De-a lungul timpului județul Sibiu a devenit cunoscut, nu doar pentru prelucrarea lemnului şi creşterea animalelor, şi este considerat a fi "patria brânzeturilor şi a mezelurilor" Telemea , mezeluri presărate cu mirodenii, hencleşul săsesc sau cozonacul unguresc cu mac sunt doar câteva din deliciile culinare care reflectă diversitatea culturală a zonei. Județul Sibiu este aşezat în inima țării, la răscruce de drumuri, închizând sudul Transilvaniei, asemenea unei fortărețe, pe care timpul nu a reuşit niciodată să o distrugă. Primele pagini ale cronicilor se leagă de coloniştii saşi, chemați aici de regii unguri, care doreau să-şi consolideze stăpânirea asupra Transilvaniei. Când au venit saşii pe aceste locuri, în secolul al XII-lea, au adus cu ei standarde de civilizație pe care le-au sădit într-o zonă eminamente rurală. Înflorirea meşteşugurilor şi a comerțului pe care saşii le-au promovat cu stăruință a condus la o prosperitate a întregii comunități. Locuitorii din Mărginime consumau produse făcute din grâu, orz, ovăz şi mei, inainte de cultivarea porumbului. Mămăliga a devenit alimentul lor de bază, după secolul al XVII-lea : dimineața mâncau mămăligă cu lapte, cu brânză ori cu omleta, la amiază impreuna cu ciorba iar seara, mămăligă caldă amestecată cu brânză. În afară de mămăligă, in alimentația lor de bază era inclus cartoful iar painea, era considerată în vremea respectivă o delicatesă. Aceştia făceau ciorbe din plante culese cum ar fi: urzici, lăptucă, stevie, şi ciuperci. Laptele de vacă, ouă de găină şi brânza de oi erau aigurate de animalele fiecărui gospodar. Foarte rar, cu ocazia sarbatorilor, se consuma şi carne de porc, de vită, de miel sau de găină. Datorită zonei caracterizată prin puține livezi si grădini, fructele şi legumele se mâncau mai rar. Fructele erau păstrate mai ales pentru umplutura plăcintelor şi erau conservate sub forma de dulceşuri şi gemuri.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
De-a lungul timpului județul Sibiu a devenit cunoscut, nu doar pentru prelucrarea lemnului şi creşterea animalelor, și este considerat a fi "patria brânzeturilor şi a mezelurilor"
Telemea , mezeluri presărate cu mirodenii, hencleşul săsesc sau cozonacul unguresc cu mac sunt doar câteva din deliciile culinare care reflectă diversitatea culturală a zonei.
Judeţul Sibiu este aşezat în inima ţării, la răscruce de drumuri, închizând sudul Transilvaniei, asemenea unei fortăreţe, pe care timpul nu a reuşit niciodată să o distrugă. Primele pagini ale cronicilor se leagă de coloniştii saşi, chemaţi aici de regii unguri, care doreau să-şi consolideze stăpânirea asupra Transilvaniei. Când au venit saşii pe aceste locuri, în secolul al XII-lea, au adus cu ei standarde de civilizaţie pe care le-au sădit într-o zonă eminamente rurală. Înflorirea meşteşugurilor şi a comerţului pe care saşii le-au promovat cu stăruinţă a condus la o prosperitate a întregii comunităţi.
Locuitorii din Mărginime consumau produse făcute din grâu, orz, ovăz şi mei, inainte de
cultivarea porumbului. Mămăliga a devenit alimentul lor de bază, după secolul al XVII-lea :
dimineaţa mâncau mămăligă cu lapte, cu brânză ori cu omleta, la amiază impreuna cu ciorba
iar seara, mămăligă caldă amestecată cu brânză.
În afară de mămăligă, in alimentaţia lor de bază era inclus cartoful iar painea, era considerată
în vremea respectivă o delicatesă. Aceştia făceau ciorbe din plante culese cum ar fi: urzici,
lăptucă, stevie, şi ciuperci.
Laptele de vacă, ouă de găină şi brânza de oi erau aigurate de animalele fiecărui gospodar.
Foarte rar, cu ocazia sarbatorilor, se consuma şi carne de porc, de vită, de miel sau de găină.
Datorită zonei caracterizată prin puţine livezi si grădini, fructele şi legumele se mâncau mai
rar. Fructele erau păstrate mai ales pentru umplutura plăcintelor şi erau conservate sub forma
de dulceşuri şi gemuri.
A. Exemple de mâncăruri de la stână :
Bucatele pregătite la stână de ciobanii din Mărginimea Sibiului sunt nu doar sănătoase, ci
gustoase fiind o adevărată atracţie pentru turiştii români, dar mai ales pentru cei străini.
Tradiţia se păstrează si în ziua de astăzi, ciobanii gătesc la stâne după reţetele folosite de
strămoşii lor, în urmă cu sute de ani. Pentru acel gust autentic, cum spune ardeleanul: "E
musai" sa fie pregătite în ceaun pe foc de lemne.
Balmoşul, jintiţa, sloiul de oaie şi bulzul sunt cele mai cunoscute mâncăruri preparate la
stână.
Balmoşul - după ce se separă brânza sau caşul de laptele de oaie se pune zerul care provine
din separarea laptelui într-un ceaun împreună cu brânză, nu foarte sărată, unt, smântână şi o
lingură de sare. Se lasă pe foc mic până când începe să se ridice spuma laptelui deasupra.
Apoi se pune mălai în ploaie (n.r. se presară mălai), amestecând repede cu telul să nu apară
cocoloaşe. După ce se îngroaşă puţin, se lasă să fiarbă ca şi mămăliga, amestecând rar,
aproximativ 15 minute, după care se amestecă continuu cu telul încâ 3 minute până când
capătă un aspect mai unsuros. Se serveşte fierbinte, simplu sau cu iaurt.