalaţiei de gaze medicale şi asupra calităţii
gazelor livrate. Unele dintre aceste riscuri potenţiale trebuie să fie evaluate de către producător, iar
altele de către reprezentanţii autorizaţi ai spitalului.
În categoria factorilor de risc care trebuie identificaţi şi analizaţi de către unitatea sanitară se
încadrează:
întreruperea alimentării ca urmare a lipsei surselor de alimentare de rezervă;
dificultăţile privind aprovizionarea în timp util cu gaze medicale (condiţii meteo,
accidente rutiere, etc);
întreruperea alimentării cu gaz medical ca urmare a nerespectării instrucţiunilor
fabricantului privind condiţiile de instalare (exemplu: temperatura mediului ambiant);
deteriorarea ţevilor instalaţiei ca urmare a unor lucrări ulterioare;
accesul dificil la sursele de alimentare pentru remedierea defecţiunilor;
lipsa funcţionării sistemelor de alarmare în cazul întreruperii curentului electric, etc.
5 TEHNOPLUSSERVICE
La nivelul Uniunii Europene se remarcă un consens asupra încadrării instalaţiilor de gaze
medicale în categoria dispozitivelor medicale, conform Directivei Dispozitivelor Medicale 93/42/CEE
[12]. Această Directivă Europeană a fost transpusă la nivel naţional prin:
H.G. nr. 911/2005 – privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi de punere în
funcţiune a dispozitivelor medicale.
Conform acestei norme, instalaţiile de gaze medicale:
trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate şi siguranţă impuse pentru toate categoriile
de dispozitive medicale;
pot fi puse în funcţiune numai dacă poartă marcajul european de conformitate CE - acest
marcaj semnifică fapul că instalaţiile au fost supuse evaluării conformităţii de către un
organism notificat.
Anumite componente ale instalaţiilor de gaze precum compresoarele, recipientele de aer sau
pompele de vacuum, etc. au marcaj de conformitate CE, fiecare echipament fiind fabricat conform
anumitor standarde şi norme specifice de produs (ex. Directiva Recipientelor sub Presiune , Directiva
Maşinilor, etc).
Acest fapt nu este suficient pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele Directivei
Dispozitivelor Medicale, de aceea producătorii instalaţiilor de gaze medicale trebuie să facă dovada
că întreaga instalaţie de gaze are marcaj de conformitate CE, îndeplinind condiţiile de siguranţă
prevăzute de Directivă.
Instalaţia de distribuţie a gazelor medicale are următoarele elemente componente:
surse de alimentare;
ţevi de distribuţie fabricate din cupru medical;
fitinguri şi robineţi de izolare;
tablouri de control şi alarmare;
unităţi terminale pentru conectare.
Ü
§
§
§
§
§
§
§
Instalaţia de gaze medicale este dispozitiv medical ?
4TEHNOPLUSSERVICE
2 2.1. Gazele medicale
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Standardul ISO 7396-1 se aplică sistemelor de distribuţie pentru următoarele gaze medicale:
oxigen;
oxigen îmbogăţit cu aer;
aer medical respirabil;
protoxid de azot;
dioxid de carbon;
amestec oxigen/protoxid de azot;
aer pentru acţionarea instrumentelor chirurgicale;
azot pentru acţionarea instrumentelor medicale;
vacuum medical.
Standardul ISO 7396-2 se aplică sistemelor de :
evacuare a gazelor anestezice (simbolizate AGSS)
Farmacopeea Europeană include în categoria produselor farmaceutice următoarele gaze
medicale: oxigenul, dioxidul de carbon, protoxidul de azot şi aerul comprimat medical. După cum se
ştie, cel mai prescris “medicament” din lume este oxigenul.
Toate gazele medicale enumerate trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate impuse pentru
medicamente, având un rol vital în tratarea pacienţilor. Acest fapt ar trebui să fie conştientizat de toţi
cei implicaţi în proiectarea, execuţia şi întreţinerea instalaţiilor.
2.2. Analiza riscurilor
§
§
§
§
§
§
Siguranţa instalaţiilor de gaze medicale impune efectuarea unei analize a riscurilor. Analiza
riscurilor asociate unei instalaţii de gaze medicale se bazează întotdeauna pe colaborarea între
producătorul instalaţiei şi reprezentantul beneficiarului [3].
Evaluarea nivelului de risc se face prin parcurgerea unei liste de control care cuprinde cele
mai uzuale riscuri, ce pot avea impact asupra siguranţei instalaţiei de gaze medicale şi asupra calităţii
gazelor livrate. Unele dintre aceste riscuri potenţiale trebuie să fie evaluate de către producător, iar
altele de către reprezentanţii autorizaţi ai spitalului.
În categoria factorilor de risc care trebuie identificaţi şi analizaţi de către unitatea sanitară se
încadrează:
întreruperea alimentării ca urmare a lipsei surselor de alimentare de rezervă;
dificultăţile privind aprovizionarea în timp util cu gaze medicale (condiţii meteo,
accidente rutiere, etc);
întreruperea alimentării cu gaz medical ca urmare a nerespectării instrucţiunilor
fabricantului privind condiţiile de instalare (exemplu: temperatura mediului ambiant);
deteriorarea ţevilor instalaţiei ca urmare a unor lucrări ulterioare;
accesul dificil la sursele de alimentare pentru remedierea defecţiunilor;
lipsa funcţionării sistemelor de alarmare în cazul întreruperii curentului electric, etc.
5 TEHNOPLUSSERVICE
Utilizatorii instalaţiei de distribuţie a gazelor medicale, trebuie să:
cunoască rolul şi modul de funcţionare a sistemele de control şi alarmare;
cunoască modul de intervenţie în caz de urgenţă, spre exemplu în cazul opririi
alimentării cu gaze medicale, sau în cazul unui incendiu.
Este esenţial ca fiecare spital să îşi elaboreze propria procedură operaţională pentru
managementul sistemelor de gaze medicale, procedură care să ia în considerare toate aceste aspecte.
Principalele măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor constau în :
elaborarea şi implementarea unui program documentat privind întreţinerea întregului
sistem de distribuţie a gazelor medicale, bazat pe recomandările producătorilor;
efectuarea operaţiilor de service cu firme autorizate, certificate în acest scop;
testarea periodică a sistemelor de alarmare;
aprecierea corectă şi menţinerea unor stocuri de rezervă pentru butelii şi piese de schimb;
testarea periodică a funcţionării întregului sistem, a calităţii gazelor medicale (absenţa
contaminanţilor);
păstrarea desenelor, a schemelor izometrice, care să indice clar localizarea robineţilor de
izolare şi a conductelor de distribuţie (ţevi sau furtunuri flexibile). Aceasta previne
deteriorarea accidentală a liniilor de distribuţie sau a robineţilor, în cursul eventualelor
lucrări de construcţii;
actualizarea la timp a planurilor instalaţiei reflectând orice modificare, adăugare sau
renunţare (la o sursă sau o coloană de distribuţie pentru toate gazele medicale);
instruirea tuturor persoanelor implicate asupra utilizării corecte, a întreţinerii şi
recunoaşterea erorilor ce pot apărea la instalaţia de gaze medicale. În special staff-ul
medical trebuie să ştie cum să intervină rapid în cazul întreruperii bruşte a alimentării, în
cazul pierderilor neaşteptate de gaze, sau în cazul altor probleme care pot compromite
livrarea gazelor medicale.
Standardele referitoare la gazele medicale conţin la final o anexă - intitulată “Managementul
operaţional” - care conţine îndrumări privind responsabilităţile utilizatorilor instalaţiilor [3].
Procedura operaţională pentru managementul sistemelor de gaze medicale elaborată de
către unitatea sanitară, trebuie să clarifice :
rolurile,
responsabilităţile şi
autorităţile
staff-ului medical şi al celui tehnic, stabilind anumite instrucţiuni de lucru. În aceste
instrucţiuni se vor defini clar responsabilităţile fiecărei persoane implicate.
Ü
Ü
2.3. Măsuri de prevenire a riscurilor
§
§
§
§
§
§
§
§
2.4. Responsabilităţi
Ü
Ü
Ü
6TEHNOPLUSSERVICE
Şeful serviciului tehnic - este responsabil pentru:
integritatea instalaţiei de gaze medicale;
implementarea procedurii operaţionale pentru managementul instalaţiei de gaze
medicale;
raportarea incidentelor în utilizare sau pentru raportarea stării echipamentelor (grad de
uzură, necesitatea înlocuirii unor componente sau consumabile, etc.);
măsurile corective luate.
Personalul tehnic autorizat de către şeful serviciului tehnic, răspunde de:
modul de funcţionare zilnică a instalaţiei de gaze medicale;
aprobarea permiselor de lucru pentru intervenţia asupra instalaţiei de gaze medicale;
înştiinţarea celor responsabili cu privire la faptul că alimentarea cu gaze se va opri într-o
anumită zonă pentru efectuarea lucrărilor (data respectivă şi durata acestor lucrări);
etichetarea unităţilor terminale din zona scoasă din uz;
evaluarea competenţelor tehnicienilor de întreţinere.
Tehnicianul de întreţinere - aflat în subordinea personalului tehnic autorizat este cel care
răspunde de efectuarea lucrărilor uzuale de întreţinere ce intră în sarcina beneficiarului, de
schimbarea buteliilor de gaze, de testarea sistemelor de alarmare, etc.
Controlorul de calitate sau farmacistul numit de către managerul general este responsabil
pentru:
controlul calităţii gazelor medicale administrate pacienţilor în ceea ce priveşte
respectarea valorilor indicate în Farmacopeea Europeană;
verificarea alimentării continue a pacienţilor cu gaze medicale, la calitatea
corespunzătoare.
Managerul de departament (şeful de secţie) – informează şeful serviciului tehnic:
cu privire la cerinţele în ceea ce priveşte alimentarea cu gaze medicale, spre exemplu:
numărul buteliilor în caz de urgenţă, eventualele extinderi, modificări, etc.
despre introducerea unor noi proceduri clinice care pot afecta cererea de gaze medicale.
Asistenta şefă are următoarele responsabilităţi:
aprobă întreruperea alimentării cu gaze medicale în cadrul
secţiei, pentru efectuarea lucrărilor planificate;
înştiinţează personalul medical din departament despre
întreruperea alimentării cu gaze, precizând unităţile
terminale care nu pot fi utilizate;
ia măsuri în cazuri de urgenţă, conform procedurilor
operaţionale specifice.
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
7 TEHNOPLUSSERVICE
Utilizatorii instalaţiei de distribuţie a gazelor medicale, trebuie să:
cunoască rolul şi modul de funcţionare a sistemele de control şi alarmare;
cunoască modul de intervenţie în caz de urgenţă, spre exemplu în cazul opririi
alimentării cu gaze medicale, sau în cazul unui incendiu.
Este esenţial ca fiecare spital să îşi elaboreze propria procedură operaţională pentru
managementul sistemelor de gaze medicale, procedură care să ia în considerare toate aceste aspecte.
Principalele măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor constau în :
elaborarea şi implementarea unui program documentat privind întreţinerea întregului
sistem de distribuţie a gazelor medicale, bazat pe recomandările producătorilor;
efectuarea operaţiilor de service cu firme autorizate, certificate în acest scop;
testarea periodică a sistemelor de alarmare;
aprecierea corectă şi menţinerea unor stocuri de rezervă pentru butelii şi piese de schimb;
testarea periodică a funcţionării întregului sistem, a calităţii gazelor medicale (absenţa
contaminanţilor);
păstrarea desenelor, a schemelor izometrice, care să indice clar localizarea robineţilor de
izolare şi a conductelor de distribuţie (ţevi sau furtunuri flexibile). Aceasta previne
deteriorarea accidentală a liniilor de distribuţie sau a robineţilor, în cursul eventualelor
lucrări de construcţii;
actualizarea la timp a planurilor instalaţiei reflectând orice modificare, adăugare sau
renunţare (la o sursă sau o coloană de distribuţie pentru toate gazele medicale);
instruirea tuturor persoanelor implicate asupra utilizării corecte, a întreţinerii şi
recunoaşterea erorilor ce pot apărea la instalaţia de gaze medicale. În special staff-ul
medical trebuie să ştie cum să intervină rapid în cazul întreruperii bruşte a alimentării, în
cazul pierderilor neaşteptate de gaze, sau în cazul altor probleme care pot compromite
livrarea gazelor medicale.
Standardele referitoare la gazele medicale conţin la final o anexă - intitulată “Managementul
operaţional” - care conţine îndrumări privind responsabilităţile utilizatorilor instalaţiilor [3].
Procedura operaţională pentru managementul sistemelor de gaze medicale elaborată de
către unitatea sanitară, trebuie să clarifice :
rolurile,
responsabilităţile şi
autorităţile
staff-ului medical şi al celui tehnic, stabilind anumite instrucţiuni de lucru. În aceste
instrucţiuni se vor defini clar responsabilităţile fiecărei persoane implicate.
Ü
Ü
2.3. Măsuri de prevenire a riscurilor
§
§
§
§
§
§
§
§
2.4. Responsabilităţi
Ü
Ü
Ü
6TEHNOPLUSSERVICE
Şeful serviciului tehnic - este responsabil pentru:
integritatea instalaţiei de gaze medicale;
implementarea procedurii operaţionale pentru managementul instalaţiei de gaze
medicale;
raportarea incidentelor în utilizare sau pentru raportarea stării echipamentelor (grad de
uzură, necesitatea înlocuirii unor componente sau consumabile, etc.);
măsurile corective luate.
Personalul tehnic autorizat de către şeful serviciului tehnic, răspunde de:
modul de funcţionare zilnică a instalaţiei de gaze medicale;
aprobarea permiselor de lucru pentru intervenţia asupra instalaţiei de gaze medicale;
înştiinţarea celor responsabili cu privire la faptul că alimentarea cu gaze se va opri într-o
anumită zonă pentru efectuarea lucrărilor (data respectivă şi durata acestor lucrări);
etichetarea unităţilor terminale din zona scoasă din uz;
evaluarea competenţelor tehnicienilor de întreţinere.
Tehnicianul de întreţinere - aflat în subordinea personalului tehnic autorizat este cel care
răspunde de efectuarea lucrărilor uzuale de întreţinere ce intră în sarcina beneficiarului, de
schimbarea buteliilor de gaze, de testarea sistemelor de alarmare, etc.
Controlorul de calitate sau farmacistul numit de către managerul general este responsabil
pentru:
controlul calităţii gazelor medicale administrate pacienţilor în ceea ce priveşte
respectarea valorilor indicate în Farmacopeea Europeană;
verificarea alimentării continue a pacienţilor cu gaze medicale, la calitatea
corespunzătoare.
Managerul de departament (şeful de secţie) – informează şeful serviciului tehnic:
cu privire la cerinţele în ceea ce priveşte alimentarea cu gaze medicale, spre exemplu:
numărul buteliilor în caz de urgenţă, eventualele extinderi, modificări, etc.
despre introducerea unor noi proceduri clinice care pot afecta cererea de gaze medicale.
Asistenta şefă are următoarele responsabilităţi:
aprobă întreruperea alimentării cu gaze medicale în cadrul
secţiei, pentru efectuarea lucrărilor planificate;
înştiinţează personalul medical din departament despre
întreruperea alimentării cu gaze, precizând unităţile
terminale care nu pot fi utilizate;
ia măsuri în cazuri de urgenţă, conform procedurilor
operaţionale specifice.
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
7 TEHNOPLUSSERVICE
În acest capitol sunt prezentate câteva cazuri critice care au apărut de-a lungul timpului şi care au pus în
pericol viaţa pacienţilor sau a personalului medical.
Farmacopeea Europeană clasifică aerul comprimat ca produs medical în categoria a 2-a –
produs nesteril, fără microoganisme patogene, conţinutul de contaminanţi fiind limitat la anumite
valori indicate în standard [3].
Autoarele au evidenţiat faptul că deşi există standarde şi recomandări privind calitatea
aerului medical respirabil, foarte puţine studii pun în evidenţă posibila contaminare microbiană a
acestuia.
Flora bacteriană izolată din aerul provenit la o unitate terminală de aer medical este aceeaşi cu
cea care se găseşte în instalaţiile de ventilaţie, constând într-un amestec de germeni patogeni şi bacterii
prezente în mod normal pe suprafaţa pielii.
Probele au fost recoltate de la unităţile terminale de aer din cadrul a 4 spitale din Rio de Janeiro.
Pentru fiecare din probele de gaz au fost selectate 2 tipuri de medii de cultură SDA (Sabouraud
Dextrose Agar) şi TSA (Trypticase Soya Agar) care au fost incubate şi s-a calculat numărul total de
microorganisme (CFU/m3).
Autoarele studiului au ajuns la concluzia că numărul mare de microorganisme, în special
bacterii, prezente în probele recoltate în cazul staţiei de aer comprimat medical se explică prin
proliferarea microorganismelor în ţevi, datorită BIOFILMULUI.
Biofilmul constă dintr-un ansamblu de spori microbieni şi materiale organice aflate pe o
suprafaţă solidă. Este un rezervor important de micro-organisme care găsesc condiţii de nutriţie
favorabile creşterii în interiorul ţevilor de aer comprimat, datorită prezenţei umidităţii.
Studiul s-a desfăşurat în anul 2004 în 5 spitale din New York. Analiza probelor cu microscopul
electronic a demonstrat prezenţa în aerul medical livrat de unităţile terminale a particulelor de cupru,
staniu, potasiu, clor, brom, zinc, sodiu şi silicon cu dimensiuni de 0,1 până la 10 micrometri.
Concluzia a fost că aceste particule provin de la materialele utilizate la sudura ţevilor din
cupru (aliaje şi fluxuri de lipire).
Autorii fac referire la alte două studii. Primul a fost efectuat în 1986 într-un spital din
Danemarca, unde staţia de alimentare avea compresoare cu ulei, iar aerul nu era uscat deloc.
3.1. Riscuri în cazul instalaţiilor de aer medical
3.1.1. În cadrul Congresului de Microbiologie din Brazilia, din anul 2003, Carolina
Machandi Andrade şi Tamara Brown au prezentat un studiu privind contaminarea aerului medical în
spitale [5].
3.1.2. Un alt studiu prezentat în cadrul Universităţii din Buffalo pune în evidenţă prezenţa
particulelor anorganice în unităţile terminale de aer comprimat [6]
8TEHNOPLUSSERVICE
Accident sau ignoranţă ? 3
Contaminarea instalaţiilor de aer medical
În acest caz s-a pus în evidenţă faptul că aerosolii de ulei şi apă prezenţi în aerul comprimat,
constituie un mediu favorabil pentru creşterea bacteriilor în interiorul ţevilor de gaze medicale.
Cel de-al doilea studiu din 2002 s-a desfăşurat la Spitalul Universitar din Tokio. În acest caz a fost
pusă în evidenţă prezenţa SO , NO şi NO peste limitele recomandate în standarde, în orele în care 2 2
traficul auto era mai intens.
Toate aceste inconveniente ale staţiilor de aer comprimat medical şi ale instalaţiilor de gaze
medicale în general, au fost eliminate de-a lungul timpului prin găsirea unor soluţii tehnice noi.
Indiferent de tipul compresoarelor folosite, în instalaţia de aer medical va exista întotdeauna apă
sub formă de particule sau vapori, datorită umidităţii din aerul atmosferic. Problema care se ridică este
de a elimina cât mai eficient apa şi de a păstra ţevile de gaze uscate, pentru a preveni proliferarea micro-
organismelor.
Riscurile referitoare la prezenţa apei în instalaţie, datorită folosirii uscătoarelor prin refrigerare,
sunt cunoscute. Deteriorarea aparatelor de ventilaţie, a altor echipamente de respiraţie şi a unităţilor
terminale este foarte costisitoare şi prezintă riscuri pentru pacienţi. Sunt şi alte pericole datorate
prezenţei apei [1].
Anumite ventilatoare moderne dau erori la pornire - când efectuează auto-testul de
diagnostic - datorită prezenţei apei în aerul comprimat. Aceste ventilatoare se opresc din funcţionare şi
nu pot fi utilizate pentru tratamentul pacienţilor.
În anumite cazuri, a fost necesară retragerea ventilatoarelor din uz şi repararea lor
completă, datorită contaminării cu apă. Aceasta presupune costuri suplimentare pentru spital şi în plus,
o perioadă îndelungată de funcţionare fără aparate.
Multe unităţi terminale se defectează sau au scăpări de gaze datorită prezenţei
îndelungate a apei care precipită pe părţile metalice şi pe garniturile de etanşare.
După 15 ani de utilizare a unui uscător prin refrigerare, interiorul ţevilor de aer este
murdar şi adesea prezintă exfolieri semnificative.
În cadrul testării calităţii aerului medical, probele au indicat contaminarea acestuia
cu substanţa refrigerantă.
Un spital al Marinei din Canada a investigat un miros ciudat care apăruse în
departamentul de ATI. Existenţa acestui miros a fost cauzată de scăpările de substanţă refrigerantă în
sistemul de aer medical. Pierderea de substanţă refrigerantă a fost atât de pronunţată, încât personalul
medical putea să detecteze mirosul cu toate că sistemul de ventilaţie funcţiona.
S-a stabilit că ţevile de distribuţie a aerului medical, în cazul utilizării uscătoarelor
prin refrigerare, reprezintă o sursă de infectare cu bacteria pseudomonas (cauzând pneumonie la
pacienţii ventilaţi). Remediul a constat în scoaterea ţevilor din uz, uscarea lor pentru neutralizarea
bacteriilor şi re-punerea sistemului în funcţiune. Ţevile din cupru curate şi uscate sunt bactericide, pe
când ţevile ude, exfoliate, nu sunt.
Exemplu 1:
Exemplu 2:
Exemplu 3:
Exemplu 4:
Exemplu 5:
Exemplu 6:
Exemplu 7:
9 TEHNOPLUSSERVICE
Echipamente de uscare şi tratare a aerului comprimat
În acest capitol sunt prezentate câteva cazuri critice care au apărut de-a lungul timpului şi care au pus în
pericol viaţa pacienţilor sau a personalului medical.
Farmacopeea Europeană clasifică aerul comprimat ca produs medical în categoria a 2-a –
produs nesteril, fără microoganisme patogene, conţinutul de contaminanţi fiind limitat la anumite
valori indicate în standard [3].
Autoarele au evidenţiat faptul că deşi există standarde şi recomandări privind calitatea
aerului medical respirabil, foarte puţine studii pun în evidenţă posibila contaminare microbiană a
acestuia.
Flora bacteriană izolată din aerul provenit la o unitate terminală de aer medical este aceeaşi cu
cea care se găseşte în instalaţiile de ventilaţie, constând într-un amestec de germeni patogeni şi bacterii
prezente în mod normal pe suprafaţa pielii.
Probele au fost recoltate de la unităţile terminale de aer din cadrul a 4 spitale din Rio de Janeiro.
Pentru fiecare din probele de gaz au fost selectate 2 tipuri de medii de cultură SDA (Sabouraud
Dextrose Agar) şi TSA (Trypticase Soya Agar) care au fost incubate şi s-a calculat numărul total de
microorganisme (CFU/m3).
Autoarele studiului au ajuns la concluzia că numărul mare de microorganisme, în special
bacterii, prezente în probele recoltate în cazul staţiei de aer comprimat medical se explică prin
proliferarea microorganismelor în ţevi, datorită BIOFILMULUI.
Biofilmul constă dintr-un ansamblu de spori microbieni şi materiale organice aflate pe o
suprafaţă solidă. Este un rezervor important de micro-organisme care găsesc condiţii de nutriţie
favorabile creşterii în interiorul ţevilor de aer comprimat, datorită prezenţei umidităţii.
Studiul s-a desfăşurat în anul 2004 în 5 spitale din New York. Analiza probelor cu microscopul
electronic a demonstrat prezenţa în aerul medical livrat de unităţile terminale a particulelor de cupru,
staniu, potasiu, clor, brom, zinc, sodiu şi silicon cu dimensiuni de 0,1 până la 10 micrometri.
Concluzia a fost că aceste particule provin de la materialele utilizate la sudura ţevilor din
cupru (aliaje şi fluxuri de lipire).
Autorii fac referire la alte două studii. Primul a fost efectuat în 1986 într-un spital din
Danemarca, unde staţia de alimentare avea compresoare cu ulei, iar aerul nu era uscat deloc.
3.1. Riscuri în cazul instalaţiilor de aer medical
3.1.1. În cadrul Congresului de Microbiologie din Brazilia, din anul 2003, Carolina
Machandi Andrade şi Tamara Brown au prezentat un studiu privind contaminarea aerului medical în
spitale [5].
3.1.2. Un alt studiu prezentat în cadrul Universităţii din Buffalo pune în evidenţă prezenţa
particulelor anorganice în unităţile terminale de aer comprimat [6]
8TEHNOPLUSSERVICE
Accident sau ignoranţă ? 3
Contaminarea instalaţiilor de aer medical
În acest caz s-a pus în evidenţă faptul că aerosolii de ulei şi apă prezenţi în aerul comprimat,
constituie un mediu favorabil pentru creşterea bacteriilor în interiorul ţevilor de gaze medicale.
Cel de-al doilea studiu din 2002 s-a desfăşurat la Spitalul Universitar din Tokio. În acest caz a fost
pusă în evidenţă prezenţa SO , NO şi NO peste limitele recomandate în standarde, în orele în care 2 2
traficul auto era mai intens.
Toate aceste inconveniente ale staţiilor de aer comprimat medical şi ale instalaţiilor de gaze
medicale în general, au fost eliminate de-a lungul timpului prin găsirea unor soluţii tehnice noi.
Indiferent de tipul compresoarelor folosite, în instalaţia de aer medical va exista întotdeauna apă
sub formă de particule sau vapori, datorită umidităţii din aerul atmosferic. Problema care se ridică este
de a elimina cât mai eficient apa şi de a păstra ţevile de gaze uscate, pentru a preveni proliferarea micro-
organismelor.
Riscurile referitoare la prezenţa apei în instalaţie, datorită folosirii uscătoarelor prin refrigerare,
sunt cunoscute. Deteriorarea aparatelor de ventilaţie, a altor echipamente de respiraţie şi a unităţilor
terminale este foarte costisitoare şi prezintă riscuri pentru pacienţi. Sunt şi alte pericole datorate
prezenţei apei [1].
Anumite ventilatoare moderne dau erori la pornire - când efectuează auto-testul de
diagnostic - datorită prezenţei apei în aerul comprimat. Aceste ventilatoare se opresc din funcţionare şi
nu pot fi utilizate pentru tratamentul pacienţilor.
În anumite cazuri, a fost necesară retragerea ventilatoarelor din uz şi repararea lor
completă, datorită contaminării cu apă. Aceasta presupune costuri suplimentare pentru spital şi în plus,
o perioadă îndelungată de funcţionare fără aparate.
Multe unităţi terminale se defectează sau au scăpări de gaze datorită prezenţei
îndelungate a apei care precipită pe părţile metalice şi pe garniturile de etanşare.
După 15 ani de utilizare a unui uscător prin refrigerare, interiorul ţevilor de aer este
murdar şi adesea prezintă exfolieri semnificative.
În cadrul testării calităţii aerului medical, probele au indicat contaminarea acestuia
cu substanţa refrigerantă.
Un spital al Marinei din Canada a investigat un miros ciudat care apăruse în
departamentul de ATI. Existenţa acestui miros a fost cauzată de scăpările de substanţă refrigerantă în
sistemul de aer medical. Pierderea de substanţă refrigerantă a fost atât de pronunţată, încât personalul
medical putea să detecteze mirosul cu toate că sistemul de ventilaţie funcţiona.
S-a stabilit că ţevile de distribuţie a aerului medical, în cazul utilizării uscătoarelor
prin refrigerare, reprezintă o sursă de infectare cu bacteria pseudomonas (cauzând pneumonie la
pacienţii ventilaţi). Remediul a constat în scoaterea ţevilor din uz, uscarea lor pentru neutralizarea
bacteriilor şi re-punerea sistemului în funcţiune. Ţevile din cupru curate şi uscate sunt bactericide, pe
când ţevile ude, exfoliate, nu sunt.
Exemplu 1:
Exemplu 2:
Exemplu 3:
Exemplu 4:
Exemplu 5:
Exemplu 6:
Exemplu 7:
9 TEHNOPLUSSERVICE
Echipamente de uscare şi tratare a aerului comprimat
Realitatea demonstrează faptul că în spitalele unde nu se utilizează uscătoare (sau echipamente
prin desicare) iar ţevile sunt din oţel cu conţinut scăzut de carbon, aerul comprimat este contaminat cu
ulei, praf şi particule de rugină datorate coroziunii ţevilor. Acest fapt duce la defectarea frecventă a
ventilatoarelor, mai ales a celor neonatale [4].
Au fost raportate cazuri cînd apa din sistemul de ţevi de gaze medicale a ajuns în interiorul
debitmetrului echipamentelor de anestezie; acest fapt poate avea consecinţe fatale pentru pacient [2].
În concluzie, dacă utilizaţi un uscător prin refrigerare în sistemul dvs. de aer medical, se
impune să luaţi în considerare îmbunătăţirea sistemului prin înlocuirea lui cu un echipament de uscare
şi tratare prin desicare, aşa cum prevede standardul EN ISO 7396-1.
Aceste echipamente moderne de uscare şi tratare realizează o uscare eficientă a aerului medical:
moleculele de apă sunt reţinute la suprafaţa unei substanţe desicante;
contaminanţii prezenţi în aer sub formă de aerosoli, gaze sau particule solide (ulei, vapori
de hidrocarbon şi alte substanţe) sunt reţinute prin intermediul unor filtre şi microfiltre
Un uscător tipic prin desicare, este prevazut cu 6 trepte de filtrare:
filtru tip ciclon pentru eliminarea grosieră a particulelor de apă şi ulei din aerul
comprimat;
filtru pentru îndepărtarea aerosolilor de ulei şi apă, precum şi a particulelor solide;
filtru de cărbune activ, pentru adsorbţia vaporilor şi mirosurilor de ulei;
substanţa desicantă reduce cantitatea de vapori de apă asigurând un “punct de rouă” în
general de - 40°C
filtru cu hopcalită care prin oxidare transformă CO în CO şi absoarbe apoi CO prin 2 2
procedeu chimic;
micro-filtru final pentru reţinerea particulelor provenite de la celelalte filtre
Standardele europene impun ca cerinţă obligatorie montarea în sistem duplex a
echipamentelor, în scopul creşterii siguranţei pacienţilor.
Riscul contaminării instalaţiilor - pornind de la contaminarea unităţilor terminale, a ţevilor de
distribuţie şi ajungând la contaminarea staţiei de vacuum - cu secreţiile aspirate de la pacienţi în cazul
procedurilor medicale şi chirurgicale, apare la toate instalaţiile de vacuum.
Personalul tehnic de întreţinere şi populaţia din vecinătatea spitalului, poate fi expusă la riscul de
contaminare cu agenţii patogeni prezenţi în aerul evacuat de pompele de vacuum [7].
Dacă staţiile de vacuum nu sunt prevăzute cu filtre bacteriologice pentru reţinerea micro-
organismelor şi sunt instalate în aceeaşi încăpere cu staţia de aer comprimat, există riscul contaminării
încrucişate între sistemul de vacuum şi aerul medical.
§
§
§
§
§
§
§
§
3.2. Riscuri în cazul instalaţiilor de vacuum medical
3.2.1. Un studiu din anul 1987, publicat în revista British Journal of Anaesthesia a pus în evidenţă
contaminarea aerului medical într-o sectie de ATI [8].
10TEHNOPLUSSERVICE
Filtrele bacteriologice
11 TEHNOPLUSSERVICE
Ca marker s-a utilizat un bolus de xenon-133 care a fost intodus în unitatea terminală de vacuum. S-a demonstrat că după o anumită perioadă de timp, 17% din substanţă a intrat în sistemul de aer comprimat. Probele au fost recoltate de la o unitate terminală de aer aflată în aceeaşi secţie ATI.
În prezent se cunoaşte faptul că bacteriile au tendinţa de a-şi modifica dimensiunile ca urmare a interacţiunii cu medicamentele şi ca urmare a condiţiilor nefavorabile de creştere. În testele pentru validarea membranelor filtrante se folosesc bacterii din ce în ce mai mici. Este cazul Brevundimonas diminuta (B. diminuta) de aproximativ 0,2 µm şi Pseudomonas sp. şi Acholeplasma laidlawii, care au aproximativ 0,1 µm [7].
Riscurile legate de contaminarea bacteriană a instalaţiilor de vacuum medical trebuie să constituie un motiv de îngrijorare pentru staff-ul medical.
Vasele de secreţii ale aspiratoarelor sunt prevăzute cu supape de supraplin şi filtre bacteriologice care previn contaminarea instalaţiei de vacuum. În decursul lucrărilor de service se constată totuşi că aceste mijloace de protecţie lipsesc. Eventualele materiale aspirate pot conduce în timp la reducerea diametrului ţevilor şi la scăderea performanţei instalaţiei. În aceste cazuri trebuie luate măsuri de decontaminare.
În spitale, persoana responsabilă cu controlul infecţiilor nozocomiale trebuie să fie atenţionată despre orice incident care poate conduce la contaminarea instalaţiei.
Decontaminarea ţevilor de vacuum se face cu o soluţie detergentă sau dezinfectantă. Aceasta este pompată prin conectorul NIST de vacuum din panoul de alarmare. Soluţia este aspirată apoi prin unitatea terminală de gaz contaminată. Această procedură oferă avantajul curăţării numai a porţiunii contaminate [3].
Încă din anul 1995 s-au adoptat măsuri pentru a evita administrarea greşită a gazelor medicale la pacienţi. Pentru aceasta, buteliile de gaze medicale, furtunurile şi ţevile de gaze sunt identificate prin cod de culoare şi sunt etichetate cu simbolul gazului respectiv.
În plus, forma geometrică a orificiului de conectare diferă, în funcţie de gazul distribuit de unitatea terminală de gaz.
Cu toate aceste măsuri, în intervalul 1997-2001, Agenţia americană FDA a primit rapoarte despre 7 decese datorate problemelor de interconectare a gazelor medicale.
În acest caz, două persoane au murit în interval de câteva zile, după ce au fost supuse procedurilor de cateterizare cardiacă. Cercetările făcute au demonstrat faptul că debitmetrul de oxigen a fost introdus din greşeală în unitatea terminală de protoxid de azot. Acest lucru a fost posibil din cauza lipsei sistemului de siguranţă la unitatea terminală. O altă eroare: unitatea terminală de N O 2
care nu se utiliza în laboratorul respectiv, nu era etichetată “scos din uz”.
Articolul face referire la un alt incident din aprilie 1998, petrecut la un spital din Ohio, unde doi pacienţi au murit după ce un tehnician a deconectat sistemul de siguranţă de la serpentina unei butelii
3.3. Riscuri datorate erorilor umane
3.3.1. Un articol publicat în ianuarie 2002 în ziarul New York Times face referire la un incident
petrecut la spitalul catolic Sf. Raphael, specializat în chirurgie cardiacă [9].
de azot şi l-a înlocuit cu sistemul de siguranţă de la butelia de oxigen. În acest mod, pacienţii au primit azot în loc de oxigen.
Realitatea demonstrează faptul că în spitalele unde nu se utilizează uscătoare (sau echipamente
prin desicare) iar ţevile sunt din oţel cu conţinut scăzut de carbon, aerul comprimat este contaminat cu
ulei, praf şi particule de rugină datorate coroziunii ţevilor. Acest fapt duce la defectarea frecventă a
ventilatoarelor, mai ales a celor neonatale [4].
Au fost raportate cazuri cînd apa din sistemul de ţevi de gaze medicale a ajuns în interiorul
debitmetrului echipamentelor de anestezie; acest fapt poate avea consecinţe fatale pentru pacient [2].
În concluzie, dacă utilizaţi un uscător prin refrigerare în sistemul dvs. de aer medical, se
impune să luaţi în considerare îmbunătăţirea sistemului prin înlocuirea lui cu un echipament de uscare
şi tratare prin desicare, aşa cum prevede standardul EN ISO 7396-1.
Aceste echipamente moderne de uscare şi tratare realizează o uscare eficientă a aerului medical:
moleculele de apă sunt reţinute la suprafaţa unei substanţe desicante;
contaminanţii prezenţi în aer sub formă de aerosoli, gaze sau particule solide (ulei, vapori
de hidrocarbon şi alte substanţe) sunt reţinute prin intermediul unor filtre şi microfiltre
Un uscător tipic prin desicare, este prevazut cu 6 trepte de filtrare:
filtru tip ciclon pentru eliminarea grosieră a particulelor de apă şi ulei din aerul
comprimat;
filtru pentru îndepărtarea aerosolilor de ulei şi apă, precum şi a particulelor solide;
filtru de cărbune activ, pentru adsorbţia vaporilor şi mirosurilor de ulei;
substanţa desicantă reduce cantitatea de vapori de apă asigurând un “punct de rouă” în
general de - 40°C
filtru cu hopcalită care prin oxidare transformă CO în CO şi absoarbe apoi CO prin 2 2
procedeu chimic;
micro-filtru final pentru reţinerea particulelor provenite de la celelalte filtre
Standardele europene impun ca cerinţă obligatorie montarea în sistem duplex a
echipamentelor, în scopul creşterii siguranţei pacienţilor.
Riscul contaminării instalaţiilor - pornind de la contaminarea unităţilor terminale, a ţevilor de
distribuţie şi ajungând la contaminarea staţiei de vacuum - cu secreţiile aspirate de la pacienţi în cazul
procedurilor medicale şi chirurgicale, apare la toate instalaţiile de vacuum.
Personalul tehnic de întreţinere şi populaţia din vecinătatea spitalului, poate fi expusă la riscul de
contaminare cu agenţii patogeni prezenţi în aerul evacuat de pompele de vacuum [7].
Dacă staţiile de vacuum nu sunt prevăzute cu filtre bacteriologice pentru reţinerea micro-
organismelor şi sunt instalate în aceeaşi încăpere cu staţia de aer comprimat, există riscul contaminării
încrucişate între sistemul de vacuum şi aerul medical.
§
§
§
§
§
§
§
§
3.2. Riscuri în cazul instalaţiilor de vacuum medical
3.2.1. Un studiu din anul 1987, publicat în revista British Journal of Anaesthesia a pus în evidenţă
contaminarea aerului medical într-o sectie de ATI [8].
10TEHNOPLUSSERVICE
Filtrele bacteriologice
11 TEHNOPLUSSERVICE
Ca marker s-a utilizat un bolus de xenon-133 care a fost intodus în unitatea terminală de vacuum. S-a demonstrat că după o anumită perioadă de timp, 17% din substanţă a intrat în sistemul de aer comprimat. Probele au fost recoltate de la o unitate terminală de aer aflată în aceeaşi secţie ATI.
În prezent se cunoaşte faptul că bacteriile au tendinţa de a-şi modifica dimensiunile ca urmare a interacţiunii cu medicamentele şi ca urmare a condiţiilor nefavorabile de creştere. În testele pentru validarea membranelor filtrante se folosesc bacterii din ce în ce mai mici. Este cazul Brevundimonas diminuta (B. diminuta) de aproximativ 0,2 µm şi Pseudomonas sp. şi Acholeplasma laidlawii, care au aproximativ 0,1 µm [7].
Riscurile legate de contaminarea bacteriană a instalaţiilor de vacuum medical trebuie să constituie un motiv de îngrijorare pentru staff-ul medical.
Vasele de secreţii ale aspiratoarelor sunt prevăzute cu supape de supraplin şi filtre bacteriologice care previn contaminarea instalaţiei de vacuum. În decursul lucrărilor de service se constată totuşi că aceste mijloace de protecţie lipsesc. Eventualele materiale aspirate pot conduce în timp la reducerea diametrului ţevilor şi la scăderea performanţei instalaţiei. În aceste cazuri trebuie luate măsuri de decontaminare.
În spitale, persoana responsabilă cu controlul infecţiilor nozocomiale trebuie să fie atenţionată despre orice incident care poate conduce la contaminarea instalaţiei.
Decontaminarea ţevilor de vacuum se face cu o soluţie detergentă sau dezinfectantă. Aceasta este pompată prin conectorul NIST de vacuum din panoul de alarmare. Soluţia este aspirată apoi prin unitatea terminală de gaz contaminată. Această procedură oferă avantajul curăţării numai a porţiunii contaminate [3].
Încă din anul 1995 s-au adoptat măsuri pentru a evita administrarea greşită a gazelor medicale la pacienţi. Pentru aceasta, buteliile de gaze medicale, furtunurile şi ţevile de gaze sunt identificate prin cod de culoare şi sunt etichetate cu simbolul gazului respectiv.
În plus, forma geometrică a orificiului de conectare diferă, în funcţie de gazul distribuit de unitatea terminală de gaz.
Cu toate aceste măsuri, în intervalul 1997-2001, Agenţia americană FDA a primit rapoarte despre 7 decese datorate problemelor de interconectare a gazelor medicale.
În acest caz, două persoane au murit în interval de câteva zile, după ce au fost supuse procedurilor de cateterizare cardiacă. Cercetările făcute au demonstrat faptul că debitmetrul de oxigen a fost introdus din greşeală în unitatea terminală de protoxid de azot. Acest lucru a fost posibil din cauza lipsei sistemului de siguranţă la unitatea terminală. O altă eroare: unitatea terminală de N O 2
care nu se utiliza în laboratorul respectiv, nu era etichetată “scos din uz”.
Articolul face referire la un alt incident din aprilie 1998, petrecut la un spital din Ohio, unde doi pacienţi au murit după ce un tehnician a deconectat sistemul de siguranţă de la serpentina unei butelii
3.3. Riscuri datorate erorilor umane
3.3.1. Un articol publicat în ianuarie 2002 în ziarul New York Times face referire la un incident
petrecut la spitalul catolic Sf. Raphael, specializat în chirurgie cardiacă [9].
de azot şi l-a înlocuit cu sistemul de siguranţă de la butelia de oxigen. În acest mod, pacienţii au primit azot în loc de oxigen.
3.3.2. Un studiu realizat în Franţa de membrii comisiei de vigilenţă pentru ATI a analizat
incidentele raportate în anul 1998, care au implicat dispozitive medicale [10].
3.3.3. Un alt incident raportat în anul 2000 şi prezentat în revista Anesthesia & Analgesia se referă
la un caz de hipoxie intraoperativă apărut ca urmare a operaţiilor de întreţinere a sistemului de gaze
medicale [11]
Studiul publicat în British Journal of Anaesthesia în anul 2001 a pus în evidenţă faptul că
majoritatea accidentelor în anestezie au loc din cauza erorilor umane dar şi faptul că dispozitivele
medicale pot conduce la incidente critice.
În ceea ce priveşte alimentarea cu gaze medicale, incidentele raportate s-au referit în principal
la contaminarea ţevilor de oxigen cu oxid de azot sau aer din cauza lucrărilor de service în care
unităţile terminale au fost schimbate între ele. Alte cazuri s-au referit la aprinderea regulatoarelor de
oxigen fabricate din aliaj de aluminiu, fapt ce a provocat arsuri serioase ale operatorilor. Din acest
motiv autorităţile franceze au interzis utilizarea regulatoarelor de gaze medicale care au componente
din aluminiu.
În timpul unei operaţii de colecistectomie laparoscopică, la 40 de minute după anestezia
pacientei, analizorul de O , a alarmat scăderea FiO sub limita setată de 30%. Medicul anestezist a 2 2
scăzut debitul de N O, dar FiO a continuat să scadă la 25%. 2 2
În acest moment, alimentarea cu N O a fost oprită în totalitate şi debitul de O administrat a 2 2
fost crescut de la 2 l/min la 4 l/min, iar pacientul a fost ventilat manual, nivelul de FiO crescând la 97%. 2
Deoarece FiO a început din nou să scadă, a fost deschisă butelia de O de rezervă, de pe aparatul de 2 2
anestezie. Cu toate acestea, FiO a continuat să scadă ajungând la 10% pacientul devenind cianotic. În 2
acest moment pacientul a fost deconectat de la circuitul respirator al aparatului şi a fost ventilat numai
cu ajutorul unui balon de resuscitare. Imediat nivelul de oxigenare a crescut la o saturaţie de 98%.
Analizând cauzele incidentului s-a constatat că tehnicianul însărcinat cu operaţiunile de
întreţinere a fost nevoit să purjeze ţevile de oxigen pentru a îndepărta depozitele de particule formate
în timp. Această operaţie de purjare se execută la interval de 6-8 ani de zile. Ţevile de oxigen au fost
purjate cu azot. Planurile instalaţiei de gaze medicale arătau că zona respectivă putea fi izolată de
blocul operator prin închiderea unui robinet de izolare. Din cauză că acest robinet era defect şi nu s-a
închis complet, azotul a pătruns în ţevile de distribuţie din blocul operator, punând în pericol vieţile a
doi pacienţi.
Un alt aspect ce trebuie subliniat este cel referitor la butelia de O de rezervă. Aceasta serveşte 2
ca sursă suplimentară în cazul pierderilor de presiune la unitatea terminală. Un regulator de presiune
instalat pe aparatul de anestezie reduce presiunea din butelie la o presiune constantă de lucru (aprox.
3 bar) care este mai mică decât presiunea gazului livrat de unitatea terminală (aprox. 3,5-4 bar). În
acest caz, după deschiderea buteliei de rezervă, gazul a continuat să fie distribuit de la unitatea
terminală.
12TEHNOPLUSSERVICE
13 TEHNOPLUSSERVICE
Proiectarea, execuţia şi certificarea instalaţiilor de gaze 4Standardele SR EN ISO 7396-1, SR EN ISO 7396-2 şi HTM 02-01 la care am făcut referire în capitolele
anterioare, specifică cerinţele pentru:
proiectarea;
instalarea;
execuţia;
certificarea instalaţiilor de gaze medicale.
Proiectarea instalaţiilor de gaze medicale astfel încât să fie asigurate cele 4 condiţii principale:
continuitatea alimentării;
calitatea gazului medical furnizat;
identitatea gazului medical;
performanţa instalaţiei;
necesită o atenţie sporită din partea personalului tehnic dar şi a celui medical. În etapa iniţială de
proiectare, se ia în considerare şi eventuala extindere a instalaţiei.
Pentru dimensionarea corectă a instalaţiei, sunt necesare minim următoarele informaţii:
destinaţia exactă a fiecărei zone medicale;
schema de amplasare a paturilor / tărgilor / meselor de operaţie / incubatoarelor;
factorul de simultaneitate pentru fiecare departament medical;
istoricul medical al spitalului sau patologia zonei geografice.
La stabilirea factorului de simultaneitate se ia în calcul numărul de paturi, tărgi, etc. şi nu
numărul unităţilor terminale, deoarece în majoritatea cazurilor se prevăd mai multe unităţi terminale
pentru acelaşi gaz, mai ales în departamentele critice.
În funcţie de debitul total al instalaţiei se dimensionează apoi staţiile de alimentare cu gaze
medicale. După cum am amintit, pentru fiecare tip de gaz medical se vor prevedea 3 surse de
alimentare: principală, secundară şi de rezervă.
În Anexa 1 – este prezentat tabelul din HTM 02-01 referitor la numărul unităţilor terminale şi al
tablourilor de control şi alarmare, în funcţie de specificul departamentelor.
Acestea trebuie să aibă în componenţă sisteme de tratare şi purificare a aerului aspirat de
compresoare, pentru a asigura calitatea acestuia la valorile recomandate în Farmacopeea Europeană.
Se vor prevedea 2 sisteme de tratare montate în by-pass pentru a asigura continuitatea
alimentării în caz de service. Se recomandă ca staţia să aibă un sistem de monitorizare a umidităţii din
aerul comprimat. Compresoarele de aer trebuie să fie prevăzute cu mijloace de reducere a vibraţiilor
pentru a nu fi transmise instalaţiei.
Ü
Ü
Ü
Ü
4.1. Proiectarea
Ü
Ü
Ü
Ü
§
§
§
§
Staţiile de aer comprimat medical
3.3.2. Un studiu realizat în Franţa de membrii comisiei de vigilenţă pentru ATI a analizat
incidentele raportate în anul 1998, care au implicat dispozitive medicale [10].
3.3.3. Un alt incident raportat în anul 2000 şi prezentat în revista Anesthesia & Analgesia se referă
la un caz de hipoxie intraoperativă apărut ca urmare a operaţiilor de întreţinere a sistemului de gaze
medicale [11]
Studiul publicat în British Journal of Anaesthesia în anul 2001 a pus în evidenţă faptul că
majoritatea accidentelor în anestezie au loc din cauza erorilor umane dar şi faptul că dispozitivele
medicale pot conduce la incidente critice.
În ceea ce priveşte alimentarea cu gaze medicale, incidentele raportate s-au referit în principal
la contaminarea ţevilor de oxigen cu oxid de azot sau aer din cauza lucrărilor de service în care
unităţile terminale au fost schimbate între ele. Alte cazuri s-au referit la aprinderea regulatoarelor de
oxigen fabricate din aliaj de aluminiu, fapt ce a provocat arsuri serioase ale operatorilor. Din acest
motiv autorităţile franceze au interzis utilizarea regulatoarelor de gaze medicale care au componente
din aluminiu.
În timpul unei operaţii de colecistectomie laparoscopică, la 40 de minute după anestezia
pacientei, analizorul de O , a alarmat scăderea FiO sub limita setată de 30%. Medicul anestezist a 2 2
scăzut debitul de N O, dar FiO a continuat să scadă la 25%. 2 2
În acest moment, alimentarea cu N O a fost oprită în totalitate şi debitul de O administrat a 2 2
fost crescut de la 2 l/min la 4 l/min, iar pacientul a fost ventilat manual, nivelul de FiO crescând la 97%. 2
Deoarece FiO a început din nou să scadă, a fost deschisă butelia de O de rezervă, de pe aparatul de 2 2
anestezie. Cu toate acestea, FiO a continuat să scadă ajungând la 10% pacientul devenind cianotic. În 2
acest moment pacientul a fost deconectat de la circuitul respirator al aparatului şi a fost ventilat numai
cu ajutorul unui balon de resuscitare. Imediat nivelul de oxigenare a crescut la o saturaţie de 98%.
Analizând cauzele incidentului s-a constatat că tehnicianul însărcinat cu operaţiunile de
întreţinere a fost nevoit să purjeze ţevile de oxigen pentru a îndepărta depozitele de particule formate
în timp. Această operaţie de purjare se execută la interval de 6-8 ani de zile. Ţevile de oxigen au fost
purjate cu azot. Planurile instalaţiei de gaze medicale arătau că zona respectivă putea fi izolată de
blocul operator prin închiderea unui robinet de izolare. Din cauză că acest robinet era defect şi nu s-a
închis complet, azotul a pătruns în ţevile de distribuţie din blocul operator, punând în pericol vieţile a
doi pacienţi.
Un alt aspect ce trebuie subliniat este cel referitor la butelia de O de rezervă. Aceasta serveşte 2
ca sursă suplimentară în cazul pierderilor de presiune la unitatea terminală. Un regulator de presiune
instalat pe aparatul de anestezie reduce presiunea din butelie la o presiune constantă de lucru (aprox.
3 bar) care este mai mică decât presiunea gazului livrat de unitatea terminală (aprox. 3,5-4 bar). În
acest caz, după deschiderea buteliei de rezervă, gazul a continuat să fie distribuit de la unitatea
terminală.
12TEHNOPLUSSERVICE
13 TEHNOPLUSSERVICE
Proiectarea, execuţia şi certificarea instalaţiilor de gaze 4Standardele SR EN ISO 7396-1, SR EN ISO 7396-2 şi HTM 02-01 la care am făcut referire în capitolele
anterioare, specifică cerinţele pentru:
proiectarea;
instalarea;
execuţia;
certificarea instalaţiilor de gaze medicale.
Proiectarea instalaţiilor de gaze medicale astfel încât să fie asigurate cele 4 condiţii principale:
continuitatea alimentării;
calitatea gazului medical furnizat;
identitatea gazului medical;
performanţa instalaţiei;
necesită o atenţie sporită din partea personalului tehnic dar şi a celui medical. În etapa iniţială de
proiectare, se ia în considerare şi eventuala extindere a instalaţiei.
Pentru dimensionarea corectă a instalaţiei, sunt necesare minim următoarele informaţii:
destinaţia exactă a fiecărei zone medicale;
schema de amplasare a paturilor / tărgilor / meselor de operaţie / incubatoarelor;
factorul de simultaneitate pentru fiecare departament medical;
istoricul medical al spitalului sau patologia zonei geografice.
La stabilirea factorului de simultaneitate se ia în calcul numărul de paturi, tărgi, etc. şi nu
numărul unităţilor terminale, deoarece în majoritatea cazurilor se prevăd mai multe unităţi terminale
pentru acelaşi gaz, mai ales în departamentele critice.
În funcţie de debitul total al instalaţiei se dimensionează apoi staţiile de alimentare cu gaze
medicale. După cum am amintit, pentru fiecare tip de gaz medical se vor prevedea 3 surse de
alimentare: principală, secundară şi de rezervă.
În Anexa 1 – este prezentat tabelul din HTM 02-01 referitor la numărul unităţilor terminale şi al
tablourilor de control şi alarmare, în funcţie de specificul departamentelor.
Acestea trebuie să aibă în componenţă sisteme de tratare şi purificare a aerului aspirat de
compresoare, pentru a asigura calitatea acestuia la valorile recomandate în Farmacopeea Europeană.
Se vor prevedea 2 sisteme de tratare montate în by-pass pentru a asigura continuitatea
alimentării în caz de service. Se recomandă ca staţia să aibă un sistem de monitorizare a umidităţii din
aerul comprimat. Compresoarele de aer trebuie să fie prevăzute cu mijloace de reducere a vibraţiilor
pentru a nu fi transmise instalaţiei.
Ü
Ü
Ü
Ü
4.1. Proiectarea
Ü
Ü
Ü
Ü
§
§
§
§
Staţiile de aer comprimat medical
14TEHNOPLUSSERVICE
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE AER COMPRIMAT MEDICAL RESPIRABILmodel triplex în conformitate cu standardele HTM 02-01 şi EN ISO 7396-1
admisie aer atmosferic
aer comprimat respirabil
Legendă
1. Compresor cu şurub/piston
2. Recipient de aer comprimat
3. Purificator de aer
4. Monitor de dew-point
5. Filtru microbiologic (steril)
6. Separator apă-ulei
7. Panou reductor de presiune
Staţiile de vacuum medical
Sunt compuse din cel puţin 3 surse de vacuum care asigură fiecare, în mod independent
debitul proiectat, un rezervor de vacuum, 2 filtre bacteriologice montate în by-pass şi un tablou de
comandă şi control.
Se pot utiliza pompe rotative lubrifiate cu ulei sau fără ulei. Filtrele bacteriologice vor fi
etichetate cu inscripţia “risc biologic” şi vor fi prevăzute cu indicatoare diferenţiale de presiune.
Suplimentar, pe instalaţie poate fi prevăzut un vas pentru colectarea eventualelor secreţii aspirate.
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE VACUUMmodel triplex în conformitate cu standardele HTM 02-01EN ISO 7396-1 şi
admisie
evacuare
1 2
4
3
Legendă
1. Pompă de vacuum
2. Rezervor de vacuum
3. Filtru bacteriologic
4. Vas colectare secreţii
5. Panou de control şi comandă
15 TEHNOPLUSSERVICE
Staţiile de butelii
Se folosesc 2 grupuri cu acelaşi număr de butelii de gaz. Numărul de butelii de gaz de pe o
ramură se stabileşte astfel încât să fie asigurat debitul maxim pentru cel puţin 2-3 zile. Spitalul
trebuie să asigure un stoc de butelii de rezervă.
Buteliile de gaz se conectează la instalaţie prin intermediul unui panou care comută
automat de la grupul de butelii aflate “în uz” la grupul de butelii “de rezervă”. Se vor prevedea
manometre pentru a indica presiunea în fiecare grup de butelii şi presiunea din instalaţie.
Sistemul de comutare automată între cele două grupuri de butelii se va conecta la sursa de
alimentare electrică de rezervă.
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE BUTELIIîn conformitate cu standardele HTM 02-01EN ISO 7396-1 şi
Panou de control
Rampă de distribuţie
Sistem de asigurare cu lanţ pentru butelii
Butelie mărime J
4.2. Instalarea
La instalarea staţiilor de alimentare, se vor asigura condiţiile cerute de către producătorul
echipamentelor (temperatura ambientală, umiditate, alte utilităţii). La stabilirea locului de
amplasare se iau în calcul riscurile potenţiale ce pot apărea datorită altor echipamente sau surse de
alimentare în aceeaşi cameră (ex. riscul de incendiu şi riscul de contaminare).
Încăperile staţiilor de aer comprimat trebuie să fie uscate, curate, lipsite de praf sau alte
impurităţi. În încăperile staţiilor de alimentare nu se vor depozita materiale inflamabile sau
corozive.
Buteliile de gaze medicale trebuie să fie păstrate într-un loc special destinat pentru acest
scop, care să fie uscat, curat şi să permită manevrarea uşoară a acestora. Buteliile de gaze
comprimate şi cele de lichid ne-criogenic nu trebuie să fie poziţionate în aceeaşi cameră cu
compresoarele de aer medical, concentratoarele de oxigen sau cu staţiile de vacuum.
Există posibilitatea instalării buteliilor în aer liber, într-o zonă acoperită, protejată de
intemperii, împrejmuită, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate.
14TEHNOPLUSSERVICE
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE AER COMPRIMAT MEDICAL RESPIRABILmodel triplex în conformitate cu standardele HTM 02-01 şi EN ISO 7396-1
admisie aer atmosferic
aer comprimat respirabil
Legendă
1. Compresor cu şurub/piston
2. Recipient de aer comprimat
3. Purificator de aer
4. Monitor de dew-point
5. Filtru microbiologic (steril)
6. Separator apă-ulei
7. Panou reductor de presiune
Staţiile de vacuum medical
Sunt compuse din cel puţin 3 surse de vacuum care asigură fiecare, în mod independent
debitul proiectat, un rezervor de vacuum, 2 filtre bacteriologice montate în by-pass şi un tablou de
comandă şi control.
Se pot utiliza pompe rotative lubrifiate cu ulei sau fără ulei. Filtrele bacteriologice vor fi
etichetate cu inscripţia “risc biologic” şi vor fi prevăzute cu indicatoare diferenţiale de presiune.
Suplimentar, pe instalaţie poate fi prevăzut un vas pentru colectarea eventualelor secreţii aspirate.
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE VACUUMmodel triplex în conformitate cu standardele HTM 02-01EN ISO 7396-1 şi
admisie
evacuare
1 2
4
3
Legendă
1. Pompă de vacuum
2. Rezervor de vacuum
3. Filtru bacteriologic
4. Vas colectare secreţii
5. Panou de control şi comandă
15 TEHNOPLUSSERVICE
Staţiile de butelii
Se folosesc 2 grupuri cu acelaşi număr de butelii de gaz. Numărul de butelii de gaz de pe o
ramură se stabileşte astfel încât să fie asigurat debitul maxim pentru cel puţin 2-3 zile. Spitalul
trebuie să asigure un stoc de butelii de rezervă.
Buteliile de gaz se conectează la instalaţie prin intermediul unui panou care comută
automat de la grupul de butelii aflate “în uz” la grupul de butelii “de rezervă”. Se vor prevedea
manometre pentru a indica presiunea în fiecare grup de butelii şi presiunea din instalaţie.
Sistemul de comutare automată între cele două grupuri de butelii se va conecta la sursa de
alimentare electrică de rezervă.
SCHEMA DE PRINCIPIU A STAŢIEI DE BUTELIIîn conformitate cu standardele HTM 02-01EN ISO 7396-1 şi
Panou de control
Rampă de distribuţie
Sistem de asigurare cu lanţ pentru butelii
Butelie mărime J
4.2. Instalarea
La instalarea staţiilor de alimentare, se vor asigura condiţiile cerute de către producătorul
echipamentelor (temperatura ambientală, umiditate, alte utilităţii). La stabilirea locului de
amplasare se iau în calcul riscurile potenţiale ce pot apărea datorită altor echipamente sau surse de
alimentare în aceeaşi cameră (ex. riscul de incendiu şi riscul de contaminare).
Încăperile staţiilor de aer comprimat trebuie să fie uscate, curate, lipsite de praf sau alte
impurităţi. În încăperile staţiilor de alimentare nu se vor depozita materiale inflamabile sau
corozive.
Buteliile de gaze medicale trebuie să fie păstrate într-un loc special destinat pentru acest
scop, care să fie uscat, curat şi să permită manevrarea uşoară a acestora. Buteliile de gaze
comprimate şi cele de lichid ne-criogenic nu trebuie să fie poziţionate în aceeaşi cameră cu
compresoarele de aer medical, concentratoarele de oxigen sau cu staţiile de vacuum.
Există posibilitatea instalării buteliilor în aer liber, într-o zonă acoperită, protejată de
intemperii, împrejmuită, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate.
16TEHNOPLUSSERVICE
Condiţii cerute pentru spaţiul de depozitare:
să fie acoperit, să fie localizat de preferinţă în interiorul unei clădiri, astfel încât să nu fie supus unor surse extreme de căldură;
să fie curat, uscat şi bine ventilat (atât în partea superioara cât şi inferioară)
să fie uşor accesibil, astfel încât vehiculele de transport să ajungă în apropiere
să permită atât separarea buteliilor pentru fiecare gaz medical cât şi separarea buteliilor goale de cele pline cu pereţi despărţitori
depozitarea se va face astfel încât buteliile încărcate mai demult să fie utilizate primele
să fie situat departe de locurile de depozitare a substanţelor inflamabile sau a altor materiale combustibile
să fie situat departe de orice sursă de caldură sau incendiu
să aibă avertizări pentru: interzicerea fumatului, a lucrărilor cu flacără deschisă în apropierea depozitului, interzicerea accesului neautorizat
Pe cât posibil, buteliile pline se vor plasa aproape de ieşire pentru a putea fi scoase uşor în cazuri de urgenţă. În nici un caz, buteliile nu trebuie să blocheze accesul în depozit.
Buteliile de gaz se vor proteja de contactul cu uleiuri, grăsimi, creme de mâini, etc., produse bitumnoase, acizi sau alte substanţe corozive.
Toate distribuitoarele de gaze medicale pot fi instalate în aceeaşi cameră, dar se vor asigura spaţii separate de depozitare pentru fiecare gaz medical.
În anumite zone medicale cum sunt : blocul operator, departamentul ATI, departamentele de coronarieni, de neonatologie etc, este necesară păstrarea unor butelii de capacitate mică pentru a putea fi conectate rapid la aparatul de anestezie, la laparoscop, etc. În cazul în care există, în acest spaţiu local se vor depozita numai butelii pline. După golire, buteliile vor fi trimise rapid în depozitul central, pentru a reduce numărul de butelii din departament.
Numărul buteliilor de rezervă trebuie să fie cât mai mic, este suficient ca ele să asigure necesarul de alimentare cu gaz pentru o perioadă de minim 24 ore. Camera de depozitare trebuie să fie ventilată, şi să aibă cel puţin un perete exterior pentru a permite ventilaţia naturală.
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Schema unui depozit central pentru buteliile de gaze medicale
Butelii pline Gaz 1 Gaz 2
Butelii goale Gaz 1 Gaz 2
Tablourile de control şi alarmare se amplasează astfel încât să permită supravegherea lor de
către personalul medical / tehnic. Tablourile se montează la o înălţime corespunzătoare, în locuri unde
nu pot fi ascunse prin deschiderea uşilor de acces.
În blocurile operatorii, tablourile se montează în general la intrarea în sală; în maternitaţi – se
recomandă un tablou la 6-8 camere; în departamentele de neonatologie dacă sunt prevăzute circuite
duble, se vor instala 2 tablouri. Pe planurile instalaţiei de gaze medicale, tablourile se vor numerota şi
se va indica amplasarea acestora.
La instalarea tablourilor de control şi alarmare şi a unităţilor terminale se va ţine cont de
următoarele cerinţe:
acces uşor pentru conectarea accesoriilor
acces uşor pentru acţionarea în cazuri de urgenţă
acces uşor pentru citirea clară a indicatoarelor (manometre, alarme)
Tabel 2 – Înălţimi de montaj recomandate. Sursa: Medical Gas info /2006
Cerinţe:
fabricate conform standardului SR EN 13348;
din cupru medical simbolizat Cu-DHP;
compoziţia chimică : Cu+Ag min. 99,90 % şi 0,015% ? P ? 0,040%
Suporţii de prindere a ţevilor pe perete:
prevăzuţi cu manşon din cauciuc;
pentru a preveni deformarea ţevilor, nu se vor depăşi valorile indicate în tabelul următor:
Ü
Ü
Ü
4.3. Execuţia
Ţevile de gaze medicale
§
§
§
§
§
17 TEHNOPLUSSERVICE
Componenţa instalaţiei H montaj (mm) Măsurată până la:
unitatea terminală de gaz 1.500 - centrul unităţii terminale
panoul cu robineţii de izolare 1.650 - partea superioară a robineţilor
punctele de conectare a sursei de urgenţă 1.500 - centrul conectorului respectiv
panoul de alarmare 1.650- partea superioară a
indicatoarelor de alarmă
console de tavan cu înălţime fixă 1.900 - partea inferioară a modulului cu
unităţi terminale
console cu înălţime reglabilă 2.000
- partea inferioară a modulului cu
unităţi terminale (consola la H
max.)
console cu 2 braţe articulate conform recomandărilor producătorului
Notă: Înălţimile de montaj se consideră de la nivelul podelei – deja finisate.
16TEHNOPLUSSERVICE
Condiţii cerute pentru spaţiul de depozitare:
să fie acoperit, să fie localizat de preferinţă în interiorul unei clădiri, astfel încât să nu fie supus unor surse extreme de căldură;
să fie curat, uscat şi bine ventilat (atât în partea superioara cât şi inferioară)
să fie uşor accesibil, astfel încât vehiculele de transport să ajungă în apropiere
să permită atât separarea buteliilor pentru fiecare gaz medical cât şi separarea buteliilor goale de cele pline cu pereţi despărţitori
depozitarea se va face astfel încât buteliile încărcate mai demult să fie utilizate primele
să fie situat departe de locurile de depozitare a substanţelor inflamabile sau a altor materiale combustibile
să fie situat departe de orice sursă de caldură sau incendiu
să aibă avertizări pentru: interzicerea fumatului, a lucrărilor cu flacără deschisă în apropierea depozitului, interzicerea accesului neautorizat
Pe cât posibil, buteliile pline se vor plasa aproape de ieşire pentru a putea fi scoase uşor în cazuri de urgenţă. În nici un caz, buteliile nu trebuie să blocheze accesul în depozit.
Buteliile de gaz se vor proteja de contactul cu uleiuri, grăsimi, creme de mâini, etc., produse bitumnoase, acizi sau alte substanţe corozive.
Toate distribuitoarele de gaze medicale pot fi instalate în aceeaşi cameră, dar se vor asigura spaţii separate de depozitare pentru fiecare gaz medical.
În anumite zone medicale cum sunt : blocul operator, departamentul ATI, departamentele de coronarieni, de neonatologie etc, este necesară păstrarea unor butelii de capacitate mică pentru a putea fi conectate rapid la aparatul de anestezie, la laparoscop, etc. În cazul în care există, în acest spaţiu local se vor depozita numai butelii pline. După golire, buteliile vor fi trimise rapid în depozitul central, pentru a reduce numărul de butelii din departament.
Numărul buteliilor de rezervă trebuie să fie cât mai mic, este suficient ca ele să asigure necesarul de alimentare cu gaz pentru o perioadă de minim 24 ore. Camera de depozitare trebuie să fie ventilată, şi să aibă cel puţin un perete exterior pentru a permite ventilaţia naturală.
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Ü
Schema unui depozit central pentru buteliile de gaze medicale
Butelii pline Gaz 1 Gaz 2
Butelii goale Gaz 1 Gaz 2
Tablourile de control şi alarmare se amplasează astfel încât să permită supravegherea lor de
către personalul medical / tehnic. Tablourile se montează la o înălţime corespunzătoare, în locuri unde
nu pot fi ascunse prin deschiderea uşilor de acces.
În blocurile operatorii, tablourile se montează în general la intrarea în sală; în maternitaţi – se
recomandă un tablou la 6-8 camere; în departamentele de neonatologie dacă sunt prevăzute circuite
duble, se vor instala 2 tablouri. Pe planurile instalaţiei de gaze medicale, tablourile se vor numerota şi
se va indica amplasarea acestora.
La instalarea tablourilor de control şi alarmare şi a unităţilor terminale se va ţine cont de
următoarele cerinţe:
acces uşor pentru conectarea accesoriilor
acces uşor pentru acţionarea în cazuri de urgenţă
acces uşor pentru citirea clară a indicatoarelor (manometre, alarme)
Tabel 2 – Înălţimi de montaj recomandate. Sursa: Medical Gas info /2006
Cerinţe:
fabricate conform standardului SR EN 13348;
din cupru medical simbolizat Cu-DHP;
compoziţia chimică : Cu+Ag min. 99,90 % şi 0,015% ? P ? 0,040%
Suporţii de prindere a ţevilor pe perete:
prevăzuţi cu manşon din cauciuc;
pentru a preveni deformarea ţevilor, nu se vor depăşi valorile indicate în tabelul următor:
Ü
Ü
Ü
4.3. Execuţia
Ţevile de gaze medicale
§
§
§
§
§
17 TEHNOPLUSSERVICE
Componenţa instalaţiei H montaj (mm) Măsurată până la:
unitatea terminală de gaz 1.500 - centrul unităţii terminale
panoul cu robineţii de izolare 1.650 - partea superioară a robineţilor
punctele de conectare a sursei de urgenţă 1.500 - centrul conectorului respectiv
panoul de alarmare 1.650- partea superioară a
indicatoarelor de alarmă
console de tavan cu înălţime fixă 1.900 - partea inferioară a modulului cu
unităţi terminale
console cu înălţime reglabilă 2.000
- partea inferioară a modulului cu
unităţi terminale (consola la H
max.)
console cu 2 braţe articulate conform recomandărilor producătorului
Notă: Înălţimile de montaj se consideră de la nivelul podelei – deja finisate.
18TEHNOPLUSSERVICE
Vopsirea ţevilor:
§
ú
ú
§
Etichetarea ţevilor:
§
§
§
Fitingurile din cupru
§
§
standardele nu impun vopsirea ţevilor de gaze în funcţie de fluidul medical ce curge prin ele, motiv pentru care :
ţevile pot fi vopsite într-o culoare neutră, sau
pot fi lăsate în culoarea naturală
identificarea gazului medical ce parcurge o anumită ţeavă se face prin etichetarea acesteia.
pentru a evita interconectările şi pentru a permite identificarea uşoară în cazul extinderii sau modificării instalaţiei;
etichete cu simbolul gazului respectiv, cu codul de culoare şi sensul de curgere;
locul de amplasare a etichetelor şi distanţele trebuie să respecte cerinţele standardelor;
Cerinţe
să fie compatibile cu oxigenul;
să fie ambalate individual în pungi sigilate, astfel încât să se evite contaminarea lor cu impurităţi. Pungile vor fi etichetate cu denumirea fitingului şi numărul lotului
Tabel 3 – Distanţa maximă recomandată pentru montarea suporţilor. Sursa: SR EN ISO 7396-1, SR EN ISO 7396-2
Diametrul exterior (mm) Intervalul maxim între suporţi (m)
până la 15 1,5
între 22 si 28 2
între 35 si 54 2,5
mai mult de 54 3
Distanţa recomandată
- între ţevile de gaze medicale şi ţevile
de: apă rece şi caldă, abur 150 mm
- distanţa minimă 25 mm
§la stabilirea traseelor de ţevi se va ţine cont de distanţele minime recomandate între
ţevile de gaze medicale şi alte utilităţi
Tabel 4 – Distanţele între ţevile de gaze şi alte utilităţi. Sursa: HTM 02-01
Modele etichete de identificare:
C 2 OISO 7396-1
DIOXID DE CARBON
ISO 7396-12 OOXIGEN
ISO 7396-1PROTOXID DE AZOT N O2
ISO 7396-1VACUUM VAC
ISO 7396-1AER AER
ISO 7396-2EVACUARE GAZE AGSS
19 TEHNOPLUSSERVICE
Brazarea ţevilor de gaze medicale
§
§§§
Robineţii de izolare§
§
§
Sistemele de alarmare
§
§
Tabloul de control şi alarmare§§§
úúú
§
§
§
§§§
§úú
Cerinţe: pentru a evita apariţia oxizilor în interiorul ţevilor, acestea vor fi purjate cu gaz inert în tot timpul operaţiei de brazare. aliajele folosite la operaţia de brazare vor respecta cerinţele standardului SR EN 1044urmele de flux şi oxizii de la suprafaţa îmbinărilor se vor îndepărta prin curăţareoperaţiile de brazare trebuie să fie executate de personal calificat şi certificat
prevăzuţi pentru izolarea surselor de alimentare sau a anumitor zone medicale în caz de service sau în caz de urgenţă;trebuie să fie compatibili cu oxigenul şi să fie ambalaţi individual în pungi sigilate, astfel încât să se evite contaminarea lor cu impurităţi;se recomandă robineţi cu bilă, cu mâner care se roteşte la 90° pentru închidere / deschidere.
Locul de amplasare a robineţilor de izolare se va face în conformitate cu cerinţele standardului HTM 02-01. Robineţii plasaţi în zonele accesibile vor fi prevăzuţi cu sistem de blocare. Aceştia se vor identifica prin aplicarea unei etichete cu numărul robinetului – număr care trebuie să corespundă cu cel înscris pe planurile instalaţiei.
din cadrul instalaţiilor de gaze medicale au rolul de a atenţiona personalul că la instalaţia de gaze medicale a intervenit o problemă care trebuie remediată.
Alarmele de operare (incluse în configuraţia surselor de alimentare cu gaze medicale) atenţionează personalul tehnic că una sau mai multe surse de alimentare nu funcţionează corespunzător. Alarmele de urgenţă indică o presiune anormală în instalaţie şi necesită o acţiune imediată din partea personalului tehnic sau a celui medical.
prevăzut pentru monitorizarea operării sigure şi eficiente a instalaţiei de gaze medicale; indică funcţionarea normală a instalaţiei;permite vizualizarea presiunii de lucru pentru fiecare gaz medical:
gaze medicale comprimate: 3-5 bar ± 20%vacuum: -0,9 bar aer comprimat instrumentar: 7-10 bar ± 20%
alarmează vizual şi acustic în cazul depăşirii valorilor minime şi maxime ale presiunii de lucru; permite accesul rapid pentru izolarea anumitor zone medicale în cazuri de urgenţă sau atunci când se execută lucrări de extindere sau lucrări de service;în componenţa tabloului intră robineţi de izolare pentru fiecare gaz medical, conectori NIST pentru cuplarea urgentă a buteliei de rezervă, manometre şi senzori de presiune;uşa tabloului trebuie să poată fi deschisă rapid în caz de urgenţă, prin lovirea cu pumnul;se montează pe fiecare etaj sau secţie şi la intrarea în departamentele critice;trebuie să fie conectat la circuitul principal de alimentare cu energie electrică şi la circuitul de rezervă; trebuie să fie prevăzut cu posibilitatea :
resetării alarmelor testării modului de funcţionare a alarmelor
Panoul de alarmare (acustică şi vizuală) se montează fie în cadrul tabloului pentru control, fie separat, într-o zonă care poate fi supravegheată continuu.
18TEHNOPLUSSERVICE
Vopsirea ţevilor:
§
ú
ú
§
Etichetarea ţevilor:
§
§
§
Fitingurile din cupru
§
§
standardele nu impun vopsirea ţevilor de gaze în funcţie de fluidul medical ce curge prin ele, motiv pentru care :
ţevile pot fi vopsite într-o culoare neutră, sau
pot fi lăsate în culoarea naturală
identificarea gazului medical ce parcurge o anumită ţeavă se face prin etichetarea acesteia.
pentru a evita interconectările şi pentru a permite identificarea uşoară în cazul extinderii sau modificării instalaţiei;
etichete cu simbolul gazului respectiv, cu codul de culoare şi sensul de curgere;
locul de amplasare a etichetelor şi distanţele trebuie să respecte cerinţele standardelor;
Cerinţe
să fie compatibile cu oxigenul;
să fie ambalate individual în pungi sigilate, astfel încât să se evite contaminarea lor cu impurităţi. Pungile vor fi etichetate cu denumirea fitingului şi numărul lotului
Tabel 3 – Distanţa maximă recomandată pentru montarea suporţilor. Sursa: SR EN ISO 7396-1, SR EN ISO 7396-2
Diametrul exterior (mm) Intervalul maxim între suporţi (m)
până la 15 1,5
între 22 si 28 2
între 35 si 54 2,5
mai mult de 54 3
Distanţa recomandată
- între ţevile de gaze medicale şi ţevile
de: apă rece şi caldă, abur 150 mm
- distanţa minimă 25 mm
§la stabilirea traseelor de ţevi se va ţine cont de distanţele minime recomandate între
ţevile de gaze medicale şi alte utilităţi
Tabel 4 – Distanţele între ţevile de gaze şi alte utilităţi. Sursa: HTM 02-01
Modele etichete de identificare:
C 2 OISO 7396-1
DIOXID DE CARBON
ISO 7396-12 OOXIGEN
ISO 7396-1PROTOXID DE AZOT N O2
ISO 7396-1VACUUM VAC
ISO 7396-1AER AER
ISO 7396-2EVACUARE GAZE AGSS
19 TEHNOPLUSSERVICE
Brazarea ţevilor de gaze medicale
§
§§§
Robineţii de izolare§
§
§
Sistemele de alarmare
§
§
Tabloul de control şi alarmare§§§
úúú
§
§
§
§§§
§úú
Cerinţe: pentru a evita apariţia oxizilor în interiorul ţevilor, acestea vor fi purjate cu gaz inert în tot timpul operaţiei de brazare. aliajele folosite la operaţia de brazare vor respecta cerinţele standardului SR EN 1044urmele de flux şi oxizii de la suprafaţa îmbinărilor se vor îndepărta prin curăţareoperaţiile de brazare trebuie să fie executate de personal calificat şi certificat
prevăzuţi pentru izolarea surselor de alimentare sau a anumitor zone medicale în caz de service sau în caz de urgenţă;trebuie să fie compatibili cu oxigenul şi să fie ambalaţi individual în pungi sigilate, astfel încât să se evite contaminarea lor cu impurităţi;se recomandă robineţi cu bilă, cu mâner care se roteşte la 90° pentru închidere / deschidere.
Locul de amplasare a robineţilor de izolare se va face în conformitate cu cerinţele standardului HTM 02-01. Robineţii plasaţi în zonele accesibile vor fi prevăzuţi cu sistem de blocare. Aceştia se vor identifica prin aplicarea unei etichete cu numărul robinetului – număr care trebuie să corespundă cu cel înscris pe planurile instalaţiei.
din cadrul instalaţiilor de gaze medicale au rolul de a atenţiona personalul că la instalaţia de gaze medicale a intervenit o problemă care trebuie remediată.
Alarmele de operare (incluse în configuraţia surselor de alimentare cu gaze medicale) atenţionează personalul tehnic că una sau mai multe surse de alimentare nu funcţionează corespunzător. Alarmele de urgenţă indică o presiune anormală în instalaţie şi necesită o acţiune imediată din partea personalului tehnic sau a celui medical.
prevăzut pentru monitorizarea operării sigure şi eficiente a instalaţiei de gaze medicale; indică funcţionarea normală a instalaţiei;permite vizualizarea presiunii de lucru pentru fiecare gaz medical:
gaze medicale comprimate: 3-5 bar ± 20%vacuum: -0,9 bar aer comprimat instrumentar: 7-10 bar ± 20%
alarmează vizual şi acustic în cazul depăşirii valorilor minime şi maxime ale presiunii de lucru; permite accesul rapid pentru izolarea anumitor zone medicale în cazuri de urgenţă sau atunci când se execută lucrări de extindere sau lucrări de service;în componenţa tabloului intră robineţi de izolare pentru fiecare gaz medical, conectori NIST pentru cuplarea urgentă a buteliei de rezervă, manometre şi senzori de presiune;uşa tabloului trebuie să poată fi deschisă rapid în caz de urgenţă, prin lovirea cu pumnul;se montează pe fiecare etaj sau secţie şi la intrarea în departamentele critice;trebuie să fie conectat la circuitul principal de alimentare cu energie electrică şi la circuitul de rezervă; trebuie să fie prevăzut cu posibilitatea :
resetării alarmelor testării modului de funcţionare a alarmelor
Panoul de alarmare (acustică şi vizuală) se montează fie în cadrul tabloului pentru control, fie separat, într-o zonă care poate fi supravegheată continuu.
20TEHNOPLUSSERVICE
Unităţile terminale§
§
§
§
ú
ú
ú
ú
ú
§
§
§
Rampele de la capătul patului§
§
§
§
§
§
ú
ú
ú
ú
w
w
w
§
Consolele de tavan §
§
§
sunt considerate puncte pentru conectarea la instalaţia de gaze medicale a diverselor echipamente şi accesorii medicale;sunt fabricate corespunzător standardelor SR EN 737-1 şi SR EN 737-4;este recomandat ca în cadrul unui spital să se utilizeze un singur tip de unităţi terminale;în general sunt cunoscute câteva tipuri constructive de unităţi terminale:
DIN – sistem germanNF – sistem francezBS – sistem britanicUNI – sistem italianAGA – sistem nordic
erorile de conectare sunt evitate prin forma geometrică şi prin cod de culoare separat, pentru fiecare gaz medical;pentru fiecare tip de gaz există conectorul respectiv; acesta corespunde formei şi tipului de conectare al unităţii terminale;unităţile terminale pot fi montate pe perete, îngropate în rigips, sau pot fi incluse în cadrul unor echipamente complexe pentru distribuţia fluidelor medicale şi a circuitelor energiei electrice.
sunt cunoscute şi sub denumirea de plinte sau şine de perete;de asemenea, sunt cunoscute sub denumirea de BHU – bed head units;asigură un spaţiu util ergonomic în zona pacientului, prin dispunerea utilităţilor la capătul patului;sunt fabricate şi testate conform standardului SR EN ISO 11197servesc în general pentru conectarea diverselor echipamente necesare în apropierea pacientului, la instalaţia de gaze medicale şi la circuitele electriceau în compunere :
un modul pentru gaze medicaleun modul pentru circuite electrice – în general un număr mare de prize electrice (repartizate pe trei circuite de alimentare identificate prin culori diferite) şi prize de echipotenţial un modul pentru curenţi slabi – ce cuprinde prize pentru monitoare, alarmare, telefon un modul pentru iluminare – ce include corpuri de iluminat fluorescente / incandescente ce asigură:
iluminatul direct iluminatul indirectiluminatul de veghe, pentru supravegherea în timpul nopţii
când sunt utilizate în saloanele critice, sunt echipate cu şine standard euro-rail (25 x 10 mm) pentru susţinerea diverselor accesorii şi echipamente medicale
reprezintă soluţie pentru utilizarea spaţiului inutil din jurul pacientului, datorită flexibilităţii şi multiplelor grade de libertate pe care le oferă; se recomandă atât în saloanele cu regim critic cât şi în sălile de operaţie;în sălile de operaţie deservesc zona medicului anestezist şi zona medicului chirurg, având soluţii constructive diferite pentru cele două zone;
cea mai modernă
§
§
soluţia constructivă se alege în general în funcţie de destinaţie şi trebuie să se ţină cont de gradul de încărcare (greutatea maximă admisă) precum şi de configuraţia necesară (numărul de unităţi terminale de gaze, numărul de prize electrice, etc.);
sunt fabricate şi testate conform standardului SR EN ISO 11197.
4.4. Certificarea
§
§
§
§
§
§
§
§
se realizează în scopul dovedirii faptului că instalaţiile de gaze medicale nu prezintă
riscuri pentru pacient şi personalul medical, fiind sigure în exploatare,
este un proces de verificare detaliat, care se execută în general când sistemul nu este folosit
de pacienţi - în cazul spitalelor nou construite, în cazul instalaţiilor modificate sau extinse.
se realizează în conformitate cu prevederile standardelor ENISO 7396-1 şi ENISO 7396-2.
Aceste standarde prevăd teste şi încercări pentru verificarea:
pierderilor de presiune;
interconectărilor;
surselor de alimentare şi a robineţilor de izolare;
modului de funcţionare al alarmelor;
calităţii şi identităţii gazelor medicale.
Dacă rezultatele testelor efectuate corespund cu cerinţele standardelor, executantul autorizat aplică marcajul de conformitate CE pe instalaţia de gaz.
21 TEHNOPLUSSERVICE
Cod
formularDenumirea testului
Cod
formularDenumirea testului
D.1 Sumarul testelor
D.2 Integritatea mecanică, etichetare şi suporţi
D.3 Test de pierderi D.17 Testarea calităţii aerului comprimat instrumentar
D.4 Verificarea conformităţii cu proiectul D.18 Testarea aerului sintetic produs de sistemele de proporţionare
D.5Pierderi de presiune în instalaţiile de gaze medicale
comprimateD.19
Testarea calităţii oxigenului îmbogăţit cu aer produs de concentratorul de
oxigen
D.6 Pierderi de presiune în instalaţiile de vacuum D.20 Testul pentru umplerea instalaţiei cu gazul de lucru
D.7 Testarea robineţilor din panourile de control şi alarmare D,21 Testarea identităţii gazului medical:
D.8 Interconectare D.21.1 - cu analizorul de oxigen
D.9 Teste funcţionale pentru unităţile terminale D.21.2 - prin diferenţe de presiune
D.10 Teste funcţionale pentru conectorii NIST D.21.3 - cu analizorul de gaze
D.11 Teste pentru performanţa sistemului C.2 Test pentru pierderi de presiune în instalaţiile AGSS
D.12 Teste pentru supapele de siguranţă C.6 Teste pentru dispozitivele de evacuare ale UT de AGSS
D.13 Teste pentru sursele de alimentare C.7 Test pentru pierderi de presiune la UT de AGSS
D.14.1
D.14.2
D.15 Testul pentru contaminarea cu particule C.9 Verificarea sistemului de evacuare la instalaţiile de AGSS
Teste pentru alarmele de urgenţă clinice şi de operare C.8 Verificarea indicatoarelor UT de AGSS
D.16 Testarea calităţii aerului comprimat respirabil
20TEHNOPLUSSERVICE
Unităţile terminale§
§
§
§
ú
ú
ú
ú
ú
§
§
§
Rampele de la capătul patului§
§
§
§
§
§
ú
ú
ú
ú
w
w
w
§
Consolele de tavan §
§
§
sunt considerate puncte pentru conectarea la instalaţia de gaze medicale a diverselor echipamente şi accesorii medicale;sunt fabricate corespunzător standardelor SR EN 737-1 şi SR EN 737-4;este recomandat ca în cadrul unui spital să se utilizeze un singur tip de unităţi terminale;în general sunt cunoscute câteva tipuri constructive de unităţi terminale:
DIN – sistem germanNF – sistem francezBS – sistem britanicUNI – sistem italianAGA – sistem nordic
erorile de conectare sunt evitate prin forma geometrică şi prin cod de culoare separat, pentru fiecare gaz medical;pentru fiecare tip de gaz există conectorul respectiv; acesta corespunde formei şi tipului de conectare al unităţii terminale;unităţile terminale pot fi montate pe perete, îngropate în rigips, sau pot fi incluse în cadrul unor echipamente complexe pentru distribuţia fluidelor medicale şi a circuitelor energiei electrice.
sunt cunoscute şi sub denumirea de plinte sau şine de perete;de asemenea, sunt cunoscute sub denumirea de BHU – bed head units;asigură un spaţiu util ergonomic în zona pacientului, prin dispunerea utilităţilor la capătul patului;sunt fabricate şi testate conform standardului SR EN ISO 11197servesc în general pentru conectarea diverselor echipamente necesare în apropierea pacientului, la instalaţia de gaze medicale şi la circuitele electriceau în compunere :
un modul pentru gaze medicaleun modul pentru circuite electrice – în general un număr mare de prize electrice (repartizate pe trei circuite de alimentare identificate prin culori diferite) şi prize de echipotenţial un modul pentru curenţi slabi – ce cuprinde prize pentru monitoare, alarmare, telefon un modul pentru iluminare – ce include corpuri de iluminat fluorescente / incandescente ce asigură:
iluminatul direct iluminatul indirectiluminatul de veghe, pentru supravegherea în timpul nopţii
când sunt utilizate în saloanele critice, sunt echipate cu şine standard euro-rail (25 x 10 mm) pentru susţinerea diverselor accesorii şi echipamente medicale
reprezintă soluţie pentru utilizarea spaţiului inutil din jurul pacientului, datorită flexibilităţii şi multiplelor grade de libertate pe care le oferă; se recomandă atât în saloanele cu regim critic cât şi în sălile de operaţie;în sălile de operaţie deservesc zona medicului anestezist şi zona medicului chirurg, având soluţii constructive diferite pentru cele două zone;
cea mai modernă
§
§
soluţia constructivă se alege în general în funcţie de destinaţie şi trebuie să se ţină cont de gradul de încărcare (greutatea maximă admisă) precum şi de configuraţia necesară (numărul de unităţi terminale de gaze, numărul de prize electrice, etc.);
sunt fabricate şi testate conform standardului SR EN ISO 11197.
4.4. Certificarea
§
§
§
§
§
§
§
§
se realizează în scopul dovedirii faptului că instalaţiile de gaze medicale nu prezintă
riscuri pentru pacient şi personalul medical, fiind sigure în exploatare,
este un proces de verificare detaliat, care se execută în general când sistemul nu este folosit
de pacienţi - în cazul spitalelor nou construite, în cazul instalaţiilor modificate sau extinse.
se realizează în conformitate cu prevederile standardelor ENISO 7396-1 şi ENISO 7396-2.
Aceste standarde prevăd teste şi încercări pentru verificarea:
pierderilor de presiune;
interconectărilor;
surselor de alimentare şi a robineţilor de izolare;
modului de funcţionare al alarmelor;
calităţii şi identităţii gazelor medicale.
Dacă rezultatele testelor efectuate corespund cu cerinţele standardelor, executantul autorizat aplică marcajul de conformitate CE pe instalaţia de gaz.
21 TEHNOPLUSSERVICE
Cod
formularDenumirea testului
Cod
formularDenumirea testului
D.1 Sumarul testelor
D.2 Integritatea mecanică, etichetare şi suporţi
D.3 Test de pierderi D.17 Testarea calităţii aerului comprimat instrumentar
D.4 Verificarea conformităţii cu proiectul D.18 Testarea aerului sintetic produs de sistemele de proporţionare
D.5Pierderi de presiune în instalaţiile de gaze medicale
comprimateD.19
Testarea calităţii oxigenului îmbogăţit cu aer produs de concentratorul de
oxigen
D.6 Pierderi de presiune în instalaţiile de vacuum D.20 Testul pentru umplerea instalaţiei cu gazul de lucru
D.7 Testarea robineţilor din panourile de control şi alarmare D,21 Testarea identităţii gazului medical:
D.8 Interconectare D.21.1 - cu analizorul de oxigen
D.9 Teste funcţionale pentru unităţile terminale D.21.2 - prin diferenţe de presiune
D.10 Teste funcţionale pentru conectorii NIST D.21.3 - cu analizorul de gaze
D.11 Teste pentru performanţa sistemului C.2 Test pentru pierderi de presiune în instalaţiile AGSS
D.12 Teste pentru supapele de siguranţă C.6 Teste pentru dispozitivele de evacuare ale UT de AGSS
D.13 Teste pentru sursele de alimentare C.7 Test pentru pierderi de presiune la UT de AGSS
D.14.1
D.14.2
D.15 Testul pentru contaminarea cu particule C.9 Verificarea sistemului de evacuare la instalaţiile de AGSS
Teste pentru alarmele de urgenţă clinice şi de operare C.8 Verificarea indicatoarelor UT de AGSS
D.16 Testarea calităţii aerului comprimat respirabil
Recomandări privind numărul unităţilor terminale, al robineţilor de izolare şi al panourilor de alarmare - conform HTM 02-01
ANEXA 1
22TEHNOPLUSSERVICE
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
1set (1) 1set hp/lp(9)
Cameră resuscitare / targă 2 2 2 2 2 2 seturi*
Sală tratamente majore / targă 1 1 1 1 1 1p 1p 1 set / 8 UT
Recuperare post-operator / targă 2 2 2 2 seturi*
Sală tratamente / nisă 1 1 1 set la 8 UT
II. BLOC OPERATOR 1 set (1)
Sali Anestezie (toate) 1 1 1 1 1
- pt. anestezist 2 2 2 1 1
- pt. chirurg 2 4
- pt. anestezist 2 2 2 1 1
- pt. chirurg 2 2
pt. anestezist/ chirurg 2 2 2 2 2 2 2p
Recuperare post-operator / pat 2 2 2
Încăpere service aparate / post de lucru 1 1 1 1 1p 1 1 1 set 1set hp/lp (12)
1set (1)
1set (9)
Sală naştere (normală/anormală)
- mamă 1 2 1
- copil / pătuţ (permis numai pentru 2
paturi)1 1 1
- anestezist 1 1 1 1 1
- obstetrician 2
1 set pe grup camere hp/lp (10)
I. UNITATE PRIMIRI URGENŢE
not ă : un set pe fiecare parte a t ă rgii dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
Sală Operaţie – ORTOPEDIE:
1 set pe grup camere (2) (3)
Sală Operaţie– NEUROCHIRURGIE:
1 set pe grup camere (2) (3)
1 set pe grup camere hp/lp (10)
Sală Operaţie, chirurgie generală, etc.:
1 set pe grup camere (2) (3) 1 set pe grup camere hp/lp (10)
not ă : UT-uri instalate în console separate p = opţional unde se utilizeaz ă instrumente
2 seturi* (5)
1 pt. ambele seturi (11)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
III. DEPARTAMENT MATERNITATE
1 set la 6-8 camere (5)
1 set 1set hp/lp (10)
Bloc operator :
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
- pediatru / pătuţ (permis numai pentru 2
paturi)1 1
Recuperare post-operator / pat 1 1 1 1 set 1set (11)
Încăpere service aparate** / post lucru 1 1 1 1 1 1 1 set 1set (12)
Neonatal / pătuţ 2 2 2 2 seturi * 1 pt. ambele seturi (11)
Încăpere service aparate / post lucru 1 1 1 1 set 1set (12)
Salon recuperare:
Rezerve cu 1 pat 1 1
Rezerve cu mai multe paturi / fiecare pat 1 1
Saloane copii / pătuţ (se prevăd numai
pentru 2 paturi indiferent de nr. de spaţii)1 1
1set (1) 1set (9)
Sală proceduri speciale 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Sală Anestezie 1 1 1 1 1 1 set
Recuperare 1 1p 1 1 set
Ultrasunete 1 1 1 set
Fluoroscopie 1 1 1 set
Urografie 1 1 1 set
Tomografie 1 1 1 set
Rezonanţă magnetică 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Cameră CAT 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Angiografie 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Endoscopie 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Accelerator linear 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Camere cu dest. generală 1 1
Rezerve cu 1 pat 1 1 1 1set (11)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
1 set pentru departam 1set (11)
IV. DEPARTAMENTE DE DIAGNOSTIC
V. SALON DE RECUPERARE 1set pt. departam. (1)
Note :
* circuite duble
** acolo unde camerele de naştere şi departamentele de neonatologie sunt apropiate, camera de service poate fi
folosită în comun
# numai vacuum dental
p = opţiunea echipei de proiectare
hp/lp = presiune înaltă şi presiune joasă pentru O , aer medical şi N O instalate împreună. Toate celelalte 2 2
alarmări locale numai pentru presiune joasă
23 TEHNOPLUSSERVICE
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
Rezerve cu mai multe paturi / pat 1 1 1
Sală tratamente (adulţi, copii, persoane în
vârstă)1 1 1
VI. RENAL
Pe staţie de dializă 1 1 1
Pe pat 1 1 1
1set (1)
1set (11)
Pe pat 4 4 4 2p 2p 2p 2 seturi* (4)
Încăpere service aparate / post de lucru 1 1 1 1p 1p 1p 1 set 1set (12)
Unitate chirurgie cardiacă (CCU) / pat 4 4 4 2 seturi* (4) (6) (7) 1 pt. ambele seturi (11)
Salon persoane dependente (HDU) 4 4 4 2 seturi* (4) (6) (7)
1 pt. ambele seturi (11)
Saloane de arşi 2 2 2 2p 2p 2p 2 seturi* (4) (6) (7) 1 pt. ambele seturi (11)
VII. NEUROLOGIE 1set(1)
Sală terapie electroconvulsivă ECT 1 1 1 1 1 1 set (2)
1 set hp/lp (11)
Recuperare post-operator / pat 1 1 1 1 set (1) 1 set (11)
1 set
Sală tratament:
- anestezist 1 1p 1 1p 1p
- chiurg 2
Recuperare post-operator / pat 1 1p 1 1 set 1 set (11)
X. RECUPERARE GENERALĂ 1set (1)
Rezerve cu 1 pat 1 1 1set (1) (13) 1 set hp/lp (11)
Rezerve cu mai multe paturi / pat 1 1
VII. DEPARTAMENT DE TERAPIE INTENSIVA (ATI)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
IX. RECUPERARE PACIENŢI ADULŢI ACUŢI
1 set 1 set hp/lp daca p (10)
Sală tratamente 1 1p 1
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
Sală endoscopie 1 1p 1 1p 1p 1set (2) (13)
1set (10)
XI. FRACTURI
Cameră tratament ghips 1 1p 1 1 1 1p 1set (1) 1set (9)
1set (1) 1set hp/lp daca p(9)
Sală consultaţii / tratamente tip 1 1 1 # 1p 1p Aer 7 bar 1 set la 4-6 camere
Sală consultaţii / tratamente tip 2 şi 3 1 1 #
Recuperare / zonă recup. 1 1 1 1set
Zonă laborator / post lucru 1 1 1 1p 1p 1set 1set hp/lp (11)
Sală tratamente / nişă 1 1p 1 1p 1p 1set (1) (8)
1set hp/lp daca p (9)
Zonă spălare 1 1 1set (1)
1set (9)
Inspecţie, asamblare împachetare 1 1 1
Alte departamente 1set (1) 1set localizat corespunzător (9-12)
1 set la 4-6 camere
XIII. CONSULTAŢII policlinică
XIV. STAŢIA CENTRALA DE STERILIZARE
XII. DEPARTAMENT CHIRURGIE BUCALĂ, ORTODONŢIE
Recomandări privind numărul unităţilor terminale, al robineţilor de izolare şi al panourilor de alarmare - conform HTM 02-01
ANEXA 1
22TEHNOPLUSSERVICE
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
1set (1) 1set hp/lp(9)
Cameră resuscitare / targă 2 2 2 2 2 2 seturi*
Sală tratamente majore / targă 1 1 1 1 1 1p 1p 1 set / 8 UT
Recuperare post-operator / targă 2 2 2 2 seturi*
Sală tratamente / nisă 1 1 1 set la 8 UT
II. BLOC OPERATOR 1 set (1)
Sali Anestezie (toate) 1 1 1 1 1
- pt. anestezist 2 2 2 1 1
- pt. chirurg 2 4
- pt. anestezist 2 2 2 1 1
- pt. chirurg 2 2
pt. anestezist/ chirurg 2 2 2 2 2 2 2p
Recuperare post-operator / pat 2 2 2
Încăpere service aparate / post de lucru 1 1 1 1 1p 1 1 1 set 1set hp/lp (12)
1set (1)
1set (9)
Sală naştere (normală/anormală)
- mamă 1 2 1
- copil / pătuţ (permis numai pentru 2
paturi)1 1 1
- anestezist 1 1 1 1 1
- obstetrician 2
1 set pe grup camere hp/lp (10)
I. UNITATE PRIMIRI URGENŢE
not ă : un set pe fiecare parte a t ă rgii dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
Sală Operaţie – ORTOPEDIE:
1 set pe grup camere (2) (3)
Sală Operaţie– NEUROCHIRURGIE:
1 set pe grup camere (2) (3)
1 set pe grup camere hp/lp (10)
Sală Operaţie, chirurgie generală, etc.:
1 set pe grup camere (2) (3) 1 set pe grup camere hp/lp (10)
not ă : UT-uri instalate în console separate p = opţional unde se utilizeaz ă instrumente
2 seturi* (5)
1 pt. ambele seturi (11)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
III. DEPARTAMENT MATERNITATE
1 set la 6-8 camere (5)
1 set 1set hp/lp (10)
Bloc operator :
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
- pediatru / pătuţ (permis numai pentru 2
paturi)1 1
Recuperare post-operator / pat 1 1 1 1 set 1set (11)
Încăpere service aparate** / post lucru 1 1 1 1 1 1 1 set 1set (12)
Neonatal / pătuţ 2 2 2 2 seturi * 1 pt. ambele seturi (11)
Încăpere service aparate / post lucru 1 1 1 1 set 1set (12)
Salon recuperare:
Rezerve cu 1 pat 1 1
Rezerve cu mai multe paturi / fiecare pat 1 1
Saloane copii / pătuţ (se prevăd numai
pentru 2 paturi indiferent de nr. de spaţii)1 1
1set (1) 1set (9)
Sală proceduri speciale 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Sală Anestezie 1 1 1 1 1 1 set
Recuperare 1 1p 1 1 set
Ultrasunete 1 1 1 set
Fluoroscopie 1 1 1 set
Urografie 1 1 1 set
Tomografie 1 1 1 set
Rezonanţă magnetică 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Cameră CAT 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Angiografie 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Endoscopie 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Accelerator linear 1 1 1 1 1 1 set 1set (10)
Camere cu dest. generală 1 1
Rezerve cu 1 pat 1 1 1 1set (11)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
1 set pentru departam 1set (11)
IV. DEPARTAMENTE DE DIAGNOSTIC
V. SALON DE RECUPERARE 1set pt. departam. (1)
Note :
* circuite duble
** acolo unde camerele de naştere şi departamentele de neonatologie sunt apropiate, camera de service poate fi
folosită în comun
# numai vacuum dental
p = opţiunea echipei de proiectare
hp/lp = presiune înaltă şi presiune joasă pentru O , aer medical şi N O instalate împreună. Toate celelalte 2 2
alarmări locale numai pentru presiune joasă
23 TEHNOPLUSSERVICE
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
Rezerve cu mai multe paturi / pat 1 1 1
Sală tratamente (adulţi, copii, persoane în
vârstă)1 1 1
VI. RENAL
Pe staţie de dializă 1 1 1
Pe pat 1 1 1
1set (1)
1set (11)
Pe pat 4 4 4 2p 2p 2p 2 seturi* (4)
Încăpere service aparate / post de lucru 1 1 1 1p 1p 1p 1 set 1set (12)
Unitate chirurgie cardiacă (CCU) / pat 4 4 4 2 seturi* (4) (6) (7) 1 pt. ambele seturi (11)
Salon persoane dependente (HDU) 4 4 4 2 seturi* (4) (6) (7)
1 pt. ambele seturi (11)
Saloane de arşi 2 2 2 2p 2p 2p 2 seturi* (4) (6) (7) 1 pt. ambele seturi (11)
VII. NEUROLOGIE 1set(1)
Sală terapie electroconvulsivă ECT 1 1 1 1 1 1 set (2)
1 set hp/lp (11)
Recuperare post-operator / pat 1 1 1 1 set (1) 1 set (11)
1 set
Sală tratament:
- anestezist 1 1p 1 1p 1p
- chiurg 2
Recuperare post-operator / pat 1 1p 1 1 set 1 set (11)
X. RECUPERARE GENERALĂ 1set (1)
Rezerve cu 1 pat 1 1 1set (1) (13) 1 set hp/lp (11)
Rezerve cu mai multe paturi / pat 1 1
VII. DEPARTAMENT DE TERAPIE INTENSIVA (ATI)
not ă : un set pe fiecare parte a patului dac ă sunt instalate în punct fix, sau ambele seturi
IX. RECUPERARE PACIENŢI ADULŢI ACUŢI
1 set 1 set hp/lp daca p (10)
Sală tratamente 1 1p 1
Departament O2Aer 4
bar Vac. N2O CO2 AGSS Aer 7 bar N2O/O2 AVSU Alarmare
Sală endoscopie 1 1p 1 1p 1p 1set (2) (13)
1set (10)
XI. FRACTURI
Cameră tratament ghips 1 1p 1 1 1 1p 1set (1) 1set (9)
1set (1) 1set hp/lp daca p(9)
Sală consultaţii / tratamente tip 1 1 1 # 1p 1p Aer 7 bar 1 set la 4-6 camere
Sală consultaţii / tratamente tip 2 şi 3 1 1 #
Recuperare / zonă recup. 1 1 1 1set
Zonă laborator / post lucru 1 1 1 1p 1p 1set 1set hp/lp (11)
Sală tratamente / nişă 1 1p 1 1p 1p 1set (1) (8)
1set hp/lp daca p (9)
Zonă spălare 1 1 1set (1)
1set (9)
Inspecţie, asamblare împachetare 1 1 1
Alte departamente 1set (1) 1set localizat corespunzător (9-12)
1 set la 4-6 camere
XIII. CONSULTAŢII policlinică
XIV. STAŢIA CENTRALA DE STERILIZARE
XII. DEPARTAMENT CHIRURGIE BUCALĂ, ORTODONŢIE
Note:
(1) AVSU pentru departament instalat pe culoar
(2) instalat imediat la ieşirea din încăpere
(3) acolo unde aerul este folosit pentru acţionarea consolelor mobile, acesta trebuie să provină din reţeaua de 7
bar
(4) în plus de circuitele duble, se cere un AVSU suplimentar pentru a sub-divide numărul UT controlate. (vezi
fig. 4 şi 5 din HTM)
(5) scopul este de a prevedea o anumită flexibilitate, iar numărul exact va depinde de numărul total al camerelor
din department
(6) dacă un salon pentru persoane foarte dependente este inclus în cadrul departamentelor de recuperare
trebuie să fie prevăzut un set separat de AVSU pentru fiecare salon. Splimentar faţă de robineţii de izolare a
întregii secţii sau departament, se cere un set suplimentar pentru a controla camerele cu 1 pat, cu mai multe
paturi sau camerele de tratament
(7) AVSU pentru departament poate fi necesar în cazul în care departamentul este mare şi este separat spre ex. de
zona critică
(8) un AVSU adiţional poate fi necesar în departamentele mari: scopul este de a avea aprox. 8-12 camere
controlate de un set de robineţi - se cere experienţă pentru pentru a stabili un număr logic de robineţi
(9) instalat în zona de recepţie
(10) instalat în sala de operaţie în panoul principal sau până în sala de operaţie, sau într-o sală adiacentă (ex.
camera de control pentru dispozitivele MRI)
(11) instalat în camera medicilor sau a asistentelor
(12) instalat în spaţiul camerei împreună cu AVSU
(13) dacă este inclusă o cameră de endoscopie se cere un AVSU separat
(14) CO se utilizează în timpul anumitor proceduri chirurgicale. Trebuie instalaţi 2 robineţi NIST2
Generalităţi: în mod normal, AVSU departamental este instalat pe coridorul spitalului, pe latura cu uşa de acces
în departament urmărind sensul de evacuare în caz de urgenţă. În anumite departamente mari, spre ex. în blocul
operator, coridorul pentru utilităţi trece prin unul sau mai multi pereţi. De aceea robineţii adiţionali trebuie să
urmarească ruta de evacuare. Dacă departamentul este întins pe mai multe etaje, se va prevedea un set de
robineţi, pe fiecare etaj. Robineţii de izolare din zonele critice trebuie să fie localizaţi în locuri vizibile pentru
personal - nu în mod necesar de către asistente.
24TEHNOPLUSSERVICE
[1] Beware your refrigerant dryer – What’s New ? , sept. 2003
[2] Contamination of piped medical gas supply with water – European Journal of
Anaesthesiology , 2000, no. 17: 512-514, H. Hay
[3] SR EN ISO 7396-1 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea 1 - Ţevi de distribuţie pentru
gaze medicale comprimate şi vacuum – 2007
[4] Medical Grade Compressed Air - Update in Anaesthesia, 2001 no.13, article 2,
R. Jacob, V. Kumaresh
[5] Microbial contamination of central supply systems for medical air – Brazilian Journal of
Microbiology, 2003, no.34: 29-32, C. Machado, T. Brown
[6] Inorganic particulate detachament into medical air outlets of hospitals and dental clinics –
University of Buffalo, P. Nagathan, R. Baier, R. Forsberg, A. Meyer
[7] Bacteria retention filters for Medical Vacuum Source Systems – Vital Aire Newsletter, 2007
– Rene Nadeau
[8] Possible role of vacuum systems and compressed air generators in cross-infection in the
ICU – British Journal of Anaesthesia, 1987, vol.59: 648-650, P.Bjerring, B. Oberg
[9] Hospital where 2 died says it failed to shut a gas line – The New York Times, 2002
[10] Analysis of the French Health ministry’s national register of incidents involving medical
devices in anaesthesia and intensive care - British Journal of Anaesthesia, 2001, vol 86, no 3,
382-387
[11] Nitrogen purging of oxygen pipelines: an unusual cause of intraoperative hypoxia -
Anesthesia & Analgesia, 2000, no 91: 242-243, A.M. Elizaga, R.L. Frerichs
[12] Medical Gas Pipelines – Utility or Life Support ? - Business Briefing: Hospital engineering
& facilities management 2005 – Jan Strybol
[13] SR EN ISO 7396-2 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea 2: Ţevi pentru sisteme de
evacuare a gazelor anestezice – 2007
[14] HTM 02-01 – Health Technical Memorandum – Medical gas pipeline systems. Part A:
design, installation, validation and verification - 2006
[15] HTM 02-01 – Health Technical Memorandum – Medical gas pipeline systems. Part B:
Operational Management – 2006
BIBLIOGRAFIE
25 TEHNOPLUSSERVICE
Note:
(1) AVSU pentru departament instalat pe culoar
(2) instalat imediat la ieşirea din încăpere
(3) acolo unde aerul este folosit pentru acţionarea consolelor mobile, acesta trebuie să provină din reţeaua de 7
bar
(4) în plus de circuitele duble, se cere un AVSU suplimentar pentru a sub-divide numărul UT controlate. (vezi
fig. 4 şi 5 din HTM)
(5) scopul este de a prevedea o anumită flexibilitate, iar numărul exact va depinde de numărul total al camerelor
din department
(6) dacă un salon pentru persoane foarte dependente este inclus în cadrul departamentelor de recuperare
trebuie să fie prevăzut un set separat de AVSU pentru fiecare salon. Splimentar faţă de robineţii de izolare a
întregii secţii sau departament, se cere un set suplimentar pentru a controla camerele cu 1 pat, cu mai multe
paturi sau camerele de tratament
(7) AVSU pentru departament poate fi necesar în cazul în care departamentul este mare şi este separat spre ex. de
zona critică
(8) un AVSU adiţional poate fi necesar în departamentele mari: scopul este de a avea aprox. 8-12 camere
controlate de un set de robineţi - se cere experienţă pentru pentru a stabili un număr logic de robineţi
(9) instalat în zona de recepţie
(10) instalat în sala de operaţie în panoul principal sau până în sala de operaţie, sau într-o sală adiacentă (ex.
camera de control pentru dispozitivele MRI)
(11) instalat în camera medicilor sau a asistentelor
(12) instalat în spaţiul camerei împreună cu AVSU
(13) dacă este inclusă o cameră de endoscopie se cere un AVSU separat
(14) CO se utilizează în timpul anumitor proceduri chirurgicale. Trebuie instalaţi 2 robineţi NIST2
Generalităţi: în mod normal, AVSU departamental este instalat pe coridorul spitalului, pe latura cu uşa de acces
în departament urmărind sensul de evacuare în caz de urgenţă. În anumite departamente mari, spre ex. în blocul
operator, coridorul pentru utilităţi trece prin unul sau mai multi pereţi. De aceea robineţii adiţionali trebuie să
urmarească ruta de evacuare. Dacă departamentul este întins pe mai multe etaje, se va prevedea un set de
robineţi, pe fiecare etaj. Robineţii de izolare din zonele critice trebuie să fie localizaţi în locuri vizibile pentru
personal - nu în mod necesar de către asistente.
24TEHNOPLUSSERVICE
[1] Beware your refrigerant dryer – What’s New ? , sept. 2003
[2] Contamination of piped medical gas supply with water – European Journal of
Anaesthesiology , 2000, no. 17: 512-514, H. Hay
[3] SR EN ISO 7396-1 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea 1 - Ţevi de distribuţie pentru
gaze medicale comprimate şi vacuum – 2007
[4] Medical Grade Compressed Air - Update in Anaesthesia, 2001 no.13, article 2,
R. Jacob, V. Kumaresh
[5] Microbial contamination of central supply systems for medical air – Brazilian Journal of
Microbiology, 2003, no.34: 29-32, C. Machado, T. Brown
[6] Inorganic particulate detachament into medical air outlets of hospitals and dental clinics –
University of Buffalo, P. Nagathan, R. Baier, R. Forsberg, A. Meyer
[7] Bacteria retention filters for Medical Vacuum Source Systems – Vital Aire Newsletter, 2007
– Rene Nadeau
[8] Possible role of vacuum systems and compressed air generators in cross-infection in the
ICU – British Journal of Anaesthesia, 1987, vol.59: 648-650, P.Bjerring, B. Oberg
[9] Hospital where 2 died says it failed to shut a gas line – The New York Times, 2002
[10] Analysis of the French Health ministry’s national register of incidents involving medical
devices in anaesthesia and intensive care - British Journal of Anaesthesia, 2001, vol 86, no 3,
382-387
[11] Nitrogen purging of oxygen pipelines: an unusual cause of intraoperative hypoxia -
Anesthesia & Analgesia, 2000, no 91: 242-243, A.M. Elizaga, R.L. Frerichs
[12] Medical Gas Pipelines – Utility or Life Support ? - Business Briefing: Hospital engineering
& facilities management 2005 – Jan Strybol
[13] SR EN ISO 7396-2 – Sisteme de ţevi de gaze medicale. Partea 2: Ţevi pentru sisteme de
evacuare a gazelor anestezice – 2007
[14] HTM 02-01 – Health Technical Memorandum – Medical gas pipeline systems. Part A:
design, installation, validation and verification - 2006
[15] HTM 02-01 – Health Technical Memorandum – Medical gas pipeline systems. Part B:
Operational Management – 2006
BIBLIOGRAFIE
25 TEHNOPLUSSERVICE
TEHNOPLUS SERVICE Str. Odobeşti, Nr. 1, Sector 3, BucureştiTel.:+4021-3485272; 3485282 / 3485323Fax:[email protected]; www.tehnoplus.ro
GP
-IG
M -
Ed
.1 / 2
008
Acest document are doar caracter informativ. Utilizarea acestuia în alte scopuri, copierea sau multiplicarea, reproducerea sau transmiterea în orice formă a documentului sau a
anumitor părţi din acesta, sunt permise numai cu aprobarea conducerii companiei Tehnoplus Service.
Related Documents
