-
Apare la 1 5 a fiâ-cărel luni.
TRANSILVANIA FOIA ASOCIAŢIUNEÎ TRANSILVANE PENTRU LITERATURA
ROMÂNĂ ŞI
CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulu 6. SIBIIU, 1 5 IUNIU 1892.
Amilii XXT11.
Nr. 115/1892.
Se aduce la cunoştinţă publică, că prin ordinulă seu dto 28
Martie a. c. Nr. 47954 ex. 1891, înaltulii Ministeriu reg. u. de
culte şi instrucţiune publică a Investiţii scala civilă de fete cu
internată, susţinută în Sibiiu de Aociaţiunea transilvană pentru
literatura română şi cultura poporului românii, cu dreptulu de
publicitate.
Sibiiu, 14 Maia 1892.
Comitetulu Asociaţiuneî Transilvane:
Georgiu Bariţiu m. p., Dr. Ioanu Crişianu m p., preşedinte.
secretarii II.
ANIVERSAREA 80. A DLUÎ GEORGIU BARIŢIU.
La 12/24 Maia a. c. preastimatulă preşedinte alii Asociaţiuneî
transilvane pentru literatura română şi cultura poporului română,
dlă G. Bariţiu, a plinită 80 ani ai vieţii sale; şi este una din
cele mai plăcute datorinţe ale celoră-ce conlucra la edarea acestei
foi, organulă Asociaţiuneî, ca şi ei se facă parte din hora cea
mare frăţâscă, ce o aă întinsă fiii românimeî întru serbarea
acestei (hle.
La puţini muritori le este dată, a potă serba diua aniversară
80, de cândă s'au aretată pe scena vieţii pămentescl. Dar şi maî
rară este, ca cineva, fiă şi după o viaţă de 80 ani, se pdtă areta
atâte lucrări binefăcătdre, încâtă rodurile loră se-lă îndulcescă
pre elă şi pre mulţi alţii. în fine e de totă rară, ca cineva prin
luptele şi suferinţele şi învingerile sale se-şî potă câştiga
titlulă de iubire şi stimă din partea unul
12
-
162
poporă întregă, precumă «fostă dată domnului Georgiu Bariţiu a
le potâ vede" tote acestea.
După o scurtă activitate profesorală în Blajă, sortea vieţii a
dusă pre tinerulfl literată la Braşovă, unde încă din seculii
trecuţi Românii făcuseră progrese multă maî însemnate, decum
putuseră face fraţii loră din celelalte părţi ale Transilvaniei şi
Ungariei. Curendă se şi vedă resărindă în Braşovă o scolă
elementară maî desvoltată, la carea cetăţenii români îlu chiămaseră
şi pre densulă a conlucra; ear la anulă 1837 eată, spre mirarea
lumeî, o foia romanească: fdia Duminecel, maî târrjiu numită fâia
pentru minte, inimă şi literatură. în anii
următori se desvoltâ din acăstă foiţă beletristică şi o foia
politii „Gazeta Transilvaniei" cea dintâiă foie politică românâs
dincoce de Carpaţî, ambe sub redacţiunea dluî Georgiu Bariţiu. Cu
câte greutăţi, cu câte neajunsuri, cu câte impedimente a avută se
lupte zelosulă redactoră ; cum a susţinută luptele aniloră celoră
furtunoşi 1848/9, cari l'aă despoiată nu numai de agonisita vieţii
şi de libertatea personală, ci de repeţite ori aă fostă se-î ia
însăşi vieţa; cum a perdurată periodulă guvernului numită
absulutistu; cum a întimpinată şi a lucrată în era cea nouă numită
constituţională, — tote acestea aparţină istoriei patriei ndstre,
de carea, încâtă pentru poporulă română, numele G. Bariţiu e legată
în modă indissolubilă. Căci datori suntem a constata cu deosebire
în aceste momente festive, că la t6t luptele poporului nostru
pentru drepturile sale soţiale, economice culturale, naţionale, şi
cu ună cuventă pretutindeni, unde avea a se manifesta viaţă
romândscă, pre Georgiu Bariţiu, părintele rharisticeî ndstre de
aici, îlă aflămă totdeuna în primele şiruri ale celoră-ce lucră la
desceptarea, luminarea, prosperarea şi fericirea poporului
nostru.
La întemeiarea Asociatiuneî transilvane, carea fericitulă marele
metropolită Andreiă, primulă ei preşedinte, din ună pium desiderium
ală poporului nostru o făcă realitate, Georgiă Bariţiu a fostă
unulă din primii conlucrătorî aî aceluia la rădicarea, arangiarea
internă şi folosirea acestuî edificiu cui-
-
163
turală. Densulă a fosttl primulil eî secretarii, şi cândil
des-voltarea agendeloră a reclamaţii unii organti de publicitate,
primulii redactorii alu acestei foi. Cu diliginţă neobosită, cu
erudiţiune multiplică, cu tactil neîntrecuţii, cu resultate
ne-peritdre a condusă redactarea acestei foi în cursă de 20 ani,
pană cândă, după mdrtea neuitatului Timoteiă Cipariu, părintelui
filologiei române sciinţifice, încrederea poporului nostru îlă
chiămâ la scaunulfi presidială ală Asociaţiuneî. Ear scrierile
distinsului scriitoriu, care din tinereţe portă condeiulă, după
cuventulă Psalmistuluî „ca trestia ce scrie degrabă", întru
luminarea poporului nostru, erafl deja cunoscute şi apreţuite în
tote părţile românimeî; şi Academia română lucră în deplină acordă
cu opiniunea publică, cândă dela începutulfi seă îlă alese între
primii seî membrii, — chiămare onorifică, ce o resplăti din ană în
ană prin valordsele sale lucrări pe tdte tere-nele vieţii
spirituale, cu deosebire însă ală sciinţeloră filologice şi
istorice, cu de care ne-a surprinsă chiară şi în anii din urmă.
Dar nu este scopulă acestora şiruri, a întrâ în amenuntele
acestui bogată materială, carele este şi va fi apreţuită de istoria
literatureî române; ci amă făcută o scurtă privire asupra
activităţii venerabilului nestoră ală literaţiloră noştri, spre a
areta căuşele interne, care aă produsă o însufleţire atâta de viuă
pentru diua de 12/24 Maia a. c. Căci o participare atâta de
generală a poporului nostru română din tdte părţile la o serbare de
caracteră familiară a unui fiu ală seu, la noi ceşti de dincdce nu
scimă a se fi maî vedutfi.
Onoratulă Comitetu ală Asociaţiuneî a voită se serbeze
aniversară 80 a preameritatului seu preşedinte în modă intimă
familiară ; serbarea însă, din liberulă îndemnă ală poporului
nostru, pe lângă totă modestia în formă, a luată ună avântă, care a
făcută din acesta
-
164
numeroşii alii acestei foi, nu ne permite, a repeţi cele
cunoscute. Dar cu viuă bucurie constatămă, că adresa de felicitare
din partea ilustrei nostre Academii Române, care adressă a fostă
predată jubilaruluî de patru preastimaţi membri ai Academiei şi a
inaugurată serbarea, presentarea corporativă a membriloră
Comitetului Asociaţiuneî şi salutarea jubilaruluî prin rostulă
vicepreşedintelui, numerdsele deputaţiuni din Sibiiu, Blajă,
Făgăraşă, Braşovă, Orestie, Deva, Oradea-mare s. a., serata cu
cântări din partea tinerime! seminariale din Sibiiu, mulţimea de
adrese, gratulări din afară, diplome de membru onorară, banchetulă,
ce a întrunită v r e o sută dspeţî, căci maî mulţi nu încăpea în
localulă celă cu multă prea mică pentru o asemene festivitate ;
apoi presentarea jubilaruluî, încungiurată de familia şi de
distinşii dspeţî din România, dd. Urechiă, Ponî, Stefănescu şi
Tocilescu, musica cea escelentă a regiment. Strelitz, şirulă celă
lungă de toaste însufleţite, inaugurate de însuşi jubi-larulă
pentru M. S. preagraţiosulă nostru Monarch, continuate de veselii
meseni din tote părţile, cu deosebire cele rădicate de delegaţii
Academiei, şi terminate abia în faptulă
-
165
R H A E T O - R O M A N I I , originea şi elementele limbei
lorii.
(Urmare şi fine din Nr. 4).
Precum se vede, Raeto-Romaniî aii păstraţii pentru cu-ventulă
daco-rom. epistola vechiulă cuventă charta, usitatii încă pană
astădî la poporulă nostru în cuventulă carte pentru epistolă.
Prin înfinitivă, participiu şi gerundiu se potă în limba
raeto-română mal multe frase esprimă prin una unica; s. e. arriva
(â meis arrivo) â Coira, aviand (dopo havair) visita, las
remarcabilitads, partit eu culla via, partit eu culla vie d'fier =
după-ce amă ajunsă la Coira şi amă visitată curiosităţile, m'am
depărtată (amă plecată eu) cu calea ferată.
5. Infiniţivulă se pote împreuna cu tdte felurile de
pre-posiţiunî; s. c. cun far del bain as vain suvenz mal recompensa
= pentru o facere de bine căpătărnă adeseori o mulţumită
(res-plată) rea.
6. Gerundiulă latină trece în înfinitivă; s. e. studet linguae
discodae, el stubgia per (sau dod), impender la linqua.
7. Cu gerundiulă se potă împreuna şi verbe auxiliare: el va
legiand chantand, = el citesce — cântă mergendă.
8. Ablativulu absolută seu consequent se esprimă prin gerundiu
şi participiă; prin aceste construcţiunî frumdse şi comode se potă
introduce nu numai o mulţime de cugete laterale ca frase
intercalare într'o frasă maî lungă, dar se pdte da şi uneî periode
de mal multe frase o construcţiune maî variabilă şi mal plăcută; s.
e. Salvada la predgia, chiantet la raspada = după finea predicel aă
cântată cumuna; creschu fina vouta meis figl, vogi eu prosar =
crescând odată fiulă meu, voia odichni eu.
Câteva proverbe în limbile lihaeto-romană. Daco-romană.
1. Dim cun cbi tu vast, et 1. Spune-mî, cu cine umbli, şi eau
dschara cbi tu est.
2. L'ocasiun fa il lader. 3. L'hom propona, e Dieu
eu 'ţi spună cine estî. 2. Ocasiunea face pe lotru. 3. Omulă
propune, Dumnedeu
dispona. dispune.
-
166
Riiaeto-romană. 4. Cunter il gust non ais dis-
pitta. 5. Non ais tuot or, que chi
glfischa. 6. Cun ils anns vain il judizi. 7. Quel chi tuot voul,
tuot
perda. 8. Cun il temp madfiran las
fias. 9. Chi rumpa paja.
10. Ogn' fin per se, e Dieu per tuots.
11. La necesita rumpa la ledscha. 12. L'esercizi fa il maister.
13. L'abit nun fa il muonch
14. Bler ffîm et pac rost. 15. Chi sta bain non s'mora. 16. Per
fin plaschair milli do-
lurs. 17. Havair Taier da galanthom. 18. II predicatul- as
perdet. 19. Viver in bun uniun. 20. Metter in pasch.
Daco-romană. 4. Contra gustului nu se di*
pută. 5. Nu e totu aurii ce lucesce.
6. Cu anii vine judecata. 7. Celce totulu voesce, perde
totulu. 8. Cu timpulu ne vine ma
turitatea. 9. Cine rumpe, plătesce.
10. Fie-care pentru sine, şi Ddeu pentru toţi.
11. Necesitatea rumpe legea. 12. Eserciţiulu face măestrulu. 13.
Reverenda nu face pe mo
nach. 14. Multă fumă. şi puţină flacără. 15. Cine stă bine nu se
clătină. 16. Pentru una plăcere o miie
de dureri. 17. A avea aerulă de galantoni. 18. Predicatorulu s'a
perdutu. 19. A trăi în bune înţelegere. 20. A pune în pace.
P. Broştdnu.
SUNTU ROMÂNII DIN DACIA TRAIANĂ DESCENDENŢI AÎ COLONIELORU
ROMANE ŞI AI POPORULUI DACU REMASU
ACf ŞI DUPĂ CUCERIREA ROMANĂ, ORI NU? (Fine din Nr. 4).
La Câmpenii din munţii Abrudului sfi află unu dealâ de petră
verdsă cu numele Lucia.
Deasupra Devei în partea ostică se întinde dealulu De-cebalulul,
întru o figură ca şi cândii unii omu arâ fi culcată pe spate şi ară
rădica genunchii în susă.
Aşi mai putea servi cu sute de alte numiri locale şi topice,
cari sântă sinonime cu numirile anticiloră Romani, dar sumă bolnavă
şi mi-e grea; scrierea rogu însă pre bărbaţii
-
167
i sciinţă ai Româniloră, s6 se ocupe de acestii studiu
compa-tivă cu numirile locale din Italia şi se dovedescă
domnilorii, cari mândrescu că ei aii susţinută acesta ţâră dela
descălecarea lorii,
ear nu Românii, cari după ei ară fi venită pe furişă în secolulă
ală 12 şi 13-lea din peninsula balcanică, că ei cândă aă venită
aici şi pană în diua de adi nu aveaă numiri nici pentru dilele
Marţi, Miercuri, Joi, Vineri şi Sâmbătă, ci întocmai ca ş i :
mielulă, fenulă, mătura, porta, mesa, terestra, plugulă şi carulă
le-aă numită şi le numescu chiar ca şi Slavii, că dar limba loră e
mai multă ca de jumetate slavo-turcă, apoi câte alte vorbe şi
numiri n'aă luată din limba nostră, trăgendu-le pe calapodă
maghiară.
Nu pricepă, cum vine Dlă Gavriilă Tâglâs sâ afirme, că Trăiană
nu ară fi cuprinsă Ţâra Făgăraşului, partea Târna-veloră şi nordulă
Transilvaniei, ţînutulă Someşuluî-mare, cândă calea lui Traiană se
vede şi adi pe la Becleană, şi Rogerin ne dovedesce, că chiară şi
pe la Rodna-vechiă aă lucrată Romanii minele de argintă, ear pe la
Slatina din Marmatia cele de sare; deci dar şi dlă Carolă Torma
greşesce şi prea restringe Dacia romană cu Limesulă Dacicus, care
vrea sfi'lă afle numai pe la Maigradă şi Sebeşă, Vâralja, Tihonă şi
tare tardivi pană la Ilişna.
Ce e dreptă, Romanii antici, după cumă ne spune şi dovedesce
învăţatulă Domnă Gavriilă Tâglâs, aă începută fârte târdiă a ave
noţiuni maî chiare despre modulă şi folosulă esploatăriloră
minerare, şi acesta numai pe timpulă republice!.
Cato a fostă celă dintâiă, care a Introdusă sistemulă dăreî
mineloră în arândă, dar crescândă puterea republice!, aceea a dată
lucrăriloră minerare ună avântă maî mare.
Romanii antici aă începută a esploata minele de aură şi de
argentă din Macedonia, Bosnia, Asia-mică şi Egiptă, şi ei aă
continuată cu lucrările loră de asemenea natură şi în Hispania.
Pe timpulă lui Nero s'aă descoperită de cătră legionarii
imperiului bogatele câmpuri şi straturi de aură din Dalmaţia, unde
s'a continuată cu lucrarea mineloră chiară şi pe timpulă mariloră
împeraţî Traiană şi Adriană, ambi fi! aî Hispanieî,
-
168
din Boetica, cari cunoscendă cumă amă dice de acasă re
tabilitatea lucrăriloră minerare aii daţii tuturora lucrărilor*!
metalurgice unu aventă mai mare.
Modulă de scrutiniă liberă sâă de urburare, a fostă condiţionată
dela concesiunea senatului, în capulă căruia sta ca şefă de
secţiune ună Censoră, şi de aici „Lex Censoria".
Censorulă, ocupându-şi oficiulă, da minele statului în arendă
prin esclamarea cuvinteloră : praeco locantur, şi Vectigal,
Vecti-galia publica fruenda locare venderene.
Arendatorii îşi făceaă preţuia loră de îmbiere, după numă-rulă
lucrătoriloră, cari puteaă introduce în mine, fiindă statorită
pentru fiă-care mină maximulă lucrătoriloră, cari sS puteaă
aplica.
Senatulă romană a aplicată încă pe atunci principiulă, care s'a
adoptată mai târdiu „Neque sine publicano exerce ' posse, et ubi
publicanus esset, ibi aut jus publicum vanum aut libertatem sociis
nullam esse".
întocma după aceste principii şi după aceste norme se eserceză
pană în diua de adî, după usulă vechia eredită dela moşi şi
strămoşi, darea în arendă a mineloră de aură din munţii
apuseni.
Acesta a fostă usulă din vechime şi pană la constituţia
Maxi-miliauă, şi acesta este şi acum, nime nu pote introduce în
mină maî multă de 2 orî 4 metalurgi pe partea întregă a unui
societară.
6 r e cine a conservată acesta usă din vechime, decă nu
descendenţii colonieloră romane şi aî poporului dacă, care s'a
contopită în vechii colonişti romani? Şi cine suntă aceia, decă nu
Românii de astăijî? Căci Hunii, cari aă avută o vieţă numai
trecătore, şi Maghiarii, cari pană la Stulă Ştefană aă fostă ună
poporă aprope selbatică, sciu că nu l'aă introdusă, nici
conservată, deşi literaţii loră mai târdiu s'aă încercată după
principiile lui Hundsdorfer a plastografa chiar şi tablele cerate,
ce s'aă aflată, numai ca sS potă întuneca adevărulă istorică.
Că Maecenas a dechiarată tote minele pentru veuitulă fiscului,
pe timpulă lui Tiberiu tote minele de aură şi argintă s'aă
confiscată de jure fisei pentru erariu, şi că tote dreptu-
-
169
rile particulariloră s'aă nimicită ; că pe timpulă lui
Vespasiană s'aă împărţită aşa numitulă ager publicus populi Romani
şi s'aă creată fundi fiscales, bona fiscalia, patrimonium Caesaris,
patrimonium principis şi patrimonium privatum; că pe timpulă luî
Traiană şi Adriană dominiile minerare s'aă declarată de metalla
caesariana, seă metalla principis, pre noî numai atâta ne atinge,
încâtă chiară şi guvernele patriei, cari aă constată maî târdiă din
Maghiari, întocmai astfelă aă procedată, adecă ier aă urmată după
usulă adoptată dela noî Româniî.
Dar nu ne împdrtă disposiţiunea de pe timpulă lui Severă,
Antonină Pius şi Marcu Aureliu, după carî chiară şi straturile de
cretă şi minele de sare s'aă considerată de „Sed et hi, qui salinas
et creţi fodinas et metalla habent, publicanorum loco sunt", pentru
că Valentiniană a concesă auri legendi şi la privaţi, şi la noi se
dice pană adî „a alege aurii", ceea-ce Maghiarii esprimă după
terminologia germană scheiden prin cuventulă trasă pre calapodulă
loră „sâdolni".
Că Traiană va fi adusă lucrători în mine din Dalmaţia, din
tribulă pirusteloră, ba va fi adusă chiară din Carara, Athena,
Eubea, Lidia, Phyrgia, Numidia, Novae, Elba, Egiptă, Hispania, de
pre lângă rîulă Tajo, din Panonia, Moesia, Dardania, Tracia,
Aquilea, de pe la Verona, Mantua, Cremona, din Cypru, din Sycilia
şi ex toto orbe romano, ne servesce numai spre bine; căci noi
Românii pană în diua de astăzi avemă familii între metalurgii
noştri din Abrudă, cari ocură şi în tablele cerate cu numele
Pirutiă, Bradna, Breda, Brădeană, Batonă, Cariciă, Verza, pe cândă
domnii, cari ne denegă continuitatea nostră, nu se potă făli nici
cu ună nume familiară din epoca Romaniloră, şi cu atâta maî puţină
din timpulă venirel loră în acesta patria.
Pe temeiulă acestora ne permitemă a întreba pre diser-tante, cum
se pote, de unele numiri locale şi topografice de sate şi ţinuturi,
ba chiară şi de familii, din cari amă aretată numai vre-o câteva,
s'aă transmisă asupra nostră şi aă remasă ca a nostră proprietate
pănâ în (hua de astădî, decă nu e
-
170
drepţii, că noî Româniî suntemii descendenţi colonieloră romane
şi poporului Dacii remasîi aci' şi după cucerirea Româniloră? şi
decă nu e drepţii, că acele popdre eterogene s'au putută contopi în
poporulă română ? apoi dacă nu e dreptă, că limba rustică romană ar
fi mama cea adeverată a limbei romane, din care ier' maî avemă
vre-o câteva cuvinte din tablele cerate: „segnai = semnai,
remasisse = remasese, rededisse -- rededuse, e r edes= erede, şi
decă vomă cerceta în C. I. L. 45 an : 218 a. Chrs., vomă afla
cuvintele: viro, optumo, dono, Antioco, collegiu, longu, advortu,
signu, muru, monimentu, annoru, ear pre la 154 după Christosă,
epoca apariţiunei tableloră cerate, vomă afla: sapienta, Roma, via,
omne, parte, porticu ad staţione şi sorte, şi Orelli 4632 habitu,
4955 theatru, 7338 monumentu, 7415 vinu, 7407 sacru, initiu, haru,
tertiu, fatu, lenioru, elefantu, meu şi câte altele; în urmă decă
limba română îşi are legănulă seu prin Albania şi peninsula
balcanică, după-cum afirma destulă de hebeucă dd. Hundsdorfer, Lad.
Rdthi et tutti quanti savanţi istorici şi limbistici de ediţiune
mai nouă, tăcendă de diletanţii Gyorgy şi Lâky, ş. a., cari s'aă
demascată de ipocriţi.
Dlă Gavriilă Teglâs, omă cu înaltă erudiţiune, ară face maî bine
remânendă pe lângă sciinţă sa reală, decâtu se se dejosescă a fi
chambelanulfi acelora linguşitori pentru o ideie sâă ună capriţiă
falsă; pentru că pre lângă tdte sforţările loră noi Româniî amă
pestrată datinele şi îmbrăcămentulă poporului romană şi amă formată
aci o limbă, care este maî bogată în espresiunî decâtu chiară şi
limba, care ne-a dominată sute de ani, şi pentru că noi şi astădî
ne numimă cu mândrie Români, ear' nu Rumuni, cum vrea se ne boteze
domnuhi Hundsdorfer.
în Nr. 1 şi 2 ală fdeî Asociaţiuneî transilvane pentru
literatura română şi cultura poporului română din anulă 1878 eă amă
tractată modulă desvoltăreî dreptului montană, şi după ce dlă G.
Teglâs îmi vine acum întru ajutoră, aretându-ne cum împeratulă
Traiană a luată administraţia mineloră de
-
171
aură din Dacia în regiulă propria, aducendă aci pirustl deştepţi
în lucrările minerare, ba ne adeveresce, că în Ampellum = Zlagna a
esistată colegiulă aurariarum, făcendu-ne chiară
cunoscuţi şi cu numele procuratoriloră minerari din Dacia, pre
cari 'i numesce pre răndă:
1. C. Aurelius Salvianus procurator augusti. 2. C. Sempronius
Urbanus procurator augusti. 3. P. Marcinius Mărci procurator
augostorum. 4. Papirius Rufus procurator aurariarum. 5. M Ulpius
Augusti libertus Hermias, procurator
aurariarum. 6. Neptunalis procurator aurariarum. 7. Aclius
Sestoris seă Sostinus proc. aur., apoi cu alţi
doi beneficiari de prin anulă 161 cu numele 8. T. Aurelius
Diocles beneficiarius procuratoris, şi 9. Satrius Felix
beneficiarius Domni et Domnae, şi ne
spune, că aceia aă fostă retribuiţi cu câte 100.000 sesterţii,
cari corespundă la suma de 10,000 fl., ba că aceia aveaă
subpro-curatori, maî mulţi tabulari, adjutorî tabulari,
dispensatori seă arcarî, subsequens librariorum, registratoră şi
expeditoră şi aşa numiţi beneficiari, cari totdeuna se recrutaă
dintre sub-oficeriî legionari, apoi că maî eraă aurarii,
argentarii, ferarii, aerarii, plumbarii şi legulii aurariarum, să
binevoăscă a se esplica, cum acâstă ierarchie oficială s'a
susţinută cu forte puţine modificări pană după anulă 1848. Cine
le-a transmisă, dacă nu descendenţii colonieloră romane, cari
suntemă noî, pentru-că domnii, cari ne dispută trecutulă, de sigură
nu o aă adusă cu sine din Asia dela Sir-Dara.
Spre încheiare maî amintescă, că dlă G. Tăglâs are dreptă, cumcă
din secolulă ală III-lea încoce lucrările minerare ale Romaniloră
s'aă efeptuită în cea mai mare parte prin aşa numiţii damnationes
ad metalla săă ministerium metallicum ori cei judecaţi la opus
metalii întocmai după cum să prac-tiseză pană în diua de astădi în
regatulă României; dar să nu crâdă, că aceia voră fi fostă nisce
criminali comuni, ci
-
172
în cea maî mare parte creştini şi judeî judecaţi politici, deşi
după Codex r. C. IV. 47, 9 Digesta XLVIII C 19, 8 ad me-tallum
erati cei greu judecaţi, ear ad opus metalli aveau nis lanţuri
uşdre, pentru-că revoluţiunea celord de asemenea co diţiune din
Macedonia, şi frica ca nu cumva sS înstrăine din aurulă aflată, a
silită pre guvernulă romană a nu pr scrie pre făcătorii de rele la
asemenea opere grele, apoi pentru- _ ori şi cum, pentru operele
minerare se recere dre-care d stoinicie, pricepere şi îndemânare la
lucru.
Creştinii distingendu-se de alţi muritori cu dre-care
in-teliginţă maî mare, aă facilitată romanisarea ţinuturilorfl
montane, şi eată pentru-ce poporulă din munţii apuseni ai
Transilvaniei vorbesce pană în diua de astădî o limbă cu mult" mai
frumdsă şi fără alte amestecături maghiare, ca cei di şesurile
ţărei. Ba fundă după lege oprită emigrarea celorfi gleljiae et
metallis adscripti şi formândă aci o familie, eată pedtru-ce a
crescută poporulă română din munţii metallici ai Transilvaniei aşa
spornică, avândti chiară şi în Abrudu Col-leaium aurariarum, câtă
după trecerea furtuneloră din şesurile şi văile Daciei sS pdtă
repopula tdtă întinderea Daciei cu p
-
173
ad Augustiorum etc. Deci dară Csatdry, Bonfinius şi Thurocz aă
avută dreptu, cândă aă scrisă, că Cumanii lui Osă şi Cutenă =
Cuteană aă fostă Români, ear' Bonfinius merge şi maî departe, cândă
recundsce în Historia Pannonică pag. 16, că A. Septem-trione
Sarmates quos Polonos, et Geti quos Valohos dicimus, tempestate
nostra terminatur.
Pe cândă era să încheia, eată îmi maî vine o idee. Dlă profesoră
Pici în lucrarea sa „Die Abstammung der Romănen" 1880, vrea să
dovedescă cu totă puterea, că Românii din Dacia traiană nu s'aă
desvoltată nici odată în peninsula balcanică, nu aă emigrată prin
suta XI—XIII de acolo încdce, precum este şi dreptă, ear' dlă
Rossler, Schultzer şi Hunfalvi vreaă cu totă puterea să ne aducă
din Pindă şi maî scie Ddeă de unde, după cumă diceaă odinidră
Britanii cândă aă cerută ajutorulă Romei: „Repellunt nos barbaros
ad mare et mare ad barbaros".
Slavistii şi Maghiarii, avendă fiesce-carele scopurie şi
interesele loră specifice politice, ne ară trânti cândă într'o
parte cândă într'alta, şi prin acesta întocmai după cum s'a făcută
Hundsdorfer de rîsă înaintea congresului etnografică din Viena faţă
cu învăţatulă nostru istorică şi filologică Bogdană P. Haşdeă, se
facă şi ei de rîsă înaintea Europei, câştigândtţ-şi numele de
mincinoşi şi ipocriţi. Ori ddră dlă G. Teglâs âm Mă pe alte cărări,
cândă vrea se mărturisească pe temeiulă unora inscripţiuni aflate,
că în Dacia lui Traiană nu ară fi putută se se producă altă poporă
decâtă Iudei de cei cu 50 cr., Greci şi Egipteni, dar nu
Români?
Veţi vede D.-vdstră domniloră, cărora ve place a falsificat
adevărului, că preste 50 ani naţia vdstră va fi totă tăiată^
împregiură, şi că veţi forma ună poporă de sperjuri destrăbălaţi,
înşelători, temerari, şi că trecutulă vostru de pretinsă naţia
cavalerescă se va confunda şi îngloda în caracterulă jidovescă,
care-lă îmbrăcaţi acuma cu atâta frivolitate.
Cibleşanulu.
-
174
INSTRUCŢIUNEA ISTORICĂ ÎN ŞC6LELE MEDII, ŞI CART D-LUI PROF.
VASILE GOLDIŞIU: „ISTORIA UNIVERSALĂ PENTRU CLASELE SECUNDARE, VOL.
I. EVULU VECHIU".
între obiectele de învâţămentă din cursulă nostru şcolarii de
astădî, uniculd — putemd dice de căpetenia, ce e menită se
esercieze specială putere întru a ne cualifica de omeni în
societate, în statti de cetăţeni, este: istoria.
Instrucţiunea istorică ocupă o parte de frunte în scdlele medii.
Şi cu totti dreptulă. Ea, efeptuită după adevdratele principii
pedagogice, are puterea de a influinţa în modă însemnată asupra
intelectului nostru, desvoltându'lă şi îmbogă-ţindu'lă cu
cunoscinţe, cum şi asupra inimel nostre. Efectulă pedagogică ald
lucrării instrucţiunel istorice este deci: instructivă şi
etică.
I Şi acesta îi e şi scopulă. în respectulă părţii prime a
scopului şi lucrării instrucţiunel istorice, istoria e chemată s6
ne idee o cundscere sistematică a mersului desvoltăriî gradate în
Jtimpă şi spaţiă a vieţii celoră mai însemnate popore, din
timpurile vechî pană acum, şi în deosebi a acelora popore, caii
şi-aă câştigată o deosebită însemnătate pentru desvoltarea
pr/igresivâ a omenimeî, întroducendu-ne în vieţă culturală şi
politică a acelora. Istoria are maî departe se ne lumineze ÎJ |
acela modă, ca noi se înţelegem şi sS judecămă orî-ce întâmplare a
timpului nostru după causa sa adeverată, ca se /ie putemd orienta
şi sd înţelegemă, că între anumite îrnpre-giurări date ce idei
trebue şi potă sâ ajungă la dominaţie, în vederea părţii a doua din
scopulti şi lucrarea instrucţiunel istorice, istoria are se ne
desvdlte pe basa avutului intelectuală câştigată ideile şi
sentimentele morale şi estetice, şi se ne întărdscă în ele pentru
formarea unui caracteră nobilă.
Accentuând astfelu scopulă şi problema instrucţiunei istorice,
dela sine e înţelesu, că trebue se accentuămă tare şi însemnătatea
şi importanţa manualeloră bune de istoria, manuale, cari astfelu
sfi fie întocmite, încâtu sS se ajungă scopulă.
-
175
Ce e drepţii, propunerea istoriei şi resultatele instrucţiune!
de pe acesta terenii suntă multu pendente de individualitatea
profesorului. La nici unii studiu nu se valoreză în instrucţiune
individualitatea profesorului atâtîi de mulţii, ca la istoria. Pe
lângă acăsta însă multă contribue la realisarea scopului
instrucţiune! istorice şi manualulă. Damă deci cuvenita importanţă
manualului de pe terenulă acesta „Istoria universală pentru clasele
secundare" de Vasile Goldişiă, prof., din care a apărută până acuma
evulă vechiu. Nu putemă decâtă se ne bucurămă de apariţia Iul.
Amă şi simţită lipsa unui bună manuală. Ne vomă ocupa în cele
următdre cu principiile pedagogice ale adeve-ratei instrucţiuni
istorice şi ne vomă da săma şi asupra cărţii dluî Goldişiă. înainte
de tote trebue să constatămă, că cartea acesta nu este originală.
Este o traducere a cărţii „Vilâg-tortenelem a kozeptanodai
hasznâlatâra", irta Dr. Mangold Lajos. (Cartea lui Mangold este
apoi şi ea deasemenea o prelucrare după istoria luî Dav. Muller).
Autorulă cărţii ndstre dice în prefaţă: „Cartea nu este cu totulă
originală. împărţirea şi adaptarea eî pentru usulu scoleloră
secundare amă luat-o din manualulă dluî Mangold". Noî trebue să
diicemă, că nu e de locă originală. Nu numai împărţirea e luata din
cartea luî Mangold, ci totă tractarea. Puţină schimbare s'ar putea
observa lâ începută pe vre o câteva pagine. încolo e apoi tocmai ca
la Mangold, afară de §. 5 din istoria romană, care nu este la
Mangold, şi apoi ilustraţiunile. Era bine, decă autorulă ară fi
arătată pe prima pagină a cărţii, că este tradusă ori prelucrată
după Mangold.
în partea, ce a apărută pană acum, ni se dă istoria evului
vechiu. Să tracteză în ea : istoria popdreloru orientale, a
greciloră şi a romaniloră pană la epoca împărăţiei romane. (Atâta
cere planulă de învăţămentă pentru classa IV gimu.). înainte de
tractarea istoriei acelora popore ni se daă pe pagina 1—7 în scurtă
noţiuni generale despre istoria şi istoriografia, ear dela pag.
7—25 se espune pe scurtă istoria
-
popdreloră vechi orientale, pag. 2 5 — 7 8 maî pe largii a
grecilorii şi pag. 79—134 a romanilorii, sferşindu-o cu lupta dela
Actium (anul 31 după Christosă). Sântemă pe deplinii mulţe-miţî cu
principiulii observată în tractarea materialului istorică, de a se
lua adecă forte pe scurtă istoria popdreloră vechî orientale şi de
a se pune pondulă principală în evulă vechia pe istoria Greciloru
şi a Româniloră.
Alegerea materialului istorică şi modulă de prelucrare a lui
este, în generală luată, conformă postulateloră pedagogice. Şi aci
trebue se recundscemă deosebita valore pedagogică a cărţii pe faţă.
Prin istorie dorimă se cundscemă mersulă desvoltăreî gradate a
vieţii popdreloră, adecă istoria popdreloră, pentru ca din studiulă
acesta se ne putemă câştiga pentru viaţă ună punctă clară de
privire, dela care se vedemă totulă, întregă realitatea, ce se
desfăşură înaintea ndstră, în lumina sa adeverată, ear pentru inima
ndstră se ne asigurămă acea căldură, care se ne încăldescă spre
fapte bune şi frumdse. Istoria în sensu largă este suma
întemplăriloră întregeî vieţi a tuturora popdreloră de pe pămentulă
cunoscută. Istoria îu sensulă acesta e însă imposibilă să se facă
în cursulă şcolară. Materialulu istoriei este de o parte cu multă
prea vast, eară de altă parte nici nu e trebuinţă de atâta. E
destulă decă tractămă istoria popdreloră maî însemnate. Şi din
istoria acestora popdre ărăşî relevămă mai pe largă numai acele
părţi, cari mai multă cuprindă astfelă de idei şi fapte, ce şi-aă
avută desfăşurarea cu o influinţă organisătdre asupra aceluiaşi
poporă, cum şi asupra altora popdre, şi cari părţi îndeosebi sântă
cualificate, se caracteriseze viaţa poporului din ună anumită
timpă. La instrucţiunea istorică, ee avemă să o facemă în
învăţămentulă gimnasială, trebue să ţinemă contă, că avemă de lucru
cu şcolari, cari aă să'şî câştige o cultură generală multilaterală,
şi să'şi formele caracteră morală, şi nu se se facă specialist! în
istoria. Trebue să alegemă deci anumită materialulă de istoria,
care să corăspundă cu gradulu de cultură ală eleviloră, cu scopulă
instrucţiune! gimnasiale
-
şi cu scopulu specialii alu instrucţiuneî istorice. Se dămii
atâtîi fArii e destulii, ca şcolarii se-şî reconstrueze o icdnâ
completă a vieţii diferitelorfi popdre. Greutatea cea mare a
intocmireî ma-mialelorii de istoria zace tocmai aici. Arta de a
scrie manualii bunii de istoria constă tocmai în a sci ce anumiţii
să fiă aleşii din vastulii câmpii alu istoriei, pentru ca
instrucţiunea istoriei se fiă împreunată cu unu folosii adevărată
pedagogicii şi se nu aibă de scopă şi de urmare o învăţare de modă,
prin care să se ofere scolariuluî cunoştinţe, cu cari la anumite
prilegiurî să se potă mândri, şi să potă culege admi-raţiune
recitând la date istorice. Biografiile şi descrierile vieţii
monarchiloru, schimbările de trona, intrigile de curte,
conjuraţiile, cu tdte numele persdneloră, ce au fostu părtaşe,
resbelele şi păcile cu numirea suteloril de generali, cu numărulii
trupelorfl, alu tunuriloru seu alu efefanţiloră şi alte amenunte,
descrierea atacurilorii, ce au fosta întreprinse, cu numărulu
morţilorâ, râuiţilorii şi prisonierilorfl şi câte alte multe
istorisiri de felulfl acesta, ce privescă mai numai partea esternă
a vieţii unui poporu, ce e dreptă şi interesante pentru unulu seu
altulu, cu de cari maî aleşii se ocupă instrucţia istorică în
şcdle, nu au nici o putere adevăraţii cultivâtdre. Astfelă de
lucruri potil fi cetite de unulu seă de altulu, pentru ca să se
amuseze cu cetirea lorii. Din ele de locă însă nu vomil pute vede"
viaţa popdreloni, nici căuşele ce afi produsă progresulă popdreloră
şi progresulă socială. Nici nu ne vomă putea stabili din astfelă de
materială istorică principii pentru conduita ndstră. Astfelă de
fapte şi date nici nu să potă organisa şi pune în sistemă. Şi
tocmai în acele date istorice, carî aă aptitudinea de
organisaţiune, zace puterea adevărată instructivă şi educativă.
Tocmai în privinţa asta suferă atâta manualele de istoria, câtă şi
intrucţiunea istorică de astădî preste totă. Aici e defectulă celă
maî mare, prea se restringă, adecă numai la date seci din istoria
vieţii esterne a popdreloră.
Vrendă a face însă adevărată istoria, nu ne putemă mulţemi numai
cu partea esternă a vieţii popdreloră, ci trebue
13
-
178
se ni se dee mai mulţii istoria vieţii lorii interne, istoria
lorii turală, a vieţii lorii naţionale. — Spre acestti scopîi în
istoria vomîi avea sg espunemu pe largii: forma şi modulă de
guvernare a poporeloră, fără de a ne estinde însă prea pe largii
asupra persdneloră, în ale cărora mâni a fostă guvernarea
concredută; forma şi modulă de organisare a bisericeî, are-tândă şi
ce putere a esercitatu biserica asupra poporului, şi descriindă
ceremonialulă cultului, credinţele şi ideile religiose, ca pe totă
aţâţi factori, cari aă determinata acţiunile poporeloru ; apoi
raporturile sociale dintre diferitele clase, ce alcă-tuescă ună
poporă; datinele şi obiceiurile, cari determină vieţa poporeloră în
şi afară de casă; miturile şi superstiţiunile ; morala teorectică
şi practică; sistemele comerciale; artele industriale; starea
culturală intelectuală la tote treptele poporului; sistemele de
educaţiune; gradulă cultureî estetice în tote ramurile, în
architectură, pictură, sculptură, niusică, poesie şi alte producte
ale fantasiei poporului; şi în fine şi vieţă de tote dilele a
poporului. Tote aceste momente se fie espuse în măsura, care se
cere, pentru a fi representată tabloulă în receruta claritate. Şi
să fiă astfelă înşirate şi tractate, ca pe toţi aceşti factori să-î
vedemă ca părţi corelative ale unui întregă completă. Eară în
acesta completă întregă se ni se înfăţişeze în modă clară armonia
şi necsulă causalu dintre toţi aceşti factori, încâtă să ne facă să
înţelegernă, că diferitele întemplărî şi fapte staă în strinsă
raportă unele cu altele, şi că o stare de lucruri a fostă totdeuna
produsulă unei alteia. Acesta felia de istoria o amă pute numi
„sociologia descriptivă", carea singură ne pote da adevărate
învăţături pentru vieţă, ni ară fi magister vitae. Numai cu
ajutorulă unei astfelă de instrucţiuni istorice putemă înţelege
timpulă trecută cu faptele şi întâmplările desfăşurate în elă, şi
putemă să ne damă sema asupra celui de acuma. Putemă să totă
povestimă de Alcibiades şi Pericles, de Caesar şi Pompeius, şi
şcolarii nu voră pute înţelege însemnătatea acestora bărbaţi,
activitatea şi influinţa loră în istoria Greciloră, respective a
Romani-
-
im lorii, decă nu cunoscă împregiurările timpuriloru, în cari
aceia au trăită.
Amă disă, că între diferiţii factori, cari aloătuescu vieţa
poporului, precumă şi între diferitele fapte, în cari se desfăşură
vieţa luî, esistă unu necsă causală. Şi pre acesta isto-riculă
trebue să ni-lu descopere astfelă, ca noi să-lă simţimă, să-lă
vedemu. Nu mai puţină necsă causală esistă şi între epoce seă
periode ale istoriei poporeloră, ce urmeză unele după altele. Intre
diferitele epoce nu este numai ună raportă de succesiune în timpă,
ci raportă de causă şi efectă. Fiă-care epocă a servită celei
următdre cu motive de desvoltare. Fiă-care epocă a fostă totodată
şi epocă de transiţie pentru alta următdre. Progresele ajunse de o
epocă, suntă resulta-tulă altora şi causa ieră a altora. Şi aici
istoriografulă trebue să fiă cu grije, ca să urmărescă firulă
conducătoriu, pentru ca noi să putemă vede, cum în adevăru o epocă
din istoria neamuriloru este produsulă uneî alteia premergătore, şi
acesta ieră producătdre unei alteia viitore. Desvoltarea succesivă
a genului omenescă în decursulă istoriei sale se pote asemena în
privinţa acesta cu devoltârea vieţii organice peste totă, şi
specială cu vieţa individului, în care apoi să şi pote privi în
forma acesteia. După cum individulă ca microcosmos 'şî urmeză
procesulă seu de desvoltare după anumite legi fisio-logice şi
istorice, totă astfelă şi genulu omenescă ca inacro-cosmos. Astfelă
apoi istoria desvoltărel individului este numai o copia a istoriei
ornenimeî. în desvoltarea progresivă a individului să observă
anumite stadii (copilăria, junia şi bărbăţia). Aceleşi stadii, cu
aceleşî note caracteristice de vieţă, se potă distinge şi în
istoria desvoltăril omenimel. Poporele orientale, la caii avemu se
căutămă legănulă ornenimeî, re-presenta d. e. copilăria, adecă
acela stadia de vieţă, în care omulă este stăpânită în modă
inconsciu mai numai de natura esternă, şi maî esclusivă numai
împresiunile aceleia 'lă conducă şi'lu determină în săvârşirea
fapteloră, şi în care stadia maî departe oinulă se caracteriseză
prin supunerea sa autori-
13*
-
taţii celui maî tare. Popdrele clasice represintă junia, adecă
acea stare, cândă fantasia la omii ia avântă, cercă se câştige
lumea esternă în stăpânirea sa, şi sâ crede că o posede, şi condusă
de acesta conştiinţă, cercă s£ se valoreze câtă mai tare în lume,
respingendă totă ce este afară de sine ca pe ceva străină. Lumea
creştină în sfârşită represeută stadiulu bărbăţiei mature, adecă
starea, în care omulă lasă multă din subiectivitatea sa egoistică
şi se încercă a se pune în armonia cu lumea, care'lă
încungiură.
Şi după cumă în vieţa individului ună stadiu este determinată de
celă premergătoriă, totă astfelă şi epocele din viaţa popdreloră, a
omenimeî.
Datorinţa istoriografului este acum, ca elă să îngrijească a
tracta astfelă materialulă istorică, încâtă cu înlesnire se reiasă
la ivelă acesta necsă causală dintre diferitele epoce istorice.
Numai din o astfelă de istoria vomă înţelege mersulă şi desvoltarea
naturală, progresivă a vieţii popdreloră. Şi în chipulă acesta
numai vomă ajunge se înţelegemă progresulu socială de astădî ală
omenimei.
Asemenândă acum aceste principii generale de istoriografia
pentru usulă şcdleloră medii şi de adeverata instrucţiune istorică
cu cele aplicate în cartea domnului Goldişiă, avemă se constatămă
cu plăcere o apropiere bună a prin-cipiiloră pedagogice cu feliulă
alegereî şi espunereî materialului istorică din cartea din
cestiune. Este bine alesă şi grupată în acesta carte atâta
materialulă istorică, luată din vieţa esternă, câtă şi celă luată
din istoria vieţeî interne a popdreloră istorice. De asemenea şi
firidă necsuluî causală este bine şi cu îngrijire condusă. în
privinţa asta în puţine locuri se află scăderi. Manualulă acesta va
ave deci hotărîtă — la olaltă cu înţelepciunea profesorului — se
favoriseze instrucţiunea istorică a evului vechia. Şi prin acesta
amă dobândită ună mare câştigă în instrucţia istorică la şcdlele
nostre, mai alesă că evulă vechiu are din întregă istoria cea mai
mare valdre pedagogică pentru şcdlă. în evulă vechiu aă trăită
-
181
acele popore, din ale cărora instituţiunî şi cultură s'ad alesă
fructele ca elemente pentru o nouă vieţă a omenimeî, începută cu
închegarea popdreloru istorice de astăzi în state. Teocraţia
hebraică, şcdla ellenică şi statuia romanu au dată basă şi
formulele pentru o nouă eră, eră începută cu Introducerea
creştinismului.
împărţirea materialului în periode, acestea în paragraf!, cari
apoi ieră sântă subîmpărţiţî în părţi mai mici, în modulă cum ni o
presintă cartea, contribue la învăţarea uşdră şi clară şi
favoriseză chipulu de orientare în materialuld istorica înveţată.
în privinţa acesta amu ave de observatd la feluld periodisăreî
istoriei Romaniloru. Anume, era de doritd, se se fi întrodusii în
locuia împărţirei vechî a periodului ald II din istoria Romaniloru,
după care aceea se începe cu restabilirea unităţii interne şi
cucerirea Italiei (509—270 înainte de Christosă) împărţirea nouă,
după care perioduld alu II-lea ţine dela anulu 509 numai pană la
anulu 366, adecă, se începe cu lupta pentru restabilirea unităţii,
şi se încheia cu realisarea şi stabilirea unităţii şi a
constituţiei statului romanii.. Raţiunea acestei împărţiri e maî
plausibilă. Cu anulu 336 înainte de Christosu se încheia lupta
pentru nişce idei. După aceea se desfăşură alte tendinţe în lupta
poporului romanii. Astfelu apoi marcarea epoceî la acela and devine
forte naturală. Perioduld alu IlI-lea s'ară începe cu anulu 336 şi
ţine pănâ la anulu 133 înainte de Christosu.
La sfârşitulu fiă-căruî periodă, cartea ne dă câte unu tractaţii
din istoria culturală şi a civilisaţiuneî. Procedura acesta la
manualele de şcdlă e o chestia, despre care se discută încă mulţii.
Suntu mulţi, carî o sprijinescă; suntu însă şi de aceia, carî o
combată. în privinţa acesta suntemă de părerea autorului. Ară fi
fostă de doriţii, ca autorulfi se fiă scrisă la finea fiă-căruî
periodă şi câte ună scurtă resu-inatu, în care se fiă accentuată
ideile conducătdre ale acelui periodă şi să fiă caracterisatu în
scurtă, lupta purtată pentru acele idei.
-
182
Din Goldişii a lucraţii, după cuniu amii maî amintiţii, cartea
sa după istoria luî Mangold. Cartea luî Mangold este astfelu
întocmită, că stă în legătură cu cărţile de lectură din clasele
interiore ale gimnasiiloră maghiare. Care va se dică, Mangold scrie
pentru şcolarii din clasa a IV. gimn., despre carî însă scie, că
înainte de a începe istoria evului vechia au avutfl prilegiulu să
înveţe anumite părţi din istorie din cărţile de cetire introduse.
Mangold d. e. amintesce în cartea s'a numai după numire părţile
mitologice din istoria Grecilord şi a Romaniloru, tradiţiunile şi
fabulele istorice (Sagen), fără carî nu putemd trece peste istoria
origine! nici unui poporu, fără a le maî spune şi cuprinsulu.. Elti
are motivă pentru acesta. Le presupune sciute lucrurile acelea.
Maghiarii şi-aă întocmiţii pentru şcolele loră şi cărţile de
lectură după cerinţele planului de înveţămentă. în acelea obvină
tote acele părţi din istoria, pe care Mangold numai le amintesce,
frumosă tractate. îlă înţelegemu deci bine pe Mangold. Pentru
împregiurările şcdlei nostre însă, cartea cumă a întocmit'o Mangold
pe a sa, nu se potrivesce. Noî nu avemă încă cărţile acelea de
lectură, carî prin cuprinsulu loră să întregescă Instrucţia în tote
aceste părţi. Nici nu putemă deci scote părţile acelea din istoria,
carî aă o mare însemnătate în istoria poporului grecă şi
romană.
Noî trebue se-le spunemă şi înţelesulă. Dlă Goldiş însă şi
densulă le amintesce numai, ca şi la Mangold.
Geografia Grecieî şi a Italiei e prea defectuosă tractată. Ară
fi se maî amintimă şi unele scăderi ale cărţii în
ce privesce partea mal specială. La pagina 4 se înşiră sub
numirea: „Soiurile de omeni" diferitele rase. Nu e bună numirea
„soiu", ci rasă. La numirea rasei: „de prin piv-giurulă mării
inedit." se se fi pusă şi numirea luî Blumenbach, „Caucasică", ca
maî obicinuită. Decă s'a înşirată la grupa „Semiţi" — tote
poporele, carî aparţină acelei grupe, atunci se se fi numită şi
„Arameii".
La pagina 8 : Nu e de însemnătate, că unii dintre aceşti regi
(regii egipteniloră din sem. XII) însemnaă hotarele cu-
-
183
ceririlorfi dinspre sud prin nesce stîlpî tăiaţi . . . obelisce,
că sub aceşti regi hotarele cucerireî lorii s'au întinsu spre sud
pană la cetăţile: Senine şi Kumme şi pană la obeliscele situate în
văile Vadi Halfar şi Quosseir. La pagina 48 se dice: „Darius
trecând Bosforulii şi poruncindii usurpătorilorii grecescî, ca 2
luni de dile se păzescă podulu, plecă spre Dunăre şi trecendu-o şi
pe acesta, înainta în ţinuturile Schiţilorfi". Se dice aici, că
Grecii au avuţii se păzescă podulu de pe Bosfor. Nu podul dela
Bosfor, ci pe cehi de pe Istru aveaii Grecii să'hl păzescă ! în
unele locuri vrendii autorulii se fie cruţătoriu în descrieri,
îngreuneză înţelesulii tractăreî şi o lipsesce de legătură logică;
d. e. la pag. 11 . şi la pag. 12. La pag. 28 sub numirea unui
paragrafu: „Factorii conştiinţei unităţii naţionale" se descriu
ideile şi credinţele religidse, credinţa despre facerea lumeî,
(Jeităţile, jocurile, amphiktyoniele şi oraculele Grecilorii. Nu e
corecta, că aceşti factori din vieţa Grecilorii se punii sub
numirea amintită. Trebuia să se fi arătaţii tdte acelea maî întâiii
ca lucruri istorice, şi numai la urmă putea veni autorulii şi să
facă conclusiunea, că tdte acele momente din vieţa poporului
greceştii suntii de a se considera de factori aî conştiinţei
unităţii naţionale a grecilorii. Caracterisarea bărbaţilorti
Themistocles şi Aristides nu e destulu de bună. Nu-î vedenii! de ce
arii trebui se-î vedemti, şi adecă pe Themistocles de iniţiatorulfi
şi luptătoriulii adevăratei democraţii la Greci, eară pe Aristides,
contrarii acestuia în principii, de susţinetoriulii principiiloru
conservătdre. Din o astfelii de cuprindere a acestoru doi bărbaţi
înţelegemti uşorii şi esilarea lui Aristides, ceea-ce însă din
carte nu-o prea vedemii.
între reformele luî Servius Tullius nu se amintesce împărţirea
nouă a oraşului Roma în 4 triburi, făcută în locuhl împărţireî
vecinii în 3 triburi.
Se vede, că autorulii a intenţionaţii să scrie tdte numele şi
numirile străine în forma lorii originală. N'a remasti însă
consecuentîi. Şi acesta e o scădere în unii manualii de şcdlă.
Astfelii de esemplii se scrie: Korintus (pag. 26) şi Korinth
-
184
(pag. 24, 26) Peloponnezos (p. 26) şi Peloponnes (p. 26), Pind
(26) şi Pindus (26), Tyranos (40) şi Tyranis (48), Bosporus (4 şi
Bosfor (48), Karthago (101), Karthagine (102) ş. a.
Limba e bună şi uşdră; ici colea însă şi de escepţionatii
Astfelu d. s. „Apa luî (a Nilului) înlocuesce pldia, şi noroiul r e
u i a s u în urmă-î e celfl maî bunii „nutreţii pământului", locu
de „îngrâşare (pag. 2)" . Poporulu desbinatii astfelu î maî multe
seminţii (pag. 28) în locti de împărţiţii. „între^ poporulu Atticei
era împărţiţii în 4 seminţii" (phile)" (pag. 82 în locti de clase.
„Drugi de ferii" în locu de „rude de ferii" ş. *, Toţii din acesta
dinastie a zidiţii Ameneniba III laculu Moer şi minunatulii palatu
cunoscuţii sub numele de Labyrinth, (pag. 8) vrendii să dică: Toţii
din acdstă dinastia a foştii Amenemha III (e vorba de regii
Egipteinlorfl din dinast. XII, carele a zidiţii laculu.
„Impoporarea Italiei s'a întâmplaţii din spre Nord spre Sud.
Astfelu cei maî vechi locuitori ai pământului suutâ cel dela Sud."
E greu de a afla din aceste ddue
-
185
buiiiţa de a comunica în depărtări nu esistă. Poporele, cari
îuainteză, 'şi acoperă ţera cu o desâ reţea de drumuri, pe uscată
şi pe apă; poporele în decădinţă negligă drumurile esistente şi nu
zidescă altele nouă.
Cele maî simple şi din acea causă maî însemnate drumuri, ce
însăşi natura ni le arată, suntă rîurile. Maî ântâiă întreţinerea
unui drumă de apă este mai puţină costisitdre, apoi mediile de
transportă suntă simple şi uşoră de construită, punerea loră în
mişcare, în urma fricţiune! minimale, reclamă maî puţină forţă
mobilisătore, decâtă acelaşi lucru pe şosele săă şi drumuri de
feră; şi tote aceste conlucra, pentru a timbra transportulă pe apă
ca maî eftină şi maî comodă.
Acesta cunoscinţă a condusă poporele civilisate din anti-citate
la desvoltarea comunicaţiunei pe apă. Navigaţiunea pe rîuri şi
canalurî era în flore la Chinesi, Egypteni şi la Romani; în evulă
mediu escelaă pe acesta terenă Hollandesiî şi repu-blicele
italiane; aă urmată în timpulă maî noă Francia, Anglia, America
septentrională, âpoî Germania, în fine Austria. Dar noî cei din
„felix Hungaria" şi Transilvania unde ne aflămă? S'a lucrată şi
aci, dar Transilvania în specială sigură nici în punctulă acesta nu
a putută progresa. Adevărată că pe Mureş şi Someş umblă plute şi
luntri, dar preste stadiile copilăriei nu aă trecută navigaţiunea
pe aceste rîuri. De totă înderetă a rămasă însă Oltulă, care ne
leagă directă cu Dunărea, o împregiurare de cea maî mare
importanţă. Unele greutăţi oferite de terenulă, prin care Oltulă
şi-a opugnată calea sa, în deosebi unde linia Carpaţiloră a fostă
spartă de irresis-tibila tendinţă de mulţi secuii a rîuluî de a
ajunge iar la mare, ce lui i-a dată nascere, aceste greutăţi,
analoge celoră dela Porta de feră a Dunărei, aă făcută, că acesta
drumă naturală păn' acuma n'a fostă întrebuinţată.
Dar technica modernă nu cunosce impedimente. Stâncile, ce oferă
navigaţiunei impedimente, să aruncă în aeră ; apele unde îşi
împrăsciă undele pe terene late, devenindă astfelă prea puţină
afunde, se silescă prin ziduri longitudinale a
-
186
întră în nouln drumă, prescrisd de inginerd, şi eată, ace rid,
ce pană aci ameninţa cu morte pe cutezătorulu luntr~ acuma pdrtă cu
indulgenţă bunurile omenescî, încredinţate 1 a le transporta din
und locti la altulti.
Idea de a face Oltulă navigabilă nu e nouă. Ba chi şi în una din
adunările generale ale Asociaţiuneî nostre tn silvane, şi anume la
16/28 Augustă 1889 în Făgăraşd dl Dr. Maioră profesoră la Bucurescî
(Ferestreu) a atinsd chest' acâsta prin puţine cuvinte, arStândă
cumu noî Românii a putea trage frumdse foldse din navigabilisarea
rîului amintit
Maî multă decâtă noî însă s'aă ocupată confraţii noştri Sa de
bunăstarea materială a neamului loră. Este cunoscută, . linia
drumului de feru Sibiid — Turnuld-roşu, care în scuF timpă va fi
terminată, mal cu sdmă prin silinţele loră a fo~ pusă în lucrare.
Şi vedemă, că şi prin spriginirea proiectul navigabilisăreî Oltului
caută legături cu România, şi ascep dela regularea lui ună duplu
avantagiu, şi adecă: cucerirea unul nou locă de consumă pentru
produsele loră industriale, şi apoi rădicarea Sibiiuluî. Deja
înainte cu 6 anî unuld dintr cei maî distinşi al lord bărbaţi, Dr.
Carol Wolff, actualuld directoru alu banceî „Sparcassa" din Sibiiă,
a fostd publicată o broşură, în care analisa navigabilisarea
Oltului fără a afla însă doritulu rSsunetă nicî cinară la
connaţionaliî seî. Altcum" stămu astădî!
Inginerulă Nicolau de Marcovici din Viena a primită dela
guvernulă ungurescă şi română preconcesiunea navigabilisăreî
Oltului. Ba celă dintâiă i-a asigurată camă deodată şi 1500 fl. şi
ajutorare la compunerea harţei şi facerea pro-iecteloră privitdre
la regularea şi navigabilisarea rîului din partea inginerilord de
stată. Doi ingineri militari aă fostă oferiţi şi de cătră guvernulă
română, spre a sprigini lucrarea dluî de Marcovici. în 6 Martie a.
c. acesta domnd, însoţita de ună trimisă ală guvernului ungurescă
şi luntraşii de lipsă,
') „Aktenmiissige Darstellung der Geschichte dor
Altschifffahrt".
-
187
să îmbarca într'o luntre de feră în Făgăraşu şi o apucă la vale,
— o călătorie de explorare a văii Oltului; la locuri potrivite a
cercetată profilele, a măsurată iuţela apei curgătore şi a rădicată
unele cuote de nivelă maî însemnate. La Turnul-roşu să asocia
expediţiuneî şi trimisulă guvernului română. Se dice în specială,
că actualulă ministru ală lucrăriloră publice din România dlă
Olanescu ară favorisa forte multă proiectulă aducereî Oltului în
stare navigabilă. După o călătoria forte obositore de 13 dile, la
19 Martie inginerulă Marcovici ajunse la Turnulă-Măgurele, locuia
unde Oltulă întră în Dunăre. Basată pe măsurările făcute,
verdictulă conducătorului expediţiuneî sună astfelă: „Nu se află în
totă Austro-Ungaria ună rîă mal mulţemitoră decâtă Oltulă.
Delăturândă petrile şi vadurile, spărgendă stânca ce se află la
locuia Cozia în rîă, acum deja, fără regulare mai radicală, aî
putea circula cu vase; şi e neesplicabilă, cumă ună rîu aşa
minunată din punctă de vedere ală economiei naţionale şi ală
frumseţeî naturale a potută fi negles pană într 'atâta".
Acum dar fiindă convinşi, că regularea Oltului nu ofere multe
pedecî lucrăriloră technice, să pote deci efeptui cu jertfe
materiale moderate, să facemă ună pasă maî departe şi să ne
întrebămă: Oltulă mai fost'a elă navigată ? Suntă condi-ţiunile
technice, finanoiale şi comerciale de atare natură, ca ele se facă
posibilă şi rentabilă regularea Oltului?
La răspunderea întrebăriloră acestora vomă urma în generală unei
prelegeri ţinute în Decembre 1891 de deja numitulă Dr. Wolff în
localulă dela „Burger- und Gewerbe-verein" din Sibiiă.
Prima scire despre navigarea pe Oltă o avemă de acum aprope 700
ani, cândă regele Andreiu II. a dată orduluî cava-leriloră germani
dreptulă de a ţine şese corăbii pe Oltă. Ca să nu facemă însă prea
multă istoria, trecemă camă 600 de anî după datulă amintită mal
susă. La 1784 marele comerciantă Parker din Sibiiă mergea cu
corăbiile sale, încărcate cu feră şi produse ale industriei
transilvane, pe Oltă
-
188
la vale, apoî pană la Galaţi şi la Marea-negră. La 1788
administraţia militară, eare avea să îngrijescă cu proviantă armata
generalului austriacă Principe Coburg, aflătdre pe atunci în
Muntenia şi portândă răsboiă în contra Turciloră, transportă preste
7000 măjî victuale, nutreţă şi lemne de focă dela Turnulă-roşu pe
Oltă la vale. Spre scopulă acesta aă fostă întrebuinţate 80
corăbii, maî mari şi mai mici. Trans-portulă era fdrte multă
îngreunată prin împregiurarea, că afară de mărfuri corăbiile
trebuiaă se iee cu sine totdeuna şi pe omenii, cari după plutirea
la vale trebuiaă să tragă corăbiile cu multă greutate iar pană la
Turnulă-roşă, unde de noă eraă încărcate şi espedate. După pacea
dela Sistova (1791) navigaţiunea pe Oltă, celă puţină ce privesce
linia Turnulă-roşu-Rimnică, locurile cele mal periculdse, cădu iar
în letargia.
Dar idea navigaţiuneî pe Oltă totuşi eşi iar la iveală,
formâudu-se la 1837 în Sibiiă o societate de 8 bărbaţi (între
aceştia şi 2 Români: advocatulă Georgiu de Aronă şi comercian-tulă
Nicolaă de Guma), cari spre scopulă acesta adunară 4000 fl. Doue
corăbii, încărcate cu câte 150, resp. 250 măjî de şine de feră
erarială ardelenescă, plecară sub conducerea inginerului Schuster
în Septembre ală acelui ană dela Turnulă-roşă spre Rîmnică. Pe
lângă tote Impedimentele, ce oferă stâncile dela mănăstirile Cornet
şi Cozia, drumulă la vale reeşi forte mulţămitoră ; dar şi de
astădată transportulă vaseloră în contra curentului rîului, dela
Rîmnică pană la graniţă ardelenescă, atâta muncă reclamă, încâtă
10, 15, ba la locuri mai grele şi 30 de dmenî eraă necesari, pentru
a le trage pe rîă însusă.
Cu nebâgarea în sâmă a împregiurărei din urmă se constitui 1838
totă aici o societate pe acţii, cu scopulă de a naviga Oltulă.
Capitalulă a fostă preliminată pe 50,000 fl. subscripţii însă nu
s'aă făcută fără de 20,700 fl. Cu aceştia se începu întreprinderea.
Corabia primă, încărcată cu 50,000 măjî şine de feră, cu produse
ale industriei textile, şi cu
-
189
marfă de funar, cismar ş. a. plecă, iar sub conducerea
inginerului Schuster şi a comerciantului grecii Constantinii Dem.
Stefanie, Ia 2 Iun. 1839, dela Turnulii-roşu şi ajunse în 48 ore de
drumii la gura Oltului. Unu alţii vas fii espedatu la 1840 cu ferii
şi alte mărfuri la tergulu dela Riureni din joşii de Rîmnicii.
Fiindii capitalulii societăţii cu mulţii prea micii pentru a lucra
cu câstigu, ea se dissolvâ, după o esistenţă de 4 ani, la 1842.
Causa principală a nerentărei era greutatea de a aduce vasele iar
la Turnulu-roşfi; e uşorii de înţeleşii, că era imposibilii a rumpe
o sumă dre-care din capitalii, spre a regula cur-sulu rîului.
Şi nici nu se pote ascepta acesta dela o societate privată.
Regularea unui rîti se ţîne de acele lucrări publice, la cari, din
causa fructificărel prea mici a capitaleloru învestite în
întreprindere, persdne private numai cu greu se vorii angaja. Da,
după ce rîulu va fi făcuta navigabilii, atunci sigurii că
capitalulii privaţii va căuta investiţiune în întreţinerea
comu-nicaţiunel pe noulii drumii de apă. Privimii dar de o lucrare
publică navigabilisarea Oltului, şi nimeni altcineva nu va fi în
stare a o efectui, decâtu cele doue state, interesate în causă,
România şi Ungaria *). Interesulfl din partea ambeloru pare-că nu
lipsesce, cea maî bună dovadă e spriginirea din partea lorii a
călătoriei de esplorare a inginerului Marcovici. Una condiţie este
dai - conlucrarea ambelorfi state, cealaltă totfi atâtu de
importantă: încetarea râsboiului vamalii, ce este între ele. Fără
de aceste doue ori-ce lucrare aru deveni ilusoriă.
Principalulii impedimenul alţi navigaţiunei pe Oltfi, după cumii
anul vedutu maî susu, afară de stâncile dela Cozia, Cornetu şi
Clopotu şi unele locuri prea puţinii afunde, este resistenţa,
ce
') Acestii punctă de vedere îlu combate înginerulu Petru Iosifu
Frank în scrierea sa: Gegenwart und Zukunft der Siebenburger
Sachsen". Sibiiu 1892. Frank ojice: Ce privesce navigabilisarea
Oltului, noi stamu totu la începutulu începutului, şi asceptămu ca
altulu, adecă guvernulu — s8 ne deschidă acelu drum de apă, care
noue ne trebue în prima linie şi prin urmare noî inpne (Sasil) arfl
trebui sg'lu punemu în lucrare.
-
190
rîulă pune în calea vaselorit, cari mergă la deală. A înt buinţa
ca motorii, dmenî cari mergendă eî înşişi pe uscata tragă de funii
corăbiile după sine, acesta reclamă spese nesuportabile. A
întrebuinţa spre acesta scopa motore animalice iar nu să renteză,
căci animalului trebue să'î faci drumă, pe care să mârgă, şi acesta
iar costă parale. Vapore cu rote (Raddampfer, băteau â roues) şi
vapdre cu şurubu (Schrauben-dampfer, vapeur ă hâlice) parte pentru
repeziciunea contracu-rentulul, parte pentru afundjmea mică a apel,
aicî nu ară fi aplicabile.
Se formulă deci de sine întrebarea: esistă ună mijlocă
potrivită, prin care corăbiile potă lucra cu succesă în
contra-curentulul apei? O. Boiu.
(Va urma)
DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. Din preţiosele lucrări, ce le-a publicată
Academia Română în
timpulă din urmă, însemnămă: 1. Documente privitâre la istoria
Româniloru, culese de Eudoxiu
de Hurmuzachi; Volumă II, partealll, 1510—1530. Cu ună apendice
de documente slavone 1510—1527. Bucureşti 1892. Cele maî multe în
limba latină, unele în cea română, maghiară, germană, italiană, cu
totulă 453 documente istorice; la acestea se adaugă 9 documente în
limba slavonă. Cu totulă dar 462 documente.
2. Dto, suplementu I, volumulă 4, 1802—1849. Cu portretulfi luî
Michail Sturdza Voevod. Cu ună adausă de documente, adunate,
coordonate şi publicate de D. A. Sturdza, D. C. Sturdza şi Oct.
Imgoşanu. Bucureşti 1891. Cuprinde preste totă 415 documente.
3. Analele Academiei Române Seria II, tomulă XIII,
1890/91-Partea administrativă şi desbaterile. Bucureşti 1892.
Etymologicum magnum Romaniae. Dicţionarulă limbei istorice şi
poporane a Româniloru, lucrată după dorinţa şi cu cheltuiala M. S.
Regelui Carolă I. sub auspiciele Academiei Române de B.
Petriceicu-Haşdeu, membru ală Academiei Române etc. Tomulă II.
Făscidra IV. Bucureşti, stabilimentulă grafică I. V. Socecă 1892.
Cu fasciora acesta se termină litera A.
-
191
DIN CRONICA LUNARĂ.
T6te sinodele eparchiale ale Metropolieî gr. or. române au
hotărîtu representaţiunî în causa unui noii proiecta de lege
relativii la şcole, salare, cause disciplinare înveţătorescî etc.
Toţii asemene clerulu înalţii gr. cat.
Sfinţirea biserică ortod. române din Paris s'a făcuţii din
partea P. S. Archiereuluî Inocenţiu, Vicariuluî metropolii din
Bucurescî, cu solenitatea cuvenită, Duminecă la 31 Maia st. v.
Averea fundaţiunel culturale şi umanitare Emanuilă Gojdu a
foştii la finea anului 1891 de 1,354,490 fl. v. a.
Dâmnele din Bucovina au deschisă cu frumosă solenitate ună cursă
anumită pentru limba română menită pentru fetiţele române, şi anume
în localităţile „Societăţii pentru cultura şi literatura română din
Bucovina".
Institutele române de credită şi economii din ţeră aă votată în
adunările loră generale sume considerabile pentru cultura poporului
nostru.
Iubileulă de 25 ani ală „Convorbiriloră literare". La 1 Martiu
distinsa revistă literară a plinită 25 anî ai esistenţeî sale.
Numerulă jubilară a apărută în formă frumosă atâta după cuprinsă
câtă şi după exterioră. Salutămu cu bucuria acesta plăcută
evenimentă, şi dorimă din inimă, ca stimata foie se continue şi în
ală 2-lea alu seu pătrară de seculă activitatea sa mănosă de pană
aci.
Distincţiuni literare a primită ună însemnată numeră de literaţi
din România, din carî amintimă pre dniî : Nicolaă Mândrea, T.
Frâncu, precum şi pre violoncelistulă Dinicu.
Pentru monumentulă Iul Vasile Alexandri, ce se va rădica la
Iaşî, regele Carolă a dăruită 5000 lei.
Poetului Gregoriu Alexandrescu se pregătesce ună monumentă în
oraşulă seu natală Tergovişte.
Damna Măria Scarlato, veduva advocatului Lazară Scarlato din
Timişora, a lăsată la mortea sa o fundaţiune de vre-o 60,000 fl.
pentru scopuri culturale, şi anume stipendii pentru tinerimea
studiosă română şi sârbă.
Premii literare. Regele Carolă ală României a oferită ună premiu
pe 1000 lei pentru dicţionarulă geografică ală judeţului Suceava,
prinţulă Ferdinandu 1000 lei pentru ală judeţului Dolju, şi
ministrulă A. Lâhovany 500 lei pentru alu judeţului Vâlcea.
-
192
Veduva Ecaterina Tismonariu născ. Popescu din comuna Dognec
(Bănatu) îndată după îmmormentarea soţului seu Costa Tismonari
forestieră, a făcută o fundaţiune de 10,000 11. pentru ajutorar
tineriloră români gr. or. dela scole medie şi superiore.
Dlă Alexandru Lebu, proprietară în Sibiiu, a donată biseri (gr.
or.) din comuna sa natală Cacova-Selişteî casa sea din acea comună
cu tote superedificatele, grădină e t c , în valore celă puţină de
G000 fl. pentru scolă confesională, locuinţă învcţătorescă şi
grădină şcolară.
„Societatea dâmneloru române din Bucovina" lucreză neobosită la
înfiinţarea de filiale în ţeră, carî urmărescă aceeaşi nobilă
ţintă: luminarea poporului. Aceeaşi conlucra cu curatoriele
museuluî ţereî la arangiarea unei esposiţium de covâre şi alţi
articulî aî industri de casă, prin carî aă escelată femeile române
din Bucovina şi esposiţiunea agronomică-forestieră universală din
Viena la am 1890. (A se vede „Industria de casă română la
esposiţiunea di Viena" în Nr. 1 ală acestei foi).
Episcopulu Melchisedecu, născută la 15 Februarie 1823, fostă
Episcopă ală eparchieî Dunărei de josă, apoi ală eparcbieî
Romanului, membru ală Academiei Române, distinsă cu maî multe
ordurî ale României şi Russieî, bărbată erudită şi scriitoră
fecundă şi escelentă, unulă din primii membrii aî clerului română,
a încetată din vieţă în 16/28 Maia, a. c. fiindă în etate de 69
ani. Ultima lucrare i-a fostă a subscrie de pe patulă morţii
adressa, ce o trămise Academia membrului seă Greorgiă Bariţiă la
aniversarea 80-a vieţeî; ear ultima disposiţiune i-a fostă ună actă
de filantropie, lăsândă casa sea din Romană institută pentru copii
seracî, ear Academiei totă preţiosa sa bibliotecă, precum şi 20,000
lei. Fiă-î ţerina uşdră şi memoria cu laudă!
BIBLIOGRAFIA. Din scrierile Intrate amintimă:
Dela Academia ungară. Vogul nepkoltesi gyujtemeny. Tomu I. şi
II. Budapesta 1892.
Introducere în sciinţele comerciale în usulă şcoleloră
comerciale şi pentru studiulă particulară, de A. Vlaicu şi I. C.
Panţu, profesori la şcola comercială. Braşovă 1892.
Scrieri pentru poporu, compuse de luliu Grofşoreanu, înveţătoru,
Aradă 1891.
-
193
Pavela Catana. Traducere din limba cechă, de profesoralii de
limba şi literatura română în Praga Dr. I. U. Iarnik. Braşovă
1891.
Boletinudel instituto geograf ico argentino. Buenos-Aires 1891.
Cu o mare chartă topografică a ţSreî de focii (Terra del fuego),
compusă de inginerulă Popper, cetăţenu românii, care la o mulţime
de ţînuturî li-a şi daţii nume române, d. e. Cordilera Carlos de
România, Rio Carmen Sylva, Sierra Carmen Sylva etc.
Manualii de gimnastică. Cu numerose ilustraţiunî. Pentru şcolele
poporale, de Ioanu N. Prodan, profes. de gimnastică. Braşovu
1892.
Costin Miron. Tanulmâny a român irodalom — tortdnet korebol.
Irta Oprişa Pal (Dissertaţiune la promoţiunea scriitorului întru
doctorii în fîlosofiă). Budapesta 1892.
Foi ndue. în Siria ese sub redacţiunea dluî T. Voniga o foia
economico-socială „Gazeta Economului"; preţuia: pe unu ană 5 fl. Va
anu 2 fl. 50 cr., 1 / i anu 1 fl. 30 cr. — „Sunete şi resunete",
foia beletristică cu ilustraţiunî; ese în Viena sub redacţiunea
Dloră Romulu Z. Boiu şi Corneliu Roşescu, cu conlucrarea unui grupă
de juni studioşi. Preţuia anuală 6 fl.
Epistole cătră unu preoţii teneru, traduse de membrii societăţii
„In. M. Clainu" după Aloisiu Melcher. Partea II. Gherla 1892.
PARTEA OFICIALA. Nr. 124/1892.
Procesu verbalu alu comitetului Asociaţiuneî transilvane pentru
literatura română şi cultura poporului romanu, luatu în şedinţa
dela 14 Maia n. 1892.
P r e ş e d i n t e : G. Bariţă. M e m b r i i p r e s e n ţ l :
Dr. U. Puscariu, vice-preş. Ioană Hannia, I. V. Russu, P. Cosma, I.
St. Şuluţă, I. Papiu, Z. Boiu, I. G. Popii, Ioană Creţu, Nicanoră
Frateşă, controlorii. N. Togană, bibliotecară.
S e c r e t a r ă : Dr. I. Crişiană. Nr. 44. Secretarulu II.
refereză asupra cereriloră întrate la
concursulă pentru doue stipendii, publicate cu datulu 19
Decembre 1891 sub Nr. 485/1892, anumită:
a) La stipendiulă de 500 fl. v. a. menită pentru tineri, carî
voră să'şî câştige cualificaţiunea specială pentru şcolele civile,
aă reflectată trei tineri: unu studentă de clasa VIII gimnasială,
ună studentă de teologie în cursulă din urmă şi ună studentă de
U
-
194
universitate, amilii II, şi nici unulii din eî nu întrunesce pe
deplinii condiţiunile din concursă, neputândă nici unulii dovedi,
că pelângă limba română şi maghiară, cunosce perfecţii şi limba
germană, atâtu în vorbire câtu şi în scriere;
b) la stipendiulă alii doilea de fi. 500 v. a., meniţii pentru
tinere seu tineri, cari doreseă a se perfecţiona în vre-ună
conservatorii!, spre a putea provede musica instrumentală (claviră)
la o şcdlă civilă de fete, s'aîi presentată 9 concurenţi; dintre
aceşti 9 concurenţi, 6 nu aii potută veni în combinaţiune, fiindă
că parte li-a lipsiţii pregătirea recerută pentru arta musiceî
instrumentale, parte li-a lipsiţii deprinderea recerută pe pianii
(claviru), ocupându-se pană acum maî alesă cu violina, respective
cu cantulă; dintre cei 3 concurenţi, Ia cari s'a pututii reflecta,
s'a aretată, pe basa testi-moniilorii dela bărbaţi de specialitate,
a ave pregătirea cea maî corespuncjetore şi deprinderea recerută
d-şora Alexandrina Cunţanu din Sibiiu, care, pe basa cunoscinţeloră
sale musicale, va putea fi primită eventuală într 'ună cursă
superiorii ală conservatoriului (Exh. Nr. 46, 58, 64, 68, 73, 80,
83, 87, 91, 95, 96 şi 105 din 1892).
în vederea celoră constatate, pe basa documenteloră subşter
nute, comitetulă decide:
a) stipendiulu de 500 fl. v. a. menită pentru tineri, cari vor
se-'şî câştige cualificaţiunea specială pentru şcdlele civile,
neîntru nindă concurenţii tote condiţiunile din concursă, nu se
confere acum avendă a se publica concursă nou j
b) stipendiulă ală doilea de fl. 500 se confere prin votare cu
şedule, cu 9 voturi contra unui votă, pe 3 ani eventuală pentru ună
timpă maî scurtă, fiindă primită într 'ună cursă maî superioru spre
a termina maî curendă şi a corespunde aşteptăreî prevedute în
concursă, d-şoreî Alexandrina Cunţană din Sibiiă; stipendiulu se va
libera cu începerea anului scol. viitorii, în rate 3-lunare
anticipative.
Nr. 45. Representantele Asociaţiuneî în procesulă intentată
contru d-luî Septimiă Albini, ca fostă directoră ală şcoleî civile
de fete, pentru subşternerea raţiociniiloru pe anulă şcolară
1887/8, dlă advocată Aitrichter din Sibiiă, prin hârtia dto 2
Aprilie a c. încunosciinţeză comitetulu, că tribunalulă reg. din
Sibiiă, prin sentinţa din 3 Martie a. c. de sub Nr. 1222, a
judecată pe dlă Albini, ca în termină de 15 dile se respundă
Asociaţiuneî 1842 fl. 71 cr. capitală, interese de 6 % dela 13
Novembre 1891 şi 31 fl. 35 cr. spese procesuale, şi că sentinţa
numită, nefiindă recurată, a ajunsă în
-
195
valore de dreptu; representantele întrebă se esopereze, seu nu,
efeptuirea execuţiuneî?
— Comitetulă, luândă cunoscinţă de cele raportate de
representantele seu, dlă Altrichter, îlă însărcineză pe acesta se
exopereze efeptuirea execuţiuneî contra dluî Septimiu Albini.
Nr. 46. Comisiunea administrativă a comitatului Sibiiuluî prin
hârtia dto 11 Aprilie a. c. Nr. 370/1892, încunoscinţeză
comitetulă, că înaltulu ministeriu regescă de culte şi instrucţiune
publică, prin resoluţiunea dto 28 Martie a. c. Nr. 47954/1891, a
binevoită a învesti şcola civilă de fete susţinută de Asociaţiunea
transilvană cu dreptulă de publicitate, întocmai ca pe şcolele cu
ca-racteră publică, autorisate a da testimonii scolastice oficiose.
(Ex. Nr. 115/1892.)
— Spre plăcută sciinţă şi publicare în foia „Transilvania".
Nr. 47. Direcţiunea şcoleî civile de fete a Asociatiuneî
transilvane, prin hârtia dto 14 Maiu a. c. Nr. 121, subşterne spre
revi-suire protocolulă corpului didactică dela 10 Maia a. c.
Din protocolulă subşternută se vede: a) că diliginţa, sporulă şi
purtarea morală a eleveloră şcoleî
în decursulă luneî Aprile aă fostă deplină mulţemitore, ear
mersulă învăţământului în decursulă aceluiaşi timpu a fostă
normală;
b) că se va ţine şi anulă acesta maială, remânendă a se fixa
timpulă tinerei prin direcţiunea şcolară;
c) că esamenele publice de finea anuluî scol. curentă (1891/92)
se voră ţine în 27 şi 28 Iuniu st. n. după următorulu programă:
1. în 27 Iuniu n. a) înainte de amedî:
Dela 8—9 Religiunea cu tote elevele; „ 9 — 1 0 7 a Limba română
cu clasa IV; „ I O 1 / ) — 1 1 7 a Istoria universală cu clasa I I
; „ 1 1 7 a — 1 2 Istoria patriei cu clasa IV;
b) După amedî:
„ 3 — 3 3 ' 4 Chemia cu clasa I I I ; ii 3 3 / 4 —47a Istoria
naturală cu clasa I.; „ 47a—57a Limba franceză cu tote elevele.
în 28 Iunie n.
a) înainte de amedî: „ 8—8 d U Limba germană cu clasa IV. ; „ 8
s / 4 —97a Aritmetica cu clasa I I . ;
14*
-
196
Dela 972—10 Geografia cu clasa I I I . ; „ 10 — 11 Limba
maghiară cu clasa I I I ; „ 11—11/72 Fisica cu clasa IV. ; „
117a—12 Geografia cu clasa I.
b) După ameclî: „ 3—4 Musica instrumentală; „ 4—5 Declamaţiunî
şi musica vocală; „ 5—6 Gimnastică;
în 29 Iunie n. La orele 11 încheierea solemnă a anuluî
scolastica şi dist:
buirea atestateloră;
d) că la cererea direcţiuneî şcolare, dlă P. Cosma, directorii
alu institutului „Albina", a dată şcoleî Asociatiuneî din colecta
întreprinsă de densulă pentru scopuri culturale 500 fl. pentru
întreţinerea internatului şi 300 fl. pentru procurarea mijloceloră
necesare de înveţămentu. (Ex. Nr. 123/1892).
— Cuprinsulă protocolului se ia cu aprobare la cunoscinţă. Nr.
48. Direcţiunea institutului de credită şi economii „Albina"
din Sibiiă prin hârtia dto 8 Aprile a. c. Nr. 3845
încunosciinţeză pe comitetă, că adunarea generală a acţionariloră
numitului institutu ţinută la 29 Martie a. c. a votată Asociatiuneî
transilvane din cuota destinată pentru scopuri de binefacere suma
de 500 fl. pentru crearea de 10 stipendii â 50 fi. pentru eleve de
ale internatului împreunată cu şcola civilă de fete a Asociatiuneî.
(Ex. Nr. 102/1892).
— Cu mulţemită spre sciinţă. Pentru conferirea stipendiiloru se
va publica concursă la timpulă seă.
Nr. 49. Representantele Asociatiuneî în causa lăsămentuluî după
fericitulu Avramă Iancă, dlă advocată B. P. Harşiană, prin hârtia
dto 18 Aprile a. c. raporteză, că prin sentinţa oficiului cărţii
funduare din Abrud dto 29 Aprile 1891 sub Nr. 1445/1890 s'a
efeptuită rectificarea cerută a protocoleloră cărţii funduare a
comunei Vidra de susă (Nr. 8 şi 10) şi a comunei Vidra de josă ;
(Nr 817), s'a respinsă însă cererea relativă la plătirea prin
partea contrară a speseloră făcute cu identificarea realităţiloru
în sumă de 106 fl. 30 cr., sistându-se în acelaşi timpă spesele
procesuale în sumă de 58 fl. 50 cr. v. a.; că la apelaţiunea
făcută, tabla reg. prin sentinţa dto 11 Martiu a. c. Nr. 436 a
condamnată pe partea contrară la plătirea speseloră procesuale, nu
înse şi la plătirea speseloră făcute cu identificarea
realităţiloru; representantele întrebă,
-
197 <
decă comitetulu voesce a se apela în privinţa speselorii de
identificare la a 3-a instanţă? (Ex. Nr. 106/1892).
— Ne vrândă a mărgini pe dlu advocaţii în acţiunea sa,
comitetulu îi dă voia a procede dupăeum va crede dânsulă maî
bine.
Nr. 50. Direcţiunea şcoleî civile de fete a Asociaţiuneî prin
hârtia dto 5 Aprile a. c. Nr. 79 notifică comitetului, că în
deosebi lucrările de templăritu dela edificiulă şcoleî reclamă o
reparare din temeni, şi că e neapărată de lipsă, a se dispune
văruirea odăi-loră (afară de unele dormitore), apoi văruirea
respective colorarea coridoreloră. (Ex. Nr. 99/1892).
— Economulă Asociaţiuneî, cassarulă G. Candrea, se însărcinează,
a subşterne în cea maî de aprope şedinţă a comitetului consemnarea
reparatureloră, ce săntă a se Introduce la edificiulă şcoleî
dimpreună cu ună preliminară ală speseloră recerute, pentru ca
îndată după încheierea anului scolastică se se potă dispune cele de
lipsă.
Nr. 51. în vederea, că localităţile destinate adî pentru
cancelaria comitetului Asociaţiuneî săntă nesuficiente, maî alesă
pentru-că nu maî încapă dulapurile de lipsă pentru adăpostirea
biblioteceî, care să măresce ană de ană în modă considerabilă, maî
vertosă prin donaţiunî ce se facă în numără de maî multe sute de
cărţi; preste acesta lipsesce cu totulă şi ună cabinetă (chilia) de
lectură, a cărui necesitate se presupune la orî-ce societate
destinată a cultiva sciinţele şi literatura, precum şi a conserva
producte de ale arteloră frumose, precum: pictura, sculptura ş.
a.
— Comitetulă decide: Pentru cancelaria Asociaţiuneî transilvane
se destinăză pentru viitoru, cu începere dela 1 Octobre a. c ,
localităţile din părterre, partea stângă a casei Asociaţiuneî, care
de presentă săntă date în chiria dluî capitană c. şi r. în pensiune
P. Lucuţa. Economulă Asociaţiuneî, dlă cassară G. Candrea, se
însăr-cineză, a abdice pentru 1 Octobre a. c. cuartirulă dluî
capitană Lucuţa, ear localităţile folosite actualminte ca
cancelaria ale închiria cu acelaşă termină (1 Octobre a. c.)
Nr. 52. Arangiatoriî exposiţiuneî de musică şi teatru, ce s'a
deschisă în luna curentă în Viena, ceră a se trimite pentru aşa
numitulă „Fremdensalon", ce 'Iau instituită, câte 2, eventuală maî
multe esemplare din numeriî din lunile Maia — Septembre a. c. a
foeî „Transilvania". (Exh. Nr. 1 H/1892).
— S'a dispusă trimiterea de câte 2 esemplare din numeriî ceruţi
aî foeî „Transilvania" la adresa: „Fremdensalon" în Viena.
-
198
Nr. 53. Dlu Paulă Olteană, învăţătorii în Haţegă, trimite spre
publicare în „Transilvania" operatulă seu intitulată „Schiţă
monografică a opiduluî Haţegă," cetită în adunarea generală a
Asociaţiuneî din Haţegă (1891). (Ex. Nr. 121/1892).
— Se transpune redacţiuneî foeî „Transilvania" spre eventuală
publicare.
Nr. 54. Societatea „Transilvania" din Bucurescî, prin hârtia dto
11 Martie a. c. Nr. 7 trimite suma de fl. 200 c. v. a., pentru
elevii meseriaşi susţinuţi de densa, pe timpulă dela 1 Aprile până
la 1 Octobre a. c. (Exh. Nr. 109/1892).
— Se adeveresce primirea sumei de 200 fl. v. a. care a întră la
cassa Asociaţiuneî şi s'a contată în regulă.
Sibiiă, d. u. s.
Georgiu Bariţiu m. p., Dr. Ioanu Crişianii m. p., preşedinte.
secretara II.
Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loră Z . Boiu,
Ioană Papiu, Ioană Creţu.
S'a cetită şi verificată. Sibiiă, în 19 Maia 1892. Zacharla Boiu
m. p. Ioanu Papiu m. p. Ioanu Creţu m. p.
Nr. 129/1892. Procesu verbala
ală comitetului Asociaţiuneî transilvane pentru literatura
română şi cultura poporului română, luată în şedinţa extraordinară
dela 2
Maia st. n. 1892. P r e ş e d i n t e : Dr. II. Puşcăria,
vice-preşedinte. M e m
b r i î p r e s e n ţ i : Ioană Hannia, Zacharia Boiu, I. St.
Şuluţă, Nicanoră Frateşă, I. V. Russu, Ioană Papiă, I. G. Popă,
Leontină Simonescu, Gherasimă Candrea cassară, Nicolaă Togană
bibliotecară.
S e c r e t a r ă : Dr. I. Crişianu. Nr. 55. Vice-preşedintele
Asociaţiuneî, domnulă Dr. Ilarionă
Puşcăria, mulţemindă membriloră comitetului, pentru-că, la
invitarea făcută, s'aă grăbită a se întruni în numeră completă în
şedinţă extraordinară, arată scopulă convocăreî acestei şedinţe în
următorele:
In 12/24 Maia a. c. împlinesce ală 80-lea ană ală etăţii sale
dlă Georgiu Bariţîă, căruia 'i-a fostă dată se lucreze cu zelă
şi
-
abnegaţiune maî multă ca orî-care la înaintarea şi prosperare
ciaţiuneî transilvane. E d-lă Georgiu Bariţiu a stată adecă în se
acesteî Asociaţiunî chiară dela înfiinţarea eî şi pană în (lina i
lucrându, la începută în calitate de primă-secretaru, mere alesă la
validitarea caracterului eî de reuniune literară-cu! ear maî în
urmă şi pană adî în calitate de preşedinte ală t ruindă cu o
perseveranţă vrednică de admirată la realisare puriloră, pentru
care a fostă creată. în vederea meriteloru găduite, ce dlă Georgiu
Bariţiă şi le-a câştigată maî alesă pe te culturală-literară, dlă
vice-preşedinte învită pe membrii comit a se pronunţa decă
consimtă, ea şi din partea Asociaţiuneî tram se-i-se aducă dluî
Georgiu Bariţiă, de diua octogenară, felicita durose şi să i-se
exprime la acesta ocasiune recunoscinţa ; meritele literare.
— Comitetulă adereză cu însufleţire la cele exprimat susă şi
hotăresce, a se presentă în modă corporativă în dj 12/24 Maia a. c.
sub conducerea dluî vice-preşedinte Dr. II. Pui care va ţinea şi
alocuţiunea festivă, în locuinţa dluî George B în scopă de a-lă
felicita, pentrucă s'a învrednicită a ajunge o încoronată cu cele
maî frumose merite, precumă numai la pul este dată se ajungă.
Sibiiă d. u. s. Dr. Ilarionti Puşcăria m. p. Dr. Ioanu Crişanu
m
vice-preşedinte. secretarii II.
Verificarea acestui protocolfi se încrede dloru: I. Hs Ioană
Russu şi Leontind Simonescu.
S'a cetită şi verificată. Sibiiă în 1 Iunie 1892. Ioanu Hannia
m. p. I. V. Russu m. p. Leontinu Simonescu i
C O N S E M N A R E A sumeloru colectate în favorulu şcoleî
civile de fete a „Asocia
transilvane" prin dlu Par tenie Cosma. Toma Ciora, econ. în
Bungardu 3 fl. ţ N. Oprişca, econ. în Bungard
50 cr.; Vasilie Bagerdianu, econ. în Ftiskut 1 fl.; Florea
Bejaniţa, econi Bucoşniţa 50 cr.; Vicii. Curescu, econ. în
Bucoşniţa 1 fl.; Ioanu Lazaru în Bucoşniţa 50 cr.; Ioanu Lintii,
agenţii în Caransebeşu 2 fl. 50 cr.; A. proprietarii în Reghinu 7
fl.; D. Pandrea, econ. în Feleag; Vas. Secu-i. în Sacelu câte 1
ii.; G. Zacheî, econ. în Felcagu 50 fl.; I. Stirbeţu, I. G
economlîn Feleagu; Toma Cască, econ. în Jaculfi-românu; G. Furdul,
ei
-
.lexaudru Juga, econ. în Dobra; P, Debeleană, econ. în
Carmazanes lă, economii în Calvasser; Nicolaii Gliga, parochii în
Rîpa de sus ariţa, economă în Sohodolă; Ioanu Telea, econ. în
Vorumloc câte 1 fl. a, parochii în Toraculă-micu 2 fl.; V. Oresană,
parochii în M. S. Iakab
Nicola Şipotu, econ. în Buia câte 1 fl.; Toma Ciogu, econ. în
Fofeldea 1 fl I. Artindeană, econ. în Şopterii 2 fl.; Alexandru
Albini, economii în 1 fl.; Isaia Popa, parochii în Ocna 6 fl. 50
cr.; George Şandoră, propr Piesei 2 fl.; Gavrihi Costinii, econ. în
M. Uilacu 2 fl.; Nicolae Berebe
Radnofaia; Emilia Tilea, proprietară, Şmig; A. S., econâmă în
Sibii 1.; Ştefanii Popii, parochii în Mihalţ 3 fl.; L. Simonii,
proprietară în •gin 1 fl.; I. Lintu, agenţii în Caransebeşă 8 ti.;
D. Romanii, proprietară aşu 3 fl.; Macsimă Oarga, econ. în
Sompatacă; Iul. Triponu, econ. în
Toracn u-micu câte 1 fl.; A. F., econ. în Aiudă 1 fl. 50 cr.;
Iosifă Cotă, econ. în Boită; Moise Cătineanâ, eoon. în Ocnita;
Petrea Rusu, econ. în Băiţa câte
sanu Rusu, econ. în M. S. Iacobu 50 cr.; Ilie Duvlea, econ. în
Sebeşolu 3ura, econ. în Lăpuşnică; Iosifă Marişca, econ. în Vica;
Chiva Blaga, â în Şelcău; I. Ilie Oprişoră, ecou. în Ocna; Ştefană
Niculescu, econ. aestl câte 1 fl.; Nicolae Crăciunoscu, lacobă
Moldovanu, economi în I câte 50 cr.; Ioană Sandulescu, econ. în
CornestI 1 fl.; Nuţa Bucşa, ă în Felegă 50 cr.; Samoilă Silvestru,
econ. în Roşia 1 fl.; I. A., econ. iă 3 fl.; S. C, econ. în Sibiiă
1 fl.
MB"*' Premiulu anonimă de doi napoleoni în aurii, destinată
listribui pentru celă maî frumosă costumă românescă de femei
din transilvania, se află depusă şi pentru anulă acesta de cătră
donaroră la cancelaria Asociaţiuneî Transilvane pentru literatura
şi cultura poporului română în Sibiiă. Acela premia se depune
de
ani încoce în fie-care ană, şi în prevederea adunăriloră gene-cu
care ocasiune s'a dată pană acum ca de regulă şi câte ună se
distribue de cătră ună juriă compusă din câte treî persone: )ărbată
înaintată în etate, ună june şi o domnişoră. Condi-i speciale, pe
lângă care se dă acela premiu de onore, se află ;ate în
Transilvania din anulă 1889 Nr. 12. Costumulă întregă, dintre
porturile cele maî frumose românescî din Ardeală, ne-
.ecată cu vre-ună altuia străină, are se fiă lucrată de manile
rentei, care ' lă îmbracă şi se presentă cu elă, Premiulu
nedistribuită într'ună ană din lipsa de concurente, se'lă merite,
se va distribui în anulă următoru. Premiulă depusă din nou în anulă
acesta e destinată pentru jerea, ce se crede că va urma după
adunarea generală dela în Augustă a. c.
ura Asoc. trans. Redactoră: Z. Boiu. Tiparulu tipogr.
archidiec.