Fotbal Tehnica si tactica jocului de fotbal Curs de baza

Universitatea Spiru Haret

CIOLCĂ SORIN-MIRELTehnica şi tactica jocului

de fotbalCurs de bază

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CIOLCĂ, SORIN-MIREL Tehnica şi tactica jocului defotbal/ Sorin-Mirel Ciolcă - Bucureşti, Editura Fundaţiei Româniade Mâine, 2006 Bibliogr.148p.; 20,5 cm.ISBN 973-725-491-0796.332(075.8)


Redactor: Maria CERNEA Tehnoredactare: Florentina STEMATECoperta: Marilena BĂLANBun de tipar: 23.01.2006; Coli tipar: 9,25 Format: 16/61 x 86Editura şi


Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei, Nr.313, Bucureşti, S.6, O. P. 83 Tel./Fax.: 316.97.90; www.spiruharet.ro e-mail: [email protected]

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]

http://www.spiruharet.ro/


UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT


CIOLCĂ SORIN-MIREL

Tehnica şi tactica jocului defotbal Curs de bază

Editura Fundaţiei România de Mâine Bucureşti, 2006CUPRINS

Introducere .............................................................................................7

Capitolul I - Aspecte generale în fotbal1..............................................Obiectul teoriei şi metodicii jocului de fotbal ........................................92..............................................Istoricul jocului de fotbal 13


3..............................................Istoricul regulamentului de joc 17

4..............................................Date privind apariţia jocului de fotbal în România .......................................185.............................................Noutăţi şi tendinţe în jocul de fotbal 20

Capitolul II - Tehnica jocului de fotbal1..............................................Definiţie 22

2..............................................Caracteristicile tehnicii 22

3..............................................Sistematizarea tehnicii jocului de fotbal 23

3.1..........................................Tehnica jocului fără minge .................... 263.2..........................................Tehnica jocului cu minge ...................... 27

3.3. Tehnicaspecifică jocului portarului ........ 63

Capitolul III - Tactica jocului de fotbal1..............................................Definiţie78

2..............................................Caracteristicile tacticii 79

3..............................................Sistematizarea tacticii jocului de fotbal 79

3.1..........................................Principiile tacticii jocului de fotbal ........ 803.2..........................................Atacul ........................................ 813.2.1.....................................Fazele atacului ............................... 813.2.2......................................Formele atacului ............................... 823.2.3......Acţiunile tactice colective de atac

873.2.4.....................................Acţiunile tactice individuale de atac ......... 94


3.3..........................................Apărarea ...................................... 983.3.1......................................Fazele apărării ................................ 983.3.2.....................................Formele apărării .............................. 993.3.3.....................................Acţiuni tactice colective de apărare .......... 1013.3.4.....................................Acţiuni tactice individuale de apărare ........ 1043.4.........................................Tactica jocului portarului .................... 1093.4.1.....................................Tactica individuală ............................ 1093.4.2.....................................Tactica colectivă ............................. 1103.5..........................................Momentele fixe de joc în atac şi apărare ......

1113.6..........................................Sistemul de joc ................................ 116

Anexe ..........................................

119

Capitolul IV - Legile jocului (Regulamentul de

joc) ...........................................

121

Bibliografie..............................................................................................

147INTRODUCERE


Lucrarea Tehnica şi tactica jocului de fotbal. Curs de bazăîşi propune să scoată în evidenţă aspectele importantereferitoare la conţinutul tehnicii şi tacticii fotbalului.

Având ca surse bibliografice importante cursurile despecialitate ale profesorilor M. Bârsan, I. Motroc şi V. Cojocaru,T. Petrescu şi O. Dehelean, Ş. Miu şi F. Velea, am reuşit săsintetizez problemele generale şi specifice ale tehnicii şi tacticiijocului de fotbal, prezentate într-un material didactic utilstudenţilor de la cursurile de zi, frecvenţă redusă şi învăţământla distanţă din facultăţile de educaţie fizică şi sport.

De asemenea, lucrarea poate fi utilă şi studenţilor de lacursul de specializare, precum şi tehnicienilor care activează înfotbal, indiferent de vârsta jucătorilor pe care îi pregătesc.

Apariţia unui Îndrumar de lucrări practico-metodice şi aunui alt manual despre Predarea fotbalului în şcoală vacompleta în mod corespunzător problematica cursului de bază.

Autorul

9


CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE ÎN FOTBAL

1. Obiectul teoriei şi metodicii jocului defotbal

Fotbalul este fără îndoială cel mai popularşi mai răspândit joc sportiv. Popularitatea şiatracţia pentru practicarea jocului de fotbalsunt determinate de existenţa unor trăsături şicaracteristici proprii, care-l fac să aibă cevaîn plus, ceva specific faţă de celelaltediscipline sportive.

Foarte mulţi tineri sunt angrenaţi înpracticarea lui organizată (baza de masă aperformanţei, performanţă şi mare performanţă),fiind folosit totodată şi pentru odihnă şirecreere activă (ca mijloc de agrement).

Teoria şi metodica acestei disciplinestudiază fotbalul din următoarele puncte devedere:

4- ca disciplină sportivă; ca mijloc al educaţiei fizice;

V ca disciplină ştiinţifică;4- ca sport complementar;Î- ca mijloc asociat al kinetoterapiei.Fotbalul - disciplină sportivăFotbalul apare astăzi drept una dintre cele

mai complexe discipline sportive, angrenândmilioane de sportivi şi spectatori, precum şi unnumăr impresionant de specialişti, teoreticieni,antrenori, cercetători ştiinţifici, medici,biologi, profesori, psihologi.

Ca disciplină sportivă, practicat caagrement, dar mai ales ca mijloc competiţional,jocul de fotbal a adus României recunoaşterea peplan mondial. Echipele de club UniversitateaCraiova, Steaua, Dinamo, Rapid au participat în

10


cupele europene, obţinând rezultatesemnificative. Steaua a reuşit în anul 1986câştigarea Cupei Campionilor Europeni. Deasemenea, echipa naţională a României a avut ocomportare foarte bună în perioada 1990-2000,reuşind calificări la turneele finale aleCampionatelor Europene şi Mondiale, iar jucătoriiromâni valoroşi activează în campionate puternicedin străinătate.

Fotbalul - mijloc al educaţiei fiziceMultiplele valenţe instructive şi educative

ale fotbalului au determinat cuprinderea lui înprograma şcolară de educaţie fizică şi îndiferitele forme de organizare a activităţiifotbalistice şcolare.

Jocul de fotbal formează deprinderipsihosomatice specifice, simple, accesibile şiatractive, pe fondul unor solicitări fizice şipsihice, cu un deosebit caracter educativ. Dinaceste motive, jocul de fotbal este considerat unimportant mijloc al educaţiei fizice, carerezolvă pozitiv unele din obiectivele acesteia înmediul şcolar.

Introdus în toate formele de învăţământ,datorită calităţilor sale formative, şi practicatîn mod ştiinţific, contribuie la întărireasănătăţii, la dezvoltarea multilaterală acapacităţilor psihice şi fizice, la însuşireaunor deprinderi tehnice şi acţiuni tacticenecesare practicării fotbalului.

Fotbalul - disciplină ştiinţificăFotbalul poate fi considerat disciplină

ştiinţifică, deoarece are obiect de studiupropriu, dispune de noţiuni proprii, operează cunoţiuni teoretice şi metode de cercetareştiinţifică, teoria şi metodica antrenamentuluisportiv fiind disciplina teoretică carefundamentează legităţile sportului, din acesteaderivând teorii şi metodici specifice fotbalului.

Datorită evoluţiei jocului de fotbal,organizarea şi desfăşurarea procesului deselecţie, pregătire şi perfecţionare nu se maipot realiza fără un suport ştiinţific teoretic şi

11


practic adaptat permanent noutăţilor şitendinţelor acestei discipline sportive.

În condiţiile suprasolicitante ale jocului deazi, numai în acest fel se pot evita erorile carepot duce la accidente grave, uneori cu urmăriireversibile privind starea de sănătate ajucătorilor.

Fotbalul - sport complementarMajoritatea antrenorilor din celelalte

discipline şi jocuri sportive (în special dinatletism, canotaj, lupte, schi fond şi alpin,handbal, baschet, volei, rugby etc.) utilizeazăfotbalul ca mijloc de pregătire.

În principal, el este utilizat datorităvalorii lui formative şi educative, influenţândpozitiv calităţile motrice şi psihice, inclusivaspectele morale şi de voinţă.

Fotbalul prezintă avantajul că poate fipracticat şi sub forma unui joc simplificat canumăr de jucători şi, eventual, ca suprafaţă aterenului de joc.

De asemenea, poate fi practicat nu numai înscopul îmbunătăţirii pregătirii fizice generale,ci şi pentru odihna şi recreerea activă asportivilor.

Fotbalul - mijloc asociat al kinetoterapieiJocul de fotbal prin specificitatea sa îşi

justifică pe deplin denumirea de mijloc asociatal kinetoterapiei, aspect pe care îl vom prezentaîn continuare.

Nu de puţine ori, în cadrul lecţiilor deeducaţie fizică sau chiar în cadrulantrenamentului sportiv (la sfatul mediculuispecialist şi sub îndrumarea unui cadrucompetent) se apelează la exerciţii fizicespecifice kinetoterapiei, pentru rezolvarea unorprobleme ce ţin de domeniul kinetologiei medicale(de exemplu, corectarea deficienţelor funcţionalede postură, cifoze, lordoze, scolioze uşoare,genu flexum, genu recurvatum, genu varum, genuvalgum, picior plat etc.).

Jocul de fotbal poate fi folosit înprevenirea, corectarea deficienţelor fizice şi în

12


recuperarea kinetică posttraumatică.Utilizând jocul de fotbal, ca mijloc asociat

al kinetoterapiei, se pot induce efecte diferite,profilactice sau terapeutice. Astfel, putem spunecă fotbalul răspunde în parte obiectivelorkinetoterapiei, cum ar fi: prevenirea, corectareadeficienţelor fizice şi recuperarea kineticăposttraumatică, creşterea, prevenirea scăderiisau menţinerea capacităţii generale de efort aorganismului, chiar dacă aceasta este limitată dedereglări funcţionale ireversibile; redobândireaamplitudinii de mişcare; formarea unui sistem depriceperi şi deprinderi specifice pentruautoîntreţinere; ameliorarea forţei şirezistenţei specifice şi generale; formareacapacităţii de relaxare; corectarea deficituluicirculator şi respirator.

Jocul de fotbal, prin multiplele sale valenţeeducative, corective şi formative, poate ficatalogat cu succes drept unul din mijloaceleasociate kinetoterapiei.

Poate fi utilizat atât în timpul şedinţei dekinetoterapie, în timpul lecţiei de educaţiefizică de către elevii cu deficienţe fizice, întimpul antrenamentului sportiv, dar şi în timpulliber, indiferent de vârstă.


Jocul de fotbal, prin accesibilitatea şiatractivitatea sa, poate contribui eficient larezolvarea problemelor ridicate de kinetoterapie.Ne referim aici la folosirea mijloacelor tehnico-tactice, dar şi a jocurilor la două porţi peterenuri de dimensiuni normale sau reduse(handbal), recomandându-se adaptarea jocului defotbal (conţinut, durată, intensitate, condiţiide desfăşurare) în conformitate cu vârsta, graduldeficienţei, după o prealabilă evaluare somato-funcţională şi a activităţii psihice şi în modspecial la recomandarea medicului specialist.Trebuie să se ţină cont de regulile biomecaniciiadaptate capacităţilor funcţionale ale fiecăruipacient şi de legile activităţilor motrice înceea ce priveşte activitatea motrică, efortul şioboseala.

Jocul de fotbal necesită în desfăşurarea luiun număr mai mare de subiecţi şi se poate folosiîn cazul pacienţilor cu acelaşi tip de deficienţăşi în acelaşi stadiu şi care au vârste apropiate.Acest joc are o serie de avantaje (posibilitateaincluderii unui număr mare de subiecţi, creştereaemulaţiei şi motivaţiei subiecţilor etc.) şidezavantaje (imposibilitatea de corectare atuturor subiecţilor).

Efectele benefice ale jocului de fotbaldesfăşurat pe ploaie, pe zăpadă sunt dublate debuna dispoziţie a copiilor în astfel de cazuri,lucru de care ar trebui să ţină contkinetoterapeutul.

Obiectul disciplinei sportive fotbalProblemele importante pe care le studiază

fotbalul se referă la: i conţinutul jocului de fotbal sub aspect fizic, tehnic, tactic, teoretic, psihologic;

4- istoricul, evoluţia şi tendinţele joculuide fotbal modem;

-s- colaborarea cu celelalte jocuri şidiscipline sportive, preluând anumite concepte,metode, mijloace etc.;

colaborarea cu alte discipline ştiinţifice


(igiena, fiziologia, psihologia, pedagogia,sociologia şi biomecanica, biochimia, ciberne-tica, statistica, matematica etc.);

1 studiul regulamentului de joc (Legilorjocului), care impune practicarea şiinterpretarea corectă a acestuia;

- principiile, metodele şi mijloacele pentruîmbunătăţirea performanţelor în jocul de fotbal.

Metodele de cercetare utilizate în cadruldisciplinei fotbal sunt: observaţia,înregistrarea, experimentul (de verificare şi deconstatare), 12

13


ancheta (chestionarul), prelucrarea şiinterpretarea statistico-matema- tică a dateloretc.

2. Istoricul jocului de fotbal

Istoria jocului de fotbal ne relatează faptulcă jocurile cu mingea, practicate încă din celemai vechi timpuri, au evoluat în paralel cufenomenele sociale, economice şi politice aleperioadelor respective.

Apariţia şi evoluţia jocului de fotbal aufost relatate de foarte mulţi autori, printrecare un rol important l-au avut C. Manuşaride şiC. Ghemigean, care au reuşit să aprofundezeaceastă problematică în cartea Aproape totul desprefotbal (1986).

Jocurile cu mingea la popoarele primitiveÎn toate jocurile practicate de populaţiile

primitive, mingea era cunoscută şi folosităfoarte des. Aceasta era reprezentată de o nucă decocos, o sferă de lemn sau de multe ori seconfecţiona din piele de animal umplută cu păr,paie, fân, muşchi, licheni etc.

O caracteristică esenţială a tuturorjocurilor cunoscute şi practicate de populaţiileprimitive o constituie faptul că ele aveau, deregulă, caracter magic, deoarece direcţiaconducerii sau aruncării mingii, obstacolelepeste care trebuia aruncată, ţintele ce urmau săfie atinse şi chiar mingea simbolizau pământul,soarele, luna, cerbul, fecunditatea etc.

De asemenea, trebuie subliniat aspectul cămingea şi jocurile cu mingea nu erau numai uncorolar al activităţii spirituale a populaţiilorprimitive, ci şi al celei materiale, fiindcăaveau ca obiectiv întărirea organismului, astfelîncât să poată face faţă rigorilor vânătorii şirăzboiului, iar numai uneori aceste jocuri aveauun caracter de întrecere şi de destindere.

Avem dovezi că se practicau jocuri cu mingeaîntre două echipe (grupuri de oameni), pedistanţe foarte mari, de ordinul kilometrilor,

14


aceştia disputându-şi cu piciorul nişte mingimari ce simbolizau cercul (indigenii de peteritoriul de azi al Mexicului).

În Oceania, se practicau jocuri cu mingeaconfecţionată dintr-o nucă de cocos sau piele decangur umplută cu fân, iar în Asia, se folosea ominge din piele de ren umplută cu muşchi saulicheni.

În Groenlanda, eschimoşii practicau un jocfolosind o minge mare, porţile se aflau în unelecazuri la distanţe chiar de 16 km, reprezentânddistanţa dintre două aşezări, iar la jocparticipau atât bărbaţii, cât şi femeile şicopiii.

De asemenea, în Alaska se precizează că oaşezare omenească se împărţea în «oamenii mării»(apărau poarta dinspre mare) şi «pământenii»(apărau poarta dinspre uscat) şi îşi disputau unjoc cu mingea.

Jocurile cu mingea la popoarele anticeEducaţia fizică la popoarele antice este mai

dezvoltată, iar jocurile cu mingea devin jocurisportive.

Avem exemple de zone şi ţări unde sepracticau foarte mult jocurile cu mingea.

Astfel, în Egipt, mingea era confecţionatădin piatră sau gresie sfărâmicioasă şi avea undiametru de 10 cm.

În China, încă de acum 2000 de ani, subdinastia împăraţilor Han, se practica un joc cumingea numit tsu-khu (minge şutată), aceasta fiindconfecţionată din piele şi umplută cu pene şipăr.

Japonezii au creat cele mai armonioase formede practicare a jocului cu mingea - kemari, încădin sec. V. În Birmania şi Indonezia, sepracticau jocuri în care mingea era lovită cupiciorul.

În Grecia, evoluţia jocurilor cu mingea s-arealizat în paralel cu istoria civilizaţiilor,tinerii practicând un joc mai violent, bărbătesc,denumit sphera episkirios (mingea de piatră). Astfel,Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, a adus

15


civilizaţia Extremului Orient spre cel apropiat,cu toate implicaţiile respective, practicându-seexerciţii fizice pentru pregătirea militară, darşi diverse jocuri.

Romanii, după cucerirea Greciei, laîntoarcerea în peninsulă, au început să practicefoarte mult jocurile învăţate, dar şi exerciţiileatletice. Aceştia practicau un joc cu mingeadenumit harpastum, foarte apropiat de fotbalulmodern.

Jocul de fotbal la popoarele medievaleÎn Evul Mediu, educaţia fizică şi jocurile cu

mingea au cunoscut două direcţii în practicare şievoluţie, cea urmată de clasele dominante, iarcealaltă fiind folosită de masele populare.

În Italia, se răspândise foarte mult o formăde practicare a jocului cu mingea, în careaceasta era lovită atât cu piciorul, cât şi cumâna (giuocco del calcio). Se juca pe nisip, terenulavând o lungime de 100m şi o lăţime de 30m,fiecare echipă avea câte 27 de jucători, iarporţile erau reprezentate de două corturi viucolorate.

De asemenea, în Franţa, se practicau jocuriîn care, mingea fiind prea mare, era lovită numaicu piciorul. În funcţie de regiunile ţării,aceste jocuri se numeau la soule, mollat, choule.

În Anglia, s-au petrecut evenimenteimportante referitoare la jocul de fotbal încădin perioada respectivă, ţinând cont de faptul căromanii, după ocuparea Britaniei, au încurajatdezvoltarea harpastumului. Chiar şi conducătorulrevoluţiei burgheze din Anglia, Oliver Cromwell(începutul sec XVII), simpatiza acest joc cumingea.

În America de Nord, se practica o formă maidură şi mai spectaculoasă a fotbalului (fotbalulamerican de astăzi), în care jucătorii aveau cascop trimiterea mingii în terenul de ţintă aladversarilor prin orice mijloace. Acest joc esteconsiderat strămoşul fotbalului englez.

De asemenea, şi în celelalte ţări care făceau

16


parte din Regatul britanic se practicau formevariate ale jocului de fotbal. Spre exemplu, înScoţia se practica într-un centru care purtadenumirea de Scone, desfăşurându-se anual un jocdintre două echipe formate din bărbaţicăsătoriţi, pe de o parte, şi necăsătoriţi, pe dealtă parte. Foarte important de subliniat estefaptul că în vremea aceea şi femeile practicaujocul de fotbal.

În Irlanda de Nord şi Ţara Galilor, sepracticau jocuri de fotbal în ziua de Crăciun.

Jocul de fotbal în perioada modernăÎn această perioadă, fotbalul a fost

practicat la început de foarte mulţi tineri dinAnglia, care la vremea respectivă studiau înşcoli, colegii şi universităţi.

Se cunoaşte faptul că Anglia este consideratăpatria fotbalului, care a dat omenirii forma actuală ajocului de fotbal.

În 1857, Thomas Hughes (judecător de curte),absolvent al şcolilor din Rugby şi Oxford,publică o carte din care rezultă o noutate înpracticarea jocului de fotbal - rugby (porţile auo nouă formă, ca cele de astăzi, mingea putând ficontrolată cu mâna şi cu piciorul).

Şase ani mai târziu, în 1863, are locdespărţirea definitivă a acestui joc în alte douăforme: fotbal-rugby şi fotbal-asociaţie. Se cristalizeazăprima formulă unificată a regulamentului de joc,consti- tuindu-se şi organul de conducere şiorganizare, Football Association (fotbalasociaţie).

În anul 1866, se organizează primul joc decupă la fotbal, denumit Challenge, disputat înAnglia. Cu această ocazie s-a stabilit caechipele să fie alcătuite din 11 jucători,terenul să aibă dimensiunile de 120/80 yarzi,durata jocului de 90 minute, iar echipele să aibăechipamente de culori diferite.

Primul joc de fotbal în nocturnă s-a disputatîn 1878, la Scheffield (Anglia), cu ajutorul apatru reflectoare mobile, iar 8 ani mai târziu,în 1885, se legiferează profesionismul în fotbal.

17


În 1898, la Londra, are loc primul joc defotbal disputat între două echipe feminine, iarîn 1901, la o finală de cupă pe stadionul CrystalPalace, între echipele Totenham Hotspur şiSheffield United, s-a înregistrat un număr de110.820 spectatori.

Aceste date demonstrează evoluţia şidezvoltarea impetuoasă a jocului de fotbal modernîn Anglia, în mod special, dar şi pe planmondial, în general.

Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie(FIFA) a luat fiinţă în 1899-1900, fiind forulsuprem de organizare şi conducere a fotbalului peplan internaţional.

Tabel cu anii înfiinţării Federaţiilor de Fotbal îndiverse ţări___________________

1863 Anglia1873 Scoţia1873 Irlanda de Nord1889 Olanda1889 Danemarca1893 Argentina1898 Italia1901 Germania1908 Franţa1914 Brazilia1914 Portugalia1930 România

3. Istoricul Regulamentului de joc

Referitor la evoluţia Regulamentului de joctrebuie subliniat faptul că putem vorbi, ţinândcont de ordinea cronologică a desfăşurăriievenimentelor respective, despre obiceiuri (înepoca preistorică), cutume (reguli nescrise) şireguli scrise (C. Manuşaride, 1977).

Răspândirea jocului, necesitatea asigurăriiintegrităţii corporale a jucătorilor, cerinţaimperioasă de a evita situaţiile mai deosebite pecare le provoca practicarea fotbalului au impusapariţia celor mai simple reguli de joc nescrise.

Spre exemplu, o cutumă a vremii prevedea

18


următoarele:4- numărul jucătorilor din fiecare echipă era

limitat;-s- a fost delimitată forma dreptunghiulară şi

mărimea terenului de joc (120/80 yarzi);s-a stabilit mărimea mingii (egală cu a

unui cap de om) şi materialul din care se putea confecţiona (înveliş din piele);

-s- au fost definite terenurile de ţintă (doiţăruşi fixaţi la 1 m unul faţă de celălalt, laambele capete ale terenului);

s-a precizat modul de marcare a unui punct(mingea trebuia să depăşească linia de ţintă printre cei doi ţăruşi).

Un aspect important l-a constituit faptul călângă fiecare poartă se găsea un bărbat, care, cuun topor sau un cuţit, înregistra fiecare punctprin efectuarea unei crestături pe unul dinţăruşii ţintei respective.

Acest lucru îl făcea un om special desemnat,care poate fi considerat precursorul arbitruluimodern.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea,existau în Anglia mai multe regulamente, diferitede la o şcoală la alta (şcoala de la Eton,Harrow, Uppingham, Westminster, Winchester, Rugbyetc.).

Se impunea, deci, apariţia unui singurregulament scris. După discuţii prelungite,preşedintele de onoare al FIFA, Sir Stanley Rous(fost jucător şi arbitru de fotbal), a spus: „dindezordine a rezultat o uniformitate acceptată şiacceptabilă tuturor”, ajungându-se în sfârşit laun consens.

Astfel, în 1860, apare primul regulament cu10 articole, iar în 1863, cel cu 13 articole.Acest an are o importanţă deosebită, deoareceatunci s-a despărţit definitiv fotbalul de rugby.


Forma definitivă a regulamentului jocului defotbal asociaţie, prin acceptarea sa de cătrecele patru federaţii engleze privind aplicarea înjocurile oficiale, are loc în 1883, când iafiinţă International Football Association Board,singurul organ abilitat cu modificarea regulilorde joc.

Primul joc interţări disputat după unregulament unic a avut loc în 1872, între Angliaşi Scoţia.

Drepturile arbitrilor se extind în 1896,aducându-se nişte modificări şi precizăriimportante la clauza din 1890 referitoare laaceştia.

Regulamentul de joc a fost revizuit încă odată, în 1891, înainte de a fi resistematizat şide a fi conceput în formă finală în 1938 (cele17articole au fost numerotate), activitate încare a fost implicat şi Sir Stanley Rous.

4. Date privind apariţia jocului defotbal în România

Autorii M. Ionescu şi M. Tudoran, în carteaFotbal de la A la Z. Fotbalul românesc de-a lungul anilor (1984),prezintă date importante referitoare la apariţiaşi dezvoltarea jocului de fotbal în România.

Astfel, în ţara noastră s-au pus bazelepracticării jocului de fotbal, la sfârşitulsecolului al XIX-lea, datorită studenţilor românicare studiau în străinătate.

În 1899, fotbalul se practica la Bucureşti şiArad, fiind adus în ţară de studenţii români carestudiau în Elveţia, Austria şi Ungaria.

În 1902, are loc primul joc de fotbaldesfăşurat în condiţii regulamentare, înBucureşti, între două echipe alcătuite numai dinjucători străini.

Primele cluburi de fotbal din România au luatfiinţă în 1905 (F.C. Olimpia Bucureşti), 1907(F.C. United Ploieşti) şi în 1909 (C.A. ColentinaBucureşti).

Primul organ de conducere al activităţiifotbalistice din România, denumit Asociaţia Sporturilor


Atletice din România, ia fiinţă în anul 1909,organizând primul campionat de fotbal, 1909-1910,între cele trei echipe existente, câştigat deF.C. Olimpia.

La 26 octombrie 1909, s-a disputat primul jocinternaţional între o selecţionată a celor treiechipe româneşti şi Sporting Club Universitar dinCluj (oraşul Cluj aparţinea în acea perioadă deImperiul Austro-Ungar).18

19


În următorii ani, fotbalul în România aînceput să se practice şi să se dezvolte la unnivel ridicat, înfiinţându-se mai multe cluburide fotbal din Bucureşti, cum ar fi: F.C. Colţea(1913), Venus, Tricolorul şi Gloria (1915).

Jocul se răspândeşte tot mai mult în oraşelede provincie: Craiova, Constanţa, Brăila, Galaţi,Câmpulung Muscel, Râmnicu Vâlcea, Botoşani.Această răspândire a jocului a determinat şiapariţia în presă a rubricilor sportive, în carese comentau şi partidele de fotbal.

În 1916, oraşele Bucureşti şi Craiova aveaucele mai multe echipe de fotbal în acea perioadă(11, respectiv 5 echipe).

Prima ediţie a Diviziei A din campionatulnostru (sistem divizionar, două serii a câte 7echipe) a avut loc în anul 1932, iar prima ediţiea Cupei României la fotbal, în 1933.

Sistemul competiţional toamnă-primăvară s-astabilit pentru Diviziile A şi B în anul 1957.

În 1966, finala ediţiei a IV-a a Cupeibalcanice intercluburi, disputată între RapidBucureşti şi Farul Constanţa, a fost câştigată deechipa Rapid, atunci când s-a introdus titlul deCel mai bun fotbalist român al anului.

Dintre performanţele europene la nivel declub, amintim câştigarea de către echipa SteauaBucureşti a Cupei Campionilor Europeni, în 1986,şi a Supercupei Europei, în 1987.

La nivelul echipei naţionale, menţionămparticiparea României la trei Campionate Europene(1984 - Franţa, 1992 - Suedia şi 1996 - Anglia)şi şapte Campionate Mondiale (1930 - Uruguay,1934 - Italia, 1938 - Franţa, 1970 - Mexic, 1990- Italia, 1994 - SUA şi 1998 - Franţa).Tabel cu anii înfiinţării echipelor româneşti reprezentative

Anul înfiinţării Echipa1916 Sportul Studenţesc1919 Universitatea Cluj1920 Politehnica

Timişoara1921 Rapid Bucureşti1945 U.T.A1947 Steaua Bucureşti

20


1948 Dinamo Bucureşti1948 Universitatea

Craiova1953 F.C. Argeş1962 A.S.A. Târgu Mureş

5. Noutăţi şi tendinţe în jocul de fotbal

Principalele direcţii spre care a evoluat jocul de fotbal sunt: creşterea caracterului colectiv al prestaţiei echipei în atac şi apărare, ca rezultat al unei bune colaborări între cupluri, grupe de jucători şi compartimente;

4- asigurarea continuităţii in organizareajocului de ansamblu şi construcţia fazelor de jocpe fondul unui tempo crescut şi a unui ritmridicat în acţiunile de finalizare;

-s- utilizarea apărărilor active, apresingului imediat după pierderea posesieimingii, cu efectuarea marcajului dublu laposesorul mingii şi marcajului la intercepţie alprimitorilor apropiaţi;

ir■ sprijin permanent al atacanţilor pentrurealizarea apărării în propria jumătate de teren;

+ creşterea numărului de atacuri rapide,pentru surprinderea apărării adverse îninferioritate numerică;

o prezenţa mai multor jucători de superclasăîn structura echipei din teren;

4- coordonarea jocului de către fiecare jucătorposesor al mingii; -t- creşterea virtuozităţii în

execuţiile tehnice, utilizarea de structuritehnice simplificate, în care înlănţuirea

procedeelor tehnice se face treptat şi în regimde viteză; evitarea conducerii mingii (devierea,trecerea peste minge, preluarea cu transmitere);

A- anticiparea acţiunilor viitoare şi, în moddeosebit, a primitorilor prin activizarea şidinamizarea jocului, prin creşterea contribuţieijucătorilor fără minge;

i- intelectualizarea procesului de pregătireîn scopul lărgirii orizontului tactic aljucătorului de fotbal;

creşterea capacităţii de luptă, a

21


devotamentului şi responsabilităţii, atât în apărare, cât şi în atac;

i- păstrarea echilibrului psihic în oricesituaţie, adaptarea comportamentului şi aprestaţiei în funcţie de conjunctură: condiţiiatmosferice diferite (vânt, ploaie, frig), scoretc.

O analiză atentă a jocului de fotbal totalpracticat la nivelul marilor competiţii scoate înevidenţă următoarele caracteristici:

-î- fotbalul total impune un angajament totalpentru ambele faze ale jocului atac şi apărare;

4- alternarea jocului combinativ, de pase,pentru găsirea unor culoare în defensivaadversarului, ce pot favoriza finalizarea, cujocul de angajament, pe poartă;

-s- marile performanţe obţinute de echipele detalie internaţională sunt realizate cu ajutorulunor strategii ce asigură avantajul atât în atac,cât şi în apărare;

realizarea performanţei datorită echipei tehnice multidisci- plinare (director tehnic, manager, antrenori, medic etc.).

Aceste caracteristici şi, în general,cunoaşterea noutăţilor în domeniu vor putearealiza saltul calitativ în jocul de fotbal.

CAPITOLUL II TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL

1. Definiţie9

Tehnica jocului de fotbal reprezintă totalitatea deprinderilormotrice specifice fotbalului (procedee tehnice), desfăşurate dupălegile activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, având labază capacităţile fizice ale jucătorilor, în vederea rezolvăriieficiente şi oportune a situaţiilor tactice în atac şi în apărare.

2. Caracteristicile tehniciiTehnica este ştiinţifică, ţinând cont de

interdependenţa acesteia cu alte discipline, cum

22


ar fi, de exemplu, anatomia şi biomecanica,fiziologia, şi de perfecţionarea permanentă pebaza corelării datelor furnizate de acesteştiinţe.

Tehnica este evolutivă, datorită noutăţilorapărute în realizarea execuţiilor tehnice dinjocul de fotbal. Odată cu dezvoltarea jocului defotbal în ansamblu, implicit s-a perfecţionat şitehnica prin apariţia unor noi procedee şi chiara unor stiluri personale de execuţie.

Tehnica este accesibilă în special pentrucopii şi începători, concretizată în reducereasuprafeţelor de joc şi a numărului de jucători,regulament simplificat, minge mai mică şi maiuşoară ş.a.

Tehnica presupune necesitatea începeriipregătirii timpuriicu referire la atragerea, selecţia şi pregătireagenerală a copiilor la o vârstă fragedă,permiţând însuşirea corectă a unui număr mai marede procedee tehnice.

Tehnica de bază trebuie învăţată absolutcorect, ţinând cont

5 7 >

de faptul că vârsta copilăriei favorizeazăînsuşirea mai temeinică a procedeelor tehnice,precum şi corectarea celor greşit însuşite,aspect care se realizează mai dificil după oanumită vârstă.

Pregătirea tehnică are loc în condiţiidiverse climaterice şi de stare a terenului,conform situaţiilor concrete în care sedesfăşoară competiţiile oficiale.

Tehnica jocului de fotbal este precisă, finăşi spectaculoasă,în vederea controlului mingii în condiţii decriză de spaţiu şi timp, de adversitate sporită,realizând execuţii de excepţie în timpulcompetiţiilor oficiale.

Tehnica este totodată şi dificilă, datorităfaptului că mingea trebuie controlată cu ambelemembre inferioare alternativ. Complexitateatehnicii creşte o dată cu apariţia adversarului

23


şi cu creşterea vitezei de deplasare şi execuţiecu şi fără minge.

Anumite procedee tehnice de bază devinstereotipuri (se automatizează) printr-opregătire corespunzătoare, permiţând jucătoruluisă privească degajat în terenul de joc,eliberându-l pe acesta de urmărirea şi controlulpermanent al mingii.

3. Sistematizarea tehnicii jocului de fotbalTehnica jocului de fotbal se compune din:1. Elemente tehnice - care sunt forme

generale motrice cu şi fără minge, specificejocului de fotbal;

2. Procedee tehnice - reprezentate demodalităţile concrete de realizare a elementelortehnice.

Sistematizarea tehnicii (după I. Motroc şi V.Cojocaru, 1991)

__________Tehnica jocului fără minge________________________Elemente tehnice_____________________

Variante dealergăriSchimbări dedirecţie CăderiRidicări de la solSărituriOpriri

___________Rostogoliri__________________Tehnica jocului cu minge

Elemente tehnice Procedee tehnice1.Intrareaîn posesiamingii

PreluareaMingii

Cu partea interioară a piciorului Cu partea exterioară a piciorului Cu partea interioară a piciorului prin amortizareCu şiretul plin, prin amortizare Cu coapsa, prin amortizare Cu pieptul, prinamortizare Cu capul, prin amortizare Cu talpa, din ricoşare Cu ambele gambe, din ricoşare Cu abdomenul

24


Deposedarea deminge

Prin atac din faţăPrin atac din spate şi prinalunecare Prin atac din lateral şi prin alunecare2.

Păstrareamingii

Protejarea De pe locDin mişcare (în timpul conducerii)Conducerea Cu interiorul piciorului Cuexteriorul piciorului Cu şiretul plin Cu talpa Cu coapsa Cu capul

Mişcareaînşelătoare

Cu trunchiul din poziţie statică şi din deplasare Cupiciorul din poziţie statică şi din deplasare Cucapul (cu privirea)

3.Transmi-tereamingii

Lovirea mingiicu piciorul

Cu interiorul piciorului (cu latul)Cu exteriorul piciorului Cuşiretul plin Cu şiretul exterior Cu şiretul interior Cu vârful piciorului (cu şpital)Cu călcâiulPrin deviere cu şiretul exterior sau exteriorul piciorului Prin deviere cu şiretul interior sau Cu genunchiul Aruncarea mingii cu piciorul Lovirea mingii din drop (demi-volé)Lovirea mingii din volé Lovirea mingii prin forfecareLovirea mingii

cu capulDe pe loc, cu un picior înainte De pe loc, cu picioarele pe aceeaşi linieSpre lateral Spre înapoiDin săritură cu bătaie pe un picior Din săritură cu bătaie pe ambele picioare Din alergareDin plonjon (de pe loc sau Aruncarea

mingii de laDe pe loc Cu elan

Tehnica jocului portaruluiElemente tehnice Procedee tehnice

25


1. Poziţia ÎnaltăMedieJoasăfundamentală

2. Deplasările în teren

Porniri-opriri Cu pas adăugat Cupas încrucişatAlergări înainte-înapoi (cuspatele)Schimbări de direcţie din alergareÎntoarceri

Sărituri pe un picior sau pe ambelecu şi fără elan Căderi-ridicări(plonjon)3. Prinderea

mingiiVenită din faţă, pe jos, fără plonjon Venită din lateral, pe jos, fără plonjon Venită la înălţimea genunchiului, fără plonjon Venită la înălţimea abdomenului, fără plonjon Venită la înălţimea pieptului, fără plonjon Venită cu traiectorie înaltă, fără plonjon Venită pe 4. Blocarea

mingiiLa picior Din drop

5. Boxarea mingii

De pe loc şi din săritură de pe loc- cu o mână sau cu douăDin săritură cu elan şi din plonjon- cu o mână sau cu două

6. Devierea mingii

De pe loc, cu o mână sau cu ambeleDin săritură, cu o mână sau cuambele Din plonjon, cu o mână saucu ambele7. Repunerea

mingii în jocCu o mână, prin lansare pe josCu o mână, prin aruncare pedeasupra umăruluiCu o mână, prin lansare lateralăCu o mână, prin rotarea braţuluiCu piciorul de pe sol-de pe loc,din rostogolireCu piciorul din demi-volé

3.1. Tehnica jocului fără minge

În contextul desfăşurării unui joc de fotbal,un jucător are mingea în posesie sau intervineasupra ei foarte puţin timp. Cea mai mare parte atimpului regulamentar de joc (90 de minute, plusprelungirile acordate de arbitru), jucătoriiefectuează o serie de forme generale motrice(specifice jocului de fotbal prin modul cum ele

26


sunt executate), în care mingea lipseşte:> alergări (cu faţa, cu spatele, cu paşi

adăugaţi, cu paşi încrucişaţi etc., în funcţie deadversari, de coechipieri şi de minge);

> schimbări de direcţie foarte frecvente (încontextul în care fazele de joc se succed cu ofrecvenţă foarte mare într-o multitudine desuccesiuni, diferite - „nici o fază nu seamănă cualta”);

> căderi (specificitatea acestora este datăde relaţia cu adversarul direct şi cu mingea);

> ridicări de la sol (acestea trebuie să sefacă pe direcţia de atac, pentru a îndepărtamişcările în plus şi a creşte viteza de joc, saupe direcţia de apărare, pentru a putea îndepărtapericolul cât mai repede);

> sărituri, opriri, întoarceri, rostogolirispecifice fotbalului (prin fazele de jocdesfăşurate pe toată suprafaţa terenului şicauzate de caracteristicile acestuia).

3.2. Tehnica jocului cu minge

I. Intrarea în posesia mingiiIntrarea în posesia mingii este un element

tehnic al jocului de fotbal, din componenţacăruia fac parte:

Preluarea mingiiPrin acest element tehnic jucătorul are

posibilitatea de a intra în posesia mingii şi dea continua acţiunea de joc, urmărindu-semodificarea direcţiei, a traiectoriei şi avitezei mingii, în scopul de a o utiliza cât maiconvenabil.

Chiar dacă este un element tehnic cu mingefoarte important, nu se poate spune că preluareareprezintă un factor dinamic al jocului.

Astfel, folosirea exagerată, fără nici ojustificare tactică, nu favorizează continuitateajocului, ci, dimpotrivă, conduce la o frânare alui.

La baza tuturor procedeelor tehnice depreluare a mingii stau două legi mecanice, şianume:

27


1.amortizarea;2.ricoşarea, din care, în ultimul timp, a

derivat preluarea prin „contra-lovitură” (pe bazaaceluiaşi principiu).

Procedeele tehnice de preluare a mingii sunt:1. Preluarea mingii rostogolită cu partea interioară a

piciorului: jucătorul se plasează pe direcţiasosirii mingii, piciorul de sprijin este uşorflexat din genunchi, umărul stâng este adus uşorînainte dacă preluarea se face cu piciorul drept(invers pentru piciorul stâng), braţele ridicatelateral, membrul inferior drept răsucit din şold,astfel încât axa longitudinală a piciorului săfie perpendiculară pe direcţia de venire amingii.

Utilizare:• la intrarea în posesia mingii;• la schimbarea direcţiei de joc;• pentru pregătirea finalizării.Greşeli:• piciorul care execută mişcarea nu se aşază

pe direcţia pe care urmează să transmită mingea;• contactul cu mingea se face prin mişcări

rigide.


2. Preluarea mingii rostogolită cu partea exterioară apiciorului: jucătorul preia mingea cu picioruldrept, ca să se deplaseze în continuare spredreapta - aşază piciorul stâng puţin înapoia şispre dreapta mingii, corpul se apleacă spredreapta, membrul inferior drept trece în faţacelui stâng cu genunchiul uşor îndoit, picioruldrept este dus cu o mişcare uşoară în faţapiciorului stâng şi continuă pasul.

Utilizare:• la intrarea în posesia mingii;• la înşelarea adversarului (fentă dreapta,

preluare stânga).Greşeli:• gamba membrului inferior care execută

mişcarea nu este suficient de înclinată faţă desol;

• piciorul nu acoperă mingea suficient pentrua o putea dirija către direcţia pe care urmeazăsă se deplaseze jucătorul;

• la mingiile ricoşate, contactul cu acesteanu se ia în momentul când ating solul.

3.Preluarea mingii cu partea interioară a piciorului prinamortizare: mingea având o traiectorie înaltă poatefi preluată direct în aer prin amortizare saucând ricoşează din sol. Mingea ricoşată din solse loveşte de partea interioară a picioruluicare, important, trebuie să fie relaxat înmomentul preluării. La preluarea directă a mingiicu traiectorie înaltă, deosebirea constă înfaptul că piciorul care execută preluarea seridică şi se duce în întâmpinarea mingii, iar înmomentul contactului se execută o retragererapidă. Retragerea se face însoţită de minge,care treptat îşi pierde din viteză şi rămâne câtmai aproape de picior căzând în cele din urmă înfaţa jucătorului sau putând fi transmisă directunui partener fără să mai cadă.

Utilizare:• la intrarea în posesia mingii;• la schimbarea direcţiei de joc.Greşeli:• piciorul care execută preluarea nu este

relaxat;


• nu se execută retragerea rapidă apiciorului însoţit de minge.

4. Preluarea mingii cu şiretul plin prin amortizare:execuţie asemănătoare cu cea descrisă anterior,cu excepţia poziţiei corpului şi a membruluiinferior, care este ridicat înainte fără să fierăsucit din şold.28

29


Utilizare:• la intrarea în posesia mingii şi la

schimbarea direcţiei de joc;• la mişcarea înşelătoare de lovire a mingii.Greşeli:• contactul cu mingea se face prea târziu;• în momentul contactului, piciorul este

foarte relaxat, pierzându-se controlul mingii.5. Preluarea mingii cu coapsa prin amortizare: membrul

inferior este flexat din genunchi şi ridicatastfel încât coapsa să fie paralelă cu solul, iarîn clipa în care mingea întâlneşte coapsa,aceasta este lăsată în jos, pentru a amortizaviteza până la căderea acesteia pe pământ.


continuarea altor execuţii de transmitere fără amai lăsa mingea să ia contact cu solul.

Greşeli:• în momentul contactului cu mingea, coapsa

nu se retrage brusc înapoi;• contactul nu se face în treimea inferioară

a coapsei; mingea se aşteaptă cu coapsa ridicatăşi astfel este trădată intenţia execuţiei.

6. Preluarea mingii cu pieptul prin amortizare:există două cazuri în care se folosesc preluărilecu pieptul:

a) La mingiile care vin cu traiectorie razantă -trunchiul este uşor înclinat înainte pentru caatunci când mingea ia contact cu pieptul să aibăposibilitatea să se retragă.

b)La mingiile care vin cu traiectorie înaltă - trunchiuleste arcuit din şold, iar membrele inferioareuşor flexate din genunchi. Când mingea întâlneştepieptul jucătorului, acesta îşi extinde mai multcorpul, contribuind astfel la amortizarea vitezeide venire a mingii.

Utilizare:• schimbarea direcţiei de joc;• în continuarea pregătirii altor execuţii de

transmitere, fără a mai lăsa mingea să cadă pesol;

• la finalizare, pentru obţinerea poziţieicelei mai bune de şut.

30


Greşeli:• amortizarea nu se face printr-o mişcare

bruscă de retragere a sternului şi de ducere aumerilor înainte;

• picioarele se găsesc pe aceeaşi linie, faptce periclitează echilibrul jucătorului.

7. Preluarea mingii cu capul prin, amortizare:genunchii uşor flexaţi, braţele lateral,trunchiul şi capul uşor împinse înainte. Înmomentul contactului cu mingea (pe mijloculfrunţii), capul se retrage şi, concomitent, seaccentuează şi flexarea unui genunchi.

Utilizare:• la intrarea în posesia mingii şi în

schimbarea direcţiei de atac;• în pregătirea altor execuţii de transmitere

a mingii, fără ca aceasta să mai ia contact cusolul;

• pentru găsirea poziţiei optime definalizare.

Greşeli:• contactul cu mingea nu se face cu fruntea;• nu există poziţie înaltă, urmată de flexie

bruscă a genunchilor şi a coapsei pe bazin.8. Preluarea mingii cu talpa din ricoşare: jucătorul

se aşază pe direcţia de venire a mingii şi ridicăpiciorul cu vârful în sus, creând astfel unspaţiu în care aceasta să intre (dacă vitezamingii este mare se poate executa şi o amortizaresau un fel de fază de joc, o împingere apiciorului care va trimite mingea înainte).

Utilizare:• se frânează viteza de deplasare a mingii;• la finalizare, pentru înlăturarea

mişcărilor înşelătoare.Greşeli:• jucătorul nu se aşteaptă ca mingea să

ricoşeze din sol în talpa piciorului (estesurprins) şi execută o mişcare de apăsare pe ea;

• piciorul nu este relaxat.9. Preluarea mingii cu gambele din ricoşare:

procedeu folosit în special pe teren alunecos,constând în formarea unui unghi între sol şigambe, în care mingea intră şi se reîntoarce cuviteză mai mică.

31


Utilizare:• în situaţiile de apărare pentru a acoperi

mingea cu o suprafaţă mai mare de contact.Greşeli:• gambele nu sunt pe aceeaşi linie;• momentul de contact al mingii cu gambele

este marcat de un uşor recul al gambelor curidicarea corpului.

10. Preluarea mingii cu abdomenul: se realizeazăprintr-un pas înapoi cu piciorul din spate şiîntinderea membrului inferior din faţă înmomentul în care mingea se loveşte de suprafaţaabdominală. Concomitent, trunchiul este flexatdin şold, şi pentru că suprafaţa de contact estemoale, mingea va cădea pe pământ cu vitezăredusă.

Utilizare:• la oprirea mingiilor venite prin

surprindere (ricoşate din sol sau venite lanivelul abdomenului).

Greşeli:• jucătorul nu se aşază exact pe direcţia

mingii care poate devia lateral stânga-dreapta;• mingea atinge solul la o distanţă prea mică

de jucător, caz în care (mai ales pe terenalunecos) se poate întâmpla ca mingea să treacăprintre picioarele lui sau să se lovească depicioare.

Mijloace pentru învăţarea preluării mingii1. Jucătorii sunt dispuşi în linie în

faţa unui zid (perete) la o distanţă de 3-4 m,având fiecare câte o minge. Vor trimite mingea cupiciorul în zid, reprimire (intrare în posesie)executând preluarea mingii cu interiorulpiciorului (latul). Se execută câte 25-30 derepetări pentru fiecare jucător, după care seschimbă piciorul de preluare.

2. Din autopasă, jucătorul executăpreluare cu şiretul plin, cu coapsa şi cu pieptulprin amortizare, după ce mingea se desprinde dela sol. Se execută 15-20 de preluări pentrufiecare procedeu.

3. Jucătorii sunt dispuşi liber, pe terenavând fiecare câte o minge. Vor arunca mingea cu

32


mâna în aer pe verticală, lăsând-o să cadă pentrua executa preluarea mingii cu şiretul plin prinamortizare. Se execută câte 25-30 de repetăripentru fiecare jucător, după care se schimbăpiciorul de preluare. Idem pentru preluarea pecoapsă prin amortizare.

4. Jucătorii sunt dispuşi liber pe teren,având fiecare câte o minge. Vor arunca mingea cumâna în aer pe verticală, lăsând-o să


cadă pentru a executa preluarea mingii cupieptul de pe loc prin amortizare. Se executăcâte 30 de repetări.

5. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţăîn faţă la o distanţă de 5 m, şi se lucrează dinminge oferită de partener (la nivelul solului, lasemiînălţime şi cu boltă), pentru executareapreluărilor cu interiorul şi cu exteriorulpiciorului, cu şiretul plin, cu coapsa şi cupieptul prin amortizare. Se execută 15-20 derepetări pentru fiecare procedeu, lucrându-sealternativ.

6. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţăîn faţă la o distanţă de 5 m. Jucătorul cu mingeao va trimite cu piciorul la coechipier, care vaexecuta preluarea mingii cu interiorul piciorului(latul) de pe loc, după care acesta o varetrimite la partener pentru aceeaşi execuţie. Seexecută câte 25-30 de repetări pentru fiecarejucător, după care se schimbă piciorul depreluare.

7.Jucătorii sunt dispuşi câte 3 în triunghila o distanţă de 5-6 m. Jucătorul cu mingea o vatrimite cu piciorul la coechipier (în sensulacelor de ceas), care va executa preluarea mingiicu exteriorul piciorului, după care acesta o varetrimite la celălalt partener pentru aceeaşiexecuţie. Se execută câte 25-30 de repetăripentru fiecare jucător, după care se schimbăsensul de deplasare al mingii şi, implicit,piciorul de preluare.

8. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţăîn faţă, la o distanţă de 4 m. Unul dintrejucători va oferi mingea coechipierului, care vaexecuta preluarea mingii cu coapsa şi cu pieptulprin amortizare, după care acesta o va retrimitedirect la partener, mingea nemaiatingând soluldupă preluare. Se execută câte 25-30 de repetări,după care se schimbă executantul. După fiecareserie se schimbă piciorul de preluare.

9. Pe perechi, distanţă de 10-15 m întreparteneri, din deplasare, transmiterea mingii cupiciorul la coechipier, care execută o preluare(prin procedee diferite) şi apoi o retransmite,după o scurtă conducere (2-3 m). Se lucrează


alternativ, 15-20 repetări pentru fiecareprocedeu, accent pe ieşirea la minge şi peamortizare.

10. Trei jucători la minge dispuşi întriunghi, distanţă de 10-15 m între parteneri,portarul repune mingea cu mâna la un coechipiercare execută preluarea (procedeu corespunzător),conducere şi pasă la celălalt jucător care preiamingea (procedeu corespunzător) şi transmitemingea la portar (şut), care o prinde şi o repunecu 32

33


mâna, continuându-se exerciţiul. Se execută20-25 de repetări pentru fiecare procedeu.

Indicaţii metodiceSe va insista asupra ieşirii la minge

(anticipare) şi se va pune accent pe amortizareîn momentul contactului cu mingea.

Deposedarea adversarului de mingePrin acest element tehnic se urmăreşte

scoaterea mingii din posesia adversarului. Eleste executat de toţi jucătorii, indiferent depost, atunci când echipa se găseşte în apărare şinecesită corectitudine sub aspect tehnic şiregulamentar (evitându-se astfel sancţiunile cepot dezavantaja întreaga echipă).

În funcţie de poziţia jucătorului cu mingeafaţă de jucătorul care execută deposedarea,deosebim următoarele procedee tehnice:

1. Deposedarea de minge prin atac din faţă - esteun procedeu compus din trei grupe de mişcări:

a) o primă grupă constă în acţiunea detatonare prin care jucătorul care deposedează seapropie prudent de jucătorul cu mingea, până înmomentul în care adversarul îşi depărtează mingeade picior;

b)după ce adversarul şi-a depărtat mingea depicior, începe a doua grupă de mişcări, în carese declanşează deposedarea, prompt, cu hotărâre,fără ezitare;

c)ultima grupă de mişcări coincide cu luareacontactului cu mingea şi cu adversarul. Cel careefectuează deposedarea, aşază partea interioară apiciorului înaintea mingii, lăsând în acelaşitimp greutatea pe piciorul de sprijin, în aşa felîncât piciorul celălalt să poată fi folosit şipentru a doua intervenţie.

Concomitent cu aceste grupe de mişcări, seimprimă greutatea corporală asupra adversarului,prin ducerea uşoară a umărului pe pieptulacestuia, în scopul de a-l dezechilibra pentrumoment.

Întreaga acţiune se termină printr-o serie demanevre ale piciorului de execuţie, prin caremingea este scoasă din picioarele adversarului.

Utilizare:

34


• la intrarea în posesia mingii;• în ideea de a temporiza acţiunea de atac a

adversarului (prin faza de tatonare).Greşeli:• privirea este îndreptată spre mişcările pe

care le face adversarul şi nu în primul rând peminge;

• poziţia braţelor pe adversar înainteadeposedării (se poate sancţiona);

• contactul cu adversarul are loc înainte deintervenţia la minge.

2. Deposedarea de minge prin atac din lateral - serealizează în lupta directă cu adversarul,astfel: ultimul pas se face apropiind piciorul desprijin de minge; corpul se apleacă în direcţiaîn care se va executa deposedarea; în timpulcontactului cu adversarul, membrul superior de pepartea acestuia trebuie să fie lipit de corp, iarcelălalt întins lateral ajută la menţinereaechilibrului.

Utilizare:• la intrarea în posesia mingii.Greşeli:• membrul superior de pe partea adversarului

este prea ridicat şi îl împinge pe acesta;• nu se profită la timp de momentul

depărtării mingii de piciorul atacantului.3. Deposedarea de minge prin atac din spate - se

foloseşte când atacantul a depăşit apărătorul:prima acţiune a apărătorului este de a ajunge dinurmă jucătorul cu mingea; după ce a fost ajuns,deposedarea jucătorului de minge se face prininterpunerea corpului între minge şi posesor(dacă distanţa la care se află mingea permiteacest lucru); dacă această distanţă este foartemică, se recurge la procedeul de deposedare prinalunecare. Alunecarea se face sub forma uneimişcări continue şi curgătoare, astfel: jucătorulacţionând din direcţie oblică alunecă pe pământpe partea laterală a membrului inferior dininterior, care este puternic flexat, şi dinaşezat; membrul superior îndoit susţine corpul înaceastă poziţie, în timp ce piciorul opus estearuncat înainte, în faţă, pentru a lua contact cumingea.

35


Utilizare:• la intrarea în posesia mingii pe terenurile

alunecoase.Greşeli:• contactul se ia mai întâi cu adversarul şi

apoi cu mingea;• jucătorul se foloseşte de mâini pentru a-şi

uşura execuţia.Mijloace pentru învăţarea deposedării

adversarului de minge1.În dreptul unei mingi statice, doi jucători

faţă în faţă simulează în acelaşi timp lovireamingii cu latul, sprijinind apoi uşor trunchiulcu umărul înainte pe celălalt partener.

2. Idem din mers şi din uşoară alergare.3.Jucătorii sunt dispuşi liber pe teren,

executând din alergare uşoară căderi cu simulareadeposedării adversarului de minge prin alunecare.Se execută 20-25 de repetări.

4.Jucătorii sun dispuşi liber pe teren, avândfiecare o minge aşezată la o distanţă de cca 2 m.Aceştia vor simula deposedarea adversarului deminge prin alunecare. Se execută 20-25 derepetări.

5.Jucătorii sunt dispuşi liber pe teren,având fiecare o minge aşezată la o distanţă decca 2 m, lângă un jalon cu rol de „adversar”.Aceştia vor simula deposedarea adversarului deminge prin alunecare, folosind toate procedeele(din faţă, din lateral şi din spate). Se execută15-20 de repetări pentru fiecare procedeu tehnic.

6.Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţă înfaţă, la o distanţă de 1-2 m. Un jucător cumingea în mână o lasă să cadă, aceastarostogolindu-se uşor pe sol în faţa parteneruluicare execută deposedarea prin atac din faţă. Seexecută 20-25 de repetări, apoi se schimbăexecutantul. Idem şi pentru celelalte procedeetehnice de deposedare (prin atac din lateral şiprin atac din spate).

7.Din uşoară deplasare cu mingea,îndepărtarea mingii de picior (autopasă) înainte,cădere prin alunecare cu lovirea mingii spre unpartener care se deplasează lateral faţă deexecutant. Se execută 15-20 repetări, lucrându-se

36


alternativ.8. Jucătorii sun dispuşi pe perechi faţă

în faţă la o distanţă de3- 4 m. Un jucător va conduce mingea cu vitezăredusă, în linie dreaptă, către partener, care vainterveni executând deposedarea prin atac dinfaţă. Se execută 20-25 de repetări, apoi seschimbă executantul.

9.Jucătorii sunt dispuşi pe perechi unul înspatele celuilalt, la o distanţă de un metru.Jucătorul din faţă va proteja pasiv mingea, iarpartenerul va executa deposedarea prin atac dinspate. Se execută 20-25 de repetări, apoi seschimbă executantul. Idem şi pentru procedeul dedeposedare prin atac din lateral.


10. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi unullângă celălalt pe linia de poartă; un jucător vaconduce mingea în linie dreaptă din alergareuşoară, iar executantul aleargă umăr la umăr pelângă acesta. La semnal sonor (aproximativ dupăfiecare 5m), executantul va deposeda adversarulde minge (adversar pasiv). Se lucrează pe toatălungimea terenului, la întoarcere schimbându-serolurile.

Indicaţii metodiceJucătorul care execută deposedarea trebuie să

sesizeze momentul optim pentru realizareaacesteia, şi anume, când mingea s-a depărtat depiciorul adversarului.

La executarea deposedării, jucătorul trebuie să folosească umărul şi greutatea corporală în realizarea acesteia.

11. Păstrarea mingiiPăstrarea mingii reprezintă a doua grupă de

elemente tehnice cu minge în jocul de fotbal şieste alcătuită din: protejarea mingii, conducereamingii şi mişcarea înşelătoare.

Protejarea mingiiProtejarea mingii este elementul tehnic prin

care jucătorul păstrează mingea ferind-o deintervenţia adversarului.

Protejarea este combinată şi cu alte elementetehnice (conducere, preluare, mişcare înşelătoareetc.), fapt ce dă un caracter mai complexmişcării.

În cadrul protejării mingii, distingem douăprocedee tehnice:

1. Protejarea mingii de pe loc - se compunedintr-o succesiune de mişcări executate deatacant cu corpul şi cu picioarele. Prima mişcareconstă în aşezarea piciorului pe minge şi întragerea ei înapoi cu talpa printr-o singurămanevră sau prin mai multe manevre scurte şirepetate, în timp ce corpul jucătorului seroteşte pe piciorul de sprijin, ajungând cuspatele la adversar. După întoarcere, corpuljucătorului este încordat şi bine fixat pe ambelepicioare, situaţie în care adversarul nu poateexercita dezechilibrarea cu uşurinţă aposesorului de minge. Un rol foarte important în


acţiunea de protejare îl au membrele superioare,care, fiind uşor ridicate şi flexate dinarticulaţia cotului, ajută la mişcarea deîntoarcere şi la menţinerea echilibrului (îngeneral, ajută acţiunea de protejare a mingii).36

37


Utilizare:• realizează păstrarea mingii când nu putem

înainta spre poarta adversă (împotrivapresingului).

Greşeli:• jucătorul care protejează este tentat să

împingă adversarul, neglijând astfel controlulmingii.

2.Protejarea mingii în timpul conducerii - esteprocedeul folosit de jucătorul care se deplaseazăcu mingea (conducere). Conducerea mingii seefectuează cu piciorul opus direcţiei din carevine adversarul, iar jucătorul este aproapejumătate întors spre cel care atacă astfel încâtsă se interpună între minge şi adversar. Membrulsuperior dinspre adversar este uşor ridicat şiflexat din articulaţia cotului în ideea caadversarul să fie ţinut la o oarecare distanţă.

Utilizare:• păstrarea mingii este realizată în scopul

găsirii de soluţii cât mai eficiente laschimbarea direcţiei de joc.

Greşeli:• corpul nu are o poziţie medie pentru a avea

o mai mare stabilitate;• conducerea mingii se face cu piciorul de pe

partea adversarului; mâinile se folosesc laîndepărtarea adversarului (fault) şi nu laextinderea acţiunii de protejare.

Mijloace pentru învăţarea protejării mingii1. Jucătorii sunt dispuşi liber pe teren

având fiecare câte o minge. Ei vor executa uşoaredeplasări (rulări) ale mingii pe loc, păstrândcontactul permanent cu talpa pe minge, cu stângulşi cu dreptul alternativ. Se execută 10-15repetări pentru fiecare picior.

2. Jucătorii sunt dispuşi liber pe teren,având fiecare câte o minge. Ei vor executadeplasări laterale în jurul mingii, simulândprotejarea acesteia fără contact. Se execută 15-20 de repetări.

3. Conducerea mingii prin procedeevariate în direcţii diferite în care se urmăreşteevitarea celorlalţi jucători şi păstrarea mingii

38


sub control.4. Jucătorii sunt dispuşi liber pe teren,

având fiecare câte o minge. Ei vor conduce mingea2-3 m, apoi vor executa protejarea mingii pe locavând talpa pe minge, cu stângul şi cu dreptulalternativ. Se execută 15-20 de repetări pentrufiecare picior.

5. Idem pentru protejarea mingii pe loc,fără contact cu talpa pe minge.

6. Jucătorii sunt dispuşi în linie pelungimea terenului, având fiecare câte o minge.Ei vor conduce mingea 4-5 m, deplasându-se spreînainte, apoi la semnal sonor vor executaprotejarea mingii pe loc cu talpa pe minge, custângul şi cu dreptul alternativ. Se execută oserie pe lăţimea terenului dus-întors pentrufiecare jucător.

7. Idem pentru protejarea mingii fărăcontact cu talpa de pe loc sau din deplasare.

8. Jucătorii sunt dispuşi în linie pelăţimea terenului, având fiecare câte o minge. Eivor conduce mingea 4-5 m spre înainte, apoi lasemnal sonor vor executa protejarea mingii dindeplasare, cu stângul şi cu dreptul alternativ.Se execută o serie pe lungimea terenului dus-întors pentru fiecare jucător.

9. În suprafaţa de pedeapsă, unu contraunu (adversar pasiv), în care se urmăreştepăstrarea mingii cât mai mult timp. După 2-3minute se inversează rolurile.

10.În cercul de la centrul terenului, se află6 jucători, dintre care 5 conduc mingea,protejând-o de jucătorul fără minge, careîncearcă să o scoată în afara spaţiuluidelimitat. Jucătorul care a pierdut mingea vaprelua rolul jucătorului fără minge de laînceputul exerciţiului (adversari pasivi).

Indicaţii metodiceJucătorii care execută protejarea nu trebuie

să urmărească numai mingea, ci şi acţiunileadversarului.

Se va pune accent pe păstrarea mingii cât maimult timp.

Conducerea mingiiReprezintă elementul tehnic indispensabil

39


jocului individual. Dar în contextul fotbaluluimodern, caracterizat prin viteză şi cursivitate,ne vom strădui să limităm folosirea conduceriimingii, deoarece poate contribui la încetinireajocului (mai ales dacă este folosită pe distanţemari, fără scop tactic).

La nivelul piciorului, deosebim următoareleprocedee:

1. Conducerea mingii cu şiretul interior - mingeaeste împinsă de jucător cu partea interioară apiciorului (în aceeaşi suprafaţă cu care seexecută lovirea mingii cu şiretul interior). Întimpul alergării, piciorul care conduce mingeaeste îndreptat în afară (după necesitate).Înainte şi în timpul atingerii mingii, genunchiulmembrului inferior care conduce mingea este puţindepărtat de axa longitudinală a corpului.Piciorul nu este încordat din gleznă, iartrunchiul este ţinut drept sau puţin aplecatînainte şi uşor răsucit în jurul axei verticale,în direcţia piciorului de sprijin. Mişcărilemembrelor superioare sunt naturale, aşa cum cerealergarea.

2. Conducerea mingii cu şiretul exterior - picioruleste relaxat, iar în timpul alergării esteîndreptat spre interior şi aproape acoperămingea, suprafaţa de conducere devenind mai mare.Poziţia trunchiului şi membrelor superioare esteaproximativ identică cu cea descrisă la procedeulanterior.

3.Conducerea mingii cu şiretul plin - mingea esteîmpinsă înainte cu mijlocul şiretului, iar vârfulpiciorului este puţin înclinat în jos. Trunchiulşi membrele superioare au în esenţă poziţiaidentică cu cea descrisă la procedeeleprecedente. Deosebirea constă, în cazul acestuiprocedeu, în faptul că axul longitudinal alpiciorului nu-şi schimbă poziţia în momentulatingerii mingii, rămânând mereu îndreptatînainte. Genunchiul rămâne în tot timpul mişcăriiîntr-un plan paralel cu planul axei longitudinalea corpului.

Pentru cele trei procedee de conducere amingii poziţia capului este aceeaşi, astfel încâtjucătorul să nu privească tot timpul mingea, ci

40


să vadă ce se întâmplă cu coechipierii, cuadversarii şi care este contextul tactic în carese găseşte.

Utilizare:• în scopul demarcării coechipierilor; în

scopul schimbării direcţiei de atac;• în scopul depăşirii adversarului.Greşeli:• prin loviturile aplicate mingii, jucătorul

nu imprimă o mişcare de „retro”, mingea esteatinsă de jucător cu piciorul încordat dingleznă;

• mingea este depărtată prea mult de picior;• trunchiul este ţinut drept, rigid şi nu

aplecat puţin înainte;• ritmul mişcării de alergare este întrerupt

în timpul conducerii mingii;• privirea este tot timpul îndreptată asupra

mingii.4.Conducerea mingii cu talpa - procedeu mai rar

întâlnit în joc, se utilizează pe distanţe scurteşi constă în rularea tălpii pe minge, poziţiatrunchiului şi a membrelor superioare fiindasemănătoare celorlalte procedee din deplasare.

Utilizare:• înainte de pasare şi de schimbare a

direcţiei de joc;• în faza pregătitoare finalizării.Greşeli:• mingea este împinsă cu talpa, neexecutându-

se o rulare completă a acesteia;• privirea concentrată mai mult asupra

mingii;• poziţia trunchiului înaltă şi rigidă.5.Conducerea mingii cu coapsa - procedeu mai rar

întâlnit în joc, constă în împingerea mingiioblic înainte cu treimea inferioară a coapsei.Poziţia capului, a braţelor şi a trunchiului esteaproximativ identică cu poziţiile descrise laconducerea mingii la nivelul piciorului. Singuradiferenţă constă în poziţia coapsei, care înmomentul împingerii mingii este mai ridicatădecât în alergarea obişnuită (aproape paralelă cusolul).

Utilizare:

41


• în criză de spaţiu şi timp, când nu maieste loc pentru preluare la nivelul solului.

Greşeli:• pentru că este un procedeu rar întâlnit,

poziţia coapsei este ca pentru preluare şi nu serealizează împingerea mingii oblic înainte.

6. Conducerea mingii cu capul - mingea esteîmpinsă oblic în sus şi înainte pe direcţia deconducere prin lovituri succesive cu capul(fruntea). Poziţia trunchiului şi a braţelor suntnaturale pe tot timpul conducerii (ca înalergarea obişnuită). La fel ca şi conducereamingii


cu coapsa, este un procedeu mai rar întâlnitîn joc, dar care poate surprinde adversarul, maiales în apropierea porţii acestuia.

Utilizare:• în criză de spaţiu şi timp, pentru a

finaliza fie la poartă, fie un alt procedeutehnic în context tactic.

Greşeli:• atenţia este îndreptată exclusiv asupra

mingii;• cu cât numărul de atingeri este mai mare cu

atât executantul devine mai vulnerabil în faţaadversarului, deoarece nu există posibilitatea dea proteja mingea.

Mijloace pentru învăţarea conducerii mingii1. Simularea conducerii mingii din

alergare uşoară 10-15 m. Se poate executa liberpe tot terenul şi cu ambele picioare.

2. Idem din alergare rapidă.3. Jucătorii sun dispuşi în linie pe

lăţimea terenului, având fiecare câte o minge.Aceştia vor executa conducerea mingii în liniedreaptă cu interiorul piciorului (latul) pe toatălungimea terenului, iar la întoarcere vor schimbapiciorul de execuţie. Se execută 6-8 lungimi deteren.

4. Idem pentru conducerea în liniedreaptă cu şiretul plin.

5. Jucătorii sunt dispuşi pe liniacercului de la centrul terenului, având fiecarecâte o minge. Aceştia vor executa conducereamingii în cerc cu şiretul exterior. Se execută 8-10 curse pe circumferinţa cercului din centrulterenului, iar după fiecare două curse se vorschimba sensul de deplasare şi piciorul deexecuţie.

6. Idem cu şiretul interior.7. Jucătorii sunt dispuşi câte 4 în două

şiruri faţă în faţă, la o distanţă de 10 m.Jucătorul cu mingea va executa conducerea mingiiîn linie dreaptă cu interiorul piciorului (latul)spre şirul opus, unde va transmite mingeaprimului jucător pentru aceeaşi execuţie, depla-sându-se la coada şirului opus. Se execută 8-10repetări pentru fiecare, după care se schimbă


piciorul de execuţie.8. Idem cu şiretul plin.9.Jucătorii sunt dispuşi câte 10 în două

şiruri în diagonală pe o jumătate de teren (câte5 în fiecare colţ). Din fiecare colţ va plecacâte un jucător, care va conduce mingea îndiagonală cu şiretul exterior

41

42


până la şirul opus, unde va transmite mingeadeplasându-se la coada şirului respectiv. Seexecută 4-6 repetări pentru fiecare, după carejucătorii se vor deplasa în celelalte colţuri aleterenului, schimbând şi piciorul de execuţie.

10. Idem cu şiretul interior.Indicaţii metodiceJucătorii trebuie să conducă mingea astfel,

încât aceasta să nu se depărteze de picior.Privirea jucătorilor nu trebuie să fie

concentrată numai asupra mingii.Mişcarea înşelătoareMişcarea înşelătoare este elementul tehnic a

cărui execuţie se bazează pe numeroase calităţimotrice şi deprinderi tehnico-tactice de bază.

Jucătorul trebuie să dispună de viteză dereacţie şi de execuţie, să posede tenacitate încontrolul mingii, capacitate de a anticipamişcările adversarilor şi de a acţiona într-unspaţiu restrâns.

Cel mai important element în execuţiamişcărilor înşelătoare este „jocul” (transferul)centrului de greutate de pe un picior pecelălalt, în scopul surprinderii adversarului pepicior greşit şi pentru continuarea mişcării îndirecţia dorită.

În cadrul mişcării înşelătoare deosebim treiprocedee tehnice:

1. Mişcarea înşelătoare cu trunchiul din poziţie staticăşi din deplasare - se execută prin înclinări dreapta-stânga, picioarele uşor depărtate, cu centrul degreutate trecut alternativ de pe un picior pecelălalt. Mişcările trunchiului vor avea uncaracter convingător pentru adversar numai încazul în care sunt executate rapid şi lasăimpresia unor deplasări reale. Scopul lor esteacela de a fixa adversarul pe un picior şi,dezechilibrându-l, să se efectueze depăşirea pepartea celuilalt picior.


protejare;• în cazul depăşirilor individuale.Greşeli:• corpul are o poziţie prea înaltă,

43


neconvingătoare;• viteza de trecere a centrului de greutate

de pe un picior pe celălalt este mică şiadversarul nu mai este surprins;

• nu este sesizat momentul dezechilibruluiadversarului pentru a fi depăşit.

2. Mişcarea înşelătoare cu piciorul din poziţie staticăşi din deplasare - se execută prin mişcări alepiciorului care controlează mingea în aşa fel,încât să fie lăsată impresia de transmitere aacesteia într-o altă direcţie decât cea pe careşi-a propus-o executantul.

Aceste mişcări ale piciorului carecontrolează mingea poartă denumirea procedeuluirespectiv:

• mişcări înşelătoare de lovire a mingii;• mişcări înşelătoare prin călcare a mingii

cu interiorul şi exteriorul tălpii piciorului;• mişcări înşelătoare de pendulare dublă pe

deasupra mingii - „bicicleta”.Utilizare:• în situaţiile de intrare în posesia mingii

şi păstrare a ei;• pentru păstrarea şi transmiterea mingii;• în depăşirile individuale.Greşeli:• rapiditatea reacţiilor nu este direct

proporţională cu gradul de tehnicitate;• poziţia corpului este înaltă;• mişcările nu au expresivitate

(neconvingătoare).3.Mişcări înşelătoare cu capul (privirea) - exprimă

poziţia privirii faţă de coechipieri şi adversar.În executarea acestui procedeu un rol importantîl are legătura dintre vederea periferică şipiciorul care realizează mişcarea, în sensul căprivirea este orientată spre o direcţie, iarexecuţia se face rapid în altă direcţie.

Utilizare:• în schimbarea direcţiei de joc;• pentru surprinderea adversarului la

finalizare.Greşeli:• privirea este îndreptată tot spre direcţia

44


în care se transmite mingea şi, astfel, setrădează intenţia.

Mijloace pentru învăţarea mişcăriiînşelătoare

1. Jucătorii dispuşi pe tot terenul,execută de pe loc înclinarea laterală de pe unpicior pe celălalt, cu schimbarea centrului degreutate şi revenire în poziţia iniţială (2-3minute).

2. Alergare uşoară pe tot terenul, cuschimbare de direcţie şi cu trecerea centrului degreutate de pe un picior pe celălalt (2-3minute).

3. Jucătorii sunt dispuşi în linie pelăţimea terenului; din alergare uşoară în liniedreaptă, la semnal sonor, după fiecare 4-5 m, vorexecuta simularea mişcării înşelătoare de pe loc,cu trecerea centrului de greutate de pe un piciorpe celălalt. Se execută 2-3 lungimi de terenpentru fiecare jucător.

4. Idem pentru mişcare înşelătoare lanivelul trunchiului.

5. Jucătorii sunt dispuşi în linie pelăţimea terenului, având fiecare câte o minge. Eivor executa simularea mişcării înşelătoare de peloc, cu trecerea piciorului peste minge. Seexecută 25-30 de repetări.

6. Idem pentru mişcarea înşelătoare cutrunchiul şi cu privirea.

7. Jucătorii sunt dispuşi câte 6 în douăşiruri faţă în faţă, la o distanţă de 10 m, lamijlocul distanţei fiind aşezat un jalon.Jucătorul cu mingea va conduce mingea până îndreptul jalonului unde va executa mişcareaînşelătoare cu trecerea piciorului peste minge,ocolind jalonul şi continuând deplasarea spreşirul opus, pasând mingea primului jucător şitrecând la coada şirului. Se execută 10-15repetări pentru fiecare, alternând mişcareaînşelătoare şi, deci, ocolirea jalonului prinstânga, respectiv prin dreapta.

8. Idem pentru mişcarea înşelătoare cutrunchiul şi cu privirea.

9. Exerciţiu similar celui anterior, încare jalonul se înlocuieşte cu un adversar pasiv.

45


Acesta va fi schimbat după 5-10 execuţii.10. Jucătorii dispuşi pe tot terenul pe

perechi; încercări de depăşire a adversaruluiprin mişcări înşelătoare executate cu piciorul,cu trunchiul şi cu privirea (adversar pasiv, 15-20 repetări, din deplasare).

Indicaţii metodiceJucătorii trebuie să execute mişcarea

înşelătoare rapid pentru dezechilibrareaadversarului şi continuarea eficientă a acţiunii.

În depăşirea adversarului prin mişcăriînşelătoare, jucătorii nu trebuie să urmăreascănumai mingea, nesesizând la timp acţiunilecoechipierilor şi adversarilor.

III. Transmiterea mingiiCea de a treia grupă de elemente tehnice cu

mingea, de transmitere, cuprinde: lovirea mingiicu piciorul, lovirea mingii cu capul şi aruncareamingii de la margine.

Lovirea mingii cu piciorul.Acest element tehnic este cel mai des

întâlnit în jocul de fotbal. Lovirea mingii cupiciorul prezintă importanţă şi pentru alteconsiderente - el constituie baza de plecarepentru realizarea altor elemente tehnice legatede execuţia cu piciorul, cum ar fi: conducereamingii, preluarea mingii, protejarea, deposedareade minge etc.

Elementele componente ale mişcării de loviresunt:

a) Elanul - sau avântul pe care-l iajucătorul din locul de plecare până în momentulaplicării loviturii. Depinde de distanţa la carevrem să transmitem mingea, precum şi de forţa pecare vrem să o imprimăm.

b) Piciorul de sprijin - realizează douăaspecte:

• direcţia piciorului de sprijin - asigurădirecţia pe care o va urma mingea după ce a fostlovită;

• poziţia piciorului de sprijin - asigurătraiectoria şi înălţimea pe care o va urma mingeadupă lovire.

c) Poziţia corpului în momentul lovirii - datorităelanului, corpul continuă mişcarea înainte până

46


ce ajunge aproape de verticala mingii, aplecat şicu umerii duşi uşor înainte. În momentul în carejucătorul pregăteşte mişcarea de lovire, umeriişi membrele superioare încep să pivoteze îndirecţie opusă. După lovire, corpul se ridică pevârful piciorului de sprijin, iar membrulsuperior opus piciorului care a executat lovituratermină mişcarea în faţa corpului. Capul trebuiemenţinut aplecat până la terminarea loviturii.

d) Piciorul care loveşte mingea - pendulareaacestuia, respectiv curba pe care o face faţă depoziţia piciorului de sprijin influenţeazătraiectoria şi distanţa până unde va fi transmisămingea. Lovirea propriu-zisă se face prinpendularea membrului inferior din articulaţiaşoldului, flexat din genunchi, urmată de extensiatreptată a genunchiului. Viteza mişcării dependulare este în funcţie de forţa pe care vremsă o imprimăm mingii, cât şi de mărimeaamplitudinii mişcării de pendulare. În faza dependulare a membrului inferior


dinapoi spre înainte, muşchii, articulaţiileşi în special articulaţia gleznei vor fiîncordate. Până în momentul lovirii propriu-zise,greutatea corpului va fi în întregime pe piciorulde sprijin şi numai după executarea lovituriigreutatea corpului va trece pe piciorul care aexecutat lovitura.

e)Imprimarea forţei corporale - lovirea mingii nueste o execuţie exclusivă a piciorului, ci omişcare complexă a întregului corp, care cere obună coordonare a tuturor segmentelorparticipante în realizarea execuţiei.

f) Mişcarea membrelor superioare - asigură şiajută la menţinerea echilibrului şi coordonăriiîn momentul lovirii.

Procedee de lovire a mingii cu piciorul:1. Lovirea mingii cu interiorul piciorului (latul) -

membrele inferioare sunt uşor flexate dingenunchi; piciorul de sprijin se aşază lateral şilângă minge; piciorul de lovire este orientat cuvârful în afară, formând un unghi drept cudirecţia în care transmitem mingea.

Utilizare:• transmiterea mingii la distanţe scurte şi

medii, precum şi în trasul la poartă dinapropiere (realizează o precizie foarte mare).

Greşeli:• aşezarea piciorului de sprijin cu vârful în

afară;• piciorul care execută lovirea nu este

suficient răsucit în afară şi de aceea mingeacapătă o mişcare de rotaţie;

• piciorul de sprijin este aşezat înainteamingii, lovirea mingii este scurtă, aspecte ce nuasigură precizie şi forţă în lovitură.

2. Lovirea mingii cu şiretul plin - membrulinferior de sprijin, uşor îndoit, se găseştelângă minge şi lateral de ea. Membrul inferior delovire pendulează din articulaţia genunchiului,lovind mingea cu glezna încordată, la mijloculcircumferinţei acesteia.

Utilizare:• la finalizarea unor acţiuni, în trasul la

poartă;


• în schimbarea direcţiei de joc;• în situaţiile de contraatac;• în situaţiile de apărare disperată.

46

47


Greşeli:• glezna nu este încordată şi piciorul nu

este bine întins în momentul lovirii;• elanul nu se face în linie dreaptă;• jucătorul nu se ridică în momentul lovirii

pe vârful piciorului de sprijin;• înclinarea trunchiului pe spate.3. Lovirea mingii cu şiretul interior - în general,

poziţiile şi mişcările celor două picioare rămânaceleaşi ca la execuţia lovirii cu şiretul plin.

Deosebirile constau în: orientarea picioruluicu vârful în afară, mingea fiind lovită puţinlateral faţă de centru.

Utilizare:• transmiteri la diferite distanţe sub formă

de pasă lungă şi degajare;• în centrări;• la lovituri libere cu şi fără zid.Greşeli:• contactul cu mingea se face cu partea care

corespunde degetului mare, de unde şi un grad maimare de imprecizie;

• elanul se face în linie dreaptă.4.Lovirea mingii cu şiretul exterior - poziţiile şi

mişcările segmentelor corpului sunt asemănătoarecu ale celor două procedee analizate anterior, cudeosebirea că vârful piciorului este îndreptatspre interior.

Utilizare:• se utilizează în pase (lansări);• tras la poartă;• lovituri libere peste zid.Greşeli:• piciorul este răsucit exagerat spre

interior;• piciorul de sprijin este aşezat cu vârful

în direcţia unde se transmite mingea;• glezna nu este încordată în momentul

lovirii.5. Lovirea mingii cu exteriorul piciorului - acest

procedeu se execută la fel ca precedentul, cudeosebirea că lovirea se aplică mai aproape decălcâi. Fiind o lovitură cu „efect”, nu trădeazădirecţia şi îngreunează interceptarea de cătreadversar.

48


Utilizare:• în trasul la poartă;• în loviturile libere directe - cu zid;• în schimbările de direcţie.Greşeli:• piciorul de sprijin este aşezat foarte

aproape de minge;• lovitura nu se aplică tangenţial pe minge

şi de aceea „efectul” este foarte mic.6. Lovirea mingii cu vârful piciorului - se aplică

în urma unei mişcări naturale, asemănătoaremişcării mersului sau alergării, fără a necesitao anumită poziţie specială a corpului şipiciorului. Jucătorul trebuie să lovească mingeala mijlocul ei.

Utilizare:• pe terenuri grele (noroioase) şi în

situaţiile de apărare distructivă; în trasul lapoartă când adversarul îşi limitează spaţiul(aglomeraţii).

Greşeli:• mingea nu este lovită în mijlocul ei.7. Lovirea mingii cu călcâiul - piciorul de

sprijin se află aşezat lângă minge şi puţinînaintea ei. Membrul inferior de lovire trece pedeasupra mingii uşor îndoit din genunchi şiexecută mişcarea de lovire înapoi, scurt şienergic.

Utilizare:• pentru derutarea adversarului;• în evitarea întoarcerilor pentru executarea

pasei înapoi.Greşeli:• piciorul de sprijin nu este aşezat alături

de minge pentru a permite piciorului care executălovirea cu elan înainte.

8. Lovirea mingii prin deviere cu şiretul exterior -piciorul de sprijin se află la o distanţă maimare de minge şi înapoia acesteia. Membrulinferior de lovire pendulează foarte puţin dinarticulaţia genunchiului, privirea mascânddirecţia pe care o va lua mingea, de regulă opusădirecţiei de venire a acesteia.

Utilizare:

49


• în transmiterea mingii la distanţe mici;• pentru a surprinde adversarul.Greşeli:• se trădează intenţia şi direcţia pe care o

va lua mingea, astfel încât adversarul poaterealiza intercepţia.

9. Lovirea mingii prin deviere cu şiretul interior -poziţiile şi mişcările sunt identice cu cele dela devierea mingii cu şiretul exterior, diferinddoar partea piciorului cu care se executădevierea mingii.

Utilizarea:• în transmiterea mingii la distanţe mici;• în scopul accelerării vitezei jocului şi

derutării adversarului;• cu precădere, în situaţiile de marcaj

strict;• la mingiile care vin spre jucător fără o

viteză prea mare;• pentru a reduce posibilităţile de

organizare şi contramăsuri ale adversarului.Greşeli:• partea piciorului care ia contact cu mingea

nu este bine încordată.10. Lovirea mingii cu genunchiul - este folosită

destul de rar şi numai în situaţii deosebite. Înaceastă lovitură, mingea întâlneşte genunchiulîncordat cu femurul uşor flexat din articulaţiacoxo- femurală. Lovirea propriu-zisă se face cusuprafaţa de deasupra rotulei (treimea inferioarăa osului femural). Cu acest gen de loviturimingea este transmisă la distanţe mici.

Utilizare:• în situaţiile când timpul şi spaţiul nu mai

permit folosirea piciorului (înscrierea unui gol,înlăturarea pericolului din zona respectivăetc.).

Greşeli:• flexia coapsei pe bazin se face lent, forţa

de lovire fiind redusă; contactul cu mingea seface în treimea superioară a femurului.

11. Aruncarea mingii cu piciorul - este unprocedeu mai puţin utilizat, dar care trebuiecunoscut şi aplicat în situaţiile care se impun.

50


Nu necesită o perioadă lungă de pregătire,deoarece tehnica execuţiei


poate fi uşor însuşită. Piciorul de sprijincu vârful îndreptat înainte pe direcţia dearuncare este aşezat la 5-10 cm lateral şiînapoia mingii. Vârful piciorului de execuţie seintroduce sub minge, la mijlocul ei. Membrulinferior de execuţie este uşor flexat dinarticulaţia genunchiului, iar piciorul ridicatdin călcâi. Printr-o mişcare rapidă în sus şiînainte, mingea este aruncată peste adversar, lao distanţă care convine situaţiei respective. Întimpul execuţiei, membrele inferioare suntridicate şi flexate din articulaţia cotului, iarprivirea este îndreptată către minge şi loculdestinaţiei.

Utilizare:• la loviturile libere cu zid din apropierea

suprafeţei de pedeapsă, lovitura propriu-zisăeste înlocuită cu aruncarea mingii cu piciorulpeste zid;

• când pe direcţia de transmitere a mingii seaflă un adversar.

Greşeli:• vârful piciorului care execută aruncarea nu

este introdus sub mijlocul mingii şi, în acestfel, nu se obţine traiectoria dorită;

• piciorul de sprijin este aşezat preaînainte sau prea înapoia mingii.

12. Lovirea mingii din demi-volé - este unprocedeu mai greu de executat de cătreîncepători, deoarece lovitura se aplică imediatce mingea a sărit de la pământ. Ricoşarea de lapământ se bazează pe elasticitatea mingii, iartraiectoria pe care se va îndrepta mingea va fideterminată de poziţia piciorului de sprijin,precum şi de momentul în care se aplică lovirea.

Utilizare:• la repunerea mingii în joc de către portar;• la degajările apărătorilor;• în trasul la poartă.Greşeli:• nu este sincronizată lovirea cu momentul

ricoşării mingii din pământ;• glezna nu este încordată şi piciorul nu

este în extensie.


13. Lovirea mingii din volé - momentul cel maiimportant îl constituie înălţimea la care se aflămingea atunci când este lovită. Pentru a imprimamingii, care vine din aer, o traiectorie joasă,în 50

51


momentul lovirii trunchiul va fi aplecatînainte. Mingea se va găsi mai aproape depiciorul de sprijin, piciorul de lovire esteorientat spre înainte pentru a putea realiza uncontact corect cu mingea, piciorul de sprijinasigurând echilibrul corpului.

Utilizare:• la repunerea mingii în joc de către portar;• în degajările lungi;• în trasul la poartă.Greşeli:• jucătorul nu aşteaptă mingea să cadă la

înălţimea momentului optim de lovire;• poziţia trunchiului, de cele mai multe ori,

este spre înapoi, influenţând traiectoria mingii.14. Lovirea mingii prin forfecare - jucătorul face

un pas înainte cu piciorul drept şi sare înînălţime aruncându-şi înainte piciorul stâng.După ce a părăsit pământul, în timpul sărituriiexecută o extensie a membrului inferior drept dingenunchi şi coboară, în acelaşi timp, piciorulstâng, cu care revine pe pământ. Aterizarea pesol se face pe spate (torace). Extensiapiciorului drept se face cu vârful, bine întins,pentru ca mingea să fie lovită cu şiretul. Celmai important lucru este ca mingea să fie lovităcu piciorul care a făcut desprinderea.

Utilizare:• când jucătorul care se află cu faţa spre

poarta proprie şi este depăşit de mingea carevine pe sus;

• când jucătorul în atac este cu spatele sprepoarta adversă.

Greşeli:• jucătorul nu loveşte mingea în momentul cel

mai potrivit al traiectoriei mingii;• nu există o coordonare între piciorul de

execuţie şi piciorul de elan;• jucătorul pregăteşte prea devreme

aterizarea şi nu mai este preocupat de lovireapropriu-zisă.

Mijloace pentru învăţarea lovirii mingii cupiciorul

1. Din joc de glezne, lovirea mingii cu

52


latul la perete, panou sau partener (15-20repetări, alternativ); se pot folosi şiprocedeele de lovire cu şiretul plin, şiretulinterior şi exterior şi cu vârful piciorului (cuspiţul).

2. Jucătorii sunt dispuşi în linie înfaţa unui perete (panou) la o distanţă de 3-4 m,având fiecare câte o minge. Vor executa lovireamingii cu interiorul piciorului (cu latul),trimiţând-o în perete (panou) şi reprimire(preluare). Se execută 20-25 repetări, după carese schimbă piciorul de lovire.

3. Idem pentru procedeele de lovire cuşiretul plin, şiretul interior şi exterior şi cuvârful piciorului (cu spiţul).

4. Exerciţiu similar celui anterior, câte2 la minge, distanţă între jucători 2 m, şi seexecută lovirea mingii cu exteriorul picioruluişi cu şiretul exterior, mingea fiind trimisă înperete (panou) în diagonală şi ricoşând lapartener, care preia şi execută acelaşi lucru,dar cu celălalt picior (20-25 repetări,alternativ).

5. Din uşoară alergare, pase în doi culatul, cu spiţul, cu talpa, cu şiretul plin, cuşiretul interior şi exterior (20-25 repetăripentru fiecare procedeu, alternativ).

6. Pase în doi printre jaloane sauportiţe (distanţă 8-10 m între jucători), prinprocedee diferite de lovire a mingii rostogolite(20-25 repetări pentru fiecare procedeu,alternativ).

7. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţăîn faţă la o distanţă de 8-10 m; jucătorul cumingea în mână o va lăsa să cadă executândlovirea din demi-volé (drop), trimiţând-o lapartener care o prinde cu mâinile şi executăacelaşi procedeu (20-25 repetări pentru fiecareprocedeu, alternativ).

8. Idem pentru lovirea mingii din volé.9. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţă

în faţă la o distanţă de4- 5 m. Jucătorul cu mingea o va arunca lapartener (minge oferită), care va executa lovireamingii cu coapsa şi cu genunchiul, trimiţând-o

53


direct la partener (20-25 repetări pentru fiecareprocedeu, alternativ).

10. Idem pentru lovirea mingii din demi-volé şi volé.

Indicaţii metodiceSe va pune accent în momentul lovirii mingii

pe flexia trunchiului pe bazin şi pe pendulareapiciorului de execuţie.

Jucătorii nu trebuie să privească numaimingea în momentul lovirii (să lovească mingea cuprivirea orientată spre perete, panou saupartener).

Lovirea mingii cu capulÎn jocul de fotbal, lovirea mingii cu capul

este aproape tot atât de firească ca şi lovireamingii cu piciorul. Regulamentul jocului permitejucarea mingii cu orice parte a corpului (maipuţin cu mâna), lăsând deci posibilitatea jucăriişi cu capul. Valoarea practică a acestui elementconstă, îndeosebi, în conţinutul său tactic,lovirea mingii cu capul putând deveni, în raportcu cerinţele fazei, o pasă la distanţă mică saumedie, o degajare la centrările efectuate deadversar şi, de cele mai multe ori, o loviturădirectă către poartă.

Elementele comune tuturor procedeelor delovire a mingii cu capul sunt:

• poziţia pentru luarea elanului;• mişcarea trunchiului dinainte-înapoi

(extensia-flexia trunchiului pe bazin) şirevenirea pentru aplicarea loviturii;

• poziţia membrelor superioare;• revenirea la poziţia normală;• privirea.Clasificarea loviturilor cu capul se poate

face din mai multe puncte de vedere:A.Din punct de vedere al poziţiei pe care o are jucătorul în

momentul lovirii, procedeele sunt:a) lovirea mingii cu capul de pe loc;b) lovirea mingii cu capul din alergare

(fără desprindere de la pământ);c) lovirea mingii cu capul din săritură

cu bătaie pe un picior sau bătaie pe ambelepicioare;

d) lovirea mingii cu capul din plonjon.

54


B. Din punct de vedere al direcţiei:a) lovirea mingii cu capul - înainte

(jos, razant, cu boltă);b) lovirea mingii cu capul - lateral;c) lovirea mingii cu capul - înapoi.1. Lovirea mingii cu capul de pe loc, cu picioarele pe

aceeaşi linie - poziţia iniţială este cu picioareleuşor depărtate (la nivelul umerilor). Mişcarea delovire se compune din două faze: prima coincidecu o uşoară flexare a genunchilor însoţită deînclinarea trunchiului înapoi, membrelesuperioare sunt duse înaintea corpului, puţinflexate din articulaţia cotului şi relaxate,privirea urmăreşte traiectoria mingii cu corpulrelaxat; a doua fază începe cu revenirea bruscă atrunchiului dinapoi-înainte prin extensiagleznelor şi genunchilor, precum şi acontractării energice a musculaturii abdominaleşi a muşchilor cefei, membrele superioare executăo mişcare inversă cu trunchiul (pendulareenergică dinainte-înapoi), capul execută (înacelaşi timp cu trunchiul) o mişcare înainte,lovind mingea cu putere, muşchii gâtului fiindîncordaţi.

Un aspect important îl constituie momentulaplicării loviturii - fruntea va lua contact cumingea în momentul în care trunchiul, înpendularea sa dinapoi-înainte, se apropie deverticală (trunchiul este în avânt maxim).

Utilizare:• în transmiterea mingii cu precizie la

partener şi la finalizare.Greşeli:• picioarele nu sunt depărtate la nivelul

umerilor pentru a avea o bază de susţinere maimare;

• extensia trunchiului pe bazin nu estesuficient de amplă, iar flexia trunchiului pebazin nu se face cu mişcare bruscă pentru a se daintensitate (forţă) loviturii;

• membrele superioare nu sunt folositesuficient pentru echilibrare;

• lovirea nu se face cu fruntea.2. Lovirea mingii cu capul de pe loc, cu un picior

55


înainte - pendularea trunchiului dinainte-înapoi,revenirea bruscă dinapoi- înainte, mişcareamembrelor superioare, precum şi momentulaplicării loviturii sunt asemănătoare cu celeexecutate la procedeul descris anterior.Deosebirea constă în poziţia picioarelor - cu unpicior înainte, trunchiul este uşor răsucit dinarticulaţia coxo-femurală spre partea picioruluidinapoi. Iniţial, centrul de greutate se află pepiciorul dinapoi, dar odată cu revenireatrunchiului înainte centrul de greutate trece pepiciorul dinainte. Lovirea se produce tot înmomentul când trunchiul (în mişcarea sa derevenire) se apropie de verticala corpului.

Poziţia cu un picior înainte oferă corpului ostabilitate şi un echilibru mai mare în momentulloviturii; forţa imprimată mingii se măreşte.

Utilizare:• în transmiterea mingii cu precizie la

partener şi la finalizare.Greşeli:• nu se răsuceşte trunchiul din articulaţia

coxo-femurală spre partea piciorului dinapoi;• centrul de greutate nu se mută pe piciorul

dinainte.3. Lovirea mingii cu capul, de pe loc, spre lateral -

transmiterea laterală a mingii venită din faţă seface, de asemenea, cu mijlocul frunţii sau cupartea suturii temporo-parietale. Deosebirea faţăde cele două procedee descrise mai sus constă înmişcarea accentuată de răsucire a trunchiului dinarticulaţia coxo-femurală. Trunchiul şi capulsunt înclinate înapoi şi răsucite în direcţiadorită. Concomitent, se flexează membreleinferioare din genunchi şi glezne, ele fiindîntoarse în direcţia respectivă. Dacă vrem sătrimitem mingea spre dreapta, se aşază membreleinferioare în fandare spre dreapta, în aşa felîncât piciorul drept să fie înainte.

Utilizare:• în schimbarea direcţiei de atac.Greşeli:• contactul cu mingea nu se face întotdeauna

cu fruntea sau partea suturii temporo-parietale;• viteza cu care vine mingea nu este direct

56


proporţională cu viteza de răsucire a trunchiuluişi capului şi, de aceea, uneori se rateazălovirea.

4. Lovirea mingii cu capul de pe loc spre înapoi -este un procedeu folosit destul de rar.Jucătorul, stând pe loc, cu picioarele puţindepărtate, flexează genunchii şi gleznele maipronunţat. În acelaşi timp, trunchiul şi capul seînclină uşor înapoi pe spate, în aşa fel încâtsuprafaţa frunţii să fie orientată în planorizontal. În momentul în care mingea ia contactcu fruntea, se execută o extensie puternică agenunchilor şi gleznelor, precum şi o împingererapidă din şold. Lovitura poate fi amplificatăprintr-o mişcare suplimentară a capului. Privireaurmăreşte permanent mingea şi traiectoria ei.

Utilizare:• în schimbarea direcţiei de atac.Greşeli:• contactul cu mingea se face prin vertex şi

nu prin frunte sau partea occipitală;• viteza de ducere a capului pe spate

condiţionează direcţia şi traiectoria mingii.5. Lovirea mingii cu capul, din săritură, cu bătaie pe un

picior- se compune din mişcări complexe şi dificile, maiales atunci când se execută cu adversar. Un rolfoarte important în executarea acestui procedeuîl joacă coordonarea mişcărilor şi echilibrul.

Mişcarea de lovire începe cu luarea elanului,adică alergarea efectuată de jucător din punctulde plecare până în momentul ultimului pas,respectiv piciorul de bătaie. Urmează flexareapronunţată a genunchiului, după care seefectuează bătaia. Membrul inferior de bătaie,flexat din gleznă şi genunchi, se extinde cuputere şi în acest moment corpul se desprinde depământ. În aer, trunchiul formează un arc uşorîndoit spre spate. În timpul zborului, trunchiulîncepe să se încline spre spate. Ajungând lapunctul maxim al săriturii, trunchiul executăbrusc o mişcare dinapoi-înainte, iar capulloveşte mingea cu fruntea. După lovire, urmeazăaterizarea, care se face pe ambele picioare, la

57


început printr-o flexare elastică a genunchilorşi gleznelor, urmată de revenirea la poziţianormală.

Alegerea momentului potrivit pentruexecutarea săriturii este foarte importantăpentru efectuarea acestui procedeu.

Utilizare:• în jocul aerian;• în atac - pasă - tras la poartă;• în apărare - respingerea atacului advers.Greşeli:• lipsă de coordonare între desprindere şi

momentul lovirii mingii;• lovirea mingii cu ochii închişi;• mingea nu este lovită cu fruntea;• ignorarea dificultăţilor create de adversar

(dezechilibru, teamă), fapt ce îngreuneazăprecizia execuţiei.

6.Lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe ambelepicioare - se execută atunci când adversarul se află în imediatăapropiere. Din poziţia iniţială, se execută o uşoară genuflexiune aambelor membre inferioare, concomitent cu ducerea membrelorsuperioare înapoi; trunchiul uşor înclinat înainte. Printr-oputernică balansare înainte a acestora şi extensia puternică agleznelor şi genunchilor, jucătorul se desprinde de pământ.Lovirea mingii are loc fie în timpul înălţării corpului, fie la punctulmaxim al săriturii.

Utilizare:• în jocul aerian;• în atac şi apărare, în contextul crizei de

spaţiu şi de timp.Greşeli:• aceleaşi ca la procedeul de lovire a mingii

cu capul din săritură cu bătaie pe un picior.7. Lovirea mingii cu capul, din alergare - este un

procedeu mai greu de executat, dificultateaconstând în faptul că mingea trebuie lovită întimpul deplasării (de multe ori în vitezămaximă).

Tehnica este identică cu cea a lovirii cucapul de pe loc, cu un picior înainte.

Lovirea se execută în momentul când mingea şijucătorul, aflaţi în mişcare, se întâlnesc într-un punct. Mingea trebuie lovită cu fruntea, iar

58


planul frunţii trebuie să fie perpendicular pedirecţia lovirii (menţionăm că mingea este lovităde jucătorul care aleargă normal şi, deci, nuexecută o desprindere sau o săritură). Lovireamingii cu capul din alergare va trebui săpreocupe în mai mare măsură pe tehnicieni,deoarece mişcarea şi, în special, viteza vorcaracteriza execuţiile tehnico-tactice alejocului de fotbal în viitor.

Utilizare:• la intrarea în posesia mingii;• la păstrarea mingii prin demarcări; în

finalizare (pasă - tras la poartă);• în „deviere” cu rol deosebit în mărirea

tempoului de joc.Greşeli:• coordonarea alergării cu momentul lovirii

mingii nu se face corespunzător situaţiilor;• jucătorii nu anticipează direcţia pe care

doresc să o transmită mingii şi nu lovesc cusuprafaţa care este indicată în procedeulrespectiv.


8. Lovirea mingii cu capul, din plonjon - esteprocedeul cel mai dificil de executat în cadrullovirii cu capul. Se realizează, de obicei, dinalergare cu bătaie pe un picior. În ansamblu,acest procedeu se compune din 6 faze: elanul,ghemuirea, bătaia, zborul, lovitura propriu-zisă şi aterizarea.

Elanul reprezintă o alergare treptataccelerată pe o distanţă de 3-4 m, în care ritmulnu trebuie întrerupt.

Ghemuirea rezultă din coborârea centrului degreutate. Corpul, sprijinindu-se pe piciorul debătaie, execută o uşoară flexie din trunchi. Fazade ghemuire are rolul de a pune în tensiunelanţurile musculare care vor efectua contracţia„balistică” ce va proiecta corpul spre minge.

Bătaia constă dintr-o contracţie energică alanţului muscular al triplei extensii. În acelaşitimp, lanţurile musculare antagoniste de latrunchi şi membre inferioare îndeplinesc oactivitate „de cedare”, determinând, prinacţiunea lor şi cu marele aport al analizatoruluivizual care apreciază traiectoria mingii,direcţia corectă a capului, în îndeplinireaacţiunii. Rolul muşchilor antagonişti nu selimitează numai la această acţiune; ei contribuieşi la solidarizarea capului, gâtului şitrunchiului într-un bloc unic care să loveascămingea.

Zborul se efectuează pe o traiectorie variatăîn funcţie de elan şi bătaie. Corpul este uşoraplecat înainte, cu membrele superioare întinselateral pentru menţinerea echilibrului, capuluşor flexat, iar privirea orientată către minge.

Lovirea mingii se face cu fruntea, fiind osulcel mai plat, asigurând în felul acesta osuprafaţă de lovire mai mare. Forţa de şoc esteasigurată de inerţia de mişcare a corpului. Întimpul zborului, muşchii antagonişti ai gâtului,pe baza informaţiilor furnizate de analizatorulvizual, corectează direcţia capului pentru calovirea să se execute pe direcţia voită.

Revenirea la sol se poate face prin cădere, cuînvăluire (umăr, trunchi, coapsă, gambă), iaralteori cu amortizare pe braţe, piept, coapsă,


gambe, în funcţie de poziţia corpului dupălovire.

Utilizare:• în apărare - respingerea mingii;• în atac - finalizare (tras la poartă).

58

59


Greşeli:• nu se foloseşte elanul în efectuarea

zborului;• jucătorii sunt, de cele mai multe ori,

preocupaţi de zbor şi aterizare şi nu de lovireapropriu-zisă a mingii;

• jucătorii ţin ochii închişi pe parcursulexecuţiei.

Mijloace pentru învăţarea lovirii mingii cucapul

1. Jucătorul cu mingea în mâini o aruncăîn sus la aproximativ 1m deasupra sa, o loveştecu capul, după care o prinde sau o preia cucoapsa (cu piciorul). Se execută 20-25 derepetări din autopasă.

2. Jucătorul cu mingea în mâini aflat la2-3 m în faţa unui perete (panou) o aruncă în susla aproximativ 1m deasupra sa, o loveşte cu capultrimiţând-o spre perete sau panou, după care oprinde sau o preia cu coapsa (cu piciorul). Seexecută 20-25 de repetări din autopasă.

3. Idem, dar din deplasare uşoară (mers)şi din alergare.

4. Jucătorii sun dispuşi în şir în faţaunei mingi suspendate de un suport fix. Vorexecuta lovirea mingii cu capul de pe loc şi dinalergare (20-25 repetări pentru fiecareprocedeu).

5. Idem pentru lovirea mingii cu capuldin săritură.

6. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţăîn faţă la o distanţă de 3-4 m. Un jucător aruncămingea cu mâinile (minge oferită) pe otraiectorie care să permită executantului lovireamingii cu capul de pe loc (20-25 repetări,alternativ).

7. Idem pentru lovirea mingii cu capuldin săritură, din alergare şi din plonjon.

8. Pase în trei jucători; un jucător seretrage, ceilalţi doi aflaţi la o distanţă de 2-3m înaintează. Mingea se pasează continuujucătorului care se retrage (se poate executa şidin minge oferită). Se execută 2-3 minute, dupăcare se schimbă rolul partenerilor.

9. Acelaşi exerciţiu în care cei doijucători se retrag şi primesc mingea de la al

60


treilea, care înaintează (distanţă de 6-8 m întrejucători).

10. Jucătorii sunt dispuşi câte 4 într-uncerc cu diametrul de 6 m, iar un „căpitan” esteaşezat în centrul cercului. Se execută lovirea cucapul de pe loc şi din săritură între „căpitan”şi fiecare executant, din om în om, mingea fiindoferită cu mâinile de cel din centru. Se executăcâte 2 tururi în ambele sensuri, după care esteschimbat „căpitanul”.

Indicaţii metodiceMingea trebuie lovită numai cu fruntea, iar

ochii se ţin deschişi în momentul contactului cumingea.

Accent pe flexia trunchiului pe bazin înmomentul lovirii mingii, membrele superioarefiind flexate din articulaţia cotului şi grupatepe lângă corp.

Aruncarea mingii de la margineAcest element tehnic are două procedee, şi

anume:a) aruncarea mingii de la margine de pe

loc;b) aruncarea mingii de la margine cu

elan.1. Aruncarea mingii de la margine de pe loc cu

picioarele pe aceeaşi linieJucătorul ţine mingea cu ambele mâini cu

degetele răsfirate. Urmează ducerea membrelorsuperioare flexate din articulaţia cotului sus pedeasupra capului până depăşesc axa verticală acorpului. Concomitent cu mişcarea membrelorsuperioare, trunchiul este în extensie, iarmembrele inferioare sunt flexate din articulaţiagenunchiului. Această succesiune de mişcări seexecută cât mai relaxat, apoi urmează flexiaputernică a trunchiului cu deplasarea centruluide greutate spre înainte, începând cu articulaţiagleznelor şi genunchilor şi continuând cu ducerearapidă a membrelor superioare dinapoi spreînainte jos. Mingea este aruncată când aceasta seaflă deasupra capului jucătorului, greutateacorpului fiind repartizată uniform pe ambelemembre inferioare pe toată durata mişcării.

Utilizare:• la aruncarea de la margine în prima fază nu

61


există ofsaid;• mingea fiind aruncată cu mâinile, presupune

o precizie mai mare şi posibilitatea efectuăriiunor combinaţii tactice la distanţe mari faţă delinia de margine.

Greşeli:• mingea este aruncată cu o singură mână;• mingea nu este aruncată pe deasupra capului

(este lăsată să cadă sau împinsă cu două mâini);• ambele picioare sau unul dintre ele nu se

află pe sol în momentul aruncării (jucătorul saresau desprinde un picior complet de pe sol).

2. Aruncarea mingii de la margine de pe loc cu unpicior înainte

Cuprinde aceleaşi mişcări ca la procedeuldescris anterior. Deosebirea constă în poziţiapicioarelor, care sunt uşor depărtate, oblicînainte unul faţă de celălalt. Greutatea corpuluieste repartizată pe piciorul dinapoi, iar înmomentul aruncării mingii greutatea corpuluitrece pe celălalt picior. Acest procedeu asigurăo stabilitate mai mare jucătorului şiposibilitatea de a arunca mingea la o distanţămai mare datorită impulsiei puternice a membruluiinferior dinapoi.

Utilizare:• la aruncarea de la margine, în prima fază

nu există ofsaid;• mingea fiind aruncată cu mâinile presupune




află pe sol în momentul aruncării (jucătorul saresau desprinde un picior complet de pe sol);

• poligonul de susţinere prea mic;• piciorul din spate se ridică complet de pe

sol în momentul aruncării (greşeală maifrecventă).

3. Aruncarea mingii de la margine cu elanAcest procedeu nu diferă prea mult de tehnica

62


aruncării mingii de pe loc. Aruncarea se executădupă o alergare accelerată de 4-5 m, în caremingea este ţinută în dreptul pieptului şi numaipe ultimii 2 paşi de alergare se ridică deasupracapului. Datorită elanului se poate întâmpla camişcarea să se termine cu căderea jucătorului însprijin pe braţe (în flotare).

Utilizare:• la aruncarea de la margine în prima fază nu

există ofsaid;• mingea fiind aruncată cu mâinile, presupune




află pe sol în momentul aruncării (jucătorul saresau desprinde un picior complet de pe sol).

Mijloace pentru învăţarea aruncării mingii dela margine

1. De pe loc, individual, exerciţii deprindere a mingii, 2-3 minute (accent pe priza laminge).

2. De pe loc, pase în doi cu ambele mâinide deasupra capului (distanţă de 8-10 m , 20-25repetări pentru fiecare).

3. Idem, dar mingea se aruncă cu douămâini pe deasupra capului cu elan.

4. Jucătorii dispuşi în coloană câte unulîn adâncime la distanţă de 1 m, transmit mingeacu ambele mâini pe deasupra capului parteneruluidin spate, până ce mingea ajunge la ultimul dincoloană, care se deplasează în alergare uşoară înfaţă coloanei, şi exerciţiul continuă (8-10jucători, 3-4 minute).

5. Pe perechi faţă în faţă, distanţă de8-10 m, unul din jucători aruncă mingea pedeasupra capului cu două mâini de pe loc lapartener, care execută o preluare prin amortizare(pe coapsă, pe piept sau pe cap) şi apoi oretransmite tot prin aruncare de la margine.

6. Idem, pentru aruncarea mingii de la

63


margine cu elan (distanţă între parteneri de 15-20 m).

7. Execuţii sub formă de întrecere „cinearuncă de la margine mai departe”. Se executăcâte 5 încercări pentru fiecare procedeu tehnic.

8. Execuţii sub formă de întrecere„aruncări la punct fix”. Se execută câte 5încercări pentru fiecare procedeu tehnic (ţintase află în teren la o distanţă de aproximativ 20-30 m).

Indicaţii metodiceMingea nu trebuie să fie împinsă sau lăsată

să cadă, punându-se accent pe aruncarea acesteiacu două mâini pe deasupra capului.

Jucătorii trebuie să se concentreze lapoziţia picioarelor în momentul aruncării mingii(să nu sară sau să desprindă un picior complet depe sol).

3.3. Tehnica specifică jocului portarului

Având un specific aparte (dintre cei 11componenţi ai unei echipe de fotbal este singuruljucător care are voie să folosească mâinile întimpul meciului), jocul portarului prezintăurmătoarele elemente tehnice:

a)poziţia fundamentală: înaltă, medie, joasă;b) deplasarea în teren: în poartă, în

suprafaţa de poartă, în suprafaţa de pedeapsă;c) prinderea mingii: de pe loc, fără şi

cu plonjon, din deplasare, fără şi cu plonjon;d)blocarea mingii;e) boxarea mingii care se îndreaptă spre

poartă şi paralel cu poarta;f)devierea mingii;g)repunerea mingii în joc cu mâna şi cu

piciorul.Poziţia fundamentală^ 9

În aşteptarea mingii, portarul trebuie să iao poziţie cât mai convenabilă pentru prinderea,boxarea, devierea, cât şi pentru ieşirea dinpoartă. Astfel, trunchiul este uşor aplecatînainte din şolduri, picioarele depărtate lanivelul umerilor, genunchii flexaţi şi împinşiînainte, membrele superioare lăsate în jos pe

64


lângă corp, dar îndoite din articulaţia cotului,la un unghi de aproape 45 grade, palmeleorientate în jos, privirea îndreptată înpermanenţă spre minge.

Utilizare:• din această poziţie, portarul poate

întreprinde cu uşurinţă orice mişcare pentru ainterveni cu eficienţă asupra mingii.

Greşeli:• greutatea corpului nu este repartizată pe

ambele picioare;• corpul nu se află într-o poziţie joasă -

genunchii nefiind flexaţi suficient şi orientaţipe direcţia mingii.

Mijloace pentru învăţarea poziţieifundamentale

1. Din alergare, la semnal sonor, oprireîn poziţie fundamentală.

2. Sărituri cu mâinile pe şolduri, lasemnal sonor, oprire în poziţie fundamentală.

3. Pe perechi faţă în faţă, distanţă 1 mîntre parteneri, deplasări laterale, înainte,înapoi, la semnal sonor, oprire în poziţiefundamentală.

4. Rostogolire înainte şi ridicare cuoprire în poziţie fundamentală.

5. Rostogolire înapoi şi ridicare cuoprire în poziţie fundamentală.

Indicaţii metodiceJucătorii trebuie să se aşeze în toate cele

trei poziţii fundamentale - joasă, medie şiînaltă.

Greutatea corpului trebuie să fie repartizatăpe ambele picioare.

Deplasarea în terenAcest element tehnic, deplasarea în teren,

face parte din tehnica jocului portarului fărăminge. Aceasta se compune din: mers (variante demers) şi alergare (variante de alergare), pefondul cărora se pot realiza sărituri pe unpicior sau pe ambele picioare, căderi, ridicări.Aceste deplasări sunt condiţionate de adversar,pe de o parte, şi de distanţa la care trebuie săintervină portarul, pe de altă parte. Ele se fac

65


dintr-o poziţie joasă, cu paşi mărunţi, pentru aputea interveni oricând asupra mingii cueficienţă.

În privinţa căderilor şi ridicărilor de lapământ, menţionăm că auotehnică specială, prin care mişcările inutile seînlătură pentru a mări eficacitatea intervenţieiasupra mingii.

Utilizare:• contribuie la rezolvarea cu eficienţă a

celorlalte elemente tehnice cu minge din joculportarului (prinderea mingii, blocarea, boxarea,devierea şi repunerea mingii în joc).

Greşeli:• nu se apreciază corect de către portar

distanţa până la minge;• nu se apreciază corect traiectoria mingii

în situaţiile de deviere şi boxare;• deplasarea se face cu paşi mari, fapt

pentru care portarul nu poate efectua rapideventualele schimbări de direcţie.

Mijloace pentru învăţarea deplasării în teren1. Din alergare uşoară, deplasări

înainte, înapoi, lateral cu pas adăugat, lateralcu pas încrucişat.

2. Din alergare uşoară, rostogolireînainte în ghemuit şi în depărtat.

3. Din alergare uşoară, cu spatelerostogolire înapoi în ghemuit şi în depărtat.

4. Din alergare cu spatele pe o distanţăde 5 m, cădere pe spate, ridicare, deplasaredreapta 6 m, deplasare stânga 5 m.

5. Din alergare, la semnal sonor, opririşi deplasări pe distanţă de 5 m cu faţa, cuspatele, cu pas adăugat şi încrucişat.

Indicaţii metodiceÎn timpul deplasărilor, trebuie să se

urmărească ca, în orice moment al opririi,centrul de greutate să fie repartizat pe ambelepicioare.

Prinderea mingii1. Prinderea mingii venită pe jos, din faţă, fără

plonjonLa mingiile care vin pe jos şi direct din

66


faţă, portarul se aşază pe direcţia de sosire amingii în poziţia fundamentală.

Este cunoscut faptul că mingea rostogolităsau venită razant cu solul poate fi prinsă îndouă feluri:

a) Cu membrele inferioare paralele şi întinse. Pentrua se realiza acest procedeu de prindere a mingii,portarul trebuie să-şi întrebuinţeze, în maremăsură, tot corpul, membrele superioare au rolulcel mai activ, fiind segmentele care realizeazăprinderea mingii. Până la prinderea mingii,portarul adoptă o poziţie statică corespunzătoareprinderii mingiilor joase, caracterizată printr-oaplecare mai mult sau mai puţin accentuată atrunchiului înainte, în funcţie de modul cum vinemingea, cu membrele superioare întinse în faţapicioarelor şi palmele orientate spre direcţiamingii.

Utilizare:• poate repune mingea în joc cu uşurinţă şi

rapiditate.Greşeli:• îndoaie genunchii înainte, fapt ce

contribuie la ricoşarea mingii;• picioarele nu sunt suprafeţe apropiate,

astfel că mingea poate trece printre ele.b)stând într-un genunchi (aparent): flexarea

genunchiului membrului inferior de bază. În ceeace priveşte poziţia trunchiului şi a braţelor,aceasta este aproape identică cu cea amintită laprocedeul descris mai sus.

Principala deosebire constă în poziţiapicioarelor. Greutatea corpului este trecutăaproape în întregime asupra membrului inferior desprijin, puternic flexat din genunchi. Celălaltmembru rămâne înapoia trunchiului îndoit dingenunchi până aproape de sol, răsucit lateral şiaşezat în apropierea genunchiului de sprijin(fără a atinge, însă, solul). Membrele superioarese întind spre pământ, între cele două picioare,întâmpină mingea şi o conduc cu rapiditate şi cuuşurinţă de-a lungul palmelor şi antebraţelorspre torace, respectiv până la abdomen, mingeafiind prinsă ca într-un „cuib”.

Utilizare:• poate reacţiona rapid la schimbarea

67


direcţiei iniţiale a mingii, deviată dindenivelările terenului sau alte cauze;

• poate repune mingea în joc cu rapiditate,revenind cu uşurinţă la poziţia iniţială acorpului.

Greşeli:• genunchiul membrului inferior răsucit pe

sol nu este aproape de cel de sprijin şi, uneori,se găseşte mult prea avansat, îngreunândprinderea mingii.

2. Prinderea mingii venită pe jos din lateral fărăplonjon

Portarul execută, în prealabil, o deplasarelaterală prin paşiadăugaţi sau încrucişaţi. Urmează mişcăriledescrise anterior care sunt identice.

3. Prinderea mingii venită la nivelul genunchiului, fărăplonjon

Portarul flexează genunchii, apleacătrunchiul înainte, membrele superioare suntîntinse în întâmpinarea mingii, uşor îndoite dinarticulaţiile cotului. Degetele sunt răsfirate,iar palmele orientate spre minge. Mingea, înmomentul contactului cu palmele, este dusă lapiept şi, concomitent, trunchiul îşi revine lapoziţia normală.

4. Prinderea mingii venită la nivelul abdomenului, fărăplonjon

În momentul apropierii mingii, genunchii seflexează, iar trunchiul se apleacă înainte.Concomitent cu aceste mişcări, membrelesuperioare se flexează din articulaţia cotului,palmele orientate spre interior, degetelerăsfirate. Când mingea atinge corpul, în regiuneaabdominală se produce o retragere a abdomenuluinecesară amortizării forţei mingii. Pieptul vinedeasupra mingii şi, împreună cu coatele şipalmele, formează o cavitate, de unde aceasta numai poate ricoşa.

5. Prinderea mingii venită la nivelul pieptului, fărăplonjon

Portarul se ridică uşor pe vârfulpicioarelor, în extensie, o mânăfolosindu-se dedesubtul mingii, cealaltă deasupraei.

68


Dacă mingea vine la înălţimea capului, afeţei, portarul va executa o săritură uşoară,blocând astfel mingea tot la piept.

6. Prinderea mingii cu traiectorie înaltă, fără plonjonPicioarele sunt depărtate, genunchii uşor

flexaţi. Membrelesuperioare sunt ridicate oblic deasupra capuluişi în sus. Degetele, răsfirate, cele mari aproapecă se ating. Contactul cu mingea coincide cutrecerea greutăţii pe piciorul din spate, iarprivirea este îndreptată spre minge.

Utilizare:• în declanşarea mai uşoară a contraatacului.Greşeli:• deplasarea nu se face cu paşi mărunţi şi în

poziţie joasă;• genunchii nu sunt bine întinşi;• nu există o coordonare perfectă între

momentul prinderii mingii şi retragereaabdomenului;

• portarul stă pe călcâie în momentulprinderii mingii şi nu se ridică uşor pe vârfuri,întâmpinarea mingii se face cu pieptul scos,îngreunând astfel amortizarea mingii. Depărtareacoatelor de trunchi este prea mare;

• contactul cu mingea nu se ia cu ambelepalme în acelaşi timp;

• mingea nu se aduce la piept după prindere.


7. Prinderea mingii venită pe jos, prin lateral, cuplonjon

Plonjonul este un alt element tehnic specificjocului portarului şiconstă din aruncarea corpului pentru a prinde saurespinge mingea, care vine cu forţă şi lateralfaţă de poziţia portarului. Plonjonul esteindicat în toate cazurile în care portarul nupoate să prindă mingea din poziţie statică saudin deplasare. Portarul se desprinde de la sol şirespinge mingea în timpul sau după un zbor sau oaruncare pe sol.

Corpul rulează pe: gambă, coapsă, şold,partea laterală a toracelui şi braţul dindirecţia plonjonului. O palmă se interpune întreminge şi poartă, iar cealaltă acoperă mingea.

Utilizare:• câştigare de spaţiu pentru intrarea în

posesia mingii;• eficienţă crescută la acţiunile de

finalizare ale adversarului, terminate cu şutputernic şi prin surprinderea spre poartă.

Greşeli:• contactul cu solul nu se face cu partea

laterală a corpului: gamba, coapsa, şold, torace,braţ;

• plonjonul se execută în direcţia barelorporţii - de aici şi pericolul de accidentare.

8. Prinderea mingii cu traiectorie înaltă, cu plonjonTrunchiul şi membrele superioare se întind

către direcţia devenire a mingii, prinderea se execută ca şi laplonjonul descris mai sus, căderea corpului seface pe părţile laterale, după prindere urmeazăridicarea de la pământ.

Utilizare:• câştigare de spaţiu pentru intrarea în

posesia mingii;• eficienţă crescută la acţiunile de

finalizare ale adversarului, terminate cu şutputernic şi prin surprinderea spre poartă.

Greşeli:• contactul cu solul nu se face cu partea

laterală a corpului: gamba, coapsa, şold, torace,braţ;

• plonjonul se execută în direcţia barelorporţii - de aici şi pericolul de accidentare.


Mijloace pentru învăţarea prinderii mingiifără plonjon

1. Acomodare cu mingea - priză, ridicareamingii de pe sol.

2. Din stând cu mingea în mâini, ducereaei în diferite poziţii - sus, jos, lateral,înainte, pe spate, între membrele inferioare.68

69


3. Din stând depărtat, trecerea mingiiprintre memebrele inferioare, în jurul bazinului,dintr-o mână în alta.

4. Cu faţa spre perete, aruncarea şiprinderea mingii la diferite înălţimi.

5. Individual, aruncarea mingii înpământ, deplasare lateral şi înainte cu prindereamingii din şi fără săritură.

6. Doi jucători faţă în faţă; din poziţiefundamentală, priză la minge la nivelul pieptuluişi ridicarea ei deasupra capului; celălaltpartener încearcă prin lovituri succesive săscoată mingea aflată în posesia coechipierului.

7. În faţa unui perete doi jucători faţăîn faţă; jucătorul cu faţa la perete transmitemingea cu piciorul sau cu mâna, celălalt seîntoarce brusc şi încearcă să prindă mingea.

8. Prinderea mingii transmisă de partenercu piciorul de la distanţe şi din unghiuridiferite (alternarea poziţiilor de prindere -stând, pe genunchi, aşezat).

Indicaţii metodiceSe urmăreşte corectitudinea prizei pe minge,

a poziţiei membrelor superioare faţă de trunchişi a privirii faţă de minge.

Se măreşte treptat viteza de execuţie şi secorectează plasamentul portarului în funcţie deunghi şi modul de deplasare al acestuia.

Mijloace pentru învăţarea prinderii mingii cuplonjon

1. Din alergare înainte, înapoi, lateral,căderi şi ridicări de la sol fără ajutorulmembrelor superioare.

2. Din alergare, rostogolire înainte cucădere laterală dreapta- stânga.

3. Din alergare, rostogolire înapoi cucădere laterală dreapta- stânga.

4. Din poziţie fundamentală, prindereamingii aruncată lateral peste o minge medicinală.

5. Pe perechi, un jucător aflat însprijin pe genunchi şi palme, celălalt aşezatlateral la distanţă de 1 m, execută trecerea printunel, târându-se în cealaltă parte, de undeexecută bătaie pe un picior, săritură pestepartener, prinderea mingii cu plonjon şi trecere

70


în poziţia primului jucător.6. Jucătorii dispuşi pe două şiruri în

unghiuri de 350-450, perpendicular pe colţulsuprafeţei de poartă, transmit alternativ mingeaîn poartă; portarul se deplasează după fiecareminge la bara opusă locului unde se şutează.

7. Pe perechi, prinderea cu plonjon a 10mingi în torent (alternativ, 10-15 m).

8. Pe perechi, porţile aşezate ladistanţă de 15-20 m, portarii transmit mingea cupiciorul de la unul la celălalt, sub formă deîntrecere, efectuând prinderea mingii cu plonjon.

Indicaţii metodiceSe va pune accent pe amortizarea contactului

cu solul (după prinderea mingii), urmărindu-secorectitudinea execuţiei şi nu înălţimeazborului.

Blocarea mingii la picior şi din demi-vole(drop)

Nu este vorba de un plonjon propriu-zis,întrucât nu există faza de „zbor”.

Corpul, în căderea laterală, se rostogoleştela pământ. Solul este atins treptat de marginealaterală a membrului inferior aflat în direcţiablocării, de gambă, coapsă, şold, apoi de partealaterală a toracelui şi, în cele din urmă, demembrele superioare întinse şi paralele spreminge. Mingea este prinsă în partea ei dinapoi depalma aflată jos, iar sus, de palma aflatădeasupra, împiedicând astfel ricoşarea. Blocareatrebuie să se facă dintr-o direcţieperpendiculară pe direcţia alergării.

Utilizare:• înlătură posibilitatea adversarului de a-şi

pregăti momentul transmiterii mingii spre poartăprin micşorarea unghiului faţă de poarta şiaccelerarea execuţiei.

Greşeli:• contactul cu mingea nu se ia cu palmele,

favorizând astfel ricoşarea mingii;• portarul nu apreciază bine momentul când

adversarul şi-a îndepărtat mingea de picior şi,de cele mai multe ori, se accidentează.

Mijloace pentru învăţarea blocării mingii1.Din stând pe genunchi, între două mingi

71


aşezate la 1 m, cădere alternativă dreapta-stângape minge.

2. Pe perechi, distanţă 3 m între parteneri,jucătorul cu mingea la picior transmite prinrostogolire mingea alternativ stânga, dreapta,iar celălalt jucător din aşezat blochează mingeatransmisă de celălalt jucător.

3.Idem, în care portarul execută blocareamingii la nivelul solului din poziţiefundamentală.

4.Pe perechi, distanţă 3-5 m între parteneri,un jucător conduce mingea până în apropiereaceluilalt, care iese în întâmpinare şi executăblocarea mingii la nivelul solului.

5.Pe perechi, distanţă 3-5 m între parteneri,un jucător (portarul) transmite mingea cu uşoarăboltă la nivelul celuilalt aflat în mişcare, careprin amortizare pe piept lasă să cadă mingea pesol, portarul executând blocarea în momentulcontactului acesteia cu solul.

Indicaţii metodiceSe urmăreşte ghemuirea pe minge, aceasta

rămânând pe sol în posesia portarului.Portarul trebuie să sesizeze momentul

depărtării mingii de piciorul atacantului, pentrua realiza ieşirea din poartă şi momentulcontactului mingii cu solul (în situaţii definalizare).

Boxarea mingii care se îndreaptă spre poartăsau paralel cu poarta

Bătaia se face pe un picior concomitent cuîntinderea rapidă a membrului superior (membrelorsuperioare), cu pumnul strâns (pumnii strânşi).În punctul maxim al săriturii, se execută lovireamingii, privirea urmărind mingea.

Utilizare:• acest procedeu este folosit frecvent în

suprafaţa de poartă, unde numărul jucătorilorcare iau parte la acţiune este foarte mare.Neexistând poziţie de ofsaid la cornere şiaruncarea de la margine (în prima fază),prinderea mingii este mult mai dificil derealizat datorită aglomerării jucătorilor în faţaporţii.

72


Greşeli:• lipsa de coordonare între elan, mişcarea

membrelor superioare şi lovirea mingii;• lovirea mingii se face cu membrele

superioare (membrul superior) întinse, fapt cediminuează forţa de lovire.

Mijloace pentru învăţarea boxării mingii1.Din stând, mingea ţinută cu mâna stângă şi

lovită cu mâna dreaptă (cu pumnul).2.Din stând, lovirea mingii suspendate

alternativ cu pumnul drept şi stâng (de pe loc şidin săritură).

3.Portarul îşi aruncă mingea pe care oboxează în sus alternativ cu pumnul stâng şidrept şi apoi la partener; (se execută şi cuambii pumni).

4.Portarul îşi aruncă mingea cu boltă, o lasăsă cadă şi din deplasare o boxează spre partenercu un pumn şi cu ambii.

5.Pe perechi, boxarea mingii venită de lapartener (minge oferită) cu un pumn şi cu ambii.

Indicaţii metodiceSe urmăreşte corectitudinea execuţiei privind

suprafaţa de contact a pumnului cu mingea şiaprecierea traiectoriei acesteia.

Devierea mingiiAcest procedeu de schimbare a direcţiei

mingii este unul din cele mai eficace procedeefolosite de portar. Mingea este împinsă cu parteaproximală a palmei. De multe ori, devierea mingiiîn acest mod este urmată de un plonjon determinatde inerţia mişcării sau provocat de vitezamingii, care presupune o rapidă intervenţie.Orice execuţie de acest fel este însoţită de oextensie mai mult sau mai puţin accentuată atrunchiului.

Utilizare:• când mingea nu poate fi prinsă, este o

intervenţie de ultim moment pentru a evitaintrarea mingii în poartă.

Greşeli:• nu foloseşte deplasarea cea mai adecvată în

îndepărtarea pericolului prin acest procedeu;• în momentul contactului cu mingea,

73


segmentul respectiv (mâna, picioarele) nu areforţa necesară de a schimba direcţia mingii,consecinţă a aprecierii greşite a vitezei cu carevine mingea.

Mijloace pentru învăţarea devierii mingii1.Din autopasă, portarul execută devierea

mingii peste bara transversală sau pe lângăbarele laterale (de pe loc sau din săritură).

2.Portarul execută devierea, dar cu partenerşi din minge oferită (distanţă 8-10 m,alternativ).

3.Idem, dar portarul se afla la o distanţă de3-4 m faţă de linia porţii, deplasându-se cuspatele pentru devierea mingii.

4.Acelaşi exerciţiu, dar cu deplasarelaterală.

5.Devierea mingii transmisă cu piciorul de unpartener din diferite poziţii (alternativ, 10-15m).

Indicaţii metodiceSe va pune accent pe lovirea mingii ca la

volei (când mingea este trimisă peste fileu) înpunctul cel mai înalt al traiectoriei şi se vaexecuta fără cădere şi cu plonjon.

Se urmăreşte devierea mingii cu palma întinsă(fiind suficient pentru evitarea înscrieriigolului devierea mingii chiar şi cu falangeledistale), nu cu pumnul, membrul superior nefiindflexat din articulaţia cotului.

Repunerea mingii în joc cu mânaAruncarea cu mâna asigură promptitudine şi

precizie în circulaţia mingii, începând chiar dela portar. Desigur că aceasta nu înseamnărenunţarea la degajarea mingii cu piciorul.Repunerea mingii în joc cu piciorul, la distanţemici, se efectuează atunci când existăcertitudinea că va avea precizia necesară pentruca mingea să ajungă la partener.

În general, se deosebesc următoarelemodalităţi de aruncare a mingii cu mâna:

1.aruncarea mingii de jos - prin lansare (cala popice);

2.aruncarea mingii pe sus;3.pe deasupra umărului (ca la handbal);

74


4.din lateral, prin răsucirea trunchiului (cala aruncarea discului);

5.prin rotarea membrului superior (serviciul„rotativ” volei).

1. Repunerea mingii în joc cu mâna prin lansare de josSe execută un pas înainte cu piciorul opus

mâinii care realizează aruncarea, concomitent cuducerea mâinii cu mingea înapoi, membrul superiorextins din cot.

Prin ducerea energică a membrului superiordinapoi - înainte pe lângă genunchi, mingea estelansată când ajunge în apropierea verticaleicorpului.

Utilizare:• în situaţii de teren foarte bun (neted),

când pe traseul de transmitere nu există pericolde intercepţie a mingii, precum şi pentru apreveni ţinerea prea mult a mingii.

Greşeli:• lansarea mingii se face din poziţie înaltă.2. Repunerea mingii în joc prin aruncare pe deasupra

umăruluiMingea este ţinută dinapoi, palma cu degetele

uşor desfăcute. În momentul ridicării mingii laînălţimea corpului, greutatea corpului se află pepiciorul din spate, iar piciorul opus întinsînainte. Din această poziţie, braţul este dusdinapoi-înainte şi, printr-o zvâcnire puternicădin palmă, se aruncă mingea.

În momentul aruncării, greutatea corpuluitrece pe piciorul din faţă, iar piciorul dinspate, datorită elanului, face un pas înainte(asemănător aruncării din handbal).

Utilizare:• când între portar şi jucătorul de câmp se

află un adversar;• în situaţiile de accelerare a vitezei de

joc.Greşeli:• aruncarea se face prin ducerea palmei pe

lângă umăr, neavând în acest fel forţa detransmitere;

• mingea părăseşte mâna înainte ca membrulsuperior să fie bine întins şi orientat spredirecţia aruncării.

75


3. Repunerea mingii în joc prin lansare lateralăMişcarea este asemănătoare cu cea a aruncării

discului. Membrul superior care execută aruncarease duce împreună cu mingea din înainte spreînapoi, cu o uşoară fandare şi răsucire pepiciorul de aceeaşi parte cu mâna care aruncă.

Urmează o răsucire cu fandare pe piciorulopus membrului superior de aruncare, care se ducerapid dinapoi spre înainte prin lateral, cublocarea bazinului şi uşoară aplecare înainte.Celălalt membru ajută la menţinerea echilibrului.

Utilizare:• se foloseşte în transmiterea mingii la

distanţe mari, cât şi cu scopul de a derutaadversarul în situaţii de contraatac.

Greşeli:• rotarea trunchiului se face incomplet;• drumul pe care-l parcurge mingea dinapoi-

înainte se face cu membrul superior îndoit;• membrul opus celui de aruncare este lipit

de corp.4. Repunerea mingii în joc, prin rotarea membrului

superiorProcedeu asemănător cu cel descris mai sus,

deosebirea constă în faptul că mingea este dusăde deasupra capului înapoi. Printr-o mişcare derotare dinapoi spre înainte pe verticală, membrulsuperior împreună cu mingea efectueazătransmiterea mingii în direcţia dorită.

Utilizare:• când coechipierii se află la o distanţă mai

mare de portar şi portarul nu are posibilitateajucării mingii cu piciorul.

Greşeli:• mişcarea de rotaţie (rotare) a membrului

superior nu se face în planul vertical;• mingea nu părăseşte palma în momentul când

membrul superior se află în punctul cel mai înaltal execuţiei.

Mijloace pentru învăţarea repunerii mingii înjoc cu mâna

1. Din stând, jucătorul cu faţa la perete(panou) aruncă mingea prin lansare ca la popice,ca la aruncarea discului, aruncarea de la umăr

76


(handbal), lansare ca la volei (serviciul desus), după ricoşare prinzând mingea cu două mâinişi ridicând-o la nivelul pieptului (distanţă 10-15 m).

2. Idem, dar cu elan de 4-5 m.3. Cu partener, repunerea mingii cu mâna prin

cele patru procedee specifice (alternativ,distanţă de 10-15 m, cu ambele mâini).

4.Idem, în care partenerul înainte de aprinde mingea execută o preluare corespunzătoare.

5. Repunerea mingii cu mâna la punct fix subformă de întrecere (10 mingi, ţinta la o distanţăde 20 m).

Indicaţii metodiceSe va urmări precizia repunerilor în joc cu

mâna şi executarea acestora de către portardintr-o poziţie cât mai stabilă.

Repunerea mingii în joc cu piciorulÎn funcţie de anumite situaţii tactice,

repunerea cu piciorul poate să fie foarte utilă,fiind unul din elementele tehnice de bază înjocul portarului.

Repunerea poate fi executată de portar întrei modalităţi:

1. repunerea mingii de pe sol (de pe locsau din rostogolire);

2. repunerea mingii din drop;3. repunerea mingii din volé.1. Repunerea mingii în joc de pe solSe efectuează în situaţiile când mingea a

părăsit spaţiul de joc în aut de poartă.Mecanismul de bază este acelaşi din lovirea

mingii cu piciorul de pe loc (cu şiretul plin).Utilizare:• repunerea mingii în joc;• în situaţii antijoc (tragere de timp).Greşeli:• cele de la lovirea mingii cu piciorul.2. Repunerea mingii în joc din drop (demi-volé.)Este un procedeu mai greu de executat de

către portarii începători, deoarece lovitura seaplică imediat ce mingea sare din pământ.Ricoşarea de la pământ se bazează peelasticitatea mingii şi calitatea terenului.

77


Traiectoria spre care se va îndrepta mingea va fideterminată de poziţia piciorului de sprijin,precum şi de momentul în care se aplică lovitura(traiectorie joasă sau mai înaltă).

Utilizare:• repunerea mingii în joc de la distanţă

mare.Greşeli:• nu se sincronizează lovirea cu momentul

ricoşării mingii din pământ.3. Repunerea mingii în joc din voléSe efectuează un pas înainte cu piciorul opus

celui care execută lovirea mingii. Mingea estearuncată în sus până la nivelul pieptului.Piciorul care execută lovirea pendulează dinapoi-înainte cu vârful bine întins şi glezna bineîncordată. Membrul superior opus este întinscătre înainte, privirea urmărind mingea până ladegajarea ei.

Utilizare:• repunerea mingii în joc la distanţe mari şi

în situaţii de contraatac pentru surprindereaadversarului în inferioritate numerică.

Greşeli:• mingea este aruncată prea înainte şi în

sus;• contactul cu mingea se face cu piciorul

relaxat şi glezna neîncordată;• preocupat de lovire, portarul uită de

prezenţa adversarului, neprotejând mingeacorespunzător.

Mijloace pentru învăţarea repunerii mingii înjoc cu piciorul

1. Din stând, jucătorul cu faţa la perete(panou) repune mingea prin lovire cu piciorul, dela nivelul solului, din demi-volé şi volé, dupăricoşare prinzând mingea cu două mâini şiridicând-o la nivelul pieptului (distanţă 10-15m).

2. Idem, dar cu elan de 4-5 m.3. Cu partener, repunerea mingii cu

piciorul prin cele trei procedee (alternativ,distanţă de 15-20 m, se execută cu ambelepicioare).

78


4. Idem, în care partenerul înainte de aprinde mingea execută o preluare corespunzătoare.

5.Repunerea mingii cu piciorul la punct fixsub formă de întrecere (10 mingi, ţinta la odistanţă de 30 m).

Indicaţii metodiceSe va urmări precizia repunerilor în joc cu

piciorul şi executarea acestora de către portardintr-o poziţie cât mai stabilă.

Jucătorii vor acorda mai mare atenţierepunerii mingii în joc din demi-volé, lovindmingea atunci când aceasta ia contact cu solul(nu se loveşte când mingea este în cădere saucând se desprinde de la sol).

CAPITOLUL III TACTICA JOCULUI DE FOTBAL

1. Definiţie9

Prin tactica jocului de fotbal înţelegem totalitatea acţiunilorindividuale şi colective, ale jucătorilor unei echipe desfăşurate atâtîn atac cât şi în apărare, concepute şi organizate eficient,respectând legile jocului (regulamentul de joc) şi trăsăturileconduitei sportive, în scopul obţinerii unui rezultat favorabil.

Rezolvarea eficientă a situaţiilor tactice înatac şi în apărare presupune, în primul rând, opregătire fizică şi tehnică optimă a jucătorilor,valorificarea potenţialului şi specificuluipregătirii echipei proprii, dar şi a carenţelorsesizate în pregătirea adversarilor.

După părerea specialiştilor, pregătireatactică este o componentă a antrenamentului cu undinamism crescut (poate cea mai dinamicăcomponentă a antrenamentului).

Prin pregătire tactică se însuşesc modalităţide organizare, pregătire şi desfăşurare aacţiunilor de atac şi apărare specificeconţinutului ramurilor de sport, potrivit uneianumite concepţii de participare în concursuri şiîn vederea obţinerii performanţei.

Având în vedere complexitatea deosebită atacticii şi a pregătirii acesteia, definirea

79


impune inventarierea componentelor, evidenţierearelaţiilor dintre ele şi finalitatea ce osolicită.

În sfera noţiunii de tactică se include deciîntreaga activitate raţională a jucătorilor,desfăşurată într-o succesiune impusă de jocul însine (faze de joc), prin anumite forme demanifestare, variante de aşezări în teren(sisteme de joc), cu ajutorul mijloacelor derealizare, şi anume: acţiunile tacticeindividuale şi colective, specifice atacului şiapărării.

2. Caracteristicile tacticiiTactica este raţională, determinată de

gândirea tactică. Pregătirea fiecărei acţiuni,prin anticiparea acesteia, duce la executareacelor mai eficiente procedee tehnice sau acţiunitactice. Eficienţa acţiunilor individuale şicolective este determinată de aportul selectiv şicreator al raţiunii.

Tactica este intercondiţionată multiplu,fiind dependentă de valoarea capacităţii motricegenerale şi specifice, de nivelul de însuşire atehnicii, de cunoştinţele teoretice şi deprofilul psihologic.

Tactica este elastică. Deşi pentru fiecarejoc se adoptă un anumit plan tactic, acesta sepoate schimba în funcţie de diferite situaţiicare pot interveni pe parcursul desfăşurăriicompetiţiei (condiţii meteo, valoareaadversarului, scor etc.).

Tactica este evolutivă, determinată de noitendinţe în plan teoretic şi metodic, de apariţiaunor noi procedee tehnice (stiluri personale), demodificări ale regulamentului de joc, toateacestea contribuind la evoluţia tacticii.

Sistematizarea tacticii cuprinde, atât pentruatac, cât şi pentru apărare, toate elementelecomponente, pe faze, forme, sisteme şi mijloaceindividuale şi colective de realizare, bazate perespectarea principiilor generale şi specifice(speciale). Astfel, prin aşezarea judicioasă atuturor elementelor componente, putem obţine oimagine clară a întregului conţinut al tacticiijocului de fotbal.

80


3. Sistematizarea tacticii jocului de fotbalSistematizarea tacticii (după I. Motroc şi V. Cojocaru,

1991)Tactica

Atac ApărareFa

ze

1.Intrarea înposesia mingii şitrecerea din apărareîn atac2. Pregătirea

şidesfăşurarea

1. Pierdereamingii şi lupta

pentru recuperare2. Replierea

rapidă, organizarea apărării şi lupta pentru recuperare

Forme

1. Contraatacul2. Atacul

rapid3. Atacul

poziţional4.Atacul în

1. Apărarea om la om2. Apărarea în zonă3. Apărarea combinată

Acţi

uni

Colective1. Pasa2. Schimbul de locuri (încrucişările)3. Un-doi-ulIndividuale1. Demarcajul2. Depăşirea individuală3. Deplasarea pe

Colective1. Schimbul de adversari2. Marcajul dublu3. Presingul

Individuale1. Marcajul2. Tatonarea3. Recuperarea mingii

Mome

nte

fixe

1. Lovitura de începere2. Loviturile libere - directe şi indirecte3. Cornerul4. Aruncarea de la margine5. Lovitura de pedeapsă6. Mingea de arbitru

Sist

em de

joc

Variante pentru atac Variante pentru apărare

3.1. Principiile tacticii jocului de fotbal

Principiile care stau la baza tacticiijocului de fotbal sunt grupate în două categorii(I. Motroc şi V. Cojocaru, 1991): principiigenerale şi principii specifice atacului şiapărării.

Principiile generale sunt următoarele:♦ trecerea rapidă din apărare în atac şi din

81


atac în apărare;♦ concentrarea atenţiei tuturor jucătorilor

la toate acţiunile din teren, pe toată duratajocului;

♦ reducerea numărului de greşeli tehnico-tactice pe toată durata jocului;80

81


♦ efectuarea tuturor acţiunilor în timp util;♦ anticiparea acţiunilor proprii, ale

coechipierilor şi ale adversarilor;♦ acordarea sprijinului reciproc în atac şi în

apărare;♦ preocuparea permanentă pentru realizarea

superiorităţii numerice atât în atac, cât şi înapărare;

♦ colaborarea permanentă între compartimente;♦ toată echipa atacă, toată echipa se apără.Principii specifice (speciale) pentru atac:♦ preocuparea permanentă pentru păstrarea

mingii în vederea pregătirii finalizării,înscrierii golului sau pentru temporizare;

♦ alternarea procedeelor tehnice şi aacţiunilor tactice pentru derutarea adversarului;

♦ acoperirea permanentă a direcţiilorprincipale de atac (poziţii, culoare sau zonefavorabile pregătirii finalizării);

♦ executarea în viteză cu adresă şi eficienţăa acţiunilor tehnico- tactice;

♦ evitarea conducerii excesive a mingii(folosirea doar în scop tactic ofensiv);

♦ schimbarea tempoului în desfăşurareaacţiunilor tactice în special în zona definalizare.

Principii specifice (speciale) pentruapărare:

♦ preocuparea continuă pentru îndepărtareapericolului şi intrarea în posesia mingii;

♦ asigurarea permanentă a echilibruluidefensiv;

♦ realizarea unei apărări „elastice” prinadaptarea permanentă a formelor şi sistemelor deapărare la intenţiile atacului advers.

3.2. Atacul3.2.1. Fazele atacului

Fazele atacului reprezintă succesiunea necesarăşi distinctă a acţiunilor individuale şicolective întreprinse de atacanţi, precum şirelaţiile dintre aceştia, de la intrarea înposesia mingii până la finalizare sau pierdereamingii. Ele sunt în număr de trei, şi anume:

Faza I - intrarea în posesia mingii şi

82


trecerea din apărare în atacTrecerea din apărare în atac poate fi

efectuată în funcţie de:♦ dispunerea momentană a adversarilor;♦ reacţia lor la pierderea mingii (presing);♦ direcţiile de deplasare a jucătorilor

proprii (demarcări, deplasări pe poziţiiviitoare, schimb de locuri);

♦ natura declanşării fazei I, degajareaportarului sau iniţierea ei de către jucătorulcare a recuperat mingea prin contraatac sau atacrapid.

Faza a Il-a - pregătirea şi desfăşurareaatacului

Acţiunile acestei faze se desfăşoară deobicei în zonele de la mijlocul terenului prin:

♦ atac rapid;♦ atac poziţional;♦ atac în circulaţie de minge şi jucători.Cu ajutorul acestor forme de atac se creează

posibilitatea ca echipa aflată în atac să seapropie de poarta adversă şi să încerce săfinalizeze.

Faza a III-a - finalizarea ataculuiPrintr-o succesiune de acţiuni tactice

individuale şi colective, jucătorii echipeiaflate în atac încearcă să finalizeze prin:

♦ şut la poartă (în urma unor centrări sau un-doi-uri);

♦ momente fixe (lovituri libere directe şiindirecte, corner, lovituri de la 11 m);

♦ situaţii surprinzătoare (mingi ricoşate dela adversar sau din bara porţii).

3.2.2. Formele ataculuiFormele atacului pot fi definite ca fiind

aspectele exterioare distincte şi necesare demanifestare a echipei, expresie a conţinutului(modul de organizare şi acţionare) în diferitemomente ale jocului, folosind întregul arsenal demijloace tehnico-tactice în scopul realizăriisarcinilor de joc în atac.

În jocul de fotbal întâlnim patru forme deatac:

1. contraatacul;

83


2. atacul rapid;3. atacul poziţional;4. atacul în circulaţie de minge şi

jucători.1. Contraatacul - prin această formă de

atac înţelegem acţiunea individuală sau colectivăexecutată prin surprindere, precizie şi în mareviteză, imediat după intrarea în posesia mingii(deposedare, preluare etc.), înainte caadversarii să se poată replia şi interveni.

Contraatacul poate fi iniţiat de portar saude oricare dintre jucătorii de câmp în funcţie desituaţia concretă de joc.

Folosirea contraatacului este apreciată deunii specialişti în mod diferit. O parte susţincă echipele mai modeste valoric folosesccontraatacul sporadic, ca urmare a adoptăriijocului pur defensiv şi distructiv. În cazul lor,atacul suferă din punct de vedere al organizării,iar aşa-zisul contraatac devine întâmplător. Înschimb, contraatacul organizat (gândit şijustificat), dar cu aplicare temporară şicondiţionată de existenţa anumitor împrejurărifavorabile, îndeplineşte toate condiţiile pentrua fi acceptat şi folosit.

Contraatacul organizat prezintă trei faze:iniţierea, desfăşurarea şi finalizarea.

La desfăşurarea contraatacului pot lua partefundaşii laterali participanţi direct şi lafinalizare, cât şi mijlocaşii când sunt folosiţica intermediari.

Iniţierea contraatacului poate fi efectuatăde către:

♦ portar, prin repunerea mingii în joc cutransmiterea ei către jucătorul cel mai bineplasat;

♦ orice jucător din apărare, printr-o pasăprecisă către unul dintre vârfurile de atac.

De reţinut este faptul că iniţiereacontraatacului trebuie declanşată rapid, prinsurprindere, cu mare precizie a pasei(degajării).

Desfăşurarea contraatacului: constă dinacţiunile sincronizate, în maximă viteză şiprecizie între 1-3 jucători, privitor la

84


angajarea jucătorilor celor mai avansaţi dinatac, cu pase medii sau lungi pe poziţiiviitoare, derutante, pe culoare libere etc.

Finalizarea contraataculuiUltima fază a contraatacului se efectuează

prin conducere, pătrundere şi şut la poartă, înviteză şi incisivitate. Finalizarea poate firealizată şi prin mingea primită din culoarullateral (fundaşul lateral sau vârful decontraatac obligat să se deplaseze spre culoarullateral, care centrează celuilalt vârf sau unuimijlocaş în plină viteză de pătrundere).

Cerinţe privind realizarea contraatacului:♦ gândirea tactică evoluată pentru a sesiza

situaţiile favorabile de iniţiere acontraatacului;

♦ promptitudine şi precizie a pasei decontraatac, precum şi demarcarea cu pătrundereape culoare libere a vârfurilor de contraatac curapiditate şi corectă preluare cu orice parte acorpului, conducere şi şut la poartă din viteză;

♦ prezenţa unor vârfuri de atac cu forţă depătrundere capabile să finalizeze acţiunile decontraatac în condiţii de adversitate extremă.

Aplicarea contraatacului este posibilă numaiîn anumite condiţii de joc şi cu anumiţijucători. În primul rând, antrenorul trebuie săaprecieze capacităţile jucătorilor,disponibilităţile lor pentru astfel de acţiuni şinumai după aceea va trece la instruirea acesteiforme de atac.

Sub aspect teoretic, trebuie să li se explicejucătorilor scopul contraatacului, situaţiile încare acesta se poate iniţia, formele şi fazelelui de desfăşurare.

În practică, se urmăreşte dezvoltareacalităţilor motrice şi a mijloacelor tehnico-tactice specifice contraatacului.

Privitor la pregătirea fizică, accentul va fipus pe dezvoltarea vitezei şi rezistenţei înregim de viteză, cu precădere la jucătoriivizaţi.

Din punct de vedere tehnic, se va acordaimportanţă învăţării şi perfecţionăriitransmiterilor la distanţe mari pentru portar şi

85


apărători, perfecţionării preluării din deplasare(în viteză), conducerii rapide a mingii şi aşutului la poartă din viteză şi în condiţii deadversitate.

2. Atacul rapid - reprezintă desfăşurareaîntr-un timp cât mai scurt a unor acţiuni tacticeindividuale şi colective simple, orientateincisiv spre poarta adversă printr-un număr de 3-6 pase.

Apariţia şi folosirea acestei forme de atac afost determinată de pregătirea fizică tot maibună a jucătorilor, de reducerea şi micşorareaspaţiilor de pătrundere spre poartă, de adoptareaapărărilor supraaglomerate etc. Depăşirea acestordificultăţi a fost considerată ca posibilă prinaplicarea atacului rapid, respectiv, printrecerea imediată şi în viteză din apărare înatac. Reuşita acestei acţiuni depinde în maremăsură de capacitatea jucătorilor de a gândirepede (analiză pe moment, decizie şi acţionarepromptă). Corecta şi rapida orientare şiapreciere permit atacanţilor să evite marcajele,să aleagă spaţiile şi culoarele libere, săgândească asupra acţiunilor impuse de fazarespectivă sau a celor următoare.

Formele prin care se realizează atacul rapidsunt: atacul simplu şi atacul prin acţiunicombinative.

Atacul simplu: se realizează prin 3-4 pase ladistanţe mari şi medii prin lansări şipătrunderi. El pretinde o mare precizie în trans-miterea mingii, precum şi exerciţii tehnico-tactice efectuate în viteză.

Atacul rapid prin acţiuni combinative serealizează tot printr-un număr redus de pase (4-6pase, transmise pe jos şi la distanţe medii saumici, directe, prin deviere, concomitent cudemarcări pe poziţii viitoare sau de sprijin.

Lucrul cel mai important este ca mingea săajungă pe traseul cel mai scurt şi liber, în ceamai mare viteză, în apropierea porţiiadversarului. La această acţiune pot participajucătorii din fiecare compartiment al echipei, înfuncţie de locul şi zona unde a fost recuperatămingea. Ca o particularitate a reuşitei atacului

86


rapid este surprinderea adversarului princursivitatea şi viteza acţiunilor, înainte caacesta să poată lua cele mai eficiente măsuri deapărare.

Orice încetinire, chiar în cazul avantajuluinumeric, uşurează sarcina apărătorilor în vederearegrupării.

3. Atacul poziţional - se aplică în cazulîn care contraatacul sau atacul rapid nu reuşeşteşi reprezintă organizarea jucătorilor în zonelecele mai depărtate de poarta proprie pe câtposibil supranumeric, pe un front cât mai larg,acţionând prin pase scurte sau medii, cufinalizare precisă în contextul colaborării între5-7 jucători.

Aceasta nu exclude folosirea paselor mailungi de pe o parte pe alta a terenului, pentruschimbarea culoarului de atac în vedereasurprinderii adversarului în inferioritatenumerică. Caracteristic acestei forme îi estemodul de acţiune a jucătorilor, şi anume,demarcarea spontană şi derutantă cu pătrunderiperpendiculare sau oblice spre poartă, care potfavoriza schimburile de locuri, încrucişările şiun-doi-urile.

Cerinţe:9

♦ utilizarea celor mai potrivite procedeetehnice de pasare şi preluare pe suprafeţe maireduse, în condiţii de luptă directă cuadversarul;

♦ surprinderea apărării prin pase, pătrunderişi demarcări spontane şi derutante;

♦ în cazul nereuşitei unei acţiunipregătitoare finalizării, se va evitaaglomerările inutile pe o porţiune de teren.Insistenţa individuală de depăşire cu mingea estede obicei sortită eşecului, în consecinţă esteindicată scoaterea mingii în afara zonei definalizare la poartă, pentru reluarea ataculuipoziţional.

La baza atacului poziţional se află pasele,cărora li se va acorda ponderea necesară înprocesul instruirii. În cadrul acestei forme deatac, pasele au o serie de particularităţi:precizie deosebită, intensitate controlată,

87


executate de obicei spre poziţii viitoare acoechipierului, respectiv demarcajul acestuia înmod justificat tactic.

4.Atacul în circulaţie de minge şi jucători -reprezintă acţiunea colectivă desfăşurată înalternanţă cu atacul poziţional, în carejucătorii, pentru păstrarea mingii sau adesfacerii sistemului de apărare advers şicrearea culoarelor de şut, îşi pasează mingea pepoziţii viitoare, schimbându-şi locurile pedirecţii oblice şi perpendiculare spre poartă (înmod repetat).

Acţiunile pot fi desfăşurate cu precădere înzonele porţii adverse numai de către jucătorii cumare capacitate de efort, cu o tehnică foartebună, cu o deosebită orientare în teren, şi cu unsimţ de anticipare şi intuiţie dezvoltat. Înacest fel, jucătorii au posibilitatea să apliceruperile de ritm atât în viteza deplasărilor, câtşi în rapiditatea pasării mingii. Duratacirculaţiei de minge şi jucători este mai redusădecât cea a atacului poziţional.

Echipa care foloseşte această formă de atacîşi asumă însă şi riscuri mari, deoarece la eaparticipând şi mijlocaşii (uneori şi fundaşiilaterali), la prima deposedare sau intercepţie,poate fi surprinsă de declanşarea contraataculuiadvers.

3.2.3. Acţiuni tactice colective de atacAcţiunile tactice colective în atac sunt, în

esenţă, mijloace prin care se realizează scopulfinal al atacului - marcarea golului.

Ele se constituie din acţiunile coordonate adoi sau mai mulţi jucători, care urmărescdepăşirea adversarului în vederea obţinerii unuiom liber capabil să finalizeze. Aceste acţiuni serealizează cu ajutorul procedeelor tehnice demişcare în teren, de preluare şi transmitere amingii, de conducere şi şut la poartă. Înexecutarea lor se va ţine seama de regulileacţiunilor tactice individuale. Deci, la bazaacţiunilor tactice colective pentru atac stauprocedeele tehnice şi acţiunile tacticeindividuale, motiv pentru care ele trebuie binecunoscute în urma unui proces de instruire

88


continuu, repetate şi perfecţionate până laînalta măiestrie.

PasaEste componenta tactică cea mai importantă

pentru organizarea şi desfăşurarea atacului.Pasa constă în transmiterea conştientă a

mingii de la un coechipier la altul, în timp utilşi în aşa fel încât jucătorul s-o poată jucaimediat, fără să fie nevoit să execute mişcări înplus pentru preluare şi pasare.

Pasa este cea mai simplă acţiune tacticăcolectivă din atac şi este cel mai des întâlnităatât pe timpul instruirii, cât şi în joc,întrecând cu mult numărul loviturilor la poartăsau al conducerilor de minge etc.

Prin esenţa lui tehnico-tactică, acestelement prezintă o variată gamă de procedee, dela cele clasice până la variante individuale demare măiestrie. Pentru realizarea pasei estenecesară prezenţa coechipierului, viteza şidirecţia sa de deplasare, specificul acţiuniitactice colective înscrisă în faza, forma şisistemul de joc, plasamentul şi număruladversarilor, condiţiile atmosferice, stareaterenului etc.Clasificarea paselor (din punct de vedere tactic)

Clasificarea paselor• pasa scurtă

După distanţă • pasa medie• pasa lungă

Continuarea tabelului din p. 87După direcţie • pasa înainte sau în adâncime

• pasa în diagonală• pasa laterală (dreapta-stânga)• pasa înapoi

După traiectorie

• pasa pe jos• pasa semiînaltă• pasa pe sus sau cu boltă

După poziţia coechipierului

• pasa la picior (direct coechipierului)• pasa pe poziţie viitoarePasa scurtă oferă cea mai mare precizie şi

viteză de transmitere a mingii. Caracteristic îieste posibilitatea intrării în posesia mingiifără oprire sau preluare cu sine.

Pasa mijlocie (medie) se foloseşte de obicei înrealizarea atacului în zona de finalizare şiuneori în realizarea contraatacului cu

89


intermediar.Pasa lungă se foloseşte în raport cu scopul

tactic urmărit în faza, forma şi sistemul aplicatdupă cum urmează:

- Degajarea este executată de obicei de cătreportar sau unul din linia de fundaşi. Prindegajarea lungă fără adversar (chiar în afaraterenului) se rezolvă o situaţie limită lapropria poartă, prin care se oferă şi un momentde respiro în cazul când atacul adversarului afost insistent, furibund şi de mai lungă durată.Degajarea cu adresă însă, spre un mijlocaşavansat sau a unui atacant demarcat perpendicularspre poartă sau în diagonal, poate constituiiniţierea şi finalizarea unui contraatac.

- Lansarea este specifică jucătorilor aflaţi înmijlocul terenului. Ea constă din transmitereamingii în adâncime spre un jucător atacant(fundaş de margine lansat pe extremă), ce selansează în diagonal neobservat de apărători.

Lansarea poate fi executată atât spre unjucător nemarcat, dar şi spre unul marcat. În celde-al doilea caz, atacantul trebuie să primeascămingea pe partea opusă acţiunii apărătorului. Înmomentul primirii mingii, el o protejează cucorpul, continuând controlul mingii prin driblingurmat de finalizare.

- Deschiderea reprezintă transmiterea mingii dinzona centrală a terenului propriu spre un jucătordin culoarul de margine, deci oblic, spremarginile terenului. Deschiderea în zona definalizare nu este indicată, deoarece ar întârziasau frâna finalizarea atacului.

Folosirea deschiderii din propria zonă saudin mijlocul terenului, respectiv prin lărgireafrontului de atac creează în sistemul de apărarebreşe, culoare secundare, prin care se potinfiltra jucătorii liniei de atac şi finalizadirect din preluare sau în urma unor acţiunitactice culoarele desfăşurate rapid şi derutant.

- Centrarea constă în transmiterea mingii dinculoarele margine spre interior, respectiv spresuprafaţa de pedeapsă, de către înaintaşi saufundaşi laterali urcaţi în atac. De obicei,jucătorul care a fost lansat, se află în luptă cuadversarul (corp la corp sau urmărit de aproape),

90


timp în care trebuie să menţină controlul mingiiîn viteză, dar şi să-şi pregătească centrarea. Înfuncţie de situaţie (viteză, loc, direcţie deînaintare etc.), extrema poate centra spre zonadin faţa porţii de jos, la semiînălţime sau pesus pentru lovitura cu capul. Şutul la poartă cupiciorul poate fi efectuat şi fără preluare sauprin deviere. Lovitura cu capul, la mingea venitădin centrare, poate fi şi ea efectuată prindeviere.

Pasa înainte sau în adâncime se execută, de obicei,în zonele jumătăţii adverse, pe culoarul centralşi poate constitui chiar pasa decisivă, din carese poate înscrie (precedată sau nu de dribling).

Pasa înapoi se foloseşte în mai multe situaţii:♦ pătruns în zona de finalizare, jucătorul

este atacat insistent de un apărător, pe careconsideră că nu-l poate depăşi pentru a nu riscapierderea mingii, pasează înapoi unui coechipierdemarcat;

♦ când atacantul, intrând în zonă, găseşte înfaţa porţii o apărare supraaglomerată şi bineînchisă, atunci pasează înapoi pentru a refaceatacul (atac poziţional) sau a-l canaliza pe altădirecţie, precum şi de a-i scoate pe apărătorimai în faţă;

♦ când atacantul a pătruns prea mult, până înapropierea liniei de poartă sau în preajmaporţii, el nu mai are şansa de a şuta sprepoartă. În această situaţie, urmărit cu atenţiede ceilalţi jucători din linia de atac, posesorulmingii pasează înapoi cu precizie unuicoechipier, care pătrunde cu faţa spre minge şipoartă şi şutează cu piciorul, sau cu capul de peloc, din săritură sau din plonjon. În situaţieextremă (dezechilibrat sau stânjenit de un marcajstrict), execută o pasă înapoi fără adversă. Înacest caz, unul dintre atacanţii mai apropiat defază, pătrunde şi finalizează. Portarul fiindmarcat eventual de aglomerarea propriilorapărători nu mai poate interveni;

♦ pasa înapoi se mai poate efectua şi dinpropria jumătate de teren, la portar, când asupraposesorului mingii (şi a altor fundaşi) se aplicăpresingul.

91


6. Pasa laterală este folosită în general înurmătoarele situaţii:

♦ pentru un moment de respiro acordat uneiasau la două linii de jucători;

♦ pentru atragerea (scoaterea) apărătorilorspre terenul propriu;

♦ în faza de finalizare ca pasă decisivă;♦ în realizarea depăşirii apărătorilor

(fundaşilor) prin un-doi-uri etc.7. Pasa în diagonală se foloseşte pentru

schimbarea jocului de pe o parte pe cealaltă înscopul de a descumpăni şi surprinde apărarea.Pasele în diagonală mai pot fi folosite înrealizarea contraatacului sau atacului rapid.

8.Pasa la picior constă din transmiterea mingiidirect la coechipier cu mare precizie şi pepartea corpului liberă de marcaj (în caz că estemarcat), la distanţă convenabilă (de mică, celmult medie). Cel care o primeşte, dacă poateconstitui un intermediar, o poate transmite altuijucător chiar prin deviere, conferind astfelcontinuitatea acţiunii (jocului) tacticeîntreprinse.

9. Pasa pe poziţie viitoare (la întâlnire) este unadin acţiunile tactice cerute de jocul moderndesfăşurat în viteză. Nu puţini dintre jucătoriaşteaptă mingea pe loc, în vederea preluării,oferind adversarilor posibilitatea să se apropieşi chiar să intervină prin deposedare. În acestcaz, atât posesorul mingii, cât mai ales cel careurmează să primească pasa trebuie să-şi intuiascăreciproc intenţiile. Cel de-al doilea va trebuisă se demarce prin surprindere pe direcţiifavorabile primirii pasei pe poziţie viitoare.

Pentru reuşita paselor pe poziţii viitoaretrebuie avute în vedere următoarele:

♦ să fie executate cât mai variat, folosindtoate procedeele de lovire a mingii cu piciorul,cu capul, şi a devierilor;

♦ să fie transmisă în timp util, cuintensitatea cea mai potrivită şi pe direcţia ceamai favorabilă preluării, fără riscul de a fiinterceptată;

♦ să fie precedată de mişcări înşelătoare,pentru a nu se demasca intenţia;

92


♦ să fie executată cu procedeul tehnic celmai adecvat situaţiei de joc.

Mijloace pentru învăţarea paselor1. Pasarea mingii între doi jucători de

pe loc din joc de glezne, cu ieşire înîntâmpinarea mingii şi retragere (cu preluare,distanţă 10-15 m, 3-4 min., procedee diferite depasare, se execută cu ambele picioare).

2. Acelaşi exerciţiu, în care se paseazădirect fără preluare.

3. Pasarea mingii între doi jucători dindeplasare pe lungimea terenului; distanţa întrejucători de 8-10 m, se execută o jumătate deteren în alergare uşoară, iar cealaltă jumătateîn alergare % (4 lungimi de teren, cu preluare,se execută cu ambele picioare).

4. Acelaşi exerciţiu în care se paseazădirect fără preluare.

5. Pasarea mingii între doi jucători dindeplasare, menţinând distanţa de 10 m între ei,cu preluare, conducere, mingea fiind transmisă laîntâlnire, pe poziţie viitoare (4 min., seexecută cu ambele picioare).

6.Jucătorii sunt dispuşi câte 5 într-un cerccu diametrul de 10-12 m, iar un „căpitan” estesituat în centrul cercului. Aceştia vor executapase succesive cu „căpitanul” în sensul acelor deceas, iar după un tur complet vor schimba sensul;după 4-6 tururi este schimbat jucătorul dincentrul cercului.

7. Doi jucători la minge, distanţă de 10m între ei; un jucător conduce mingea 5-6 m, dupăcare o pasează la întâlnire (pe poziţieviitoare), partenerului care o preia, conduce şipasează în acelaşi mod, continuându-se exerciţiul(10-15 repetări de fiecare).

8. Jucătorii sunt dispuşi câte 3,respectiv 2 atacanţi pe linia de centru şi unapărător în faţa lor la 2-3 m; atacanţii sedeplasează spre poartă cu pase în 2 dindeplasare, iar apărătorul se retrage cu spatelespre poartă tatonând, iar în apropiereasuprafeţei de pedeapsă un atacant va efectua odeschidere (pasă) pentru coechipier, acestaîncercând să finalizeze; se execută 8-10 repetări

93


pentru fiecare, iar apoi se schimbă rolurile.9. Exerciţii pentru finalizare în

suprafaţa de pedeapsă, din centrare de pemarginea terenului cu rezolvarea acţiunilor de 1contra1 (pasă pe poziţie viitoare pentru centrare,adversar pasiv, 10-15 execuţii pentru fiecare).

10. Jucătorii execută finalizareacontraatacului din pasă lungă, executată deportar cu adversar pasiv (se pleacă de la centrulterenului, 10-15 repetări pentru fiecare).

Indicaţii metodicePasele se vor executa respectând cerinţele de

bază ale acestora, punându-se accent pe folosireaambelor picioare.

Schimbul de locuri (încrucişările)Pentru a depăşi marcajul strict, linia de

atac recurge la schimbul de locuri cu ajutorulpaselor pe poziţii viitoare. Acest schimb serealizează după transmiterea mingii, printr-odeplasare în viteză pe o poziţie viitoare, înlocul spre care coechipierul care primeşte mingeas-ar fi putut deplasa.

Mijloace pentru învăţarea schimbului delocuri (încrucişări)

1.Jucătorii sunt dispuşi pe perechi în linie,pe linia de centru a terenului, la o distanţă de5-10 m; din alergare uşoară către poartă, lasemnal sonor, vor executa schimbul de locuri (8-10 execuţii pe fiecare jumătate de teren).

2. Rezolvarea unor acţiuni 2 contra 1fără minge, în care atacanţii, la semnal sonor,execută schimbul de locuri (alternativ, 8-10execuţii pentru fiecare).

3. Acelaşi exerciţiu în care introducemmingea şi un alt jucător care va executacentrarea pentru finalizare (alternativ, 8-10execuţii pentru fiecare).

4. Rezolvarea unor acţiuni 2 contra 2,fără minge, în care atacanţii, la semnal sonor,execută schimbul de locuri (alternativ, 8-10execuţii pentru fiecare pereche de jucători).

5. Acelaşi exerciţiu, în care introducemmingea şi un alt jucător, care va executa

94


centrarea pentru finalizare (alternativ, 8-10execuţii pentru fiecare pereche de jucători).

6. Finalizarea unor momente fixe de joc(corner, lovituri libere), cu accent pe schimbulde locuri (5 min. cu adversar pasiv).

7. Jucătorii sunt dispuşi câte 3 într-osuprafaţă delimitată; din alergare uşoară, lasemnal sonor, vor executa încrucişări schimbândcontinuu direcţia de deplasare după 3-4 m (20repetări pentru fiecare).

8. Acelaşi exerciţiu, dar în condiţii deadversitate (cu 3 apărători pasivi).

Indicaţii metodiceSe va pune accent pe creşterea vitezei de

deplasare înainte de efectuarea schimbului delocuri (încrucişări).

Un-doi-ul (dă şi du-te)Este un alt mijloc de realizare a tacticii

colective de atac, prin care se poate anihilaintervenţia unui jucător. Depăşirea esterealizată prin pasă la un coechipier, apariţia înspatele adversarului cu pătrundere spre poartă,reprimirea pasei şi şut. Acţiunea se desfăşoarăpe spaţii reduse, de obicei în spaţiul de poartăcontra apărărilor aglomerate, având la bază pasape poziţie viitoare.

Mijloace pentru învăţarea un-doi-ului1. Jucătorii sunt dispuşi faţă în faţă pe

linia de poartă, la o distanţă de 3-4 m, şi vorexecuta pase în 2 din deplasare pe toată lungimeaterenului (4-6 lungimi de teren, se execută cuambele picioare).

2. Jucătorii sunt dispuşi faţă în faţă,la o distanţă de 3-4 m, şi execută 2-3 pase îndoi din deplasare, până în dreptul unui jalonunde vor executa un-doi-ul (20-25 repetări).

3. Acelaşi exerciţiu, dar cu trei jaloaneaşezate în linie, la o distanţă de 4 m.

4. Acelaşi exerciţiu, dar în condiţii deadversitate, cu un apărător pasiv şi cufinalizare.

5. Finalizări în urma un-doi-ului efectuat îndiferite zone ale terenului (în apropiereasuprafeţei de pedeapsă), cu adversar pasiv

95


(alternativ, 20-25 execuţii pentru fiecarepereche de jucători).

Indicaţii metodiceJucătorii trebuie să execute rapid un-doi-ul

în scopul fixării şi derutării apărătorului.În condiţiile penultimului apărător,

atacanţii trebuie să fie atenţi la evitareaofsaidului, prin transmiterea rapidă a mingii.

3.2.4. Acţiuni tactice individuale de atacPentru realizarea scopului final - marcarea

golului -, contribuţia fiecărui jucător prinacţiunile sale tactice (în contextul celor aleechipei) este vitală.

În acest sens, în atac întâlnim următoareleacţiuni tactice individuale:

DemarcajulDemarcarea este acţiunea pe care jucătorul în

atac o efectuează pentru a scăpa de sub marcajuladversarului şi de a ocupa o poziţie nouă în carepoate acţiona mai liber. Demarcarea este directăşi indirectă.

- Demarcarea directă este o formă activă deacţiune a atacantului, determinată de voinţa sade a se desprinde de adversar.

- Demarcarea indirectă se realizează fără voinţaactivă a atacantului, datorită unei acţiunireuşite a altuia dintre atacanţii învecinaţi,care atrage spre el pe apărătorul care marcasepână atunci pe coechipierul său.

Cerinţele pentru reuşita demarcării sunt:♦ atacantul să fie în permanenţă atent la joc;♦ viteza de demarcare să crească pe măsură ce

mingea intră în posesia coechipierului şi seapropie de poarta adversă;

♦ deplasarea să se facă în spaţiile libere,în vederea sprijinirii coechipierului cu mingea;

♦ să se facă la momentul oportun, pentru a nutrăda intenţia, realizând desprinderea deadversar prin surprindere;

♦ să fie precedată de fentă.Pentru executarea şi reuşita demarcării, se

cere din partea jucătorului să posede o serie decalităţi, şi anume:

♦ un start brusc şi rapid, precum şi o

96


rezistenţă în regim de viteză bună;♦ temeinică însuşire a procedeului;♦ hotărâre şi perseverenţă;♦ spirit de colaborare şi clarviziune.Demarcarea este o armă indispensabilă a

atacului. Ea este necesară, deoarece asigurăspectaculozitatea jocului, îi dinamizează, îimăreşte ritmul, îl face mai viu. Ea măreşteposibilităţile jucătorilor echipei în atac,mărind şansele de reuşită în acţiunile lorofensive. Prin demarcarea jucătorilor, se creeazăo continuitate a acţiunilor ofensive fără a fistânjeniţi de adversar.

În lupta dintre atac şi apărare se urmăreştepermanent crearea superiorităţii numerice. Acestase realizează în primul rând prin demarcare. Înafară de aceasta, o bună demarcare a atacanţilorare un efect psihologic nefavorabil asupraapărătorilor adverşi. Ea creează derută, confuzieîn apărarea adversă.

Demarcarea trebuie însuşită de către toţijucătorii, pentru a şti să o folosească atuncicând echipa este în atac. Jucătorii apărători sedemarcă, în special, pentru a primi mingea de laportar şi pentru a iniţia şi continua acţiuniofensive. Jucătorii înaintaşi se demarcă, înprimul rând, pentru a primi mingea de lacoechipieri şi pentru a finaliza, dacă se poate,printr-un număr cât mai mare de goluri.

Mijloace pentru învăţarea demarcajului1. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi faţă

în faţă la o distanţă de2 m, pe o suprafaţă de teren delimitată; aceştiaaleargă umăr la umăr, iar la semnal sonor unuldintre ei va executa demarcări succesive, iarcelălalt va încerca să contracareze acesteacţiuni (marcaj). Se execută 20-25 repetăripentru fiecare, cu apărător pasiv.

2. Acelaşi exerciţiu, în care seintroduce mingea.

3. Jucătorii sunt dispuşi câte 3, doi pelinia suprafeţei de pedeapsă (un atacant şi unapărător), iar un alt atacant se află la 30-35 mde poartă cu mingea; acesta trimite mingea cătrecoechipier, care execută o demarcare urmată de

97


intrarea în posesie şi finalizare (alternativ,10-15 repetări pentru fiecare atacant, apărătorpasiv).

4. Acelaşi exerciţiu, dar cu 5 jucători(rezolvarea acţiunii de finalizare 3 contra 2).

5. În suprafaţa de pedeapsă, 3 perechi dejucători în care atacanţii încearcă să se demarcepentru finalizare, iar apărătorii să îi marchezepe aceştia (din corner, lovituri libere,apărători pasivi, 20-25 repetări pentru fiecarepereche de jucători).

Indicaţii metodiceJucătorii vor pune accent atât pe învăţarea

demarcajului (atacanţii), cât şi pe învăţareamarcajului (apărătorii).

Depăşirea individualăDepăşirea individuală este acţiunea tactică

individuală prin care posesorul mingii, folosinddiferite procedee tehnice, trece de unul sau maimulţi adversari, în scopul realizării uneisarcini ofensive.

Depăşirea constă din complexe de procedeetehnice şi se realizează prin valorificarea unorcalităţi motrice, în special viteză, îndemânare,mişcări fără minge (deplasări în vedereacontrolului mingii) şi forţă. Complexele deprocedee tehnice care se execută în lanţ cuprindmişcări cu mingea (conducere, fente simple sauînlănţuite, protejare).

Reuşita depăşirii este condiţionată de:♦ varietatea şi gradul de însuşire a

procedeelor tehnice;♦ viteza de execuţie a acestor procedee;♦ gândirea tactică a jucătorului;♦ valoarea adversarului împotriva căruia se

efectuează.Nu trebuie uitat faptul că depăşirea

individuală nu reprezintă decât o acţiuneparţială a jocului în atac, care trebuie să seîncadreze în tactica colectivă. De aceea,depăşirea poate fi considerată ca reuşită numaidacă executantul ei a valorificat situaţiafavorabilă ce s-a creat după executarea ei.

Mijloace pentru învăţarea depăşiriiindividuale

98


1. Din alergare uşoară, fără minge, înlinie dreaptă, la semnal sonor, jucătorii executăschimbări de direcţie, simulând depăşireaadversarului (20-25 repetări).

2. Acelaşi, dar se introduce mingea.3. Jucătorii sunt dispuşi câte 3 în şir

pe linia de poartă; aceştia vor conduce mingeaprintre jaloane (aşezate la 2 m unul de altul),pe o distanţă de 10 m, simulând depăşireaindividuală a adversarului, iar la întoarcere vorconduce mingea în linie dreaptă, în vitezămaximă, lăsând mingea următorului executant şi sedeplasează la coada şirului (10 repetări pentrufiecare).

4. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi unullângă celălalt, pe linia de poartă; unul dintrejucători va conduce mingea accelerând în liniedreaptă până la 15 m, executând depăşireaadversarului în viteză, după care partenerul îlurmăreşte, la întoarcere schimbând rolurile(apărător pasiv, se execută 10 repetări pentrufiecare).

5. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi,faţă în faţă, cel cu mingea la 25-30 m de poartă,iar apărătorul în marginea suprafeţei depedeapsă; se execută conducerea mingii, depăşireaapărătorului pasiv şi finalizare (10-15 repetăripentru fiecare, alternativ).

Indicaţii metodiceSe va pune accent pe depăşirea apărătorului

în mare viteză şi prin folosirea unui procedeutehnic corespunzător.

Deplasarea pe poziţie viitoareÎn jocul modern, pentru a oferi cursivitate

şi eficienţă atacului, jucătorii trebuie săînţeleagă, în primul rând, importanţa şieficienţa acestei acţiuni tactice individualefără minge.

Cerinţe:9

♦ gândire tactică clară;♦ intuirea acţiunilor apărării;♦ capacitatea de apreciere în ansamblu a

situaţiei concrete din teren (vedere deansamblu);

99


♦ alegerea spontană a culoarului cel maifavorabil de pătrundere (pe diagonală sauperpendicular pe poartă) pentru a prelua mingea,conducere şi pasă tot pe o poziţie viitoare(condiţie ideală) sau pentru finalizare, dacăjucătorul se află în această posibilă fază.

Mijloace pentru învăţarea deplasării pepoziţie viitoare

1. Jucătorii dispuşi liber în teren fărăminge execută deplasări în alergare accelerată pedistanţe de 5-10 m.

2. Acelaşi exerciţiu, dar cu partener, încare unul dintre jucători execută o deplasare pepoziţie viitoare la semnal sonor (alternativ, 8-10 repetări pentru fiecare).

3. Acelaşi exerciţiu, în care seintroduce mingea (distanţă între parteneri de 3-4m, alternativ, 10-15 repetări pentru fiecare).

4.Jucătorii sunt dispuşi pe perechi, la odistanţă de 15-20 m; jucătorul cu mingea aflat pelinia de centru va transmite mingea la întâlnirecoechipierului care se va deplasa pe poziţieviitoare, pentru intrarea în posesia mingii şifinalizare (alternativ, 10-15 repetări pentrufiecare).

5. Acelaşi exerciţiu, în care seintroduce un apărător pasiv (alternativ, 10-15repetări pentru fiecare).

Indicaţii metodiceMingea va fi transmisă folosind procedeul

tehnic şi piciorul corespunzător situaţiilorapărute în cadrul exerciţiilor.

Se va pune accent pe respectarea cerinţelorde bază ale executării paselor şi deplasăriijucătorilor pe poziţie viitoare.

Loviturile libereCa acţiuni tactice individuale pentru atac,

executate în zonele de la mijlocul terenului, nuau o importanţă atât de mare ca celelalte de caredepind în mare măsură pregătirea şi finalizareaatacului. Putem reţine, însă, că loviturilelibere executate din preajma liniei de 16 m(lovituri directe) sau cele executate dininteriorul suprafeţei de pedeapsă (lovituri

100


indirecte) prezintă o importanţă deosebită. Dinacest punct de vedere, trebuie să ne referim nunumai la executantul în sine, de a cărui tehnicădepinde finalizarea, ci şi la ceilalţi atacanţicare prin plasament sau acţiuni fără minge potinfluenţa decisiv marcarea golului.

Din lipsa unui foarte bun şi constantexecutant al loviturilor libere, trebuie formaţicel puţin 3-4 jucători care să participe cueficienţă la schemele învăţate şi să poatăfinaliza. Pregătirea şi gândirea tactică afiecărui participant la loviturile libere vordetermina eficienţa execuţiei lor (cu sau fărăminge).

3.3. Apărarea3.3.1. Fazele apărării

Fazele apărării reprezintă succesiunea obiectivăa acţiunilor individuale şi colective întreprinsede apărători, precum şi relaţiile dintre aceştia(inclusiv portarul), din momentul pierderiimingii până la recuperarea ei. Cele trei faze aleapărării sunt:

Faza I - pierderea mingii şi lupta pentrurecuperare

În momentul în care mingea a fost pierdută,echipa trece în apărare (indiferent de zonaterenului în care se întâmplă acest lucru) şi vaacţiona cu hotărâre maximă pentru recuperarea eiprin deposedare, aplicând:

♦ presingul;♦ marcajul om la om;♦ dublajul;♦ tatonarea.Faza a Il-a - replierea rapidă, organizarea

apărării şi lupta pentru recuperareDacă faza I nu reuşeşte, jucătorii aflaţi în

apărare se repliază cât mai rapid şi folosindpresingul sau apărarea combinată încearcă săînchidă culoarele pe care adversarii ar putea săse apropie de zona finalizării pe poartă.

Faza a III-a - organizarea apărării imediate,lupta pentru recuperarea mingii şi apărareaporţii

În cazul în care echipa aflată în atac a

101


ajuns în zona finalizării la poartă, echipaaflată în apărare, prin apărare combinată sau înzonă, va încerca să închidă culoarele depătrundere sau şut la poartă, concomitent culupta pentru reintrare în posesia mingii.

Tot în cadrul acestei faze vor trebui luatecele mai potrivite soluţii defensive pentrurezolvarea următoarelor situaţii:

♦ lovituri libere;♦ cornere şi aruncări de la margine din

apropierea porţii;♦ lovituri de la 11 m;♦ situaţii surprinzătoare (mingi ricoşate din

bara porţii sau din jucători).

3.3.2. Formele apărăriiFormele apărării reprezintă aspectele exterioare

distincte şi necesare de manifestare a echipei,expresie a conţinutului (modul de organizare şiacţionare) în diferite momente ale jocului,folosind întregul arsenal de mijloace tehnico-tactice în scopul realizării sarcinilor de joc înapărare.

Astfel, în jocul de fotbal întâlnim treiforme de apărare:

♦ apărare om la om;♦ apărare pe zonă;♦ apărare combinată.1. Apărarea om la om - este forma de

apărare în cadrul căreia unul sau mai mulţijucători (ai echipei aflate în apărare)acţionează asupra posesorului mingii, concomitentcu acţionarea şi asupra

102


celorlalţi atacanţi ai echipei adverse,susceptibili de a primi mingea, printr-un marcajstrict sau apropiată supraveghere, cu tendinţă dedeposedare directă sau intercepţie. Apărarea omla om se realizează prin acţiunea tacticăcolectivă - presingul practicat în funcţie deevoluţia scorului sau pe parcursul întreguluijoc. Folosirea apărării om la om cere din parteajucătorilor o mare capacitate de efort, abilitateîn deposedări, simţul anticipării şi intuiţieifoarte bine dezvoltate şi superioritatea în luptaaeriană pentru minge.

Numărul jucătorilor care pot lua aceastăformă de apărare este determinat de cerinţelejocului astfel:

♦ sistemul de joc folosit în atac de cătreadversar;

♦ numărul şi valoarea de excepţie ajucătorilor adverşi;

♦ evoluţia momentană a scorului;♦ necesitatea imperioasă de intrare în

posesia mingii;♦ intenţia de a nu primi gol în prima treime

a reprizei I.2. Apărarea în zonă - reprezintă modul de

organizare a jucătorilor în apărare prin carefiecare răspunde de o anumită zonă din teren,supraveghind şi urmărind atacanţii care intră înzona respectivă.

Apărarea în zonă cere din partea jucătorilorun dezvoltat simţ al plasamentului şi o justăapreciere a intenţiilor şi posibilităţiloradversarilor. Apărătorul îşi păzeşte strict zonasa, dar acţionează şi în zonele vecine dacăsituaţia de joc o cere.

Apărarea în zonă prezintă următoareleavantaje:

♦ apărarea împotriva atacului în circulaţieadversă şi combinaţiilor bazate pe pătrunderiindividuale;

♦ obligă pe adversar să tragă la poartă de ladistanţă;

♦ surse mai mari de interceptare a mingii.Dar această formă de apărare prezintă şi o

serie de dezavantaje:

103


♦ este vulnerabilă în faţa contraataculuiadvers;

♦ este ineficace în faţa unor trăgătorifoarte buni de la distanţă;

♦ în general, deposedarea adversarului deminge se bazează mai mult pe greşelileadversarului decât pe acţiunea în sine - luptapentru deposedare;

♦ datorită caracterului său colectiv,acoperind o zonă mai mare de teren, oferă„portiţe” de scădere a responsabilităţilorindividuale, jucătorii recunoscându-şi mai greugreşelile comise.

3.Apărarea combinată este modul de organizareîn care o parte dintre apărători (cei mainumeroşi) acţionează în virtutea principiilor şiregulilor tactice specifice apărării pe zonă, iarcealaltă parte conform celor apărării om la om.

Această formă de apărare asigură concomitent,pe de o parte, acoperirea unor zone maiîndepărtate de locul unde se dispută mingea, iarpe de altă parte, marcajul strict (om la om) aladversarilor imediat apropiaţi de minge.Disocierea în acţiune a echipei din apărare estedoar aparentă, deoarece jocul echipei în ansamblueste absolut colectiv, formele diferite aplicatede părţi ale echipei au acelaşi scop: recuperareamingii, iar în caz de nereuşită, întârziereaacţiunilor atacanţilor şi în ultimă instanţăapărarea porţii.

Calitatea jocului de apărare, respectiveficienţa lui, este dată tocmai de caracterulcolectiv unitar prin diversitate. O apărare fermăşi elastică nu poate fi realizată numai prinmarcajul om la om, fără să se ţină seama deavantajele apărării pe zonă, dar nici folosireaexclusivă a zonei fără marcajul om la om nu estede conceput.

Apărarea combinată este aplicată de obicei întoate zonele terenului, mai puţin în zona demaximă securitate a porţii (suprafaţa depedeapsă), unde este indicat să se apliceapărarea om la om.

3.3.3. Acţiuni tactice colective de apărare

104


Schimbul de adversariÎn cazul folosirii ca formă, apărarea pe zonă

sau combinată, în propria jumătate de teren şimai ales în suprafaţa de pedeapsă, schimbul deadversari se dovedeşte o acţiune tacticăcolectivă eficientă şi adecvată. În acest fel, sepot contracara schimbul de locuri şi un-doi-urileexecutate de atacanţi, fără ca fundaşii (mai alescei din zona centrală a terenului) să fie luaţiprin surprindere.

Mijloace pentru învăţarea schimbului deadversari

1. Pe perechi, fără minge, atacanţiiexecută schimbul de locuri, iar apărătoriischimbul de adversari (alternativ, 10-15 repetăripentru fiecare pereche, în suprafaţa depedeapsă).

2. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi, înlinie, la centrul terenului, la o distanţă de 5-10 m; din alergare uşoară, retrăgându-se cuspatele spre poartă, la semnal sonor, vor executaschimbul de adversari (alternativ, 10-15 repetăripentru fiecare pereche).

3.Jucătorii sunt grupaţi câte 5, unul pelinia de centru cu mingea, iar ceilalţi la 20-25m de poartă, situaţi lateral la 4-6 m, respectiv2 atacanţi şi 2 apărători; jucătorul cu mingea ova transmite în suprafaţa de pedeapsă spre unuldintre atacanţi, apărătorii executând schimbul deadversari în funcţie de fază (alternativ, 10-15repetări pentru fiecare pereche).

4.Centrări de pe marginea terenului şiexecutarea unor momente fixe de joc în suprafaţade pedeapsă, cu accent pe respingerea mingiilorde către apărători, după ce au executat schimbulde adversari (alternativ, 10-15 repetări pentrufiecare pereche).

Indicaţii metodiceSe va pune accent pe sincronizarea

apărătorilor în momentul executării schimbului deadversari (concentrarea atenţiei pe realizareamarcajului la adversarii care apar în zona lor deacţiune).

Marcajul dublu (în scară sau triunghi)

105


Este acţiunea tactică colectivă de apărareîntreprinsă de doi sau mai mulţi jucători pentrustânjenirea şi contracararea atacului până larecuperarea mingii în propria jumătate de teren.

Acest fel de marcaj se realizează astfel: încazul acţiunii desfăşurate pe unul din culoarelelaterale, atacantul este întâmpinat de unapărător, care acţionează asupra sa prin tatonarepână la încercarea de deposedare.

Dacă acest prim apărător a fost depăşit, aldoilea apărător, venit în sprijinulcoechipierului, se plasează la o distanţă optimă(mai în spate) pentru a interveni prin încercareade deposedare. Dacă şi acesta a fost depăşit, unal treilea apărător, plasându-se în scară,intervine cu acelaşi scop: deposedarea, dacăatacantul n-a pasat încă mingea, considerând cănu mai poate continua acţiunea cu eficienţă.Acestei intervenţii în scară i s-a dat numele demarcaj dublu sau triplu.

Pentru acţiunile atacanţilor pe culoarulcentral, apărătorii trebuie să întreprindăaceeaşi acţiune de marcaj dublu, însă cu unplasament diferit. În cazul unei pătrunderi peculoarul central, doi mijlocaşi sau doi fundaşise apropie de coechipierul angajat în acţiunea dedeposedare, formând cu acesta un triunghi deînchidere, obligând adversarul să întârzieacţiunea sa sau să schimbe direcţia printr-opasă.

Mijloace pentru învăţarea marcajului dublu(în scară sau triunghi)

1. Jucătorii dispuşi pe teren fără minge,în variante 1 contra 2 şi 1 contra 3, în care unjucător simulează depăşirea adversarilor, aceştiaîncercând să efectueze dublajul (alternativ, 10-15 repetări pentru fiecare).

2. Acelaşi exerciţiu, în care seintroduce mingea şi finalizarea la poartă dupădepăşirea ultimului apărător (alternativ, 10-15repetări pentru fiecare).

3. Jucătorii sunt dispuşi câte 4, 2atacanţi şi 2 apărători, dintre care unul însuprafaţă de pedeapsă, celălalt executândcentrări sau va executa anumite momente fixe

106


(lovituri libere, corner) pentru finalizare,apărătorii executând marcajul dublu (alternativ,10-15 repetări pentru fiecare).

4. Acelaşi exerciţiu, în care se maiintroduce un apărător în marginea suprafeţei depedeapsă, apărătorii executând marcajul întriunghi, iar atacantul încearcă să finalizeze lapoartă (atacantul primeşte pasă de la coechipier,alternativ, 10-15 repetări pentru fiecare).

Indicaţii metodiceSe va pune accent pe ieşirea energică în

întâmpinarea atacantului, în scopul reduceriispaţiilor de manevră ale acestuia.

Ultimul apărător care efectuează marcajuldublu sau în triunghi trebuie să se concentrezeasupra blocării acţiunii desfăşurată de cătreatacant (oprirea acestuia sau schimbareadirecţiei de deplasare spre marginea terenului).

PresingulÎn jocul de fotbal actual, importanţa

presingului ca formă de apărare este din ce în cemai crescută.

Presingul defineşte o apărare activă, la careparticipă toţi jucătorii, pe toată suprafaţaterenului. El se aplică atacându-l necontenit peposesorul mingii şi marcând strict şi fărăîncetare pe toţi ceilalţi jucători aflaţi înpoziţii care ar putea primi mingea.

Scopul presingului este acela de a recuperamingea cât se poate de rapid.

Dacă este bine executat poate sufocaadversarul, îl poate enerva şi îl poate scoateastfel din ritmul său de joc. Aplicareapresingului cere însă din partea echipei odisciplină tactică deosebită, forţă şirezistenţă. Nu este recomandat a se aplica înmarea majoritate a timpului, deoarece presupune opregătire fizică deosebită, o pregătire moral-volitivă superioară, alte forme de apărare.Paradoxul acestei forme tactice colective înapărare constă în faptul că îndată ce pierziposesia mingii trebuie să ataci şi să nu teretragi.

Desfăşurarea corespunzătoare a presinguluieste condiţionată şi de cunoaşterea

107


regulamentului de joc de către jucători, astfelîncât să se cunoască precis limitele în care sepoate acţiona.

Mijloace pentru învăţarea presingului1. Jucătorii, dispuşi pe teren fără

minge, execută schimbări rapide de direcţie,accelerări pe distanţe de 3-4 m simulândpresingul (10-15 repetări pentru fiecare).

2. Jucătorii se deplasează rapid la unjalon aflat în faţa fiecăruia la o distanţă de 5-6 m, retragere la linia de start (linia depoartă, linia de la centru) şi se continuăexerciţiul (10-15 repetări pentru fiecare).

3. Acelaşi exerciţiu, dar în loc de jalonse introduce un jucător cu mingea care simuleazăo pasă laterală (alternativ, 10-15 repetăripentru fiecare).

4. Executarea acţiunilor de ieşire lajucătorul cu minge care pasează în lateralcoechipierilor (variante de 2 apărători cu 3atacanţi, 3 apărători cu 4 atacanţi etc., 1-2min., după care se inversează rolurile).

Indicaţii metodiceIeşirea apărătorilor atât la jucătorul cu

mingea, cât şi la unii jucători fără minge (carepot primi mingea) se va face rapid şi energic.

3.3.4. Acţiuni tactice individuale de apărareJocul actual cere din partea jucătorilor să

acţioneze cu eficienţă atât în atac, cât şi înapărare, indiferent de postul pe care îl ocupă înechipă.

Revenirea rapidă în zona de mijloc sau înpropria jumătate de teren (în faţa porţii),tatonarea, deposedarea adversarului de minge şimarcajul solicită pe lângă o pregătire fizico-tehnică corespunzătoare şi o bună pregătiretactică.

Tactica colectivă de apărare a unei echipe nuva putea fi aplicată cu succes, dacă jucătorii einu vor avea însuşite elementele tacticiiindividuale în apărare. Elementele tacticiiindividuale sunt:

♦ marcajul;

108


♦ tatonarea;♦ recuperarea mingii.MarcajulMarcajul adversarului reprezintă acţiunea

tactică individuală prin care un jucător alechipei în apărare împiedică adversarul direct săprimească mingea sau să se îndrepte direct sprepoartă.

Calitatea unui jucător în acţiunile deapărare nu este apreciată numai după felul încare deposedează adversarul de minge, ci, maiales, şi după cum el ştie să joace fără minge,adică să se aşeze corespunzător în teren, înfuncţie de poziţia adversarului, poziţia mingiişi poarta proprie.

În tot timpul jocului, apărătorul trebuie săse plaseze în aşa fel în teren, încât şansa de aintercepta mingea să fie mai mare, închizând saudeviind drumul adversarului spre poartă.

Pentru realizarea unui bun marcaj, apărătorultrebuie să respecte următoarele reguli:

♦ să se plaseze între adversar şi poartaproprie pe linia imaginară dintre adversar şimijlocul porţii, corectându-şi neîncetat poziţia,în aşa fel încât să poată cuprinde în câmpul săuvizual atât mingea care circulă în diferite părţiale terenului, cât şi pe adversar;

♦ să se aşeze permanent în aşa fel, încâtadversarul să nu se poată îndrepta direct sprepoartă, ci numai ocolindu-l;

♦ să se plaseze şi să acţioneze astfel, încâtsă oblige pe adversar să se deplaseze spremarginea terenului;

♦ să se plaseze şi să acţioneze de aşamanieră, încât să se afle în permanenţă de parteapiciorului cu care adversarul conduce mingea, iarîn apropierea porţii de partea piciorului cu careacesta şutează, încercând să scoată mingea, să oblocheze sa să o devieze din traiectoria ei cătrepoartă.

În anumite faze ale jocului, se va puteaîndepărta de la linia imaginară dintre adversarşi poartă, dacă îndepărtarea este justificată deconsiderente speciale. De exemplu, mingea segăseşte pe partea opusă terenului de joc. În

109


acest caz, apărătorul trebuie să se plaseze maispre mijlocul terenului, pentru a putea intervenimai uşor în sprijinul vreunui coechipier al său.

Marcajul poate fi: strict sau om la om, deintercepţie şi de supraveghere.

Marcajul strict sau om la om este atunci cândadversarul se găseşte între minge şi apărător şidistanţa dintre atacant şi apărător este de pânăla un metru. Această formă de marcaj se aplică,de regulă, numai în jumătatea de teren proprie,este caracteristică apărării om la om şi se maiaplică în cadrul apărării combinate, înapropierea porţii proprii. Se foloseşte cu succesşi la fazele fixe ale jocului.

Marcarea strictă se recomandă să se aplicecând adversarul direct este lipsit de viteză şide tehnica corespunzătoare depăşiriiapărătorului.

Marcajul la intercepţie presupune situareaapărătorului între adversar şi minge în aceeaşilinie sau în lateral faţă de adversar, la odistanţă de circa 5 metri. Se foloseşte la paselelungi ale adversarilor şi în situaţiile deinferioritate numerică - unu contra doi. Solicitădin partea jucătorului capacitate de anticipare,clarviziune, viteză de reacţie şi de deplasare pedistanţe mici.

Marcajul la supraveghere. La această formă demarcaj, apărătorul se plasează pe linia care îluneşte pe atacant cu poarta, la o distanţă maimare faţă de atacant, la mijlocul terenului şidin ce în ce mai mică cu cât se apropie depoartă.

În marcajul de supraveghere, apărătorul areposibilitatea să observe acţiunile şi mişcărileadversarilor şi ale partenerilor, intenţiile şimodul de desfăşurare a atacului advers.

Mijloace pentru învăţarea marcajului1. Din deplasare uşoară pe teren,

jucătorii dispuşi pe perechi, fără minge, uniiexecută la semnal sonor marcajul, iar ceilalţi sedemarcă (alternativ, 10-15 execuţii pentrufiecare).

2. Acelaşi exerciţiu în care se introducemingea.

110


3. Centrări de pe marginea terenului şiexecutarea unor momente fixe de joc (loviturilibere, corner) în suprafaţa de pedeapsă pentrufinalizare (1 contra 1, 2 contra 2, alternativ,10-15 execuţii pentru fiecare).

4. Lansarea contraatacului de cătreportar cu mâna sau cu piciorul şi finalizare încondiţiile executării marcajului de cătreapărători (1 contra 1, 2 contra 2, alternativ,10-15 execuţii pentru fiecare).

Indicaţii metodiceSe va ţine cont în elaborarea mijloacelor de

faptul că marcajul se învaţă împreună cudemarcajul.

Apărătorii vor urmări permanent adversarul,fiecare dintre ei având un plasament optim întrepoartă şi atacant.

TatonareaEste o acţiune specifică apărătorului şi

constă din executarea unor mişcări de simulare aatacului de deposedare, prin care se urmăreşteîmpiedicarea adversarului cu mingea de a-şi creasituaţii favorabile de atac sau de pătrunderespre poartă. Scopul acţiunii de tatonare rezidăîn împiedicarea adversarului cu mingea de aavansa spre poartă, dar şi de a întârzia ataculadvers să progreseze şi să acţioneze liber.

Tatonarea mai poate fi considerată ca oacţiune pregătitoare deposedării, în sensul căînainte de a ataca decisiv, jucătorul trebuie săefectueze o serie de mişcări şi să acţioneze înaşa fel, încât să ghicească intenţiileadversarului.

Chiar dacă jucătorul care execută tatonareanu reuşeşte să-l deposedeze pe adversar de minge,ceea ce se întâmplă destul de frecvent,apărătorul realizează totuşi două lucruriesenţiale: contribuie la organizarea apărăriiimediate şi uşurează atacaţilor posibilitatea dea sprijini apărarea. Dacă aceste acţiuni reuşesc,şansele atacului advers sunt mai diminuate.

Tatonarea se compune dintr-o serie dedeplasări ale apărătorului: înainte, lateral,înapoi, oblic, înainte şi înapoi, executate cumişcări scurte şi repezi.

111


Pentru ca tatonarea să-şi atingă scopul, estenecesar ca:

♦ apărătorul să se interpună pe direcţia deatac a adversarului, adică între poarta proprieşi adversar;

♦ apărătorul să nu se lase înşelat de fenteleadversarului şi să nu rişte un atac decisiv sausă acţioneze prea decis la mişcările înşelătoare;

♦ apărătorul să urmărească cu privirea maiîntâi mişcările picioarelor şi ale corpuluiexecutate de adversar şi pe urmă mingea.

Mijloace pentru învăţarea tatonării1. Jucătorii dispuşi liber pe teren

simulează ieşirea la minge pentru deposedare şiretragere (10-15 repetări pentru fiecare).

2. Acelaşi exerciţiu, în care jucătoriiînaintează 2-3 m până în apropierea unul jalon,simulând deposedarea, şi se retrag (10-15 repe-tări pentru fiecare).

3. Pe perechi faţă în faţă, distanţă 3-4m între jucători, unul înaintează cu mingea lapicior, celălalt se retrage cu spatele, executând3-4 mişcări de tatonare pe o distanţă de 20 m(alternativ, 10-15 repetări pentru fiecare).

4. Acelaşi exerciţiu, în care avem doiatacanţi şi un apărător în faţa lor la 2-3 m;atacanţii se deplasează spre poartă cu pasescurte, iar apărătorul se retrage cu spatele,executând tatonarea alternativă a celor doiadversari (10-15 repetări pentru fiecare).

5. Variante ale exerciţiilor 3 şi 4, încare, după 3-4 mişcări de tatonare, apărătorulexecută deposedarea adversarului de minge.

Indicaţii metodiceJucătorii care execută mişcările de tatonare

trebuie să încerce să pună accent pe derutareaadversarului, în vederea depărtării mingii depiciorul acestuia, moment în care pot executadeposedarea.

Recuperarea mingiiDeposedarea adversarului de minge este

condiţionată de plasament. Deci, dacă este bineplasat, apărătorul poate deposeda adversarul prinintercepţie, adică înainte ca acesta să intre în

112


posesia mingii. Acesta este modul de deposedarecel mai clar.

În cazul în care apărătorul îşi dă seama cănu poate efectua deposedarea prin intercepţie,atunci el va încerca să-şi deposedeze adversarulîn momentul când acesta preia mingea. În momentulpreluării, atacantul îşi concentrează cea maimare parte a atenţiei sale asupra mingii, aexecuţiei tehnice. În acest moment, atacantul nustăpâneşte încă sigur mingea şi, de aceea, ataculhotărât şi rapid, prin surprindere, alapărătorului are sorţi de izbândă.

Când marcajul este efectuat de la o distanţămai mare şi nu este posibilă deposedarea înaintesau în timpul preluării, atunci apărătorul se vaapropia cu prudenţă de atacant, îi va urmări cuatenţie mişcările şi va trece la atacul pentrudeposedare numai în momentul în care adversarulşi-a depărtat mingea de la picior.

Trebuie să reţinem faptul că deposedareaprezintă două variante: cu rămânere în posesiamingii şi pentru partener.

Mijloace pentru învăţarea recuperării mingiiExerciţii şi structuri de exerciţii în care

se pune accent pe deplasarea şi lupta permanentăpentru recuperarea mingii jucătorilor aflaţi înapărare.

Indicaţii metodiceSe va insista pe acţiunile apărătorilor

concretizate în lupta pentru recuperarea mingii.

3.4. Tactica jocului portarului

Datorită caracteristicii specificeintervenite în jocul jucătorului de fotbalspecializat pe postul de portar (poate folosi şimâinile în contactul cu mingea în spaţiulsuprafeţei de pedeapsă), acesta este unul dintrecei mai importanţi componenţi ai unei echipe. Încadrul jocului, din punct de vedere tactic,activitatea sa poate fi prezentă prin acţiunitactice individuale şi colective.

3.4.1. Tactica individualăPentru atac:

113


♦ repunerea mingii în joc (prin procedeelespecifice) trebuie executată spre jucătorii ceimai bine demarcaţi, plasaţi sau lansaţi pepoziţii viitoare;

♦ cunoaşterea tacticii (sistemului de joc)echipei şi prin tot ce ea poate fi materializatădă posibilitatea portarului să intuiască şi săselecţioneze momentul cel mai potrivit, procedeultehnic cel mai indicat, jucătorul (sau zona) celmai favorizat de acţiunea întreprinsă, pentru camingea să ajungă acolo unde a dorit.

Pentru apărare:♦ plasamentul corect şi inspirat în poartă şi

în suprafaţa de pedeapsă (gândire tactică) poatedetermina eficienţa apărării porţii;

♦ ieşirile inspirate, în întâmpinarea mingiilansată de atacanţii adverşi. Portarul trebuie săiasă în afara suprafeţei de pedeapsă în cea maimare viteză, pentru a ajunge la minge înainteaatacantului, pe care o loveşte numai cu piciorulspre centrul terenului, iar în caz de necesitate,departe undeva în afara terenului, după carerevine în spaţiul propriu;

♦ în cazul atacului prelungit al echipeiproprii, prin atac poziţional (linia mijlocaşilorplasându-se în zona centrului terenului),portarul poate avansa în afara suprafeţei depedeapsă, pentru a interveni la orice mingetrimisă lung, spre propria zonă.

3.4.2. Tactica colectivăPentru apărare:♦ colaborarea permanentă cu apărătorii,

dirijându-le eventualele intervenţii saumodificări de plasament în acţiunile ce sedesfăşoară în zona periculoasă pentru propriapoartă, deci şi la toate momentele fixe de joc;

♦ aprecierea justă (intuirea, anticiparea) aacţiunilor sale tactice individuale, pentru acoincide cu cele ale celorlalţi jucătoriparticipanţi la apărarea porţii.

Pentru atac:♦ după intrarea în posesia mingii, portarul

trebuie să analizeze cât mai rapid situaţiaconcretă din teren, pentru a alege cea mai bună

114


soluţie în repunerea mingii în joc. Comunicareaîntre portar şi coechipieri se face prin voce,semn cu mâna sau pur şi simplu prin înţelegerereciprocă a intenţiilor.

3.5. Momentele fixe de joc în atac şi apărare

Momentele fixe de joc reprezintă situaţiile încare arbitrul începe şi opreşte jocul.

În joc, rezolvarea acestora, cu mijloacetehnico-tactice dinainte pregătite în procesul deantrenament, pot determina chiar victoria. Deaici rezidă şi stricta necesitate de a acordaponderea necesară în antrenamente.Pregătirea se efectuează sub două forme: teoretică

şi practică.În cadrul pregătirii teoretice se va urmări:♦ importanţa şi avantajele ce decurg din

executarea corectă din punct de vedere tehnic şitactic a momentelor respective (în atac şiapărare);

♦ explicarea şi descrierea pe tablă, lamacheta terenului de fotbal sau chiar pe teren,rezolvarea fiecărui moment fix de joc, pentru afi înţeles şi reţinut de fiecare jucător vizat.

Cu aceste ocazii, se va explica rolulfiecăruia în cadrul acţiunii tactice respective(atât în atac, cât şi în apărare).

În cadrul pregătirii practice, se recomandăurmătoarea succesiune, vizând atât atacul, cât şiapărarea:

♦ executarea acţiunilor tehnico-tactice fărăadversar (cu repetările necesare), după ce aufost clar explicate;

♦ exersarea cu adversar;♦ executarea lor în cadrul jocurilor şcoală,

cu opririle de rigoare pentru corectare,învăţare, perfecţionare şi consolidare;

♦ urmărirea executării lor (a corectitudiniişi oportunităţii) în jocuri.

În jocul de fotbal întâlnim următoarelemomente fixe:

Lovitura de începere (la începutul fiecăreireprize sau după înscrierea unui gol)

Dispunerea jucătorilor în atac (în posesiamingii) trebuie realizată încât să favorizeze oacţiune prin surprindere şi pe cât posibil

115


finalizată cu gol.Pentru echipa în apărare (la lovitura de

începere), se impune o aşezare judicioasă învederea contracarării unei evoluţii prinsurprindere pe zone sau culoar libere aadversarului.


Loviturile libereLoviturile libere sunt acordate de către

arbitrul de centru pentru infracţiunile prevăzutede regulament (fault, joc periculos etc.) în totterenul de joc, mai puţin suprafaţa de pedeapsă,unde se poate acorda lovitură de la 11 m.Întrucât loviturile directe din zona dinapropierea careului de 16 m sunt cele maifavorabile pentru echipa din atac şi periculoasepentru cea din apărare, considerăm că trebuie săle acordăm o atenţie deosebită.

1. Lovitura liberă directăSe poate executa de către un jucător

specializat, fără sau cu ajutorul altorcoechipieri, în cadrul unei scheme bine pregătităanterior.

În cazul unei execuţii individuale, reuşitaacesteia depinde de corectitudinea procedeuluitehnic utilizat, de riposta apărătorilor, decondiţiile atmosferice şi de starea terenului.

Când apărarea formează un zid bine organizat,se va încerca executarea unei lovituri cu efect,de către un jucător specializat. În funcţie delocul de unde se execută lovitura (faţă de zid şipoartă), mingea poate fi lovită astfel, încât săocolească zidul prin dreapta sau stânga (sprecolţul liber al porţii) sau peste zid, depreferat în colţul lung sus. În cazul unei breşeexistente sau produse de un atacant ce s-ainfiltrat în zid şi la un moment dat părăseşteacest loc, se poate şuta prin acest spaţiu,pentru a surprinde portarul (prin procedeul cuşiretul plin).

Când echipa nu dispune de jucătorispecializaţi pentru astfel de lovituri(inconsecvenţi în execuţii), antrenorulpregăteşte în prealabil câteva scheme tactice delucru la care pot participa doi sau mai mulţijucători, pentru a deruta apărarea adversă. Înaceste cazuri, simulările de şut sau direcţiilefalse de deplasare a jucătorilor participanţi lalovitura liberă trebuie să fie atât deconvingătoare şi naturale, încât apărătorii dinzid şi portarul să nu poată intui cine


finalizează acţiunea.În legătură cu plasamentul portarului, din

practica fotbalului intern şi internaţional s-astabilit ideea că, la loviturile libere carenecesită formarea zidului de apărători, portarulîl dirijează în aşa fel, încât să acopere o partea porţii, el plasându-se în cealaltă parte. Înultimii ani, s-a constatat că executanţii acestorlovituri s-au perfecţionat 112

113


în aşa măsură, încât foarte multe goluri(şuturi cu efect) au fost marcate peste zid,exact în partea opusă plasamentului portarului.

Nu putem face abstracţie de factorii carefavorizează sau defavorizează evoluţia portaruluila loviturile libere cu zid. Iată câteva exemple:

♦distanţa de la care se execută lovituraliberă;

♦numărul de apărători dispuşi în zid;♦infiltrarea a unuia sau a doi atacanţi în

zid;♦unghiul din care se execută lovitura liberă;♦direcţia elanului şi procedeul tehnic

folosit de către executanţi;♦combinaţia tactică din care se execută;♦dacă portarul are soarele în faţă;♦ starea terenului (moale, tare, noroios,

îngheţat etc.)2. Lovitura liberă indirectăÎntrucât din acest gen de lovitură nu se

poate marca direct un gol, ea se realizează princel puţin o pasă înainte de şutul la poartă (spredeosebire de lovitura directă). Dacă execuţia eidin orice alt punct din teren nu ridică problemedeosebite pentru ambele echipe (atac, apărare),în cazul acordării ei în interiorul suprafeţei depedeapsă constituie, în special pentru echipa dinapărare, un moment deosebit de critic. În acestcaz, apărătorii vor urmări să domine adversarulprintr-un număr mai mare de jucători, are sămarcheze strict pe cei mai valoroşi adversari.Portarul se va plasa pe direcţia cea maiconvenabilă, dirijând formarea zidului. Deobicei, zidul acoperă aproape toată poarta şi nuse desface decât după prima pasă. Echipa dinatac, avantajată de locul apropiat de poartă, îşiva organiza echipa din punct de vedere tactic înaşa măsură, încât după 1-3 pase să poată finalizaeficient. Ultima pasă poate fi efectuată razantcu solul sau cu boltă peste un grup de apărători.Deci, finalizarea este posibilă cu piciorul saucu capul, de către jucătorul vizat printr-odemarcare scurtă şi derutantă spre poziţia ceamai favorabilă şutului.

Lovitura de la 11 m (de pedeapsă)

114


Se acordă de către arbitrul de centru încazul comiterii unui fault în suprafaţa depedeapsă (careul de 16 m) asupra atacantului sauun apărător joacă mingea cu mâna.

Aflându-se faţă în faţă, portarul şijucătorul desemnat să execute lovitura trebuie săacţioneze în modul următor:

♦ portarul - se plasează în mijlocul porţii,în poziţia fundamentală însuşită, concentrându-seasupra execuţiei adversarului ;

♦ este indicat ca portarul să urmăreascămişcarea picioarelor atacantului pe timpulelanului şi în special piciorul care va lovimingea, pentru a intui, cu o clipă mai devreme,procedeul pe care îl va folosi, fără a neglijaobservarea mingii;

♦ executantul loviturii de la 11 m este deobicei unul din jucătorii specializaţi care îşiaşază mingea la punctul respectiv, după care seretrage câţiva paşi (la distanţa la care s-aobişnuit). Elanul trebuie astfel executat (mairapid sau mai lent), încât să nu dea astfelposibilitatea portarului să sesizeze realeleintenţii (procedeul tehnic de execuţie, direcţiaîn care doreşte să şuteze etc.).

Jucătorii din spatele executantului lovituriide la 11 m, aflaţi pe semicercul din afaracareului de 16 m (din apărare şi din atac), vorurmări fiecare să intre în posesia mingii dacăaceasta ricoşează din barele porţii, dacă esteboxată sau scapă din controlul portarului.

Cornerul (lovitura de colţ)Se acordă de către arbitrul de centru, în

cazul când mingea, fiind atinsă de oriceapărător, iese în afara terenului, depăşind liniade poartă în întregime.

Jucătorii echipei din atac, care beneficiazăde lovitura de colţ, se vor plasa în zona porţiiadversarului (în suprafaţa de pedeapsă) înfuncţie de:

♦ scorul până în acel moment;♦ înălţimea şi măiestria jucătorilor proprii

de a finaliza prin şut sau lovitură cu capul;♦ înălţimea şi numărul apărătorilor aflaţi în

suprafaţa de pedeapsă.

115


Executarea loviturii de colţ se poate faceprintr-o pasă scurtă la un coechipier aflat înpreajmă sau lovitură lungă până în zona porţii(pe sus cu boltă sau razant).

Jucătorii echipei din apărare se vor plasa înzona propriei porţi (în suprafaţa de pedeapsă),în funcţie de:

♦ numărul atacanţilor participanţi lalovitura de colţ şi plasamentul acestora (indicatsă fie supranumeric);

♦ numărul şi măiestria jucătorilor înalţi aiechipei din atac.

Portarul se va plasa de obicei la nivelulbarei opuse direcţieiloviturii de la colţ, iar la cealaltă bară, unapărător. Executantul loviturii de la colţ (deînaltă măiestrie) poate marca direct un gol. Celpuţin doi jucători vor rămâne în faţă pentruiniţierea eventuală a unui contraatac advers.

Jucătorii din atac vor urmări să se demarcepe timpul zborului mingii spre direcţiile celemai favorabile preluării şi finalizării. Înacelaşi timp, apărătorii printr-un marcaj strictvor împiedica pe atacanţi în acţiunile lor.Pentru apărători, se indică în mod special luareaprimului plan faţă de atacant (între minge şiatacant), pentru a prelua mingea (a intra înposesia ei) sau respinge cu capul sau piciorul înafara spaţiului de pedeapsă, şi numai dacăsituaţia o permite, să paseze portarului.Atacanţii se vor demarca prin surprindere cumişcări înşelătoare, pentru a dobândi poziţia şilocul cel mai indicat. Nefiind poziţie de ofsaidla acest gen de lovituri (în prima fază), seimpune o mai mare atenţie atât din parteaatacanţilor, cât şi a apărătorilor.

Aruncarea de la margineConsiderată de către unii jucători o acţiune

de mai mică importanţă, aceştia nu acordăsuficientă atenţie pentru perfecţionarea ei încadrul antrenamentului şi, mai ales, nici întimpul jocurilor nu exploatează la maximum (fărăgândire tactică) situaţiile din care echipa arbeneficia de un avantaj.

Aruncarea de la margine executată corect,

116


doar din punct de vedere tehnic, rămâne o simplăexecuţie de repunere a mingii în joc.

De aceea, jucătorii vor fi pregătiţi şi dinpunct de vedere tactic. Importanţa reuşitei esteegală atât pentru echipa aflată în atac, cât şipentru cea din apărare.

Mingea de arbitruSe acordă de către arbitrul de centru după

întreruperea jocului, de exemplu: oprirea joculuiatunci când o persoană a intrat în teren etc.

Executarea mingii de arbitru în zonele de lamijlocul terenului nu constituie un avantaj saudezavantaj deosebit pentru una sau cealaltăechipă. Însă în zonele din apropierea porţilorimpune fiecărei echipe luarea unor măsuriadecvate pentru înlăturarea pericolului, pentruechipa din apărare sau crearea imediată a unuiavantaj poziţional şi de a marca pentru echipadin atac.

Întrucât din angajarea mingii între jucătoriicelor două echipe nu poate fi intuită intrarea înposesia mingii, care poate lua direcţii şitraiectorii neprevăzute, jucătorii din atac şiapărare trebuie să adopte cea mai eficientădispunere a jucătorilor în teren.

3.6. Sistemul de joc

Sistemul de joc reprezintă forma generală deaşezare, organizare şi coordonare a tuturoracţiunilor pe timpul jocului a celor 11 jucătoricare compun echipa.

Sistemul de joc presupune deci, în primulrând, un dispozitiv - adică, o aşezare iniţialăîn teren, care dă denumirea sistemului respectivsau a unei variante.

Unele dintre jocurile sportive ca handbalul,baschetul şi altele, datorită specificului lor,au fost nevoite să adopte sisteme de joc proprii(diferite) pentru atac şi pentru apărare, care sedeosebesc, ca aşezare, organizare şi coordonare.

În jocul de fotbal, acelaşi sistem (sauvariantă) este folosit pe toată durata jocului,care presupune, însă, o bună organizare şicoordonare a acţiunilor din atac şi apărare.

117


Sistemul se realizează printr-o judicioasărepartizare a forţelor (jucătorilor) pe teren,prin stabilirea şi însuşirea prealabilă asarcinilor pe zone, culoare, compartimente(linii) şi pe posturi, atât pentru atac cât şipentru apărare. Toate acestea, împreună curespectarea principiilor de colaborare dauechipei acea forţă unitară care o deosebeşte dealtele. În lipsa acestor componente alesistemului, jocul unei echipe devine haotic,dezorganizat şi cu aglomerări inutile şinejustificate.

Luat izolat, ca un simplu dispozitivreprezentat prin câteva cifre, el apare ca cevarigid şi inert. Sistemul de joc este însă viabilprin tactică - respectiv, prin mijloacele ei derealizare, colective şi individuale, adaptatepermanent la jocul adversarului şi la particu-larităţile lui.

Jocul în sistem oferă echipelor posibilitateavalorificării cunoştinţelor acumulate de cătrejucători după un plan organizat, eliminând risipairaţională de energie, economisind-o pentruacţiunile de finalizare sau în lupta aprigăpentru apărarea porţii. Jucătorii de excepţie potoferi sistemului adoptat o valoare deosebită.

Sistemul de joc trebuie să îndeplinească oserie de cerinţe, cum ar fi:

♦ să urmeze calea evoluţiei generale afotbalului, indiferent dacă ne referim lamodificări ale regulamentului sau laperfecţionările (noutăţile) tehnico-tactice adusejocului;

♦ să întrunească, în unanimitate, aprecieridacă el serveşte echipa atât în atac, cât şi înapărare;

♦ să fie elastic, condiţie de bază, carepresupune capacitatea echipei de a-şi modelaansamblul de acţiuni tactice (individuale şicolective, atât în atac, cât şi în apărare), înfuncţie de cerinţele concrete ale evoluţieijocului. Spre exemplificare, amintim doartrecerea rapidă şi eficientă din apărare în atacşi din atac în apărare, contribuţia directă aapărătorilor la construirea atacului şi, în

118


aceeaşi măsură, a atacanţilor, la realizareasarcinilor apărării;

♦ să ofere desfăşurarea unui joc echilibratîn ceea ce priveşte realizarea atacului şiapărării. Cu excepţia unor cazuri deosebite şijustificate din punct de vedere strategic, prinsistemul aplicat (aşezarea şi acţionareajucătorilor), jocul nu trebuie să fie purofensiv, neglijând măsurile pentru apărare, şinici nu trebuie să se bazeze numai pe defensivă.

În fotbalul actual există mai multevariante ale sistemului de joc, folosit de echipeatât în atac cât şi în apărare, în scopulobţinerii unor rezultate favorabile, ţinând contde specificul competiţiei, de particularităţileşi carenţele în pregătire sesizate în angrenajulechipelor adverse, scor etc. (I. Motroc şi V.Cojocaru, 1991).

Varianta 1 1-1-5-3-1 PentruVarianta 2 1-1-4-4-1 faza IVarianta 3 1-1-3-4-2Varianta 1 1-1-4-3-2 PentruVarianta 2 1-1-3-4-2 faza a Il-aVarianta 1 1-1-2-4-3Varianta 2 1-1-2-3-4 PentruVarianta 3 1-1-2-2-5 faza a IlI-aVarianta 4 1-1-1-2-6

119


Sisteme orientative de joc pentru apărareVarianta 1 1-1-2-4-3 PentruVarianta 2 1-1-3-4-2 faza IVarianta 1 1-1-3-4-2 PentruVarianta 2 1-1-4-3-2 faza a II-aVarianta 1 1-1-4-4-1Varianta 2 1-1-5-3-1 PentruVarianta 3 1-1-6-2-1 faza a III-aVarianta 4 1-1-7-1-1

Împărţirea convenţională a terenului pe culoare

ANEXA 2

120


30mZONA

25m

1c

Zonele terenului dejoc

30m

2

ATAC ZONA ■

APARARE

T25m30m

3ZONA

V

121


CAPITOLUL IV LEGILE JOCULUI (REGULAMENTUL DE JOC)

Legea 1 - Terenul de jocDimensiuniTerenul de joc trebuie să fie de formă

dreptunghiulară. Lungimea liniilor de marginetrebuie să fie în toate cazurile mai mare decâtlungimea liniilor de poartă.

Lungimea terenului este cuprinsă între 90 mşi 120 m, iar lăţimea între 45 m şi 90 m.

Pentru jocurile internaţionale, lungimeaterenului trebuie să fie cuprinsă între 100 m şi110 m, iar lăţimea între 64 m şi 75 m.

Marcajul terenuluiTerenul de joc trebuie să fie marcat cu

linii. Aceste linii fac parte integrantă dinsuprafeţele pe care le delimitează. Liniile dedemarcaţie cele mai lungi, în număr de două, suntnumite linii de margine. Cele două linii maiscurte sunt numite linii de poartă.

Toate liniile vor avea o lăţime maximă de 12cm.

Terenul de joc este împărţit în două jumătăţiegale prin linia mediană.

Punctul de la centru va fi marcat în mijloculliniei mediane. În jurul acestui punct setrasează un cerc cu raza de 9,15 m.

Suprafaţa de poartăLa fiecare extremitate a terenului de joc

este delimitată o suprafaţă de poartă cuurmătoarele caracteristici: două linii se vortrasa perpendicular pe fiecare linie de poartă,la 5,50 m de la partea interioară a fiecărui

122


stâlp al porţilor. Aceste linii se întind înteren pe o distanţă de 5,50 m şi sunt uniteprintr-o linie paralelă cu linia de poartă.Spaţiul delimitat de aceste linii şi linia depoartă se numeşte suprafaţa de poartă.

Suprafaţa de pedeapsăLa fiecare extremitate a terenului de joc

este delimitată o suprafaţă de pedeapsă cuurmătoarele caracteristici: două linii se vortrasa perpendicular pe fiecare linie de poartă la16,50 m de la partea interioară a fiecărui stâlpal porţilor. Aceste linii se întind în teren pe odistanţă de 16,50 m şi sunt unite printr-o linieparalelă cu linia de poartă. Spaţiul delimitat deaceste linii şi linia de poartă se numeştesuprafaţa de pedeapsă.

În interiorul fiecărei suprafeţe de pedeapsăse marchează un punct de unde se executăloviturile de pedeapsă, la 11 m de mijloculliniei care uneşte cei doi stâlpi ai porţii şi ladistanţă egală de aceşti stâlpi. În exteriorulfiecărei suprafeţe de pedeapsă se trasează un arcde cerc, cu raza de 9,15 m, care are drept centrupunctul de la 11 m.

SteaguriLa fiecare colţ al terenului de joc trebuie

fixat câte un steag al cărui suport, neascuţit,va avea o înălţime minimă de 1,50 m. Câte unsteag similar poate fi, de asemenea, plasat lafiecare extremitate a liniei mediane, la celpuţin 1 m de la linia de margine, în exteriorulterenului de joc.

Arcul de cerc de la colţul terenuluiLa fiecare colţ, în interiorul terenului de

joc se trasează câte un arc de cerc cu raza de 1m şi având ca centru stegul de la colţ.

Porţile

123


Porţile sunt fixate în centrul fiecărei liniide poartă.

Ele sunt alcătuite din doi stâlpi verticali,care se înalţă la distanţă egală de steagurile dela colţul terenului şi care sunt uniţi deasupraprintr-o bară transversală.

Distanţa interioară dintre cei doi stâlpieste de 7,32 m, iar partea inferioară a bareitransversale se află la 2,44 m de la pământ.

Cei doi stâlpi trebuie să aibă aceeaşi lăţimeşi grosime, care nu trebuie să depăşească 12 cm.Linia de poartă va fi trasată cu aceeaşi lăţimeca şi grosimea stâlpilor şi barei transversale.Se pot monta plase la porţi, acestea fiind fixateşi de pământ în spatele porţilor, cu condiţia,totuşi, ca ele să fie bine prinse pentru a nujena portarul. Stâlpii şi bara transversalătrebuie să fie de culoare albă.

Măsuri de securitatePorţile trebuie să fie bine fixate în pământ.

Porţile mobile nu pot fi folosite decât dacărăspund cerinţelor mai sus menţionate.

124


Legea 3 - Numărul jucătorilor

125


Legea 2 - MingeaCaracteristici şi dimensiuni> este de formă sferică;> este confecţionată din piele sau din alt

material corespunzător;> are o circumferinţă de cel mult 70 cm şi de

cel puţin 68 cm;> are o greutate de maximum 450 gr şi minimum

410 gr la începutul jocului;> are o presiune cuprinsă între 0,6 şi 1,1

atmosfere (600-1.100 gr/cm2 ).Înlocuirea mingii neregulamentareDacă mingea se sparge sau se deteriorează în

timpul jocului:> jocul trebuie oprit;> jocul se va relua, cu o nouă minge, printr-

o minge de arbitru de pe locul în care se găseaprima minge în momentul în care s-a deteriorat (adevenit necorespunzătoare).

Dacă mingea se sparge sau se deterioreazăatunci când nu este în joc, înainte de executarealoviturii de începere, a loviturii de la poartă,a unei lovituri de la colţ, a unei lovituri

Steagul de la colţ este obligatoriu

126


libere, a unei lovituri de pedeapsă sau a uneiaruncări de la margine, jocul se va relua în modcorespunzător.

Mingea nu poate fi înlocuită în timpuljocului decât cu permisiunea arbitrului.

JucătoriOrice joc se dispută între două echipe

formate fiecare din maximum 11 jucători, din careunul va fi portar. Nici un joc nu se poatedesfăşura dacă una din echipe are mai puţin de 7jucători în terenul de joc.

Competiţii oficialeÎn orice joc disputat în cadrul competiţiilor

oficiale ale FIFA sau în competiţiile orgnizatede Confederaţiile continentale şi Asociaţiilenaţionale este permis să se recurgă la cel mult 3înlocuiri de jucători.

Regulamentul competiţiei trebuie să precizezenumărul jucătorilor de rezervă - între minim 3 şimaxim 7 - care pot fi desemnaţi ca atare.

Alte jocuriLa orice joc se poate recurge la maximum 5

înlocuiri de jucători cu condiţia ca:> cele două echipe să cadă de acord asupra

numărului maxim de înlocuiri permise;> arbitrul să fie informat asupra acordului

înainte de începerea jocului.Dacă arbitrul nu a fost informat sau dacă nu

intervine un acord înainte de începerea jocului,nu se vor putea face mai mult de 3 înlocuiri.

În toate jocurileLa fiecare joc este obligatoriu să se

comunice arbitrului numele jucătorilor de rezervăînainte de începerea jocului. Jucătorul derezervă care nu a fost desemnat ca atare nu vaputea participa la joc.

Procedura înlocuirii jucătorilor


127


Înlocuirea unui jucător cu un jucător derezervă trebuie să respecte următoarele condiţii:

> arbitrul trebuie să fie informat înprealabil de fiecare înlocuire avută în vedere;

> jucătorul de rezervă va intra pe terenul dejoc numai după ce jucătorul care urmează să fieînlocuit a părăsit terenul de joc şi după ce aprimit un semn de încuviinţare din parteaarbitrului;

> jucătorul de rezervă nu va intra pe terenulde joc decât în dreptul liniei mediane şi numaicând jocul este oprit;

> înlocuirea se termină în momentul în carejucătorul de rezervă intră pe terenul de joc;

> jucătorul de rezervă devine astfel jucător,iar cel înlocuit încetează de a mai fi jucător;

> un jucător care a fost înlocuit nu maipoate participa la joc;

> orice jucător de rezervă se supuneautorităţii şi deciziilor arbitrului, indiferentdacă este sau nu chemat să joace.

Înlocuirea portaruluiOricare din jucătorii de câmp poate înlocui

portarul cu condiţia ca:> arbitrul să fie informat în prealabil de

înlocuire;> înlocuirea să se facă în timpul unei

întreruperi a jocului.Abateri/SancţiuniDacă un jucător de rezervă intră pe teren

fără permisiunea arbitrului:> jocul va fi oprit;> jucătorul de rezervă respectiv va fi

avertizat (i se va arăta cartonaşul galben) şi vatrebui să părăsească terenul de joc;

> jocul se va relua cu o minge de arbitru depe locul unde se afla mingea în momentul

128


întreruperii jocului.Dacă un jucător înlocuieşte portarul fără ca

arbitrul să fi fost în prealabil înştiinţat:> jocul va continua;> jucătorii vinovaţi vor fi avertizaţi (li se

va arăta cartonaşul galben) când mingea nu maieste în joc.

Pentru orice altă abatere la această lege,jucătorul respectiv va fi avertizat.

Modul de reluare a joculuiDacă jocul a fost întrerupt de către arbitru

pentru a da un avertisment, jocul se va reluaprintr-o lovitură liberă indirectă, executată deun jucător al echipei adverse, de pe locul undese afla mingea în momentul întreruperii jocului.

Eliminarea jucătorilor sau a jucătorilor de rezervăUn jucător care a fost eliminat înainte de

lovitura de începere a jocului nu poate fiînlocuit decât de unul din jucătorii de rezervănominalizaţi.

Un jucător nominalizat ca jucător de rezervăcare a fost eliminat fie înainte, fie dupălovitura de începere a jocului, nu poate fiînlocuit. 126

Măsuri de securitateEchipamentul sau ţinuta jucătorului nu

trebuie în nici un caz să prezinte vreun pericolpentru el însuşi sau pentru ceilalţi jucători.Această măsură se aplică şi bijuteriilor de oricefel.

Echipamentul de bazăEchipamentul de bază al fiecărui jucător se

compune din:> tricou;> şort - dacă jucătorul poartă chiloţi

termici, aceştia trebuie să fie de aceeaşiculoare cu cea dominantă a şortului;


129


> jambiere;> apărători pentru tibie;> ghete.Apărătorile pentru tibie:> trebuie să fie în întregime acoperite de

jambiere;> trebuie să fie confecţionate dintr-un

material corespunzător (cauciuc, plastic saumateriale similare);

> trebuie să asigure un grad de protecţiecorespunzător.

PortariiPortarul trebuie să poarte un echipament de

culoare diferită faţă de ceilalţi jucători,arbitri şi arbitri asistenţi.

Abateri/SancţiuniPentru orice abatere de la această lege:> jocul nu va fi neapărat întrerupt;> jucătorul care încalcă această lege trebuie

trimis în afara terenului de joc de cătrearbitru, pentru a-şi pune în ordine echipamentul;

> jucătorul în cauză trebuie să părăseascăterenul de joc la prima întrerupere a jocului, cuexcepţia cazului în care şi-a pus la punct dejaechipamentul;

> orice jucător care a părăsit terenul de jocpentru a-şi pune în ordine echipamentul nu vaputea reintra în terenul de joc decât cuîncuviinţarea arbitrului;

> arbitrul trebuie să controleze stareaechipamentului înainte de a permite reintrareajucătorului în terenul de joc;

> jucătorul nu va putea reveni pe terenul dejoc decât atunci când mingea a încetat să mai fieîn joc.

Un jucător care a fost trimis afară dinterenul de joc pentru că a încălcat această lege

130


şi care pătrunde (sau revine) pe ternul de jocfără încuviinţarea arbitrului va fi sancţionat cuavertisment (i se va arăta cartonaş galben).

Modul de reluare a joculuiDacă jocul a fost oprit de arbitru pentru a

da un avertisment, jocul se va relua cu olovitură liberă indirectă, executată de unjucător al echipei adverse, de pe locul unde seafla mingea în momentul întreruperii jocului.

Legea 5 - ArbitrulAutoritatea arbitruluiFiecare joc se dispută sub controlul unui

arbitru care dispune de autoritatea deplinănecesară pentru a veghea la aplicarea Legilorjocului în cadrul meciului la care a fost numitsă-l conducă.

Competenţe şi obligaţiiArbitrul trebuie:> să aplice Legile jocului;> să asigure controlul jocului în colaborare

cu arbitri asistenţi şi, dacă este cazul, cu alpatrulea oficial;

> să se asigure că fiecare minge folosităcorespunde cerinţelor Legii 2;

> să se asigure că echipamentul jucătorilorcorespunde cerinţelor Legii 4;

> să asigure funcţia de cronometror şi săpăstreze toate însemnările din timpul jocului;

> să oprească jocul temporar, să-l întrerupăsau să-l oprească definitiv, dacă după părerea sase încalcă Legile jocului;

> să oprească jocul temporar, să-l întrerupăsau să-l oprească definitiv, din cauza unorevenimente neprevăzute, indiferent de natura lor;

> să oprească jocul dacă, după părerea sa, unjucător este accidentat grav şi să dispună


131


transportarea acestuia în afara terenului de joc.Un jucător accidentat poate reveni pe terenul dejoc numai după ce jocul a fost reluat;

> să lase jocul să continue până când mingeanu va mai fi în joc, dacă, după părerea sa, unjucător este uşor accidentat;

> să ia măsuri ca orice jucător care are oplagă ce sângerează să părăsească terenul de joc.Jucătorul nu va putea reveni pe teren decât cupermisiunea arbitrului, după ce acesta aconstatat că sângerarea a fost oprită;

> să lase jocul să continue atunci cândechipa care a comis o abatere poate să obţină unavantaj şi să sancţioneze abaterea comisă iniţialdacă avantajul presupus nu s-a realizat;

> să sancţioneze greşeala cea mai gravăatunci când un jucător comite simultan mai multegreşeli;

> să ia măsuri disciplinare împotrivaoricărui jucător care a comis o abateresancţionabilă cu avertisment sau eliminare.Arbitrul nu este obligat să intervină imediat,dar trebuie să o facă la prima oprire a jocului;

> să ia măsuri împotriva oficialilor echipeicare, după părerea sa, nu au un comportamentresponsabil şi să-i elimine de pe teren sau dinimediata apropiere a acestuia;

> să intervină la semnalizarea arbitrilorasistenţi în privinţa incidentelor pe care nu le-a putut constata personal;

> să ia măsuri ca nici o persoanăneautorizată să nu intre pe terenul de joc;

> să dea semnalul de reluare a jocului după ooprire a acestuia;

> să trimită autorităţilor competente unraport care să cuprindă informaţii cu privire laorice măsură disciplinară luată împotriva

132


jucătorilor şi/sau oficialilor, precum şi alteincidente petrecute înainte, în timpul sau dupăjoc.

Deciziile arbitruluiDeciziile arbitrului asupra faptelor legate

de joc sunt definitive.Arbitrul nu poate schimba decizia decât dacă

constată că aceasta este greşită sau dacă, laaprecierea sa, hotărăşte să ţină seama de părereaunuia dintre arbitri asistenţi, cu condiţia cajocul să nu fi fost reluat.

Legea 6 - Arbitri asistenţiÎndatoririVor fi delegaţi doi arbitri asistenţi. Sub

rezerva deciziei arbitrului, aceştia au obligaţiasă semnalizeze:

> dacă mingea a ieşit în întregime dinterenul de joc;

> cărei echipe îi revine aruncarea de lamargine, lovitura de la colţ sau lovitura de lapoartă;

> atunci când un jucător trebuie să fiesancţionat, pentru că se află în poziţie afarădin joc;

> atunci când o echipă solicită o schimbarede jucători;

> în cazul unui comportament nesportiv sauorice alt incident în afara câmpului vizual alarbitrului;

> atunci când se comit greşeli în timp cearbitri asistenţi se află mai aproape de acesteadecât arbitrul (aceasta include, în cazuriexcepţionale, orice greşeală comisă în suprafaţade pedeapsă).

AsistenţaArbitri asistenţi vor ajuta, de asemenea,


133


arbitrul în asigurarea respectării legilorjocului în cursul desfăşurării partidei. Incazuri speciale, ei pot intra pe teren pentru asprijini respectarea distanţei de 9,15 m.

In caz de amestec nejustificat saucomportament necorespunzător al unuia dintrearbitri asistenţi, arbitrul va renunţa laserviciile sale, îl va înlocui şi va întocmi unraport către autorităţile competente.

Legea 7 - Durata partideiReprizele de jocPartida va avea două reprize egale cu câte 45

de minute fiecare, cu condiţia să nu se ficonvenit asupra unei alte durate, de comun acordîntre arbitru şi cele două echipe participante.

Orice acord privind o modificare a durateiunui joc (de exemplu, reducerea fiecărei reprizela 40 de minute din cauza luminii insuficiente),trebuie în mod imperativ să intervină înainte delovitura de începere şi să fie în conformitate curegulamentul competiţiei respective.

Pauza dintre reprizeJucătorii au dreptul la o pauză între cele

două reprize. Pauza dintre reprize nu trebuie sădepăşească 15 minute. Regulamentul fiecăreicompetiţii trebuie să precizeze clar duratapauzei dintre cele două reprize. Durata pauzeidintre cele două reprize nu poate fi modificatădecât cu consimţământul arbitrului.

Adăugarea timpului pierdut când jocul a fost întreruptFiecare repriză trebuie prelungită cu scopul

adăugării timpului pierdut pentru:> schimbări de jucători;> examinarea jucătorilor accidentaţi;> transportul jucătorilor accidentaţi în

afara terenului de joc;> acţiuni pentru pierderea deliberată de

134


timp;> pentru oricare alt motiv.Durata pentru adăugarea timpului pierdut cu

întreruperile de joc este la latitudineaarbitrului.

Lovitura de pedeapsăDurata fiecărei reprize va fi prelungită

pentru a permite executarea sau reexecutarea uneilovituri de pedeapsă.

PrelungiriRegulamentul competiţiilor poate prevedea

jucarea de prelungiri formate din două reprizeegale. În aceste circumstanţe se aplicăcondiţiile speciale menţionate de Legea 8.

Oprirea definitivă a joculuiUn joc oprit definitiv înainte de expirarea

timpului regulamentar va fi rejucat, înîntregime, cu excepţia situaţiilor în careregulamentul competiţiei respective prevededispoziţii contrare.

Legea 8 - Lovitura de începere şi de reluarea jocului

PreliminariiAlegerea terenului se face prin tragere la

sorţi efectuată cu ajutorul unei monede. Echipafavorizată de sorţi alege poarta în direcţiacăreia va ataca în prima repriză. Cealaltă echipăva avea lovitura de începere a jocului. Echipacare şi-a ales terenul va avea lovitura deîncepere a celei de-a doua reprize. La începutulcelei de-a doua reprize a jocului, echipeleschimbă terenul şi atacă în direcţia porţiiopuse, faţă de prima repriză.

Lovitura de începereLovitura de începere este modalitatea de

începere a partidei sau a reluării jocului:> la începutul partidei;> după înscrierea unui gol;


135


> la începutul celei de-a doua reprize ajocului;

> la începutul fiecărei reprize deprelungiri, dacă este cazul.

Se poate înscrie un gol direct dintr-olovitură de începere.

Procedura:> toţi jucătorii trebuie să se găsească în

propria lor jumătate de teren;

136


> jucătorii echipei care nu beneficiază delovitura de începere trebuie să stea la minimum9,15 m de minge înainte ca aceasta să fie în joc;

> mingea trebuie aşezată pe pământ în punctulde la centru;

> arbitrul va da semnalul de începere ajocului;

> mingea va fi în joc imediat ce este lovităcu piciorul şi se mişcă spre înainte;

> executantul loviturii de începere nu poatejuca mingea a doua oară înainte ca aceasta să fifost atinsă de alt jucător.

Când o echipă a înscris un gol, echipaîmpotriva căreia s-a marcat golul are lovitura dereluare a jocului.

Abateri/SancţiuniDacă executantul loviturii de începere joacă

mingea a doua oară fără ca aceasta să fi fostatinsă sau jucată de un alt jucător, se va acordao lovitură liberă indirectă echipei adverse de pelocul unde s-a comis abaterea.

Pentru orice altă abatere la executarealoviturii de începere, această lovitură se varepeta.

Mingea de arbitruDupă o întrerupere temporară a jocului

provocată de o cauză neprevăzută în Legilejocului, jocul va fi reluat printr-o minge dearbitru.

ProceduraArbitrul lasă mingea să cadă pe pământ în

locul unde aceasta se găsea în momentul în cares-a întrerupt jocul. Mingea intră în joc îndatăce a atins pământul.

Abateri/SancţiuniMingea de arbitru se repetă dacă:> mingea este atinsă de un jucător înainte de

137


a fi intrat în contact cu pământul;> mingea iese în afara terenului de joc,

înainte să fi fost atinsă de un jucător.Condiţii specialeLovitura liberă directă acordată unei echipe

în propria suprafaţă de poartă poate fi executatădin orice punct al acestei suprafeţe.

Lovitura liberă indirectă acordată echipei înatac în suprafaţa de poartă a adversarului va fiexecutată de pe linia suprafeţei de poartăparalelă cu linia porţii, din punctul cel maiapropiat de locul unde s-a comis abaterea.

Mingea de arbitru executată pentru reluareajocului, după o oprire temporară a acestuia,atunci când mingea se află în suprafaţa depoartă, va fi executată de pe linia acesteisuprafeţe paralelă cu linia porţii, din punctulcel mai apropiat de locul unde se afla mingea înmomentul opririi jocului.

Legea 9 - Mingea în joc şi afară din jocMingea afară din jocMingea este afară din joc atunci când:> a depăşit în întregime o linie de poartă

sau o linie de margine, fie pe pământ, fie înaer;

> jocul a fost oprit de către arbitru.Mingea în jocMingea este în joc în orice alt moment,

inclusiv atunci când:> revine în terenul de joc dintr-un stâlp al

porţii, bară transversală sau un steag de colţ;> revine în terenul de joc după ce a lovit

arbitrul sau un arbitru asistent, atunci cândaceştia se află în terenul de joc.

Legea 10 - Înscrierea unui gol

138


Înscrierea unui golUn gol va fi înscris regulamentar atunci când

mingea va depăşi în întregime linia de poartăîntre stâlpii porţii şi pe sub bara transversală,cu condiţia ca, în prealabil, echipa care aînscris să nu fi comis nici o abatere de laLegile jocului.

Echipa învingătoareEchipa care va înscrie cel mai mare număr de

goluri în timpul jocului va câştiga partida. Cândcele două echipe înscriu acelaşi număr de golurisau nu înscriu nici un gol, jocul va fi declarategal.

Regulamentele competiţiilorPentru jocurile care se termină la scor egal,

regulamentele competiţiilor pot să prevadădispoziţii privind prelungirile sau altemodalităţi aprobate de International F.A. Board,care să permită stabilirea echipei câştigătoare ajocului.

139


Legea 11 - Afară din joc (ofsaid)


140

Poziţia afară din jocA fi în poziţie afară din joc nu constituie o

greşeală în sine.Un jucător se găseşte în poziţie afară din

joc atunci când se află mai aproape de liniaporţii adverse decât mingea cât şi de penultimuladversar.

Un jucător nu se găseşte în poziţie afară dinjoc atunci când:

> se află în propria jumătate de teren;> se află pe aceeaşi linie cu penultimul

adversar;> se află pe aceeaşi linie cu ultimii doi

adversari.AbateriPoziţia afară din joc a unui jucător nu

trebuie sancţionată decât dacă, în momentul cândmingea atinge unul din coechipierii săi sau estejucată de unul din aceştia, după părereaarbitrului, jucătorul respectiv participă activla joc:

> intervenind în joc;> influenţând un adversar;> obţinând un avantaj din această poziţie.Lipsa abateriiNu există ofsaid atunci când un jucător

primeşte mingea direct:> dintr-o lovitură de la poartă;> dintr-o aruncare de la margine;> dintr-o lovitură de la colţ.Abateri/SancţiuniPentru orice abatere de la Legea ofsaidului,

arbitrul va acorda echipei adverse o loviturăliberă indirectă care trebuie executată de pelocul unde s-a comis greşeala.

Legea 12 - Greşeli şi comportări nesportive

141


Greşelile şi comportările nesportive trebuiesancţionate după cum urmează:

Lovitura liberă directăSe va acorda lovitură liberă directă echipei

adverse jucătorului care, după părereaarbitrului, comite din neglijenţă, imprudenţă saucu o forţă disproporţionată una din următoareleşase greşeli:

> loveşte sau încearcă să lovească cupiciorul un adversar;

> pune sau încearcă să pună piedică unuiadversar;

> sare asupra unui adversar;> atacă un adversar;> loveşte sau încearcă să lovească un

adversar;> împinge un adversar.Se va acorda, de asemenea, lovitură liberă

directă echipei adverse, când un jucător comiteuna din următoarele patru greşeli:

> atacă prin alunecare un adversar pentru aintra în posesia mingii şi-l atinge înainte de ajuca mingea;

> ţine un adversar;> scuipă un adversar;> joacă în mod voit mingea cu mâinile (cu

excepţia portarului în propria suprafaţă depedeapsă).

Orice lovitură liberă directă va fi executatăde pe locul unde s-a comis greşeala.

Lovitura de pedeapsă (penalty)Se va acorda o lovitură de pedeapsă atunci

când un jucător comite în propria suprafaţă depedeapsă una din aceste zece greşeli, indiferentde locul unde se afla mingea în acel moment, cucondiţia să fi fost în joc.

Lovitura liberă indirectă

142


Se va acorda lovitură liberă indirectăechipei adverse, atunci când, după părereaarbitrului, un jucător comite una din următoareletrei greşeli:

> joacă de o manieră periculoasă;> împiedică înaintarea unui adversar;> împiedică portarul să dea drumul mingii din

mâini.Se va acorda, de asemenea, lovitură liberă

indirectă echipei adverse, atunci când portarul,găsindu-se în propria suprafaţă de pedeapsă,comite una din următoarele cinci greşeli;

> atinge din nou mingea cu mâinile după ce i-a dat drumul, fără ca aceasta să fi fost atinsăde un alt jucător;

> atinge mingea cu mâinile după ce aceasta i-a fost trimisă intenţionat cu piciorul de cătreun coechipier;

> atinge mingea cu mâinile atunci cândaceasta este trimisă direct de un coechipierdintr-o aruncare de la margine;

> pierde timp în mod intenţionat (ţine mingeaîn mâini mai mult de 6 sec.).

Lovitura liberă indirectă va fi executată depe locul unde s-a comis greşeala.

Sancţiuni disciplinareGreşeli sancţionate cu avertismentUn jucător va fi avertizat (i se va arăta

cartonaş galben) atunci când comite una dinurmătoarele şapte greşeli:

> se face vinovat de comportare nesportivă;> îşi manifestă dezaprobarea prin vorbe sau

gesturi;> încalcă cu persistenţă Legile jocului;> întârzie reluarea jocului;> nu respectă distanţa cerută la executarea

unei lovituri de la colţ sau a unei lovituri

143


libere;> intră sau reintră pe ternul de joc fără

permisiunea arbitrului;> părăseşte în mod voit terenul de joc fără

permisiunea arbitrului.Greşeli sancţionate cu eliminareUn jucător va fi eliminat de pe terenul de

joc (i se va arăta cartonaş roşu) atunci cândcomite una din următoarele şapte greşeli:

> se face vinovat de greşeală grosolană;> se face vinovat de comportare violentă;> scuipă un adversar sau orice altă persoană;> împiedică un adversar să înscrie un gol sau

opreşte o ocazie evidentă de gol, jucândintenţionat mingea cu mâna (această prevedere nuse aplică portarului în propria sa suprafaţă depedeapsă);

> opreşte un adversar care se deplasează îndirecţia porţii adverse, având o situaţie clarăde înscriere a unui gol, comiţând o greşealăpentru care se acordă lovitură liberă sau olovitură de pedeapsă;

> întrebuinţează cuvinte jignitoare,injurioase sau grosolane;

> i se acordă un al doilea avertisment încursul aceluiaşi joc.

Un jucător care a fost eliminat trebuie săpărăsească terenul de jocpe la limita terenului cea mai apropiată, precum şi suprafaţa tehnică.

Legea 13 - Loviturile libereCategorii de lovituri libereLoviturile libere pot fi directe sau

indirecte.Pentru lovitura liberă directă, ca şi pentru

cea indirectă, mingea trebuie să fie oprită înmomentul executării loviturii, iar executantul nu

144


trebuie să atingă mingea a doua oară înainte caaceasta să fi fost atinsă de un alt jucător.

Lovitura liberă directă> golul va fi acordat dacă mingea intră

direct în poarta echipei adverse;> dacă mingea este în joc şi intră direct în

poarta echipei executantului loviturii, se vaacorda lovitură de la colţ în favoarea echipeiadverse.

Lovitura liberă indirectăSemnul convenţional al arbitruluiArbitrul va semnaliza lovitura liberă

indirectă, ridicând braţul deasupra capului.Arbitrul va ţine braţul ridicat în aceastăpoziţie, până când se execută lovitura şi pânăcând mingea atinge un alt jucător sau iese dinjoc.

Mingea intră în poartăGolul va fi acordat numai dacă mingea,

înainte de a intra în poartă, a fost atinsă de unalt jucător:

> dacă mingea intră direct în poarta echipeiadverse, se va acorda acesteia o lovitură de lapoartă;

> dacă mingea este în joc şi intră direct înpoarta echipei jucătorului care a executatlovitura, se va acorda o lovitură de la colţechipei adverse.

Locul executării loviturii libereLovitura liberă în suprafaţa de pedeapsăLovitura liberă directă sau indirectă în

favoarea echipei în apărare:> toţi jucătorii echipei adverse trebuie să

se afle la cel puţin9.15 m de minge;

> toţi jucătorii echipei adverse trebuie săse afle în afara suprafeţei de pedeapsă până când

145


mingea va intra în joc;> mingea va fi în joc imediat ce este trimisă

direct în afara suprafeţei de pedeapsă;> lovitura liberă acordată în suprafaţa de

poartă poate fi executată din orice punct alacestei suprafeţe.

Lovitura liberă indirectă în favoarea echipeiîn atac:

> toţi jucătorii echipei adverse trebuie săse afle la minimum9.15 m de minge până când aceasta va fi în joc,cu excepţia situaţiei când se află pe proprialinie de poartă între stâlpii porţii;

> mingea va fi în joc imediat ce a fostlovită cu piciorul şi s-a deplasat;

> lovitura liberă indirectă acordată însuprafaţa de poartă trebuie executată de pe liniasuprafeţei de poartă care este paralelă cu liniaporţii şi din punctul cel mai apropiat de loculunde s-a comis abaterea.

Lovitura liberă în afara suprafeţei de pedeapsă:> toţi jucătorii echipei adverse trebuie

să se afle la cel puţin9,15 m de minge până când aceasta va fi în joc;

> mingea va fi în joc imediat ce a fostlovită cu piciorul şi s-a deplasat;

> lovitura liberă va fi executată de pe loculunde s-a comis abaterea.

Abateri/SancţiuniAtunci când un jucător al echipei adverse nu

se află la distanţa regulamentară la executareaunei lovituri libere, această lovitură se repetă.

Dacă mingea nu este trimisă direct în joc deechipa în apărare, atunci când lovitura liberăeste executată din propria suprafaţă de pedeapsă,această lovitură se repetă.

Lovitură liberă executată de un alt jucător decât portarulAtunci când mingea este în joc şi executantul

146


o atinge a doua oară (altfel decât în mod voit cumâinile) înainte ca aceasta să fi fost atinsă deun alt jucător, se va acorda o lovitură liberăindirectă echipei adverse, care va fi executatăde pe locul în care s-a comis greşeala.

Atunci când mingea este în joc şi executantulo atinge cu mâinile în mod voit înainte caaceasta să fi fost atinsă de un alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, care va fi executată de pe loculîn care s-a comis greşeala;

> dacă greşeala a fost comisă în suprafaţa depedeapsă a executantului se va acorda o loviturăde pedeapsă.

Lovitură liberă executată de portarAtunci când mingea este în joc şi portarul o

atinge (altfel decât cu mâinile), a doua oarăînainte ca aceasta să fi fost atinsă de un altjucător, se va acorda o lovitură liberă indirectăechipei adverse, care va fi executată de pe loculîn care s-a comis greşeala.

Atunci când mingea este în joc şi portarul oatinge (altfel decât cu mâinile), a doua oară înmod voit înainte ca aceasta să fi fost atinsă deun alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse dacă greşeala s-a comis în afarasuprafeţei de pedeapsă a echipei portarului.Această lovitură va fi executată de pe locul încare s-a comis greşeala;

> dacă greşeala a fost comisă în suprafaţa depedeapsă a echipei portarului se va acorda olovitură liberă indirectă echipei adverse.Această lovitură va fi executată de pe locul încare s-a comis greşeala.

Legea 14 - Lovitura de pedeapsă (penalty)Se va acorda o lovitură de pedeapsă împotriva

echipei care comite, în propria suprafaţă de

147


pedeapsă, mingea fiind în joc, una din cele zecegreşeli pentru care trebuie acordată loviturăliberă directă.

Se poate marca gol direct dintr-o lovitură depedeapsă.

Timpul de joc se va prelungi pentru oricelovitură de pedeapsă, care trebuie să fieexecutată la sfârşitul primei reprize sau ajocului sau la sfârşitul fiecăreia din cele douăreprize de prelungiri.

Poziţiile mingii şi ale jucătorilorMingea va fi aşezată pe punctul loviturii de

pedeapsă.Jucătorul executant al loviturii de pedeapsă

va fi precis identificat.Portarul echipei în apărare trebuie să rămână

pe propria linie de poartă, cu faţa la executant,între stâlpii porţii, până când mingea a fostlovită.

Toţi jucătorii în afara executantului trebuiesă se afle:

> în interiorul terenului de joc;> în afara suprafeţei de pedeapsă;> în spatele punctului de la 11 m;> la cel puţin 9,15 m de punctul de la 11 m.Arbitrul:> nu va da semnalul de executare al loviturii

înainte ca jucătorii să se fi plasat conformLegii;

> hotărăşte când lovitura de pedeapsă esteconsiderată executată.

Procedura:> executantul loviturii de pedeapsă trebuie

să trimită mingea spre înainte;> el nu poate juca mingea a doua oară înainte

ca aceasta să fi fost atinsă de un alt jucător;> mingea va fi în joc îndată ce a fost lovită

148


cu piciorul şi s-a deplasat spre înainte.Când lovitura de pedeapsă este executată sau

repetată în timpul regulamentar de joc sau înprelungirile prevăzute la sfârşitul reprizei saujocului, pentru a permite această execuţie saurepetare, golul este validat dacă, înainte de atrece printre stâlpii porţii şi pe sub baratransversală, mingea atinge unul sau ambii stâlpiai porţii şi/sau bara transversală şi/sauportarul.

Abateri/SancţiuniDacă arbitrul a dat semnal de executare a

loviturii de pedeapsă şi dacă, înainte ca mingeasă fie în joc, apar următoarele situaţii.

1.Jucătorul executant al loviturii depedeapsă încalcă Legile jocului:

> arbitrul îi permite să execute lovitura;> dacă mingea intră în poartă, lovitura se

repetă;> dacă mingea nu intră în poartă, lovitura de

pedeapsă nu va fi repetată.2. Dacă portarul încalcă Legile jocului:> arbitrul permite executarea loviturii;> dacă mingea intră în poartă, golul este

valabil;> dacă mingea nu intră în poartă, lovitura de

pedeapsă va fi repetată.3. Un coechipier al executantului se

aşază în faţa punctului de pedeapsă, intră însuprafaţa de pedeapsă sau se apropie la mai puţinde9.15 m de minge:

> arbitrul permite executarea loviturii;> dacă mingea intră în poartă, lovitura se

repetă;> dacă mingea nu intră în poartă, lovitura nu

se mai repetă.

149


4.Un coechipier al portarului se aşază înfaţa punctului de pedeapsă, intră în suprafaţa depedeapsă sau se apropie la mai puţin de9.15 m de minge:

> arbitrul permite executarea loviturii;> dacă mingea intră în poartă golul este

valabil;> dacă mingea nu intră în poartă, lovitura se

repetă.5. Unul sau mai mulţi jucători din echipa

în apărare şi din cea aflată în atac încalcăLegile jocului, lovitura va fi repetată.

Dacă după executarea loviturii de pedeapsă:1. Executantul joacă mingea a doua oară

(dar nu cu mâna), înainte ca aceasta să fi fostatinsă de un alt jucător, se va acorda o loviturăliberă indirectă echipei adverse, care va fiexecutată de pe locul unde s-a comis abaterea.

2. Executantul ia în mod voit mingea înmâini, înainte ca aceasta să fi fost atinsă de unalt jucător, se va acorda o lovitură liberădirectă echipei adverse, care va fi executată depe locul unde s-a comis abaterea.

3. Mingea intră în contact cu un corpstrăin pe traiectoria sa, lovitura de pedeapsă seva repeta.

4. Mingea, după ce a fost respinsă deportar, stâlpul porţii sau bara transversală,cade din nou în terenul de joc, unde este atinsăde un corp străin:

> arbitrul opreşte jocul;> jocul se va relua cu o minge de arbitru de

pe locul unde se găsea mingea în momentul în carea fost atinsă de corpul străin.

Legea 15 - Aruncarea de la margineAruncarea de la margine este un mod de

150


reluare a jocului.Nu se poate marca gol direct dintr-o aruncare

de la margine.Aruncarea de la margine se va acorda:> atunci când mingea a depăşit în întregime

linia de la margine fie pe pământ, fie în aer;> echipei adverse, celei căreia îi aparţine

jucătorul care a atins ultima dată mingea;> aruncarea de la margine se va executa de pe

locul unde mingea a depăşit linia de margine.ProceduraÎn momentul aruncării de la margine,

executantul trebuie:> să fie cu faţa la terenul de joc;> să aibă o parte a fiecărui picior pe linia

de margine sau în exteriorul acestei linii;> să ţină mingea cu ambele mâini;> să arunce mingea din spate şi pe deasupra

capului.Executantul nu trebuie să joace din nou

mingea înainte caaceasta să fi fost atinsă de un alt jucător.

Mingea va fi în joc imediat ce a pătruns peterenul de joc.

Abateri/SancţiuniAruncarea de la margine executată de un jucător de câmp1. Dacă mingea este în joc şi executantul

o atinge a doua oară cu excepţia jucării ei cumâna înainte să fi fost atinsă de un alt jucător,se va acorda o lovitură liberă indirectă echipeiadverse, care se va executa de pe locul unde s-acomis abaterea.

2. Dacă mingea este în joc şi executantulia în mod voit mingea în mâini înainte ca aceastasă fi fost atinsă de un alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, care se va executa de pe locul

151


unde s-a comis abaterea;> se va acorda o lovitură de pedeapsă dacă

abaterea a fost comisă în suprafaţa de pedeapsă aexecutantului.

Aruncarea de la margine executată de portar1. Dacă mingea este în joc şi dacă

portarul atinge (altfel decât cu mâinile) a douaoară mingea, înainte ca aceasta să fi fost atinsăde un alt jucător, se va acorda o lovitură liberăindirectă echipei adverse, care se va executa depe locul unde s-a comis abaterea.

2. Dacă mingea este în joc şi dacăportarul ia în mod voit mingea în mâini înainteca aceasta să fi fost atinsă de un alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, dacă abaterea a fost comisă înafara suprafeţei de pedeapsă a echipeiportarului. Această lovitură liberă directă va fiexecutată de pe locul unde s-a comis abaterea;

> se va acorda o lovitură liberă indirectăechipei adverse, dacă abaterea a fost comisă înafara suprafeţei de pedeapsă a echipeiportarului. Această lovitură liberă indirectă vafi executată de pe locul unde s-a comis abaterea.

3.Dacă executantul aruncării de la margineeste împiedicat sau jenat de un jucător alechipei adverse, acesta va fi sancţionat cuavertisment (i se va arăta cartonaş galben)pentru comportare nesportivă.

4. Pentru orice altă abatere de laaceastă Lege, aruncarea de la margine se varepeta de către un jucător al echipei adverse.

Legea 16 - Lovitura de la poartăLovitura de la poartă este un mod de reluare

a jocului.Se poate înscrie un gol direct din lovitură

152


de la poartă, dar numai în poarta echipeiadverse.

Se va acorda o lovitură de la poartă dacămingea atinsă sau jucată ultima oară de unjucător al echipei în atac a depăşit în întregimelinia porţii, fie pe pământ fie în aer, fără săse fi înscris gol, conform Legii 10.

Procedura:> mingea va fi aşezată într-un punct oarecare

al suprafeţei de poartă şi va fi lovită cupiciorul de un jucător al echipei în apărare;

> jucătorii echipei adverse trebuie să seafle în afara suprafeţei de pedeapsă până cemingea intră în joc;

> executantul nu trebuie să joace mingea adoua oară, înainte ca aceasta să fi fost atinsăde un alt jucător;

> mingea va fi în joc imediat ce a fosttrimisă direct în terenul de joc şi în afarasuprafeţei de pedeapsă.

Abateri/SancţiuniDacă mingea nu este trimisă direct în afara

suprafeţei de pedeapsă, lovitura de la poartă seva repeta.

Lovitura de la poartă executată de un alt jucător decâtportarul

1. Dacă mingea este în joc şi executantulatinge mingea a doua oară, înainte ca aceasta săfi fost atinsă de un alt jucător, se va acordalovitură liberă indirectă echipei adverse, careva fi executată de pe locul unde s-a comisabaterea.

2. Dacă mingea este în joc şi executantulia în mod voit mingea în mâini înainte ca aceastasă fi fost atinsă de un alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, care va fi executată de pe locul

153


unde s-a comis abaterea;> se va acorda o lovitură de pedeapsă dacă

abaterea s-a comis în suprafaţa de pedeapsă aexecutantului.

Lovitura de la poartă executată de portar1.Dacă mingea este în joc şi portarul o

atinge (altfel decât cu mâinile) a doua oară,înainte ca aceasta să fi fost atinsă de un altjucător, se va acorda o lovitură liberă indirectăechipei adverse, care va fi executată de pe loculunde s-a comis abaterea.

2. Dacă mingea este în joc şi portarul iaîn mod voit mingea în mâini, înainte ca aceastasă fi fost atinsă de un alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, dacă abaterea a fost comisă înafara suprafeţei de pedeapsă a echipei

154


portarului. Această lovitură liberă directăva fi executată de pe locul unde s-a comisabaterea;

> se va acorda o lovitură liberă indirectăechipei adverse, dacă abaterea a fost comisă însuprafaţa de pedeapsă a echipei portarului.Această lovitură liberă indirectă va fi executatăde pe locul unde s-a comis abaterea.

3. Pentru orice altă abatere de laaceastă Lege, lovitura de la poartă se va repeta.

Legea 17 - Lovitura de la colţLovitura de la colţ este un mod de reluare a

jocului.Se poate înscrie un gol direct din lovitură

de la colţ, dar numai în poarta echipei adverse.Se va acorda o lovitură de la colţ dacă

mingea atinsă sau jucată ultima oară de unjucător al echipei în atac a depăşit în întregimelinia porţii, fie pe pământ fie în aer, fără săse fi înscris gol, conform Legii 10.

Procedura:> mingea va fi aşezată în interiorul arcului

de cerc al celui mai apropiat colţ al terenuluide joc;

> steagul de la colţul terenului de joc nupoate fi înlăturat;

> jucătorii echipei adverse trebuie să seafle la cel puţin 9,15 m de minge până cândaceasta va intra în joc;

> mingea va fi lovită cu piciorul de unjucător al echipei în atac;

> mingea va fi în joc imediat ce a fostlovită cu piciorul şi se deplasează;

> executantul nu trebuie să joace mingea adoua oară înainte ca aceasta să fi fost atinsăsau jucată de un alt jucător.

155


Abateri/SancţiuniLovitura de la colţ executată de un jucător de câmp1. Dacă mingea este în joc şi dacă

executantul atinge mingea (cu excepţia atingeriiîn mod voit cu mâna) a doua oară, înainte caaceasta să fi fost atinsă sau jucată de un altjucător, se va acorda o lovitură liberă indirectăechipei adverse, care va fi executată de pe loculunde s-a comis abaterea.

2. Dacă mingea este în joc şi dacăexecutantul atinge mingea, în mod voit cu mânaînainte ca aceasta să fi fost atinsă sau jucatăde un alt jucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, care va fi executată de pe loculunde s-a comis abaterea;

> se va acorda o lovitură de pedeapsă dacăabaterea a fost comisă în suprafaţa de pedeapsă aexecutantului.

Lovitura de la colţ executată de portar1. Dacă mingea este în joc şi portarul o

atinge (altfel decât cu mâinile) a doua oarăînainte ca aceasta să fi fost atinsă sau jucatăde alt jucător, se va acorda o lovitură liberăindirectă echipei adverse, care va fi executatăde pe locul unde s-a comis abaterea.

2. Dacă mingea este în joc şi portarul oatinge în mod voit, cu mâinile, înainte caaceasta să fi fost atinsă sau jucată de un altjucător:

> se va acorda o lovitură liberă directăechipei adverse, dacă abaterea a fost comisă înafara suprafeţei de pedeapsă a echipeiportarului. Această lovitură liberă directă va fiexecutată de pe locul unde s-a comis abaterea;

> se va acorda o lovitură liberă indirectăechipei adverse, dacă abaterea a fost comisă în

156


suprafaţa de pedeapsă a echipei portarului.Această lovitură liberă indirectă va fi executatăde pe locul unde s-a comis abaterea.

3. Pentru orice altă abatere de laaceastă Lege, lovitura de la colţ se va repeta.

BIBLIOGRAFIE

BÂRSAN, Mihai - Fotbal. Probleme generale. Tehnica jocului.Bucureşti, IEFS, 1980.

BÂRSAN, Mihai - Fotbal. Tactica jocului. Metodica fotbalului înşcoală. Bucureşti, IEFS, 1980.

BUŞE, ION şi OGODESCU, D.S. - Fotbalul sinergic.Timişoara, Editura Facla, 1982.

CIOLCĂ, Sorin-Mirel - Fotbal - Curs de specializare. Vol I.Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,2004.

CIOLCĂ, Sorin-Mirel - Modelul de joc şi modelarea pregătiriijuniorilor pentru fotbalul de performanţă. Bucureşti, Editura CarteaUniversitară, 2004.

CIOLCĂ, Sorin-Mirel - Capacitatea de performanţă înfotbal. Bucureşti, Editura Cartea Universitară, 2005.

CIOLCĂ, Sorin-Mirel şi GRIGORE, Gheorghe - Fotbalul- mijloc asociat al kinetoterapiei. Bucureşti, Editura CarteaUniversitară, 2005.

COLIBABA-EVULEŢ, Dumitru şi BOTA, Ioan - Jocurisportive - teorie şi metodică. Bucureşti Editura Aldin, 1998.

COJOCARU, Viorel - Curs de fotbal-specializare.Bucureşti, A.N.E.F.S., 1994.

COJOCARU, Viorel - Fotbal - Noţiuni generale, Bucureşti,Editura Axis Mundi, 2001.

COJOCARU, Viorel - Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodicapregătirii. Bucureşti, Editura Axis Mundi, 2002

COMUCCI, Nicola şi VIANI, Marco - Manualulantrenorului de fotbal. Bucureşti, C.N.E.F.S., 1988.

Dicţionar enciclopedic. Bucureşti, EdituraEnciclopedică, 1996.

157


Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucureşti, EdituraUnivers Enciclopedic, 1996.

DRAGNEA, Adrian şi MATE-TEODORESCU, Silvia - Teoriasportului. Bucureşti, Editura FEST, 2002.

EPURAN, Mihai - Metodologia cercetării activităţilor corporale. Bucureşti, FEST, 2005.

Ghidul antrenorului de fotbal - copii şi juniori. (lucrare colectivă). Bucureşti, Editura Axis Mundi, 2003.

IONESCU, Mihai şi TUDORAN, Mircea - Fotbal de la A la Z.Fotbalul românesc de-a lungul anilor. Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1984.

LEALI, G. - L’allenamento e l’addesttramento calcistico durante il periodo evolutivo. Societa Stampa Sportivo, Roma, 1983.

Legile jocului. Bucureşti, FRF, 2005.MANNO, Renato - Bazele antrenamentului sportiv,

Bucureşti, M.T.S.- C.C.P.S., S.D.P., 371-374, 1996.MANUŞARIDE, Chiriac - Regulamentul jocului de fotbal

adnotat. Bucureşti, Editura Sport -Turism, 1977.MANUŞ ARIDE, Chiriac şi GHEMIGEAN, Chevorc -

Aproape totul despre fotbal. Bucureşti, Editura Sport-Turism,1986.

MIU, Ştefan şi VELEA, Florin - Fotbal. Specializare. Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.

MOTROC, ION - Sportul la copii şi juniori - fotbal. Bucureşti,CNEFS, 1989.

MOTROC, ION - Problemele teoriei şi metodicii antrenamentului în fotbal. Bucureşti, CNEFS, 1989.

MOTROC, Ion - Fotbal de la teorie la practică. Bucureşti, Editura Rodos, 1994.

MOTROC, Ion şi COJOCARU, Viorel - Fotbal. Curs de bază.Bucureşti, ANEFS, 1991.

MOTROC, Florin şi MOTROC, Adrian - Fotbal - curs de bază. Tehnica-tactica. Bucureşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999.

PETRESCU, Teodor şi DEHELEAN, Ovidiu - Fotbal. Curs de bază. Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2000.

PETRESCU, Teodor şi DEHELEAN, Ovidiu - Fotbal. Probleme de antrenament şi joc. Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2001.

Sinteze. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport,

158


Învăţământ la distanţă, anul I, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005.

Teoria antrenamentului. Bucureşti, M.T.S.-C.C.P.S., S.D.P., 359-361, 1995. Teoria competiţiei. Bucureşti, M.T.S.-C.C.P.S., S.D.P., 1995. THOMAS, Jerry, R. şi NELSON, Jack, K. - Metodologia cercetării în activitatea fizică. Bucureşti, C.C.P.S. - S.D.P., 375-377, 1996.

WEIN, H. - Imparare il calcio, Editura Mediteranee, Roma, 1994.

Fotbal Tehnica si tactica jocului de fotbal Curs de baza

Documents