Geriatrie și Gerontologie - Medical Market

Revista profesioniștilor din Sănătate 2015

Geriatrie și GerontologieGeriatrie și Gerontologie

x

x

4

Hiponatremia o privire retrospectivă

Păstrarea tinereții cu gama Herbagen antirid și lifting cu Argireline!

Interviu cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada 6

8

18 Publicaţie adresată cadrelor medicale

2015

http://www.farmec.ro

Citeşte revista în format digital

EditorCalea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23e-mail: [email protected]

Trebuie să avem o abordare a serviciilor medico-sociale dedicate vârstnicilor din

România în perspectiva integrării acestora în contextul european

Interviu realizat cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada

4

Particularităţile bolilor cardiovasculare la vârstnici 6

Hiponatremia o privire retrospectivă 8

Colagenul hidrolizat de tip II 12

Dermatita asociată incontinenţei Cum o recunoaştem? 14

Psihoterapia cognitiv-comportamentală în tulburarea afectivă bipolară 19

6

14

12

www.revistamedicalmarket.ro

ISSN 2286-3338

3Geriatrie și Gerontologie

Sumar

4 www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

Trebuie să avem o abordare a serviciilor medico-sociale dedicate vârstnicilor din România în perspectiva integrării

acestora în contextul european

Stimate domnule prof. dr. Gabriel Prada, la ora actuală putem vorbi despre interoperabilitatea serviciilor medico-sociale dedicate vârstnicilor din România cu cele europene?

România face parte din Comunita-tea Europeană. În acest context se în-treprind eforturi pentru armonizarea serviciilor medico-sociale acordate în diversele țări membre, cu accent asupra statelor nou intrate. Trebuie să ținem cont însă și de faptul că există multe deosebiri legate de particularitățile eco-nomice, sociale și culturale. De aceea, este prematur să vorbim despre o inte-roperabilitate a serviciilor medicale și sociale dedicate vârstnicilor din Româ-nia cu acelea europene. De fapt această interoperabilitate nu există deocamda-tă nici între statele dezvoltate econo-mic. În momentul actual se efectuează o serie de studii, în care este implicată și România, prin Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, menite a identifica cele mai eficiente modele de asistență medicală, precum și inovații sociale dedicate persoane-lor vârstnice, având drept obiectiv nu

o preluare integrală, ci o adaptare la circumstanțele fiecărei țări. Oferirea de modele este esențială, pentru a se evita experiente mai puțin reusite și pentru a se prelua aspectele pozitive și adec-vate fiecărei țări din mecanismele de asistență medico-socială deja transpuse în practică.

În situația în care sunt tot mai mulți medici care pleacă să lucreze în străinătate, care este situația spitalelor și a centrelor medicale din Romania, care au mijloacele și expertiza necesare pentru a acorda asistență specializată persoanelor vârstnice?

Fenomenul plecării personalu-lui medical spre alte țări este destul de pregnant în ultimele decenii. Unul dintre principalele motive este cel eco-nomic, resursele materiale în țările dezvoltate fiind net superioare Româ-niei. Din păcate, în cazul specific al Geriatriei și Gerontologiei întâlnim o discriminare în ceea ce privește sala-

rizarea personalului medical, la noi în țară. Aceasta diferențiere a apărut în urma prevederilor unui act legislativ din anul 2010 prin care s-au acordat sporuri de 15% pentru tot persona-lul medical din România fiind omise doar asistentele medicale și medicii care lucrează în domeniul Geriatriei și Gerontologiei. Omisiunea este inexpli-cabilă și nejustificată, având în vedere complexitatea actului medical dedicat persoanelor vârstnice. În acest mod, tot personalul medical care își desfăsoară activitatea în secții, compartimente și ambulatorii de Geriatrie și Geronto-logie are o retribuție cu 15% mai mică în comparație cu alte specialități medi-cale. Consecința a fost o accentuare a dificultății atragerii de personal care să fie implicat în asistența medicală acor-dată vârstnicilor. Totuși se pare că se va ajunge la o remediere a acestei situații în urma noii legi a salarizării.

Știm cu toții ca geriatria presupune cunoștinţe în primul rând din domeniul medical, dar și din alte domenii ca: psihologie, sociologie etc. Care este situația programelor de pregătire a cadrelor de specialitate în România, în domeniul asistenței medico-sociale dedicate vârstnicilor?

Interviu realizat cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada, Director Medical la Institutul Național

de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”.

http://www.revistamedicalmarket.ro


Interviu

Pregătirea profesioniștilor în do-meniul Geriatriei și Gerontologiei pre-supune o abordare multidisciplinară a problematicii vârstnicilor. În ultimii ani, prin Societatea Româna de Geron-tologie și Geriatrie, țara noastră a fost implicată în stabilirea unor programe de învățământ, atât la nivel universitar, cât și post-universitar, unitare la nivelul întregii Comunități Europene. Realiza-rea unei pregătiri similare în diversele țări din Europa, are o însemnătate de-osebită pentru a oferi tuturor vârstnici-lor servicii medico-sociale integrate, la standarde comparabile între diferitele țări. Idealul este ca principiile de îngri-jire ale vârstnicilor în vestul Europei să fie similare cu acelea din oricare altă parte. Trebuie să menționăm ca Geri-atria și Gerontologia încă mai întâm-pină dificultăți chiar în țări dezvoltate econmoic precum Austria și Germa-nia, în timp ce în altele, precum Belgia, Franța și Anglia, cunosc o continuă dezvoltare.

Ce ne puteți spune despre abordările moderne ale afecțiunilor degenerative progresive ale creierului, la vârstnici?

Tulburările neurocognitive, cu for-mele extreme reprezentate de demențe, reprezintă o continuă provocare pentru societățile contemporane. Pacienții cu astfel de afecțiuni pun proble-me deosebite de îngrijire și creează o presiune apar-te asupra sistemelor de asistență medico-socială.

În ultimele decenii constatăm o creștere a proporției și a numărului absolut al persoanelor vârstnice la care tulburări-le neurocognitive au o prevalență cres-cută. Din aceste motive se desfașoară numeroase studii pentru a se identifica metode de a influența evoluția naturală a afecțiunilor care generează tulburări neurocognitive în stadii cât mai preco-ce, încă înainte de instalarea demenței, chiar în etapele de „creier la risc”. Ulti-mele studii se concentrează asupra dez-voltării unor preparate care să inhibe enzimele implicate în clivarea patolo-gică a proteinei precursoare a amiloi-dului, mai ales beta-secretaza care se pare că ar reprezenta calea ce mai bună de urmat, spre deosebire de inhibarea gamma-secretazei care nu a dus la re-zultate concludente. Concomitent, se întreprind studii intense pentru identi-ficarea mecanismelor intime care con-duc la apariția fragmentelor insolubile de beta-amiloid, fragmente care stau la baza sinaptopatiei implicate în apariția Bolii Alzheimer. Se urmărește stabilirea cauzelor care determină depunerea de beta-amiloid în jurul sinapselor condu-când la sufocarea lor și în final la „moar-tea neuronală”. Este important să știm că actualmente se poate stabili cu un foarte mare grad de certitudine, de aproape 100%, riscul de apariție a Bolii Alzhei-mer la o persoană cu mult înainte de de-butul bolii, încă de la vârsta de 45 sau 50 de ani. Problemele care se pun sunt eti-ce, deoarece nu se poate oferi o soluție terapeutică pentru prevenirea instalării bolii, iar pe de altă parte, investigațiile

necesare pentru determinarea riscului sunt laborioase, invazive și presupun un cost ridicat.

Se cunosc dificultățile și importanța suportului familiei în situația în care există un membru al acesteia în vârstă și cu probleme de sănătate. Există programe la nivel național care să vizeze educarea și pregatirea aparținătorilor persoanelor vârstnice și mai ales a celor cu probleme de sănătate?

Îngrijirile persoanelor vârstnice se acordă mai ales la domiciliu, la noi în țară, dar și în țările dezvoltate economic. Per-soanele care asigură îngrijirea, de cele mai multe ori, fac parte din familie și nu au nici cunoștințele necesare și nici experiența pentru a face față solicitărilor unei ast-fel de activități. De cele mai multe ori, informațiile cu privire la modalitățile cele mai adecvate de acordare a îngrijirilor se obțin neoficial, prin apelarea la experiența unor cunosținte care la rândul lor nu au avut o pregătire în acest domeniu. Pentru a veni în întâmpinarea aparținătorilor unor vârstnici care suferă de afecțiuni cronice invalidante, care necesită îngrijiri adecvate și conduse după anumite princi-pii, Insitutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” a fost implicat într-un proiect european, împreună cu peste 25 de parteneri din străinătate, având ca finalitate dezvoltarea unui site pe Internet dedicat special persoanelor care se ocupă de îngrijirea vârstnicilor cu probleme spe-ciale de sănătate, inclusiv diabet zaharat, Boala Alzheimer, Boala Parkinson. Site-ul se numește InformCare și are adresa: www.eurocarers.org/InformCare

Există versiune și în limba româ-nă și informațiile prezente acolo sunt într-o continuă actualizare. Accesând acest site se pot face și schimburi de experiență între persoanele care asi-gură îngrijirea vârstnicilor. Importanța existenței lui constă și în faptul că da-tele incluse acolo sunt similare pentru toate țările europene, asigurându-se premizele unor îngrijiri de calitate în orice parte a Europei.

Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada,

Director Medical la

Institutul Național de

Gerontologie și Geriatrie

„Ana Aslan”

6

Articole de specialitate


Particularităţile bolilor cardiovasculare la vârstnici

Cordul vârstnicEste caracterizat de apariţia în mod fi-

ziologic de modificări structurale și funcţi-onale. La nivelul cordului apare hipertrofia ventriculară stângă, se modifică geometria cardiacă, apar calcificări și fibroze valvula-re, apar modificări degenerative la nivelul ţesutului excitoconductor și a sistemului nervos vegetativ simpatic. Toate aceste modificări structurale determină și mo-dificări funcţionale la nivelul inimii, cu remodelarea cavităţilor cardiace stângi prin scăderea complianţei și creșterea rigidităţii acestora, scăderea funcţiei lusitrope, scă-derea răspunsului la stimuli beta-adrenergici. De asemenea, deși în repaus funcţia ventriculului stâng este normală și frecvenţa cardiacă este nemodificată, în timpul efor-tului frecvenţa cardiacă atinge un maxim ce reprezintă 20% din frecvenţa cardiacă de la tineri, iar debitul cardiac este mai scăzut cu 20-30% comparativ cu cel al tine-rilor. Toate aceste modificări fizi-ologice pot determina apariţia în timp de modificări fiziopatologi-ce. Astfel hipertrofia ventriculară stângă prin creșterea rigidităţii și a presiunii telediastolice poate

Patologia cardiovasculară la vârstnici reprezintă o temă de interes deosebit având în vedere faptul că, pe de o parte aceasta reprezintă principala cauza de morbiditate şi mortalitate în acest segment de populaţie, dar şi faptul că, în ultimul secol populaţia peste 60 ani (aceasta fiind limita arbitrară stabilită de OMS de la care o persoană este considerată vârstnică) s-a dublat şi se estimează că va creşte de 2-3 ori în decursul primului secol al acestui mileniu. O dată cu îmbătrânirea populaţiei creşte numărul bolilor asociate, dar, totodată şi complexi-tatea tratamentului adresat acestor boli şi costul serviciilor de spitalizare.

precipita apariţia insuficienţei cardiace di-astolice, în timp ce dilatarea atriului stâng și a venelor pulmonare poate induce apari-ţia fibrilaţiei atriale.

Cele mai frecvente afecţiuni la vârst-nici sunt insuficienţa cardiacă, boala co-ronariană ischemică și sincopa.

Insuficienţa cardiacăAceasta are o incidenţă crescută în

rândul acestui segment de populaţie și are

frecvenţa mai mare în populaţia de sex fe-minin de peste 60 ani. În general vârst-nicii cu insuficienţă cardiacă au o preva-lenţă mai mare a hipertensiunii arteriale, fibrilaţiei atriale și a altor comorbidităţi cum sunt anemia, boala renală, acciden-tul vascular, boala pulmonară obstructivă cronică. Ceea ce este important de men-ţionat este faptul că, peste 70% dintre oc-togenari au insuficienţă cardiacă. Tabloul clinic al acestei afecţiuni este foarte frec-vent nespecific, cu fatigabilitate, confuzie,

depresie, scădere ponderală. Vârsta în sine reprezintă un fac-tor de prognostic independent pentru mortalitatea în spital. Pe de o parte vârsta înaintată, dar pe de altă parte și simptoma-tologia nespecifică reprezintă principalele cauze de tratamen-te și investigaţii suboptimale la pacienţii din această categorie. Alegerea terapiei adecvate este, de asemenea, mai dificilă, în ge-neral medicamentele sunt mai greu tolerate, au mai frecvent efecte adverse la vârsnici și, în plus aceștia sunt mai puţin com-plianţi la tratament.

Dr. Ioana Pop, Medic specialist cardiolog


8



Hiponatremia definiția în ghidul European ca și va-lori serice ale sodiului sub 135mmol/l, este fără dubiu

cea mai frecventă diselectrolitemie diagnosticată în rândul pacienților spitalizați. În același ghid se definește alături de hiponatremia acută, hi-ponatremia cronică ca și o scădere a sodiului seric pe o perioadă mai lungă de 48 de ore.

Literatura de specialitate vine cu noi informații asupra implicațiilor prezenței hiponatremiei ușoare (130-135mmol/l), modera-tă (125-129mmol/l) sau severe (<125mmol/l) la diverse categorii de pacienți. Astfel se documentează că prezența hiponatremiei cronice crește incidența atât a căderilor cât și a frac-turilor [1] la pacientul vârstnic prin două mecanisme: unul este legat de declinul cognitiv ce poate atrage după sine instabiliate la mișcare și cel de-al doilea este legat de scăderea masei osoase prin creșterea reabsorției osoa-se [2]. Prin prezența ei hiponatremia este legată de creșterea morbiditații și mortalității [2].

Prevalența și etiologia hiponatremiei

Prevalența acestei diselectrolite-mii ajunge la valori de aproximativ

10% în rândul pacienților vârstnici noninstitutionalizați și o incidență de aproximativ 20% a hiponatremiei la vârstnicul instituționalizat.[1]

Etiologia hiponatremiei este ex-trem de variată.

Aproximativ 50% dintre pacienți au ca și etilogie de apariție a hipona-tremiei sindromul secreției inadec-vate de ADH – SIADH. [3]

O altă cauză frecvent întalnită este secundară tratamentului cu di-verse clase de medicamente precum diureticele tiazidice, antidepresive, antiepileptice, inhibitori ai pompei de protoni, antipsihotice (mirtaz-apina, aripiprazol), chimioterapice (cisplatin, trimethoprim-sulfa-methoxazol). Dintre antidepresive sunt menționați inhibitorii ai re-captării serotoninergice care par a fi cauza cea mai frecventă de apariție acestei modificări (datorită mul-tiplelor asocieri medicamentoase la pacientul vârstnic, este greu de dovedit cauza exactă și implicația fiecărei substanțe în parte). Riscul de a dezvolta hiponatremia în rân-dul pacienților tratați cu SSRI crește odată cu vârsta mai frecvent în rân-dul femeilor, și par a fi mai afectate cele cu istoric anterior de hipona-tremie.Un alt antidepresiv care este menționat în studii mai mici, retros-pective sau chiar în rapoarte indivi-

duale este velafaxina. [4]Diureticele tiazidice sunt frecvent

implicate și ele în apariția hipona-tremiei mai ales în condițiile frec-ventelor recomandări, mai ales după apariția ultimelor recomandări ale ghidurilor de hitertensiune arterială ca și primă linie de tratament. Re-cente studii retrospective de cohorta documentează prezența hiponatre-miei la 3 din 10 pacienți.

O altă categorie de medicamente menționată în inducerea modifică-rilor de hiponatremie sunt antiepi-lepticele; oxcarbazepina comparativ cu carbamazepina crește de două ori mai mult incidența acestor modifi-cări precum și severitatea hiponatre-miilor.[5]

Hiponatremia mai este docu-mentată în boli precum insuficiența cardiacă congestivă, ciroza hepatică, diverse afectări renale, hipotiroi-dism, insuficiența suprarenaliană.

Semne și simptome în hiponatremie

Hiponatremia evoluază în for-mele ei severe cu simptomatologie supranumită encefalopatie hipo-natremică care se poate solda cu afectare cerebrală. Encefalopatia hiponatremică este consecința ede-mului cerebral produs de influxul

Hiponatremia o privire retrospectivă

Această lucrare îşi propune să aducă în discuție câteva noi studii asupra epidemiologiei fracturilor asociate hiponatremiei cronice, hiponatremia asociată caderilor şi tulburărilor de echilibru dar şi a mecanismelor de la nivel osos induse de hiponatremie, la pacientul vârst-nic şi reaminteşte concluziile conform cărora chiar şi hiponatremia cronică, considerată „asimptomatică”, are multiple implicatii şi necesită o atenție deosebită din partea clinicienilor.


9


Geriatrie și Gerontologie

de apă secundar diferenței de gra-dient. Astfel apare hipertensiunea intracraniană care se manifestă de la greață, vărsatură, episoade convul-sive până la complicații extrem de severe precum hernierea trunchiului cerebral. [6,7] Între manifestările recent documentate în context de encefalopatie hiponatremică este și afectarea pulmonară cu mafiestări de tip insuficiență respiratorie mai pre-cis așa numitul sindrom Ayus-Arieff o formă de edem pulmonar non-car-diogen. [8-9]

O alta complicație, rar întalnită, dar posibilă în condițiile netratării encefalopatiei hiponatremice este demielinizarea cerebrală și atunci când apare este mai frecventă la pacienții cu hiponatremie cronică care mai asociază factori de risc pre-cum alcoolismul, afectare hepatică, malnutriție, hipocalcemie și hipoxie.

Hiponatremia moderată este în general considerată „asimptomatica” și fără implicații importante, însă noile dovezi, obținute în urma studi-ilor desfășurate pe populația vârstni-că, contrazic această ipoteză.

Evaluarea hiponatremiei și implicațiilor ei în studii observaționale, translaționale sau prospective

Aceste noi cercetări vin cu date semnificativ statistic care leagă, tot mai mult, modificarea de tip hipo-natremie cronică, de dezechilibru, cădere, afectare osoasă secundară demineralizării osoase și creșterea activității osteoclastelor dar și cu apariția fracturilor de fragilitate.

În 2002 McPherson și Duns-miur au efectuat un studiu retros-pectiv al incidenței hiponatremiei (Na<130mmol/L) la pacienții vârst-nici cu fractură de șold și au găsit un procent preoperator și postoperator de doar 2,8%. [10]

Un alt studiu, caz control, efec-tuat de Renneboog pe un lot de 366 subiecți evaluază prevalența căde-rilor la pacienții cu hiponatremie (Na<133mmol/L, cu valoarea medie a Na 126±5mmol/L) cronică asimp-tomatică comparativ cu controlii normonatremici. Incidența căderilor în grupul hiponatremici alcătuit din 122 de subiecți este de 21,3%, iar în cel al controlilor, 244 subiecți, de doar 5,3% cu OR corectat al căde-rilor la pacienții hiponatremici de 67(95% interval de încredere 7.5-6.07). [11]

Autorul a efectuat testele de atenție și de echilibru pentru a evalua mecanismul de producere al căderilor la pacientul hipona-tremic, astfel grupul hiponatremic a prezentata un grad mai mare de dezechilibru și un deficit de atenție mai ridicat decât la pacienții după un consum moderat de alcool. Teste au demostrat de asemenea că deficitul de atenție și că tulburările de echili-bru au fost complet corectate după corecția hiponatremiei.

Gankam Kengne a eva-luat incidența hiponatremiei (Na<135mmol/L) în rândul a513 pacienți vârstnici care au fost internați pentru o fractură, versus grup control dintre pacienții am-bulatori de aceeați vârstă și sex. Incidența hiponatremiei la pacienții cu fractură a fost semnificativ statis-tic mai mare (13% versus 3,9%) cu un OR corectat de 4,16 pentru frac-tura asociată cu hiponatremia.[12]

În 2010 Kinsella et.al. a efectuat un studiu de cohorta transversal pe 1408 pacienți femei cu sau fără frac-tură care au efectuat anterior studiu-lui osteodensitometrie cu măsurarea densitații osase. Pacienții cu fractură au prezentat o incidență semnificativ mai mare a hiponatremiei decât cei fără fractură ( 8,7% versus 3,2%) calculând un OR corectat de 2,25 pentru pacienții hiponatremici de adezvoltă fracturi ulterioare.[13]

Tot în anul 2010 Verbalis et.al. analizează datele din studiul „Third

National Health and Nutrition Exa-mation Survey” (NHANES III), în studiu transversal, caz control, care a comparat, la femei de peste 50 de ani, densitatea mineral osoa-să în grupul hiponatremicelor (Na seric<135mmol/l) versus controli normonatremici. Se concluzionea-ză că riscul de a face osteoporoză a fost de 2,87 de ori mai mare printre adulții cu hiponatremie ușoară (Na-133mmol/L) decât printre cei normo-natremici. Tot aceste date fac o asoci-ere între nivelul Na seric și densitatea mineral osoasă de la nivelul șoldului la pacienții hiponatremici.[14]

Verbalis reușește să demonstreze același modificări în model ani-mal, în urma studiului efectuat pe șobolani, dar care au prezentat valori ale hiponatremiei mult mai severe decat în studiul cu subiecți umani. Șobolanii din grupul hiponatremic, la care s-a indus constant, timp de 3 luni această modificare, au prezentat valori ale densității mineral osoase, măsurate prin absortimetrie duală cu raze X, valori cu 30% mai scăzute comparativ cu grupul control. His-tomorfologia osoasă a șobolanilor a prezentat modificări precum scăde-rea masei osoase atât în osul spongi-os cât și cortical, dar și creșterea nu-mărului de osteoclaste. Acelasi grup

10



a continuat studiile la nivel molecu-lar demonstrând că valori constant scăzute ale sodiului plasmatic scade nivelul intracelular de calciu fără a afecta rezerva de la nivelul reticulu-lui endoplasmatic. Deasemenea au demonstrat, prin utilizarea acidului ascorbic radiomarcat, că absorția celulară de acid ascorbic scade în prezența unui mediu hiponatremic; iar reducerea nivelului de acid as-corbic în cultura de celule produce un efect asemănător cu cel indus de concentrații scazute ale sodiului asu-pra osteoclastelor. Scăderea nivelului de acid ascorbic determină creșterea nivelului radicalilor liberi de oxigen intracelular, cu modificări ale proce-selor de fosforilare a proteinelor, fi-ind expresia stresului oxidativ indus de hiponatremie. Aceste descoperiri concluzionează existența unui meca-nism de semnalizare indus de nivelul plasmatic al sodiului asupra osteo-clastelor, care se pare că are scopul de a mobiliza sodiul de la nivel osos în condiții de hiponatremie prelun-gită. [15]

Ramâne de demonstrat în stu-dii viitoare mecanismul prin care celulele osoase percep nivelul ex-tracelular de sodiu și cum canalele de sodiu implicate în transmiterea potențialului electric ar pute fi impli-cate în mecanisme reparatorii.

Mai recent în 2011 Sandhu et al. compară, într-un studiu similar cu cel al lui Gankam K., incidența hipona-tremiei în rândul a 364 subiecți vârst-nici, care s-au prezentat în unități de urgență cu sau fără fractură. Incidența hiponatremiei la cei cu fractură a fost de 9,1% semnificativ mai mare față de grupul control care a prezentat o incidență de 4,1%, cu valori medii ale sodiului seric de 131±2mmol/l în grupul cu fractură. [16]

Un alt studiu caz-control al lui Tolouian et al. a comparat valorile sodiului seric la pacienți de peste 65 de ani internați pentru fractură de șold, în interval de 3 ani, cumulând 249 de subiecți cu valorile sodiului la 44 pacienți programați pentru

chirurgie electivă de endoprotezare pe aceeași perioadă de timp. Se do-cumentează o prevalență a cazurilor de 16,9% fata de 4,65% în rândul grupului control.[17]

Studiul publicat în 2015 de Sr. Grace Miriam et al. utilizează baza de date MedStar Health și include un grup de pacienți diagnosticați cu os-teoporoză (30517 pacienți ) și un al doilea grup de pacienți diagnosticați cu cel puțin o fractură de fragilitate (46256 pacienți) au fost comparate astfel primul grup cu grupul control fără osteoporoză (30517 pacienți) și cel de-al doilea grup cu cel fără fracturi (46256 pacienți). Conclu-ziile susțin ipoteza inițială cum că hiponatremia este un factor de risc pentru osteoporoză și fractură. Dea-semenea datele statistice obținute susțin ideea că pacienții care au prezentat atât hiponatremie recentă cât și cronică au un risc de a dezvolta fractura de fragilitate mai mare com-parativ cu pacienții care au prezentat separat modificări fie de hiponatre-mie cronică fie de hiponatremie re-centă. Asocierea între hiponatremie și fractura de fragilitate pare a fi mai mult legată de dezechilibrul indus de hiponatremie și creșterea secundară riscului de cădere decât de scaderea densității mineral osoase.[18]

Concluzii Hiponatremia este asociată cu

tulburări de echilibru, căderi, os-teoporoză și fractura la pacienții vârstnici. Hiponatremia poate duce la fractură prin mecanisme care țin de caliatea osului dar care nu este reflectată de valorile densității mine-ral osoase.

Pe modelul animal se demon-streaza ca hiponatremia stimulează creșterea reabsorției osoase cu scă-derea masei osoase. In vitro se docu-mentează și posibila legătură a hipo-natremeie cu creșterea stresului oxi-dativ în contextul scăderii absorției intracelulare de acid ascorbic.

Lipsesc studii prospective care să aducă informații asupra evoluției

clinice după corecția hiponatremiei.Lipsesc deasemenea studiile

care să fi măsurat parametrii osoși în prezența hiponatremiei și dupa corecția ei.

Pacienții cu hiponatremie ușoară ar trebui să primească tratament. Iar utilizare oricărui medicament ce ar putea induce hiponatremie ar tre-bui urmărită prin evaluări periodic ale ionogramei sau chiar evitate la pacienții mai fragili.

În tratarea hiponatremiei ar tre-bui luați în considerare și antagonisti de vasopresina – conivaptan pentru utilizare intravenoasă și tolvaptan pentru administrare orală, aprobați pentru corecția hiponatremiei euvo-lemice și hipervolemice.

Raluca Mihaela Nacu¹´², Gabriel Ioan Prada¹´², Nuţă Cătălina¹, Adrian Caţer¹, Anna Marie Herghelegiu¹¹Institutul Naţional de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, București²Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

Referințe bibliografice: 1. Ayus JC Is chronic hyponatremia

a novel risk factor for hip frac-ture în the elderly. Nephrol Dial Transplant 2012, 27: 3725-3731

2. Ghidul European pentru Hipo-natremie European Journal of Endocrinology 2014

3. Moritz ML, Ayus JC. The pathophysiology and treatment of hyponatraemic encephalo-pathy: an update.Nephrol Dial Transplant. 2003;18:2486–2491

4. Bigaillon C, El Jahiri Y, Garcia C, et al. Inappropriate ADH secreti-on-induced hyponatremia asso-ciated with paroxetine use. Rev Med Interne. 2007;28:642–644.

5. Dong X, Leppik IE, White J, et al. Hyponatremia from oxcarbazepi-ne and carbamazepine. Neuro-logy.2005;65:1976–1978.

6. Ayus JC, Achinger SG, Arief A. Brain cell volume regulation



în hyponatremia: role of sex, age, vasopressin, and hypoxia. Am J Physiol Renal Physiol. 2008;295:F619–F624.

7. Ayus JC, Wheeler JM, Arief AI. Postoperative hyponatremic encephalopathy în menstru-ant women. Ann Intern Med. 1992;117:891–897.

8. Ayus JC, Varon J, Arieff AI. Hyponatremia, cerebral edema, and noncardiogenic pulmonary edema în marathon runners. Ann Intern Med. 2000;132:711–714.

9. Kalantar-Zadeh K, Nuguyen MK, Chang R, et al. Fatal hypona-tremia în a young woman after ecstasy ingestion. Nat Clin Pract Nephrol. 2006;2:283–288.

10. McPherson E, Dunsmuir RA. Hyponatraemia în hip frac-ture patients. Scott Med J.

2002;47:115–11611. Renneboog B, Musch W, Van-

demergel X, et al. Mild chronic hyponatremia is associated with falls, unsteadiness, and attention deficits. Am J Med. 2006;119:71 e1–e8.

12. Gankam Kengne F, Andres C, Sattar L, et al. Mild hypona-tremia and risk of fracture în the ambulatory elderly. QJM. 2008;101:583–588.

13. Kinsella S, Moran S, Sullivan MO, et al. Hyponatremia independent of osteoporosis is associated with fracture occurrence. Clin J Am Soc Nephrol. 2010;5:275–280.

14. Verbalis JG, Barsony J, Sugimura Y, et al. Hyponatremia-indu-ced osteoporosis. J Bone Miner Res.2010;25:54–63.

15. Barsony J, Sugimura Y, Verbalis

JG. Osteoclast response to low extracellular sodium and the mechanism of hyponatremia-induced bone loss. J Biol Chem. 2011;286:10864–10875.

16. Sandhu HS, Gilles E, DeVita MV, et al. Hyponatremia associated with large-bone fracture în el-derly patients.Int Urol Nephrol. 2009;41:733–737.

17. Tolouian R, Alhamad T, Faraz-mand M, et al. The correlation of hip fracture and hyponatremia în the elderly. J Nephrol. 2011 0 doi: 10.5301/jn.5000064.

18. Sr. Grace Miriam Usala, RSM, MS, et al. Hyponatremia is Asso-ciated with Increased Osteoporo-sis and Bone Fractures în a Large U.S. Health System Population . J Clin Endocrinol Metab 2015 doi: 10.1210/jc 2015-1261.

12



Colagenul hidrolizat de tip II

Colagenul este cea mai abunden-tă proteină din organism și o componentă esențială a pielii, oaselor, cartilajelor, a vaselor

de sânge și a numeroase alte țesuturi. Este un element indispensabil pentru sănătatea sistemului osteo-articular, a pielii, a dinților și gingiilor, dar și în procesul de vindecare a rănilor interne și externe.

Colagenul de tip II este cea mai frecventă formă de colagen din orga-nism, fiind prezent în mod special în cartilajele articulare.

Studiile realizate de-a lungul tim-pului au demonstrat că toate com-ponentele colagenului de tip II sunt agenţi condroprotectori deoarece:

Sunt rezistente la atacul enzimelor care distrug proteina din cartilaj

Stimulează sinteza noilor celule ale cartilajului și stenta proteoglicanica

Stimulează producţia de fluid hi-aluronan prin producerea unui fluid sinoval lubrifiant și eficient pentru ar-ticulaţii

Reprogramează condrocitele și ci-tocitele reducând astfel inflamaţiile.

Are un efecte antiinflamator și modulator de durere, modulea-ză răspunsul inflamator local (în articulațiile afectate) și sistemic (în alte zone ale organismului).¹

Despre colagenul de tip II se spune că ar fi o metodă sigură de tratare a artritei și că spre deosebire de celelalte medicamente speciale

care pot cauza sângerări ascunse, ul-cere și alte efecte care pot pune viaţa în pericol, colagenul nu are efecte se-cundare.

Colagenul de tip II conţine un nu-măr mare de glicoproteine cu un con-ţinut foarte mare de polizaharide care susţin articulaţiile. Aceste glicoproteine ajută la refacerea cartilajului și au o con-centraţie mărită de sulfat de condroitina A, care este un antiinflamatori puternic și care reface ţesutul articulaţiei.

Mai mult decât atât, colagenul de tip II are în compoziţia sa un antio-xidant descoperit recent ,matrice de cartilaj glicoproteic și care stimulează reducerea degradării oxidative a arti-culaţiilor.

Colagenul de tip II accelerează re-facerea după traumatisme ale oaselor, mușchilor, cartilagiilor și tendoanelor, inclusiv traumatisme minore (tendini-te, luxații, rupturi musculare etc)²

Colagenul de tip II se absoarbe foarte repede (în proporţie de 70 – 90%) spre deosebire de alte medica-mente special destinată tratării acestei boli.³

Pentru rezultate vizibile, tratamen-tul trebuie urmat întocmai instrucţi-unilor, o anumită perioadă de timp. Foarte multe persoane au tendinţa să intrerupe tratamentul încă după prima săptămână, când simptomele dispar, însă medicii sunt de părere, că în orice alt tratament, că acesta trebuie urmată până la capăt, fără întreruperi.

– un studiu realizat pe atleți adulți (German Olympic Center, Essen, Ger-mania) a arătat că administrarea de colagen timp de 12 săptămâni a dus la îmbunătățirea mobilității și flexibilității articulare la 79% dintre subiecț*

Muvon este combinaţia sinergică de peptide de colagen - 9,184g ; gluco-zamină - 450mg și Vitamina C - 66mg (sinteza colagenului necesită un nivel optim de vitamina C)

Referinte¹ http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pub-

med/23788175² http://www.revivesciences.com/_

blog/Revive_Sciences_Blog/post/How_collagen_can_support_the_re-covery_from_an_injury_/

³ http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19212858; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pub-med/11071580

* http://www.ereleases.com/pr/new-study-finds-key-role-for-collagen-hydrolysate-in-ma-naging-chronic-joint-symp-toms-7446

Artrita este considerată principala cauză de invaliditate în rândul persoanelor de peste 45 de ani. Din punct de vedere structural, colagenul echivalează cu oţelul care se pune în fundaţia unei construcţii. În organismul unei persoane bolnave de artrită, colagenul de tip II se autodistruge selectiv. Acesta este momentul în care se iniţiază un răspuns imun către toate cartilajele care se degradează, astfel încât apar durerile de încheieturi de la nivelul mâinilor, genunchilor, şoldurilor, spatelui etc.


14



Dermatita asociată incontinenţei Cum o recunoaștem?

Dermatita asociată incontinenţei poa-te fi dureroasă, dificil de diagnosticat şi tratat şi se poate complica cu ulcere de decubit – escare.

Semne și simptome ale dermatitei aso-ciate incontinenţei

Localizată, cel mai adesea, în zona pe-rineală, dermatita asociată incontinenţei presupune modificări inflamatorii ale pie-lii, însoţite de:

• Semne de eczemă (roșeaţă, inflamaţie, hipertermie, în unele cazuri vezicule, cruste) până la maceraţie

• Adesea, miros de amoniac • Deteriorarea și, în unele cazuri, distru-

gerea epidermei • Formarea de răni superficiale • Senzaţie de durere, uneori prurit • În unele situaţii, infecţii (ex. Candida

albicans, Staphylococcus aureus, Strep-tococcus, etc)

Cum diferenţiem dermatita asociată incontinenţei de ulcerele de decubit?

Dermatita asociată incontinenţei este o dermatită de contact care cauzează inflama-ţii dureroase în zonele expuse la urină și ma-terii fecale. Pe de altă parte, ulcerele de de-cubit reprezintă leziuni ale pielii și ţesutului

subiacent din zonele cu proeminenţe osoase, rezultate ca urmare a presiunii și/sau fricţiu-nii constante exercitate asupra pielii. În con-cluzie, cele 2 afecţiuni se diferenţiază prin:Spălarea fără apă, hidratarea şi pro-tecţia – factorii cheie în prevenirea dermatitei asociate incontinenţei

Expunerea pielii la umiditate și sub-stanţele agresive din urină și materiile fecale poate conduce la inflamaţii și ma-cerarea epidermei; în plus, mantaua lipo-proteică acidă a pielii este compromisă, permiţând bacteriilor să penetreze pielea, cauzând dermatite, eczeme, eritem, etc.

Din acest motiv, se impune menţine-rea unei igiene riguroase, prin curăţarea cu regularitate a pielii din zona genitală cu produse dedicate și aplicarea de creme speciale de protecţie, care să protejeze și să refacă bariera hidro-lipidică a pielii (ex: produsele din gama Menalind).

Produsele speciale pentru curăţare, neutre din punct de vedere al ph-ului și care nu necesită clătire (ex: spuma de cu-răţare Menalind professional) reduc sem-nificativ riscul de dezvoltare a dermatitei, comparativ cu utilizarea apei și săpunului tradiţional (care, în cazul tegumentului

afectat de incontinenţă, provoacă deshi-dratarea pielii și deficit de lipide, scăzând rezistenţa acesteia).

S-a demonstrat că, aplicarea unui pro-dus de hidratare și protecţie după curăţa-rea pielii, protejează și susţine mecanis-mele naturale de regenerare ale pielii (ex: crema de protecţie Menalind formează o peliculă subţire la nivelul pielii, protejând-o de substanţele agresive din urină și ma-teriile fecale). Reducerea umidităţii excesive cu aju-torul produselor absorbante

Majoritatea eforturilor de prevenire a dermatitei sunt focusate pe reducerea umidităţii, îngrijirea intensivă a tegumen-tului și menţinerea unei igiene optime.

Adesea, dermatita poate fi asociată utilizării frecvente a produselor de incon-tinenţă care provoacă transpiraţia pielii, nepermiţându-i să respire. Excesul de umiditate subţiază pielea, predispunând-o la leziuni și erupţii.

Produsele de incontinenţă din gama MoliCare sunt create din materiale hi-poalergenice, care permit pielii să respire, împiedicându-se astfel menţinerea unei temperaturi crescute la nivelul corpului – așa cum se întâmplă în cazul scutecelor din folie. Corpul absorbant tristratificat cu capacitate mare de absorbţie asigură protecţie optimă, astfel încât în urma unui episod de incontinenţă pielea să nu stea în contact cu urina.

În plus, stratul antibacterial care vine în contact cu pielea, reduce riscul de dez-voltare a bacteriilor (99,9% mai puţine bacterii dezvoltate).

Toate produsele din gamele MoliCare & Menalind sunt testate dermatologic.

Dermatita asociată incontinenţei este o inflamaţie locală, superficială a pielii cauzată de contactul cu substanţele agresive din urină/materii fecale, umezeala excesivă, fricţiune, spălare frecventă cu apă (care poate distruge mantaua de protecţie a pielii).

Dermatita Ulcer de decubit

Localizare Zona perineală, perianală, interiorul coapselor, fese

Proeminenţe osoase

Etiologie Incontinenţă urinară/fecală Imobilitate

Profunzime Superficială – eroziune a pieliiÎn stadii avansate

– afectare profundă a ţesutului

Formă Formă neregulată, margini nedefiniteFormă rotundă,

ovală, margini clar definite


Secreţia melcului de grădină Helix Aspersa Muller originar din Chile, reprezintă soluţie completă şi echilibrată pentru produsele destinate îngrijirii pielii umane, fiind creată de fiinţă vie cu scopul de a-şi proteja, vindeca, regenera şi hidrata propria piele.

S-a constatat că melcul are capacitatea de a-și regenera pielea sau cochilia foarte rapid, prin eliminarea unei secreţii ce conţine un complex de substanţe: alantoină, proteine, vitamine, alfahidroxiacizi, mucopolizaharide, enzime proteolitice, colagen, elastină. Proprietăţile miraculoase ale acestui compus au atras atenţia cercetătorilor date fiind asemănările structurale între pielea umană și cea a melcului.

Astfel secreţia recoltată, filtrată, omogenizată, concentrată şi stabilizată, a fost denumită extract din melc sau polyhelixan. Testele clinice au demonstrat că polihelixanul aplicat în diferite concentraţii pe pielea umană, acţionează miraculos asupra ţesuturilor imperfecte şi anume:

Gama de produse cu extract din melcHerbagen

Magazin de prezentare: HERBAGEN Calea Victoriei Nr.26, Sector 3, Bucureşti - România

Tel: +40 21 313 35 64 • (Zona Centrul Vechi)

• Îndepărtează celulele moarte din straturile superficiale ale pielii, efectuând un peeling natural, promovează regenerarea celulelor şi a ţesuturilor deformate.

• Hidratează, restructurează şi creşte elasticitatea pielii. • Previne apariţia infecţiilor funcţionând ca un antiseptic natural, eficace împotriva bacteriilor prezente în acnee, ca Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus.

• Calmează şi repară, acţionează ca antioxidant şi antiinflamator.

Această substanţă naturală complexă, este recunoscută imediat de celulele pielii umane și transportată către straturile profunde ale epidermei. După circa 3-4 săptămâni de folosire se observă efecte vizibile de estompare a imperfecţiunilor epidermei, riduri adânci, acnee, răni, arsuri, vergeturi, cicatrici, pete datorate vârstei sau expunerii prelungite la soare, iritaţii.

Gama de produse Herbagen cu extract din melc, include șapte produse, formulate astfel încât să fie compatibile cu structura diferitelor tipuri de ten: uscat, mixt, matur, gras, acneic, normal.

• LAPTE DEMACHIANT CU EXTRACT DIN MELC

• CREMĂ CU EXTRACT DIN MELC pentru ten normal sau mixt

• CREMĂ BALSAM ANTIRID CU EXTRACT DIN MELC pentru ten uscat

• CREMĂ CONTUR OCHI CU EXTRACT DIN MELC

• GEL CU EXTRACT DIN MELC pentru ten gras şi acneic

• SER REPARATOR CU EXTRACT DIN MELC

• CREMĂ FLUIDA DE CORP CU EXTRACT DIN MELC antivergeturi, anticelulită

Produsele din această gamă cuprind ingredienţe sigure, valoroase, de origine naturală sau certificate organic . Nu conţin conservanţi controversaţi (parabeni), uleiuri mineraIe (parafine), sulfaţi (sls) coloranţi, siliconi, sunt testate dermatologic și netestate pe animale.

Principala calitate a produselor Herbagen cu extract din melc, o constituie contribuţia adusă la refacerea ţesuturilor deformate care pot să apară sub diferite forme: cicatrici, acnee, pori dilataţi, iritaţii, piele încărcată, descuamată, pete, arsuri, vergeturi, riduri.

Producator: GENMAR COSMETICS s.r.l.Str. Doina, nr. 2, sector 5, București- România

Tel.: +4021 423 22 15; +4021 423 36 09; Fax: +4021 423 36 31E-mail: [email protected]; Web: www.genmar.ro, www.herbagen.ro

Conţine ca ingredient principal Argireline, prima hexapeptidă revoluţionară cu efect antirid şi lifting dovedit asupra ridurilor de expresie. După vârsta de 30 de ani, apariţia ridurilor de expresie mai ales în zona superioară a feţei se datorează mişcărilor repetitive ale muşchilor faciali care cu timpul rămân contractaţi.Acţiunea peptidei constă în detensionarea epidermei, astfel împiedicând reapariţia contracturii instalate.Comparând acţiunea peptidei cu cea a toxinei botulinice, ambele ţintesc asupra aceluiaşi complex de proteine (SNAP -25) pentru a ocupa un loc în complexul SNARE, dar în mod diferit.În timp ce prin injectarea toxinei botulinice se produce o paralizie facială locală pe o perioadă de câteva luni, prin ruperea componentelor din complexul SNARE, în cazul aplicaţiilor topice cu produse cosmetice care conţin Argireline, musculatura este relaxată pe perioada întregii zile (fără ruperea componentelor din complexul SNARE).Argireline reprezintă alternativa topică, non- toxică şi non-invazivă a toxinei botulinice.Testele clinice au demonstrat că aplicaţii cu 10% Argireline de două ori pe zi, contribuie la reducerea adâncimii ridurilor cu 27% şi a rugozităţii pielii cu 20%, în numai 28 de zile dar şi la diminuarea volumului şi lungimii acestora cu 21%, respectiv 16%, în doar 7 zile.Gama este formată din trei produse: Ser, Cremă şi

GAMA HERBAGEN ANTIRID ŞI LIFTING CU ARGIRELINE

Argireline® is owned by Lubrizol Corporation

Păstrează tinerețea

Cremă de zi BB- SPF15 ce conţin 10% şi respectiv 5% Argireline cu efect antirid şi lifting, alături de ingrediente organice sau de origine naturală: colagen marin, extract de aloe vera bio, uleiuri de macadamia, de zmeură şi de jojoba, extract de castan, sunsphere, pigmenţi minerali, filtre UVA - UVB. Acestea susţin acţiunea benefică a peptidei prin creşterea elasticităţii, a hidratării şi a protecţiei pielii atât faţă de radicalii liberi cât şi faţă de razele soarelui contribuind împreună la diminuarea ridurilor de expresie, conferind în acelaşi timp un aspect mai tânăr şi o acoperire eficientă a imperfecţiunilor epidermei.Se recomandă utilizarea celor trei tipuri de produse în special în cazul tenurilor mature cu riduri deja formate, după următoarea schemă:- Crema de zi BB - SPF15, dimineaţa şi în special în zilele însorite când instalarea ridurilor de expresie este accentuată.- Serul urmat apoi de Crema antirid şi lifting, în timpul zilei sau seara.În cazul tenurilor tinere (peste 30 ani) este benefică protecţia zilnică împotriva formării ridurilor de expresie prin utilizarea Cremei de zi BB - SPF15, iar dacă este cazul în a doua parte a zilei a Cremei antirid şi lifting.

GENMAR COSMETICSStr.Doina 2, Sect.5 București, Tel.:021/4232215, 021.423.36.09, Fax: 021/4233631

Email: [email protected] • www.genmar.ro

19


Geriatrie și Gerontologie

Psihoterapia cognitiv-comportamentală în tulburarea afectivă bipolară

Principalele deziderate ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt:1. Să informeze pacienţii și aparţinăto-

rii acestora despre tulburarea bipolară, abordările terapeutice și dificultăţile ce apar în cazul bolii.

2. Să înveţe pacienţii o metodă de monito-rizare a apariţiei, severităţii și evoluţiei simptoamelor depresive și maniacale.

3. Să faciliteze complianţa la tratamentul medicamentos.

4. Să asigure strategii nonfarmacologice, respectiv modele cognitive și comporta-mentale pentru depășirea problemelor cognitive, afective și comportamentale asociate cu simptoamele depresive sau maniacale.

5. Să înveţe pacienţii să identifice stresorii ce pot interfera cu tratamentul sau pot precipita apariţia unui nou episod al bo-lii bipolare.

Beneficiind de psihoterapie cognitiv - comportamentală, persoana cu tulburare afectivă bipolară va știi să recunoască un episod de manie înainte ca acesta să ia amploare și să-și modifice comportamen-tul în timpul unui astfel de episod; de ase-meni, această persoană va știi să se apere de depresie, dezvoltând comportamente și gânduri eficiente pentru a ţine departe dispoziţia negativă.

Tehnica terapeutică des folosită, care ajută pacientul să recunoască un episod patologic, se realizează cu ajutorul jurna-

lelor și graficelor, care sunt utile pentru evidenţierea inter relaţiilor dintre starea mentală a pacientului și energia și activi-tatea fizică depusă. Terapia cognitiv-com-portamentală

Se bazează pe principiul că sentimen-tele, gândurile și acţiunile sunt interdepen-dente, respectiv ele se interinfluenţează.

În cadrul terapiei cognitiv-comporta-mentale, pacienţii sunt învăţaţi să recu-noască patternurile afective, cognitive și comportamentale ce le înrăutăţesc simp-toamele. Odată pattern-ul recunoscut, tehnicile cognitiv-comportamentale pot fi folosite pentru „a întrerupe ciclul“ (pentru a demonta cercul vicios) prin modificarea răspunsului cognitiv sau comportamen-tal. De asemenea, pacienţii care înţeleg ce înseamnă tulburarea bipolară, vor putea avea un rol activ în evoluţia bolii și vor putea lua decizii importante în privinţa tratamentului - (în acest sens, furnizarea de informaţii este o tehnică binevenită; tocmai de aceea terapeutul trebuie să fie bine informat; el trebuie să deţină cunoș-tinţe atât despre mecanismele de produce-re a bolii, dar și despre efectele secundare ale medicamentelor prescrise de medic; desigur, se va spune că aceste cunoștinţe sunt în afara sferei de competenţe a tera-peutului- psiholog, dar o psihoterapie efi-cientă presupune o cunoaștere complexă din partea psihoterapeutului). De aceea, educarea pacientului se face înainte de a fi predate tehnicile terapiei cognitiv-com-portamentale.

Identificarea simptomelor prodromale

ale maniei sau depresiei, oferă oportunita-tea unei intervenţii rapide. Educarea, aso-ciată cu monitorizarea simptomatologiei, ajută la identificarea precoce a acestora. Adăugarea intervenţiilor comportamen-tale și cognitive, extind capacitatea paci-entului de a se opune recăderilor. Simpto-matologia prodromală ușoară, poate să nu necesite medicaţie și să fie controlată doar prin tehnici psihoterapeutice. Complian-ţa crescută la tratament ajută pacienţii să beneficieze de rezultatele tratamentului medicamentos.

Abordarea îmbunătăţită a problemelor psihosociale, este o altă temă a psihotera-piei-cognitiv-comportamentale; proble-mele psihosociale reprezintă un factor de stres pentru pacienţii bipolari și care exa-cerbează simptomatologia, ajută la preve-nirea recăderilor sau apariţia episoadelor maniacale sau depresive. De dată recen-tă sunt studiile realizate ce implică cinci abordări psihoterapeutice; au fost arătate beneficiile psihoterapiei, ca tratament adi-ţional la farmacoterapie, în comparaţie cu farmacoterapia simplă, neînsoţită de psi-hoterapie.

Un beneficiu al terapiei cognitiv- com-portamentale este mărirea eficienţei tra-tamentului medicamentos prin: ajutarea pacienţilor să accepte tratamentul, să iden-tifice simptomele subsindromale și, de asemeni, se pot preveni recurenţele sau se poate limita durata noilor episoade, fami-liarizând pacienţii cu tehnici de combatere a simptomelor subsindromale, și cu tehnici de combatere a stresorilor sociali și inter-

Psihoterapia cognitiv - comportamentală este o formă de psihoterapie, ce se bazează pe studii de eficacitate controlată. În ce priveşte tulburarea afectivă bipolară, dar şi alte tulburări, trebuie spus că există programe testate înainte de a fi lansate pe piaţă. Diagnos-ticului psihiatric îi urmează un examen comportamental, apoi se începe psihoterapia.

20



personali, ce ar putea declanșa noi episoa-de. Câteva date preliminare sugerează că terapia cognitiv-comportamentală îmbu-nătăţește complianţa la tratament în tulbu-rarea bipolară. Astfel, Cochran (1984) arată că, pacienţii cu tulburare bipolară care au beneficiat de terapie cognitivă timp de 6 săptămâni, au avut mult mai puţine proble-me cu complianţa la tratament, cu întreru-perea tratamentului cu litiu împotriva sfa-tului medical, precum și spitalizări mai pu-ţine, decât lotul martor. Deși aceasta a fost o intervenţie pe timp scurt, iar rezultatele au fost urmărite doar 3-6 luni, Cochran (tot în 1984) a găsit destule dovezi ale utili-tăţii terapiei cognitiv-comportamentale in-dividuale în creșterea complianţei la trata-ment. Zaretsky et al. (1999) au investigat efectele terapiei cognitiv-comportamentale în depresia unipolară versus depresia bipo-lară . Aceștia au ajuns la concluzia că simp-tomatologia depresivă la pacienţii bipolari, poate fi redusă de terapia cognitiv-com-portamentală, deși cogniţiile negative au putut fi mai puţin modificate decât în cazul pacienţilor unipolari.

Terapia cognitiv-comportamentală nu a fost testată în cazul simptomelor ce pre-ced mania. Apariţia depresiei sau maniei modifică afectivitatea pacienţilor (tristeţe, iritabilitate), gândirea (îngrijorare, gran-doare, autocritică), și, de asemeni, poate produce modificări ale somnului, apetitu-lui, energiei. Aceste modificări determină rapid schimbări ale comportamentului, cum ar fi creșterea sau diminuarea activi-tăţii, productivităţii sau interacţiunii soci-ale. Aceste modificări ale comportamen-tului deseori interferă cu funcţionarea psihosocială. Problemele ce apar, finan-ciare sau interpersonale, pot fi cauzatoare de stress chiar după ce episodul începe să se șteargă.

Aceste problemele psihosociale pro-duc simptome, cum ar fi insomnia sau modificări ale emotivităţii. Aceste simp-tome pot prelungi episoadele sau pot face pacientul bipolar vulnerabil la recăderi.

În consecinţă, terapia cognitiv-com-portamentală poate ajuta în toate fazele. Cum? Poate întări complianţa la trata-ment, atât în faza acută, cât și în faza de întreţinere, și poate să ofere strategii nonfarmacologice pentru combaterea simptomelor. Tehnicile terapiei cognitiv-comportamentale, pot reduce cogniţiile

disfuncţionale și emoţiile asociate ce duc la modificări maladaptative ale compor-tamentului. Dacă modificările comporta-mentului s-au produs, tehnicile cognitiv-comportamentale pot fi utilizate pentru creșterea activităţii, când letargia și stag-narea din depresie împiedică pacientul să-și facă programul zilnic, să-și îndeplineas-că obligaţiile sociale sau familiale.

Dacă ne punem întrebarea cum ajută terapia cognitiv- comportamentală, pu-tem răspunde că terapia cognitiv-com-portamentală ajută la învăţarea de tehnici de coping la simptomele și consecinţe-le tulburării bipolare. Această formă de psihoterapie, își asumă faptul că nu toate problemele vor fi soluţionate în cadrul șe-dinţelor de terapie (se dau și teme pentru acasă- homework). În loc de aceasta, pre-zentarea problemelor este folosită pentru ușurarea predării tehnicilor de psihotera-pie (deci pacientul învaţă). Aceasta crește abilitatea pacientului de a face faţă simp-tomelor și problemelor ivite între două ședinţe.

Deoarece la începutul subcapitolului am vorbit despre programe de psihotera-pie cognitiv- comportamentale pretestate, în următorul tabel, este redat un exemplu de program de psihoterapie, pentru paci-enţii cu tulburare afectivă bipolară:

- Acest program, al lui Basco si Rush (1996) este un sistem de terapie ce inten-ţionează să completeze și să îmbunătă-ţească rezultatele psihofarmacologiei și acordă atenţie: 1) monitorizării proprii a simptomelor, 2) îmbunătăţirii complianţei la tratament, 3) rezolvării problemelor și 4) aplicării strategiilor cognitive și com-portamentale în abordarea simptomelor depresive si hipomaniacale. Pachetul te-rapiei cognitiv-comportamentale pentru tulburarea bipolară cuprinde o perioadã de peste 12 luni cu ședinţe săptămânale.

- Alt program, al lui Meyer si Hautzin-ger (2000), cuprinde 20 de ședinţe în peste 9 luni. El conţine elemente psihoeducati-ve, dar și elemente clasice ale tratamentu-lui depresiei, precum identificarea simp-tomelor prodromale și a complianţei.

- Hirshfield-Becker et al. (1999) a prezentat date ale unui studiu ce a durat 11 săptămâni, făcând comparaţie între 15 pacienţi care au beneficiat de terapia cognitiv-comportamentalã și 15 care nu au beneficiat de aceasta. În grupul care a

beneficiat de această terapie, au fost mult mai puţine recăderi!

- Tehnicile terapiei cognitiv-compor-tamentale pentru restructurarea cogniti-vă, pot reduce cogniţiile disfuncţionale și emoţiile asociate ce pot duce la modificări maladaptative ale comportamentului. Stu-dii ulterioare sunt necesare pentru investi-garea efectelor terapiei în profilaxie, dar și în depresia acută bipolară, comparată cu efectele cunoscute în depresia unipolară.

CBT- program pentru tulburarea bi-polară: faze de tratament și obiectivele se-dinţelor (BASCO si RUSH, 1996)Faza / ObiectiveEducarea pacientului

• Ședinţa 1 / Generalităţi despre TCC • Ședinţa 2 / Ce este tulburarea bipolară? • Ședinţa 3 / Medicaţia stabilizatoare a

dispoziţiei • Ședinţa 4 / Medicaţia antidepresivă • Ședinţa 5 / Simptome individuale ale

tulburării bipolare • Ședinţa 6 / Monitorizarea simptomelor

Complianţa la tratament • Ședinta 7 / Complianţa la tratament

Interventii cognitiv-comportamentale

• Ședinţa 8 / Distorsiuni cognitive • Ședinţa 9 / Modificări cognitive în de-

presie • Ședinţa 10 / Analiza logică a gândurilor

automate negative • Ședinţa 11 / Modificări cognitive în ma-

nie • Ședinţa 12 / Aspecte ale comportamen-

tului în depresie • Ședinţa 13 / Modificări ale comporta-

mentului în manie

Probleme psihosociale • Ședinţa 14 / Probleme psihosociale • Ședinţa 15 / Analiza funcţionării psiho-

sociale • Ședinţa 16 / Dezvoltarea tehnicilor de

rezolvare a problemelor • Ședinţa 17-20 / Rezolvarea problemelor

psihosociale

Tratamentul de intreţinere • 1-4 Ședinţe/lună / Repetarea și utiliza-

rea tehnicilor TCC

Kablan Hilda, psiholog - psihoterapeut


GEN

MA

R C

OSM

ETIC

SSt

r.Doi

na 2

, Sec

t.5 B

ucur

esti

Tel.:

021/

4232

215,

021

423

36

09, F

ax: 0

21/4

2336

31Em

ail:

cosm

etic

s@ge

nmar

.ro •

ww

w.ge

nmar

.ro

Geriatrie și Gerontologie - Medical Market

Documents