1 FIŞĂ DE COMUNITATE ITALIENI DATE GENERALE ŞI ISTORIE SOCIALĂ Preambul Evoluția migrației (dialog cu T. Busini – semnalat în text T.B., antreprenor, 5 ani experiență în Confindustria). Migrația italiană s-a desfășurat în etape, fiecare ciclu de migrație măsurându-se de la 5 la 7 ani. Până în 1995 au venit la început firme mici, fragmentate, dezorganizate, zona Timișoara, firme cu capital sub 30000 $, industrie ușoară, persoane cu puține cunoștințe despre dreptul muncii, unele persoane care aveau probleme în Italia, firme puțin competitive în Italia, multe în 2008 au închis, antreprenorii au „fugit” de la Timișoara la Chișinău. În perioada 2000-2006 s-au localizat firme mari, expați corporatiști, au adus bunăstare, în general localizați în zonă Cluj (în afara de București). Primul val de antreprenori a fost constituit din „persoane care credeau ca știu tot, le plăcea să comande, cu puține cunoștințe manageriale, firme dezorganizate. După criză au rămas cei cu bani sau ce cu management bun.”, explică T.B. Lumea textilelor este o lume aparte, prima firmă româno – italiană, și anume, Rifil, s-a constituit în perioada 1971-1973, și reprezintă un pol de excelență, dar există și multă industie tip lohn care a migrat spre alte zone mai ieftine în perioadă 2009-2010. Migrația italiană poate fi separată astfel în trei etape: “În 2010 s-a finalizat o etapă de delocalizare; în perioada 2010-2014 – faza de internaționalizare, în timp ce, în prezent, trecem printr-o perioadă de consolidare într-un sistem cu o economie reală, cu valoare adăugată.”, continuă T.B. cu explicațiile. Odată cu Erasmus 2008 prin programele de tutoriat și study abroad, s-a schimbat imaginea Bucureștiului ca destinație de emigrare, din emigrare pentru afaceri, persoane mature, în emigrare și pentru tineri, noi profesioniști. T.B. declară că „Bucuresti este acum o capitală europeană, cu economie reală, pentru cei care lucrează, iar acum au venit tinerii pentru studii și distracție.” Descrierea generală a comunităţii Practic, din punct de vedere istoric, putem vorbi de mai multe tipuri de comunități: comunitatea veche (minoritate națională cu organizații la nivel territorial, etnici) și comunitățile
19
Embed
FIŞĂ DE COMUNITATE - newminorities.com · FIŞĂ DE COMUNITATE ... “Emigrantul – pleacă pentru oportunitate, necesitate, dar și din dorința și voința de a face ceva.”,
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
FIŞĂ DE COMUNITATE
ITALIENI
DATE GENERALE ŞI ISTORIE SOCIALĂ
Preambul
Evoluția migrației (dialog cu T. Busini – semnalat în text T.B., antreprenor, 5 ani experiență
în Confindustria).
Migrația italiană s-a desfășurat în etape, fiecare ciclu de migrație măsurându-se de la 5 la 7 ani.
Până în 1995 au venit la început firme mici, fragmentate, dezorganizate, zona Timișoara, firme
cu capital sub 30000 $, industrie ușoară, persoane cu puține cunoștințe despre dreptul muncii,
unele persoane care aveau probleme în Italia, firme puțin competitive în Italia, multe în 2008 au
închis, antreprenorii au „fugit” de la Timișoara la Chișinău.
În perioada 2000-2006 s-au localizat firme mari, expați corporatiști, au adus bunăstare, în
general localizați în zonă Cluj (în afara de București).
Primul val de antreprenori a fost constituit din „persoane care credeau ca știu tot, le plăcea să
comande, cu puține cunoștințe manageriale, firme dezorganizate. După criză au rămas cei cu
bani sau ce cu management bun.”, explică T.B.
Lumea textilelor este o lume aparte, prima firmă româno – italiană, și anume, Rifil, s-a
constituit în perioada 1971-1973, și reprezintă un pol de excelență, dar există și multă industie
tip lohn care a migrat spre alte zone mai ieftine în perioadă 2009-2010.
Migrația italiană poate fi separată astfel în trei etape:
“În 2010 s-a finalizat o etapă de delocalizare; în perioada 2010-2014 – faza de
internaționalizare, în timp ce, în prezent, trecem printr-o perioadă de consolidare într-un sistem
cu o economie reală, cu valoare adăugată.”, continuă T.B. cu explicațiile.
Odată cu Erasmus 2008 prin programele de tutoriat și study abroad, s-a schimbat imaginea
Bucureștiului ca destinație de emigrare, din emigrare pentru afaceri, persoane mature, în
emigrare și pentru tineri, noi profesioniști. T.B. declară că „Bucuresti este acum o capitală
europeană, cu economie reală, pentru cei care lucrează, iar acum au venit tinerii pentru studii și
distracție.”
Descrierea generală a comunităţii
Practic, din punct de vedere istoric, putem vorbi de mai multe tipuri de comunități:
comunitatea veche (minoritate națională cu organizații la nivel territorial, etnici) și comunitățile
2
noi, business, expați, stagiari-București și teritoriu în funcție de localizarea afacerilor –
minorități expat după ’89 (dar sunt și câteva pe filatură-fibre dinainte de ’89).
În continuare ne vom referi la comunitățile noi constituite din antreprenori, profesioniști,
expați, artiști. “Comunitatea italiană – comunitate mică cu control social, dacă decizi să faci
parte din ea.”, așa cum o numea T.B.
Forme de comunitate
În București se diferențiază comunități de business și de expat, zonă centru-dreapta, în
general localizate în afara centrului orașului, cu enclave de locuire în zona Băneasa-Otopeni, de
obicei comunități închise. Sunt comunități de maxim 20-25 persoane cu nucleu de 10-15
constanți. Sunt adesea grupuri de italieni și prieteni ai prietenilor care pot fi de alte naționalități,
colegi de birou, și de aici și comunicarea cu localnicii. Există o deschidere mai mare din partea
antreprenorilor pentru crearea de comunitate în care să fie incluși și localnici, însă în ultimii 2-3
ani, datorită „cresterii calității expatilor” lor, s-au reorientat către proprii conaționali.
Sunt și comunități de italieni profesioniști, orientare mai de centru-stânga, de asemenea
comunități închise cu maxim 15-20 persoane. în general, cine este mai vechi în comunitate îi
strânge în grup pe nou-veniți. Au legături formale cu Ambasada.
„Desi nu vor să o spună, italienii se structurează pe grupuri în funcție de status-ul social.
Modul în care își construiesc grupurile de aici este o consecință a modului în care sunt
separate pe regiuni și în Italia. Italienii se diferențiază pe regiuni, trăiesc dialectul.”, declară
unul dintre intervievați. „Italienii joacă un rol social, «recita un rol». Există o doză de
autostimulare socială, de teatralitate a fiinitei și o nevoie de autoconvingere «suntem buni».”,
continuă acesta. „In general italienii nu sunt cooperanți, este complicat să îi pui împreună, le
place să fie soliști, sunt calați pe ideea de familie.”, a încheiat T.B.
Date demografice
La sfârșitul primului trimestru al anului 2015, din totalul de 101.095 cetăteni străini, aflați
pe teritoriul României, 59.085 provin din state terțe (cei mai mulți din Moldova 9.939, Turcia
8.743, China 7.409) și 42.010 din state membre UE, SEE și Confederația Elvetiană (Italia 11.572,
Germania 5.205, Franța 4.424).
Principalele scopuri pentru care străinii și-au stabilit reședința pe teritoriul României sunt
conexe dreptului la unitatea familiei (reîntregirea familiei, membri de familie ai cetătenilor
români, UE sau SEE), la educație, angajare în muncă sau stabilirea permanentă pe teritoriul
tării noastre.
Cea mai mare parte a străinilor care și-au stabilit reședința temporară sau permanentă pe
teritoriul României preferă să locuiască în zonele dezvoltate din punct de vedere economic.
Municipiul București a atras aproape o treime din cei peste o sută de mii de străini din România
3
și ocupă primul loc. Sunt preferate marile centre universitare unde studiază un număr de peste
15.000 de persoane, ceea ce arată că țara noastră rămane un centru de educație important.
(sursă date Inspectoratul General pentru Imigrări din cadrul Oficiului Român pentru Emigrări)
Conform datelor Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, numărul străinilor pe
piață muncii în România este de peste 14.000 de persoane din care peste 900 italieni
înregistrați.
Tipuri de migranți și comparații 1990-2015
„Atunci, italienii care veneau în '95 ereu de tot felurile. Disperați... fugiți de acasă. Au venit
în România pentru că au avut ceva bani... Au dispărut în calea evoluției... Pentru că am văzut că
majoritatea aveau probleme din astea cu justiție în Italia, sau erau aventurieri din astea... Acum,
cumva, calitatea medie a crescut. Păcat că ne-a stricat imaginea destul italienii care au fost aici
înainte (râde). Ce să faci?!”, ne-a spus G.D.
Dimensiunea comunității – date oficiale și neoficiale
Comunitățile/grupurile de business
Pe baza datelor furnizate de Registrul Național al Comerțului, la finalul lui 2014 erau
înregistrate în România peste 37.029 firme (18.434 active) cu capital Italian, 19.2% din totalul
firmelor cu capital străin înregistrate în România, cu un capital social de aproximativ 1,85
miliarde euro (locul șapte în clasamentul investitorilor).
Noile investiții italiene din 2014 demonstrează orientarea către noi sectoare care în mare
parte beneficiază de importante finanțări internaționale, în special din partea UE. Este vorba
despre sectorul mașinilor și echipamentelor, materialelor de construcții, a bunurilor de consum
în general și al serviciilor.
În București sunt localizate peste 3.700 de firme cu capital Italian, peste 21% din totalul
firmelor existente pe teritoriul României.
Respondenții au menționat peste 15.000 de persoane italiene în teritoriu și peste 1.000
în București din cercul direct de cunoștințe.
Comunitățile/grupurile profesioniști, salariați
Statistic sunt numărați peste 2.500 de cetățeni italieni prezenți de peste un an în
România. Nu sunt astfel luați în calcul stagiarii care sunt prezenți sub 12 luni și angajații
pendulari. Ca număr de angajați cu carte de muncă în România, Italia deține aproape 9% din
numărul total de străini.
Comunitatea de business și cea de profesioniști sunt separate. Respondenții din
comunitatea artiști, profesioniști menționează faptul că nu au legături (sau au legături
tangențiale) cu comunitatea de afaceri și cu cea instituțională (Ambasada).
4
"Da. Da... nu am rapoarte personale, numai cu o persoană care muncește la Ambasadă, cu care
am și un raport mai personal... de prietenie. în general, dacă pot să fac un comentariu, nici nu
prea apreciez... să zicem... nu with regard to institution, embassy și Institutul Cultural, dar, în
general, este da, o comunitate mare, dar multe persoane italiane care stau aici pentru business...
dar, din experientă am și... m-am și hotărat că sunt foarte omogeni, ne-a șpul I.L. Ea a
continuat: „Da. (după o pauză) Este o arogantă intrinsecă și chestia asta mă pune... mi-e cam
rușine când mă găsesc în situațiile în care mi-e rușine de ce aud sau de ce văd și atunci prefer să
nu am nicio legătură cu aceste situații, numai când trebuie."
De asemenea, A.S. a declarat: “Nu sunt în contact cu comunitatea de business, sunt în contact