SÂNGELE Sânge: lichid indispensabil vieţii, format din : -plasmă -elemente figurate: eritrocite (hematii), leucocite, plăcuţe sanguine (trombocite); Separarea celor două componente →recoltarea sângelui pe substanţe anticoagulante (oxalat de Na + , citrat de Na + ,Na-EDTA, heparină) FUNCŢIILE SÂNGELUI 1. transport 2. termoreglare 3. reglarea umorală a organismului 4. menţinerea constantă a pH-ului organismului 5. apărare antiinfecţioasă HEMATOCRITUL -fracţiunea procentuală din volumul sangvin reprezentată exclusiv din eritrocite. valori normale: -bărbaţi 44-46% -femei 41-43% variaţii fiziologice: creşteri:-la trecerea din clino în ortostatism -capilare splenice -nou-născut scăderi: -capilare (din muşchii scheletici) variaţii patologice: creşteri: -policitemie -şoc scăderi: -anemie VOLUMUL SANGUIN Măsurarea volumului sangvin se face în condiţii bazale: repaus fizic şi psihic, confort termic, repaus alimentar total timp de 12 ore Măsurare: -metode directe (experimental) -metode indirecte (pricipiul diluţiei Fick)
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
SÂNGELE
Sânge: lichid indispensabil vieţii, format din : -plasmă
-caracterul acid sau bazic al unei soluţii este dat de concentraţia în ionii de H+liberipH=logaritmul în baza zecimală, cu semn schimbat, al concentraţiei ionilor de H+
Sisteme tampon: amestec de substanţe (acid şi sare)→ fixează sau eliberează H+ la adăugarea de acizi sau baze, eliberare sau fixare O2 pentru menţinerea pH;
3. Elasticitate: proprietatea de a se deforma la trecerea prin capilare;
4. Rezistenţa la hemoliză:
a. intravasculară (cu creşterea Hb în plasmă)
b. extravasculară (cu creşterea bilirubinei)
REZISTENŢA GLOBULARĂ
minimă -la începutul hemolizei - 0,42-0,46g % NaCl
maximă -la hemoliză completă -0,35-0,30 g% NaCl
5. Stabilitatea de suspensie
VITEZA DE SEDIMENTARE A ERITROCITELOR (VSE, VSH)
Valori normale: -bărbaţi 6-8 mm/h
-femei 10-14 mm/h
Creşteri: -infectii acute; -infectii cronice
-disproteinemii (nefroze); -anemii
Scăderi: -policitemii; -icter mechanic
-acidoze; -şoc anafilactic
-reacţii alergice; -siclemie
-anemie pernicioasă
GRUPELE SANGUINE
Landsteiner, 1901 - cauza accidentelor de transfuzie: aglutinarea şi liza hematiilor transfuzate, datorită prezenţei in sânge a unor factori naturali care creează un sistem imunologic
Pe membrana eritrocitelor s-au evidenţiat lipopolizaharide cu proprietăţi antigenice; (antigen = orice substanţă care injectată la altă specie declaşează sinteza de anticorpi)
antigen =aglutinogen: A, B, O[H] (antigenitate redusă)
După prezenţa antigenelor pe membrana eritrocitară există 4 grupe sangvine:
grupa 0-nu prezintă aglutinogene;
grupa A-aglutinogen A;
grupa B-aglutinogen B;
grupa AB-aglutinogen A şi B
Natural, în plasmă există anticorpi naturali=aglutinine, orientaţi împotriva aceluiaşi tip de antigen; la acelaşi om nu poate exista aglutinogenul şi aglutinina de acelaşi tip.
tipuri de aglutinine:
anti A = α anti B = β
Aglutinogene:
1. structura chimică: lipopolizaharide
2. sintetizate din luna a 3-a de viaţă intrauterină
3. prezente în toate ţesuturile organismului cu excepţia cristalinului şi a corpului vitros:
4. persoanele care au în secreţiile digestive aglutinogene A, B - persoane secretorii, iar cele
care nu au - persoane nesecretorii(predispuse la ulcer gastric şi duodenal)
Aglutinine:
imunoglobuline IgG, IgM
se sintetizează între L3-6 extrauterin
titru maxim la 10 ani
Sinteza de anticorpi în lipsa antigenului corespunzător:
1. secreţie naturală prin mecanism genetic
2. imunizarea copilului în primele luni de viaţă poate determina sinteza de
aglutinine α si β:
contactul copilului cu agenţi microbieni
trecerea copilului prin diferite infecţii
contactul cu ţesuturi animale/vegetale ce au aglutinogene A şi B
absorbţia proteinelor digerate incomplet
contact cu picături de salivă ale părinţilor
la copiii vaccinaţi după naştere în sânge creşte titrul aglutininelor α
pentru că bulionul peptonat (mediu de cultură) pe care sunt crescuţi
microbii din care se prepară vaccinurile conţin antigen A
Grupele sangvine se transmit genetic şi rămân neschimbate toată viaţa.
Factorul Rh
antigen, pe membrana eritrocitară, = antigenul/factorul Rh descoperit în 1940- Landsteiner si Wiener- au injectat la iepurieritrocite de la maimuţa Macacus Rhesus, şi animalul a produs anticorpi faţă de eritrocite 85% din populaţia globului are Rh+ 15% din populaţia globului are Rh- spre deosebire de sistemul ABO, în sist Rh nu există anticorpi naturali
Izoimunizarea cu factorul Rh:
artificială: eroare de transfuzie: la persoane Rh- transfuzie cu sânge Rh+ sinteza anticorpi
antiRh care ating un titru ridicat la 3-4 luni după transfuzie.
a) naturală: mama Rh- si făt Rh+1. la prima sarcină (placenta nu lasă hematiile să treacă); la naştere are
loc ruperea vilozităţilor coriale cu trecerea hematiilor Rh+fetale în sângele matern sinteză de anticorpi antiRh
2. la a doua sarcină, făt tot Rh+: anticorpii de la mamă trec prin placentă la făt şi are loc hemoliza; dacă acest copil supravieţuieşte ,se produce o anemie = eritroblastoză fetală (icter hemolitic; anasarcă feto-placentară = edem generalizat)
Izoimunizarea mamei cu factorul Rh se face şi în cazul intreruperii de sarcină după luna a IIIa.
Pentru a preveni accidentele de izoimunizare, la mama Rh-, în primele 36-72 ore i se administrează i.v. anticorpi anti Rh ce determină dispariţia eritrocitelor de copil pătrunse în circulaţia maternă
La copiii cu anemii avansate, icter- exanguinotranfuzii
HEMATOPOEZA
formarea tuturor elementelor figurate ale sângelui;
teoria: -trialistă (fiecare elemente figurate din o celulă suşă distictă)
BURSA LUI FABRICIUS (echivalente ale bursei: ficat , splină, măduvă roşie)celule diferenţiate apărare umorală limfocite B- sinteza de ANTICORPI
LIMFOCITE B şi T se răspândesc ca CELULE IMUNOCOMPETENTE în organe limfoide PERIFERICE (ganglioni limfatici)
Proliferare limfocite B şi T – în contact cu antigenul – CLONA DE LIMFOCITE ACTIVATE
LIMFOCITE B, T în schimb cu sângele–în sângele periferic 70-80% limfocite T: 10-25% limfocite B; 4-6% limfocite neclasificate;
Agresiune ANTIGENICĂ proliferare ţesut ganglionar din zonă- transport antigen pe cale limfatică-adenopatie!!!!!!
Localizare: Limfocite T paracortical; limfocite B în foliculi-ganglion limfatic;
IMUNITATEA SPECIFICĂ UMORALĂ. LIMFOCITELE B
SINTEZA DE ANTICORPI
3 CELULE IMPLICATE ÎN SINTEZA DE ANTICORPI
1.Macrofagul -fagocitoza. -particulă antigenică la suprafaţa membranei- MCH (complex major de histocompatibilitate)
2.Limfocitul T helper (ajutătoare)
3.Limfocite B -tranformare în PLASMOCITE → ANTICORPI
-limfocite B –memorie imunologică
Macrofage -sinteza IL-1- diferenţiere limfocite T- sinteza IL2-factorul de creştere a coloniilor de LIMFOCITE-diferenţiere Limfocite T, ajutătoare şi citotoxice
-1 antigen activează !1 clonă!!! SINTEZA 1 singur tip de anticorpi
-selecţia clonei după tipul de anicorpi sintetizaţi(receptori la suprafaţa membranei)
IMUNOGLOBULINE: IgG, IgA, IgM, IgD, IgE
Ig protejează organismul : -atacă direct antigenul
-atacă Atg prin intermediul complementului
-mecanisme anafilactice;
Rolul :
IgG: antimicrobian, antivirusal trec prin placentă, fixează Complementul şi Factorul reumatoid
IgA: antimicrobian, antivirusal
IgA secretorie în secreţiile digestive
trec în secreţia lactată – imunitatea sugarului
IgM: antimicrobian
IgD: vechi filogenetic
IgE: reagine- se ataşează de bazofile şi mastocite- degranulare- eliberare de histamină şi de
substanţe vasoactive; rol în reacţiile anafilactice şi alergice;
COMPLEMENTUL
Sistem enzimatic ce completează activitatea Ig;
a. liza antigenelor
b. chemotactism
c. accelerarea recaţiilor inflamatorii
d. eliberarea de histamină şi heparină;
9 componente în plasma inactivă:
C1 (Q, R, S) = rol de recunoaştere Atg
C4,2,3 = complex de activare;
C5,6,7,8,9 =complex de atac,
!!!IgG, IgM “direcţionează” activitatea complementului;
IMUNITATEA SPECIFICĂ CELULARĂ. LIMFOCITE T
Clasificarea funcţională a limfocitelor T
1. LIMFOCITE T AJUTĂTOARE: -favorizează transformarealimfocite B în plasmocite sinteza- anticorpi
-sinteza Ig citofile- macrofag-dirijare spre Antigen-Anticorp
2. LIMFOCITE SUPRESOARE -inhibă transformarea limfocite B înplasmocite Toleranţă imunologică
3. LIMFOCITE CITOTOXICE: -faza 1-antigen-se divide Clonasensibilizare la antigen
-faza 2-la un nou contact cu Antigen-distrugere-faza fagocitoză sau complement