-
Curs 1 fiziologie Sistemul cardiovascular Proprietatile
fundamentale ale muschiului cardiac
1. Automatismul= prop muschiului cardiac de a genera si propaga
impulsuri prin sistemul autonom excitocardiac.
Acest sistem e format din;
- noduIuI sinusal sau Keith-Flach sau sino-atrial.
- nodulul atrio-ventricular sau Aschof-Tavara, format din -
fasciculul Hiss intraventricular si- reteaua Purkinje.
Observatie: intraatrial exista cai preferentiale de transmitere
a impulsului nervos, generat de nodulul sinusal. Caile
preferentiale sunt reprezentate de fascicule Bachman, Torell,
Wenkembach.
Nodului Keith Flach(nodulul sinoatrial), represinta pace makeml
dominant al inimii, generand RITMUL SINUSAL
=RITMUL NORMAL AL INIMII, cu 0 frecventa de 70-90 batailminut.
Impulsurile generate de Kaielac se transmit
catre planseul atrioventricular sau chinga inimii, la acest
nivel existand nodului atrioventricular AschofTavara. EI poate
genera un ritm propriu in situatia in care keith flach nu
functioneaza, numitritm nodal, cu 0 frecventa intre 50 -70
batailminut. De la acest nivel impulsul se transmite catre
fasciculul hiss si de aid catre reteaua purkinje. Aceste a din
urma, in situatia nefunctionarii a primilor 2 noduli pot genera un
ritm propriu, numit ritm idioventricular, cu 0 frecventa de 40,
incompatibil cu viata.
2. Conductibilitatea cardiaca= consta in conducerea impulsului
nervos, generat de Keith Flach, catre apexul ventric In timp,ce
inatrii si ventriculi vitezele sunt aproximativ egale(1m/secunda),
exista 2 nivele la care conducerea
incetinita: -la niv vf inimii, ajungand la 0.3- 0.4 mlsecunda
.
..;lanivelul AschofTavara. Impulsurile transmise de Keit Flach
sunt incetinite din cauza structurii histologice diferit
ea acestuia. Se numeste conducere decremetiala. Beneficiile
acesteia sunt: -incetininduse viteza la acest nivel, se in
tarzie,inceperea depolarizarii ventriculare.
-seofera timp suficient atriului sa isi incheie sisto la, si
ventricolului sa isi desavarseasca umplerea.
3. Excitabilitatea cardiaca: reprezinta proprietatea muschiului
cardiac de a raspunde la un stimul prag, prin generare asi
propagarea unui potential de actiune.
Fazelepotentiahlluide ,actiune in fibra miocardica ventriculara:
. Potentialul de repaus este egal& -90m V Pragul de excitatie
este intre' -55 si -60 mV Prima faza se numeste Faza ()., sau faza
depolarizarii rapide: dureaza de la valoarea prag pana la overshoot
(+15m
,- V), in aceasta se deschid canalele rapide de Na, si imediat
dupa ele canalele lente de K.
-
4. Contractilitatea cardiaca: contractilitatea
cardiacalreprezinta proprietatea fundamentala a muschiului cardiac
de a realiza puncti actomiozinice generatoare de contractie, de
scurtarea sarcomerului. Punctile se realizeaza intre fila mentele
subtiri de actina fibrilara, rasucite helicoidal formata din
unitati de actina globulara,si filamentele groase de miozina
ase".1anatoare grafic cu halterele! crose de golf. La nivelul
miofilamentelor de actina se afla situsurile activ e, loc unde va
trebuii sa se realizeze puntea. Aceste situsuri, in repaus, sunt
acaperite de prateine reglatoare de con tractie: - tropomiozina,
fixata pe filamentul de actina
- troponina, ce prezinta 3 componente: troponina T legata de
tropomiozina, troponina I fixata pe actina, trop onina C
caracterizata printro mare afinitate pt calciu. In momentul in care
concentratia calciului creste acesta e captat de troponina c si
intreg sistemul proteinelor reglato are se roteste in spatiu lasand
libere situsurile active. In acest moment filamentele de miozina,
in urma captarii unei molecu+e A TP sunt capabile sa isi modifice
unghiul de insertie al capatului crosei de golf. Drept urmare
capetele d e miozima se agata de situsurile active si impinge catre
mij sarcomerul, se scurteaza deci sarcomerul. Obs: acest lucru/-se
petrece simultan in toate sarcomerele. Scurtarea realizata de un
singur filament e infima 100 an gstromi.
5. Tonicitatea muschiului cardiac! tonusul muscular. Este
specifica muschiului. Noi avem un tonus bazal simpatico Tot timpul
starn intro, stare bazala minimala de contractie. Nu e specifica
miocardului, se manifesta in orice muschi. Datorita existentei
tonusului muscular in peretii ventriculari, cat si datorita
capacitatii museulaturii ventriculare de a se destinde/lungi,
fibrele adaptanduse volumului de sange ee se intoaree la inima, si
performanta cordului tradusa i n debitul saueardiac va fi mai mare
(fenomenul Frank-Starling). performanta cordului in ceea ce
priveste debitul c ardiac depinde de tonicitatea fibrlor
museulare.
Reglarea activitatii cardiace are la baza inervatia vegetativa a
eordului, rep de sistemul simpatie si pat8.simpatie . . A.
Inervatia simpatiea.. sau stimularea simpatiea a cordului, efecte:
- cresterea frecventei cardiace~ TAIllCARDIE (Creste frecventa
descarcarii stimulilor din nodulul sinoatrial). - creste viteza de
conducere a impulsurilor. - creste excitabilitatea celulelor
musculare cardiace si implicit creste forta de contractie a
miocardului. Obs: Stimularea simpatica are"H.rept mecanism
eliberarea la niv terminatilor sinaptice de mediatori chimici
(adrenal ina si noradrenalina) in principal noradrenalina care va
creste permeabilitatea fibrei musculare pt Ca si K. Pe vase
stimularea simpatica produce tot eliberare de mediatori chimici
=> vasoconstrictie. Stimuleaza eliberarea de mediatori si
stimuleaza permeabilitatea receptorilor adrenergici alfa si beta,
in special cea alfa. Obs: Stimularea simpatica produce
coronarodilatatie!!! (pt k aici se afla receptori beta, este 0
exceptie) B. Efectele stimularii parasimpatice: se realizeaza prin
eliberarea de mediatorul chimic numit acetilcolina si actiune a sa
asupra receptorilor colinergici M si N (muscalinici si nicotinici):
- asupra cordului produce scaderea frecventei cardiace= BRADICARDIE
(scade viteza de conducere a impulsurilor -asupra vaselor,
vasodilatatie => scade presiunea arteriala sistemica (tensiune
arteriala) Obs: Experimental sa demonstrat ca in cazul unei
stimulari vagale parasimpatice prelungite inima se opreste in dias
tola pt cateva secunde(4 -6), dupa care inima reuseste sa "scape",
dupa influenta vagului, reluandusi activitatea, inc epand sa bata
cu 0 frecventa mult mai mica (30-40 batai/minut). In plus aceasta
excitare prelungita vagala determin a scaderea fortei de contractie
a cordului cu 20-30%, pt k vagul se distribuie mai mult in antrii
dekt in ventriculi. Sc aderea frecventei cardiace la jumatate+
scaderea eu 0 treime a fortei de eontractie reduc debitul cardiac,
rezultand 0 volemie scazuta, 0 presiune arteriala sistemica
seazuta,o irigatie tisulara scazuta,o intoarcere vefl(~asa scazuta,
un v olum diastolic scazut, si ciclul se reia cu 0 pompa
ineficienta. Pe langa acest lucru, celelelte organe vor fi
afectate, e x: seade urina primara. Se vor modifica parametrii
fiziologici ai revolutiei mecanice a eordului.
-
Revolutia mecanica a cordului Reprezinta succesiunea de sistole
si diastole, la nivelul fiecarei camere( A sau V) gratie generarii
impulsurilor de la nivelul Keith-Flach intrun ritm sinusal de 70-90
batailminut. Fiecare camera are revolutia sa mecanica. Sistola
atriala dureaza 0,10 secunde si e urmata de diastola atriala care
dureaza O. 70 secunde,in total revolutia me canica c/atriuliifiind
de 0.8 secunde. In momentul in care sistola atriala se termina,
abia stunci incepe sistola ventri culara 0.30 sec, urmata de
diastola ventriculara care dureaza 0.50sec. Deci revolutia mecanica
qfiecarui ventricul dureaza tot 0.8 secunde. Exista 0 scurta
perioada de timp in revolutia mecanica cand ambele, atat atriile
cat si ventriculii sunt relaxate,sunt i
n diastola, inima fiind plina de sange. Aceasta perioada dureaza
0.40, purtand denumirea de diastola generala. Du
pa aceasta incepe 0 nona sistola atriala si tot ciclul se
reia.
Se poate considera ca revolutia mecanica a cordului se poate
forma din succesiunea urm 2 faze:
- sistola atriala 0.10+ sistola ventriculara 0.30 secunde+
diastola generala 0.40 secunde =0.80sec apoi ciclul se reia.
1. Sistola atriala dureaza 0.10 secunde, incepe dupa sfarsitul
diastolei generale, cand atat atriile cat si ventriculii su nt
plini cusange, si valvulele atrioventriculare sunt deschise, iar
presiunile intracamerale sunt aproximativ egale. In acest moment
autoexcitarea nodulului Keith-Flach, produce 0 unda de
depolarizare, ce se propaga prin atrii(se in ~,registreaza unda P),
urmata de contractie/sistola atriala. In timpul sistolei, presiune
intraatriala creste, sangele fiind L}impins spre ventriculi,
completandule umplerea cu ultimile 30% (restul de 70% din umplerea
ventriculara se datore
aza caderii pasive a sangelui din atrii in ventriculi, in timpul
diastolei generale). Obs l:in timpul sistolei atriale, presiunea in
As este intr 6-8 mm1coloana de mercur, iar in Ad intre 4-6mm1Hg.
Obs 2:cresterea presiunii intraatriale in timpul sistolei se
exercita atat asupra ventriculilor dar si anterograd asupra v
enelor pulmonare(pe stanga) si venelor cave(pe dreapta)=> scade
mult aportul de sange spre corp/d, iar aceste vene se dilata. La sf
sistolei atriale, musculatura lor incepe sa se relaxeze, si
simultan presiunea incepe sa scada, sub valo rile presiunilor
intraventriculare. In acest moment, la sf sistolei atriaie, cand
presiunea in ventriculi e mult mai mare, are loc "inchiderea
precoce", a valvulelor atrioventriculare, ce precede inceperea
sistolei ventriculare. 2. Sistola ventriculara Dureaza 0.30 s.
Incepe numai dupa tenninarea sistolei atriale, gratiei conducerii
decrementi ale, adica intarzierii eondueerii iinpulsului la nivelul
nodulului atrioventricular. Consta in depolarizarea ventriculara ,
urmata de contractia ventriculara.( de la vf catre baza) Obs:
contractia Vs e mai puternica, deoarece musculatura sa e mai
puterrniea, asezata concentric, in timpul sistolei scurtanduse
toate diametrele Vs (contractie~entrica).
-contractia Vd, al carui perete muscular e mult mai subtire,
eontractia fiind de tip excentric(se apropie peretele exte m de
septul intervetricular).
Fazele sistolei ventriculare: a. Faza izometrica: 0.05 s, consta
in punerea in tensiune a peretilor ventriculari. In aceasta faza f
scurta sa obs 0 usa ara impingere in sus a planseului
atrioventricular, determinand cresterea p intraatriala, si pt acest
scUTt timp se opre ste afluxul venas. Aceasta perioada, se incheie,
atunci cand presiunea intraventriculara depaseste presiunea din
arte rele mari(aorta si pulmonara). In acest moment, deoarece
valvulele atrioventriculare sunt inehise, se deschid sigmoi dele
aortice si pulmonare, acum se masoara preiunea arteriala sistemiea
minima, sau eomponenta diastoliea din tim pul diastolei(in aorta
intre 70 si 90, in pu}1.pnara intre 70 si 120 mm1eoloana mereur).
b. Faza izotonica. sau faza de ejectie. dureaza 0,25see. Ineepe
odata eu deschiderea sigmoidelor, se depolarizeaza si ultimele
fibre ventriculare si se inregistreaza unda S pe EKG. In aceasta
faza ventricolul dezvolta forta maximala d
e contraetie, in aceasta faza, se disting 2 subfaze: -ejectie
rapida de 0.10 s, evaeuarea sangelui se face cu viteza mare. Immls
in aorta. Se masoara un debit de 0.4-0.5 L/sec. -ejectie lenta,
eare dureaza 0.15s, cand, desii presiunea intraventrieulara scade
din ce in ee mai mult, sub valoarea p
-
resiunii intraarteriale, totusi evacuarea sangelui continua in
virtutea inertiei cu viteza din ce in ce mai mica. Obs:in timpul
ejectiei ventriculare, fibrele musculare ventriculare se scurteaza
cu 33%, peretele ventricular se ingro asa, capacitatea cavitatii
scade pana la 70%, astfel incat de la un volum telediastolic(volum
maximal), inregistrat la sf diastoleilumplerii ventriculare, aprox
150-200 mi, se aju~ge la sf sistolei ventriculare la un volum
telesistolic(sf sistolei), de aprox 50-70 mL=> Volumul de sange
ejectat in timpul sistolei este 100-130 mt Obs: in timpul ejectiei
ventriculare, planseul atrioventricular coboara, rezulta ca
presiunea intraarteriala scade=> se imbunatateste
aprovizionarea(afluxul de sange spre atrii). La sf evacuarii
ventriculare, ventriculii sunt depolarizati complet, pe EKG se
inregistreaza segmentul ST, care va fi urmat de repolarizare lenta,
adica de unda T(diastola).
Diastola generala: dureaza 0.40s. Incepe in momentul in care
fibrele miocardice repolarizate incep sa se relaxeze. In aceasta
perioada se disting urmatoarele faze Ie: a. Protodiastola:
marcheaza inceputul diastolei. Dureaza intre 0.02 si 0.04 sec.
Presiunea intraventriculara continua sa scada sub nivelul
presiunilor din aorta si pulmonara. Sangele va avea 0 tentativa de
a se intoarce din aceste vase i n ventriculi. Acest scurt reflux
inchide valvula sigmoida. In acest moment se inchide protodiastola.
b. Relaxarea izovolumetrica!izometriea. Dureaza 0.04-0.06 secunde.
In acest moment dupa inchiderea valvulelor si gmoide, deoarecec si
valvulele atrioventriculare sunt inchise, ventriculii raman
cavitati izolate, ai caror pereti conti r-'~ ,nua sa se relaxeze,si
presiunea in ei.sa scada, se numeste "vid postsistolic". Tot in
aceasta perioada atriile sunt pline l. 2' cu sangele aspirat din
venele mario Peste mare in atrii si Se incheie faza.
C. Relaxarea izotonica. e faza caract printr-un gradient
presional mare. Dif de presiune dintre atrii si ventriculi e atat
de mare ineat se deschid valvulele atrioventriculare si sangele
eade pasiv din atriiin ventricule, realizandumplerea
rapida~ventricli1ilor, in 0.10 S. Apoi urmeaza faza de umplere
lenta de 0.20s, in care presiunile se egalizeaza, deci inima se
pregateste pt inceperea unei noi sistole atriale. Valorile
presionale intracavitare in timpul revolutiei mecanice a cordului:
- sistola: Ad4,.6mm/Hg, As6-8mm, Vd intre 22-30 mm/Hg, Vs
120-140nun/Hg, artera pulmonara 22-30mm/Hg, ao rta 120-140mm/Hg: -
diastola: in Ad intre 0-2mm/Hg. As 0-2mmlHg. Vd 0-2mm/Hg, Vs intre
0-2mm/Hg, in artera pulmonara 7-12mml Hg, aorta de 60-70-90 mm/Hg.
Stenoza=cand valvulele nu se (feschid Insuficinta= cand valvlllele
nu se inchid
-
Circulatia-Generalitati 1. Componentele functionale ale
circulatiei:
a) Arterele sunt vase cu rol in transportul sangelui, intrun
regim de presiune ere scuta, de la cord catre tesuturi. Au p
~reti mai grosi, comparativ cu cei ai venelor. Viteza de curgere
a sangelui e mai mare comparativ cu cea a venelor.
b) Arteriolele, sunt numite valve de control prin care sangele e
impins din artere catre capilare. Prezinta pereti muse
ulari putemici capabili de contractie aproape completa sau
dilatatie, influentand astfel fluxul sangvin local.
c) Capilarele sunt segmentul cu eel mai important rol in
schimburile lichidiene nutritive, electrolitice, hormonale, i
ntre sange si tesuturi. Ele au pereti subtiri si in general au
permeabilitate selectiva.
d) Venulele, colecteaza sangele cedat de capitare si conflueaza
progresiv catre vene.
e) Venele, au rolul unor conducte de transport de la tesuturi
catre cord. Ele reprezinta rezervorul major de sange. Pri
n ele sangele circula la un nivel presional scazut si de
asemenea ele au capacitatea de a se dilata pt a inmagazina ca
ntitati mari de sange.
2. VoIumeIe de sange in diverse teritorii: (distributia nu este
uniforma)
- cea mai mare cantitatede sange circulant e continuta de venele
sistemice: 84% din volumul total de sange se afla i
n circulatia sistemica, din care 64% in vene, 13%in artere, 7%
in arteriole, capitare, venule.
7% in cord - 9% circula prin vasele pulmonare
3. Regimul presional in diferite sectoare ale circulatiei: (nici
el nu este uniform)
- cordul pompeaza continuu sange in aorta. In aorta
inregistranduse valori mari presionale: 100mmIHg. De la nivel
ul aortei presiunile scad treptat in circulatia sistemica,
astfel incat Ia varsarea cavelor in atriul drept ele tind catre
O.
- in capilarele sistemice presiunea variaza intre 35mm1Hg la
capatul arterial si lOla eel venos. Rezulta 0 valoare me
die a presiunii functionale in paturile capilare de
aproxiatmativ 15-17mm1Hg.
-in artera pulmonwa nivelul presional e mai scazut fata de
aorta, presiunea in timpul sistolei ventricolului drept e in
medie 25mm1Hg, iar in timpul diastolei 7 -8mmlHg. =>presiunea
functional a medie e de aproximativ 16mmJHg.
-in capilarele pulmonare presiunea e injur de 7 mm/Hg .
...
4. Princiite fundamentale ale hemodinamicii: A. Debitul sanguin
in fiecare tesut este in stransa concordanta cu nevoile tisulare(in
activitate tesuturile necesita mu It mai mult sange dekt in repaus,
sange fumizat de cord, care si el in activitate poate sa isi
creasca debitul cardiac de
4 pana la 7 ori, rezulta ca si debitul circulator din toate
vasele creste, Ia cererea unui organ).
B. Debitul cardiac depinde de foarte multe lucruri. E controlat
de fluxul sangvin local. De la tesuturi sangele se into
arce pe cale venoasa catre cord. Cresterea intoarcerii venoase,
(care depinde de popma musculara, contractilitatea v
sdIor, integritate vene), are drept efect un aport venos crescut
si 0 fractie de ejectie mare, adica un debit cardiac
mare=>flux sangvin crescut ce va ajunge in capilarele
tisulare.
C. Presiunea arteriala sistemica. E controlata in general
independent, fie de mecanismele de reglare ale mici circul
atii, fie de mecanisme de reglare ale debitului cardiac. De ex:
daca la un moment dat presiunea se prabuseste bruse,
sub valoarea medie de 100 mmlhg, in cateva secunde se
declanseaza reflexe simpatice, care vor produce vasoconstr
ictie, si de asemenea vor stimula forta de contractie a
coqlului, ceea ce va aduce la randul sau, cresterea debitului
ca
rdiac. La reflexele de tip simpatic se adauga interventia
mecanismelor umorale de reglare ale presiunii arteriale sist
emice, si in principal al sistemului
renina-angiotensina-aldosteron.
5. Interrelatii intre presiune, debit si rezistenta vasculara:
debitul sangvin intrun vas e determinat de 2 factori:
- diferenta de presiune intre cele 2 capete ale vasuIui=
fortamotrice a sangelui in vase curgerea sangelui).
- impedanta la. fluxul sangvin/ rezistenta vasculara
periferica:
Q=deItaPlR, unde Qeste fluxul sangvin in vas, delta P difemta de
presiune dintre capetele vasului, R este rezistenta
-
vasculara. Daca deltaP este 0, Q este 0 deci sangele stagneaza.
R este variabil si e functie de diametrul vasului, lun
gimea vasului, vascozitatea sangelui.
6.Debitul sangyin reprezinta cantitatea de sange care trece
printr-un anum it punct al sistemului circulator, intro peri
oada data de timp. Debitul se masoara in litriilminut sau
mlfsec. Debitul circulator global, al unui adult in repaus est
e de aprox 5 Llminut. Obs: Metodele de masurare sunt metode
indirecte, invazive, realizate cu ajutorul unor dispozi
tive mecanoelectrice aplicate pe suprafata vaselor. Se folosesc
debitmetrele ultrasonice doppler.
7.Unitati de masura pt prresiune arteriala: Se masoara in mm/hg
forta exercitata de masa sanguina pe unitatea pe su
prafata vasculara. De ex:Cand se afirrna ca preisunea intrunn
vas e de 100mmlhginseamna forta exercitata de masa
sanguina asupra peretelui vascular, suficienta, pt a impinge 0
coloana de sange, la 0 inaltime(h)=IOOmm.
Immlhg=1.36cm apa.
8.Rezistenta la curgere(R), reprezinta dificultatea intampinata
de sange la curgerea printrun vas. Se calculeaza
R=hP/Q . Daca LlP e un nrilimetru si Q e un mililitru, R=l
URP(unitati de rezistenta periferica).
Legea lui POASON:aplicata in curgerea fluidelor in tuburi si
aplicata si in curgerea sangelui prin vase.
Q=(deltaPxRJa a4a)/(LxV), unde Q e fluxul sanguin, debitul, care
e direct proportional cu LlP dar si cu R4 ,si inver
proportional cu lungirnea vasului(L) si vascozitatea
sangelui(V).
!J.P*R4 !J.P L*V*8P L*V = - -> R AI! 4 => -4 =>
rezistenta presiunii va fi direct proportionala cu V si
L*V R *R R invers proportionala cu diametrul vasului(R4).
9.Vascozitatea e data in principal de valoarea hematocritului
(adica exprimarea procentuala a nr de eritrocite). In m
od normal este intre 45-55%. Cu cat hematocritul e mai mare cu
atat vascozitatea e mai mare. Ex: policitemie verea
=boala in care se produc mai multe eritrocite.
1 O.Complianta vasculara: reprezinta cantitatea totala de sange
care poate fi depozitata intr-un anuit segment al circu
latiei.
Obs: Complianta nu este acelasi lucru cu distensibilitatea
vasculara. Complianta= distensibilitate x volum.
De ex: Complianta unei vene este de 24 de ori mai maredecat
complianta arterei corespunzatore pt ca vena este de
8 ori mai distensibila si vena poate capacita un volum de 3 ori
mai mare de sange.
-
Presiunea sanguina Reprezinta forta exercitata de masa sanguina
asupra peretilor arteriali sub influenta activitatii ritmice
contractile, si
in vederea deplasarii sangelui in sistemul arterial.
Clasificare:
Tensiunea arteriala maxima sau sistolica reflecta
distensibilitatea sistemului arterial si cantitatea de sange pe
care 0
primeste din ventriculul stang.
Presiune diastolica sau minima rep sarcina constanta a peretilor
arteriali, si forta pe care trebuie sa 0 invinga ventric
ulul stang pt a determina deschiderea valvulelor semilunare
aortice. Toate acestea au loc la sfarsitul diastolei.
o alta c1asificare imparte presiunea sangvina in convergenta si
divergenta. Presiunea arterial a convergenta este 0 presiune
diferentiala mai mica decat cea normala, prin cresterea minimei( di
astolice) si pe fondul mentinerii constante a presiunii sistolice.
Acest tip de presiune convergenta se intalneste in bo Ii renale,
cand datorita hiperreactivitatii sistemului renina-angiotensina
creste presiunea sangelui in vasele renale. Presiunea arterial a
divergent a reprezinta tendinta la crestere a presiunii
diferentiale pe seama scaderii presiunii dia stolice sau minime, in
tip ce presiunea sistolica e mentinuta constant. Acest tip de
presiune se intalneste de obicei in insuficienta aortica atunci
cand nu se inchid valvulele semilunare.
Factori care influenteaza presiunea sangelui: 1. Debitul
cardiac: 70-90ml de sange la fiecare sistola V s si Reprezinta
cantitatea de sange expulzata din ventriculul stang in conditii de
repaus. Cresterea debitului cardiac influenteaza mai ales valoarea
presiunii sanguine sistolicel
maxime.
2. Masa de sange circulant, numita si volemie si calitatile
sangelui: cantitatea de sange prezent in sistemul arteriall
a adult rep 7 litrii la 0 greutate de 70kg. Cu cat sistemul
arterial e mai destins cu atat presiunea sanguina va fi mai
mare. In cursul transfuzilor sanguine, va aparea si 0 crestere
adecvata a presiunii sangelui. Pierderea de sange prin
hemoragie duce la prabusirea tensiunii arteriale asemanator
starilor de deshidratare acuta.
Vascozitatea influenteaza proprietatile reologice ale sajlgelui(
curgerea), acestacirculand mai greu in sistemui micro
circulatiei cand seade diametrul vaselor dar creste suprafata
totala de sectiune a vaselor si astfel e influentata val oar
ea presiunii sanguine. Vascozitatea e influentata si de Dr
hematii.
3. Rezistenta vaseulara periferica opusa de sistemul vascular
fluxului sanguin poate fi definita ca un raport intre dif
erenta de presiune dintre 2 puncte ale sistemului arterial si
volumul de sange transferat intre aceste 2 puncte in unita
tea de timp.
Rezistenta vasculara periferica e conditionata de:
-calibru vasului
-vascozitatea sangelui
-scaderea elasticitatii vase lor de sange odata cu inaintarea in
varsta.
In vasele cu calibru mare rezistenta vasculara e scazuta si
sangeJe circula rapid.
In arterele mari si mijlocii, presiunea sangelui seade usor
deoarece rezistenta vasculara este scazuta si valorile pres!
unii sangelui sunt mentinute in limite con stante. La nivelul
microcirculatiei presiunea sanguina se prabuseste datori
ta suprafetei mari de sectiune a sistemului vascular.
Valori normale: lmm Hg=0,133 KPa(kilopascaJi)
La adultul tanar valoarea presiunii sanguine arteriale
sistolice/maxime este de 120mm Hg. Valoarea tensiunii arteri
ale diastolice/minime este de 70mm Hg.(de obicei injurul varstei
de 20 de ani)
Peste aceasta varsta tensiunea arteriala sistolica creste cu 0.5
mmHg pt fiecare an de varsta peste varsta de 20 de ani
. Cea diastolica creste cu 0.2-0.4 mmHg pt fiecare an de varsta
peste varsta de 20 de ani.
Pt fiziologie e importanta presiunea sanguina medie ce asigura
circulatia continua a sangelui. Valoarea presiunii me
dii nu e media aritmetica a valorilor presionale maxime si
minime iar 1a adultul tinar este mai apropiata de valorile
presiunii arteriale sisto lice in timp ce la batrani(varsta a
3a) se apropie de valorile presiunii sanguine diastolice.
-
Calcularea presiunii medii se face cu 0 formula empirica conform
careia: Pmedie=Pdiastolica+(Psistolica-Pdiastolica)/3
Variatii fiziologice ale valorilor presiunii arteriale: L In
functie de varsta si de sex: -nou nascut TAS(tensiunea arteriala
sisitolica) e injur de 50-60 mrnHg. TAD(tensiunea arteriala
diastolica) e de 40 mrnHg -la un an T AS ajunge la val de 80mrnHg.
TAD 60 mmHg -5 ani TAS 100mrnHg. TAD 65 mrnHg -la pubertate si la
adultul tanar 120mrnHg pt TAS si 70mmHg pt TAD. In general La
femeile tinere presiunea arterl ala sistolica si diastolica sunt
mai scazute decat la barbatii cu aceeasi virsta, in timp ce dupa
menopauza valorile se schimba. 2. Ventilatia pulmonara:
Valorile presiunii sanguine variaza in timpul inspirului si
expirului fortat. In expirul fortat creste presiunea sangelui
, variatile nedepasind mai mult de IOmmHg.
3. Pozitia corpului: trecerea brusca din clinostatism in
ortostatism duce la prabusirea presiunii sangelui din aceasta
cauza persoanelor batrane si pacientilor hipertensivi aflati sub
tratament antihipertensiv, nu Ii se recomanda schimb
area brusca a pozitiei. In primele momente ale schimbarii
pozitiei datorita gravitatiei, presiunea sanguina se prabus
este pt k apoi sa intervina mecanismul fizoologic de adaptare si
presiunea sanguina sa creasca in ortostatism cu apr
oximativ 10mrnHg.
4. Starea de activitate: in timpul efortului fizic creste
presiunea sanguina deoarece creste debitul cardiac, frecventa
cardiaca, creste intoarcerea venoasa datorita contractiei
musculaturii striate scheletice, si ca urmare la persoanele an
trenate se produce 0 usoara crestere a tensiunii arteriale si
tahicardie, si 0 moderata hipertensiune arteriala cu valori
ale tensiunii arteriale sistolice care nu trebuie sa depaseasca
20mmHg.
5. Somnul: in timpul somnului tensiunea arteriala scade cu
20mmHg, cea mai mare scadere producanduse in timpul
somnului paradoxaJ(vise). In timpul acestui tip de somn se
produce relaxarea intregii musculaturi scheletice, si sea
derea cea msi eficienta a presiunii sanguine.
6. Digestia: scade valorile presfunii sangelui, deoarece tot
afluxul sanguin trece catre intestin.
7. Graviditateacreste valorile tensiunii arteriale.
8. Stimulii durerosi intensi detennina cresterea tensiunii
arteriale.
9. Variatile tennice ale mediului inconjurator:
-frigul prin vasoconstrictie detennina cresterea valorilor
tensiunii arteriale, in timp ce ealdura prin vasodilatatie det
ennina scaderea valorilor tensiunii arteriale.
10. Emotile si starile afective:
- in stari de lupta, furie, fuga tensiunea creste.
- frica poate duce la prabusirea valorilor tensionale.
Diagnosticul de Hipertensiunea arteriala se pune pt valori ale
TAS peste 140mmHg si TAD peste 90mrnHg. (se tine
cont de varsta pacientului)
-
Reglarea tensiunii arteriale:
Starea de echilibru si stabilitate autointretinuta a presiunii
arteriale e denumita homeostazie circulatorie.
Se mentine in limite nonnale, cu ajutorul sistemului
tensioreglator prin mecanisme nervoase si umorale.
Reglarea nervoasa asigura pe cale reflexa restabilirea prornpta
a deze.chilibrelor hemodinamice prevenind dereglaril
e tensionale (h~po sau hipertensiune) . Reactile cardiovasculare
se produc cu participarea obligatorie a:
1. Zonelor reflexogene 2. Cai aferente 3. Centrii reflexi
bulbari 4. Cai eferente
1. Zonele reflexogene sinocarotidiana si endocardoaortica: sunt
structuri neurovasculare bogate in tesut elastic ca si elemente
nervoase pre so- si chemo-sensibile, iar sensibilitatea cea mai
mare e data de variaJite presionale din vasul de sange, intindere,
si compozitia chimmica a sangelui circulant. Inafara zone lor
reflexogene clasice exista si aite z
tine diferen~ate histofiziologic, sensibile la variatile de
presiune, si care sunt situate la nivelul atriIor, la nivelul vent
ricolului stang, artera mezenterica superioara, globi oculari,
aparatului vestibular. Sub influenta impulsurilor nervoa se
declansate de stimularea fizica sau chimica acestor zone, apar
reactii cardiovasculare compensatorii de sens inve rs celor care
Ie-au generat. De la nivelul receptorilor, informatile presionale
sunt transmise la centrii reglatori deter minand stimularea sau
inhibarea acestora. De Ex: daca se produce 0 crestere a tensiunii
arteriale se produce 0 stimu lare a preso si chemoreceptorilor,
ceea ce duce la inhibarea centrilor bulbari detenninand
vasodilatatie periferica, br adicardie, scaderea fortei de
contractie miocardice si iplicit scaderea tensiunii arteriale.
Scaderea tensiunii arteriale sub valorile nonnale detennina iesirea
centrilor bulbari de sub inhibitie, urmata de 0 usoara crestere a
tensiunii arter
- iale. In atriul drept exista receptori sensibili la variatiie
de preiune si la intinderea fibrei musculare atriale. Stimularea
ac
"
estor receptori detennina tahicardia reflexa. Efectul
tahicardizant al distensiei atriale ca unnare a umplerii excesive a
atriului drept poartc. numele de reflex Bainbridge. Acest reflex e
un mijooc de aparare aJ cordului la supraincarca
~ .
rea atriului drept si se datoreaza inhibarii nucleului dorsal al
vagului. Distensia atriului stang provoaca pe cale aferenta vagala
diureza reflexajca unnartfa inhiba~f producerii ADH la ni v
hipotalamusului in vederea eliminarii excesului de apa. Stimuli
nocivi, fizici sau chimici, aplicati ventriculului stang det
reactii neuroreflexe hipotensoare. Injectarea de su bstante
iritante sau obstructia arterelor coronare, poate duce la
prabusirea valorilor tensiunii arteriale, si acesta e ref lexul
Bezold-Jarish. Reactii neuroreflexe depresoare, provoaca si
stimularea mecanica a receptorilor de fa niv globilor oculari, ca
si kL niv aparatului vestibular. Compresia globilor oculari e
urmata de scaderea frecventei cardiace si 0 usoara scadere a
tensiunii arteriale, Dumit reflex Aschner Dagnini.
2. Caile aferente de 1egatura a zonelor receptoare a-i5oBslor
reeepreare sinocarotidiene si endocardoaortice cu centri i
vegetativi bulbari sunt rep de nervi frenatori sau depresori: - nv
carotidian, ram din glosofarigian - ram senzitiv a1 vagului
Sectionarea chirurgicala a acestor nervi, detennina hipertensiune
arterial a, numita neurogena de defrenare, iar excit area electrica
a ramurilor nervoase detennina bradicardie si hipotensiune
arteriala.
3. Centrii nervosi: sunt situati in su6stanta reticulara
bulbopontina si sunt: - vasoconstrictori si cardioacceleratori -
vasodilatatori si cardioinhibitori In partea anterolaterala a
substantei reticulate bulbopontine se gasesc centrii
vasoconstrictori si cardioacceleratori c are actionand cuo
frecventa de 1-2 impulsuri pe secunda asupra snv simpatic din
maduva spinarii, intretin tonusul
-
bazal al vaselor si cordului (acestuia in mai mica masura).
Stimularea predominanta directa sau reflexa a acestorce ntrii
determina vasoconstrictie, tahicardie, cresterea resistentei
vasculare periferice, hipertensiune arteriala. In partea
posteromediana a formatiunii bulbopontine se gasesc centrii
vasodilatatori si cardioinhibitori. Acesti centr i influen!eaza
direct functia circulatorie inhiband centrii vasoconstrictori si
stimuland nucleul dorsal al vagului( aces ta are un efect
cardioinhibitor). Hipotalamusul coordoneaza circulatia sanguina
astfel: in reginea posterioara bogata in catecolamine si serotonine
s e coordoneaza activitatea sistemului simpato-adrenergic ce
determina vasoconstrictie cu cresterea tensiunii arteriale (in
partea post a hipotalamusului se afla centrul termogenezei). In
partea anterioara a hipotalamusului se gasesc ce
ntrii parasimpatici cu efect vasodilatator,(in aceeasi regiune
existand si centrii termolitic~ Efectul vasodilatator se i nsoteste
de scaderea tensiunii arteriale prin stimularea portiunii
anterioare a hipotalamusului. Hipotalamusul se afla sub stimularea
sau inhibitia provenita de la nivelul rinencefalului, ca si la niv
neocortexului c erebral. Complexul rinencefalo-hipotalamic, care
influenteaza si regleaza viata psihoemotionala, afecteaza activitat
ea ambelor portiuni hipotalamice. Emotile, anxietatea, furia
determina modificari ale ritmului cardiac, vasoconstrict ie si
hipertensiune.
4. Caile eferente:sunt reprezentate de fibre parasimpatice si
simpatice:
- parasimpatice provin din vag. Inhiba activitatea cordului,
intretin tonusul bazal al inimii, influenteaza negativ debi
'tul cardiac si functia circulatorie=> scaderea tensiunii
arteriale. Sectionarea nervului vag in reg cervicala, det:
tahic
ardie si hipertensiune arteriala.
- simpatice provin din zona toracolombara: det vasoconstrictie
la niv arteriolelor,efectul fiind de hipertensiune arter
iala, cu anumite exceptii: muschiul striat, inima, creier,
descarcarile eferente simpatice actioneaza in sens vasodilata
tor. Acest efect sau Raspunsurile vasculare depind de
predominanta receptorilor vasculari de tip alfa care det vasoc
onstrictie, si cei de tip beta care determina vasodilatatie.
Acestia se gaseec la niv peretelui arterial.
Influente minore asupra valorilor presiunii arteriale mai pot fi
determinate de excesul de ioni de H, C02, dublat de
deficitul de 02, activeaza centrii vasomotori bulbari,
detenninand hipertensiune arteriala. In hiperventilatie cand
fre
.., .
cventa respiratorie creste peste 18 respiratii pe minut,
deficitul de C02, inhiba centrii vasomotori bulbari si det hipo
tensiune arteriala.
-
Reglarea umorala a tensiunii arteriale
Reglarea umorala a tensiunii arteriale:Compleateaza si
prelungeste reglarea nervoasa si se datoreaza descarcarii in sange
a unor substante cu proprietati vasoactive putemice, sub stante
numite mediatori chimici si hormoni tisulari locali. Mediatorii
chimici 1. Catecolaminele: andrenalina si norandrenalina
(epinefrina si norepinefrina [se noteaza E;NE])
- se descarca in sange din medulosuprarenala in proportie de 80%
E si 20% NE
NE: efect vasoconstrictor de 1,5 ori mai putemic decat E
E: prezinta raspunsuri vasoactive bifazice, determinand
vasoconstrictie urmata de vasodilatatie compensatorie in regiunile
splahnica, cutanata, pulmonara si la nivelul musculaturii
scheletice NE: actioneaza doar asupra receptorilor a-adrenergici
din peretele arteriolar si determina vasoconstrictie E:
reactioneaza si cu receptorii (I- si ~-adrenergici din peretele
arteriolar. o caracteristica speciala 0 prezinta arterele coronare,
care sunt bogate in ~ receptori adrenergici si, ca urmare,
stimularea lor catecolaminica va determina
coronarodilatatie.
- Catecolaminele produc de asemenea ,prin actiunea metabolica
indirecta, intensificarea glicolizei, produce rea de
acid lactic in exces care va determina vasodilatatie si
permeabilitate capilara crescuta.
2. Acetilcolina= mediator chimic al fibrelor parasimpatice
C,pfect: vasodilatatie putemica in circulatia sistemica si
coronarodilatatie
>'~Bfectul este de scurta durata deoarece este inactivata
rapid de colinesteraze.
3. Dopamina
- exercita efect stimulant asupra activitatii cardiace, cu
cresterea debitului cardiac si a fortei de contractie a
miocardului.
In schimb, determina vasoconstrictie la a. renale, a.
mezenterica superioara, a. coronare si a. cerebrale.
Hormonii tisulari locali. Sunt sub stante biologic active
rezultate din metabolismul propriu celular si cu efecte asupra
irigatiei locale in sistemul periferic.
"1. Histamina - in cantitati mari la nivel cutanat, nivelul
tubului digestiv si la nivelul tesutului pulmonar in mastocite,
alaturi de heparina ~ - se elibereaza in cursul agresiunilor
fizice, dar si in cursul unor reactii alergice Efect: vasodilatator
arteriolar. De asemenea, cresterea permeabilitatii capilare si
dilatarea ritmica a sfincterului arteriolar precapilar.
2. Serotonina (5-hidoxi triptamina= 5-HT)
- metabolic al triptofanului
Efect: vasoconstrictor in teritoriile splahnice
vasodilatator in teritoriul cutanat, mai ales la nivelul
extremitatii cefalice.
Asupra aparatului cardiac -> serotonina exercita efect
inotrop pozitiv, stimuland contractilitatea cardiaca.
3. Polipeptidele vasoactive de tipul bradikinina (care are
efecti vasodilatator- eica 0 sa tot auzim de asta pe la farmaco),
kalidina si metionilkalidina - determina vasodilatatie in toate
teritoriile, urmate de hipotensiune arterial a
4. Prostamina
-rezulta din degradarea aeizilor grasi nesaturati (acid
arahidonic si acid prostanonic)
Pg Fl, Pg F2 => vasoconstrictie
Pg A, PgA => vasodilatatie (Pg= prostaglandina)
5. Tromboxanii
- determina vasoconstrictie locala
- rol in agregarea plachetara (timpul2 al hemostazei)
-
6. Factorul natrio-uretic atrial =atriopeptil= AP= - este
eliberat de celulele atriale sub actiunea distensiei atriale Efect:
vasodilatatie cu cresterea tenstiunii arteriale
cresterea diurezei cresterea eliminarilor de Na in urina
Inhiba reabsorbtia tubulara aNa si secretia renala Inhiba
secretia de aldosteron si eliberarea de ADH din neurohipofiza
(contracareaza efectul sistemului reninaangiotensina-
aldosteron)
S_N_ scade apeI:imlpt sare
At>- cardiovascular \~Ap_l'enai Sist endocriD scade debimt
cardiacoreste dioreza. scade seaetia cddoste.romiui
creste eian_ Na scade Secf_ ADH
7. Endotelina - este un peptid de secretie al celulelor
endoteliale cu 0 concentratieplasmatica= 2 picograme/ml sange care
se fixeaza pe tunica medie a arterelor unde determina
vasoconstrictie si predispozitie pentru depunerea placilor de
atenom.
Efectul vasosonstrictor = de tip angiotensinic, dar este de 5
ori mai putemic decat angiotensina
8.ADH - determina vasoconstrictie putemica - in cantitati
fiziologice se considera ca nu influenteaza tonusul vascular -
cercetari recente au arata ca ADH-ul, in cantitati fiziologice,
poate determmina vasoconstrictie in cateva teritorii arteriolare:
in musculatura sche!etica, pe vase Ie renale si pe a. coronare. La
nivelul a. coronare, ADH potenteaza efectul NE
9. Renina (sau sistemul renina:- angiotensina) - scaderea
tensiunii arteriale duce la ischemie renala ~Ischemia renal a =>
stimularea aparatului juxta-glomerular cu eliberare de renina, apoi
eliberarea de angiotensina I, angiotensina II. Angiotensina II are
efect vasoconstrictor cu cresterea tensiunii arteriale si
stimularea secretiei de aldosteron pentru ca in final sa creasca
retentia de aJ!t si electroliti => cresterea tensiunii
arteriale.
-
I
Aparatul excretor Excretia rep functia ce asigura eliminrea din
organsm al produsilor rezultati din procesele cataboli4de asemenea
a
substantelor aflate in exces in organsm sau a ce10r straine
patrunse in organism.
Excretia se clasifica in extrarenal a si renala.
Cea extrarenala are un'" scundar in mentinerea homeostaziei
hidroelectrolitice si se realizeaza prin:
-plamani cu eliminarea C02 cat si a solventilor organic(eter,
c~loroform, acetone, alcool si a.m.fIoniac).
-la niv tubului digestivj.se elimina apa, medicamenele, si
vitaminele.
-la niv teguentului prin cel~2 pana la 4 mil de glande
sudlJipare se elimina apa, uree, acid uric si elemente ca S,P si
K.
-la niv. glandelor mamare P$ laptele matern se elimina
medicamentele
Excr!h renala
Rinichiul fiind principalul organ car(epureaza organism"l de
substntele nevolatile inutilizbiltsau toxice. Rinichiul
contrbuie la mentinerea constar(a:
1. volume lichidiene si mai ales vol sangvin (numita IZOVOLEMIE)
2. mentinerea constanta a echilibrului acido-bazic (si poarta
numele de lZOHIDRlE)
3.mentinerea constanta a concentratiei ionilor (numita
IZOIONIE)
4.Jl}entinerea constanta a unor constituenti neionizati:
glucoza, uree, ac uric si aa.
D~asemenea rinichiul contribuie in reglarea tensiunii arteriale
prin secretia de renina, si in reglarea eritropoezei prin
secretia de eritropoetina. Si de asemenea intervine in
metabolismul fosfocalcic prin sinteza : 1,2S(OH)2 colecalciferul
(sau Vit.D3 activat). Nefronul este unitatea morfofunctionala a
rinichiului. Exista 2 mil de nefroni (cand ne nastem). Dupa 40 de
ani nr
..
nefronilor se reduce cu 10% la fiecare 10 ani si din pacate nu
se pot regenera. . ' Componentele nefronulUl:
-glomelurul renal din corpusculul renal cu capsula bowman
-tubulul reQ.l Capsula bowman inveleste glomerulul renal si
prezinta fointa interna(viscerala) care adera de capilarele
glomerulare si foita externa(parietala) care se continua cu tubul
contort proximal .
'" Glomerulul renal reprezinta unghem de capilare intre
arteriola aferenta si arteriola eferenta si este adaptat pentru
formarea urinii primare prin ultrafiltrarea glemerulara.
Corpusculul renal mai contine polul vascular(adica, locul de
intrare al arteriolei aferente si de iesire al arteriolei eferente)
si polul urinar unde se continua cu tubul contort proximal.
Membrana bazala de la nivelul capsul~bowman e bogata in colagen si
proteoglicani care prezinta incarcare negativi:si favorizeaza
ultrafiltrare glomerulara, iar endoteliul capilar prezinta
fenestratii ca niste pori, prin care se previne filtrarea
proteinelor si in felul acesta se favorizeaza ultrafiltrarea
glomerulara. :> Foita visceral a a capsule bowman prezinta
podocite( care sunt cellule cu preJungiri) care invelesc capilarele
glomeruJare, dar lasa spatH lacunare prin care se scurge urina
primara. Tubii renali sunt adaptati pentru procesele de reabsorbtie
si secretie renal a si sunt formati din mai multe segmente.: -tubul
contort proximal e situat in cortex, primeste tot filtrarul
glomerular ce va suferi procesele de absorbtie. -ansa Henle contine
segmentul descendent subtire care coboara in medulara si segmentul
ascendant .stlea~i gros care se intoarce in cortical a si are rol
in concentrarea si dilutia urinii. -tubul contort distal este
localizat in cortexul renal. Prima 113 a tubului contort distal
functioneaza ca si segmentul ascendent al ansei Henle peotru ca
restul sa functioneze ca si tubul colector. -macula densa: la
limita dintre ansa Henle si tubul distal, este componenta
aparatului juxtaglomerural. -tubul colector cu rol in definitivarea
urinii finale, colectarea si transportul ei. 8-10 tubi colectot#se
unesc in tubul colector comun si coboara in zona medulara pentru a
se goli apoi in calicele reoale. '
Filtrarea Glomerurala Formarea urinii cuprinde 3 procese:
1 )filtrarea glomerulara
2)reabsorbtia unor constituentJn tubii uriniferi
I
3)secretia unor constitue~ti'in tubii uriniferi
-
Excretia renala= FG(filtratul glomerular) - (reabsorbtie +
secretie)
Deoarece filrteaza numai molecule mici cu greutate molec sub
69(mii) de Daltoni, se poate spune ca membrana filtranta
glomerurala(moleculara) este importanta pentru proteinele
plasmatice(in special in a1bumirfJ, se poate spune ca urina
primara este un filtrat de sange fara proteil1l1Sau plasma
deproteinizata , cu un pH de 7,35 ~i 0 densitate de 1010.
Filtrarea glomerurala este un proces dirijat de forte fizice
prin care sangele trece prin endoteliul capilar , membrana
bazala
si epiteliul visceral al capsuleibowman. AceastJl,membrane
permitand trecerea selectiva doar a unor constituenti.
Factori care intluenteaza filtrarea glomerurala:
l)structma membranei filtrante fonnata din endoteliul vascular,
membrana bazala si epiteliul glomerular care prezinta
podocite
. ~
2)suprafata membraneifiltrante care ese de aprox 1,2-1,5 m
patrati.
3)tluxul renal sangvin care este de aprox. 1200-1300 ml/min
4 )Fractiunea fiitranta,care reprezinta cantitatea de plasma ce
se filtreaza. exprimata procentual. Daca se produce
vasoc~nstrictie pe 81ieriola aferenta=> scade fractiunea
f1Itranta, in timp ce in vClsociiJatatie'''>creste fractia
filtranta.
5)presiunea efectiva de fiJtrare care reprezinta suma algebrica
a fortelor care tind sa treaca plasma din capilar in capsula
bowman si a fOlieior care se OpUll acestei treceri.
Filtrarea glomerurala reprezentand rezultatul presiunii efective
de filtrare ce se exercita la nivelul capilarelor glomerurale.
(r-'~Pef=Ph -(poC+Pic) ,unde: Poc=pres coloid osmotica \ Pic=
pres intracapilara
Ph=presiunea hidrostatica .~u~idrostatica de la nivelul
capilarelor glomerurale este singura care favorizeaza
ultrafiltrarea glomerurala si prin mai multe metode s-a ajuns la
conc1uzia ca presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare ar
reprezenta cam 70% din presiunea sangelui. Ca unnare presiunea
hidrostatica ar avea 0 valoare de 75 mmlHg la nivelul arteriolei
aferente si eferente. Aceasta valoare ridicata a presiunii
hidrostatice la acest nivel a fost explicata prin caracteristicile
anatomice ale irigatiei renale: Artera renal a provine direct din
aorta si are un traiect aproape perpendicular, de asemenea aceste
artere au diametru mare si lungime redusa, ceea ce duce la 0 val
crescuta a presiunii sangelui si a presiunii hidrostatice la acest
nivel, insa prin masurarea directa a presiunii hidrostatice prin
metoda: debitului continuu, la nivelul cajJilarelor glomerulare ,
s-a demonstrat,f ca presiunea hidrostatica la acest nivel are
valori de doar 45 mmHg, intre arteriola aferenta si arteriola
eferenta. Presiunea coloid osmotica(oncotica) este exercitata de
catre proteinele plasmatice, actioneaza in sens opus filtrarii
glomerulare, iar valoarea ei se modifica fata de momentul intrarii
la nivelul capsul~ bowman, astfel: -Ia capatul proximal catre
arteriola aferenta are 0 val de 20mmHg, iar eferenta 30mmHg.
~rtsiunea intracaps~I!f_l!., reprezinta presiunea din spatiul
delimitat de capsula bowman; se opune filtrarii glomerulare si are
0 val medie de aprox 10 mmHg.
Arteriola aferenta I Arteriola eferenta Arterola aferenta
Arteriola eferenta ! Ph 45mmlHg! 4SmmlHg!75mm/Hg! J 75mm/Hg! Poe
20mmIHgt 135mmIBgt .2Smm/Hgt I 3Smm/Hgt
10mmlHgj lOmmlHgjPic 10mm/Hgt lOmmlHgt : Pef 4Smm/Hg : 30mm/Hg I
lOmmlHg I tOmm/Hg ~ Valorea l1ltrarii g]omerurale poate fi
determinata prin Clearance-ul renal sau coeticient de epurare care
repr calltitatea de plasma in ml ce poate fi teoretic epurata total
de 0 anumita substanta ..intr-un minut de catre rinichi.
Substanteie utilizate pentru clearance de tipul inulinei sf manitol
trebuie sa prezinte umlatoarele proprietati: I )sa se tiltrezein
tota]itate 2)S8 nLl se re..'lbsoarba sau sa se secrete la ni velul
tubi lor renali 3)sa nu fie metabolizate la nivelul nefronului 4)sa
nu fie stocate in rinichi sau in alte tesuturi 5)sa nu fie legate
de proteine 6 )sa nu fie toxice 7)sa tie inactive 8)sa fie usor
masurabile in plasma si urina
-
Formula Clearance-ului : U*V
Cl= A ,unde: U:concentratia subst in urina in mg/ml urina V-
debitul umiar(pe minu~in ml/min
A- concentratia subst in plasma in mg/ml sahge
Inulina este 0 substanta care apare in urina primara in aceeasi
concentratie ca si in plasma, iar clearance-ulla inulina este de
130 15 mllmin la barbat si 12015 ml /min la femeie.
-
*Pt filtrare glomerulara > clearance renal = ml de urina
eliminati intr-un minut II)Reabsorbtia tubulara. In urma filtrarii
glomerulare rezulta urina primara, care de-a lungul tubilor
uriniferi va fi in cea mai mare parte pan a la 99 % reabsorb ita,
compozitia sa fiind in principal apa ~i electroliti. Mecanismele
reabsorbtiei sunt complexe ~i diferite in functie de substanta
absorbita, astfel: apa este reabsorbita pasiv conform gradientelor
presionale, in timp ce glucoza, aminoacizii sunt reabsorbiti activ,
adica folosind energie ~i folosind sisteme de transport. In
momentul in care este depasita capacitatea maxima de transport
(CMT) atunci acea substanta va ramane ~i se va elimina in urina
finala patologic (aceste substante sunt numite substante prag
renal). a)Reabsorbtia glucozei: se face complet la !livelul tubilor
proximali ( la 0 valoare a glucozei in sange glicemie
nonnala=85-110) , iar toata glucoza din urina normala ar trebui sa
fie reabsorb ita ~i sa nu mai apara in urina finala, adica sa nu
apara glicozuria. La valori ale glicemiei peste nivelul prag ]80 mg
% in sangele venos sau 200 mg % ill sangele arterial =>
glicozurie deoarece a fost depasit cmt. Reabsorbtia glucozei
depinde ~i de reabsorbtia ionilor de sodiu Na. b)Reabsorbtia
aminoacizilor: se face tot prin mecanisme active, specifica lor Ie
este existenta mai multor tipuri de sisteme transportoare, in
functie de tipul de aminoacid (exista transportori diferiti pentru
aminoacizi dibazici -arginina, Lizina, altii pt aminoacizi
dicarboxilici). Obs: in mod fiziologic, la NN se deceleaza
aminoaciduria( de 3-4 ori>decat la adulti), de asemenei in mod
fiziologic in timpul sarcinii, din cauza modificarilor hormonale
specifice, valoarea aminoaciduriei creste, in mod fiz regimul alim
bogat in carne creste val aminoaciduriei. Obs2: reabsorbtia
proteinelor este de asemenea un proces selectiv, unele dintre ele
sunt reabs aproape in totalitate, (cum ar fi albumina), altele sunt
reabsorbite partial, (cum ar fi lizozimul), iar altele nu sunt
reabsorbite sau aproape deloc, (cum ar fi amilazele). lReabsorbtia
potasiului: are loc pl'Obabil complet ~i activ la nivelul tubului
proximal. Potasiul se ga~este in urina finaJa ~i ar putea avea doua
proveniente: sa fie absorbit partial sau sa fie reabsorbit total
dar apoi sa fie secretat in tubul distal. d)Reabsorbtia sodiului:
se face in toate segmentele tubulare, exceptand segmentul
descendent al ansei Henle. El este reabsorbit prin mecanisme pasive
~i active, astfel din lumen in celula tubulara sodiul intra pasiv ,
apo! din celllla tubulara in spatiile interstitiale peritubulare
intra activ impotriva gradientului de concentratie, apoi din
spatiile interstitiale in sangele capilarelor peritllbulare din nou
pasiv conform gradientelor de concentratie. Obs: Modificarile
filtratului glomerular adica a urinii primare de-a lungul anse.i
Henle: segmentul descendent nu este permeabil pentru sodiu, deci
continutul ansei, filtratul glomerular devine mai concentrat, iar
apa poate parasi aceste segment rezulta continutul tubular de la
hipoosmotica la intrarea in ansa Henle devine hiperosmotica la
varful ansei; in segmentlll ascendent al ansei stildiul poate fi
reabsorbit, dar apa nu => continutlll tubular din hiperosll1otic
la varful ansei devine din nou hipoosmotic la iesirea din ansa. Se
considera ca sodi111 iesit din segmentul ascendent reintra in
segmentul descendent prin difuzie. Acestproces constatat se
numestefenomenul de multiplicare a sodiului impotriva curentului
saufenomenul de sechestrare a sodiului in regiunea anselm' Henle.
Dupa iesirea din ansa, Apoi in segmentl1l tubular distal nu
predomina reabsorbtia tubulara ci secretia tubulara. e)Reabsorbtia
ap~: este un proces foarte important la nivelul tubilor renali,
important pentru mentinerea vilemiei, a presillnii arteriale
sistemice, a presiunii osmotice a plasmei (285-286 milios1110li la
litrul de apa). De exemplu, in cazul unui exces de apa, scade
presiuniea oSl11otica a plasmei, iar riniehiul va elimina 0 urina
in cantitate mare ~i eu osmolaritate mica, 0 urina hipoosmolara
fata de plasl}Ja. 1\1 situatia oplIsa, in ingestia redusa de apa
sau pierderea apei rezulta cll la nivel renal se va elimina 0
cantitate '~~~e urina hiperosl1101ara. Capaeitatea rinichiului de a
modi fica selectiv cantitatea de urina elil1linata zilnic ~i
concentratia sa electrolitica duce la 0 diureza variabila in
functie de starea de hidtratere cuprinsa intre 500-1000 millrina pe
zi, cu 0 densitate variabila cllprinsa intre 1003-1035 unitati
densiometrice. La nivelul tubilor contorti p1"Oximali apa se
reabsoarbe in proportie de 80 % din urina primara filtrata deja,
aceasta numindu-se reabsorbtia obligatorie care este indepedenta de
hidratarea organismului. La nivelul tubilor contorti distali,
guvernata de control hormonal are loc reabsorbtia facultativa a
apei, in functie strict dependellta de hidratarea organismLJlui ~i
cu scopul ajustarii compozitiei finale a organisl11ului. La nivelul
tubilor contorti distali ~i a tubilor colectori, modificarile de
volum ~i osmolaritate ale urinii oepind in special de doi bormoni
ADH ~i aldosteron. Pe langa controlul hormonal exercitat de adh ~i
aldosteron la nivelul tubului contort distal are loc secretia
tubuJara in scopul corectarii compozitiei urinii finale. Pe langa
secreatia de substante introduse accidental, coloranti ~i substante
de contrast, pe langa secretie de acizi ~i baze slabe, cel mai
important este secretia in competitie a ioniJor de potasiu ~i
hidrogen la schimb cu ionii de sodiu.
,r
-
Reglarea activitatii renale Variatiile asupra cantitatii de
urinal24h si asupra concentratiei diferitelor sub stante din urina
se
produc ca urmare a interventiei atat a factorului nervos, cat si
a celor umorali, actiunea acestora exercitanduse de cele mai muite
ori in mod conjugat. REGLAREA NERVOASA:
Rinichiul primeste 0 bogata inervatie simpaticoL si
parasimpatica, anumite tenninatii nervoase ajungand pana in
vecinatatea celulelor tubular renale.
Rolul filetelor nervoase simpaticSfeste foarte bine cunoscut
(vasoconstrictie), actionand atat asupra arteriolelor aferente, cat
si asupra celei eferente de Ia nivelul capsule Bowman.
Atunci cand cantitatea de epinefrina si norepinefrina ~ este
redusa, efectul vasoconstrictor se exercita mai ales asupra
arteriolei eferente si, ca unnare, valoarea ultrafiltrarii
glomerulare este mai marita.
Atunci cand epi si norepi sunt in cantitate crescuta, efectul
vasoconstrictor se exercita asupra ambelor teritorii arteriale
(adica arteriola aferenta s~a eferenta), iar efectul consta in
diminuarea, pana la sistarea, filtrarii glomerulare. '
Presiunea sangelui de la nivelul vaselor renale va regIa
hemodinamica de la acest nivel deoarece celulele
muscula:t:fmodificate de la nivelul aparatului juxtaglomerular vor
influenta secretia de renina, aceste cellule comportandu-se ca
presoreceptori.
Cand presiunea sangelui este scazuta, sunt excitati receptorii
de la nivelul arteriolei aferente; Acestia vor detennina secretia
de renina, care mai departe va declansa secretia de angiotensina 1.
0 parte din angiotensina I ramane la nivel renal, fiind considerat~
honnon intrarenal, iar cea mai mare parte va
- . detennina formarea de angiotensina II, care, la randul ei,
va detennina secretia de aldosteron. Efectul vasopresor al
angiotensinei II este mai putemic decat al norepinefrinei.
Stimularea nervilor renaH detennina diminuarea eliminarilor de
sare 0 data prin modificarea conditiilor de irigatie renal ala
nivel arteriolei aferente si eferente, sau fie prin actiunea
directa asupra celulelor tubulare renale.
REGLAREA UMORALA: Actiunea diferitilor hormoni ADH, aldosteron
si factorul Na-uretic atrial se exercita atat direct asupra
rinichiului, fie indirect prin modificarea factorilor care
regleaza distributia apei si a subs~telor minerale in orgamsm.
"ADH:
Actiunea antidiuretica rezulta in urma cresterii reabsorbtiei de
apa la nivelul segmentului distal al nefronului (tub distal si
colector)
Aceasta reabsorbie a apei se face in proportie de 15% din
totalitatea filtratului glomerular si reprezinta reabsorbtia
facultativa a apei.
La nivelul tubului renal cuplarea ADH cu receptoriae la acest
nivel este urmata de activarea adenilatciclazei si cresterea
concentratiei intracitoplasmatice de' 3'5'-AMP ciclic.
Adenilatcic1aza = 0 enzima situata la nivelul membranei celulare,
care ,in prezenta ionilor de Mg, transfonna ATP in 3'5'-AMP
ciclic.
Ca urmare a acestui fenomen, po ate creste eliberarea ionilor de
Ca la nivelul membranei celulare, urmata de agregarea canalelor de
apa de la nivelul tubilor uriniferi si cresterea consecutiva a
reabsorbtiei de apa la acest nivel.
Stimularea osmoreceptorilor de la nivelul tubBor distali va
stimula hipotalamusul, acesta va influenta descarcarea de ADH din
neurohipofiza, va urma efectul asupra tubilor distali si colectori,
con stand in reabsorbtia apei si eliminarea sarurilor minerale,
presiunea o_Pllotica va scadea si acest lucru va stimula din nou
osmoreceptorii. Aldosteronul:
In cantitati normale, detennina vasoconstrictie in teritoriile
vasculare renale, si prin actiune directa, si prin potentarea
actiunilor norepinefrinei. Efecte: se produce scaderea eliminarilor
de Na si cresterea eliminarilor de K atat la nivel renal, cat si la
nivelul glandelor sudoripare si salivare.
Actiunile aldosteronuluiseexercitasLasupra tubuluicontort
distal, stimuland reabserbtia ionilorde Na si eliminarea in lmnenul
tubilor distali a ionilor de K.
Actiunea aldosteronului in cantitate mai mica se exercita si
asupra tubilor contorti proximali si in tubii colectori.
-
Peptidul Na-uretic: Determina scaderea volumului sanguin la
nivel renal si, consecutiv, a presiunii sangelui la acest nivel
prin cresterea diurezei, cresterea eliminarii de Na si
vasodilatatie arteriolara. (este singurul cu actiune
vasodilatatoare)
Actiunile se exercita prin: 1. inhibarea eliberarii de ADH de la
niveHleurohipofizar. 2. relaxarea musculaturii netede de la nivel
renal 3. inhibarea reabsorbtiei de apa si Na la nivelul tubilor
uriniferi 4. inhibarea secretiei de renina 5. scaderea secretiei de
aldosteron de la nivelul zonei glomerulare a cos.ticosuprarenalei
(! Asta e
importanta ! )
Parathormonul (=PTH=) :
Prin efectele sale renale, intervine in mentinerea echilibrului
fosfo-calcic. Sub actiunea PTH, se stimuleaza excretia ionilor de
fosfor prin 2 mecanisme:
1. inhibarea reabsorbtiei de fosfor la nivelul tubului contort
proximal 2. stimulareasecretiei de fosfor in tubii uriniferi
De asemenea, PTH creste capacitatea renala de reabsorbtie a
ionilor de Ca prin actiunea la nivelul ramurii ascendente a ansei
Henle si la nivelul tubului contort distal.
De asemenea, PTH creste reabsorbtia ionilor de Mg la nivelul
ramurii ascendente a ansei Henle . . (PTH va influenta indirect
actiunea adenilatciclazei)
. PTH isi realizeaza efectele prin actiunea metabolizanta
directa asupra celulelor tubulare renale. La nivelul tubului
contort proximal exista de asemenea receptori specifici pentru
actiunea PTH. PTH actiuneaza si in stransa legatura cu vitamina D3
(numita si calciferol). PTH este considerat ca 0
stimulina a secretiei de vitamina D3 activata (adica 1,25 (OH)2
D3 ) Aceasta actiune se realizeaza prin intermediul efectelor de
stimulare ~supra eliberarii fosfatilor la
nivel renal, iar scaderea concentratiei plasmatice a fosfatilor
este urmata de stimularea formarii de vitamina D3 activata.
Calcitonina:
Stimuleaza reabsorbtia ionilor deCda nivelul ramurii ascendente
a ansei Henle, ca si la nivelul tubilor distali'. (deci efect
asemanator PTH)
Qh!.coc~~ic9tz;ii: . Favorizeaza eliminarea excesului de apa din
cresterea ultrafiltratului glomerular si prin efect tubular
direct, in urma careia creste permeabilitatea pentru apa la
acest nivel, in lipsa ADH-ului. Alti hormoni:
Hormonii tiroidieni vor actiuna tot la nivelul capsulei Bowman,
influentand procesul de ultrafiltrare glomerulara.
Hormonii sexuali, in special estrogenii, actioneaza la nivelul
tubului contort proximal, influentand procesele de reabsorbtie de
la acest nivel.
-
Fizio Curs 3 Sem 2 Digestia gastrica
Stomacul= organul digestiei, in care alimentele sufera
transformari fizice si chimice ce duc la formarea in final a unei
mase semi-lichde foarte acida = chim gastric=
In stomac se realizeaza numai degradari partiale ale
alimentelor, pregatindu-le pt interventia enzimelor subiacente de
pe tractul digestive.
Sucul gastric
Este secretat de cele aprox 35 milioane de glande din mucoasa
gastric. Zilnic se secreta 1200-1500 ml suc gastric.
Este un lichid incolor, cu miros acid intepator, uneori usor
opalescent, in functie de cantitatea de mucina pe care 0 contine.
Densitatea= 1006-1010 pH::: 0,8-1,5 datorita prezentei HCl
compozitie chimica:
99%apa
1% sub stante solide - 0,6% sub stante anorganice ( HCl; NaCI;
KCI; fosfati de Ca, Mg; anioni de CI;
carbonate; fosfati; cationi si ioni de Mg si Ca ce se gasesc in
sucul gastric in cantitati mai mici decat din plasma, exceptie:
ionii de K care se gasesc de 4 ori mai mult in sucul gastric decat
in plasma; dintre toate, HCI = cel mai important
0,4% substante organice
Este secretat in mod active de celulele oxintice ale glandelor
gastrice de la nivelul corpului si fundului gastric.
S-a demonstrat ca aceste cellule prezinta in interior un system
canalicular asemanato,l; reticulului endoplasmatic.
S-a demonstrate ca in interior acestor canalicule (care au
permeabilitate unidirectional pt ionii de H si CI) exista un pH
foarte acid. in timp ce extracanalicular (dar intracellular) pH=
7-7,2 deci sinteza HCl se realizeaza numai intracanalicular din
ioni de CI si H. in interiorul celulelor oxintice, din apa si C02
se sintetizeaza H2C03 (acidul carbonic) in prezenta anhidrazei
carbonice. H2C03 disociaza intr-un ion de H si 1 ion de HC03
(carbonat) ; ionii de H vor fi secretati active in canaliculi, iar
ionii HC03 vor trece din celulele oxintice in sange, unde vor fi
schimbati pe ioni de Cl, CI care va intra in cellule in mod pasiv
si apoi va fi secretat intracanalicular unde se va intalni cu ionul
de H si, intracanalicular, vor sintetiza HCI.
Ionii de Cl provin din disocierea NaCL Ionii RC03 impreuna cu
ionii de Na ramasi in urma acestei disocieri va constitui in sange
bicarbonate de Na.
S-a observant ca in perioadele de digestive gastrica, pH -ul
sucului gastric scade foarte mult, in timp ce pH-ul sangelui
creste.
S-a mai observant experimental ca la animalele hranite in
exc1usivitate eu carne fiarta, care in timpul fierberii pierde
NaCl, si sueul gastric al aeestor animale va fii mai putin acid,
neavand Cl sa sintetizeze RCI in eantitati corespunzatoare pentru
digestive. S-a observant ca anhidraza earbonica, absolute necesara
sintezei de H2C03, este distrusa de diverse medicamente (de ex:
diuretiee de ansa)
S-a mai observant ca in hiperventilari seade cantitatea de C02
deci si in sange seade C02 => in celula oxintica scade R2C03,
deci seade si cantitatea de HCI sintetizata intracanalicular. .
Intr-un aer bogat in C02 + hiperventilare => s-a constatat ca
creste eantitatea de HCI sintetizata si implicit va creste
cantitatea sucului gastric.
HCI se gaseste in sucul gastric sub forma libera si legat de
protein. Aciditatea sucului gastric se exprima in unitati cHnice =
unitati Javorsky.
definitie: 1 unitate Javorsky= nr de ml de NaOR N/10 (N= normal)
necesar pentru neutralizarea aciditatii din 100 m! suc gastric.
-
Valorile medii normale 15-20 unit Javorsky pt aciditatea libera
::: aprox 40 unit. Pt aciditatea total a
Rolurile HCl:
1. activeaza pepsinogenul in pepsina (cea mai importanta enzima
proteolitica din sucul gastric) si creaza astfel un mediu optim de
actiune pt toate enzimele gastrice.
2. Realizeaza combinatii cu proteinele alimentare, formand acizi
albumin care sunt mai usor de digerat. 3. Produce hidroliza acida a
polizaharldelor si degradarea hernicelulozelor vegetale 4.
Favorizeaza precipitarea cazeinogenului din lapte, favorizand
digestia la sugar 5. Stimuleaza evacuarea gastric deci
peristaltismului gastric 6. Stimuleaza toate exosecretiile
digestive subiacente 7. Favorizeaza transformarea Fe+3 ferric in
Fe+2 feros in forma absorbabila 8. Impiedica dezvoltarea germenilor
ajunsi in stomac ocazional (cu alimentele), deci rol antiseptic
Substantele organice: enzime, mucusul si factorul intrinsec
Castle Enzime: pepsine, labferment, lipaza gastrica, catepsine,
ureaze, gelatinaza, lizozim, anhidraza carbonica Pepsinele
Sunt enzime proteolitice secretate de celulele pmcipale
(=peptice=) ale glandelor gastrice sub forma inactiva de
pepsinogen. Pepsinogenul va fi activat in stomac de HCl sau de
orice mica, redusa cantitate de ,pepsina activata anterior (numit
proces auto-catalitic). !Observatie: Pepsinogenul se sintetizeaza
in perioadele de repaos digestiv si este depozitat in granule
intracelulare de zimogen.
S-a observat ca 0 mica parte din pepsinogen ajunge din celulele
peptice in plasma, de unde ajunge la nivel renal pe calea sangelui
si se elimina prin urina sub forma de uropepsinogen.
Pepsina rezultata in urma activarii pepsinogenului are un pH
optim de actiune= aprox 1,5. Ea actioneaza asupra acid albuminelor
create anterior din combinatia proteinelor alimentare si HCl si
duce, in final, la degradarea lor partiala (pana la peptone).
Cresterea pH-ului HCl peste 3 => inhibarea actiunii pepsinei
Cresterea peste 5 => inactiveaza total Catepsina= tot 0 enzima
proteolitica
inactiva la adult, activ la sugari. Produce coagularea laptelui
(transformarea cazeinogenului solubil in paracazeina, care impreuna
cu Ca se transforma in paracazeinat de Ca, care precipita).
Beneficiul acestui lucru= incetineste evacuarea rapida din stomacul
sugarului. Lipaza gastrica= secretata de celulele principale
Ph optim de actiune = 4-5 => inactiva la adult, activa la
sugari la care determina hidroliza grasimil.or emulsionate din
lapte. Anhidraza carbonica se gaseste in sucul gastric numai
datorita dezintegrarii celulelor epiteliale superficiale din
mucoasa gastrica. Mucina= secretata in aproape toate segmentele
mucoasei gastrice. Este 0 glicoproteina. Intra in componenta
mucusului ce acopera suprafata mucoasei gastrice si 0 apara de
agresiuni mecanice, termice, chimice, autodigestive. Factorul
intrinsec Castle::: 0 glicoproteina
Secretat la nivelul mucoasei cardiale si fundice. Acest factor
este deosebit de important pt absorbtia
vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle). Este termolabil
distrus repede la aprox 70C in max 30 min. Este
inactivat partial de pepsina si tripsina. Nu este secretat de
celulele peptice, ci secretat ca si HCI de celulele
oxintice.
In compozitia sucului gastric se mai gasesc imunoglibuline M, G
si in cant mai marl decat in plasma IgA.
-
Reglarea secretiei gastrice Studiindu-se seeretia gastriea dupa
ingestia unor anumite cantitati de alimente s-a eonstatat ea dupa
reducerea la
jumate a V.ingerat seeretia gastriea a seazut eu 55- 78 % din
valoarea initiala. Seeretia bazala de sue gastric
nestimulata reprezinta 10 %din valoarea seeretiei stimulate si
reprezinta efeetul eumulativ stimulator sau inhibitor a
influentelor nervoase sau umorale. Tonusul vagal eonstatat , ee
det eliberarea continua de aeetil colina e factorul de
baza care mentine seeretia gastriea bazala. lnfluentele nervoase
asupra pacientilor eu fistula gastriea s-au manifestat
astfel: depresie psihiea care scad seeretia bazala de sue
gastric (de obicei tumorile gastrice merg eu anaclorhidrie, iar
agresivitatea det cresterea secretie bazale de sue gastric)
Reglare nervoasa
Este realizata prin transmiterea informatiilor de la periferie
pe cai senzitive la eentrii nervosi si de aiei pe calea
nervului lOla glande gastriee. Se obtine un raspuns promt eu 0
seeretie bazala acida si bogata in enzime proteolitiee. Mecanismul
reflex nervos de stimulare a seeretiei gastriee pe ealea reflexelor
conditionate sau neeonditionate a fost demonstrat de I P Pavlov pe
animale cu dubla fistula gastriea si esofagiana. In eursul
masticatiei si deglutitiei, desi alimentele nu ajung in stomac,
aeeste animale prezinta 0 crestere a seeretiei gastriee si este
abolita de vagotomie.
I.Faza eefalica a secretiei gastrice incepe inainte ea
alimentele sa fii ajuns in stomac si se realizeaza pe cale exclusiv
nervosa avand la baza reflexe conditionate si neconditionate.
Excitarea receptorilor bucali ai analizatorului gustativ
. deelansata de calitatea si cantitatea alimentelor ingerate S1
de calitatile sapide ale alimentelor ingerate declanseaza impulsuri
care ajung la nivelul centrului gastrosecretor din subst reticulata
bulbara. De la aeest centru pleaca prin nucleu dorsal al vagului
impulsuri secretorii pt glande gastrice si tot pe calea nervului ]
0 se obtine 0 secretie gastriea abundenta, iar vagotomia inhiba
secretia gastrica. Sistemul nervos simpatic fiziologic exercita
influente inhibitorii asupra secretiei, dar trofie asupra glandelor
gastriee, stimuland descarearea enzimelor la nivelul granulatiilor
zimogene. Seeretia gastrica este influentata si de impulsuri ee
sosesc de la nivelul sist limbic si al hipotalamusului ant .
Impulsurile de la acest nivel ajung la centrul gastrosecretor
bulbar ,iar rezultatul este stimularea secretiei gastrice si
cresterea activitati aferente vagale. Excitarea hipotalamus post
det 0 secretie gastric a tardiva neinfluentata de vagototnie.
Mecanismul reflex conditionat al fazei cefalice se realizeaza prin
nervull O. Conform acestei teorii vederea, mirosul, gandul la
aliment ca si zgomotul asociat alimentarii det cresterea secretie
gastrice. Experimental pe animale s au evidentiat reflexe
gastrosecretorii la excitanti conditionati artificiali ex .lumina
,clopotel. Faza cefalica dure~ mai putin de 30 min, dar are
importanta deosebita, deoarece alimentele ajunse in stomac sunt
supuse actiunii.sucului gastric .
2.Faza gastric a sau neuroumorala Incepe odata cu patrunderea
alim in stomac si are la baza mecanisme nervoase cu rol secundar si
umoral. MecanismuI nervos reflex neconditionat e declansat de
distensia mecanica a stomacului det de prezenta alim in stomac
.Experimental s a dovedit prin introducerea in stomae a unui balon
eu apa/ aer ee det un raspuns secretor ,dar se eonsidera ea acest
meeansim intervine doar eand stomacul e f dilatat din cauza
ingestiei excesive de alimente. Mecansim umoral cu rol principal
este reprezentat de descarcarea din mucoasa antropilorica sub
influenta factorilor chimici rezultati din digestia gastrica a
gastrinei .Gastrina este secretata de celule Gale mucoasei antrale
si au fost identificate tipuri pre cum :G 17 - gastrina
mica,G13-minigastrina ,G34- gastrina mare ,gastrina uriasa care
contine 5 ori mai multi AA.decat gastrin a mare. Se pare ca efectul
gastrosecretor e det de G 17, iar celelalte gastrine au rol de
rezerva.Sub influenta G 17 secretia gastrica incepe la 20- 30 min
dupa injeetare intravenoasa, atinge un maxim la 1 h 30 min si
dureza 3 -4 h (mod de aetiune gastrina la normosecretor).Distensia
mecanica a stomacului det stimularea secretiei gastrice nu numai
prin mecansime conditiinate sau nervoase, dar si prin descarcarea
de gastrin a .G ] 7 det 0 secretie bogata de hel mucus si saraca in
pepsina .AIte roluri :activeaza tonusul motilitatea stomaeului
,inhiba tonusul intestinal,stimuleaza secretia de sue
pancreatic.Eliberarea de gastrin a e inhibata de hormoni peptidici:
somatostatin a, glucagon, secretina, colecistochinina, peptid
vasomotor intestinal (VIP), calcitonina. Prostaglandinele sunt
prezente ca hromoni locali in mucoasa gastrlca ;prostaglandina E
det scaderea V. de suc gastric si scaderea cantitatii de hcl si
pepsina .Histamina det secretie abundenta de hel ,dar saraca in
enzime .Acetilcolina stimuleaza descarcarea de suc gastric din
pepsina si factori intrinseci.
3.Faza intestinala Reprezinta 5-10 %din secretia gastrica ineepe
odata cu patrunderea chimului gastriea in duoden. Substantele
provenite
-
din degradarea proteinelor det efecte excitatorii asupra
secretiei gastrice. Cel mai important hormon este enterogastronul,
hormon local descarcat de la nivelul mucoasei duodenale in urma
contactului mucoasei cu grasimi, glucide, acizi in solutii
hipertone. Enterogastronul det inhibarea secretiei de hel, pepsina
si inhiba motilitatea stomacului. Glanda hipofiza, dupa
hipofizectomie scade V. secretiei gastrice si aciditatea totala
gastrica ,ca urmare a atrofiei celulelor secretiei gastrice. ACTH
det stimularea secretiei de hel si enzime in special pepsina, dar
det scaderea cantitatii de suc gastric. Hipoglicemia det 0 secretie
gastrica crescuta, bogata in hcl si pepsina.
-
Aparatul digestiv 1. Saliva: lichid incotor, inodor, pH intre
5,5 si 7,4, dar mai mult de 80% dintre indivizi, au ph cuprins
intre 6, 35-7,05. Ph salivei este regtat prin sistemele tampon:
acid carbonic-bicarbonat de sodiu, fostfat monosodic-fosfat
disodic, siste
mill mucina acida-mucina bazica. !
Obs: s-a obs ca 0 aciditate ere scuta a salivei favorizeaza
aparitia cariilor6entare, in timp ce una alcalina, favorizeaza pr
ecipitarea sarurilor de calciu= depunere de tartru dentar. La M.O.
saliva prezinta in mod normal: celule epiteliale descu amate, rare
leucocite, filamente de mucus, rari fungi, rareori bacterii.
Compozitie: contine 99% apa, si 1% reziduu uscat, format din saruri
minerale( cloruri, fosfati, carbonati, bicarbonati de Na K ~g, si
ioni de Cl, Flor, I, K), substanteorganice(enzime, mucina, dintre
enzime cea mai importanta este amilaza salivara numita si ptialina,
capabila sa hidrolizeze amidonul preparat, dar nu poate degrada
amidonul crud. In urma de gradarii amidonului de catre ptialina
rezulta produsi intermediari ai degradarii: amilodextrine,
eritrodextrine, acrodextr ine. Apoi degradarea duce catre
maltoza(87%), si glucoza(13%), intervenind si 0 maltaza. Mucina
este secretata de cel ulele mucoase ale gl salivare si are rol
important in formarea bolului alimentar si in deglutitie, de
asemenea avand rol p rotectiv fata de orice agresiune chimica,
chiar alimentara(piper). Obs: in saliva se mai gasesc in cantitati
mici, urmatoarele substante: lizozim(substanta bactericida cu
proprietatea de a liza polizaharidele din capsulele bacteriene),
aminoacizi, glicoproteine, bactericidina(rol carioprotector),
trasilol(cu rol
\ inhibitor), kalicreina, bradichinina( este cel mai important
vasodilatator local), sialogastrina(hormon local cu rol minor in
inhibitia de secretie gastrica acida), sialotonina(rol
vasoconstrictor dar slab), parotina(hormon local hipocalcemiant),
factorul hiperglicemiant(mai este numit proglucagonul salivar),
aglutinogene si aglutinine(anticorpi), se mai gasesc in cantitati
mici lipide, glucide, acid uric, uree, creatinina, lipaze-slabe,
fosfolipaze ,pseudocolinesteraze. Obs: se considera ca procesul
secretiei salivare este asemanator filtrarii glomerulare, adica el
consta intr-un proces de ultrafiltrare la nivelul acinilor
glandelor salivare, completat apoi de un proces de reabsorbtie si
secretie la nivelul canal elor salivare. Obs: Procesul de secretie
salivara necesita energie consumul a 5-9 kcal pt secretia de
repaus. Substratul energetic fiind reprezentat de glucoZR, deci se
consuJarsi miilt oxigen( consumul de oxigen pt secretia de rapaos
este de 6 ori mai mare pt muschiu! striat in repaus). Roluri: 1)
rol in pregatirea mecanica a bolului alimentar.
2) rol de solvent al unor nutreinti continuti de alimente.
3) rol in curatarea mecanica a cavitatii bucale.
4) ro! in digestie,(dar e minor fiind initiata degradarea
carbohidratilor, datorita interventiei ptialinei.
5) rol in vorbirea articulata.
6) rol in excretie(minor), eliminanduse: produsi de
catabolism(uree, acid uric), dar si substante toxice(sarurile de
plum
b, de mercur, introduce accidental in corp), virusuri (prin
picaturi pflugge, virusu} urliant care da oreionul, virusul mon
onucleozei infectioase), se elimina bacilul coh(transmite
tuberculoza), se transmite virusul poliomielitei(poliomielita).
7) rol anticariogen.
8) rol in termoreglare, dar este minor.
Reglarea secretiei salivare: se realizeaza in principal prin
mecanisme nervoase de tip reflex, conditionate sau necondit
ionate.
-Refle neconditionat!inaturale, mostenite)(Reflexul pus in
evidenta de pavlov): sunt determinate de introducerea alime
ntelor in cavitatea bucala, moment in care sunt stimulati
receptorii gustativi, mono-,preso-,termo-receptori. Stimulii po
miti de la receptorii gustativi din 2/3 anterioare ale limbii
ajuttg pe calea nv facialla centrul salivator din punte, de aid
fibrele efectoare merg catre gl subtAx.l~re si submandibulare.
Stimulii din 113 posterioara a Iimbi, pe calea nv glosofa
ringian, ajung la centrul salivator inf din bulb, de unde fibre
Ie merg la gl parotide.
Excitarea de tip parasimpatic cat si folosirea de
parasimpato~etice declanseaza 0 secretie bogata in ptialina.
Conco
mitent cu stimularea parasimpatica, se produce la niv
intraglandular eliminarea bradikininei care produce
vasodilatatie.
-
-Reflaxele conditionate (dobandite, invatate) se creaza in
momentul in care la stimulul neconditionat=mancarea se aso daza in
mod repetitiv un miros, un sunet, sau 0 imagine, dar aceeasi de
fieeare data. Daca asocierea nu mai are loc, in t imp se sterge
reflexul. Obs: Pe langa stimuli innascuti si cei dobanditi,
secretia suporta si influente cortieale (ex: 0 emotie inhiba
secretia sali vara).
Deglutitia reprezinta un lant de reflexe gratie carora bolul
alimentar format in cay bucala strabate faringele, esofaguI,
descchide cardia si patrunde in stomac. In timp ce in faringe
viteza e f mare-9m1s, apoi viteza seade dea lungul esofagu lui la
4m/s, progresiv mai mica in esofagul distal. Dpdv functional
deglutitia are 3 timpi: 1. Bucal, in care se formeaza bolul
alimentare care e imp ins din cavitatea orala in faringe, timp care
dureaza in functie de aliment: cel putin 0,2 s. Acest timpul este
voluntar initial, si apoi devine reflex involuntar. In realizarea
acestuia sun t implicati muschii limbii, masticatori, bolta
palatina, valul palatin. 2. Faringian: este eel mai scurt timp,
aproxO, I sec, involuntar, f important pt ca in acest timp se
inchid toote comunicar ile cu fosele nazale, laringele, lasand cale
libera numai eatre esofag. Noi cand inghitim nu repiram, timpul
deci se reali zeaza in apnee. 3. Timpul esofagian: rep trecerea
bolului alimentar prin esofag si in functie de consistenta lui,
dureaza in.medie 5-6 sec unde, viteza de deplasare a bolului fiind
mai mare in 213 superioare, si mai redusa in 1/3 distala a
esofagului.
Propulsia bolului alimentar este pusain evidenta cu substanta de
contrast si consta in evidentierea undelor peristaltice.
Exista 3 tipuri de unde peristaltice la nivel esofagian:
- primare, declansate de stlmularea receptorilor
bucofaringieni.
- secundare, dec1ansate de stimularea receptorilor mucoasei
esofagiene din dreptu] carjei aortice.
- terti are (=contractii locale, neregulate, asimetrice ca niste
dinti de fierastrau), apar in 113 distala a esofagului, in
gener
al ele sunt un indiciu de cancer esofagian, dar la batrani pot
fi fiziologice.
Cardia este un sfincter care impiedica reflexul gastroesofagian,
acest sfincter se deschide in mod normal cand presiune
-
Digestia gastrica Stomacul este organul digestiei in care
alimentele sufera transformari fizice si chimice, in urma carora
rezulta 0 masa semilichida, foarte acida, numita chim gastric. La
acest nive! se produc degradari partiale ale alimentelor, care sunt
pregatite astfel sa intre sub actiunea enzimeior ce intervin pe
tract digestiv. Stomacul in scopui implicarii in digestie secreta
sucul gastric. Sucul gastric e secretat de aprox 35 milioane glande
ale mucoasei gastrice. Zilnic sunt secretati 1200-1500ml suc
gastric. Sucul gastric este un lichid incolor, cu miros acid inte
pator, usor opalescent in functie de cantitatea de muscina
continuta. Densitatea 1006-1010, si un pH foarte acid intre 0,8-1,5
din cauza prezentei in suc a HCL Compozitie: 99% apa, 1 % reziduu
uscat( 0,6% substante anorganice; O,4%substante organ ice ).
-Substante anorganice: HCl, NaCI, KCI, Fosfati de Ca si Mg, Cationi
(de Na Ca Mg K-toti acesti ioni se gasesc in sucu I gastric in
cantitati mult mai reduse decat in plasma, cu 0 singura exceptie,
concentratia ionilor de K e de 4 ori mai rna re decat in plasma),
Anioni (CI, Carbonat, Fosfat). HCI: este secretat activ de celulele
oxintice ale glandelor gastrice din regiunea fundica cat si din reg
corpului gastric. Obs: s-a demonstrat ca celulele
oxintice(parietale), prezinta un sistem canalicular intracelular
asemanator RE. Aceste c analicule delimitate de membrane fine sunt
permeabile unidirectional pentru ionii de H si Cl. In interiorul
acestor canal
\. icule pH este intens acid, in timp ce extracanalicular dar in
celula oxintica pH e 7,2. Deci rezulta ca HCI, componenta
principala anorganica a sucului gastric, se sintetizeaza din ioni
de CI si H secretati activ intracanalicular. In celulele 0 xintice
se sintetizeaza permanent din C02 si H20 Acidul Carbonic, care in
prezenta anhidrazei carbon ice disociaza in ioni de H care vor fi
secretati activ intracanalicular si ioni carbonat. ionul carbonat
trece din celule in sange unde va fi schimbat pe un ion de Ci, care
va intra pasiv in celula oxintica(ionii de clor rezuita din
disocierea clorurii de sodiu), si apoi vor fi secretati activ
intrac;jlil~;: t'nd~ se vor intalnii cu ionii de H si vor sintetiza
astfel HCI. Ionii carbonat ramasi in sange, rezultati in urma
disocierii acidului carbonic sischimbati pe ioni de clor, vor
realiza in sange combinatia cu ionii de sodiu. Obs: in perioadele
de digestie gastrice, cu cat se va sirftetiza mai mult HCI,
implicit va, scadea pH sucului gastric, si cu atat se va forma 0
cantitate mai mare de bicarbonat de sodiu si va creste pH sanguin.
Obs: s-a constatat ca la animal~e hranite numai cu fierturi, care
prin fierbere pierd clorura de sodiu, din cauza saraciei de clor,
si sinteza de HCI este deficitara, deci si pH gastric va fi peste
1,5 si digestia va fi deci deficitara, neavand HC!. Rolurile HCl in
digestie: 1. Activeaza pepsinogenul in pepsina(cea mai importanta
enzima proteolitica), creand astfel un mediu optim celorlalte
enzime. 2. Realizeaza combinatii cu proteinele alimentare, formand
acid albuminele, forma mult mai usor digerabile. 3. Produce
hidroliza acida a polizaharidelor si degradarea hemicelulozelor
vegetale. 4. Favorizeaza precipitarea caxeinogenului din lapte,
favorizand digestia. 5. Favorizeaza evacuarea eontinutului gastric=
stimuleaza funetia peristaltica a stomacului. 6. Stimuleaza toate
seeretiile subiacente stomaeului. (pe tract digestiv) 7.
Favorizeaza transformarea fierului ferie(Fe+3) in fier feros(Fe2+)
care este forma absorbabila. 8. Impiedica inmultirea gennenilor
care ajung accidental in stomac odata eu alimentele.
-Substantele organ ice sunt reprezentat de enzime, mucus, si
factorul intrinsec.
Enzimele: pepsina, labfermentul, lipaza gastrica, catepsina,
gelatinaza, ureaza, anhidraza carbonica, lizozimul.
Pepsin a: este cea mai importanta enzima proteolitica pe tract
digestiv, secretata de celulele principale(peptice), ale glan
delor gastrice, initial fiind secretata sub forma inactiva-
pepsinogen, care va fi activat intragastric de HCI sau de catre
pepsina insasi aetivata anterior- prin mecanism
autoeatalitic.
Obs: pepsinogenul este sintetizat in perioadele din repaus
digestiv si depozitat in granulele intracelulare de zimogen. S.
a obs ca 0 foarte mica parte din zimogen e descarcata in plasma,
de unde se elimina la nivel renal prin urina sub forma
de uropepsinogen.
-
Forma activa a pepsinogenului necesara perioadei de digestie
actioneaza la un pH optim de actiune de aproximativ 1,5. (Fiecare
enzima are pH optim specific al acesteia!) Pepsina actioneaza
asupra substantelor proteice, asupra carora a act ionat anterior
HCI transformandule in acid albumine. In urma actiunii pepsinei
degradarea merge pana la peptone. Obs:cresterea pH gastric peste 3,
duce la inhibarea activitatii pepsinei, iar cresterea peste 5 duce
la inactivarea sa total a Catepsina: enzima proteolitica cu pH de
actiune intre 3-5,la adult nefiind activa, in schimb la sugar da.
Labfermentul(sau chimozina sau renina gastrica): secretata sub
forma inactiva de prolabferment, fiind activata de HCI. PH optim e
4- 4,5, deci e inactiv la adult, in schimb activ la sugar, unde
produce coagularea laptelui(transformarea cas einogenului solubil
in paracaseina care in prezenta caJciului se transforma in
paracaseinat de calciu), fiind astfel inceti nita evacuarea rapida
a laptelui din stomac. Lipaza gastrica: secretata de celule
principale, pH intre 4-5 deci inactiva la adult, dar la sugar e
activa, determinand hid roliza grasimilor emulsionate din lapte.
Anhidraza carbonica: rol important in sinteza acidului carbonic din
C02 si H20. Se gaseste in sucul gastric numai dat orita
dezintegrarii fiziologice a celulelor epiteliale superficiale din
mucoasa gastrica. Mucina: secretata in aproape toate segmentele
mucoasei gastrice. Este 0 glicoproteina, intrand in compozitia
mucusulu ice acopera suprafata mucoasei gastrice si 0 apara,
protejand.o de agresiuni(mecanice, termice, chimice). Factorul
intrinsec Castle: este 0 glicoproteina secretata de mucoasa antrala
si fundica, glicoproteina absolut necesara a bsorbtia vitaminei
B12. Motiv pt care vitamina B12 insasi a fost numita factorul
extrlnsec Castle. Din pacate acest fact or intrinsec este
termolabil, fiind distrus la temperaturi in jur de 70 de grade.
Factorul intrinsec e inactivat chiar de enzi me proteolitice:
pepsina tripsina. Este secretat ca si HC] de catre celula
oxintica(parietaJa). Celulele peptice secreta enzimele. Pe langa
enzime, mucina, factor intrinsec, in sucul gastric se mai gasesc
imunoglobuline M, G si in cantitati mult mai mari decat in plasma
imunoglobulinele care se gasesc in to ate secretile anume
imunoglobulinele A.
Reglarea secretiei gastrice: este totdeauna conditionata de
cantitatea si calitatea elementelor digerate( cea mai bogata
secretie gastrica este declansata de ingestia de came, si cea mai
saraca declansata de fainoase) .
. Pavlov a identificat 3 faze ale secretiei gastrice:
-cefalica(ce incepe inainte ca alimentele sa ajunga in stomac),
-gastrica( ce incepe in momenttil cand alimentele au ajuns in
stomac), -intestinala(ce incepe odata cu patrunderea chimului
gastric in duoden).
1) Faza cefalica: incepe inainte ca alimentele sa fi ajuns in
stomac si are la baza reflexe neconditionate (declansate de
stimularea receptorilor gustativi din cavitatea bucala, in momentul
introducerii alimentelor, receptori de la care informatiile sunt
transmise catre cenrtii gastro-secretori din bulb, iar de la acesti
centri, impulsurile se transmit carte glandele gasrice,
stimulandu-Ie secretia:::: excitare de tip parasimpatic) In timpul
acestei faze, ca urmare a simularii parasimpatice si dupa 0 scurta
perioada de latenta, de 5-10 min, apare secretia gastrica, in
cantitate mica ce reprezinta aproximativ 5-10% din secretia gasrica
totala zilnica. Acest suc gastric se numeste suc de apetit. Obs: pe
langa reflexele neconditionate, in aceasta faza, se inchid si
reflexe conditionate, declansate de stimuli externivederea, mirosul
unor alimente pot duce la dec)ansarea secretiei sucului de apetit.
Indiferent de tipul de reflex inchis, conditionat sau
neconditionat, faza cefalica este importanta, deoarece reduce
timpul digestiei gastrice, el existand in stomac inaintea
patrunderii alimentelor.
2) Faza gastrica: incepe in timpul patrunderii alimentelor in
stomac: aceasta faza este reglata prin mecanisme neuroumorale si in
aceasta faza este secretata 0 canitate importanta - 75% din
cantitatea totala ziln!ca de suc gastric. Mecanisrnul nervos de
control are la baza reflexe neconditionate, dec1ansate de simpla
distensie mecanica a stomacului. S-a demonstrat exeprimental ca
introducerea unei