-
A&ui LIII Blaj, là 18 Septemvrie 1943 Cenzurat
Numărul 38 pjjOPKlETAR-DIRECTOR
AUGUSTIN P O P A
fied8c|ia şi administraţia 0LAJ, «* U D - TÂRNAVA MICĂ
I N S E R A T E
Cf. regulamentului de a--ieare a tarifului comer
cial, categoria V.
REDACTOR
DUMITRU NEDA
Foaie înscrisă în Registrul de Publicat» al
Trib.Târnava-Mlci
sub Nr. 2—1938.
ABONAMENTE Pe un an . . . 360 Lei Pe 6 l u n i . . . 180 Lei
Pentru străinătate 900 Lei
Foaie isisericească-poBitică — Apare în f iecare Sâmbătă
Glasul orfanilor Acest glas trebue să fie auzit astăzi de
întreagă suflarea românească. Biserica noastră română unită încă
îşi are orfanii săi de răsboiu, cari până astăzi ră tăcesc pe
drumuri. Statul se străduieşte, prin Asociaţia de Patronaj, să ise
îngrijască de orfanii ţării, dar ei sunt mulţi. Biserica ortodoxă
îşi creează la Beiuş şi Sibiu orfelinate proprii. Biserica română
unită nu este o mamă maşteră. Ea are o frumoasă tradiţie din
răsboiul trecut, când a creat din nimica Orfelinatul din O-breja,
care a adăpostit între anii 1919-1935 peste 400 orfani şi orfeline.
Naţionalismul înflăcărat şi credinţa vie a fiilor Bisericii noastre
nu se poa te desminţi nici astăzi. Orfanii noştri de răsboiu trebue
să-şi aibă, şi-şi vor ivea, adăpostul lor.
De aces tea gânduri şi simţiri fiind ani-ml, Consistorul plenar
din 20 August a. c.
i decis redeschiderea Orfelinatului de răsboiu d Bisericii
române unite, la Obreja, deocamdată pentru băieţi. Orfelinatul de
fete se va deschide în alt loc, îndată ce Providenţa ne va arăta
calea.
Părinţii ieromonahi ai sf. Vasile au fost încredinţaţi cu marea
acţiune a Orfelinatului de răsboiu. Ei au condus până acum micul
Orfelinat de 20 membri al Arhidiecezei. In curs de trei ani însă
rezervele micului fond al Orfelinatului s'au mistuit, iar resursele
a-cestui fond nu ajung nici pentru pânea de fiecare zi. In mod
fatal trebu a să se ajungă la desfiinţare, cu atât mai vârtos, că
acest orfelinat, afară de daniile benevole ale credincioşilor, date
cu prilejul misiunilor basi-liane, nu au primit de nicăiri nici un
sprijin, decât numai promisiuni.
Aceasta desfiinţare însă nu trebuia să se întâmple. Dimpotrivă:
Trebuia să se redeschidă cu orice preţ Orfelinatul de răsboiu. Dar
piedecile sunt enorme:• Nu avem localuri potrivite şi încăpătoare,
nu avem paturi, căci acestea sunt demult împrăştiate la diferite
instituţii ale Blajului; nu avem rufărie de pat, foai ales pături
de ia rnă ; nu avem izvoare de bani, pentru a îmbrăca orfanii, a-i
susţinea cu hrană îndestulitoare şi a-i creşte la Şcoală. Dacă nici
20 orfani nu au putut fi întreţinuţi, decât cu multă trudă, ce va
fi cu o sută?
Ne-am adus atunci aminte, că orice o-P e râ, la baza căreia stă
cari tatea creştină, a r e la dispoziţie cel mai bogat şi cel mai
Slgur izvor de resurse materiale, care nu se a m i n t e n i c i o
d a t ă : Providenţadumnezeească, «ibirea de Tată a lui Dumnezeu.
Isus a z is : "Căci dacă şi pe paserile cerului aşa le îm-* acă, cu
cât mai vârtos pe voi, puţin-cre-
fllncioşiior!» Am pornit deci la drum cu noul Orfe
linat de răsboiu al Bisericii române unite, sub numele de
„OrfelinatulProvidenţa". Mama orfanilor este Preasfânta Fecioară.
Procuratorul lor ceresc este sf. Iosif. Nu punem limite nici la
numărul orfanilor, nici la regiunile, de unde se primesc.
In numele Providenţei vom începe deci a ba te la uşi. Vom cere,
vom colecta, vom asigura cum vom putea susţinerea şi creşterea
fiilor neamului şi ai Bisericii noastre. Credincioşii noştri, mai
ales cei cu stare bună, vor trebui să înţeleagă, că o parte a
averii lor es te a orfanilor, şi că orice jertfă pentru orfani
aduce mare binecuvântare în casă. — Instituţiile noastre să-şi
aducă aminte, că sunt datoare, în felul şi măsura în care pot, să
vină în ajutorul acestei sfinte colectivităţi, cari sunt orfanii de
răsboiu. Iar Statul t rebue să ţ ină seama, că Biserica română
unită, cu
I mărea ţa ei tradiţie de naţionalism înflăcărat, cu bogatele ei
rezerve de forţă şi însufleţire românească , nicicând desminfită,
ci pururea pe cea dintâi linie de luptă, este una din puternicele
temelii ale acestei ţări. Orfelinatul ei din trecutul răsboiu a
avut asistenţa Statului. Va trebui să o aibă şi în răsboiul
prezent.
Glasul orfanilor noştri t rebue s ă r ă sba t ă la inima
fiecăruia. Şi, mai mult decât glasul lor, glasul părinţilor lor,
cari, din depărtările câmpurilor de luptă, uride au rămas jertfiţi,
victime pentru noi toţi pe altarul patriei, ne imploară: „Aveţi
grijă de copilaşii noştri!"
Primiţi deci cu încredere şi inimă largă, fraţilor, pe cei ce în
numele sf. Mitropolii a Biajului se vor adresa vouă, ori vor veni
chiar în persoană să vă ceară jertfa. Fiţi încredinţaţi, că nimic
nu se va pierde, din tot ce se va aduna, ci se va folosi totul
pentru orfani. Jertfele se vor nota în cartea de aur a
Orfelinatului, se vor publica in Anuarul Orfelinatului, şi se va da
socoteală exactă asupra colectelor parohiale, la Preaveneratul
Or-dinariat, ţ inându-se seamă de ele la procentajul
colectelor.
In mod deosebit facem un călduros apel cătră toate acele familii
sau persoane înstărite, dela oraşe sau chiar dela sate, cari pot să
ia asupra lor întreţinerea unui orfan, să nu se tragă înapoi dela
aceas tă jertfă, căci aceas ta e o faptă de caritate, care trage
greu în cumpăna Veşnicului Judecător. Ea este o faptă pentru
veşnicie. Orfanul va rămânea sub grija noastră, şi binefăcătorul
lui îl va întreţinea fie prin o sumă globală a-nuală, fie în
răstimpuri, în măsura speselor curente, pe un an, sau până va ieşi
orfanul la pâne, după cum va fi dorinţa donatorului. Toate
informaţiile referitoare la aceasta se pot primi la Orfelinatul
„Providenţa", Obreja,
of. Mihalţ, jud. Alba, de unde se conduce, în numele şi cu
autorizarea Preaveneratului Ordinariat de Blaj, întreagă
acţiunea.
Orfanii îşi caută părinţi. . . — Ii vor găsi cu siguranţă!
I e r o m . A u g u s t i n P o p Superiorul provinciei
Basiliane române şi Directorul Orfelinatului -Providenţa"
f r a s n i c e l u m i n a t e . Sfinţirile ca şi
binecuvântările de biserici noui, ori radical refăcute, sunt
prilejuri pe cât de rari, pe a tâ t de strălucite şi neuitate.
înregistrăm de astădată următoarele:
1. In aceste vremi grele de răsboi, când în alte ţări se dărâmă
biserici şi se pierd a tâ tea capodopere de artă, credincioşii
noştri din parohia Alţina, de pe valea Hârtibaciului, la stăruinţa
vrednicului lor păstor Mon. Traían Belaşcu, au zidit un frumos
lăcaş de rugăciune, care face cinste satului. Sfinţirea a c e stuia
s'a făcut'în cadre sărbătoreşti Duminecă, 12 Sept. a. c , de către
/. P. S. S. Valeriu Traían Prenţiu, Admin. Apostolic, asistat de
II. Sa Dr. Victor Macaveiu, vicar general, Rev. Victor Pop,
referentul tractual, păr. Aurel Rusu, secretar mitropolitan şi de
un impunător sobor de preoţi, ca diaconi servind păr . Dr. Sept.
Todoran şi Dr. I. Vesa, profesori de teologie, iar la s trană păr.
Nicolae Florea şi clericul absolvent loan Cosma. La solemnitate a
luat parte şi d. gen. Negoescu, prefectul judeţului Sibiu, d.
Lăzărici, pretorul local şi foarte mulţi intelectuali de pe valea
Hârtibaciului.
2. P. S. S. Dr. loan Bălan, episcopul Lugojului, în mersu-i
apostolic, a urcat munţii ca să binecuvinteze sfintele lăcaşuri
ridicate pe teritorul încredinţat păstoririi Păr. Sabin Olea. A
fost însoţit de Ii. Sa Păr. Dr. Nicolae Brînzeu şi păr. Paveloniu
din capitlul lugojan, de păr. Tufescu şi Dr. loan Delimandin
cancelaria episcopească, precum şi de alţi 6 preoţi din dieceză.
După un popas în casa d-Iui Iuliu Albini la Zlatna, în ziua de 4
Sept., P. S. S. a slujit inseratul cu Iitie şi mâneca-tul în
biserica din Cib-Sat. In ziua următoare s'a celebrat sf. liturghie
şi s'a sfinţit aceas tă biserică, ctitorie de a blândului
Mitropolit. Dr. Alexandru Nicolescu. In aceiaş zi după amiazi a
făcut binecuvântarea bisericii din Cheile Cibului, unde de câteva
luni păstoreşte Păr. Dr. N. Armean, iar în ziua de 6 Sept.
neobositul episcop merge la minele d-luî Albini dela Almaşul-Mare,
unde binecuvin-tează capela pe care generosul proprietar a
ridicat-o pentru minieri. Acest drum o b o s i " tor a adus multă
bucurie încercaţilor noştri, credincioşi.
3. Binecuvântarea frumoasei biserici din. Sănpetrulde Câmpie a
săvârşit-o păr. Iuliu Maior, canonic mitropolitan, în sobor de 18
preoţi (Gh. Pădureanu, admin. protop. la Şăulia; N . Racoviţanu,
pensionar în Silivaşul de Câmpie,
-
E. Pop - Tuşin; I. Bătăcuiu - Sângeorgiul de Câmpie ; L. Fetti -
Siiivaşul de Câmpie ; Ioan Florea - Pogăceaua, M.
Crişanu-Şer-măşel-Gară şi S. R. Marian, preotul din localitate). La
aces t prasnic luminat au luat parte pes te patru mii de
cred'ncioşi din parohia în sărbătoare şi din toa te parohiile
împrejmuitoare . Cuvântul ocazional 1-a rostit trimisul st.
Mitropolii a Blajului.
C h e m a r e s f â n t ă Mare lucru este a fi mamă creştină
Prob lema t ine re tu lu i a fost în t o t d e a u n a d in cele
ma i a r z ă t o a r e — d o a r el e n ă d e j d e a o r i c ă r u
i n e a m —, şi a făcut în t o t d e a u n a ob iec tu l ce lor m a
i a s i d u e p r e o c u p ă r i . Şi a s t ăz i este u n a n i m
ă îngr i jo ra rea faţă de t ine re tu l a m b e l o r sexe , d in
şcoală or i d in a f a r ă de şcoa lă . Păr inţ i i îşi î n d r u m
ă copii i la şcolile şi i n t e r n a t e l e cu educa ţ ia c ea m
a i a leasă şi ma i s e v e r ă . Dascăl i i fac eforturi din ce le
m a i m a r i pen t ru a r id ica n ive lu l in t e l ec tua l şi m
o r a l al elevilor. S t a t u l î n t e m e i a z ă oficii d e
educaţ ie p e n -t ru^t inere t . Biser ica n u conteneş te c u înd
r u m ă r i l e ei, p e n t r u o câ t mai pedagog ică ca teh iza
re a ce lor mici . Rezul ta tul? . . . N'am p u t e a spune că e p
r e a mul ţumi tor .
Oare n u ş i neg l i j ează da tor ia u n factor ca re , a r p u
t e a s ă facă mult, ma i m u l t c h i a r decât toţi ceilalţi
factori la u n l o c ?
Familia, păr inţ i i , şi în special m a m e l e , c r e d că
îşi s u b e s t i m e a z ă pu te rea , ros tu l , da tor ia , ori
p o a t e ş i -o negl i jează .
In mod deosebi t , educaţia religioasă în familie e o nevo i e
ma i impe r ioasă d e c â t o r i c a r e alta. D a s c ă l u l şi
p reotu l n u p o a t e face aici n imic s a u a p r o a p e n imic
fără familie, fără păr in ţ i i copi i lor . D a c ă familia n u es
te a lă tur i de aceş t i e d u c a t o r i : p r e o t u l ş i
dască lu l , d a c ă es te c o n t r a aces to ra , s a u cel puţ
in se d e s i n t e r e s e a z ă de m a r e a o-p e r ă a educaţ
ie i r e l i g i o a s e a copi lului , o r i ce eforturi a le lor
s u n t n e p u t i n c i o a s e s a u cu rezul ta te n e î n d e
s t u l ă t o a r e , In a-
j ceas ta m a t e r i e or ice negl i jenţă a familiei es te un
p ă c a t c a r e c u a d e v ă r a t s t r igă r ă z b u n a r e
la cer , şi a c e a s t ă r ă z b u n a r e y a ven i în m o d s
igur . Şi a n u m e , ma i în tâ iu , educa ţ i a r e l i g ioasă a
copi lu lu i t r e b u e să înceapă din familie-
1. Motivele: P e n t r u c ă familia a r e a-van ta ju l t impu
lu i ; cel puţ in 75 * din tjm-pu l copi lăr ie i s e p e t r e c e
în familie. P e n t r u c ă în s â n u l familiei e s t e cea m a
i
• s t r â n s ă l e g ă t u r ă suf le tească , c e n u s e v a
p u t e a s tabi l i n i c ioda t ă î n t r e e d u c a t o r ş i e
lev . In m o d deoseb i t apoi , p e n t r u c ă a i c i în familie
s e n a ş t e copi lul şi-şi t r ă i e ş t e , d e obiceiu, î n î n
t r eg ime , anii ce i d in tâ i a i copi lăr ie i . D e a c e e a
educa ţ i a r e l i g ioa să a copi lului t r e b u e să î n c e a
p ă a i c i ; a c e a s t a e s t e m a r e a c h e m a r e a păr
in ţ i lo r şi î n deoseb i a mamelor> c a r e în m o d o b i ş
n u i t t r ă iesc m a i m u l t a l ă t u r i de copi l .
2. Vor începe deci cât mai de timpuriu. „Omul se f o r m e a z ă
la 3 ani" , s p u n e d e Maistre . In a c e s t caz , D u m n e z
e u n u a j u n g e n ic ioda tă p r e a d e g r a b ă în sufletul
n e v i - | n o v a t al cop i lu lu i . S e înşea lă , deci , p ă
rinţi i car i î ş i î n c h i p u e că t r e b u e s ă a-ş t ep te
p â n ă la a n u l al ş ap t e l ea c u i n s t r u c ţ ia şi e d u
c a ţ i a r e l i g ioa să . Din c o n t r ă , c u câ t copilul e m
a i t iriăr, cu a t â t a e m a i del icat şi m a i su scep t ib i
l de a p r imi influenţele d in afară . Să-1 o b s e r v ă m c u m
în t r eabă , c u m i m i t e a z ă pe t a ta , p e m a m a , p e
alte p e r s o a n e ! . . . Rşa mic şi i n c o n ş t i e n t c u m
e el, e a t e n t la f iecare ges t , la fiec a r e vorbă , la f
iecare f ap t ă ; o a u d e , o examinează , o r e ţ i n e , o i m
i t e a z ă . . . A ş a dar , încă din a n u l a l do i l ea şi al
t r e i l ea , t r e b u e a r u n c a t e în suf le tul lui s e m
i n ţ e l e mân tu i r i i .
Mama v a fi, î n m o d spec i a l , î n a i n t e -m e r g ă t o
a r e a p r e o t u l u i , c ă r u i a v a t r e b u i să-i p r e
g ă t e a s c ă c a l e a s p r e suf le tu l cop i lului , îşi î n
ţ e l eg b i n e a c e a s t ă c h e m a r e t o a t e m a m e l e
n o a s t r e ?! M a m a v a face m a i î n t â i pe cop i l să p r
o n u n ţ e n u m e l e d e I sus , M ă r i a şi Iosif, îl v a î n
v ă ţ a s e m n u l sf. C r u c i , T a t ă l nos t ru , N ă s c ă
t o a r e a , de î n d a t ă c e
copilul v a î n g â n a p r i m e l e cuvinte p va da p r i m e
l e no ţ iun i a le ştiinţei r r oase . V a face, e a m a i î n t â
i , să pătr . l u m i n a şi c ă l d u r a credinţ i i , în m i n t
e ^ in ima copi lu lu i . a ?i
3. Prilej pentru aceasta v a g ă s ; « b iec te le r e l i g i o
a s e din c a s ă : crucif ix^, 0
pe p e r e t e , i c o a n e l e sfinte, rozarm sîmţi tă . d e s
p r e c a r e cop i lu l îi V a p ? 3
n e n u m ă r a t e î n t r e b ă r i , A p o i , în cărţile ^ n
' a r t r ebu i s ă l i p s e a s c ă din nici o c=l creş t ină : c
a r t e a d e r u g ă c i u n i , is tor ia sîânr Sf. S c r i p t u
r ă , U r m a r e a lui Hristos ^ Unele o b i ş n u i n ţ e din
familie v o r îi înstnjc t ive şi e d u c a t i v e : sf inţ i rea
Dumineci i , prj m i rea sî. t a ine , r u g ă c i u n i l e de
dimineatj şi m a i a l e s de s e a r a , în c o m u n . Conver
saţii le d e s p r e l u c r u r i l e r e l ig ioase şi des pre p
e r s o a n e l e sî inţe c u înţelepciune < r e spec t , c h i
a r ş i ce le d e s p r e lucrur i le pro. fane, î n sp i r i t c r
e ş t i ne sc , v o r îi îoarUL
ed i î i ca toa re .
4. C o n s i d e r â n d , de d a t a aceas ta nu mai în linii g
e n e r a l e , p r o b l e m a educaţiei re l ig ioase la î n c e
p u t u l cop i lă r ie i , am putea î ace p ă r i n ţ i l o r şi
în deoseb i m a m e l o r noas t re , u n e l e r e c o m a n d ă r
i :
S ă d e a locu in ţ i i lor o înfă ţ işare ere ş t i n e a s c ă
: u n crucif ix p e p e r e t e ori pe o mobi lă , i c o a n e s î
in te , r o z a r u l , o biblioteca s e r i o a s ă ; î n d e p ă
r t â n d în s c h i m b cărţile, b r o ş u r i l e , z i a r e l e
, imagin i le con t r a r e religiei şi b u n e l o r m o r a v u r
i .
Să i n t r o d u c ă obiceiul rugăciunii ir, c o m u n , tata-
şi m a m a a l ă t u r i de copii, m ă c a r s e a r a .
In s îâ rş i t , d e o a b s o l u t ă necesifafe, p r e g ă t i
r e a pă r in ţ i lo r , m a i a l e s — nu ţ
-
U N I R E A Pag. 3
se supere de indiscreţia reporterilor fotografici, când gestul
de închinare creştină' îl executa din ordinul mareşalului Stalin.
Ce putea fi mai doveditor pentru mulţimile bulgare decât smerenia
cu care â^a închinat ministrul bolşevic?
Stalin este grăbit fiindcă evenimentele se precipită şi situaţia
din Italia deschide anglo-americanilor putinţa de a face un salt în
Balcani, ceeace indepărtează şi împuţinează şansele Rusiei
sovietice.
Poate mulţi vor fi rămas nedumeriţi văzând această nouă
înfăţişare a mareşalului Stalin, impresar al renaşterii ortodoxiei
ruseşti, plănuitor al unei panortodoxii în Balcani, şi vor fi spus
: Belzebut s'a aşezat cuvios în strană. Dar Stalin este un realist:
şi Balcanii merită o liturghie ortodoxă.
Să nu luăm cu o înţelegere superficială aceas tă renaştere a
Bisericii ortodoxe ruseşti. Va fi un instrument de propagandă
foarte puternic şi Moscova îl va utiliza cu toate mijloacele ei de
penetraţie. Pentru Balcani, mai ales, va fi de mare efect
reînfiinţarea . Sf. Sinod al Rusiei şi realegerea Patriarhului •
Moscovei".
Colţul ca tehe t ic
O discuţie catehetică a c u m 3 3 d e a n i
Eram la sfârşitul primului deceniu al veacului XX. începuse şi
la noi o fierbere, o ieşire din amorţeală. Erau oameni, cari
arătând metodele şi realizările din Apus, cereau şi la noi
adoptarea unor noui metode, pentru a da o altă înfăţişare
catolicismului românesc. O scurtă atmosferă de înviorare produsese,
spre sfârşitul sec. XIX, pleiada de bărbaţi, grupaţi în jurul
„Unirei* la apariţia ei. Dar nu peste mult, această gazetă uu mai
publica pledoarii în acest sens, decât dacă primea din afară. După
aproape 15 ani, un modest, dar nepotolit cronicar al „Unirii", a
pus iarăş chest iunea: „Cum s t ă m ? " şi a reluat actualităţile
din viaţa catolică mondială.
In această ordine a evenimentelor in t ră conferinţa dela Oradea
ţinută la sfârşitul anului 1910, pentru îndrumarea presei şi
discuţia pentru îndrumarea chestiunei catehetice.
Discuţia catehetică a început-o un articol publicat în „Unirea"
No. 29 din 16 Iulie 1910-de Dr. I(acob) R(adu). înregistrând un
curs catehetic, ţinut la Bposta, autorul se plângea, că la noi
nimeni nu se ocupă de chestia catehetică „din punct de vedere mai
înalt" (vrea să spună: teoretic şi metodic); doar atâta ştim din
literatura noastră, cât e scris în „Teologia Pastorală" a Rev. Dr.
I. Marcu! Şi autorul stăruia să se ţ ină : o consfătuire, cursuri
catehetice, să se introducă planul special la propunerea religiei
şi să se redacteze manuale noui.
Au luat parte Ia discuţie, în numerii următori ai „Unirei" : Dr.
L. Luca, Dr. N. B., Octavian Popa şi Gh. Muntean. Luca stăruia
asupra manualelor, arătând că cele ce se aveau atunci, erau
greoaie. Acelaş lucru îl arăta şi Oct. Popa, spunând că cele pentru
şcoalele primare sunt absolut necorespunzătoare. El spunea că a şi
redactat unul pentru clasele 1-2, 1-a trimis spre aprobare, dar n u
mai ştie nimic de soarta lui.
N. B., care în primul aa de funcţiune Ia liceul din Petroşeni a
produs o dispoziţie înregistrată de „Unirea" ca foarte nimeri tă :
să nu se mai dea elevilor stipendiile fără ca chitanţa să fie
semnată şi de catehet, — cerea şi el organizare, ca să avem o
catehizaţie mai bună, organ cotidian, revistă teol.-pastorală,
societate literară. Ca exemplu de tembelism pe terenul catehizării
aducea faptul, că un preot, ajuns admin. protopopesc, chiar atunci
a fost lăudat pentru „zelul desvoltat pe terenul catehizării", când
el anul întreg plătise pe învăţător ca să-1 suplinească la
propunerea religiei.
Gh. Muntean, din experienţa^ de protopop, arăta situaţia în
culori şi mai realiste. Catehizarea noastră — spunea — numai
catehizare nu se poate numi. Totul se reduce la aceea, ca bietul
copil să ştie recita anumite întrebări din catehism. „S'au
întâmplat cazuri,
j ; J r _ J 8 _
Panor todox ia lui S ta l in şi Balcanii . Sub acest titlu d.
Pamfil Şeicaru scrie un judiţios primarticol în „Curentul" (12, IX.
43). Reţinem cele ce u rmează :
[...] „In statele balcanice, — state agrare de structură
ţărănească — atitudinea religioasă a Rusiei sovietice împiedecă
penetraţia bolşevismului. Fiecare preot de ţară vede, cum es te şi
firesc, în bolşevism o ameninţare personală, deci esle un adversar
al propagandei comuniste. Şi nu numai în Bulgaria şi în Jugoslavia,
ci în chip egal şi în Grecia, Rusia sovietică a pierdut vechile
legături pe care le avea Rusia ţaristă- De aici necesitatea simţită
de Stalin de a pune în mişcare panortodoxia, atât de necesară unei
rapide pătrunderi în Balcani, dezarmând rezistenţa spirituală pe
care o alimentează anti-creşti-nismul bolşevic. Să nu pierdem din
vedere că Stalin şi-a pus problema reconcilierii cu Biserica
ortodoxă pentru utilizarea ei în scopuri strict ruseşti, încă de
acum un an când a trimis o mare subvenţie Patriarhiei ortodoxe din
Constantinopol. Realegerea Sf. Sinod, (reînfiinţarea Patriarhului
Rusiei, totul intră în .acţiunea unei politici de mult gândite.
Pentru a sublinia şi mai bine punerea \u mişcare a acestei
politici panortodoxe ru-.-JBşti, vom cita un caz menit să spună
mult. Gând a venit să se închine la catafalcul Regelui Boris,
ministrul Rusiei sovietice la Sofia a făcut semnul crucii cu aerul
smerit al celui imai convins creştin. Momentul în care îşi făcea
semnul crucii d. Lavriştev a lost prins de reporterii fotografi şi
sigur că ministrul Rusiei s ivietice la Sofia nu a avut motive
să
oamenilor. Să cunoască mijloacele pentru combaterea tuturor
relelor. Să cunoască nevoile de azi şi mâine ale oamenilor, ca să
le poată arăta clericilor şi să ştie cum să-i îndrumeze.
;Să cunoască nu numai viaţa din Seminar, ci , şi viaţa care va
urma după Seminar. Să aibă adâncă cunoaştere a tineretului pe care
e
* chemat să-1 îndrumeze. Huhovnicul trebue să fie conştient,
că
ri>e mâna lui e dată pregătirea aristocraţiei morale şi
intelectuale a întregii generaţii, adică a celor mai buni. Deci el
să fie stâlp credincios al adevărului, ca să poată educa pe clerici
să nu cadă in robia opiniei aşa numită publice, ci să lucreze cu
gândul la conştiinţa proprie şi nu la conştiinţa altora. Când
ajunge cineva la acest grad de neatârnare morală — aşa t rebue să
iasă din Seminar fiecare cleric — ţine spatele tuturor furtunilor
din v 'aţă, înţelege marele adevăr că lumea întreagă cu cele mai
mari simpatii nu-ţi poate adauge nimic din ceeace n 'are din
naştere şi oricât de mare i-ar fi duşmănia altora nu-i Poate lua
nimic, nici o fărâmă din ceeace are.
Dacă se cere dela preotul ieşit de pe băncile facultăţii să fie
prevăzător, prudent,
! ' n telept, zelos, cu cât mai ales trebue să aibă a cest e
virtuţi acela care e, pus director spiri-
u al al tineretului, acela care trebue să-i preo ţ e a s c ă
pentru înalta slujbă a preoţiei.
duhovnicul trebue să fie o personalitate sensul deplin al
cuvântului, ca clericii să-şi
sculpteze personalitatea lor de pe a lui. Să fie un om siperior
, adică să ştie armoniza nu numai sporadic ci constant idealul cu
realitatea,' adevărul teoretic cu manifestările practice. Să fie un
om de ispravă care duce vorba până la faptă. Să fie om de acţiune
şi dinamic.
Duhovnicul trebue să-şi dea seama, că cei patru ani de Seminar
sunt pentru clerici o grădină înflorită prin care trec tinerit
leviţi şi din care să-i înveţe să culeagă mireasma florilor, care
să-i însoţească şi mâne şi poi-mâne, căci vor ieşi din Seminar şi
vor merge în arşiţă, în vifor. Să-i călăuzească să-şi facă aici
provizii de seninătate pentru timpul când norii vieţii se vor
îndesi. Să-şi adune căldură pentru anii când fulgii de ninsoare se
vor abate pe capetele brune sau blonde de azi.
Duhovnicul să fie lipsit de viţii, de scăderi triviale, cu atât
mai ales de patimi. Aceste desfigurează pe orice om. împiedecă
chiar pe un gânditor cu mari însuşiri intelectuale să-şi realizeze
practic concepţiile sale. Este pururea o piatră de scandal.
Duhovnicul trebue să ştie păzi pe fii săi de trufie, o mare
pacoste pentru orice om, dar mai ales pentru un preot. Dar în
acelaşi t imp să le ştie insufla încredere în sine, că chiar dacă
ar veni un urcat fără vrednicie şi merite pe o culme, ar încerca
să-1 umilească, să nu se lase ci conştient să-1 ştie pune la
punct.
Mitropolitul Victor, mare român, se gân
dea că duhovnicul trebue să fie şi o personalitate
reprezentativă a neamului său, adică să întrupeze sufletul colectiv
al neamului. Să se identifice cu toate elementele fundamentale ale
vieţii poporului. Să fi trăit din plin viaţa reală a naţiei sale.
Să aibă la îndemână toată comoara limbii neamului şi toate
însuşirile esenţiale cari fac împreună ceeace se numeşte caracterul
naţional.
In slujba aceasta de cea mai mare însemnătate în biserică, în
postul acesta foarte de cinste dar şi cu răspundere mare atât faţă
de prezent, cât şi faţă de viitor, atât înaintea Iui Dumnezeu cât
şi a neamului, căuta Mitropolitul Victor pe cel mai potrivit. Avea
lâ îndemână destui preoţi inteligenţi. Unii chiar de o inteligenţă
scăpărătoare. Avea cărturari, erau şi de cei foarte civilizaţi.
Mitropolitul Victor ştia însă că nu e destul a fi inteligent ca să
fi bun duhovnic, pentrucă inteligenţa oricât ar fi ea de strălucită
nu e deajuns pentru a face pe cineva om. El căuta pe omul cult,
adică pe acela care ştie adevărul şi trăieşte după adevărul
cunoscut. Căuta pe preotul care şi făcea ceeace predica. Şi 1-a
aflat în Capelanul dela Cluj, Părintele Ştefan Ro-şianu, pe care
1-a chemat şi 1-a pus director spiritual al Seminarului de teologie
din Blaj în anul 1904.
Iu l iu C ă p â l n e a n u
j n i ţ ieze în prac t ic i le ce d u c la sfinţire şi j a p rog
re s î n v i a ţ a sp i r i tua lă .
C h e m a r e a î n a l t ă a m a m e l o r : de a jncepe ele e
d u c a ţ i a r e l i g ioasă a copilului , merită o r i c e sacr i
f ic iu , ce n u v a r ă m â n e a nerăsplăt i t . Şi n u e s t e î
n g ă d u i t la nici u n caz a d e z e r t a dela a c e a s t ă c
h e m a r e îna l t ă , sau a o c o n s i d e r a c u p r e a m u l
t ă u ş u r i n ţ ă . 5e vor l ă s a , o a r e , c o n v i n s e m
a m e l e ? !
Proi. Ioan Popa
-
U N I R E A Ni 38
că dacă protopopul a întrebat pe sărite, băiatul i-a răspuns :
„mă rog, asta (întrebarea) nu - i amea" . Gh. Muntean pretindea ca
preoţii să cunoască metoda şi să-şi lucreze lecţiile, cu plan, ca
şi învăţători i! — Cerea un congres pe întreagă provincia
mitropolitană!
Aceasta a fost discuţia din anul 1910. — Să vedem, ce a urmat şi
ce nu s'a făcut de atunci până astăzi!
A urmat în 1913 editarea unor noui catehisme la Blaj, pentru
toate clasele primare şi pentru liceu. Şi fiindcă la noi nimeni nu
făcea studii catehetice, s'au tipărit cele ale lui Deharbe, după o
prelucrare străină. La 1915 Exc. Sa Frenţiu a luat măsuri aspre, ca
să se facă planuri speciale în fiecare parohie, măsură ce se
menţine până azi în dieceza Lugojului — nu ştim dacă s'au introdus
planurile şi în celealalte dieceze — dar de când aprobarea
planurilor a trecut in atribuţiile protopopilor, nu ştim câţi o
neglijează. In legătură cu o lucrare apărută tot atunci de Dr. N.
Brînzeu: „Planuri pentru propunerea religiei...", a avut loc un
frumos schimb de idei în materie catehetică, în coloanele „Culturii
Cr." şi ale „Unirei".
Rezultatul tuturor discuţiilor din anii 1915-1918 a fost crearea
Comisiunii Catehetice mitropolitane, ca organ de îndrumare a
întregii acţiuni catehetice. In mâinile acestui organ a fost pus
viitorul. Comisiunea s'a pus in funcţiune în anul 1921. Douăzeci şi
doi de ani au trecut de atunci. Ce a realizat până acum
Comisiunea?
In 1922 a redactat o nouă Programă Analitică şi un plan de
lecţiuni; a publicat concurs la manuale, cari în cursul primar s'au
pus în folosinţă la 1923, pentru ,cel secundar s'au redactat
manuale prin încredinţare, punându-se în folosinţă începând cu anul
192112. Aici programa a tot suferit schimbări, după cum şcoala era
de 7 ori de 8 clase. Critici se auzeau mereu. Din cauza lor, unele
manuale au fost abandonate ca necorăspun-zătoare, ca mai nou să se
revină iarăş la ele.
In învăţământul primar vechea programă a trebuit schimbată şi
din motivul, că ea era pentru 6 clase, iar legea din 1924 a
introdus în toată ţara 7 clase. S'a aprobat deci în 1938 noua
programă — care în general putem spune că e superioară altor
programe, chiar şi celor din străinătate — s'a publicat concurs la
noi manuale, cari au fost puse în aplicare în anul 1939—40.
Durere, nu a avut acelaş rezultat concursul la manualele de curs
secundar, publicat în 1941. Autorii vechilor manuale s'au pus in
rezervă, lăsând loc altora, mai pricepuţi. Dar alta e să critici şi
alta e să faci manual. S'a hotărît deci reînoirea concursului, iar
până atunci s'a cerut retipărirea vechilor manuale.
*
S'a mai făcut ceva, în ultimii ani. S'a introdus ţinerea câte
unei lecţii ca-
tehetice-model, la sinoadele protopopeşti. Lecţia e urmată de
discuţii, critici.
Asta încă e un progres îmbucurător. Dar ceeace nu s'a făcut şi
ar trebui să
înceapă odată: sunt studiile şi discuţiile literare, de teorie
catehetică. Nu discuţii ca acelea că e bine să propunem acelaş
manual la toate clasele ori ba ? Nu lucruri de pe vremea lui Noe,
cari isteţ spuse pot chiar să placă unora — nihil tam abunde dictum
est, quod non placuerit alicui philosophorum! — dar cari jenează
deadreptul 1 Nu, ci teorie, principii şi rezultate practice ale
acestora.
De ce nu luăm îndemn dela d. director Toma Cocişiu, care deşi
laic, ne dă exemplu
admirabil prin atenţiunea ce o dă religiei la şcoala activă (cf.
„Cronica catehetică*, „Unirea" 19 Iunie 1943) şi desigur, nu s a r
supăra dacă am întregi cele arătate de d-sa, cu cele ce privesc
comunicarea autoritară a adevărurilor de credinţă. Dar autoritate
să fie, nu popi cari încurcă pe elevi cu răspunsul ce trebue dat la
o întrebare, pusă şi ea imprecis (cum arată d. Cocişiu).
Desigur, sunt şi oameni, cari detestă teoria, crezând că şi aşa
se poate face ceva. Nu ne îndoim, că şi ei vor binele. Dar uită, că
nimic în lume nu a progresat fără teorie. Instituţiile economice,
diferitele ramuri ale ştiinţei aplicate, îşi au secţia ior de
studii şi documentări; la fel, administrarea sacramentelor,
oratoria sau guvernarea parohiei, îşi au regulele lor. Numai la
cateheză să neglijem teoria ?
Iată despre ce va fi bine să ne întreţinem puţin, în acest „colţ
catehetic".
N. B r î n z e u
Itiri m ă r u n t e Personale. Ven. Ordinariat al Clujului a
făcut
mâi nou următoarele numiri: păr. Eugen Pop din Borşa şi păr.
Onoriu Pantea din Cutiş au fost numiţi protopopi onorari, iar păr.
Onisie Morariu din Bădeşti a fost numit paroh.
Tinerii leviţi români din Roma sunt bine. Părinţii, şi cei mai
deaproape ai tinerilor leviţi români din Cetatea Eternă, pot fi
liniştiţi. Domnul ministru Scorţescu a trimis alaltăieri următoarea
telegramă, din Cetatea Vaticanului: „/. P. S. Frenţiu, Blaj:
Superiorii, împreună cu toţi băeţii Colegiului, sunt bine.
—Ministru Scorţescu". — Ne bucurăm şi noi de această ştire şi dorim
ca Atotputernicul să-i păzească pe toţi, până în sfârşit, întregi
şi nevătămaţi.
Serbare agristă la Valealungă. Duminecă, Agru din Valealungă
(districtul protop. al Blajului), care are în fruntea pe d. Dr.
Mohaiu, medic, a aranjat un reuşit şi înălţător festival
religios-cul-tnlal. S'a început cu sf. liturghie, la care a
pontificat păr. loan Moldovanu, canonic mitropolitan, împreună
slujitori având pe păr. Elie Magda, protopopul Albei Iulii şi pe
păr. Crăciuneanu, preot local. Mul-ţimei credincioase care tixia
biserica, erau poporeni şi din Tăuni şi Cenade) i-a cuvântat în
cadrele sf. liturghii, păr. canonic Moldovanu despre demnitatea de
român şi unit. Răspunsurile corale le-a dat corul dela Micăsasa,
sub conducere preotului lor, păr. Ştefan Crişan. După masă a avut
loc un foarte drăguţ festival cu puncte de cor şi decla-mări.
Cuvântul de deschidere 1-a rostit d. Dr. Mohaiu. iar conferinţa
ocazională —despre: Rosturile Agrului — a ţinut-o păr. Ioan
Moldovan, Impresionând şi aci, ca la s t liturghie, mulţimea de
săteni şi intelectuali, cari au luat parte In număr peste
aşteptări.
Deprinderi sufleteşti . In zilele de 11-14 Sept. s'au ţinut
deprinderi sufleteşti în Spini, unde păstoreşte păr. Iustin Dulău.
Vestitor al cuvântului dumnezeesc a fost păr. Dr. Alexandru Todea.
Dela mic la mare, bărbaţi şi femei au luat parte, regulat, la
slujbe şi la cuvântări apropiindu-se cu toţii de sfintele
taine.
Locale. Dumineca viitoare, a XV-a după Rusalii, va predica în
catedrală păr. Dr. Ioan Vesa, profesor de teologie.
— Marţi, la praznicul înălţării sf. Cruci, în cadrele liturghiei
arhiereşti din catedrală, I. P. S. S. Dr. Valeriu Traian Frenţiu,
admin. apostolic, a conferit treapta preoţiei absolvenţilor de
teologie: Vasile Fernea, profesor de religie In Aiud; Victor
Şerban, Ioan Moldovanu din Cătina şi Emil Frăţilă.
— Miercuri, 15 Septemvrie, s'au deschis din nou bătrânele şcoli
ale Blajului. Des de dimineaţă şco-lărimea a asistat la liturgia
arhierească din catedrală, pontificată de /. P. S. S. Dr. Valeriu
Traian Frenţiu, Adm. Apostolic, care a adresat tineretului cuvinte
de părintească îndrumare. După aceea la fiecare şcoală s'a făcut
inaugurarea specială a noului an de şcoală, în prezenta
reprezentanţilor
Preaven. Ordinariat. Cu o solemnitate special^ inaugurat anul
§colar la liceul comercial . rir. R o i f c Diinütru Neda d u n ä
sfint;-„_ 111C1 U£ U i u t —" ¥ — L.IUI unde Revs. Dumitru Neda
după sfinţirea an • ' dat sfaturi elevelor, pentru noul an, după
care D 8 Emilia Hopârteanu, directoare, a adresat un ^ „ . , , r â
r , f Ho salutare si de incuraiaro o l « . , _ i * """"" *—' ' —
*-"«*