Universitatea din Craiova Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Master: Finanţe si Administrarea Afacerilor EVALUAREA SI FINANTAREA UNUI PROIECT DE INVESTITII BAZAT PE ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE Conducător Ştiinţific, Prof.univ.dr. ANA POPA Absolvent,
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Universitatea din Craiova Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Master: Finanţe si Administrarea Afacerilor
EVALUAREA SI FINANTAREA UNUI PROIECT DE INVESTITII BAZAT PE
CAPITOLUL I. SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI STRUCTURALE......................................................................................................................5
1.1. Fondurile structurale – noţiuni generale........................................................................51.2. Politica generală a Uniunii Europene............................................................................61.3. Etapele apariţiei instrumentelor structurale...................................................................81.4. Fondurile structurale în sectorul IMM.........................................................................11
1.4.1. Cadrul de reglemetare...................................................................................131.4.2. Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice
CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PROIECT DE INVESTIŢII CU FINANŢARE EUROPEANĂ...................................................................................... 18
2.1. Scurtă prezentare a firmei care a solicitat finanţarea...................................................182.2. Descrierea afacerii........................................................................................................20
2.5. Analiza pieţei...............................................................................................................262.5.1. Clienţii.................................................................................................................262.5.2. Furnizorii............................................................................................................272.5.3. Concurenţa existentă pe piaţă.............................................................................28
2.6. Strategia de marketing.................................................................................................292.7. Planul financiar............................................................................................................30
2.7.1. Necesarul şi sursele de finanţare......................................................................302.7.2. Analiza financiară.............................................................................................31
Lucrarea abordează o temă de mare actualitate în contextul aderării României la U.E.
în anul 2007, întrucât politica naţională de dezvoltare a României se va racorda din ce în ce
mai strâns la politicile, obiectivele, principiile şi reglementările comunitare în domeniu, în
vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „european” şi reducerea cât mai
rapidă a disparităţilor semnificative faţă de Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană are în vedere în mod special ajutorarea financiară a statelor şi regiunilor mai puţin dezvoltate, promovând ceea ce se cheamă o politică de coeziune şi stabilind instrumente concrete pentru realizarea acestei politici.
Fondurile structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană –UE- acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.
Programarea financiară pe perioada 2007-2013 a vizat să asigure un nivel ridicat de dezvoltare economică şi de ocupare pentru toate regiunile şi oraşele din Uniunea Europeană. Pe parcursul acestui interval se preconizează cel mai amplu proces investiţional din istoria Uniunii Europene (la un nivel de 300 de miliarde de euro în preţuri 2004) prin intermediul instrumentelor de coeziune, pentru a sprijini agenda de dezvoltare regională şi pentru a stimula procesul de ocupare a forţei de muncă.
Prima parte a lucrării face o introducere de amsablu în conceptul de fonduri
structurale, prezentând o definţie succintă a acestora, a contextului care le generează, etapele
apariţiei intrumentelor structurale precum şi modul de manifestare în sectorul întreprinderilor
mici şi mijlocii din România cu referire la cadrul de reglementare la nivel naţional şi
european, precum şi la Programul operaţional sectorial „Creşterea
competitivităţii economice 2007-2013”.
În cea de-a doua parte a lucrării reprezintă un studiu de caz pe exemplul unui plan de
afaceri întocmit în conformitate cu cerinţele europene în vederea accesării fondurilor
structurale în sectorul IMM pe axa prioritară 1 – domeniul major de intervenţie 1.1 – Investiţii
productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM la o
societate de panificaţie.
În final au fost prezentate o serie de concluzii cu privire la modul în care imm-urile
pot beneficia de finanţarea din fonduri structurale, cu toate deficienţele şi dificultăţile pe care
aceste le întâmpină în accesarea acestor fonduri.
Lucrarea are la bază manuale şi studii de specialitate, dar şi o serie de acte legislative,
precum şi o serie de surse de pe INTERNET privind accesarea unor fonduri structurale.
3
CAPITOLUL I
SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI
STRUCTURALE
1.1. Fondurile structurale – noţiuni generale
Ţările membre ale Uniunii Europene şi regiunile au nevoie de asistenţă pentru a putea
depăşi deficienţele structurale cu care se confruntă şi pentru a-şi dezvolta competitivitatea
pentru a putea concura cu succes atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Asistenţa de acest
tip e cu atât mai importantă acum, dată fiind creşterea decalajelor între regiuni pe care le
antrenează extinderea.
Politica actuală de dezvoltare economică şi socialã a U.E. este pusă în aplicare prin
Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune.
Principiul care stă la baza unei implementări cu succes a acestei politici este
parteneriatul dintre toţi actorii implicaţi: administraţiile naţionale, regionale şi locale,
societatea civilă, mediul de afaceri, unităţi de cercetare şi dezvoltare, etc.
Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri
structurale respectiv:
Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) – finanţează în principal
infrastructura, investiţiile generatoare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare
locală şi ajutoarele pentru întreprinderi mici şi mijlocii;
Fondul Social European(FSE) – promovează reintegrarea în muncă a şomerilor şi a
grupurilor defavorizate;
Fondul de Coeziune (FC) – instrument structural ce intervine pe ansamblul
teritoriului naţional al statelor membre al căror PIB/locuitor se situează sub pragul
de 90% din media europeană pentru a cofinanţa nu programe, ci proiecte mari în
domeniile mediu şi transport.
şi două Acţiuni Complementare, respectiv:
Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR);
Fondul European pentru Pescuit (FEP).
4
Fondurile structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul uniunii,
ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică. Fondurile structurale nu finanţează proiecte
individuale separate. Ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate
împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru
întreaga Uniune Europeană.
Fig. 1.1. Separarea fondurilor structurale pe politici specifice
Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adaugată pentru teritoriile
eligibile; statele membre sunt obligate să menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la
care se aflau la începutul perioadei de programare.
Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanţare nerambursabilă , dar
funcţionează pe principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri
publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase şi din fonduri private.
1.2. Politica regională a Uniunii Europene
Pentru a putea avea o privire de ansamblu şi a putea înţelege mecanismul de acordare
a fondurilor structurale trebuie să cunoaştem contextul care le generează. După cum se ştie,
aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a
acesteia.
5
Competiţia în creştere dintre diferite regiuni, implicit activităţile desfăşurate în cadrul
acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi în afara acesteia reprezintă o stare de fapt a
lumii "globalizate" în care trăim. Nota distinctă pe care U.E. o realizează, în tot acest peisaj,
constă în atenţia pe care o acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleaşi condiţii
economice, geografice şi sociale şi, ca urmare a acestei realităţi, nu toate pot concura de pe
aceleaşi poziţii.
Pentru mulţi ani, disparităţile regionale din punctul de vedere al nivelului de
dezvoltare şi al calităţii vieţii făceau obiectul politicilor naţionale ale Statelor Membre. Multe
îmbunătăţiri au putut fi observate din momentul în care Uniunea Europeană a iniţiat politica
de reducere a lor.
Politica de coeziune este definită prin scopul său şi anume sprijinirea procesului de
reducere a decalajelor dintre regiunile şi statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene
şi cele mai puţin dezvoltate. Politica de coeziune îşi are baza legală primară în textul
Tratatului U.E.1
Obiectivul de a întări coeziunea economică şi socială este menţionat explicit în
Articolul 2 al Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene.
Mai specific, Articolul 158 menţionează coeziunea ca pe o precondiţie pentru dezvoltarea
armonioasă a U.E., precizând voinţa de "a reduce disparităţile între nivelurile de dezvoltare
ale diverselor regiuni şi rămânerea în urmă a celor mai defavorizate regiuni sau insule,
inclusiv zone rurale".
Înainte de toate, politica regională a UE este despre solidaritate: este astfel concepută
încât să asigure la nivelul comunităţii asistenţă pentru ca cele mai dezavantajate regiuni să
depaşească handicapurile pe care le au.
În perioada 2000-2006, o treime din bugetul comunităţii, realizat din contribuţiile
statelor membre (213 milioane de euro) au fost cheltuiţi prin intermediul acestei politici.
Statele membre prin intermediul propriilor strategii de ajutor financiar şi Uniunea
Europeană îşi vor continua eforturile întreprinse pentru reducerea decalajelor în dezvoltare,
pentru sprijinirea zonelor industriale aflate în declin, pentru diversificarea activităţilor în
mediul rural şi pentru îmbunătăţirea zonelor urbane aflate în declin.
1 Titlul XVII "Coeziunea Economică şi Socială" şi Art. 148 referitor la Fondul Social European
6
Politica regională este de asemenea tangibilă: rezultatele ei pot fi cu uşurintă observate
de către cetăţenii europeni, care beneficiază în mod direct de asistenţă (în diferite forme: prin
sprijinul de care dispun în căutarea unui loc de muncă şi în adaptarea la condiţiile unei pieţe
mereu în schimbare, prin instruire, mai ales).
Ea contribuie la îmbunătăţirea vieţilor celor care trăiesc în aceste regiuni, prin
creşterea fondurilor pe care autorităţile publice le au la dispoziţie pentru a asigura noi
infrastructuri şi pentru a ajuta companiile private să devină din ce în ce mai competitive.
Autostrăzi, aeroporturi şi căi ferate pentru trenuri de mare viteză au fost construite sau
renovate cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene (fonduri structurale), dar
întotdeauna în acord cu standardele de mediu europene. IMM-urile sunt înfiinţate şi sprijinite
în parcurgerea primilor ani de existenţă în zonele aflate în declin. Sistemele informaţionale
pătrund în cele mai izolate zone rurale. Noi facilităţi în domeniul educaţiei, al sănătăţii, chiar
şi al petrecerii timpului liber sunt create în suburbiile reabilitate. Toate acestea reprezintă
exemple tangibile care arată cetăţenilor de rând cum contribuie U.E. la creşterea calităţii vieţii
lor.
1.3. Etapele apariţiei instrumentelor structurale
Necesitatea promovării unei dezvoltări echilibrate prin reducerea disparităţilor dintre
diferite regiuni şi sprijinirea celor mai puţin dezvoltate în recuperarea diferenţelor a fost
observată chiar din preambulul Tratatului de la Roma (1957) punându-se bazele Fondului
Social European şi a Băncii Europene de Investiţii.
Alte instrumente au fost create în timp, concomitent construcţiei europene şi creşterii
numărului de noi state membre.
Astfel, în 1962, în momentul atingerii unui conses în privinţa dezvoltării unei politici
agricole comune, a fost creat Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă. În
1964 a fost împărţit în două secţiuni principale - una de Orientare şi alta de Garantare - care
contribuie la implementarea unei politici susţinute de reforme în agricultură şi la promovarea
unor noi forme de dezvoltare rurală.
După aderarea la Uniunea Europeană a Marii Britanii, a Irlandei şi a Danemarcei, în
1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regională. Menirea iniţială a acestui fond a
fost de a sprijini regenerarea regiunilor industriale aflate în declin din Marea Britanie şi de a
compensa fondurile reduse pe care Marea Britanie le primea prin intermediul Politicii
Agricole Comune.
7
Integrarea Greciei şi, ulterior a Spaniei şi Portugaliei, au făcut ca, treptat, fondul să se
adreseze tuturor acelor regiuni rămase în urmă, din punctul de vedere al dezvoltării.
Actul Unic European (1986) a introdus prima titulatură pentru desemnarea noţiunii de
coeziune economică şi socială şi a creat premisele pentru o politică regională bazată pe
solidaritate. 2
Tratatul de la Maastricht a transformat coeziunea economică şi socială într-unul dintre
obiectivele prioritare ale Comunităţii, alături de o uniune economică şi monetară şi o piaţă
unică europeană. Prin crearea de criterii pentru convergenţa economică şi bugetară a statelor
membre, T.U.E a impus un control mai riguros al deficiturilor publice. Pentru ţările mai puţin
bogate, aceasta a însemnat o politică bugetară strictă coroborâtă cu investiţii în infrastructură,
necesare accelerării procesului de dezvoltare. Acesta a fost momentul în care Uniunea a decis
crearea Fondului de Coeziune cu scopul de a sprijini ţările membre mai puţin dezvoltate să se
integreze în Uniunea Economică şi Monetară în cele mai bune condiţii, prin cofinanţarea
proiectelor de investiţii din domeniile transport şi mediu.3
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a decis creşterea fondurilor
alocate în perioada 1994 - 1999 cu peste 40%. Anul următor a fost creat Instrumentul
Financiar de Orientare în Pescuit, ca răspuns la criza din sectorul pescuitului de la începutul
anilor 90, cu scopul de a sprijini restructurarea acestui domeniu.
Tratatul de la Amsterdam a subliniat, încă o dată, importanţa coeziunii, incluzând şi
titluri speciale pentru ocupare, accentuând nevoia de acţiona la nivel european pentru
reducerea şomajului.
La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, şefii de Guvern ai statelor
membre au ajuns la un consens în privinţa Agendei 2000, un plan de acţiune iniţiat de
Comisie pentru întări Politicile Comunitare şi pentru a oferi Uniunii un cadru financiar, ce a
ţinut cont de extinderea din mai 2004.
Agenda 2000 a inclus de asemenea reforma fondurilor structurale.
În noiembrie 2002, Uniunea Europeană a creat Fondul de Solidaritate al Uniunii
Europene, cu scopul de a acorda ajutor statelor membre - şi regiunilor lor, în anumite cazuri -
afectate de calamităţi naturale. Aportul acestuia a fost resimţit în reconstrucţia
infrastructurilor şi relansarea economică a regiunilor afectate de inundaţii, în Estul Europei
(2002) (dar şi în Portugalia, în 2003, în cazul deversării de petrol de la Prestige).
2 Dobre Ana Maria: “România şi integrarea europeană”, Editura Institutul European, Iaşi, 2005, pag. 1913 Lutzeler P. Michael: “Europa după Maastricht”, Editura Institutul European, Iaşi, 2004, pag. 9
8
În prezent Politica Regională a Uniunii Europene se confruntă cu trei mari provocări:
Competiţia - din ce în ce mai acerbă o dată cu liberalizarea comerţului. Firmele
se localizează acolo unde găsesc condiţii propice pentru a le creşte nivelul de competitivitate.
Dacă regiunile doresc să dezvolte sectorul afacerilor pe teritoriul propriu atunci ele trebuie să
fie suficient de "echipate" pentru a oferi infrastructura şi serviciile la un nivel calitativ
superior;
Societatea informaţională şi revoluţia tehnologică - care contribuie la creşterea
gradului de flexibilitate a oamenilor, companiilor şi teritoriilor. Existenţa reţelelor de
telecomunicaţii presupune că oamenii, indiferent de locaţie, pot avea acces la Know-how,
inovare şi instruire de o calitate superioară.
Extinderea - care reprezintă atât o oportunitate cât şi o provocare pentru
Uniunea Europeană.
Reforma politicii regionale stabilite în cadrul previziunilor financiare ale Agendei
2000 a subliniat necesitatea concentrării asistenţei comunitare în acele regiuni în care nivelul
de dezvoltare era mult rămas în urmă, pe de o parte, iar pe de altă parte, necesitatea
O nouă reformă a politicii regionale a avut loc odată cu prezentarea concluziilor
asupra celui de-al treilea Raport asupra Coeziunii Economice si Sociale.
Vechile obiective (1 - sprijinirea dezvoltării în zonele mai puţin prospere, 2 -
reconversia economică şi socială a regiunilor cu dificultăţi structurale şi 3 - dezvoltarea
resurselor umane) şi cele patru iniţiative comunitare (INTERREG III, Leader+, Equal şi
Urban II) sunt reorganizate începând cu 2007 în doar trei obiective4:
1. Convergenţa (sprijinind regiunile rămase în urmă din punct de vedere al
dezvoltării economice).
Obiectivul "Convergenţa" este destinat să îmbunătăţească condiţiile de creştere
economică şi factorii care contribuie la o reală convergenţă pentru statele membre şi regiunile
cel mai puţin dezvoltate.
Într-un sistem de suspendare progresivă a ajutorului ("phasing out"), acest obiectiv
include, de asemenea, alte 16 regiuni care numără 16,4 milioane de locuitori şi care dispun de
un PIB care depăşeşte cu puţin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii
Europene.
4 „Structuri organizaţionale ale dezvoltării regionale în Uniunea Europeană”, Corneliu Dincă şi Alexandra Dincă, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 33
9
Sumele alocate obiectivului se ridică la 282,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă
81,5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate
sub incidenţa obiectivului "Convergenţa", 14 miliarde pentru regiunilor care se afla în etapa
de suspendare progresivă a ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se
aplică în cazul a 15 state membre.
2. Competitivitate Regională şi Ocupare (sprijinind regiuni, altele decât cele
rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea ţintelor Agendei Lisabona).
Obiectivul "Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă" este destinat sa
consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor, precum şi capacitatea de ocupare a
forţei de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în introducerea de
programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze şi să fie favorabile schimbărilor
economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaştere, spiritul antreprenorial şi
protecţia mediului şi îmbunătăţind accesabilitatea, iar apoi, în creşterea numărului şi calităţii
locurilor de muncă prin adaptarea forţei de muncă şi prin efectuarea de investiţii în materie de
resurse umane.
3. Cooperare Teritorială Europeană (promovând o dezvoltare echilibrată a
întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării şi schimbului de bune practici între
toate regiunile UE), organizat pe trei axe: cooperare trans-frontalieră, transnaţională şi inter-
regională. Obiectivul "Cooperare teritorială europeană" este destinat să întărească cooperarea
transfrontalieră datorită unor iniţiative locale şi regionale realizate în comun, să consolideze
cooperarea transnaţională prin acţiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată şi
să stimuleze cooperarea interregională, precum şi schimbul de experienţă.
1.4. Fondurile structurale în sectorul IMM
Aderarea la Uniunea Europeană presupune noi provocări pentru întreprinderile
româneşti, în special pentru cele din categoria mici şi mijlocii (IMM), impuse de cerinţele
Pieţei Unice, dar în acelaşi timp creează noi oportunităţi de dezvoltare prin accesul acestora la
asistenţa financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.
Odată cu lansarea Programului Operaţional Sectorial – Creşterea Competitivităţii
Economice, se deschide apelul de proiecte pentru operaţiunea – Sprijin pentru consolidarea şi
modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile – proiecte de investiţii
pentru IMM cu spijin financiar nerambursabil cuprins între 250.000 – 1.500.000 euro.
10
Acesta face parte din cadrul axei prioritare 1 – Un sistem de producţie inovativ şi eco-eficient,
domeniul major de intervenţie 1.1 – Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe
piaţă a întreprinderilor, în special a IMM.
Autoritatea de Management desemnată pentru administrarea Programului Operaţional
Sectorial – Creşterea Competitivităţii Economice, 2007–2013 este Ministerul Economiei şi
Finanţelor.
Organismul Intermediar responsabil pentru implementarea operaţiunilor adresate
IMM, în cadrul axei prioritare 1, este Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ,
Turism şi Profesii Liberale prin Direcţia pentru gestionarea fondurilor comunitare pentru
IMM, în conformitate cu acordul de delegare de atribuţii specifice, încheiat cu Autoritatea de
Management.
Întreprinderile mici şi mijlocii vor beneficia de fonduri structurale şi de coeziune în
valoare de 580 de milioane de euro în perioada 2007-2013.
Finanţarea va fi asigurată după momentul aderării României la UE, prin Fondul
European pentru Dezvoltare Regională, în baza documentelor de programare. Proiectele vor fi
selectate, avizate şi înaintate spre finanţare prin intermediul ANIMMC, cu spijinul oficiilor
sale teritoriale, iar finanţarea se va face parţial sau total.
Studiile realizate până acum au aratat că nu toate IMM-urile şi microintreprinderile
din Romania sunt suficient pregătite pentru a fi competitive pe piaţă. Lipsa competitivităţii
este cauzată, de cele mai multe ori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de finanţare
destinate investiţiilor în tehnologii noi şi în implementarea sistemelor de calitate, sau de a
beneficia de servicii de consultanţă care să le ofere orientarea adecvată pe piaţă.
În acest context, Oficiul Teritorial Iaşi, structura regională a Agenţiei Naţionale pentru
întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperative, va oferi consultanţă pe fondurile structurale
pentru susţinerea IMM-urilor, în special prin facilitarea accesului la capital şi la dezvoltare
tehnologică, ceea ce le va permite ulterior alinierea la standardele de calitate ale produselor şi
serviciilor destinate pieţei.
Finanţarea va fi îndreptată cu precădere către realizarea acelor condiţii obligatorii
pentru a face faţă exigenţelor şi presiunilor concurenţiale de pe piaţa unică.
În primul rând, se va acorda sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului
productiv prin investiţii în instalaţii, echipamente, maşini, aparatură, achiziţionarea de
tehnologii, brevete, mărci, licenţe şi accesul la certificările standardelor internaţionale,
implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii mediului.
11
De asemenea, IMM-urile vor fi sprijinite sa apeleze la consultanţă de calitate pentru
elaborarea planurilor de afaceri, pentru dezvoltarea de produse şi a strategiilor de firmă.
Eventualilor beneficiari ai finanţărilor europene li se va oferi drept instrument de
sprijin "Ghidul aplicantului", ce urmează să fie finalizat până la sfârşitul acestui an.
1.4.1. Cadrul de reglemetare
A. La nivel european
Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 care reglementează prevederile
generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de Coeziune;
Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr.1080/2006 privind
Fondul European pentru Dezvoltare Regională;
Regulamentul Comisiei nr. 1828/2006 de stabilire a normelor de punere în
aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 şi a Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare
Regională;
Regulamentul Comisiei nr.1628/2006 pentru aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat
în cazul ajutorului naţional regional pentru investiţii;
Regulamentul Comisiei nr. 1998/2006 privind aplicarea dispoziţiilor articolelor
87 şi 88 din Tratatul CE ajutorului de minimis.
B. La nivel naţional
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CNSR) 2007-2013 reprezintă
documentul strategic naţional prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale
Instrumentelor Structurale şi face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare stabilite în
PND 2007-2013 şi priorităţile la nivel european cuprinse în Orientările Strategice privind