1
Conceptul de finante
Aparute pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, si
anume, n perioada de trecere de la ornduirea gentilica la ornduirea
sclavagista, finantele, strns legate de istoria statului si
dreptului, nsotesc pe scena istoriei, att institutia statului, ct
si institutia dreptului, utiliznd banii si formele valorice n
procesul repartitiei produsului social.
Este de presupus ca finantele vor disparea de pe aceasta scena n
momentul n care existenta lor nu va mai fi utila societatii.
Evolutie termenului de finante se poate prezenta succint
astfel:
- origine limba latina
1. finare * sens general:
- a termina
- a ncheia* sens restrns:
- a aranja o afacere
- a solutiona un diferend prin mijlocirea banului
2. financia - a ncheia o tranzactie patrimoniala prin plata unei
financia pecuniaria sume de bani.
3. finis - n sensul de termen de plata ; utilizat de romani
;
4. ficusus - avea sensul de cos n care se depuneau darile
ncasate ;
5. hommes de finances pentru a denumi - arendasii de impozite
;
6. financiers (sec.al XV-lea) - persoanele care ncasau
Franta impozitele regelui ;
a. finance (sec.al XVI-lea) suma de bani ;
b. les finances (sec.al XVI-lea) gospodaria publica, patrimoniul
statului ;
La ntrebarea "ce sunt finantele?" specialistii, de-a lungul
timpului, au sustinut pareri diferite:
- unii au sustinut ca finantele sunt fonduri banesti la
dispozitia statului;
- altii au considerat ca finantele sunt numai mijloace de
interventie a statului n economie;
- dupa parerea altora, finantele ar fi numai metode de
gestionare a banului public;
- alti specialisti au sustinut ca finantele sunt numai un act
juridic, respectiv un act la dispozitie statului prin care acesta
si constituie fonduri de resurse financiare in procesul repartitiei
produsului intern brut.
Conceptiile despre finante au evoluat de-a lungul timpului,
evidentiindu-se drept conceptii distincte, specifice celor doua
etape de dezvoltare din istoria societatii omenesti ntre secolele
XVIII si XX.
1.1.1. Conceptiile clasice caracteristici :
- conceptul are caracter juridic;
- specific epocii "statului jandarm";
- reflecta doctrina liberala predominanta n perioada
capitalismului ascendent ;
- scopul: evitarea oricaror interventii ale statului n economie
pentru a nu influenta initiativa privata, libera concurenta,
actiunea legilor obiective ale pietei;
- statul trebuie sa-si ndeplineasca atributiile numai n
domeniile urmatoare:
- mentinerea ordinii interne;
- apararea nationala;
- ntretinerea de relatii diplomatice cu alte state;
- sarcinile finantelor publice erau:
- asigurarea resurselor financiare pentru ntretinea si
functionarea institutiilor publice;
- caracterul neutru al impozitelor si mprumuturilor pentru a nu
modifica relatiile socialeconomice;
- asigurarea echilibrului bugetar, deficitul fiind acceptat cu.
titlu de exceptie, nu de regula.
Sinteza principiilor conceptiei liberale este:
- impozitele sunt un rau (influenteaza procesul reproductiei si
afecteaza acumularea de capital productiv), dar unul necesar,
pentru ca asigura resursele financiare publice pentru finantarea
cheltuielilor societatii;
- impozitul cel mai bun:
- presupune un efort mic al contribuabilului;
- are n vedere posibilitatile contribuabilului;
- nu este arbitrar, ci cunoscut anterior;
- veniturile bugetare:
- sa acopere anual cheltuielile publice;
- apelarea la emisiunea baneasca sa fie foarte rar
utilizata;
- sa nu se apeleze la mprumuturi;
- sa nu se contracteze mprumuturi pentru scopuri
neproductive;
- cheltuielile publice:
- reduse la minim;- sa acopere numai costurile institutiilor si
lucrarilor publice strict necesare n societati si pe care piata nu
le poate furniza.
1.1.2. Conceptia moderna, interventionista, caracteristici:-
conceptul are caracter
1. economic
2. sociologic;
- specific perioadei "statului providenta" sau "statului
bunastarii";
Autoritatea publica are urmatoarele sarcini:
- sa influenteze procesele economice;
- sa corecteze evolutia ciclica;
- sa previna crizele economice;
- sa limiteze efectele negative ale crizelor;
- sa acorde subventii, alte facilitati ntreprinderilor
private;
- studierea mijloacelor de interventie a statului n economie cu
ajutorul veniturilor si al cheltuielilor.
De-a lungul etapelor parcurse de istoria societatii omenesti,
finantele s-au concretizat sub forma relatiilor sociale, de natura
economica, n strnsa legatura cu repartitia produsului social,
contribuind la ndeplinirea functiilor interne si externe ale
statului.Activitatea societii omeneti se nfieaz ca un complex de
aciuni i relaii pe care le promoveaz participanii, adic subiecii
acestei activiti, respectiv indivizii, grupurile de indivizi sau
instituiile ce-i reprezint n ansamblul lor sau pe comuniti definite
dup diferite criterii. Aceast activitate se concretizeaz n procese
formative (fabricarea unui bun, culegerea unei informaii,
efectuarea unui serviciu, crearea unei opere de art sau tiinifice
etc.) i n fluxuri de transfer exprimnd, n general, dorina fiecrui
participant de a-i satisface nevoile de consum, de a-i asigura i
mbunti existena. Derularea unui proces formativ presupune existena
unor mijloace pe care iniiatorul acestui proces le folosete n
scopul elaborrii, construirii obiectului (bun, serviciu, informaie)
pe care el i-a propus s-l obin. Mijloacele se pot afla n
patrimoniul subiectului sau, de cele mai multe ori, trebuie
constituite pe seama unui flux de transfer. Obiectul fluxului de
transfer l formeaz chiar bunurile, serviciile, informaiile etc. pe
care le-au construit subiecii activitii sociale. Att aceste
obiecte, ct i mijloacele utilizate pentru producerea lor pot fi
exprimate att fizic, material, ct i valoric, bnesc.
Aspectul bnesc al acestor procese i fluxuri s-a emancipat, s-a
individualizat pe msura evoluiei activitii sociale i a generat
relaii de un anumit tip, numite relaii bneti, n sfera crora se
includ i relaiile financiare. Procesul de emancipare a acionat i n
legtur cu relaiile financiare, care au devenit obiect de studiu
distinct, concretizat n tiina finanelor, component a grupului de
tiine cunoscute sub numele de tiine economice.
Finanele reprezint tiina constituirii i administrrii mijloacelor
bneti la dispoziia unui agent economic sau stat pentru ndeplinirea
obiectului su de activitate, a funciilor i sarcinilor sale.Relaii
financiare
Iniiatorul unui proces formativ dispune, numai ca excepie, n
forma lor fizic, material, de toate mijloacele necesare derulrii
respectivului proces. Cel mai adesea dispune doar parial sau deloc
de mijloacele necesare n chiar forma fizic, material cerut n mod
expres de procesul respectiv. De pild, un fermier nu dispune, cel
mai adesea, de grul necesar pentru smn, chiar dac el a produs gru i
nainte. Boabele pentru smn trebuie s aib anumite caliti i s fie
tratate ntr-un anumit fel pentru a rspunde exigenelor unei anumite
utilizri. De aceea, fermierul trebuie s-i procure astfel de boabe,
trebuie s-i constituie acest mijloc necesar derulrii activitii
sale.
n relativ numeroase cazuri, iniiatorul dispune doar de mijloace
bneti sau (li se mai spune n mod curent) financiare, cu care el i
poate constitui, n baza unui flux de transfer, mijloacele n forma
fizic de care are nevoie. O astfel de constituire de mijloace
genereaz ntre parteneri relaii bneti.
n majoritatea cazurilor, iniiatorul dispune doar parial de
mijloace, att n forma lor material expres necesar, ct i bneti. El
are ns o experien i are voina de a ncepe un proces formativ. n
astfel de cazuri, parteneriatul su cu ali ageni economici include i
completarea mijloacelor bneti insuficiente. O astfel de constituire
de mijloace genereaz ntre parteneri relaii financiare, n sfera
Carora se includ i cele generate de raporturile cu statul.
Relaiile financiare sunt relaii bneti de repartiie a produsului
global sau a componentelor sale, relaii reprezentnd transferuri
monetare, n dublu sens, ntre buget i firme sau ntre firme.
Sfera relaiilor bneti o include pe cea a relaiilor financiare,
deoarece relaiile bneti presupun contraprestaia, nu necesit neaprat
un instrument legal de reflectare sau o baz legal generatoare i nu
au neaprat sau de regul un caracter de continuitate. De exemplu,
achiziionarea de ctre o antrepriz de construcii a unei cantiti de
ciment contra cost pltibil pe loc arat existente contraprestaiei
(care n acest caz este direct i imediat), considerat de ambii
parteneri echivalent, deoarece afacerea nu s-ar mai fi fcut dac
unul din ei avea rezerve. Vnzarea se poate face sau nu pe baza unui
contract (instrumentul legal), dar este prea puin probabil ca ea s
fi fost generat de legislaia curent: constituie, cod civil, o lege
ordinar, o hotrre de guvern etc. De asemenea, nimic nu ndreptete
vreuna din pri (cumprtor, vnztor) s pretind sau s spere ca un
astfel de aranjament s devin perpetuu sau mcar s se
repete.Caracteristicile relaiilor financiare sunt:
a) Relaiile financiare sunt parte a relaiilor economice.
Apartenena relaiilor financiare la sfera celor economice este
determinat de faptul c sunt suportul bnesc al unor raporturi ntre
proprieti i modific patrimoniul partenerilor sau cel puin structura
acestuia. De exemplu, firma A achit la finele lunii consumul de
energie electric. O astfel de relaie are de regul caracter de
continuitate. Consumul s-a fcut treptat, dar permanent, iar
achitarea contravalorii sale se face ulterior, ceea ce presupune
generarea unei obligaii a firmei A ctre furnizorul de energie, adic
o obligaie care nu se stinge imediat. Pe de alt parte, cei doi
parteneri sunt subieci de drept distinci, n baza autonomiei lor
economice, exprimat prin proprietatea fiecruia asupra propriului
patrimoniu, proprietate recunoscut i garantat de ctre stat. n
sfrit, plata efectuat de firma A modific volumul i/sau structura
patrimoniului fiecruia dintre parteneri. n ce-l privete pe A, se
produce o modificare de structur a patrimoniului: se reduc
mijloacele bneti disponibile, dar se mrete corespunztor valoarea
produselor finite sau a produciei n curs de fabricaie; adic n
componena activelor circulante, rmase la acelai volum, se micoreaz
componenta mijloace bneti i se mrete componenta stocuri. n ce-l
privete pe furnizorul de energie, patrimoniul su crete cu profitul
inclus n tariful energiei i se produce i o modificare de structur
deoarece componenta rezultate se mrete, crescnd ponderea ei n total
patrimoniu (volumul celorlalte componente ale patrimoniului nu s-a
modificat).
b) Relaiile financiare au loc organizat, adic pe baz legal i de
regul cu caracter de continuitate.
Cnd bugetul de stat este parte, atunci legea stabilete:
obligativitatea, cuantumul i termenul ce caracterizeaz respectiva
relaie. De exemplu, legea privind impozitul pe profil stabilete c
toi agenii economici care obin profit din activitatea pe care o
desfoar sunt obligai s plteasc un impozit de 16%, efectund vrsminte
lunare cu regularizri trimestriale i anuale.
Cnd bugetul de stat nu este parte, atunci legea precizeaz doar
cadrul i condiiile creerii obligaiei, urmnd ca partenerii s
stabileasc cuantumul i termenul, n acest context definit de lege.
c) Relaiile financiare au efecte cu caracter definitiv.
Aceast caracteristic exprim faptul c, odat transferul financiar
efectuat, modificarea de structur a patrimoniului este, n
principiu, ireversibil i, de asemenea, suma transferat nu se mai
poate rentoarce la partea care a efectuat transferul. De exemplu,
dac se mrete capitalul social al unei firme pe seama fondului su de
rezerv, noua structur a capitalului propriu nu se va mai reface,
dect ca excepie, i numai n timp, prin vrsminte periodice din profit
n fondul de rezerv, care, treptat, va putea ajunge din nou la
ponderea pe care o avea n momentul transferului presupus mai sus.
Pe de alt parte, plata de ctre un contribuabil a impozitului
prevzut de lege este definitiv, n sensul c respectiva sum nu mai
poate fi returnat pltitorului.
d) Relaiile financiare presupun, n principiu, transferuri bneti
fr contraprestaie direct i imediat i fr titlu rambursabil.
Aceast caracteristic presupune c cel ce transfer nu poate
pretinde contraprestaii directe i imediate i nici restituirea
sumelor. n exemplul despre creditul comercial este evident c firma
A nu poate pretinde restituirea contravalorii energiei electrice
consumate, dar nici furnizorul de energie nu poate pretinde
contraprestaie (plat) imediat. n cazul plii impozitelor, ca i n
cazul operaiunilor de asigurare exist contraprestaii cu caracter
indirect i mijlocit (condiionat), prevzute fie ntr-un context legal
mai general, fie printr-un contract expres intervenit ntre pri.
Pltitorii de impozite creeaz statului resurse financiare cu care
acesta i ndeplinete funciile sale. n virtutea acestui fapt, ca i a
nelesului i obiectivului funciei sociale a statului, de exemplu, ei
pot pretinde, n msura n care ndeplinesc unele condiii, s
beneficieze de nvmnt general gratuit pentru copiii lor sau de alte
servicii sociale gratuite presupuse de funciile statului. n cazul
operaiunilor de asigurare, ntre pri se ncheie un contract care
prevede obligaiile acestora, iar pentru asigurator condiiile n care
se nate obligaia lui de a plti asiguratului anumite sume de bani.
Contraprestaia pltibil de asigurator este condiionat de producerea
riscului menionat n contractul de asigurare, dar nu este condiionat
de numrul de rate de asigurare pltite sau de ponderea sumei
acestora n valoarea estimat a riscului produs.
Relaiile financiare pot fi publice sau private, dup cum statul
apare n cadrul lor ca autoritate public sau nu. De pild, o
societate comercial cu capital de stat este parte ntr-un credit
comercial i ntr-un contract de asigurare. Relaiile financiare
nscute n acest caz fac obiectul finanelor private, ntruct statul
apare aici ca un agent economic oarecare. n acelai mod sunt tratate
i relaiile financiare ce apar n legtur cu proprietatea public a
statului i cu proprietatea sa privat.
Manifestate ca relatii economice aparute n procesul repartitiei
produsului intern independent de vointa si constiinta oamenilor,
finantele fac parte din baza economiei societatii.Finanele
private
Componenta privat a finanelor are n vedere constituirea i
gestiunea resurselor necesare agenilor economici pentru realizarea
obiectului lor de activitate n condiii normale de profitabilitate.
Caracteristica de normalitate este efectul acceptrii de ctre
agentul economic a unui ctig pe care el l consider satisfctor
pentru a-i continua activitatea. n teoria modern a finanelor, acest
ctig este interpretat i ca o recompens destinat agentului economic
pentru asumarea riscului de a-i fi angajat resursele n activitatea
pe care o desfoar. n acest sens, apare problema arbitrajului, adic
a opiunii ntre variante. Problema este definit, n contextul
menionat, ca o alegere ntre variante ctig - risc, referitoare la
modalitatea de utilizare (investire, plasare) a resurselor
financiare disponibile la un moment dat.
Teoria finanelor a dezvoltat dup 1950 o mulime de probleme de
mare interes pentru participarea eficient a agenilor economici pe
piaa financiar, multe din acestea fiind azi numite (definite ca)
teorii. Dintre acestea, menionm pe cele mai renumite prin
contribuia la dezvoltarea finanelor ca tiin, dar i prin impactul
practic deosebit n fundamentarea deciziei i comportamentului
agenilor economici pe piaa financiar.
a) Teoria portofoliului, creat de Henry Marcovitz n anii '50 i
publicat n articolul Portofolio Selection (Journal of Finance, vol.
7, nr. 1, martie 1952) i n lucrarea Portofolio Selection: Efficient
Diversification of Investments, New York, Willey, 1959
Contribuia major a acestei teorii la dezvoltarea de fond i
pragmatic a finanelor const n aceea c n decizia financiar se ia n
considerare n mod sistematic covariana preurilor marii majoriti a
activelor financiare. Un operator raional, atunci cnd constituie un
portofoliu de active financiare, trebuie s in seama de implicaiile
unui titlu oarecare asupra optimalitii portofoliului,
diversificndu-l pe acesta din urm pe seama unui arbitraj ntre risc
i rentabilitate, astfel nct portofoliul format s rspund cel mai
bine situaiei concrete de pe pia, ca i obiectivelor
investitorului.
b) Modelul preului de echilibru pe piaa financiar, elaborat de
William Sharpe i publicat n articolul A Simplified Model for
Portofolio Analysis (Management Science, vol. 9, nr. 1, ianuarie
1963) i n lucrarea Portofolio Theory and Capital Markets, New York,
McGraw Hill, 1970
Modelul lui Sharpe este cunoscut sub numele de modelul CAPM
(Capital Asset Pricing Model) sau MEDAF (Modle dvaluation des
actifs financiers) i are ca obiect determinarea preului de risc pe
care se bazeaz analiza valorilor mobilare i evaluarea performanelor
administrrii averii. Concluzia teoriei dezvoltate de Sharpe este c,
pe o pia concurenial, riscul este cel ce se remunereaz i c acesta
nu poate fi eliminat prin diversificarea plasamentelor, adic a
structurrii diversificate a portofoliilor de active. Acest risc
nediversificabil este msurabil prin procedee statistice (varian,
dispersie) i este intrat n limbajul curent sub numele de
coeficientul beta. Chiar dac uzul acestui coeficient nu reprezint
soluia infailibil a ctigului pe piaa financiar, modelul CAPM rmne
totui pn azi abordarea fundamental cea mai convingtoare n problema
portofoliilor i a pieei financiare. Ipoteza eficienei acestei piee,
pe care de altfel este fondat modelul, continu s nu fie unanim
acceptat, fiind obiect de controvers ntre susintorii analizei
financiare fundamentale i adepii analizei tehnice.
c) Teoria structurii financiare i a politicii de distribuire a
profitului, elaborat de Merton Miller i Franco Modigliani (laureai
Nobel pentru economie, 1987) i publicat n articolele The Cost of
Capital, Corporation Finance and the Theory of Investments
(American Economic Review, vol. 48, nr. 3, iunie, 1958) i Corporate
Income Taxes and the Cost of Capital: a Correction (American
Economic Review, vol. 53, nr. 3, iunie, 1963)
Pn la apariia acestei teorii, abordrile i regulile n materie de
teorie financiar erau bazate pe ipoteze strict empirice privind
comportamentul operatorilor pe piaa financiar, fr nici o ncercare
fezabil de a modela interaciunea operatorilor i procesul generator
al preului de echilibru. Teoria lui Miller i Modigliani arat c pe o
pia financiar eficient nu exist rat de ndatorare sau rat de
distribuie optime. S-a ncercat o atenuare a caracterului tranant al
acestei afirmaii prin aa numita teorie a compromisului (Stewart
Myers, Determinants of Corporate Borrowing n Journal of Financial
Economics; vol. 5, nr. 2, noiembrie 1977). Merton Miller a combtut
aceast teorie ntr-o not prezidenial (1977) ctre Asociaia American
de Finane, artnd c ceea ce este caracteristic practicii financiare
este: a) grija managerilor de a menine o rat de ndatorare rezonabil
i b) tendina manifestat n cazul unui mare numr de societi
comerciale de a promova o rat de distribuie a profitului mai mare
dect ar justifica-o interesul fiscal al acionarilor.
d) n anii '70 au nceput s se dezvolte i alte probleme (teorii),
pornind mai ales de la inovaiile n materie de active financiare i
pia financiar. Este vorba, n primul rnd, de apariia activelor de
tip opiuni (1973), pentru care s-a ncercat formularea unor
principii de evaluare. De asemenea, este vorba de ncercrile de
aplicare a teoriei semnalelor la problemele financiare, pornind de
la asimetria informaiei ntre participanii la pia, precum i de
formularea teoriei ageniei care formalizeaz interaciunea
(conflictul de interese) ntre acionari i manageri. Aceast din urm
abordare ridic noi probleme n teoria firmei: firma nu mai este
privit ca o entitate compact ce ia decizii pentru a-i maximiza
funcia de utilitate definit univoc, ci ca un organism complex al
crui comportament este rezultanta unui proces de echilibru i
arbitraj ntre interese adesea divergente ale diferitelor grupuri,
categorii, indivizi care o formeaz. O astfel de abordare permite un
demers de integrare mai profund a teoriei financiare a firmei n
teoria controlului managerial formulat n anii '30 de Berle i Means
i reactivat la nceputul anilor '80 de John Kenneth Galbraith (tiina
economic i interesal public).
Obiectul finanelor private include:
constituirea (modalitatea de constituire) a capitalului
social;
repartizarea profitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea
acionarilor);
plasarea eventualelor disponibiliti;
obinerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru
derularea curent a activitii lucrative;
mobilizarea creanelor;
lichidarea obligaiilor.
Constituirea i administrarea mijloacelor bneti ale agenilor
economici privai sunt obiect al dreptului comercial.
Legea stabilete cadrul legislativ al desfurrii operaiunilor
presupuse de obiectul finanelor private, adic principiile,
regulile, instrumentele agreate, precum i aspectele fiscale
complementare acestor operaiuni. Tot prin lege sunt stabilite
instituiile, atribuiile i competenele acestora, menite s poat
interveni n soluionarea eventualelor nenelegeri, deficiene,
conflicte pendinte, prin arbitraj sau judecat.
n cadrul legal menionat, operaiunile financiare decurgnd din
obiectul finanelor private se deruleaz potrivit deciziilor
consiliului de administraie/managerului firmei n cauz, dar i
potrivit prevederilor contractelor economice sau financiare
ncheiate cu terii.Finane publice Finane private; asemnri i
deosebiri
ntre cele dou componente ale sistemului financiar se stabilesc
urmtoarle deosebiri i asemnri:
Finanele publice sunt indisolubil legate de existena statului,
iar finanele private sunt generate de existena ntreprinderii ca
celul economic productoare de profit. Astfel finanle publice se
manifest la nivel macroeconomic pe cnd sfera de manifestare a
finanelor private este de nivel microeconomic. Scopul principal
urmrit de finanele publice const n satisfacerea nevoilor publice
prin intermediul utilitilor publice iar n situaia finanaelor
private se urmrete gestionarea fondurilor ntreprinderii n vederea
obinerii profitului. Finanele publice se supun dreptului public;
finanele private sunt generate de dreptul comercial. La nivel
macroeconomic bugetul de stat se stabilete prin fundamentarea mai
nti a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a
asigura desfurarea proceselor economice, sociale, politice necesare
existenei statului dup care se stabilesc veniturile necesare
efecturii acestor cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul
ntreprinderilor se formeaz prin stabilirea n prim faz a veniturilor
pe care ntreprinderea le poate obine dup care se stabilete nivelul
cheltuielilor pe care aceasta i le poate permite. Att finanele
publice ct i finanele ntreprinderii se confrunt cu probleme de
echilibru financiar.BAZELE FINANELOR CORPORATIVE
Coninutul finanelor corporaiilor i obiectivul major al
acestora
n finane exist o singur expresie: finane ce desemneaz multiplele
fenomene financiare, politici i strategii financiare, decizii
financiare pe termen scurt i finane pe termen lung.
Exist 2 concepte ale finanelor corporative:
n sens larg: se refer la finanele organizaiilor financiare i
necomerciale
n sens mai restrns: se refer numai la finanele organizaiilor
comerciale pe aciuni ale ntreprinderilor mari i societi
multinaional
Obiectul finanelor corporative este de a alege una sau mai multe
surse de finanare dintr/un ansamblu de resurse financiare rare i de
a afecta la una sau mai multe utilizri alese dintre mai multe
posibiliti.
Atunci cnd aleg resursele, finanele sunt n legtur cu sistemul
financiar al economiei naionale, iar cnd aleg alocrile, finanele se
refer la investiiile ntreprinderii i la strategia sa deoarece
natura i modalitile de investiii alese pot determina coninutul unei
strategii.
Orice unitate corporativ prezint aspecte financiare i conine
decizii financiare. n cazul statelor sau al naiunilor, sau n cazul
regruprii naiunilor statelor precum Uniunea European se vorbete de
finane corporative. Sunt studiate dou aspecte financiare:
Colectarea resurselor care dau natere la stabilirea unui sistem
fiscal
Afectarea resurselor financiare la alocri care corespund
opiunilor bugetare a fiecrei uniti corporative
Tipuri de decizii financiare:
Deciziile de finanare sau de alegere a surselor de finanare n
funcie de posibilitile oferite de mobilizarea capitalurilor proprii
i mprumutate ale fiecrei uniti corporative.
Deciziile de investiii care determin natura activitii,
dimensiunea i strategia ntreprinderii pe termen mediu i lung.
Deciziile de investiii trebuie s antreneze venituri viitoare care
trebuie comparate cu costurile generate de operaiunile de finanare
i de asemenea se refer la deciziile referitoare la distribuirea
dividendelor sau a profitului:
Decizii n legtur cu ciclul de exploatare din cadrul unitilor
corporative
Decizii n legtur cu riscul ratei dobnzii bancare
De la nceputul anilor 1980 pieele de capital au cunoscut o
foarte puternic dezvoltare prin:
creterea volumului de tranzacii de vnzare i cumprare de bunuri i
servicii
introducerea de contracte la termen
dezvoltarea preurilor internaionale de capitaluri
practicarea de ctre sistemele financiare naionale de politici
internaionalizate
i au rezultat fenomene de globalizare sau de modernizare a
pieelor de capitaluri care ntrein relaii din ce n ce mai stricte de
integrare.
Sursele de finanare sunt cerute n principal de pia. Bncile care
erau furnizori tradiionali de capitaluri au fost obligate s adopte
noi forme de intermediere, n timp ce finanele unitilor corporative
se refer la deciziile financiare n cadrul ntreprinderii, n
principal ca decizii de investiii i de finanare.
Finanele de pia studiaz mecanismele pieelor de capitaluri i
deciziile luate de investitori pe diferite piee.
Finanele corporative se refer la mecanismele financiare n cadrul
ntreprinderii, pe cnd finanele de pia pun accentul pe
compartimentul investitorilor i pe evaluarea instrumentelor
financiare care circul pe aceste piee.
Printre preocuprile comune ale finanelor unitilor corporative i
ale finanelor de pia sunt:
tehnici comune: capitalizarea, actualizarea, rente i anuiti
domenii comune:
organizarea pieelor de capitaluri,
studiul instrumentelor pe termen scurt i al instrumentelor pe
termen lung
evaluarea aciunilor
evaluarea obligaiunilor
gestiunea obligatar i rata dobnzii
structura ratelor de dobnd
Finanele unitilor corporative cuprind:Finanele de pia
cuprind:
decizia de investiii n mediul cert i incert eficiena pieelor de
capital
rentabilitate i risc atitudinea investitorului n faza riscului
de producie i comercial
costul capitalului utilizat teoria portofoliului de aciuni i
obligaiuni
structura de finanare opiuni i evaluarea opiunilor
relaia investiii finanare
politicile de dividend
gestiunea pe termen scurt a stocurilor de exploatare i a
activelor pe termen scurt
gestiunea trezoreriei
achiziii, fuziuni, etc.
evaluarea ntreprinderii
Obiectivul major al corporaiilor nseamn s se determine motivaia
desfurrii ntregii sale activiti. De fapt, se urmrete identificarea
unui indicator sintetic sau a unui complex de indicatori de
exprimare a performanei n investiia de capital.
Teoria economico-financiar a identificat ca obiectiv major
maximizarea valorii ntreprinderii sau maximizarea averii
proprietarilor. n forma iniial acest obiectiv era exprimat sub
forma maximizrii profiturilor ca surs principal pentru creterea
valorii ntreprinderii.
Va valoarea ntreprinderii
CFDt profitul net (activul final activul iniial)
VRt valoarea rmas a activului ntreprinderii la sfritul
perioadei
K rata de actualizare
Maximizarea profitului trebuie urmrit pe termen lung n strns
corelaie cu creterea economic a ntreprinderii autofinanate din
profitul net.
Pentru corporaiile care coteaz la burs obiectivul fundamental se
poate aprecia prin maximizarea capitalizrii bursiere (cursul
bursier numrul total de aciuni).
Teoriile managementului privesc unitile corporative ca un grup
de indivizi cu obiective individuale specifice. Pentru acetia se
caut o maximizare a funciei privind creterea economic a
ntreprinderii ca o cretere a cifrei de afaceri sau o cretere a
activului economic total al ntreprinderii.
Valoarea patrimonial a activului net a ntreprinderii se determin
pe baza situaiei drepturilor i obligaiilor asumate de acionar sau
de ctre patron i reflectate n bilan. Astfel valoarea patrimonial
este egal cu activul net, respectiv cu diferena dintre activul
total i datoriile totale.
Valoarea financiar se determin, nu pe baza activului economic
existent, ci pe baza speranelor de ctig pe care-l va aduce
ntreprinderii din exploatarea activelor sale.
VF valoarea financiar
CFD cash flow-ul disponibil viitor, dividende acionari
t durata de via a ntreprinderii
VRn valoarea rezidual, respectiv valoarea de pia a activului net
a ntreprinderii, valoarea ce rmne dup durata de via economic
K rata de actualizare egal cu rata dobnzii fr risc + o prim
normal de riosc economic i financiar ce caracterizeaz profitul
industrial comercial n care funcioneaz ntreprinderea respectiv
Dac admitem ipoteza funcionrii constante a ntreprinderii i pe o
durat nedeterminat atunci valoarea financiar se va determina ca
raport ntre cash flow-ul anului curent i rata de actualizare. Iar
maximizarea acestei valori va avea loc prin maximizarea cash
flow-ului i maximizarea costului mediu ponderat al
capitalului.Tipuri de unitati corporative si partenerii
acestora
In cadrul unitatii corporative tipologia intreprinderi este
complexa astfel dupa forma de proprietate:
Intreprindere privata individuala;
Intreprindere privata in asociere corporativa;
Intreprindere sau societate privata/publica pe actiuni;
Intreprindere mixta, privata si publica, nationala sau
internationala;
Intreprindere multinationala.
Partenerii intreprinderilor corporative:
Clienti; >> Furnizori de exploatare si investitii;
Personalul angajat; >>Actionarii managerii;
Creditorii (bancile care au investit in intreprinderi prin
intermediul pietei de capital);
Statul si diverse organisme sociale.
In categoria de parteneri intervin mult mai direct in luarea
deciziilor financiare:
Actionarii sunt proprietarii actiunilor; acestia pot participa
la cresterea capitalului, pot accepta reinvestirea drepturilor in
intreprindere, isi asuma riscul in caz de faliment si primesc un
dividend si eventualele plus valori realizate asupra valorii
actiunilor.
Conducatorii gestioneaza patrimoniul intreprinderii si iau
deciziile financiare. In intreprinderile mari conducatorii au
preferinte pentru autofinantare in timp ce actionarii doresc sa
obtina dividende.
Creditorii sunt cei care furnizeaza resurse financiare unitatii
corporative. Se pot distinge urmatorii creditori:
Obligatarii care au subscris la imprumuturile obligatare toate
lansate de intreprindere;
Bancile si institutiile financiare care furnizeaza creditele
bancare pe termen scurt, mediu si lung;
Diferiti creditori care sunt remunerati printr-o dobanda fixa
sau variabila in functie de un indice, dar independent de
rezultatul financiar al intreprinderii; isi asuma anumite riscuri
(risc de semnatura; risc de faliment al intreprinderii cand rata
dobanzii este ridicata; risc de crestere de preturi care sa
antreneze o pierdere de putere de cumparare a capitalului
imprumutat si neindexat);
Statul este prezent in toate deciziile financiare ca urmare a
consecintelor fiscale ale oricarei decizii financiare cu privire la
profit, TVA, alte impozite si taxe locale sau contributii
sociale.
Definirea conceptuluide corporaii multinationaleCorporaia
multinaional este un fenomen economic aflat in plin dinamic
Corporaia multinaional este o societate public sau privat care
prin structura ,performanele si comportamentul ei reueste sa
indeplineasc funcii economice la nivel internaional ,facilitate de
proprietate si dreptul de gestiune ,total sau partiala asupra unui
important patrimoniu ,alctuit din active si pasive dispersate pe
teritoriul mai multor ari ,altul decat statul de origine.Pentru
aceasta ,ea este angajat in producia si comercilizarea unui
impresionant volum de bunuri si servicii ,finanate in principal
prin intermediul investiiilor directe de capital.1 Dup cum observa
Anda Mazilu ,termenul de intreprindere multinaional este utilizat
cu precdere de autorii anglo saxoni ,fra ca intre acesta si
termenul de corporatie transnaionala sa mai poat fi intevzute in
prezent si alte diferene decat cel de ordin lingvistic.Acelai lucru
se poate spune si despre termenul de societate transnaionalversus
cel de corporaie transnationala.Sterian Dumitrescu definete
societatea transnaionala ca alctuind un vast ansamblu la scara
mondo economic ,format dintr o soocietate principala si un numr de
filiale importante in diferite tri.
Exist o clasificare a acestor tipuri de organizatii bazat pe
cinci criterii si anume:1)cui aparine proprietatea;2)unde este
inregistrat legal sediul ;3)modul cum sunt repartizate activele si
pasivele;4)proveniena cifrei de afaceri si a profitului ;
5)compozitia pe naionalitati a personalului de conducere.
In funcie de aceste criterii exist urmtoarele tipuri de
intreprinderi:
1)Internaionale-unde proprietatea apartine in general
acionarilor naionali,sediul este inregistrat in ara de
origine,activele si pasivele sunt repartizate in principal in tara
de origine,proveniena cifrei afacerilor o parte din tara de
origine,o parte din strinatate,iar personalul de conducere provine
in principal din ara de origine.
2)Transnaionale predomin actionarii din doua trei ari,sediul
este inregistrat intr una sau dou tari ,activele si pasivele sunt
repartizate in mai multe ari ,cifra de afaceri provine de asemenea
din mai multe tari,iar personalul de conducere provine din dou sau
trei naionaliti
3)Multinaionale acionarii provin din mai multe ari,sediul este
inregistrat in una sau doua tari, cu o repartizare mondial a
resurselor,cifra de afaceri provine dintr un mare numr de ri ,iar
conducerea din toate naionalitile,predominanta fiind ara de
origine.
4)Supranaionale acionarii provin dintr un numr mare de ri ,fara
predominanta unei nationalitati, sediul este deschis de o
organizatie internationala,repartizare mondiala a a ctivelor si
pasivelor,cifra de afaceri si profitul provin dintr un numr mare de
ri,iar personalul de conducere provine din toate nationalitile fra
a predomina vreuna.
Din aceast clasificare rezulta ca cele patru forme de
intreprinderi nu exista independent una de alta ,fra nicio legatur
intre ele.Ele alacatuiesc impreun sistemul intreprinderilor
multinaionale aflate in diferite stadii de evolutie.
O organizaie pentru a se incadra in categoria multinaionalelor
trebuie sa indeplineasca o serie de conditii .Dintre acestea se
distinge necesitatea de a investi o parte important din resursele
sale in strinatate ,inainte de toate in filialele sale de care este
legat prin relatii de proprietate ,controlandu le in totalitate sau
numai parial ,de pe urma carora obtine venituri
considerabile.Partea de operaiuni economice desfurate peste hotare
trebuie sa fie suficient de mare in raport cu totalitatea
activitailor astfel incat ,centrul de decizie s le acorde o atentie
deosebita ,prin elaborarea unor politici coerente si a unor
strategii commune. In felul acesta ,centrul exercita o influent
importanta asupra celorlalte unitati de producie si comercializare
,in special pe linia utilizrii resurselor ,asumarii responsabilitii
si folosirii informatiilor.Caracteristici
organizaionaleMultinaionalGlobalInternaionalTransnaional
Configuraia resurselor i capacitilorDescentralizarea i
independena naionalCentralizarea i dimensiunea globalDispersare,
interdependen i specializare
Rolul operaiunilor externeIdentificarea i exploatarea
oportunitilor localeImplementarea strategiei companiei-mamAdaptarea
i influenarea competenelor companiei-mamContribuii diferite ale
unitilor naionale pn la operaiuni integrate
Dezvoltarea i implementarea cunotinelorDezvoltarea i
implementarea cunotinelor de ctre fiecare unitateDezvoltarea i
implementarea cunotinelor la centruDezvoltarea cunotinelor la
centru i transferarea la unitile din strintateDezvoltarea global a
cunotinelor n circulaia internaional a acestora n vederea
implementrii
Tipologia corporaiilor multinaioanle
A)Familia transnaionalelor.
La inceputul aniilor 90 ,familia corporatiilor transnaionale
ajuns sa numere cel putin 37 000 de societati mama si aproximativ
200 000 de societati fiica ale acestora.Mai mult d e 90 % dintre
firmele mama isi au sediul in tarile puternic industrializate ,in
timp ce aproape jumatate dintre filialele lor sunt localizte in
tari in curs de dezvoltare.
In anul 2000 multinaionalele cele mai dinamice care au
inregistrat ritmul cel mai alert de cretere si expansiune
extranationala provin din Japonia si tarile in curs de
dezvoltare.Aceeai caracteristica de dinamica o au si
multinaionalele mici si medii care opereza in noile sectoare
industriale(biotehnologiile) precum si in sectoarele intensive de
informatie.
Transnationalele in crestere acelerata(peste 10% de cretere a
activelor detinute in straintate)Siemens, Alcatel,
General.Electric, Mitsubishi, Nissan, Procter&Gamble, Kodak,
Xerox .
Transnaionale in crestere ridicata (intre 5 si 10%)Volvo ,Mc
Donalds ,Johnson&Johnson
Transnationale in crestere moderata (intre 3 si 5 %)Volkswagen,
United Technologies, General Motors.
Transnaionale in stagnare :Philips ,Fiat, Sony, News
Corporation, Electrolux
Transntionale in declin :Ford ,Mobil Unilever ,Philip
Morris,Generale des Eaux,Olivetti.
B) Naionalitatea transnaionalelor
Pentru majoritatea corporatiilor multinationale este relative
usor de identificat tara de origine. Oricine spre
exemplu,identifica Ford ca fiind o firma nord Americana,Volvo ca
fiind o firma suedeza.Si totusi ,fiecare din aceste transnationale
isi are actiunile cotate cotate la un numar de burse de valori
amplasate in diferite colturi ale lumii ,iar structura membriilor
Consiliilor de Administratie este multinationala,in timp ce o
pondere tot mai mare in activittilor creatoare de valoare adaugata
se desfasoara in afara tarilor de origine
Mai dificil ,chiar,este de a identifica adaevarata nationalitate
a proprietatii unei multinationale care este ea insasi ,integral
sau partial detinuta de interesele economice straine.Si este de
reinut faptul ca , pe masura ce procesul globalizrii sau cel al
integrarii regionale se accentueaza ,se consolideaza si tendinta
acestor activitati secundare sau de antrenare specifice
corporatiilor transnationale .
Globalizarea tot mai multor organizaii este de natura sa reduca
din importanta ce o are nationalitatea proprietatii lor ca factor
de influentare a contributiei acestor firme la bunastarea economica
a tarilor de origine.De fapt ,proprietatea acestor corporatii
multinationale depinde, intr o masura tot mai mic ,de situatia
economic din tarile de origine.
Din punctul de vedere al rii gazda,este foarte frecventa
situatia in care filiala detinut integral de capital strain
contribuie intr o amsura mai mare la cresterea gradului de
pregatire profesionala a fortei de munca locale ,la activitatea de
cercetare dezvoltare sau la cresterea productivitatii muncii in
domeniul respective,decat o face o firma autohtona.Elocvent ,in
acest sens ,este faptul ca intre 1966- 1990 ,corporatiile americane
au sporit de 5 ori cheltuielile efectuate in strinatate in
activitatile de cercetare dezvoltare ,comparative cu cele efectuate
in propria tara ,in timp ce o parte tot mai insemnata din totalul
cheltuielilor de cercetare dezvoltare din SUA este efectuat de
filiale ale firmelor straine.
Toate aceste evoluii fac ca cel putin pentru anumite sectoare
industriale ce sunt dominate de marii productori globali,distinctia
privind nationalitatea propriettii asupra activitatilor generatoare
de valoare adaugata ale corporatiilor multinatioanle sa devina tot
mai greu de realziat,cu consecine deloc neglijabile in planul
impactului acestor activitati pentru rile gazda si cele de origine
si,mai ales, in planul raspunsurilor politicilor naioanle.
CLASIFICAREA CORPORAIILOR MULTINAIONALE
Corporaiile multinaionale reprezint, fr ndoial, principalul
agent al globalizrii economiei contemporane, dispunnd de o for
economic superioar multor state naionale.Intr-o ncercare de a
sintetiza impactul CTN-urilor asupra economiei mondiale, putem
meniona urmtoarele:
dou treimi din comerul mondial se deruleaz prin intermediul
primelor 500 de CTN; prin urmare, mai rmne doar o treime din
comerul mondial care s se desfoare conform teoriilor clasice
privind comerul, la preurile pieei;
40% din comerul mondial pe care l controleaz CTN-urile
reprezint, de fapt, comer intra-firm;
veniturile realizate de primele 200 de corporaii din lume
echivaleaz cu 31,2% din PIB-ul mondial;
CTN-urile dein 90% din licenele tehnologice la scar mondial;
din primele 100 de economii ale lumii, 51 sunt corporaii
transnaionale;
veniturile cumulate ale lui General Motors i Ford depesc PIB-ul
agregat al tuturor rilor din Africa subsaharian;
veniturile primelor 6 corporaii japoneze egaleaz PIB-ul cumulat
al Americii Latine; primele 10 corporaii din lume au venituri mai
mari dect cele mai puin dezvoltate 100 de ri, luate la un loc.
Valoarea cumulat a activelor celor mai mari 100 de corporaii
transnaionale este de 8mii de miliarde de dolari, din care jumtate
(4 mii de miliarde) sunt active n strintate (n afara rii de
origine). Volumul cumulat al vnzrilor anuale ale acestor 100 de
corporaii este de 5,5 mii miliarde euro, din care peste jumtate (3
mii de miliarde) sunt vnzri n strintate. De asemenea, aceste 100
cele mai mari corporaii multinaionale au mpreun 14,6 milioane de
angajai, din care aproape jumtate (7,2 milioane) sunt n strintate.
Datele corespund anului 2003, ultimul pentru care exist date
centralizate.
ntre cele mai mari corporaii ne-financiare din lume, 4 sunt
americane, 4 sunt europene, una este mixt, i una este japonez. ntre
primele 100 de corporaii, 50 sunt europene i 25 americane 1.
Astfel, clasificarea corporatiilor multinationale se poate face pe
baza mai multor indicatori, cum ar fi: volumul activelor in
strainatate, locurile fruntase fiind ocupate de General Electric
SUA, cu un total al activelor de 258,9 647,4 miliarde , urmata de
Vodafone Group Marea Britanie si de Ford Motor Company SUA, cu un
total al activelor de 173,8 304,5 miliarde. Un alt indice al
clasificrii corporaiilor este indicele transnaionalitii care se
calculeaza ca medie aritmetic a trei rapoarte, i anume: raportul
dintre active n strintate i total active, raportul dintre vnzri n
strintate i total vnzri, raportul ntre angajai n strintate i total
angajai. Topul primelor 10 CTN-uri n funcie de indicele
transnaionalitii nu include nici o corporaie din SUA i Japonia ,
lucru perfect explicabil prin prisma faptului c indicele
transnaionalitii face n fapt comparaia dintre piaa de origine a
corporaiei i piaa sa global. Este, de aceea, normal ca indicele
transnaionalitii s fie mai mare pentru CTN-urile a cror pia de
origine este de dimensiuni mici sau medii, aa cum arat i
clasamentul: pe local I se afl Thomson Media, din Canada, pe local
II CRH lemn i alte materiale de construcii din Irlanda, iar pe
local III News Corporation Media, din Australia. n ceea ce privete
transnaionalele din domeniul financiar, topul acestora este dominat
de o corporaie american (Citigroup), sapte corporaii europene (UBS,
Allianz, Credit Agricole, HSBC, Deutsche Bank, BNP Paribas, ING) i
dou japoneze (Mizuho, Mitsubishi Tokyo Financial Group). Dei exist
i clasificri ce difereniaz corporaiile multinaionale din rile
dezvoltate de cele din tarile in curs de dezvoltare, exist
numeroase exemple care arat compatibilitatea celor dou tipuri de
corporaii. Asemenea exemple pot fi Samsung (Republica Coreea), LG
Electronics (Republica Coreea), Petronas (Malaysia), South African
Breweries (Africa de Sud), Gorenje Group (Slovenia), Lukoil
(Rusia)1. Criticnd aceast perspectiv exagerat de globalizatoare,
prin care avem zeci de mii de corporaii transnaionale cu sute de
mii de filiale, putem ajunge s fim tentai de argumentele lui Rugman
(2005), care susine c practic avem de-a face cu un numr foarte
restrns de corporaii cu adevrat globale, n timp ce restul sunt
variante de corporaii regionale. Plecnd de la premiza c avem trei
regiuni mari care conteaz neconomia mondial, faimoasa triad (SUA,
Europa i Asia dominat de Japonia), Rugman mparte corporaiile
astfel:
corporaii globale: au n fiecare dintre cele 3 regiuni cel puin
20%, dar nu mai
mult de 50% din vnzrile totale;
corporaii bi-regionale: au n dou regiuni cte cel puin 20% din
vnzrile totale,
iar n regiunea de origine au mai puin de 50% din vnzrile
totale;
corporaii orientate ctre regiunea de origine: au peste 50% din
vnzrile totale n
regiunea din care provin;
corporaii orientate ctre regiunea gazd: au peste 50% din vnzrile
totale ntruna
din regiunile gazd (alt regiune dect cea din care provin). Dup
aceast clasificare arbitrar, din primele 500 de corporaii din lume
(conform topului realizat de revista Forbes), Rugman identific doar
9 corporaii globale, i anume: IBM, Sony, Philips, Nokia, Intel,
Canon, Coca-Cola, Flextronics i LVMH. Restul sunt bi-regionale
(inclusiv McDonalds, British Petroleum, Unilever, Roche), orientate
ctre regiunea gazd sau, cele mai multe cazuri, orientate ctre
regiunea de origine (inclusiv Wal-Mart, General Motors, Ford). Insa
aceasta calasificare se rezuma doar la o singur latur a
internaionalizrii firmei, i anume volumul vnzrilor n strintate. Nu
sunt considerate volumul activelor n strintate, i, cel mai
important, numrul de angajai n strintate.Chiar dac, s zicem, o
corporaie are doar 1% din vnzrile globale n Asia de Sud-Est, dar
dac realizeaz acolo trei sferturi din producie, trebuie s
recunoatem c are un impact i asupra acelei economii locale sau
regionale n care opereaz chiar dac nu vinde sau vinde puin
acolo).