CURS 4 Fluxurile de mărfuri Definiţie. Caracteristici Un flux de mărfuri este definit ca o grupare de mărfuri care este livrată/colectată de un singur transportator, întotdeauna pe aceeaşi cale (acelaşi tip de mijloc de transport, aceeaşi condi ţionare etc.) aceluiaşi destinatar/colector sau la aceeaşi adresă de destinaţie. Fluxurile de mărfuri se caracterizează prin: – volumul (mărimea) total şi destinaţia, stabilite în raport cu volumul comerţului (cu canalul de piaţă), – mărimea expediţ iei, dependentă de volumul total şi frecvenţa expedi ţiei, – structura fluxului. În conformitate cu caracteristicile fluxului de mărfuri, transportatorul îşi defineşte tehnologia de transport prin: – tipul cărăuşului (transportatorului), – tipul mijlocului de transport, – numărul mijloacelor de transport, numărul de opriri (pentru livrare/ colectare), – lungimea cursei, – durata cursei şi viteza medie. Determinarea fluxului de mărfuri în sistemele de distribuţie urbană Mărimea fluxului de mărfuri, Q ij , pentru o anume relaţie (i, j)ÎR, se exprimă în unităţi adecvate. Cel mai frecvent, în unităţi de masă (mai ales atunci când se foloseşte metoda coeficientului de încărcare a autovehiculului pentru limitarea volumului traficului în aglomeraţiile urbane). În distribuţia urbană, date fiind masele relativ reduse ale mărfurilor este posibil ca adecvată să fie exprimarea în unităţi de volum sau chiar de arie (în cazul folosirii paletelor şi a sistemelor cu role pentru deplasarea cutiilor/paletelor în interiorul mijlocului de transport şi/sau pe rampele de încărcare/descărcare). Pentru cazul în care destinaţia j este un magazin de desfacere cu amănuntul, mărimea fluxului de mărfuri poate fi determinată prin observarea directă a distribuţiei către acel destinatar (metoda I) fie prin estimări economice bazate pe aria suprafeţ elor destinate vânzării (metoda II) sau pe numărul personalului direct implicat în activităţile cu clienţ ii (metoda III). În figura 2.4, pot fi urmărite elementele care permit calculul mărimii fluxului de mărfuri în cazul fiecărei metode (pentru metodele II şi III, în doua variante –a şi b). – metoda I – în raport cu distribuţia
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CURS 4
Fluxurile de mărfuri
Definiţie. Caracteristici
Un flux de mărfuri este definit ca o grupare de mărfuri care este livrată/colectatăde un singur transportator, întotdeauna pe aceeaşi cale (acelaşi tip de mijloc detransport, aceeaşi condiţionare etc.) aceluiaşi destinatar/colector sau la aceeaşi adresăde destinaţie.
Fluxurile de mărfuri se caracterizează prin:– volumul (mărimea) total şi destinaţia, stabilite în raport cu volumul
comerţului (cu canalul de piaţă),– mărimea expediţiei, dependentă de volumul total şi frecvenţa expediţiei,– structura fluxului.În conformitate cu caracteristicile fluxului de mărfuri, transportatorul îşi
defineşte tehnologia de transport prin:– tipul cărăuşului (transportatorului),– tipul mijlocului de transport,– numărul mijloacelor de transport, numărul de opriri (pentru livrare/ colectare),– lungimea cursei,– durata cursei şi viteza medie.
Determinarea fluxului de mărfuri în sistemele de distribuţie urbană
Mărimea fluxului de mărfuri, Qij, pentru o anume relaţie (i, j)ÎR, se exprimăîn unităţi adecvate. Cel mai frecvent, în unităţi de masă (mai ales atunci când sefoloseşte metoda coeficientului de încărcare a autovehiculului pentru limitareavolumului traficului în aglomeraţiile urbane).
În distribuţia urbană, date fiind masele relativ reduse ale mărfurilor esteposibil ca adecvată să fie exprimarea în unităţi de volum sau chiar de arie (în cazulfolosirii paletelor şi a sistemelor cu role pentru deplasarea cutiilor/paletelor îninteriorul mijlocului de transport şi/sau pe rampele de încărcare/descărcare).
Pentru cazul în care destinaţia j este un magazin de desfacere cu amănuntul,mărimea fluxului de mărfuri poate fi determinată prin observarea directă adistribuţiei către acel destinatar (metoda I) fie prin estimări economice bazate pearia suprafeţelor destinate vânzării (metoda II) sau pe numărul personalului directimplicat în activităţile cu clienţii (metoda III). În figura 2.4, pot fi urmăriteelementele care permit calculul mărimii fluxului de mărfuri în cazul fiecăreimetode (pentru metodele II şi III, în doua variante –a şi b).
– metoda I – în raport cu distribuţia
Logistici externe 2
åå=
W
=
=q
1 1
)(,
)(,
p w
wpj
wpjj
j
UqQ (2-1)
unde Qj este fluxul de mărfuri sosit în destinaţia j de la toate originile i,)QQ(
iijj å= , însumat pentru toate categoriile de mărfuri, ( )jww W= ,1 şi
pentru toate perioadele ( )q,1=pp ,)w(
p,jq – mărimea medie a livrării în destinaţia j pentru marfa de categoria w
într-o perioadă de timp, p (zi, săptămână),)w(
p,jU – numărul livrărilor de marfă din categoria w în respectiva unitate detimp, p, către destinaţia j.
– metoda II – în raport cu aria suprafeţei comercialeØ varianta II a (în funcţie de venitul pe unitatea de suprafaţă)
2.4
Logistici externe 3
åå=
W
=
=q
1 1
)(/
)(,
p w
wpjA
wpjj
j
qAQ , (2-2)
unde )w(p,jA – aria suprafeţei magazinului j destinată în perioada p, comercializării
mărfurilor din categoria w ( q=£=åW
=1,poricarepentruAAA jpj
w
wpj
j,,
1
)(, )
)w(pA,jq – volumul de marfă din categoria w comercializat pe unitatea de
suprafaţă a magazinului j în perioada p,
)w(pV,j
)w(pA,j)w(
pA,j
Vq
r= ,
unde )w(pA,jV este venitul obţinut, în perioada p, pe unitatea de suprafaţă din
comercializarea mărfii de categoria w,)w(
pV,jr – densitatea valorică a mărfii de categoria w în perioada p.
Ø varianta II b (în funcţie de volumul mărfii care revine pe unitatea desuprafaţă)
å å=q
=
W
=1 1v
p w
)w(pA,j
)w(p,jj
jAQ , (2-3)
unde )w(pA,jv este volumul mărfii din categoria w care revine pe unitatea de
suprafaţă magazinului A în perioada p.
metoda III – în raport cu numărul personaluluiØ varianta III a (în funcţie de venitul adus de un angajat)
å å=q
=
W
=1 1p w
)w(pL,j
)w(p,jj
jqLQ , (2-4)
unde )w(p,jL este numărul personalului magazinului j, implicat în perioada p, în
desfacerea mărfurilor de categoria w,)w(
pL,jq – volumul de marfă din categoria w comercializat de un angajat al
magazinului j, în perioada p,
Logistici externe 4
)w(pV,j
)w(pL,j)w(
pL,j
Vq
r= ,
unde )w(pL,jV este venitul adus de un angajat al magazinului j prin vânzarea
mărfurilor de categoria w, în perioada p.Ø varianta III b (în funcţie de volumul mărfii comercializat de un angajat)
å å=q
=
W
=1 1v
p w
)w(pL,j
)w(p,jj
jLQ , (2-5)
unde )w(pL,jv este volumul mărfii de categoria w care a fost vândut, în perioada
p, de unul din angajaţii magazinului j.
Determinarea parcursului şi a prestaţiei utile a mijloacelor de transport
Satisfacerea cererii de transport, prezentată sub forma fluxului de mărfuripresupune deplasarea mijloacelor de transport de la diferite origini i la destinaţiaanalizată j.
Transferul mărfurilor în relaţia (i, j), în funcţie de corelaţia dintre mărimeafluxului de mărfuri şi capacitatea mijlocului de transport şi în raport cu dispunereaspaţială a originilor şi destinaţiilor )ji,Ij,i( ¹Î se realizează în diferite schemede distribuţie. În alegerea acestora se au în vedere, deopotrivă, atât exigenţeleprivind livrările cât şi preocupările operatorilor de transport de a-şi minimizaparcursurile cu încărcătură redusă şi fără încărcătură.
În distribuţia urbană, în special, cel mai adesea într-o singură cursă se asigurălivrări către mai mulţi destinatari. Alegerea acestora se bazează pe modelematematice care recurg la algoritmi euristici de tip „comis-voiajor” (Kaufmann,1967) în care intervin variate restricţii de capacitate şi intervale de timp agreatepentru livrare.
Pentru astfel de livrări a mărfurilor solicitate de câţiva beneficiari, într-osingură cursă, este concepută schema de calcul a parcursului şi a prestaţiei utile amijloacelor de transport din figura 2.5.
Logistici externe 5
Figura 2.5: Schema de calcul a parcursului încărcat/total şi a prestaţiei utilerealizate de mijloacele de transport.
În funcţie de statisticile disponibile, sunt prezentate doua modalităţi decalcul:
– metoda I
)w(pî)w(
pop w )w(po
)w(p
ît
t
t
tt
t
dlq
QD ´å å ´=
q
=
W
=
11 1
, (2-6)
Logistici externe 6
unde Dî este parcursul în stare încărcată pentru toate mijloacele de transport dinparcul activ, pe durata a θ perioade de timp,
)w(p tQ – fluxul de mărfuri aferent zonei servite de parcul activ de mijloace
de transport de tipul ( )ttt ,ww W=1 într-o perioadă ( )q= ,1pp ,)w(
potq – mărimea medie a unei livrări realizate cu mijlocul de transport de
tip wt în perioada p,)w(
ptl0 – numărul mediu de livrări într-o cursă a mijlocului de transport de tip
wt în perioada p,)w(
pîtd – lungimea cursei medii încărcate pentru mijlocul de transport de tip
wt în perioada p.
Dacă este cunoscut )w(pgtd , coeficientul cursei totale în raport cu cea încărcată
pentru perioada p şi mijlocul de transport de tip wt atunci se poate calcula parcursultotal al mijloacelor de transport
)w(pg
)w(pî)w(
pop w )w(po
)w(p tt
t
t
tt
t
dlq
QD d´´å å ´=
q
=
W
=
11 1
, (2-7)
cu observaţia că produsul )w(pg
)w(pî
ttd d´ reprezintă parcursul total (încărcat şi gol)
realizat într-o cursă de mijlocul de transport de tip wt în perioada p.– metoda II
)w(po
p w )w(po
)w(p
ît
t
tt
t
dq
QD å å ´=
q
=
W
=1 1, (2-8)
unde )w(potd este distanţa medie care revine unei livrări în perioada p pentru
mijlocul de transport de tip wt.
Calculul parcursului este şi de această dată condiţionat de coeficientul )w(pgtd
)w(pg
)w(po
p w )w(po
)w(p
îtt
t
tt
t
dq
QD d´å å ´=
q
=
W
=1 1, (2-9)
cu observaţia că produsul )w(pg
)w(po
ttd d´ are semnificaţia parcursului total (încărcat şi
gol) care revine unei livrări realizate cu mijlocul de transport de tip wt în perioada p.Pentru calculul prestaţiei utile (aducătoare de venituri), Pu, sunt necesare
calcule suplimentare care conduc la expresia
Logistici externe 7
2
1)()()(
1 1
)( +´´å å ´n=
q
=
W
=
t
ttt
t
t
wpow
powpî
p w
wpu
lqdP , (2-10)
sau, în funcţie de Dî, parcursul în stare încărcată al mijloacelor de transport, dupăcum se sugerează în figura 2.13
( )å +å=q
=
W
=1 11
21
p
)w(po
w
)w(poîu
tt
t
t lqDP (2-11)
Canale de marketing şi de distribuţie fizică
Canalul de marketing
Canalul de marketing reprezintă succesiunea participanţilor care suntimplicaţi în relaţii de schimb şi care se ocupă cu procesul de comercializare alproduselor; în canalul de marketing nu există flux de bunuri, doar de informaţii(despre mărfuri). Activităţile în canalul de marketing iniţiază şi controleazăprocesul de distribuţie fizică.
Un produs poate fi vândut printr-un singur tip de canal (marketing exclusiv),prin canale de marketing multiple, paralele (marketing intensiv) sau printr-un tip decanal intermediar (marketingul selectiv). Figura 2.6. prezintă tipuri de canale demarketing care încep cu furnizorii (întreprinderi producătoare precum şiimportatori de produse finale sau produse de consum).
Figura 2.6: Exemple de canale de marketing
direct indirect 1 indirect 2 … indirect n
furnizor
detailist
consumator
intermediar decomerţ
Logistici externe 8
Există o mulţime de furnizori şi un număr şi mai mare de consumatori. Prinurmare, ar trebui să existe un număr enorm de relaţii de comerţ, dacă fiecareconsumator, pentru fiecare produs, ar trebui să intre în contact cu producătorulbunurilor şi invers. Intermediarii în relaţiile de comerţ reduc numărul acestorcontacte şi, prin urmare, simplifică procesul de schimb şi reduc costurile totale detranzacţie. Dacă numărul producătorilor este n şi al consumatorilor este m, ar existan*m relaţii directe de comerţ. Prin introducerea unui singur intermediar, numărultotal al relaţiilor de comerţ se reduce la n+m (figura 2.7).
Există şi excepţii, în care nu se recurge la intermediari, în special în domeniulproduselor cu valoare ridicată, a produselor agricole şi produselor de execuţiemanuală, a produselor de artă, unde se menţin relaţiile de comerţ directe.
Figura 2.7: Introducerea de intermediari în relaţiile de comerţ
Canalul de distribuţie fizică
Canalul de distribuţie fizică reprezintă succesiunea participanţilor care suntresponsabili de deplasarea mărfurilor şi care, de asemenea, se ocupă cu fluxurileconexe asociate de informaţii.
Distribuţia finală a produselor este cea mai relevanta pentru distribuţia urbană.În sistemul de distribuţie directă un sistem de tip „call and go" poate fi utilizat
la fel de bine ca o formă de grupare în timp. În sistemele de acest tip mărfurile sunt
a) relaţii de comerţ directe (n*m)
n m
b) relaţii de comerţ cu un intermediar (n +m)
n m
Logistici externe 9
transportate la fiecare moment la care acestea sunt disponibile, fără să aibă loc ogrupare a lor. Dacă mărimile expediţiilor diferă, este probabil ca să nu fie utilizatăîn întregime capacitatea de transport, dar nu se pierde timpul pentru a grupaprodusele. Dacă expediţiile au întotdeauna aceeaşi mărime, capacitatea de transportpoate fi adaptată la mărimea expediţiei şi, deci, capacitatea de transport esteutilizată în cel mai eficient mod.
În distribuţia directă coordonată de furnizor, transportul este organizat defurnizor şi poate fi executat atât la cerere, cât şi în cadrul ofertei.
În distribuţia indirectă, intermediarii distribuţiei fizice intervin în stocarea şirearanjarea bunurilor pentru a optimiza fluxurile de transport între furnizori şidestinatari. Distribuţia indirectă permite gruparea fluxurilor de bunuri, ceea ce areca rezultat servicii mai eficiente. Intermediarii distribuţiei fizice combină fluxuridiferite şi, prin urmare, utilizează centre de distribuţie cu facilităţi de stocareintermediare. Există o relaţie strânsă între numărul de intermediari într-un canal dedistribuţie fizică şi reţeaua de distribuţie fizică care este utilizată.
Un canal de distribuţie fizică poate fi descris ca o succesiune de elementelogistice de bază: stocuri, transport şi activităţi specifice distribuţiei fizice,respectiv de compunere şi descompunere a încărcăturii.
În figura 2.8. sunt reprezentate principalele tipuri de canale de distribuţiefizică.
Aceste tipuri includ categoriile:a) distribuţia directă, tipul D;b) canale incluzând centre de distribuţie gestionate de furnizori, tipurile SI şi
S2;c) canale incluzând centre de distribuţie gestionate de detailişti, tipurile Rl şi
R2;d) canale care includ centre de distribuţie controlate de o terţă parte, respectiv
furnizorii de servicii logistice, tipul TI;e) canale mixte în care centrele de distribuţie sunt controlate de întreprinderile
de producţie, detailişti şi o terţă parte, tipurile M1, …, M4.Forma de bază a canalului de distribuţie fizică depinde de caracteristicile
expediţiei (derivate din caracteristicile tipului de canal de marketing şicaracteristicile produsului) şi de condiţiile geogrqfice de piaţă (distanţa întrefurnizori şi destinatari şi tipul zonei de destinaţie).
Logistici externe 10
Figura 2.8: Tipuri de canale de distribuţie fizică
Tipul de canal de marketing stabileşte cerinţele pentru caracterul direct alcanalului de distribuţie fizică (numărul de intermediari), nivelul de servire,intensitatea (numărul de magazine), volumul şi asortarea fluxului total de mărfuri.Tipul produsului poate introduce cerinţe suplimentare, în special legat demanipulare; în cazul diferenţelor majore în caracteristicile geografice ale pieţei, vorfi alese canale diferite de distribuţie pentru pieţe diferite. De exemplu, un magazindintr-o suburbie şi un magazin al aceleiaşi firme situat într-un centru istoric al unuioraş vor fi aprovizionate diferit.
Se poate concluziona că succesiunea activităţilor de schimb, de comercializarereprezintă canalele de marketing, în timp ce canalele de distribuţie fizică reprezintăsuccesiunea activităţilor legate de distribuţie.
Gestiunea suplă şi flexibilă a lanţurilor logisticeintegrate
Pentru a face faţă volatilităţii pieţelor internaţionale (îndeosebi!) autoriiimplicaţi în logistici sunt preocupaţi de o mai bună adaptabilitate a serviciiloroferite. Competiţia şi-a modificat natura – s-a trecut de la un „război” de poziţie launul de mobilitate. Trebuie să sesizezi repede oportunităţile, să dezvolţi o piaţă
controlat de un tert
regional
Logistici externe 11
coerentă pe anumite segmente şi să te retragi la fel de repede. Această flexibilitatecare depinde de strategia organizaţională şi operaţională presupune capacitatea de a„înnoda” şi „deznoda” cu uşurinţă relaţiile între parteneri la scară mondială pentrua desfăşura şi reorganiza dispozitivele logistice.
De altfel, aceasta echivalează cu necesitatea ca în cadrul unei anume activităţisă poţi să faci faţă unei variaţii a volumului cererii şi în special a imprevizibilităţiinivelurilor solicitate de brusca evoluţie a cererii, efectele de sezonabilitate mai maridecât cele aşteptate, succesul neaşteptat al unor activităţi promoţionale etc.Principalele probleme pe care le întâmpină întreprinderile aparţinătoare industriilorfoarte competitive, marcate de permanenta inovare, de reînnoirea constantă aproduselor şi de un consum tot mai dificil de prevăzut sunt cele care se referă lagestiunea stocurilor, la capacităţile de producţie (resurse umane, tehnici şitehnologii) şi la capacităţile de creativitate. În aceste condiţii necesara flexibilitatepresupune capacitatea de a mobiliza şi realoca rapid resursele, de a exploata cuuşurinţă capacităţile disponibile şi de a conduce stocurile în manieră dinamică, darşi, de asemenea, capacitatea de a transforma rapid oferta de produse şi serviciireinventând modul de a le asigura.
Cerinţa de adaptabilitate determină întreprinderile să-şi reconfigureze curegularitate lanţurile lor logistice. De îndată ce oportunităţile de afaceri au fostsesizate şi configuraţia lanţurilor logistice se relevă ca pertinentă, întreprinderiletrebuie să acţioneze prompt pentru a atinge un bun nivel al performanţei. Acestaeste condiţionat de o integrare a lanţurilor logistice. Chiar definiţia conceptului„supply chain management”, acronim SCM (http: www.cscmp.org ) sintetizeazăaceste cerinţe prin funcţia integratoare a cărei principală responsabilitate este de acorela funcţiunile şi procesele cheie la nivel „intră” şi „inter” organizaţional pentrua asigura un „bussines model” coerent şi înalt performant.
„Integrarea” este un concept larg utilizat în logistică de profesionişti şicercetători, dar care este necesar a fi precizat.
Prima problemă care trebuie clarificată este: ce se integrează?Patru straturi (componente) interdependente de integrare (tabelul 2.1) pot fi
(fluxul informaţional coordonează fluxurile fizice şi fluxurile financiare sunt celecare probează faptul că lanţul logistic creează plusvaloare);
- procese şi activităţi care pot fi operaţionale (de producţie, deaprovizionare, distribuţie, reciclare) subordonate sincronizării operaţiilor, de pilotaj– conducere (definire de obiective, elaborare de previziuni şi planuri, control şievaluare) dar şi pentru procese suport (care le susţin pe altele), distincte(individuale), dar, mai ales, corelate;
Tabelul 2.1: Cele patru componente ale integrării în SCM
Componenteleintegrării
Caracteristici de integrare ale fiecăreicomponente
Flux Fluiditate şi continuitate, pertinenţa fluxurilormateriale, informaţionale şi financiare înmanieră individuală şi combinată.
Procese şiactivităţi
Sincronizarea operaţiilor pentru fiecare proces„cheie”; coerenţă între procesele operaţionalecheie prin acţiuni de coordonare şi suport;integrarea proceselor la nivel operaţional,organizaţional şi strategic.
Sisteme şitehnologii
Interoperabilitate şi interconectivitate pentrusistemele tehnologice fizice şi informaţionale înmanieră individuală şi combinată.
Actori (organizaţii) Interacţiune, coordonare şi colaborare întreindivizi, echipe, funcţiuni şi întreprinderi;comunicare, lucru în echipe, structuriinterfaţate sau partajate, congruenţăstrategică, organizaţională şi culturală.
- sisteme şi tehnologii ,care sunt cele mai importante componente deSCM şi care se referă la gestiunea fluxurilor fizice ca şi a celor informaţionale(separat sau corelat), la interconectivitatea sau interoperabilitatea tehnologiilor şisistemelor care trebuie să funcţioneze în special pentru reducerea întârzierilor;
- actori (organizaţii) – ca referire la interacţiuni,coordonări,colaborări şi cooperări între indivizi, echipe, funcţiuni, implicaţi în gestiunealanţurilor logistice la nivelurile intra şi interorganizaţional şi care presupuncomunicare, lucru în echipă, dezvoltarea de structuri de interfaţare sau partajarecare au o anume compatibilitate şi chiar convergenţă strategică, organizaţională,structurală şi culturală.
Integrarea fluxurilor este componenta prioritară pentru că succesul sau eşeculunui lanţ logistic este determinată de capacitatea de a răspunde cererii cu o ofertă înmanieră eficace şi eficientă. Celelalte componente, din punctul de vedere allogisticii, sunt „condiţii” pentru integrarea fluxurilor.
Este necesar să se adopte o viziune sistemică pentru analiza interdependenţelordintre componentele integrării. De aceea, pe lângă integrarea pentru fiecarecomponentă este necesar să se analizeze integrarea componentelor între ele (cumsugerează tabelul 2.2) pentru a putea evalua compatibilitatea şi coerenţa deciziilorde integrare referitoare la diferite niveluri.
Logistici externe 13
Tabelul 2.2: Integrarea componentelor SCM
Integrareîntre
Flux Procese şiactivităţi
Sisteme şitehnologii
Actori
Flux Integrarefluxuri
Coerenţăintegrare
flux/integrareprocese şiactivităţi
Coerenţăintegrare
flux/integraresisteme şitehnologii
Coerenţă integrareflux/integrare actori
Proceseşiactivităţi
Integrareprocese şiactivităţi
Coerenţăintegrare procese
şiactivităţi/integrare
sisteme şitehnologii
Coerenţă integrareprocese şi
activităţi/integraresisteme şi actori
Sistemeşitehnologii
Integrare sistemeşi tehnologii
Coerenţă integraresisteme şi
tehnologii/integrareactori
Actori Integrare actori
A doua problemă care trebuie clarificată este: care este (ar putea fi) importanţa(dimensiunea) acestei integrări.
Se pot pune-n evidenţă cinci niveluri (reprezentate schematic în figura 2.9):- intraorganizaţională, în interesul fiecărei întreprinderi, astăzi prezentă ca
prim stadiu al integrării logistice; se referă la actorii interni implicaţi în gestiunealanţurilor logistice, precu funcţiunile de marketing, producţie, logistică;
- interorganizaţională limitată (la primiri clienţi sau la furnizorii de rang 1)care corespunde parteneriatului direct şi care se dezvoltă prioritar întreîntreprinderi, în general sub forma unei „diade”;
- interorganizaţională extinsă la ansamblul partenerilor unui lanţ şi carepresupune intervenţii asupra fluxurilor de retururi sau deşeuri;
- integrare multicanal sau în reţea şi care se poate referi la mai multestructuri de reţea – o reţea ierarhizată centrată pe o firmă pivot sau o reţea „inter-bussines” care este interesată de interacţiunea între lanţurile logistice (fiecare firmăfiind considerată ca un pivot);
- integrare socială care are în vedere o perspectivă de dezvoltare durabilă(socială şi ambientală) şi care are în vedere interacţiuni cu părţi care nu sunt directimplicate în logistici (cetăţeni, politici etc) dar care resimt consecinţele funcţionăriilanţurilor logistice prin modul în care se reflectă pozitiv şi negativ în calitateavieţii.
Logistici externe 14
Figura 2.9: Extinderea integrării: cinci niveluri de integrare ale lanţului logistic(Paché, G., 2007)
Cele cinci niveluri pot fi considerate ca obiective ale integrării care trebuiepromovate în această succesiune pentru a asigura succesul logisticii.