FORME DE TERAPIE OCUPATIONALA PENTRU COPII CU DEFICIENTAMINTALA
(Terapia cognitiva, Ludoterapia, Terapia psihomotricitatii si
organizarea si formarea autonomiei personale si sociale)TERAPIA
COGNITIVA1. TERAPIA COGNITIVA, REPERE GENERALETerapia cognitiva
este una dintre formele Terapiei comportamentale, ce vizeaza, in
cazul copiilor cu deficienta mintala o structurare a complexului de
stimuli exteriori, dupa niveluri adapatate unei tipologii de
organizare mintala.Terapia cognitiva poate fi privita ca un proces
complex de echilibrare mintala, prin organizarea specifica a
cunoasterii la deficientul mintal, structurata pe anumite
niveluri:-nivelul cunoasterii teoretice- prin invatarea
conceptelor;-nivelul cunoasterii psihosociale-ce determina
modificari semnificative in personalitatea copilului cu cerinte
educationale speciale.Terapia cognitiva este formata
dinACTIUNIsiPROGRAME COMPENSATORIIce au drept scop dezvoltarea,
privind intelegerea fenomenelor, lucrurilor, oamenilor, precum si a
situatiilor din dimensiunealor instrumental-integratoare.DOMENIILE
TERAPIEI COGNITIVE:a)Terapia cognitivade TIP A;b)Terapia
cognitivade TIP B.a) ,,Terapia cognitivade TIPA vizeaza:
I.CONSOLIDAREASISTEMATIZAREACOMPLETAREAfaptelor, informatiilor,
abilitatilor, competentelor, deprinderilorII.ORGANIZAREA
ACTIVITATILOR DE CUNOASTEREb) ,,Terapia cognitivade
TIPBinclude:I:ACTIVITATILE
ceorganizeaza procesul de cunoastere
II.PROGRAMELE
Aplicabilitatea cognitiva se realizeaza prin organizarea si
reorganizarea unor MODELE DE INVATARE.Structura modelului de
terapie cognitiva este organizata dintr-o serie de submodule, ce
dau nastere la elaborarea unorprograme terapeutice.Printre acestea
amintim urmatoarele:programul de stimulare perceptive-motrica
(elaborat de catre Marianne Frostig);programul pentru formarea
conceptelor fundamentale logico-matematice (elaborat de Jean
Piaget, sau Mary Barotta Lorton);programul complex de exercitii
perceptive si senzorio-motorii (elaborat de Jacques
Dubosson).SUBMODULELE TERAPIEI COGNITIVEI. TERAPIA COGNITIVADE
TIPAcuprinde:-A. Activitatile de organizare, consolidare,
sistematizare, completare a faptelor, informatiilor, abilitatilor,
deprinderilor;-B. Programele de interventie edcationala
personalizata.II:CUNOASTEREA SENZORIALA,cu cele cinci
domenii:Sensibilitatea:-cutanata;-vizuala;-gustativa;-olfactiva;-auditiva.III.
CUNOASTEREA PERCEPTIVA,cu cele cinci arii destinate formarii
urmatoarelor abilitati vizual-perceptive:-coordonare
vizuo-motorie;-perceptiaforma-fond;-constantaperceptiei;-pozitia in
spatiu;-relatiile spatiale.Acestsubmodul este structurat intr-o
forma de exercitii si activitati pregatitoare atat pentru actul
lexic si grafic, cat si pentru alte domenii de cunoastere de o gama
diversificata, ca de exemplu:ACTIVITATI DE OBSERVARE
VIZUALAACTIVITATI PENTRU EDUCAREA PSIHOMOTRICITATIISTRUCTURI DE
DEZVOLTARE LINGVISTICASTRUCTURI DE FORME A RATIONAMENTULUIIV.
Submodul ce cuprinde o serie de exercitii si activitati ce
determina formarea si dezvoltarea CONCEPTELOR FUNDAMENTALE DE
NATURA LOGICO-MATEMATICA, inspirate din programul lui Mary Barotta
Lorton dau din conceptia piagetiana.V. Submodul inspirat din
programul lui Jacques Dubosson, format dinexercitii perceptive si
senzorio-motoriice determinaFORMAREA SI DEZVOLTAREA PROCESELOR
PSIHICE:-atentia;-reprezentarea;-imaginatia;-memoria;-gandirea.In
aplicareaProgramelor de Terapie EducationalaComplexa si Integratase
impune elaborarea unor principii, dupa cum urmeaza:a)programarea
activitatilor in functie de caracterul terapeutic al
educatiei;b)evaluarea- privita din doua perspective:1. componenta
esentiala a rezultatelor si proceselor ce au loc in derularea
actului educational-terapeutic;2. mecanism de reglare a intregului
process educational-terapeutic.c) elaborarea de programe de
interventie educational-terapeutica personalizate;b)Terapia
educationala este complexa si integrata si se realizeaza:-prin
activitatile integrative bazate pe principiul interdisciplinara,
interrelational dintre cele 5 module educational-terapeutice;-prin
activitati integrativece decurg din valorificarea posibilitatilor
si resurselor de invatare oferite elevilor de scoala, familie si
mediul comunitar.1.CUNOASTEREA DE SINE; EXPERIENTA INTERPERSONALA
SI CUNOASTERE SENZORIALAIn cadrul procesului de terapie cognitiva
se realizeaza sicunoasterea de sinedau ,,conceptual de eu.Allport
W. G. prezinta o serie de factori care stau la baza perceptiei
sociale. Dintre acestia amintim:EXPERIENTA
INTERPERSONALAASEMANAREAINTELIGENTACOMPLEXITATEA
COGNITIVACUNOASTEREA DE SINE/AUTOCUNOASTEREAABILITATEA DE ADAPTARE
SOCIALADETASAREAATITUDINEA ESTETICAPASIUNEA PENTRU VIATA
INTERIOARASe impune o prezentare succinta a fiecaruia dintre
factorii amintiti.a)Experienta interpersonala:-implica aria de
cunostinte despre oameni si capacitatea subiacenta de a-i evalua
obiectiv;-experienta cunoasterii trebuie dirijata atat spre
informatii si cunostinte generale, cat si spre informatiile
generate de fiinta umana in relatiile sale.b)Asemanarea;
corespondenta dintre sex; varsta cronologica; pregatirea
profesionala; gusturile; preocuparile; aspiratiile; relatiile
commune:-implica o intercunoastere mai exacta si obiectiva;-devine
o puternica motivatie pentru evaluarea de sine si a
celuilalt.c)InteligentaJanet Piaget considera ca inteligenta
este:-o functie de adaptare;-proces in care faciliteaza
discriminarea intre esential si neesential, legatura dintre cause
si efecte, capacitatea de anticipatie si predictie etc.din
cercetarile efectuate pe baza testelor de maturizare intelectuala,
s-a constatat faptul ca majoritatea deficientilor sunt
disfunctionali intelectivi.d)Complexitatea cognitiva:presupune
stapanirea unei multitudini de comportamente de
cognitie:-empatie;-motivatie;-comunicare
interpersonala;-informatii, concepte clare, rationamente
corecte;-stapanire de sine.la deficientul mintalcunoasterea
interpersonala este directivata relativ spre aspectele negative ale
personalitatii celuilalt.e)Cunoasterea de Sine/Autocunoasterea-din
perspectiva psihosociala, cunoasterea de sine se defineste ca: ,,o
stapanire directa a unor informatii cat mai complete si reale
despre propria persoana.-in psihologia
socialaautocunoastereaimplica: ,,constientizarea propriilor
statusuri, perceptia sociala adecvata a propriei persoane, a
relatiilor sale cu semenii, o cat mai reala imagine de
sine.f)Abilitatea de adaptare socialaimplica o serie de aptitudini
si motivatii ce permit individului o rapida adaptare
sociala;deficientul prezinta o inabilitate generala de adaptare
sociala, ce implica o perturbare la nivelul
cognitiei.g)Detasarea:-implica o atitudine de ,,plasare mai la
distanta, fiind contra implicarii nereflexive;-constituie o
conditie a cunoasterii obiective;-comportamentul deficientului este
de slaba rezistenta la provocare si implicarea acestuia este un act
impulsiv, fara o reflectare prealabila.h)Atitudinea
estetica:-implica sentimentele de frumos pe care le determina
relatiile cu ceilalti precum si satisfactia armoniei, generata de
cunoastere si interrelationare;-deficientul are osenzatie de
dizarmonie, iar modalitatile relatiilor sale sunt
inestetice.i)Pasiunea pentru viata interioara(Allport-o denumeste
,,pentru subiectiv)cunoasterea interumana se foloseste de:-date
provenite de la o persoana;-date pe care le interpreteaza conform
experientelor, trairilor proprii.comportamentul cognitiv- atat din
perspectiva cunoasterii teoretice (la nivel de concepte), cat si
din cea la nivelul cunoasterii psiho-sociale-este foarte perturbat
la deficientul mintal.CUNOASTEREA SENZORIALAA. NIVELURI ALE
CUNOASTERII SENZORIALEVom prezenta succint trei niveluri de
interventie corespunzatoare a trei niveluri de cunoastere
senzoriala, dupa cum urmeaza:NIVEL INIVEL IINIVEL IIINIVEL
Icaracteristici:se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de
percepere global, sincretic;educarea simturilor se realizeaza
intr-oforma apropiata de cea pe care o au, exercitiile si jocurile
pentru copiii mici;modul de organizare va fi conceput, astfel incat
so permita realizarea unor experiente multiple, in domenii
familiare variate;copilul dobandeste informatii cu privire
la:-forme;-volume;-structura
materialelor;-echilibrul/instabilitatea lucrurilor sau
fenomenelor.dominanta senzoriala: vizuala si tactilaNIVEL IIse
caracterizeaza prin:nivel intermediar;copiii sunt apti pentru
educatie senzoriala, inclusiv la nivel metodic;activitatea
perceptivaeste o sursa
de:decentrari;transferari;comparatii;transpuneri;de analiza mai
mobilace tinde pana la reversibilitate.NIVEL IIIcunoastere
senzorialaimplica activitati organizate metodic, avand un scop in
sine;permite copiilor:observari,analizesisintezela nivelul tuturor
analizatorilor;scop: antrenarea copilului sa perceapa raporturi
intremarimigreutativolumedistantepozitiidirectiiCARACTERISTICI SI
OBIECTIVEALE ACTIVITATII DE CUNOASTERE SENZORIALAA.
CARACTERISTICI:a) forma exercitiului senzorial:-individuala;- se
desfasoara in grupuri mici, cu toata grupa.b) materialul prezentat
trebuie sa fie distinct fata de fundal;c) suprafata de expunere
trebuie sa fie mica;d) materialul destinat controlului insusirii
exercitiului senzorial trebuie sa fie divers, prezentat in
modalitati diferite;e) exercitiul senzorial se va desfasura
zilnicintre 10-30 minute;f) exercitiile senzoriale se vor realiza
dupa un anumit program, ce poate include FISE INDIVIDUALE / FISE
PENTRU O GRUPA MICA DE COPII.A.OBIECTIVE DE CUNOASTERE
SENZORIALANr.crt.OBIECTIVECARACTERISTICI
IA clasifica obiectelea tria: a) a desparti: a diferentia, a
descoperi deosebiri, a opune;
b) a apropia: a identifica, a redescoperi asemanari, a uni;
IIA completa seriia recunoaste;
a desprinde elemente asemanatoare;
a asocia, a potrivi;
IIIA reconstitui ansambluria gandi obiectivul in totalitatea
lui;
a incerca succesiv.
TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COGNITIVE: OBIECTIVE
OPERATIONALETehnicile psihoterapiei cognitivePsihoterapia cognitiva
reprezinta ,,principala veriga a intregului sistem deterapie
reeducationala, sistem ce presupune transformari fundamentale
in:continutul procesului de invatamantsi inpractica, in scolile de
recuperare.Ca tehnici de psihoterapie cognitiva, mentionam
urmatoarele:A.PROGRAMELE INTEGRATEce include stiintele despre om si
societate, ce sunt centrate pe cunoastere:-fiinte
umane;-activitatii specifice;-relatiilor socio-morale.B.includere
in activitatea didactica a tehnicilor terapeutice:la orice obiect
de studiu, inclusiv disciplinele de practica se impun continuturi
terapeutice integrate disciplinei.Obiective operationaleObiectivele
operationale ale psihoterapiei cognitive au drept scop:
transformarea normalizatoare a unei instante psihice, cu influente
puternice in relatiile individului cu realitatea si societatea.Se
impune sa enumeram principalele obiective operationale:-Sa
conceptualizeze experienta traita(subiectului i se ofera
posibilitatea de- a reconstrui conceptele si de-a elimina cat mai
mult din experienta primara)-Sa rationalizeze conflictele(scop:
antrenarea subiectului intr-un sistem normalizat de logica a
cunoasterii si evaluarii conflictelor)-Constientizarea datelor
cunoasterii pe baza conceptelor clare(la deficientii mintali s-a
constatat ca nivelul de formare si mai ales abstractizare,
generalizare si stabilizare al conceptelor este diminuat si
perturbat)-Sa normalizeze constructele(o parte din constructele cu
care deficientul evalueaza lumea sunt modificate, nu coincid cuale
subiectilor de aceeasi varsta)-Sa poata sa se cunoasca pe
sine(impune realizarea unui comportament cu abilitati de cunoastere
si o normalizare la nivelul perceperii si evaluarii de sine)-Sa
stie sa cunoasca pe celalalt-Sa-si schimbe sistemul de evaluare si
comportamentul valorizatfata de:-imaginea de sine;-reprezentare a
celorlalti.Motto:,,Intelepciunea si iubireacopilului este jocul(L.
Blaga)
I.Complexul psihoterapiei prin joc, apare conceput ca:-acte
educationale;-terapii ce valorifica continutul si metodologia
programelor scolare pentru deficientii mintal;-fiecare categorie de
terapie include si
subcategoriile de tehnici terapeutice
corespunzatoare.II.Programele de invatare prin joc:-au un principiu
comun: indiferent de natura informatiei, se urmareste, in mod
special- formarea unei anumite operatii, logice, de la mecanismele
implicate in operatiile concrete, pana la cele implicate in
operatiile formale.III.Domeniile de aplicarese refera la:
LUDOTERAPIA
1. REPERE TEORETICE GENERALE, PRIVIND LUDOTERAPIA:Jocul- este
privit ca:-o modalitate de relatie intre EU (SUBIECT) si LUMEA
OBIECTELOR si a RELATIILOR;-este rezultatul coexistentei
subiect-lume, fiind generat de interstimularea afectiva;-constituie
o forma de organizare a cognitiei, precum si a
cunoasterii;Mecanismele intime ale jocului sunt mecanisme de
invatare. Jocul promoveaza invatarea si ajunge sa fie o forma de
relatie obiectuala cu motivatia lucida.TEORIILE JOCULUI DIN
PERSPECTIVE PSIHOPEDAGOGICE:J.M. Boldwinjocul = activitate
autotelicaopusa muncii;Herbert Spencerjocul = activitate ce
foloseste surplusul de energie al copilului;
StanleyHolljocul = este privit ca o reproducere a unor actiuni
inutile in prezent, care erau considerate in istoria
comunitatiidreptmunca;Eduard Clapardejocul = un mijloc de realizare
de sine;
P.P. Blanscki propune inlocuirea termenului de ,,joc cu cel de
,,arta a constructiei sau dramatizarii;
Clasiciipsihopedagogiei speciale:Itard, Ed. Sguin, O. Decroly,
Maria Montessoriacorda jocului:
- un rol central in procesul educational terapeutic;
-un simptom discriminativ in precizareadiagnosticului dupa cum
urmeaza:
Ed. Seguinprecizeaza ca; ,,idiotul care se joaca nu mai este
idiot; ,,idiotul care se joaca merita un alt nume.
O. Decrolyconsidera ca jocul educativocupa un loc central in
ortopedia mintala.
Jocurile educativeau o forta predictiva: H. Wallonle considera
,,Veritabile teste de dezvoltare
au o forta propulsatoarepe planul dezvoltarii psihice a
deficientului mintal- jocul este un instrument de masurare a
procesului de maturizare si dezvoltare mintala si afectiva.
Psihanalistiifolosesc jocul drept metoda de depistare si
interpretare a complexelor si trasaturilor de caracter, prin
diferite tehnici ale terapiei prin joc (play therapy):1. Ana Freud
elaboreazatehnica orientatain cadrul careia profesorul- terapeut
asi organizeaza interventia terapeutica in cadrul desfasurarii
jocului;2. Tehnica neorientala-considera jocul drept un mijloc
natural de autoexprimarein care copilul se joaca cu ce si cum
doreste in camera speciala de joc, iar terapeutul nu ofera
indicatii directe;J. Piagetjocul reprezinta un ,,schimb simptotetic
cu obiectul, persoana sau situatia, chiar din primele luni de
existenta, actiunea ludica fiind considerata ca o actiune
primara.Jocul cu reguli
Jocul-Simbolic
Jocul-Exercitiu
Triada ludica piagetiana:prezinta urmatoarele
caracteristici:-este structurata pe scara evolutiva a
inteligentei;-fiecare tip de joc este o etapa de
dezvoltare;-predomina asimilarea, care se realizeaza prin scheme
diferite.2. JOCUL- PROCES DE TERAPIE RECUPERATORIEZ.P. Dienes ne
prezinta trei categorii de jocuri-ca forma de invatare, dupa cum
urmeaza:1)Forma de joc invatare explorator manipulativ:-explorarea
prin manipularea de obiecte determina relatia obiectuala, incepand
de la formele incipiente, pana la cele consacrate de
cunoastere;-organizarea stimulilor inregistreaza urmatoarele
faze:a)receptia- recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale
obiectelor;b)diferentierea obiectelor dupa unele
insutiri;c)identificarea dupa criterii de identitate a obiectelor
si a actiunilor de manipulare a acestora.2)Jocul reprezentativ:este
structurat in trei etape:a)apare imediat ce obiectele de joc ale
copiilor-tin locul a ceea ce nu sunt; determinand o realitate
concreta;b)se formeaza la copil unspatiu mintal- ce poate contine
si imagini reprezentate dupa tipul de organizationala;c)se impune
existenta unui mecanism de comutare la realitatea mintala, avand
drept rezultat INVATAREA.La deficientul mintal, in mecanismul
invatarii, se impune necesitatea unui sistem deantrenament
specificpentru formarea si dezvoltarea simbolurilor.3)Forma de joc-
invatare cu regulieste structurata in doua categorii de
reguli:a)primele forme ale categoriei ,,regulisunt constituite de
legile de:-asemanare;-deosebire;-asimilare;-succesiune;-situare in
spatiu.copiii cu organizare mintala normala, care se joaca cu
obiectele ,,descopera) aceste legitati interne ce corespund unor
notiuni integratoare.
b)a doua categorie de reguliimplica modul de utilizare, de
structurare a realitatii, care constituie integrarea valorii
conferita social actiunilor comportamentale.Avand in vedere cele
trei forme de joc-invatare, pe care le-am prezentat, se cuvine sa
concluzionam urmatoarele:in viziunea contemporana, jocul-invatare
este distinct de jocul didactic (termen utilizat in literatura
pedagogica); acesta din urma limitand actiunea ludica
la:-consolidarea,-precizarea,cunostintelor
predate-verificareaexista o serie de organizatii speciale, ce pun
accent pe faptul ca jocul este o actiune de organizare a
cunoasterii; printre acestea amintim:
Consiliul International pentru Jocurile copiilor (in S.U.A.),
care are mai multe filiale, ca de exemplu:-,,Asociatia franceza
pentru educatia prin joc (1970);-Scoala ,,Decroly din Saint-Mand,
Belgiaunde, incepand cu anul 1973-1974, jocul devine un ,,Centru de
interes.pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mintal,
jocul atat o functie predictiva si propulsatoare, cat si una
dejoc-terapie; acest lucru implica urmatoarele aspecte:
-jocul devine atat invatare, cat si terapie recuperatorie;
-jocul este o forma de psihoterapie, ce se realizeaza prin
metode si procedee educationale, in scopul recuperatorii
deficientului mintal in limita posibilitatilor;
-schemele exercitate in joc se bazeaza pe structurile si
functiile personalitatii, in functie de gradul de organizare al
acesteia, dupa cum urmeaza:
organizarea eului actionaljocuri functionale;
organizarea categoriilor logice si structurile
personalitatii;
actiunea ludica si comportamentul psihomotor;
actiunea ludica si organizarea mintala,
actiunea ludica si organizarea proceselor
afectiv-motivationale;
actiunea ludica si organizarea structurilor rationale de
personalitatii;
-mecanismele fundamentale neuropsihologice, afectiv-
motivationale si relationale organizate in functie de necesitatea
dezvoltarii personalitatii-determina aparitia unuicomportament
ludic;-organizarea personalitatii deficientului mintal, implica
stabilirea unor indicatori, ce se considera drept factori de
organizare a comportamentului ludic.
2.1. Rolul actiunilor ludice in organizarea personalitatii
deficientului mintalJocul se formeaza ca o actiune fundamentala a
persoanei asupra obiectelor/persoanelor, avand drept
scop-stabilirea relatiilor de dezvoltare a structurilor de
personalitate ale copilului.
In contextul structural al persoanei,actiunea ludicaapare ca o
functie tripla de reglare, dupa cum urmeaza:a)de echilibrare:
homeostazie-cognitiv-afectiva;
b)de optimizare;
c)de dezvoltare-progres.
J. Piaget considera ca imitatia amanata, desenul, limbajul si
jocul are in comunfunctia semiotica.La nivelul acestor functii apar
o serie de tulburari, ce confirma atat intelectul, cat si
personalitatea deficientului mintal.
Jocul este si o actiune de comunicare intra si intra si
extrasistemica, constituind astfel- spirala pe care se dezvolta
personalitatea umana.
Functia semiotica, despre care am amintit mai sus, implica forma
de relatie obiectuala si de comunicare, astfel incat jocul, devine
o ,,forta predictiva in structura dezvoltarii psdihologice a
copilului.
Chateau preciza ca: ,,prin intermediul jocului copilul
dobandeste mai intai acea autonomie, acea personalitate si chiar
acele scheme practice pe acea personalitate si chiar acele scheme
practice pe care le va manifesta activitatea lui de adult.
Pe ,,schemele exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat
si functiile personalitatii.
Dupa prezentarea succinta a functiilor jocului (care sunt insesi
functiile de reglare ale sistemului psihic) se impune precizarea
,,functionalitatii actiunii ludice in contextul dezvoltarii
multidimensionale ale personalitatii copilului.
Asadar, ne intereseaza, in mod special, gradul de ,,organizare
al personalitatii pe care jocul se determina incepand cu
organizarea Eu-lui Actional si terminand cu organizarea
CATEGORIILOR LOGICE SI CU STRUCTURILE PERSONALITATII.
In concluzie, precizam ca, actiunea ludica isi gaseste
functionalitate in cadrul a cinci sectoare ale organizarii
personalitatii:
ACTIUNEA LUDICA SI COMPORTAMENTUL PSIHO-MOTOR
ACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA MINTALA
III
ACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA PROCESELOR
AFECTIV-MOTIVATIONALE
III
ACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA STRUCTURILOR RELATIONALE ALE
PERSONALITATII
IVCOMPORTAMENTUL LUDIC
V
3.LUDOTERAPIA IN CADRUL ACTIUNII DE TERAPIE COMPLEXA
RECUPERATORIE INTEGRATAJocul-invatare si terapie ocupa, deja, un
loc bine definit atat in cadrul metodelor de predare-invatare- care
urmaresc transformarea rolului profesorului-terapeut, acordand noi
posibilitati deficientului mintal, cat si in cadrul metodelor si
tehnicilor ce dezvolta capacitatea de observare, analiza si operare
cu operatori logici.
Rolul jocului in contextul terapeutic este semnificativ si se
structureaza in functie de anumite modele.Vom prezenta, in cele ce
urmeaza, un model ce urmareste psihoterapia prin joc longitudinal-
incepand de la contextul social-moderator (scoala si terminand cu
cel social-integrator). Acest model are ca scop
principal-COMPENSAREA PERSONALITATII DEFICIENTULUI MINTAL IN
VEDEREA INSERTIEI SOCIALE.Modelul respectiv este divizat in trei
compartimente, si anume:
COMPLEXUL PSIHOTERAPIEI PRIN JOC
IACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA MINTALA
II
DOMENIILE DE APLICARE
III
-programele scolare ale disciplinelor prevazute in planul de
invatamant pentru deficienti mintal.In cadrul acestui model-
profesorul-terapeut va folosi material educativ, in functie de
tipul de joc; spre exemplu: imaginile colorate au o importanta
deosebita.Intregul proces psihoterapeutic se va desfasura atat in
sali speciale de joc-ludoteca(Gaston Mialaret) saujocoteca(1979,
Petre Barbulescu), cat si in sali de clasa- structurate in sistem
modular cu scopuri multifunctionale.Aceste sali de clasa sunt
impartite in:-sali de studiu;-spatiu pentru ludoteca;-biblioteca
scolara;-,,atelier matematic sau alte ,,colturi specializate pentru
abilitarea manuala.3.1.Sistemul de operationalizare- in cadrul
ludoterapieiAvand ca punct de plecare obiectivele stabilite de
taxonomia lu B.S. Bloom, precum si obiectivele stabilite de
taxonomia lui B.S. Bloom, precum si obiectivele stabilite de R.
Dogbeh si S. N. Diayel pentru jocuri, cercetatorii din cadrul
UNESCO au stabilit sistemul operationalizare al psihoterapiei prin
joc, structurandu-l in sapte obiective, in functie de sase
categorii de niveluri, dupa cum urmeaza:NIVELUL DE CUNOSTINTE
SIMPLE: intiparirea si retinerea informatiilor
NIVELUL DE INTELEGERE: transpunerea unei forme de limbaj in
altul, interpretarea si exploatarea datelor
NIVELUL DE APLICATIE: capacitatea de a aplica principiile,
regulile in situatii noi.
NIVELUL DE ANALIZA: analiza unui ansamblu de elemente, relatii
dau principii
NIVELUL DE SINTEZA: structurarea (rezumatul, planul, schema,
rationamentul) elementelor provenite din surse diferite
NIVELUL DE INTERVENTIE, DE CREATIE. Transferul achizitiilor in
operatiilor in operatii creatoare
Creatorii amintiti considera ca jocul solicita aceste obiective,
datorita faptului ca diversele categorii de jocuri implica:
a) ACTIVITATILE PERCEPTIVE: contactul senzorial cu obiectul
b) ACTIVITATI SENZORIO-MOTRICE: alergatul, prehensiunea,
aruncarea
c) ACTIVITATI VERBALE: antrenamentul vocal, comunicare prin
cuvinte/ propozitii
d) DOMENIILE AFECTIVE: alergarea, repulsia, identificarea,
reprezentarea diferitelor roluri si statute familiale, scolare,
sociale
e) DOMENIILE INTELECTUALE: observatia, descrierea, compararea,
clasificarea etc.
f) ACTIVITATILE DE CONSTRUCTIE: care mobilizeaza energie fizica,
capacitatile intelectuale si afective, valorificand experienta
anterioara
g) ACTIVITATILE DE EXPRESIE CORPORALA si ESTETICA: gimnastica,
dansul, teatrul, muzica, decupajul, desenul etc.
In lucrarea ,,Terapia educationala integrata , I. Musu si A.
Taflon ne prezinta urmatorul model al actiunii de terapie complexa
recuperatorie integrata prin joc:Modelul actiunii de terapie
complexa recuperatorie integrata prin joc:
Contextul social-modelatorSCOALA
ACTIUNEA DE TERAPIE EDUCATIONALA INTEGRATA
PSIHOTERAPIA PRIN JOCPROGRAME DE INVATARE
I. PSIHOTERAPIA COMPORTAMENTALA
A. Conditionarea pozitivaJocuri de conditionare pozitiva
B.ContraconditionareaP e r so n a l Iit a t ed e c o m p e n s a
t aJocuri pentru inhibarea voluntara si a autocontrolului asupra
reactiilor motrice
C.Conditionarea operantaJocuri pentru conditionarea operanta
D.Modelarea sau invatarea prin observareJocuri cu imagini pentru
invatarea prin observare
II. TERAPIA PSIHOMOTRICITATII
A. Terapia debilitatii motriceSeturi de jocuri bazate pe
principiile si tehnicile terapiei debilitatii motrice.
B.Terapia instabilitatii psihomotriceSeturi de jocuri bazate pe
principiile si tehnicile debilitatii psihomotrice.
C.Terapia tulburarilor de realizare motricaSeturi de jocuri
bazate pe principiile si tehnicile terapiei tulburarilor de
realizare motrica.
III. PSIHOTERAPIA COGNITIVA
A. De preinvatare1.Jocuri senzoro-motrice:
a)preliminare, de invatare a gesturilor elementare de formare a
comportamentului motor, de imitare a gesturilor adultilor
b)de invatare a unor notiuni primare privind proprietatile
diverselor obiecte
c)de manipulare a materialelor educative
d)de formare a structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de
culoare, forma, orientare-organizare-structurare
spatio-temporala
2.Jocuri de natura perceptiv-motrica cu scop de compensare.
Programul Marianne Frsting
3.Jocuri perceptiv-motrice (Jacques Dubosson)
4.Jocuri-exercitiu (Jean Piaget)
5.Jocuri functionale (Eduard Claparde)
B. De invatare1. Jocuri pentru INVATAREA CONCEPTELOR
FUNDAMENTALE
2.Jocuri pentru invatare specifica organizate in sistem (g.
Guisenaire, Z.P.Dienes)
C.De postanvatare1.Jocuri didactice de consolidare, completare a
cunostintelor
2.Jocuri de divertisment
3.Jocuri logice
4.Jocuri de societate
D.De dezvoltare1.Jocuri pentru dezvoltarea atentiei, memoriei
etc.
C O M P E N S A R EI N T E G R A T O A R E2.Jocuri pentru
formarea reprezentarilor mintale: asociatii, rationamente,
combinari.
3.Jocuri pentru formarea operatorilor prelogici, logici la
nivelul operatiilor concrete (comparare, asociere, clasificare,
scriere), la nivelul operatiilor propozitionale (operatori logici,
simboluri, succesiune logica si cronologica, inventivitate,
improvizatie, mecanisme combinatorii).
IV. PSIHOTERAPII ALE DEZVOLTARII
A. Kinetoterapia-terapie prin miscare1.Jocuri de miscare pentru
dezvoltarea capacitatilor motrice
2.Jocuri pentru formarea conduitelor perceptiv-motrice de schema
corporala, lateralitate, orientare-organizare-structurare
3.Jocuri pentru abilitatea manuala si formarea gesturilor
fundamentale (Alice Descoeudres, Claude Kohler, Denise Rouqus)
B.Ergoterapia terapia prin munca1.Jocuri de manipulare
2.Jocuri de constructii
3.Jocuri de asamblare
C.Psihoterapia de expresie: artterapia, muzicoterapia de
expresie corporala, verbala1.Jocuri grafice: preliminare, de
divertisment.
2.Jocuri de culoare si forme
3.Jocuri de ritm (programul Delcroze Willems)
4.Jocuri muzicale (ritm+melodie)
V.PSIHOTERAPIA DE GRUP
A.Psihodrama1.Jocuri cu roluri psihosomatice
2.Jocuri cu roluri psihodramatice
3.Jocuri cu roluri sociale
B.Psihodrama didactica1.Jocuri de roluri tematice:fonetice,
lexicale, gramaticale, semantice
2.Marionetele
3.Jocuri simbolice
4.Jocuri cu rasturnarea rolurilor
5.Jocul in oglinda
C. SOCIOTERAPIA SPATIO-TEMPORALA.1.Jocuri bazate pe
sociodrama
Personalitate integrata
Contextul social-integrator
Pentru exemplificare, prezentam, pe scurt, modul in care se pot
valorifica jocurile sub aspectul obiectivelor operationale, in
functie de cinci tipuri de joc: functionale, simbolice, cu reguli
de constructie, de expresie.
JocurifunctionaleJocuri simboliceJocuri cu reguliJocuri de
constructieJocuri de expresie
1.Perceptive:-vizualsimple
-auditiv stabilirea diferentelor si asemanarilor1.
Afective1.Cognitive(pe date manipulabile):
-scrieri-incluziunicauzalitatestructuri
spatio-temporale-conservare1. Fara model:-Creatie1. Plastice
2.Senzoro-motorii:-pipait-statistice-dinamice:kinestezice,
ritmice, precizie2.Identificarea cu un
model:-familie-profesie2.Cognitive(pe date
verbale):-inregistraredeductie-implicatie2.Cu model:-fara mecanisme
de functionare;-cu reducerea operationala a mecanismelor de
functionare;-cu reproducere mai mult sau mai putin fidela a
mecanismelor de functionare;-cu stimularea neoperationala a
mecanismelor de functionare.2. Verbale
3.Verbale:-repetitii-fredonari-verbo-motor:a executa comenzi
date, a descrie actiuni3. De socializare(reprezentarea unei
situatii):
-familiale
-scolare
-sociale
-clasificare:
-simpla;
-dubla;
-cu multipleatribute3.Sociale:-priza de rol(alternanta)
-comunicarea:informatii, dirijarea altuia;
-influenta asupra altuia;-cooperare/competitie3.Muzicale
4. Imitatie:-vebale-neverbale:imitarea actiunii unui model
Sistemul operational al psihoterapiei prin jocvalorifica anumite
coordonate semnificative pentru cunoastere prin conduita
cognitiv-ludica.
Vom prezenta, in continuare, patru categorii ludice si de
organizare a cunoasterii cu mecanismele corespunzatoare, dupa cum
urmeaza:
1. DEZVOLTAREA SENZORO-MOTORIEMecanisme:-manipulare-jocuri fara
forme a structurilor si-imitatieconduitelor perceptiv
-motrice-constructie-jocuri de constructie cu cuburi-jocuri cu
suite logice de imagini-asamblare-jocuri de asamblare2. OPERATII
CONCRETEMecanisme:-comparare-asociere- jocuri de triere,
selectie-grupare:-jocuri cu asociatii de idei-jocuri
lingvistice:-cuvinte incrucisate-ordonare- jocuri de triere,
selectie-grupare:-loto-uri-jocuri de ordonare:-
lungimi-suprafete-volume-clasificare-jocuri de triere,
selectie-grupare:-jocuri clasificatedupacriterii diferite-jocuri
lingvistice:-jocuri de clasificare cupiesele trusei ,,Logi
2-scriere-jocuri de triere, selectie-grupare:-jocuri de scriere3.
OPERATII PROPOZITIONALEMecanisme:-operatorii logice-jocuri cu
imaginipentru operator logici-jocuri pentru succesiunea logica si
cronologica-simbolurijocuri cu simboluri-transformarijocul
deghizarilor-sesizarea schimbarilor, inventivitate si
improvizatie-jocul de exhivalenta-jocul de intersectie de
clase-jocuri pentru incluziunea claselor-Mecanisme formule ale
gandirii motorii-jocuri pentru implicatii logice4. CUNOASTEREA
SPECIALIZATA:-Limba maternajocuri de formare a structurilor
siconduitelor perceptiv- motrice-Matematicajocuri de:
-identificare-discriminare-operare-Istoria etc.-jocuri de
transformare-jocuri de:-preinvatare-invatare-dezvoltareIn cadrul
jocului invatare-terapie, profesorul terapeut este atat conducator,
cat si participant activ la joc.Esenta jocului invatare-terapie
consta in faptul ca normele sunt intelese, descoperite si aplicate
de copil, pe baza observatiei dirijate, spre deosebire de invatarea
scolara unde normele sunt date de altii,3. TERAPIA MOTRICITATII3.1.
Psihomotricitatea- premise teoretice si metodologiceJocul si
importanta psihomotricitatii in cadrul procesului de educare si
recuperare a debililor mintal, precum si premisele teoretice si
metodologice privind motricitatea/psihomotricitatea au fost
detaliate mai sus, in cadrul capitoluluiTerapia ocupationala
aplicata(subcapitolele 7-8).Preocuparile specialistilor in domeniul
psihomotricitatii sunt structurate astfel:I.Organizarea si
conducerea motorie generala;II. Organizarea conduitelor si
structurilor perceptiv-motrice.I.Organizarea si conducerea motorie
generala implica:1. Capacitatea de executie a gesturilor
fundamentale2. Capacitati fizice
a)gestul rectiliniu;
b)gestul rotire;
c)gestul scripto-plastic;
d)gestul polimorf;
e)gestul de oscilatie;a)forta;
b)apasarea;
c)efortul;
d)viteza;
e)amplitudinea;
f)agilitatea;
g)precizia statica si dinamica;
h)dibacia;
i)coordonarea;
j)capacitatea de manipulare;
k)capacitatea de comunicare gestuala;
II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice
include:a)lateralitatea;b)schema corporala,c)structura
perceptiv-motrica de culoare;d)structura perceptiv-motrica de
forma;e)structura perceptiv-motrica spatiala;f)structura
perceptiv-motrica temporala.3.2. Tulburari ale psihomotricitatii.
Instrumente de evaluare1. Tulburari de lateralitateLateralitatea se
refera la inegalitatea functionala a partii drepte sau stangi a
corpului- drept consecinta a repartitiei in emisferele
cerebrale.Tulburarile lateralitatii sunt determinate
de:-contrarierea lateralitatii;-incercarea de a reeduca
stangacia;-lateralizarea fortata in cazul unei lateralitati
nedefinite.Din punct de vedere motric, consecinte contrarierii
lateralitatii implica:-instabilitate motrica;-hiperexcitabilitate
la nivel manual;-nedibacie;-ticuri.2. Tulburari de orientare,
organizare si structurare spatio-temporalaAceasta categorie de
tulburari se manifesta prin:-copilul ignora termeni spatiali si
temporali;-copilul percepe gresit pozitiile, duratele,
succesiunile;-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se
orienteaza gresit;-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria
spatiului si timpului;-copilul nu este capabil de
reversibilitate.3.Instabilitatea psihomotorie-se printr-un
dezechilibru al personalitatii datorat unor dificultati de
inhibitie, determinand perturbari semnificative in adaptarea
scolara si sociala;
-in plan motric, copilul cu instabilitate prezinta:-agitatie
generala permanenta, turbulenta;-nevoie permanenta de miscare, de
schimbare a spatiului;-miscari parazitare;-dificultati in
reproducerea si coordonarea miscarilor.4.Tulburari de realizare
motricaa)apraxiaconsta in pierderea capacitatii de a executa
gesturi, miscari adaptate la un scop fara ca aceasta sa fie
consecinta unei paralizii;b)dispraxialipsa de indrumare si control
al miscarilor cu repercursiuni in actul grefic, lexic, de
calcul;c)disgrafia motricaimplica absenta unor componente motrice
necesare scrisului, cum sunt:forta, coordonarea, viteza,
ritmul.Lipsa acestora determina diferite tipuri de disgrafii:-tipul
rigid, crispat;-organizarea defectuoasa a
paginii;-dezordine;-confuzii etc.5. Tulburari psihomotorii de
natura afectiva:-se intalnesc la subiectii cu hiperemotivitate, sau
in starile de furie excesiva;-se caracterizeaza prin:-gesturi
necontrolate;-frangerea degetelor;-frecarea palmelor;-miscarea de
pe un picior pe altul etc.Instrumente de evaluare a nivelului de
evolutie a psihomotricitatii la copiiOrice program de terapie
educationala a psihomotricitatii va debuta cu o evaluare a
achizitiilor psiho-motrice de care dispune copilul in momentul
respectiv.Profesorii psihodiagnosticieni din scolile speciale au
obligativitatea de a educa varsta psihomotricitatii, pentru ca
educatorii din cadrul acestor scoli sa poata utiliza testele
standardizat.Probele cupronse in cadrul acestor teste pot servi
educatorilor- drept consecinte ale activitatilor de terapie
educationala a psihomotricitatii.Dintre instrumentele de evaluare
ale psihomotricitatii amintim:I.Bateria de probe pentru dexteritate
manuala(G.C. Bontica, Teste psihologice):a)Punctare
Binet-Vaschioote;b)Tapping Ch. Walter;c)Perla Claparede
Walther;d)Decupaj Claparede-Walther;e)Discuri Walther;f)Bile
Walther.II.Testul Ozeretski-Gruillmain:cuprinde probe ce vizeaza
comportamente motorii proprii copiilor normali intre 4-11
ani;aceste probe pot constitui pentru educatorii din scolile
speciale:-obiective operationale cuprinse in programele
educational-terapeutice;-tipuri specifice de activitate;proba
vizeaza comportamente esentiale ale vietii motrice sub cele patru
aspecte ale ei:a)viteza;b)forta;c)indemanare;d)rezistenta-pe
coordonatele:C.D.M.coordonare dinamica a mainilorC.D.G.coordonare
dinamica generala;Eechilibru;Rrapiditate;Or. sp.orientare
spatiala;datele obtinute vor preciza:gradul de intarziere
psihomotrica;aspecte lacunare ale motricitatii;precizarea gradului
deficientei si incadrarea acesteia;clarificarea aspectelor in care
sa se intervina si mijloacele care sa se opereze.III. Ghidul
Portage pentru educatie timpurie:-cuprinde un inventar de abilitati
de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6 ani si sugestii
educativ-terapeutice pentru achizitionarea lor;-e structurat pe 6
sectiuni (arii de dezvoltare):a)stimularea
sugarului;b)socializare;c)limbaj;d)autoservire;e)cognitiv;f)motor.-serveste
drept instrument de proiectare a unui program de invatare;-pentru
educatorii din scolile speciale ghidul constituie:a)un instrument
de evaluare a achizitiilor motrice ale elevilor la intrarea in
scoala;b)un model de proiectare a programelor individuale de
recuperare.3.3. Obiectivele educational terapeuticeale
psihomotricitatiiIn lucrareaRecuperarea medico-pedagogica a
copilului handicapat mintal,C. Paunescu si I. Musu prezinta o
taxonomie a obiectivelor recuperatorii ale psihomotricitatii,
structurata pe trei categorii de obiective generale, fiecare
cuprinzand anumite subniveluri, obiective operationale precum si
activitati ce duc la realizarea acestora, dupa cum
urmeaza:Obiective generaleSubniveluri
I. Organizarea si conducerea motorie generala. Abilitatea
motrica generala.a)formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale:
gestul rectiliniu, rotativ, polimorf;
b)formarea si dezvoltarea capacitatilor fizice: forta, efort,
viteza, precizie, coordonare etc.
c)formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ale membrelor
superioare si inferioare ale diferitelor parti ale corpului:
coordonare;
d)formarea si dezvoltarea activitatilor motrice de manipulare si
a comportamentului de comunicare nonverbala;
e)formare si dezvoltarea comportamentului verbal: miscarile
organelor fonatorii; coordonare sunet-gest;
f)formarea si dezvoltarea activitatii motorii de exprimare a
afectivitatii: exprimarea de atitudini, emotii, sentimente prin
gesturi.
II. Organizarea conduitelor si structurilor
perceptiv-motricea)organizarea schemei corporale si
lateralitatea;
b)conduita si structura perceptiv-motrica de culoare;
c)conduita si structura perceptiv motrica de forma;
d)orientarea, structurarea si organizarea spatiala;
e)orientarea, organizarea si structurarea temporala.
III. Organizarea actiunilora)organizarea miscarilor in actiuni
eficiente;
b)dezvoltarea deprinderilor de lucru.
In functie de anumite obiective terapeutice ale
psihomotricitatii au fost elaborate anumite programe de terapie,
printre care amintim:1. ProgramulSuzanne Navillecuprinde
capitolele:motricitatea globala;schema corporala,organizarea
spatio-temporala;educatia prin miscare.2.ProgramulPsihocinetic
Boulchstructurat pe 3 niveluri:nivelul functiilor instrumentale:
perceptia corpului propriu si a lumii exterioare;nivelul structurii
schemei corporale;nivelul emotional si afectiv.3.Programa de
terapie educationala complexa si integrataeste un document oficial
ce orienteaza activitatea educatorilor din scolile speciale
;cuprinde 5 module; modulul IV, intitulat:Activitati de terapie
psihomotrica si abilitare manualaimplica:-obiective cu caracter
general ce se refera la intreagasfera a comportamentului
psihomotric;-formarea abilitatilor motrice generale;-organizarea
conduitelor si structurilor perceptiv motrice;-activitati
polivalente in cadrul cercurilor.In concluzie, se cuvine sa
precizam faptul ca activitatea educational-terapeutica ce se
desfasoara in scolile speciale este diferita de programele
terapeutice din clinicile sau cabinetele specializate.Terapia
educationala din scolile speciale are aplicabilitate pe diferite
grupe de copii incadrati in clase scolare pe criteriul varstei
cronologice si nivelul achizitiilor cognitive.Activitatea-
educational terapeutica se realizeaza frontal, cu toti elevii din
clasa in conformitate cu orarul stabilit.4.FORMAREA AUTONOMIEI
PERSONALE SI SOCIALE4.1. Autonomia personala si sociala in
integrarea in comunitate. Repere generaleD. Tudoran spunea
ca:Formarea in vederea integrarii in societate, prin adaptarea
personala e semnificatia cea mai generala care se atribuie
conceptului de educatie.Adaptarea si integrarea sunt privite ca o
problema majora a vietii sociale, facand apel atat la autoeducatie,
cat si la educatia permanenta.Termenul de integrare este definit in
mai multe feluri:ca proces de
-adaptare;-socializare;-acomodare.PROGRAMUL DE INTEGRARE este
definit indictionarul de psihologieca ocuprindere si inchidere
intr-un tot a ceva ce devine astfel parte componenta a intregului
si dobandeste proprietati specifice rezultate din interactiunea si
interdependenta cu celelalte parti componente iar integrarea
sociala (familie, grup, societate)-prin adaptare la conditiile
sociale.Constantin Paunescuprecizeaza ca:procesul integrarii
constituie o actiune complexa care pe baza anumitor functii si
strategii, genereaza o fuziune esentiala intre elementele
sistemului personalitatii si elementele sistemului social,
determinand o dinamica de dezvoltare si de proces simultan si
reciproc.In viziunea acestei integrari a stabilit anumite functii,
care au rolul de a facilita desfasurarea in conditii normale a
acestui proces de integrare bipolara. Acestea sunt urmatoarele:
a)functia de receptarepersoana umana recepteaza informatiile din
mediu, din societate si transmite societatii manifestari, directii
de activitate;b)functia de compunere, diferentiere si de
selectarede care dispun atat personalitatea cat si
societatea;c)functia reprezentariivaloarea se constituie integrata
atunci cand are posibilitatea sa fie reprezentata sub forma unor
idei, concepte, actiuni;d)functia de esentializarevaloarea poate fi
pusa in circulatie si intra intr-un sistem de
intercomunicare.Practica psihopedagogica considera integrarea ca:-o
necesitate obiectiva a vietii oricareicolectivitati;-o succesiune
de activitati prin care individul isi armonizeaza conduita si
interesele cu cerintele mediului sau de viata;-una din problemele
majore ale vietii sociale, ce conditioneaza functionarea normala a
tuturor mecanismelor necesare unei vieti colective.Din punct de
vedere psihopedagogic, integrarea e privita sub triplu aspect:
OBIECTIVPROCESREZULTAT
a)ca obiectivvizeaza realizarea unei legaturi intre cerinte si
manifestari, o subordonare a aspectelor secundare celor care
servesc orientareab)ca procesintegrarea este complexa, constand
intr-un ansamblu de mecanisme si operatii, ce pregatesc si
finalizeaza actiunea propriu-zisac)ca rezultatintegrarea este
legata de munca educativa, de viata sociala si evolutia unor
fenomene aflate sub influenta mediului socio-economicProcesul
adaptarii-integrarii necesita analiza si proiectarea programelor
educationale raportate la specificitatea si individualitatea
copilului.Copilul cu C.E.S. beneficiaza de programe educationale
care ii faciliteaza adaptarea si integrarea sociala
asigurandu-i:-terapia,-recuperarea,-abilitarea,-reabilitarea4.2.
Obiectivele Programului General de AutonomiePersonala si
SocialaProgramul general de autonomie personala si sociala este
structurat in functie de anumite obiective generale si specifice,
prezentate in tabelele de mai jos:Tabel I
FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE:OBIECTIVE GENERALE
A. Autoservire:1.Obiective specifice,
2. Corpul omenesc,
3. Igiena personala-sanatatea,
4. Imbracamintea,
5. Incaltamintea,
6. Hrana,
7. Bucataria,
8.Vesela-tacamurile,
9. LocuintaB. Autonomia personala in mediul ambiant:1.Obiective
specifice,
2.Familia,
3.Pregatirea pentru viata de familie prin activitati
gospodaresti,
Tabel IIAUTONOMIA SOCIALA. INTEGRAREA SOCIALA-SOCIALIZAREA
Obiective specificeObiective generale
A. Autonomia sociala:1. Cunoasterea mediului social;
2. Autonomia scolara,
3.Autonomia in afara clasei si a scolii;
4.Mijloace de transport;
5.Autonomia in manipularea financiara.
B. Comportamentul social:1. Norme de comportare civilizata;
2. Relatii de adaptare si integrare in micro/ macro grupurile
sociale;
3.Relatii intre sexe; educatie sexuala;
4. Viata de familie;
5. Activitati de socializare.1. Formarea si dezvoltarea
abilitatilor sociale care sa conduca la maturitatea
psihosociala;
2. Formarea si dezvoltarea competentelor de ordin corporal si
psihomotor, care sa consolideze autonomia personala;
3. Stabilirea echilibrului si a gradului de maturitate, care
sa-i permita adaptari inter si intrapersonale;
4. Perceperea corecta, obiectiva a propriei persoane;
5. Acceptarea de sine si a altora;
6.Educarea sensibilitatii si a echilibrului afectiv, pentru a
garanta siguranta de sine in manifestarile anumitor impulsuri
emotionale;
7.Formarea capacitatilor afective care sa-i permita exprimarea
propriilor emotii si sentimente;8.Manifestarea de receptivitate si
respect pentru alte persoane in contexte sociale diferite;
9.Organizarea si programarea de activitati care sa permita
autocontrolul, autoconducerea (conduita independenta);
10. Stimularea curiozitatii si interesului de cunoastere a
mediului fizico-geografic si a celui socio-uman, cu relatiile
sociale specifice.
Tabel IIIFORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE: AUTOSERVIRE
Obiective specifice:Aria de continut:
1. Cunoasterea mediului ambiant si formarea capacitatii de
autonomie;
2. Folosirea corecta a unor obiecte de uz personal, obiecte de
toaleta etc.
3. Cunoasterea actiunilor din regimul zilnic (toaleta de
dimineata, mese principale, activitatea scolara si de joc etc);
4.Formarea si exersarea unor deprinderi practic gospodaresti (de
ordine, curatenie etc);
5. Formarea si exersarea deprinderilor de igiena personala, a
unor comportamente specifice de autoservire si pastrare a
sanatatii;
6. Formarea comportamentelor motrice, a gusturilor social-utile
de autoingrijire, autogospodarire;
7. Formarea comportamentelor motrice la gospodarirea spatiului
ambiant (locuinta, curte, gradina).a)Corpul omenesc;
b)Igiena personala-sanatate-autoingrijire;
c)Imbracaminte;
d)Incaltamintea;
e)Hrana;
f)Bucataria;
g)Vesela si tacamuri;
h)Locuinta.
AUTONOMIA PERSONALA LA MEDIUL AMBIANT
Obiective generaleAria de continut
1. Cunoasterea prin observatie si actiuni practice, a
elementelor privind familia, locuinta, strada, cartierul, orasul
etc;
2. Identificarea mediului fizico-geografic si social de la oras
si sat; cunoasterea diferentelor dintre mediul urban si cel
rural;
3. Cunoasterea principalelor institutii publice;
4. Cunoasterea si folosirea corecta a mijloacelor de
transport;
5. Respectarea regulilor rutiere, de circulatie;
6. Formarea si exersarea deprinderilor de a se orienta si
deplasa corect in mediul ambiant;
7. Stabilirea unor relatii interpersonale, de orientare in
diferite situatii si unitati sociale.a)Cunoasterea si identificarea
membrilor propriei familii, relatii de rudenie; pozitia copilului
in familie;
b)Relatii de familie, norme de convietuire si comportament:
respect, ajutor, dragoste etc.
c)Pregatirea pentru viata de familie prin activitati
gospodaresti in interiorul si exteriorul locuintei.
Tabel VAUTONOMIA SOCIALA:
Obiecte specifice:Aria de continut:
1. Formarea si exersarea capacitatilor de autonomie personala in
vederea adaptarii la viata cotidiana;
3. Cunoasterea si exersarea principalelor activitati
umane-munca, joc, odihna etc- cu adaptarea socio-umana in diferite
situatii;
2. Formarea deprinderilor de asumare si indeplinirea unor
sarcini legate de autoservire, autonomie pentru adaptare la viasa
cotidiana.
3.Formarea deprinderilor de asumat si indeplinirea unor sarcini
legate de autoservire, autonomie pentru adaptarea la viata
cotidiana;
4.Cunoasterea, respectarea si aplicarea normelor, deprinderilor
de comportare civilizata, de convietuire in grupuri de munca, in
familie, in mediul social cotidian;
5.Formarea unor conduite de viata civilizata prin imitarea
modelelor complementare si implementarea unor norme vizuale de
comportare: formele de politete, adresare etc;
6.Formarea unor trasaturi de personalitate necesare pentru
adaptarea socio-profesionala spiritul de responsabilitate,
stapanirea de sine etc.;
7.reglarea capacitatilor de cooperare, colaborare, coordonare cu
cel cu statut social similar deosebit, cu persoane cunoscute si
necunoscute.Adaptarea la mediul social:1. Cunoasterea mediului
social;
2. Autonomia scolara;
3. Autonomie in afara clasei si scolii;
4.Mijloace de transport;
5. Forme sociale de timpuriu.
Tabel VICOMPORTAMENTUL SOCIAL: SOCIALIZAREA
Obiective specifice:Aria tematica:
1.Formarea deprinderilor de relationare sociala;
2.Stabilirea unor relatii interpersonale corecte, diferentiate
in functie de varsta, statut, situatii concrete;
3.Formarea si exersarea deprinderilor de comprotare in familie,
gradinita, scoala etc.;
4. Cunoasterea si respectarea normelor de buna convietuire, a
codului de bune maniere;
5.Cunoasterea si exersarea deprinderilor de comportare
civilizata in mijloacele de transport, institutii publice;
6. Formarea si exersarea unor comportamente adecvate in ocazii
speciale: in vizita, la biserica etc.1. Norme de comportare
civilizata;
2. Reactii de adoptare si integrare in micro/macrogrupurile
sociale: relatii de familie; in grupul scolar; microgrupul social;
relatii interumane;
3.Relatii intre sexe. Educatia sexuala;
4. Viata de familie;
5. Activitati de socializare.