FUNDATIA ECOLOGICA GREEN
SCOALA POSTLICEALA FEG RAMNICU VALCEADOMENIUL: SANATATE SI
ASISTENTA PEDAGOGICA
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALISTPROIECT DE
DIPLOMAINGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN OPERATIndrumator
stiintific:
PROF. SIRBU MARILENAAbsolvent:
FETEANU NATALIA MADALINARAMNICU VALCEAAugust 2013MOTTO:DA
BOLNAVILOR STIINTA SI TALENTUL TAU, DAR NU UITA DRAGOSTEA SI
COMPASIUNEAAsistenta medicala este:- constiinta celui lipsit de
constiinta
- ochiul pentru cel care si-a pierdut vederea
- mana pentru cel caruia i-a fost amputate
- dragostea de viata pentru cel care incearca sa se sinucida
- sa posede cunostintele necesare pentru tanara mama
- vocea celor prea slabi pentru a se exprima.Rolul asistentei
medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa isi
mentina sau recastige sanatatea (sau s ail asiste in ultimele sale
clipe) prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit
singura, daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare.
Asistenta medicala trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel
incat pacientul sa-si recastige independent cat mai repede
posibil
( Virginia Henderson. Principii fundamentale ale ingrijirii
bolnavului).ORDINUL ASISTENTILOR MEDICALI GENERALISTI,
MOASELOR SI
ASISTENTILOR MEDICALI DIN ROMANIA
FILIALA BUCURESTI
In numele Vietii si al Onoarei,
jur sa imi exercit profesia cu demnitate,
sa respect fiinta umana si drepturile sale
si sa pastrez secretul profesional.
Jur ca nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si
pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, apartenenta
politica sau stare sociala.
Voi pastra respectul deplin pentru viata umana chiar si sub
amenintare si nu voi utiliza
cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn si liber!
CUPRINS
Argument .
IntroducereCapitolul I Anatomia si fiziologia uterului4
1.1Anatomia uterului51.2.Statica si mijloacele de fixare a
uterului5
1.3.Fiziologia uterului5
1.4.Vascularizatia si inervatia uterului5
1.4.1.Arterele5
1.4.2.Limfaticele5
1.4.3.Nervii5
Capitolul II Fibromul uterin ( notiuni despre boala)4
2.1. Fibromul uterin5 2.1.1. Descrierea macroscopica5
2.1.2. Descrierea microscopica 5
2.1.3. Simptome5
2.1.4. Semnele fizice5
2.1.5. Diagnostic diferential5
2.2. Complicatii5
2.3. Tratament5
Capitolul III Examene clinice si paraclinice ginecologice4
3.1. Interogatoriul5 3.1.1. Antecedentele heredo-colaterale5
3.1.2. Antecedentele personale patologice5
3.1.3. Antecedente ginecologice5
3.1.4. Antecedente obstetricale5
3.2. Istoric5
3.3. Examenul clinic5
3.3.1. Examenul general5
3.3.2. Examenul abdominal5
3.3.3. Examenul genital5
3.3.4. Examene paraclinice, complementare si de laborator5
3.3.5. Examenul bacteriologic si parazitologic al
secretiilor5
Capitolul IV Pregatiri preoperatorii si ingrijiri postoperatorii
ale bolnavelor cu fibrom uterin4
4.1. Pregatirea preoperatorie54.2. Masuri intraoperatorii5
4.3. Tratament postoperator5
Cazul I4Plan de ingrijire (pregatire preoperatorie)5Ingrijiri
postoperatorii5
Cazul II4Plan de ingrijire (pregatire preoperatorie)5 Ingrijiri
postoperatorii5
Cazul II4Plan de ingrijire (pregatire preoperatorie)5Ingrijiri
postoperatorii5
Concluzii4Bibliografie4ARGUMENTIn lucrarea de fata am reunit
cunostintele teoretice, deprinderile practice, notiunile de
farmacologie, de anatomie si fiziologie ale omului, de medicina
interna, pe care le-am inglobat in tehnicile de ingrijire a
nursingului dupa modelul complet al Virginiei Henderson.Am ales
aceasta tema deoarece fibromul uterin este o boala foarte des
intalnita in randul femeilor, indiferent de statutul social, iar
cele doua cazuri pe care le-am avut in familie m-au determinat sa
studiez mai aprofundat acest subiect.
Sub aceasta denumire, se intelege o tumora benigna, cu
localizare in diferitele segmente ale uterului: corp, istm, col si
la diferite niveluri in grosimea peretelui uterin: subseros,
intramural, submucos.
De fapt, termenul de fibrom uterin nu este corect. Aceasta
tumoare este alcatuita dintr-un tesut muscular asemanator tesutului
uterin insusi. Termenul corect care se foloseste in prezent este
acela de fibromiom uterin, deoarece recunoaste structura sa mixta
de tesut muscular (miom) si de tesut conjunctiv (fibrom). Tesutul
fibros nu se gaseste insa intr-o tumoare tanara decat intr-o mica
proportie; el creste cantitativ, pe masura ce tumoarea
imbatraneste, existenta unui fibrom adevarat ( alcatuit exclusiv
din tesut fibros) aratand mai degraba o degenerescenta a tumorii
musculare si deci o incetare a evolutiei ei.
Pentru a sintetiza lucrarea de fata, dar si orele de nursing in
cei trei ani de Scoala Postliceala Sanitara, am invatat ca este
necesar ca asistenta sa indeplineasca la bolnav ceea ce acestuia ii
lipseste pentru a fi complet, un intreg, calitati ce-i lipsesc
pacientului, fie din cauza pierderii fortei fizice in cazul bolilor
psihice, fie din lipsa de cunostinte de specializare necesare
ingrijirii lui.
Astfel spus, asistenta trebuie sa intre in pielea bolnavului s
isa reprezinte dorinta de a trai pentru cel care si-a pierdut
speranta de viata, sa fie glasul pentru cel ce nu poate vorbi, sa
fie sursa de hrana spirituala pentru cel ce nu mai are
posibilitatea sa se deconecteze.Pentru o buna realizare a
atributiilor sale, asistenta medicala trebuie sa intocmeasca un
plan de ingrijire prin:
culegerea datelor care consta in discutia cu bolnavul,
identificarea antecedentelor personale si heredocolaterale,
masurarea tensiunii arteriale, masurarea pulsului, a
temperaturii;
planificarea ingrijirilor in functie de necesitati prin
cunoasterea celor 14 nevoi fundamentale ale omului;
stabilirea obiectivelor in functie de prioritati;
realizarea ingrijirilor prin supravegherea starii generale de
patologie ale acestei varste; este necesara colaborarea permanenta
intre asistenta medicala, pacient si medicul care trateaza
pacientul;
evaluarea obiectivelor propuse permite evaluarea procesului de
ingrijire si aducerea de modificari pe intreaga evolutie a starii
de sanatate a pacientului.
Scopul lucrarii este de a sublinia ingrijirile ce trebuie
acordate bolnavului indiferent ca acesta prezinta o boala somatica
sau din cauza suferintei sale este afectata si starea psihica,
deoarece o durere violenta intr-un organ intern sau o cavitate
naturala il face pe pacient sa se gandeasca doar la propria
suferinta si la nimic altceva, iar aceasta duce la imposibilitatea
individului de a se odihni, de a se hrani, de a-si face toaleta, de
a fi folositor semenilor.
INTRODUCEREPrin tumori genitale se inteleg o serie intreaga de
formatiuni chistice sau solide, benigne sau maligne, localizate la
nivelul aparatului genital feminin.
Cauza lor este variabila, cel mai adesea necunoscuta;
dezvoltarea lor se face lent, fiind la inceput aproape totdeauna
asimptomatice, semnele aparand pe masura dezvoltarii lor si
rezumandu-se de fapt la triada simptomatica ginecologica: tulburari
ale ciclului menstrual, leucoree, durere. Tratamentul tumorilor
genitale este in functie de benignitatea sau malignitatea lor, de
sediul si stadiul de dezvoltare, dar baza tratamentului este
interventia chirurgicala, care trebuie efectuata cat mai
precoce.
Infectia favorizata de marimea cavitatii uterine, da nastere, nu
rareori, unor inflamatii anexiale asociate. Infectia propriu-zisa a
fibromiomului este mult mai rara, cu exceptia celor submucosi
pediculati, care pot ajunge pana in colul uterin.
Aparitia unei infectii se traduce prin semnele ei caracteristice
intre care febra, durerea, alterarea starii generale ocupa locul
cel mai important. Fibromul infectat se mareste de volum si devine
mai moale.
CAPITOLUL IANATOMIA SI FIZIOLOGIA UTERULUIOrganele genitale ale
femeii se impart, topografic, in organe genitale externe si organe
genitale interne.Organele genitale externe compun vulva si sunt
reprezentate prin:
Muntele Venus (mons veneris);
labiile mari;
labiile mici;
clitorisul;
vestibul;
glandele vestibulare majore Bartholi;
glandele vestibulare minore Skene;
bulbii vestibulari;
oficiul extern al uretrei. Orificiul (introitul) vaginal;
himenul (la virgine).Organele genitale interne sunt reprezentate
prin: vagin;
uter;
trompe;
ovare.
1.1. Anatomia uterului
Uterul are, aproximativ, forma de para, cu extremitatea
superioara mai mare si cu cea inferioara mai mica. Extremitatea mai
lata superioara, din care pleaca trompele uterine, se nemeste
trompul uterin, iar cealalta mai stramta, inferioara, se numeste
colul uterin (cervix). Intre corp si col se gaseste o portiune
numita istm. Uterul este turtit dinainte indarat si prezinta, prin
urmare, doua fete: ina anterioara, numita vezicala, fiindca este in
raport cu vezica urinara si separata de aceasta prin fundul de sac
vezico-uterin si una posterioara in raport cu rectul de care o
separa fundul de sac recto-uterine.
Are de asemenea doua margini laterale, una dreapta, alta stanga,
la nivelul carora circula arterele uterine.
Uterul este un organ mobil, directia sa variaza in raport cu
pozitia femeii si starea de plenitudine a organelor din jur, de
aceea se indica bolnavei, cand vine la examenul genital, sa fie cu
vezica si rectul golite.
In mod normal, uterul se afla intr-o pozitie de anteflexie, iar
in conditii patologice, uterul se poate deplasa inapoi:
retroflexie, retroversie sau lateral: lateroflexie,
lateroversie.
Corpul este partea cea mai mare, mai moale si mai musculoasa.
Forma lui este de trunchi de con cu baza in sus (fundul uterului).
Volumul lui difera in raport cu: varsta, sarcina, functia
endocrina, inflamatii, tumori etc...
Colul uterin este de forma conica. Pe el se insereaza vaginul,
care-l imparte intr-o portiune supravaginala si una vaginala. In
centrul portiunii vaginale se deschide canalul cervical prin
intermediul orificiului extern al colului. Acest orificiu este
punctiform la femeila care nu au nascut (multipare).Situat astfel,
orificiul imparte suprafata colului intr-o buza anterioara si alta
posterioara.
Cavitatea uterina se continua cu cavitatea colului uterin (
canalul cervical) si limita dintre ele se numeste orificiul intern
al canalului cervical.
Istmul este portiunea ce separa corpul de col. Dimensiunile lui
sunt de 1-2 cm in afara sarcinii si de 7-8 cm in sarcina in preajma
nasterii se transforma in segment inferior.
Peretele corpului uterin structural se compune din trei
straturi:
-extern (seroasa-perimetru)
-mijlociu (muscular-miometru)-intern (mucos-endometru).
1.Seroasa este reprezentata de peritoneul care acopera uterul in
intregime, afara de laturile care sunt cuprinse intre faldurile
ligamenteor largi. Peritoneul, trecand de pe fata posterioara a
vezicii urinare pe fata anterioara a uterului, formeaza plica
vezico-utena. In partea cea mai inferioara a fetei anterioare a
uterului, pe o portiune de 2-3 cm, peritoneul nu este aderent,
strans lipit de uter, putand fi decolabil (fapt important in
interventiile pe uter).
In restul corpului uterin, peritoneul adera intim, iar pe fata
posterioara coboara mai jos decat fata anterioara, formand in
reflectarea lui pe fata anterioara a rectului fundul de sac
peritoneal Douglas.
Aceasta are o deosebita importanta practica pentru colectiile
intraperitoneale adunate aici, el fiind punctul cel mai delicv al
cavitatii peritoneale, accesibil prin funcul de sac posterior al
vaginului.2.Miometrul schematic este alcatuit din trei planuri de
fibre musculare: -extern (perimiometru), in care fibrele musculare
sunt dispuse longitudinal si se continua de-a lungul trompelor;
-mijlociu (neomiometru) care prezinta fibre musculare spiralate,
de forma diferita si lungime de 40-60 ce se hipertrofiaza in
sarcina ajungand la 300-600;
-intern (arhimiometru) alcatuit din fibre musculare circulare
inelare, indeosebi la nivelul orificiilor interne, unde realizeaza
adevarate sfinctere.
Spre deosebire de musculatura altor organe, in special de aceea
a scheletului, miometrul cuprinde si o foarte mare cantitate de
tesut conjunctiv interpus.
1.2. Statica si mijloacele de fixare ale uterului
Uterul are o mobilitate destul de mare, cu toate acestea, el
revine la pozitia initiala indata ce factorii care i-au determinat
deplasarea inceteaza.
Aceste echilibru dinamic este asigurat de mijloacele de
suspensie care il ancoreaza pe peretii excavatiei pelvine si de
mijloacele de sustinere care-l sprijina de jos in sus.
Mijloacele de suspensie sunt: peritoneul, ligamentele largi si
ligamentele rotunde.
Peritoneul acopera cea mai mare parte a uterului. El pleaca de
pe fata posterioara a vezicii urinare, se reflecta la nivelul
istmului pe fata anterioara a corpului uterin formand excavatia
vezico-uterina. Peritoneul are un rol redus in fixarea uterului.
Ligamentele largi sunt doua cute peritoneale de forma patrulatera
intinse intre marginea uterului si peretii laterali ai excavatiei
pelviene. Directia ligamentelor largi urmeaza directiei
uterului.
Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche
care pleaca de la unghiul tubular al uterului.
Mijloacele de sustinere sunt: aderentele la organele invecinate,
lamele sacrorectogeniropubiene si conexiunile cu perineul.
Aderentele la vezica si rect sunt reprezentate de o patura de
tesut conjunctiv pelvisubperitoneal situat in fundul de sac
vezico-uterin.
Lamele sacrorectogeniropubiene sunt condensari de tesut
conjunctiv pelvisubperitoneal organizate pe traiectul vaselor
hipogastrice.
Perineul constituie cel mai important mijloc de sustinere al
uterului, cu toate ca nici muschii, nici fasciile nu vin in contact
direct cu el.
Transmiterea fortelor de presiune de la uter asupra perineului
se face prin intermediul vaginului. In mod normal uterul se gaseste
in anteversoflexie.
Planseul pelviperitoneal se opune miscarilor diafragmei
abdominale, tensiunii continutului intestinal, tonusului si
contractiilor muschilor peretelui abdominal.
Atat timp cat integritatea acestuia este mentinuta, organele
pelvine isi pastreaza situatia lor normala. Cand ea este
compromisa, seproduce prolapsul genital.
1.3. Fiziologia uteruluiUterul participa alaturi de celelalte
componente ale aparatului genital la realizarea celor trei functii
ale acestuia: menstruala, sexuala si de reproducere.
In ceea ce priveste functia menstruala, aceasta este indeplinita
prin transformatile ciclice pe care le sufera endometrul sub
influenta hormonilor ovarieni.
Astfel, ciclul menstraul endometrial cuprinde:
-faza proliferativa, cand endometrul este subtire, cu glande
tubulare drepte si celule stromale masate in partea profunda a
endometrului;
-faza proliferativa, cand endometrul se ingroasa, glandele devin
tortuase si are loc o hiperplazie stromala;
-faza secretorie precoce, cand endometrul apare structurat in
trei zone: bazala, cpmpacta si spongioasa;-faza secretorie tardiva,
cand endometrul este bogat vascularizat, bogat i glicogen, ideal
pentru implantarea, cresterea si dezvoltarea oului;
-faza premenstruala, corespunde regresiei corpului galben, in
caz ca fecundatia nu a avut loc;
-faza de ischemie endometriala, caracterizata prin staza in
circulatia arteriala a endometrului, cu extravazarea sangelui
urmata de vasoconductie, dupa acre au loc relaxarea arteriala si
hemoragia menstruala;
-faza menstruala, cand endometrul se destrama in partea sa
functionala cu detasarea unor lambouri de dimensiuni variabile.
Hemoragia se opreste cand apare vasoconstructia, iar suprafata
endometrului se reface prin cresterea resturilor glandelor uterine
din stratul bazei. De asemenea, uterul, prin stracturile sale
caracteristice (endometrul si miometrul), participa la functia de
reproducere.
Astfel, endometrul sufera transformari caracteristice de sracina
care ii permit grefarea, dezvoltarea si evolutia intrauterina a
produsului de conceptie, iar mipmetrul sufera procesele de
hipertrofie si dilatatie descrise mai sus, care-i permit, pe de o
parte, contentia oului pe tot parcursul saricinii, iar pe de alta
parte, expulzia acestuia la sfarsitul perioadei de gestatie.
1.4. Vascularizatia si inervatia uterului
1.4.1. Arterele
Vascularizarea uterului este data de artera uterina si in mai
mica masura de artera ovariana.
Artera uterina, ramura a arterei hipogastrice, este in raport
imediat cu ureterul chiar de la originea sa, raport pe care il
schimba ulterior.Ea da urmatoarele ramuri: artera cervico-vaginala,
ramura ovariana care se anastomozeaza cu artera ovariana si o
ramura tubulara.
Artera uterina prezinta o serie de bucle, ceea ce permite
intinderea ei in timpul sarcinii.
Venele, in general, urmeaza traietul arterelor.
Venele uterine ajung in vena hipogastrica; venele utero-ovariene
ajung la dreapta in vena cava inferioara, la stanga in vena
renala.
1.4.2. Limfaticele
Limfa care vine din organele genitale externe se indreapta spre
ganglionii inghinali superficiali si ganglionii hipogastrici.
Limfaticele din treimea superioara si medie a vaginului merg la
ganglionii hipogastrici si iliaci externi, cele din treimea
inferioara merg la ganglionii promontoriului.
Circulatia limfatica este importanta si trebuie cunoscuta,
deoarece o serie de afectiuni (inflamatii, neoplasme) se propaga pe
aceasta cale.
1.4.3. Nervii
Inervatia uterului o da in cea mai mare parte plexul pelvian.
Mai participa la inervatia uterului abdomino-genital si filete din
plexul ovarian. Plexul ovarian este format din ramuri care vin din
plexul lambo-aortic, ramuri care se impletesc de-a lungul arterei
ovariene si formeaza plexul respectiv. Plexul pelvian are forma
unei lame late, situat pe laturile colului uterin.
Primeste ramuri din plexul lomboaortic (nervii hipogastrici),
care la nivelul promontoriului formeaza nervul presacrat, din
plexul sacrat (nervul erigens) si cateva filete nervoase din nervul
rusinos intern.
Plexul lombo-ovarian si plexul pelvian sunt formate din fibre
vegetative (simpatice si parasimpatice).
Inervatia senzitiva a corpului uterin ia un drum ascendent dublu
pe nervul hipogastric si pe lantul simpatic paravertebral;
inervatia senzitiva a colului este asigurata in special de nervul
erigens.
CAPITOLUL II
FIBROMUL UTERIN (NOTIUNI DESPRE BOALA)
Prin tumori genitale se inteleg o serie intreaga de formatiuni
chistice sau solide, benigne sau maligne, localizate la nivelul
aparatului genital feminin.
Cauza lor este variabila, cel mai adesea necunoscuta;
dezvoltarea lor se face lent, fiind la inceput aproape totdeauna
asimptomatice, semnele aparand pe masura dezvoltarii lor si
rezumandu-se de fapt la triada simptomatica ginecologica: tulburari
ale ciclului menstrual, leucoree, durere. Tratamentul tumorilor
genitale este in functie de benignitatea sau malignitatea lor, de
sediul si stadiul de dezvoltare, dar baza tratamentului este
interventia chirurgicala, care trebuie efectuata cat mai
precoce.
Localizarea acestor formatiuni tumorale poate interesa, fara
exceptie, oricare portiuni ale aparatului genital feminin: vulva,
vaginul, uterul, trompele, ovarele.
2.1. Fibromul uterin
Sub aceasta denumire, se intelege o tumora benigna, cu
localizare in diferitele segmente ale uterului: corp, istm, col si
la diferite niveluri in grosimea peretelui uterin: subseros,
intramural, submucos.
De fapt, termenul de fibrom uterin nu este corect. Aceasta
tumoare este alcatuita dintr-un tesut muscular asemanator tesutului
uterin insusi. Termenul corect care se foloseste in prezent este
acela de fibromiom uterin, deoarece recunoaste structura sa mixta
de tesut muscular (miom) si de tesut conjunctiv (fibrom). Tesutul
fibros nu se gaseste insa intr-o tumoare tanara decat intr-o mica
proportie; el creste cantitativ, pe masura ce tumoarea
imbatraneste, existenta unui fibrom adevarat ( alcatuit exclusiv
din tesut fibros) aratand mai degraba o degenerescenta a tumorii
musculare si deci o incetare a evolutiei ei.
Etio-patogenie. Frecventa fibromului uterin este foarte mare,
fiind una dintre tumorile care paar cel mai des. La femeile care au
depasit 30 de ani se intalneste in proportie de 10-20%.Cu toate
acestea, cauza sa determinanta nu este cunoscuta nici astazi cu
precizie.
Se presupun insa o serie de cauze favorizante, dintre care unele
sustinute cu tarie in trecut (ereditatea, inflamatia, diateza) nu
mai gasesc astazi prea multi adepti. In schimb, se acorda de catre
cei mai multi autori un rol de prima importanta dezordinilor in
secretia endocrina a ovarelor si anume hiperfoliculinei care ar
insoti foarte deseori fibromul uterin.O dovada in sprijinul acestei
teorii este faptul ca fibromiomul se dezvolta de obicei intre 30 si
50 de ani, fiind foarte rar inainte de 25 de ani. El nu apare
niciodata inainte de pubertate sau dupa menopauza, ba chiar
fibromioamele constituite au tendinta de atrofiere dupa menopauza
naturala sau artificiala.
O alta cazua considerata drept favorizata este sterilitatea si
desi unii autori considera fibromiomul ca o cazua a sterilitatii,
este cunoscut faptul ca fibromiomul se intalneste mai des la
nulipare decat la multipare si, in plus, nu sunt rare cazurile in
care tumoarea a disparut complet dupa o gestatie dusa la
termen.
2.1.1. Descrierea macroscopica
Fibromiomul este o formatiune mai mult sau mai putin rotunjita,
de consistenta ferma, cu atat mai dura cu cat contine mai mult
tesut fibros.
Aceasta tumoare este bine delimitata, separata de tesutul uterin
printr-o capsula, in grosimea careia se regasesc vasele sanguine
care hranesc tumoarea; vase cu un calibru redus.
Volumul fibromioamelor este foarte diferit, unele fiind asa de
mici incat nu se pot vedea cu ochii liberi, pe cat volumul altora
poate atinge marimea unei sarcini de 3-4 luni si chiar mai
mare.
Uneori exista 1-2 noduli fibromatosi, alteori numarul lor este
foarte ridicat, ajungand pana la 40-50.
Dezvoltarea acestora se poate face pe corpul, istmul sau colul
uterin.In raport cu peretele uterin, localizarea poate fi:
interstitiala sau intramurala, adica in grosimea peretelui uterin;
submucos, cu evolutie catre cavitatea uterina; subseros cu
dezvoltare catre seroasa peritoneala.
Aceste localizari deosebite au importanta lor in ceea ce
priveste viitorul tumorii. Astfel, fibromioamele subseroase
pediculate se pot torsiona si necroza; cele submucoase sangereaza
cu usurinta, iar daca sunt pediculate pot ajunge prin canalul
cervical pana in vagin, se pot infecta si gangrena.
Cele interstitiale, si in speciale cele ale istmului, au
tendinta de a comprima organele vecine, vezica, rectul sau de a
patrunde in ligamentul larg corespunzator, comprimand vase si
nervi.
2.1.2. Descrierea macroscopica
Fibromioamele sunt constituite din fibre muesculare netede si
tesut conjunctiv. Fibrele musculare sunt grupate in vartejuri, iar
tesutul conjunctiv se gaseste in raport strans cu cel muscular, asa
de strans incat s-ar parea ca rezulta chiar din transformarea
lui.
Prezenta tumorii determina insa modificari si in miometru, care
se hipertrofiaza pe toata intinderea sau numai in vecinatatea
tumorii, grosimea sa dublandu-se sau chiar triplandu-se.
Endometrul poate avea un aspect normal, poate fi atrofiat in
special in dreptul tumorii sau cum se intampla mai frecvent, el
este hipertrofiat.
Ovarele rpezinta foarte des mici chisturi. Trompele prezinta
deseori leziuni inflamatoare (salpingite de diferite tipuri).
2.1.3.Simptome
Multa vreme fibromioamele sunt bine tolerate si nu produc nici o
tulburare; desori, prezenta lor nici nu este banuita si sunt
descoperite intamplator, cu ocazia unui examnen ginecologic.
Semnul cel mai caracteristic este sangerarea. Aceasta se produce
la inceput sub forma de menoragie, la care se adauga adeseori o
polimenoree. Important insa este faptul ca la inceput sangerarea nu
are loc in perioada intermenstruala, care este respectata pentru
ca, mai tarziu sau in cazul formelor submucoase, pierderea de sange
sa se produca si intre menstruatii (metroragii). Metroragiile
determina cu vremea aparitia unei anemii secundare.
Explicatia acestei sangerari este data de vascularizatia
cresctuta a uterului, marirea cavitatii uterine, o deficienta in
contractia musculara pentru a asigura hemostaza si
hiperfoliculinemia ce insoteste fibromul uterin.
Un alt simptom mai rar si mai putin caracteristic este
hidroreea, care se poate confunda uneori cu o emisie involuntara de
urina.
Adeseori, prezenta fibromiomului produce o jena premenstruala,
ca o tensiune in partea inferioara a abdomenului.
2.1.4.Semnele fizice
Marirea de volum al abdomenului este in raport direct cu marimea
tumorii. Prin simpla inspectie a abdomenului pot fi remarcate numai
tumorile foarte mici. Daca tumoarea depaseste stadiul pelvin, ea
poate fi gasita prin palpare abdominala.La tactul vaginal, combinat
cu palparea abdominala, constatam un uter uniform marit in volum
sau neregulat prezentand unul sau mai multi noduli fibromiomatosi.
Consistenta sa este dura si numai in cazuri de degenerescenta
edematoasa sau chiar chistica aceasta poate deveni elastica sau mai
moale; tumorile fac totdeauna corp cu uterul, putand fi mobilizate
odata cu el; acestea sunt de obicei nedureroase, aparitia
sensibilitatii indicand o complicatie.
Masurarea cavitatii uterine cu histerometrul ne arata alungirea
ei, iar in cazul prezentei unor nodului submucosi constatam si
neregularitatea ei.
Histerografia, cu substanta de contrast (opaca la razele X),
precizeaza si mai bine aceste caractere (alungirea si
neregularitatea cavitatii uterine).
2.1.4.Diagnostic diferential
Fibromul uterin poate fi confundat cu:
-sarcina, desi aceasta este relativ usor de recunoscut, pe baza
antecedentelor, in care oprirea menstruatiei si nu sangerarea este
semnul cel mai important, ca si pe baza examenului vaginal, care ne
arata caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos,
contractii). Examenul biologic de sarcina (galli-Mainini) inlatura
orice indoiala.
-chistul de ovar si hidrosalpinxul sunt tumori laterale de uter,
care nu fac corp comun cu el.
-sarcina extrauterina sau hematocelul are caractere bine
distincte care fac confuzia putin probabila; punctia exploratoare
poate fi in cazurile mai dificile utila.-inflamabile anexiale pot
da nastere la erori, deoarece prin aderentele stabilite, masele
anexiale se alatura adesea uterului; acestea produc insa dureri
vii, febra.
-cancerul corpului uterin nu are, in general, regularitatile
fibromului, apare in jurul menopauzei sau dupa ea, sangerarea este
fara legatura cu menstruatia, neregulata.
2.2. Complicatii
Infectia favorizata de marimea cavitatii uterine, da nastere, nu
rareori, unor inflamatii anexiale asociate. Infectia propriu-zisa a
fibromiomului este mult mai rara, cu exceptia celor submucosi
pediculati, care pot ajunge pana in colul uterin.
Aparitia unei infectii se traduce prin semnele ei caracteristice
intre care febra, durerea, alterarea starii generale ocupa locul
cel mai important. Fibromul infectat se mareste de volum si devine
mai moale.
-Necrobioza, in mod exceptional, ajunge la o intindere suficient
de mare pentru a da semne clinice. Ea se explica prin
vascularizatei redusa si alterari consecutive lipsei de nutritie a
tesutului tumoral. Semnele sunt asemanatoare cu ale unei
infectii.
-Torsiunea nu intereseaza decat fibroamele pediculare. Aceasta
complicatie poate sa se produca in mod lent, dand tulburari minime
(dureri intermitente) sau poate fi brusca, cand semnele devin
dramatice: dureri violente, varsaturi, alterarea rapida a starii
generale.
-Hemoragiile intraperitoneale, datorate rupturii unui vas prin
torsiune, a unei vene varicoase de pe suprafata tumorii, sunt
foarte rare. Uneori insa ele sunt foarte abundente, necesitant o
interventie chirurgicala rapida.
-Degenerascenta maligna este o posibilitate foarte rara, mai
frecvent putand coexista.
Complicatii generale:
-aparatul respirator in cazul unei tumori foarte voluminoase,
datorita ridicarii diafragmului, aparatul respirator da semne de
suferinta prin reducerea capacitatii sale.-aparatul circulator apar
dureri pericordiale, palpitatii, dispnee paroxistica, tahicardie,
hipertensiune arteriala, edeme, flebite ale venelor membrelor
inferioare sau din micul bazin.
-aparatul digestiv tulburari diseptice, fenomene de colita sau
de comprsiune pe portiunea terminala a intestinului.
-aparatul urinau disuree, polakiurie, retentie urinara,
hidronefroza, fenomene datorita compresiunii vezicii sau ureterului
prin dezvoltarea tumorii.
Pronostic in cazul unor fibromioame mici, interstitiale, care
raman multa vreme mute, pronosticul este bun. Aparitia uneia din
complicatiile amintite agraveaza foarte mult pronosticul.2.4.
Tratament
1.Tratamentul medical este indicat numai in cazul tumorilor mici
fara semne clinice deosebite, necomplicate, in preajma menopauzei,
cand exista posibilitatea supravegheriibolnavei, cand exista
contraindicatii de ordin general sau local pentru actul
chirurgical.
Scopul terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei si de
oprire sau cel putin diminuarea evolutiei tumorii.
Medicamentele folosite pot fi impartite in mai multe grupe:
-Ocitocice: ergotina, ergometrina, etc..
-Coagulante: mici transfuzii, vitamina K, calciu, etc..
-Hormoni: intre care rolul major il are testosteronul, dar se
mai pot folosi si progesteronul, extractul de glanda mamara,
etc...
Cortizonul este antifibromatos, el produce o liza a tesutului
neformat.
2.Tratamentul cu raze X este astazi mult mai rar folosit
restrangandu-si indicatiile numai in cazul unor tumori mijlocii,
care sangereaza abundent si prezinta contraindicatii pentru
tratamentul hormonal sau chirurgical. Actiunea razelor X este
indirecta asupra fibromiomului, ele actionand pe ovar, producand o
menopauza artificiala, favorabila stagnarii evolutiei
fibromului.
3.Tratamentul chirurgical este cel mai eficient. Scopul
interventiei chirurgicale este extriparea tumorii, ceea ce se face
prin enuclearea ei (miomectomie).
Fibromiomul uterin, fiind o tumoare benigna, se prefera
interventiile chirurgicale cat mai conservatoare, adica celea care
respecta cel mai bine tesutul uterin normal si functia acestui
organ. Cu cat femeia este mai in varsta, cu acest principiu se
aplica mai putin, importanta organului devenind mai redusa.
Uneori, cand uterul este in intregime bolnav, se recurge la
histerectomie subtotala sau la histerectomie totala. Aceste doua
interventii sunt mutilante.
S-au imaginat tehnici operatorii conservatoare, care tind sa
pastreze cat mai mult cu putinta din tesutul uterin normal si care
se aplica dupa caz.
Astfel de interventii sunt:
-histerectomia, extirparea unei portiuni din uter, deasupra
istmului, mai sus sau mai jos, in functie de sediul tumorii;
-miometrectomia, extirparea unor lambouri mai mari sau mai mici
de miometru, in functie de numarul sau dimensiunea nodulilor
fibromiomatosi, dar cu pastrarea cat mai completa a
endometrului;-histerectomia interanexiala, pastrarea numai a
marginilor laterale ale uterului pentru a se asigura vascularizatia
anexelor si a evita astfel degenerarea chistica a ovarelor
complicatie observata dupa histerectomie.
CAPITOLUL III
EXAMENE CLINICE SI PARACLINICE GINECOLOGICE
Inaintea stabilirii unei conduite teraputice este necesara
fixarea unui diagnostic exact. O eroare de diagnostic si in
consecinta un tratament nepotrivit pot avea consecinte nefaste
functionale sau chiar vitale.Pentru gasirea diagnosticului unei
boli ginecologice, ca de altminteri a unei boli in general, avem la
indemana examenul clinic si diversele examene paraclinice si de
laborator. Cu tot progresul realizat de acestea doua din urma
metode, baza o formeaza insa examenul clinic, care cuprinde
interogatoriul si examenul obiectiv general
local.3.1.Interogatoriul
Este o metoda de informare foarte pretentioasa prin care culegem
date absolut necesare stabilirii diagnosticului, din raspunsurile
pe care femeia le da intrebarilor noastre.
Pentru a obtine date exacte si complete, interogatoriul trebuie
bine condus, exact pe cateva probleme importante, sistematizat. De
multe ori, femeile evita, din cauza pudoarei, sa raspunda la unele
intrebari, ceea ce necesita multa rabdare si tact din partea
examinatorului.
Primul timp este castigarea increderii femeii si stabilirea unie
atmosfere de intelegere a suferintei ei.
Vom nota mai inatai numele si prenumele, adresa ei exact si
completa, care servesc numai pentru identificare si eventuala
urmarire a cazului. Regiunea din care provine bolnava ne da uneori
informatii despre morbiditatea specifica.
Varsta si ocupatia caracterizeaza anumite boli si trebuie luate
in consideratie cand vom stabili conduita terapeutica. De exemplu,
metroragiile, care survin la o femeie tanara, ne orienteaza catre
un avort sau o tulburare endocrina; la o femeie dupa menopauza,
catre un cancer. Inflamatia colului uterin la o femeie tanara
trebuie tratata medical, iar la o femeie in vartsa,
chirurgical.
Anumite profesiuni favorizeaza prin specificul lor:
intoxicatiiloe profesionale (plumb), tulburarile de statia uterina
(eforturi fizice), starile congestive ale aparatului genital
(trepidatii).
Factorii de mediu extern: starea locuintei, a alimentatiei, a
conditiilor de munca, nivelul cultural si de educatie sanitara pot
fi factori etiologici de insemnatate.
3.1.1.Antecedente heredo-colaterale
Ne informeaza asupra starii sanatatii parintilor, rudelor,
sotului sau persoanelor cu care bolnava convietuieste. Spre
exemplu, o inflamatie cronica anexiala la o femeie care traieste
intr-un mediu bacilar ne poate orienta investigatiile catre o
tuberculoza genitala. Putem pune in evidenta existenta unor boli
familiale cu rasunet asupra paratului genital sau neuro-endocrin
(tuberculoza, sifilis, intoxicatii).Dupa stabilirea acestor date
generale, interogatoriul trebuie orientat catre:
Precizarea tulburarii dominante care, de obicei, determina
bolnava sa se prezinte la consult. In general, simptomele prin care
se manifesta bolile ginecologice sunt putin numeroase:
-tulburari menstruale (amenoree, hipo sau hipermenoree, meno sau
metroragii, dismenoree)
-tulburari functionale (prurit, frigiditate,
sterilitate)-leucoree
-dureri
-incontinenta relativa de urina
-febra si alterarea starii generale.
Studiul antecedentelor femeii si anume:Antecedentele personale
si fiziologice: ne intereseaza data primei menstruatii (menarha),
data aparitiei caracterelor sexuale secundare (sanii, parul din
regiunea pubiana si axilara).
Aceste fenomene fiziologice ne arata daca exista o intarziere,
sau, dimpotriva, o precocitate in dezvoltare, ceea ce traduce o
serie intreaga de corelatii neuro-hormonale.
Se va interoga femeia asupra caracterelor menstruatiei,
notandu-se devierile de la normal:
-daca durata ciclului este normala (28 de zile)
-daca durata menstruatiei este normala (3-5 zile)
-daca cantitatea de sange pierdut este in limitele normale
-daca exista sau nu cheaguri
-daca menstruatiile sunt dureroase si cand a aparut acest
fenomen, o data cu prima mestruatie (dismenoree primara) sau
ulterior in cursul vietii ( dismenoree secundara).
Tulburarile ciclului menstrual, fie ca este vorba de un exces
sau o insuficienta, constituie unul din semnele importante din
triada simptomatica a oricarei boli ginecologice (durere, leucoree,
tulburari mestruale) si, cunoascandu-le, ne putem orienta asupra
diagnosticului.
Vom nota de asemene vartsa la care femeia si-a inceput viata
sexuala si, daca este cazul, varsta instalarii menopauzei si a
tulburarilor care o insotesc.
3.1.2. Antecedentele personale patologice
Ne vom interesa de bolile infectocontagioase, dermato-venerice,
interventii chirurgicale, etc..., pentru ca o serie dintre acestea
au rasunet asupra aparatului genital (sterilitate dupa oreion,
metro-anexite dupa blenoragie, endometrite, avorturi repetate dupa
sifilis, tulburari distrofice si neuro-endocrine dupa interventii
chirurgicale in sfera genitala etc... )3.1.3. Antecedentele
ginecologice
Vom cerceta bolile ginecologie avute in trecut si tratamentele
facute. Existenta unei anexite in trecutul bolnavei ne face sa ne
gandim la o recidiva. Chiar daca bolnavei nu i s-a precizat in
trecut un diagnostic, ne vom interesa despre semnele caracteristice
unei boli ginecologice, vom cerceta data aparitiei lor,
intesitatea. Constatam astfel ca, deseori, bolnava este o suferinda
cronica si ca in cursul timpului a prezentat puseuri acute sau
subacute.
3.1.4. Antecedente obstetricale
Vom nota numarul si data nasterilor, a nasterilor premature sau
avorturilor spontane, medicale sau empirice si vom cauta sa vedem
daca debutul bolii actuale nu se leaga de una sau alta din aceste
stari, ceea ce se intampla deseori.
Vom cerceta in sfarsit date asupra starii generale: oboseala la
eforturi minime, slabire in greutate sau, dimpotriva, cresterea ei
anormala, febra si caracterele ei. Eventualele examene de laborator
efectuate in trecut, nu vor fi trecute cu vederea.
3.2. Istorie
Consta in stabilirea amanuntita si cronologica a datelor privind
bola actuala sau a semnului dominant, pentru care bolnava s-a
prezentat la examen. Vom nota totdeauna data aparitiei, cum au
evoluat aceste fenomene in lipsa tratamentului sau dupa efectuarea
lui, ce caractere prezinta, daca exista semne asociate din partea
aparatului urinar, circulator, digestiv, respirator, etc...3.3.
Examenul clinic
3.3.1. Examenul general
Trebuie sa preceada examenul local. El consta in explorarea prin
mijloace clinice (inspectie, percutie, palpare, auscultatie) a
tuturor sistemelor si aparatelor.
La inspectie, de exemplu, vom putea observa o paloare anormala a
tegumentelor (anemie), o culoare galbvena ca paiul (cancer). Vom
constata starea tesutului adipos (obezitate) cu localizari
caracteristice uneori (pe abdomen, fese) care traduce tulburari
hormonale. Vom remarca eventualele edeme ale membrelor inferioare
sau generale.
Patologia diferitelor viscere abdominale sau din afara
abdomenului are un rasunet important asupra sferei genitale si
intre toate acestea trebuie sa ne invatam sa facem legatura, altfel
putem fixa tratamente gresite, inutile, sau chiar vatamatoare. Spre
exemplu se stie ca in stenoza mitrala pot aparea metroragii;
necunoscand afectiunea cauzala, zadarnic vom face tratamente locale
sau hormonale, adresate aparatului genital care este indemn. In
tuberculoza pulmonara evolutiva apare uneori amenoreea; in acest
caz, stradania noastra de a trata unilateral in necunostinta de
cauza, poate face mult rau unui organism care se apara prin toate
mijloacele pentru a invinge boala.Controlul pulsului, tensiunii
arteriale, temperaturii, vor incheia examenul clinic general.
3.3.2. Examenul abdominal
Este necesar in orice boala ginecologica. Pentru aceasta,
bolnava este culcata cu fata in sus, cu membrele superioare si
inferioare intinse in lungul corpului, pe un plan rezistent.
La inspectie se poate constata o marire de volum anormala,
totala sau partiala (tumori voluminoase), se poate constata
prezenta vergeturilor vechi, a circulatiei colaterale sau diferite
leziuni ale tegumentelor (grataj);
Vom observa daca abdomenul se poate mobiliza voluntar prin
inspiratie sau expiratie profunda. Imobilitatea lui va trebui sa ne
atraga atentia, fiind vorba de o reactie peritoneala;
La palpare, care trebuie facuta cu blandete, si numai dupa
acomodarea bolnavei cu mana examinatoare, putem simti si delimita
uneori o tumoare careia ii apreciem consistenta: dura (fibrom),
clasica (chist), mobilitatea, sensibilitatea.
Se poate constata de asemenea o reactie de aparare localizata in
abdomenul inferior sau generalizata, abdomenul fiind dur, lemnos si
foarte dureros (peritonita). Uneori, decomprimarea brusca a
abdomenului este mai dureroasa decat apasarea lui (reactie
peritoneala).
La percutie vom constata deosebirile de sonoritate intre
eventualele tumori (mate) si restul abdomenului (sonor). Vom
constata de asemenea, daca matitatea este deplasabila (ascita) sau
nu (tumoare).
3.3.3. Examenul genital
Pentru a evita erorile de diagnostic este necesar evacuarea in
prealabil a vezicii si a rectului. O vezica urinara plina, poate fi
confundata cu o asrcina sau cu un chist, iar un rect plin cu
materii fecale, poate da impresia unei tumori genitale.
Pozitia in care se practica examenul are o deosebita importanta.
Conditiile cele mai bune sunt date de masa ginecologica, care
permite asezarea femeii in decubit dorsal, cu bazinul ceva mai
ridicat, pentru ca ansele intestinale sa se retraga din pelvis.
Coapsele sunt fectate si indepartate, membrele inferioare fiin
sprijinite pe suporturi de diferite tipuri. Uneori in lipsaunei
mese ginecologice, aceasta pozitie poate fi data femeii si in pat
sau pe o masa simpla.Inspectia organelor genitale interne: se
noteaza dezvoltarea lor ca si a sistemului pilos, existenta unei
rupturi de perineu cu cistocel sau rectocel (care se accentueaza,
daca punem bolnava sa tuseasca), sau a diferitelor leziuni:
eroziuni, ulceratii, leziuni de grataj, scurgeri, etc...
Se vor cerceta glandele Bartholin si meatul uretal, care, in
cazul unei blenoragii cronice, lasa sa se scurga la presiune o
picatura de puroi.Examenul cu valve veginale este bine sa preceada
tactul vaginal, pentru a putea recolta rapid secretiile din vagin,
nemodificate si pentru ca eventuala sangerare produsa prin
atingerea colului sa nu ingreuneze inspectia. Acest examen poate fi
facut cu spectrul sau cu valvele.
La examenul cu spectrul sau valvele vom cerceta intai peretii
vaginului, culoarea mucoasei (violacee in sarcina, rosie in
inflamatii), pliurile vaginale, care pot fi atrofiate dupa
menopauza, eventualele leziuni sau ulceratii.
Examenul colului are o deosebita importanta, el avand o
patologie foarte variata. Vom aprecia forma, dimensiunile, pozitia,
culoarea, scurgerile de sange sau purulente, ce apar prin orificiul
extern; de asemenea eroziunile, polipii, tumorile, care pot exista
pe suprafata lui externa sau pot iesi din canalul cervical.
Orificiul extern al colului apare punctiform la nulipare si
transversal la multipare.
Dupa interventiile chirurgicale recente pe perineu si la
virgine, examenul cu valvele sau spectrul se va evita, sau se va
face numai cu mari precautii.Tactul vaginal se executa cu indexul
si mediusul, mana examinatoare fiind protejata printr-o manusa de
cauciuc sterila. Tactul vaginal se combina totdeauna cu o palpare
abdominala.Prin aceasta metoda de examen, vom putea aprecia:
-forma colului: cilindro-conic la nulipare si cilindric la
multipare
-consistenta colului: inmuiat, catifelat, indurat,
cicatriceal
-starea orificiului extern: punctiform sau transversal in
functie de paritate si in mod normal inchis
-starea fundurilor de sac vaginale: (anterior, posterior si
laterale), care trebuie sa fie suple, largi si nedureroase; orice
modificare acre apare fiind patologica;
-starea uterului si anexelor: uterul este de obicei usor de
explorat intre cele doua maini; i se stabilesc dimensiunile,
mobilitatea, situatia, consistenta si sensibilitatea.
Tactul rectal poate inlocui examenul vaginal, cand acesta este
imposibil (virgine), iar uneori aduce date suplimentare.Indexul
mainii drepte, protejat de o manusa de cauciuc, lubrefianta, este
introdus in rect, femeia fiind in pozitia ginecologica.Valoarea
tactului rectal este mai mica decat a celui vaginal, dar aprecierea
colectiilor sau tumorilor din fundul de sac posterior se face cu
relativa usurinta.
Uneori, pentru a aprecia starea septului recto-vaginal,
invadarea rectului in cancere, starea ligamentelor utero-sacrate
etc..., este necesar tactul vagino-rectal simultan, combinat cu
palparea abdominala. In acest caz, indexul se introduce in vagin si
nediusul in rect.
Tactul intrauterin este rezervat exclusiv personalului medical.
Pentru practicarea lui, dupa luarea masurilor de asepsie si
dilatarea canalului cervical, se introduce indexul in uter,
explorandu-se prezenta unor eventuale tumori, resturi ovulare,
corpi straini.
3.3.4. Examene paraclinice, complementare si de laborator
Histerometria se executa cu ajutorul histerometrului, care
permite masurarea cavitatii uterine si explorarea formei ei (
alungita si neregulata in fibromioame).Metoda prezinta anumite
riscuri (infectii, perforarea uterului), de aceea este permisa
numai personalului medical. In cazul in care se banuieste o
sarcina, este contraindicata, putandu-se declansa avortul.
Punctia fundurilor de sac vaginale. Este de asemenea o manevra
permisa numai personalului medical. Cu ajutorul unui ac lung si
suficient de gros, respectand strict regulile de asepsie si
antisepsie, se punctioneaza fundul de sac lateral sau posterior,
prin punctie se poate extrage puroi (piosalpinx), sange
(hematosalpinx sau sarcina extrauterina), lichid sero-citrin (chist
ovarian), ajutand astfel la precizarea diagnosticului.
Aceasta metoda are insa si riscuri: infectie exogena,
insamantarea pelvisului de la o colectie purulenta, hemoragii prin
inteparea unui vas, etc...3.3.5. Examenul bacteriologic si
parazitologic al secretiilor
Recoltarea din uretra, vagin, col, cu ajutorul unei anse sau
pense si intinse pe o lama, poate pune in evidenta diversi germeni
patogeni: gonococ, Trichomonas vaginalis, etc...
Secretiile recoltate pot fi folosite si pentru culturi si medii
speciale in vederea identificarii germenului si executarii unei
antibiograme.
Citologia vaginala (examenul cito-vaginal-hormonal). Sdecretiile
recoltate din fundul de sac vaginal posterior, fixate si colorate
dupa tehnici speciale, pot arata, in mare, starea endocrina a
bolnavei.
Prin cercetarea citologiei vaginale se pot pune in evidenta
celulele canceroase descuamate dintr-un cancer situat in organele
genitale interne si cazute in canalul vaginal.
Testul Lahm-Schiller este o metoda simpla, care se foloseste
pentru depistarea cancerului de col uterin. Dupa punerea in
evidenta, colul se bandijoneaza cu o solutie iodo-iodurata (Lugol).
Daca epiteliul sau de invelis este normal, capata o culoare
uniforma, bruna-inchisa (iod pozitiv). In diferite leziuni ale
acestui epiteliu si numai in aceste locuri, culoarea ramane
deschisa (iod negativ).Colposcopia este o alta metoda de explorare,
prin care se pot pune in evidenta diferite leziuni ale colului si
in special cancerul in formele lui incipiente. Ea se face cu
ajutorul unui aparat numit colposcop. Pentru executarea
colposcopiei, dupa punerea in evidenta a colului uterin cu specului
vaginal si stergerea lui cu un tampon de vata pentru a onlatura
secretiile, se bandijoneaza cu o solutie de acid acetic 3%, care
produce un usor edem si coaguleaza secretiile de suprafata, facand
astfel posibil examenul.
Se regleaza colposcopul, care este un instrument optic maritor
si se examineaza colul cu atentie, diferitele sale leziuni iesind
bine in evidenta.
Colul normal apare neted, de culoare rozata. Mucoasa
endocervicala, deseori vizibila si ea, este de culoare rosie.
Principalele leziuni ale colului care se pot evidentia prin
colposcopie sunt urmatoarele:
-Ectopia reprezinta o trecere a epiteliului endocervical, in
afara, pe exocol. Ectopia poate fi congenitala sau castigata (dupa
avorturi, nasteri, etc...). Deoarece epiteliul endocervical are un
aspect deosebit fata de cel exocervical, imaginea apare net la
colposcopie si se caracterizeaza prin aspectul ei in boabe de
strugure. Cu ochii liberi nu se poate deosebi aceasta leziune de o
eroziune.
-Zona de remaniere este caracterizata prin tendinta epiteliului
pavimentos, al exocolului, de a inlocui epiteliul cilindric ectopic
endocervical. In aceasta regiune apar asa-numitele oua Noboth, care
nu sunt altceva decat glandele endocervicale chistice.-Eroziunea
adevarata reprezinta o zona, in care epiteliul pavimentos al
exocolului lipseste.
-Leucoplazia este o pata de culoare alba-sidefie, uneori usor
proeminenta, care este vizibila si cu ochii liberi.
-Baza de leucoplazie apare prin indepartarea zonei de
leucoplazie (spontan sau artificial) si se caracterizeaza prin
existenta unei pete galbui, cu mici puncte rosii.
-Mozaicul apare ca o zona cu contur net, formata din mici
romburi sau dreptunghiuri, delimitate de o retea de linii fine
rosii (aspect in tabla de sah).
-Cancerul incipient apare in mozaic reliefat, in care vasele
sunt proeminente, dilatate, ca un tirbuson.
Pentru precizarea diagnosticului de cancer, colposcopia trebuie
complecata cu cercetarea anatomopatologica a fragmentelor de
tesuturi care se recolteaza prin biopsie.Colpomicroscopia este o
metoda prin care se face studiul microscopic direct al colului.
Spre deosebire de colposcop, care produce o marire a imaginii de
10-40 de ori, colpomicroscopul permite o marire de 160-200 de ori,
putandu-se astfel vedea structura epiteliului.
Metoda este foarte valoroasa pentru punerea diagnosticului
precoce al cancerului.
Histerosalpingografia consta in explorarea radiografica a
organelor genitale interne. Aceasta nu se poate realiza decat daca
folosim o substanta opaca la razele X (lipiodol sau substante
organoiodate-hidrosolubile). Histerosalpingografia este o metoda de
diagnstic indispensabila in studiul sterilitatii feminine,
permitand studiul uterului si al trompelor. Daca trompele sunt
permeabile, substanta de contrast este depistata in cavitatea
peritoneala printr-o noua radiografie executata dupa 24 de ore de
la prima.Histeroscopia, care se aplica cu un isntrument special
numit histeroscop, este o metoda de explorare directa a cavitatii
uterine. Histeroscopul se introduce in uter dupa dilatarea
canalului cervical. Prin aceasta metoda se pot observa aspectele
mucoasei sau unele tumori care predomina in cavitate. Precizia
rezultatelor nu este insa prea mare, ceea ce limiteaza folosirea
metodei.
Biopsia consta in recoltarea unor portiuni de tesuturi de col,
cu ajutorul unui bisturiu, foarfece sau pensa speciala. Recoltarea
se poate face si din endometru, cu ajutorul unei chiurete sau sonde
speciale.Aceste tesuturi, dupa o pregatire speciala, sunt examinate
microscopic, putandu-se astfel constata diversele modificari
patologice si, in special, cancerul si tuberculoza.
Studiul microscopic al andometrului extras prin biopsie poate
servi si la aprecierea starii endocrine, reprezentand una din cele
mai bune metode de explorare a functiei ovariene.CAPITOLUL IV
PREGATIRI PREOPERATORII SI INGRIJIRI POSTOPERATORII
ALE BOLNAVELOR CU FIBROM UTERIN
4.1. Pregatirea preoperatorie
Este necesara in toate cazurile. Cand operatia se face de
urgenta, nemaiexistand timpul necesar pentru o investigatie si
pregatire completa, pregatirea preoperatorie este mai redusa.
Asistenta medicala are in sarcina ei o buna parte din problemele
acestei pregatiri si cum, calitatea ei este conditionata in mare
masura reusita operatiei, atentia si scurpulozitatea in aceasta
perioada trebuie sa fie deosebite.
Actul operator se poate asemana cu un traumatism puternic, la
care se adauga influenta anesteziei, a factorilor psihici; acestia
se acumuleaza, isi exercita influenta asupra intregului organism,
pot declansa o stare de soc operator a carei consecinta nu se poate
prevedea. Mai mult decat atat, ei intervin cu intensitate in
perioada postoperatorie, care imbraca diferite grade, unele simple,
ce trec aproape neobservate, dar altele foarte grave.
Profilazia ei se realizeaza printr-o buna pregatire
preoperatorie.
Complexul interventia chirurgicala propriu-zisa, anestezia,
traumatismul psihic-tulbura intregul echilibru biologic al
bolnavei; rolul cel mai important in aceasta actiune il are
sistemul nervos. Primul timp al pregatirii preoperatorii este
pregatirea sistemului nervos.Metodele prin care actionam formeaza
regimul curativ de protectie.
Acesta comporta o serie intreaga de actiuni, dintre care cele
mai importante sunt:
-inlaturarea din spital a tuturor factorilor ce influenteaza
negativ sistemul nervos. Linistea, curatenia, crearea unui mediu
ambiant placut, comportamentul plin de grija si intens fata de
bonav a personalului sanitar, constituie baza acestei metode
profilactice.
-inlaturarea traumatismului psihic al bolnavului, care se
produce prin alarmarea sa in ceea ce priveste boala si gravitatea
ei, data operatiei, etc...
Se realizeaza printr-o pregatire psihica, potrivita cu gradul de
cultura si exicitabilitate al bolnavei, scopul principal fiind
inlaturarea fricii de operatie.
Se vor prezenta cazurile ce au avut o evolutie postoperatorie
favorabila, se va face izolarea de bolnavii aflati in perioada
imediat postoperatorie, se vor scoate foile de observatie din
camerele bolnavilor, spre a nu le da posibilitatea citirii lor. In
toata aceasta perioada, asistenta medicala, prin conversatii cu
bolnavele, prin sfaturi, va cauta sa inlature teama de actul
operator.
-prelungirea somnului fiziologic se va face prin adiministrarea
unor medicamente sedative, hipnotice, deconectante.
In preziua operatiei se vor administra deconectante in doze
mici, dar suficiente, pentru a produce un dezinteres fata de
operatie si pentru a asigura un somn bun si indelungat.
-inlaturarea durerilor de orice natura explorari ale diferitelor
organe, punctii, analize, etc... pentru a creste increderea
bolnavei si a-i inlatura teama de actul operator.
-in pregatirea preoperatorie are o deosebita importanta un
examen clinic si de laborator complet pentru a stabili un bilant al
starii de sanatate si a putea aprecia posibilitatile de rezistenta
ale bolnavei.
Astfel, se va controla pulsul, temperatura, tensiunea
arteriala.
Examenele de laborator obligatorii sunt:
-reactia Bordet-Wassermann
-hemograma completa
-VSH
-timpul de sangerare si coagulare
-ureea sanguina
-glicemia
-stabilirea grupului sanguin si a Rh
-examenul urinii si masurarea diurezei
-examenul secretiilor cervico-vaginale
-explorarea functiilor hepatice, renale, cardiovasculare.
Orice stare patologica constatata trebuie tratata pana la
vindecare, inaintea interventiei, care se amana in acest scop.
Se va proceda la dezinfectia cailor aeriene superioare si
asanarea focarelor septice ale tegumentelor.
In ajunul operatiei alimentatia trebuie sa fie usoara, atoxica.
Se suprima masa in seara dinaintea interventiei. Purgativele nu
sunt necesare, ele producand deshidratari puternice. O clisma in
seara precedenta si alta in dimineata intrventiei sunt suficiente.
Se sondeaza vezica.
Inainte ca bolnava sa fie trimisa in sala de operatie, i se face
o injectie cu dilauden-atropina, se rade regiunea pubiana si se
face o irigatie vaginala.
In cazul bolnavelor ce vor avea o operatie vaginala sau
perineala, pregatirea acestor regiuni trebuie sa fie mai
indelungata: irigatii vaginale zilnice cu solutii antiseptice,
tratamentul leziunilor vaginale si cervicale pana la completa lor
vindecare.
4.2. Masuri intraoperatorii
-Pregatirea campului operator se face prin dezinfectia pielii
regiunii pe care se va interveni si ordinea in care se va
interveni. Modul in care se procedeaza este urmatorul: baie cu apa
si cu sapun, raderea parului, degresarea pielii cu benzina iodata
si in cele din urma bandijonarea pielii in mod ingrijit cu tinctura
de iod diluat.
-Pregatirea intraoperatorie reprezinta de fapt profilaxia
socului operator, in acest sens fiind necesara: supravegherea
permanenta a pulsului, tensiunii arteriale, respiratiei, coloratia
tegumentelor, mersul anesteziei.
Sarcina aceasta revine medicului anestezist si asistentei, care
vor actiona prompt cu toate mijloacele de reanimare existente.
Pentru a preantampina dificultatea cateterismului venelor intr-un
eventual colaps, se va cateteriza vena cubitala, inca de la
inceputul operatiei, administrand lent in perfuzie o solutie de
glucoza 5%.Oxigenul se va administra de asemenea de la inceputul
operatiei, prin sonda intranazala (daca bolnava nu este sub
anestezie totala).
Aceste metode simple de profilaxie a socului, alaturi de o buna
pregatire preoperatorie, de o buna anestezie si de o tehnica
chirurgicala corespunzatoare, sunt de cele mai multe ori
suficiente; constatarea unei hemoragii intraoperatorii impune
inlocuirea solutiei de glucoza cu sange integral izogrup si izo Rh,
regland debitul perfuziei dupa cantitatea ce se pierde.
Tot instrumentalul si materialul necesar reanimarii trebuie sa
fie pregatit din vreme si la indemana.4.3. Tratament
postoperator
Ingrijirile postoperatorii revin de asemenea in buna parte
asistentei medicale. De obicei, procedand in felul pre si
intraoperator, urmarile opeartiilor devin simple, boala
postoperatorie fiind usoara, trecatoare si fara urmari.
Uneori insa in perioada postoperatorie pot aparea complicatii,
dintre care cea mai severa este socul ireversibil.
Supravegherea bolnavei operate trebuie sa continuie si in
perioada postoperatorie, urmarind o serie de fenomene clinice pana
la reluarea functiei normale a organismului.
In evolutia postoperatorie se deisting 3 perioade:
Perioada I in primele 24 de ore; in acest interval,
complicatiile care pot surveni sunt:
-socul
-urmarile anesteziei
-hemoragia.
Bolnava va fi supravegheata pana la trezirea din anestezie. Se
vor controla pulsul, tensiunea arteriala, respiratia. Daca bolnava
are varsaturi, va fi ajutata pentru a evita aspiratia lor. Ca
tratament, daca este necesar, se administreaza analeptice
cardiovasculare, transfuzii de sange, plasma, seruri clorurale si
glucozate. Se combate durerea administrand analgezice. Se continua
administrarea discontinua a oxigenului.
In aceasta perioada, bolnava nu paraseste patul, fiind permise
miscarile in pat. Alimentarea: hidrozaharata (ceai indulcit, apa in
cantitati moderate si fractionate).Perioada a-II-a dureaza pana in
ziua a treia, cand de obicei se reia functia intestinala. In
aceasta perioada, complicatiile de temut tin de nerestabilirea
functiei vezicii urinare sau intestinale, prin pareza.
In aceasta perioada bolnava trebuie sondata de doua ori pe zi,
daca nu urineaza spontan. Combaterea durerii trece pe primul plan:
se administreaza mialgin, algocalmin, ketonal in doze suficinete
pentru sedarea durerii. Inca din aceasta perioada se mobilizeaza
bolnava, care nu va parasi insa camera in care este izolata.
Mobilizarea produce o diminuare a stazei pulmonare, o stimulare a
circulatiei de intoarcere a membrelor inferioare; stimulare a
sistemului nervos, cardio-vascular. Hidratarea se face prin
administrearea de sucuri de fructe, limonada, zeama de compot, in
cantitati suficiente, dar nedepasind 1000 ml in 24 de ore.
In ziua a doua, daca apare balonarea abdominala, se introduce un
tub de gaze. In a treia zi se face o clisma evacuatoare.
Alimentatia se imbogateste treptat, treandu-se la supe sarate,
iar dupa primul scaun se introduce progresiv paine prajita, carne
fiarta, branza de vaci, iaurt, smantana. Se continua calmarea
durerii, daca mai este necesar, cu metode cat mai simple.
Perioada a-III-a dureaza pana in ziua a saptea - a opta, cand de
obicei se scot firele de sutura. Este dominata de primejdia
infectiilor: peritoneale, plagii operatorii, flebite.
Aceasta este o perioada de covalescenta. Alimentatia devine
completa, variata, vitaminizata. Mobilizarea se face mai intens,
permitandu-se deplasarea in sala de mese. Se poate incepe
gimnastica medicala.
In aceasta perioada se urmareste functia intestinala, curba
termica, evolutia plagii operatorii; daca este necesar, se
instituie tratamentul cu antibiotice, intrebuintarea preventiva a
acestora nu este recomandabila decat in cazuri speciale, in care au
existat timpi septici, s-au facut decolari largi de tesuturi sau
bolnava przinta o stare de anemie pronutata favorabil dezvolatrii
infectiei.CAZUL NR. 1
Anamneza asistentei medicale
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie:
nesatisfacuta; paceinta prezinta hipertensiune arteriala in
antecedente.
2.Nevoia de a manca si a bea: nesatisfacuta; consum redus de
lichide si alimente, inapetenta, gust amar, cefalee, ameteli,
slabiciune.
3.Nevoia de a elimina: nesatisfacuta; greturi, varsaturi, gust
amar, cefalee, ameteli, balonari.
4.Nevoia de a misca si a avea o buna postura: nesatisfacuta;
repaosul la pat, pozitie antalgica, slabiciune, oboseala.
5.Nevoia de a dormi si a se odihni: nesatisfacuta; dificultatea
in a dormi si a se odihni, oboseala, stres, treziri reptate.
6.Nevoia de a se imbraca si dezbraca: nesatisfacuta; greutate in
a se imbraca si dezbraca, incapacitatea de a se misca, dificultatea
de a se incalta, discomfort.
7.Nevoia de a-si mentine temperatura in limite constante:
nesatisfacuta; hipertermie, cefalee, ameteli, traspiratii,
tegumente calde, facies congestiv, sete.
8.Nevoia de a fi curat, ingrijit, a avea tegumentele integre:
nesatisfacuta; greutate in efectuarea toaletei zilnice, nu se poate
spala, pieptana, se deplaseaza greu.
9.Nevoia de a evita pericolele: nesatisfacuta; durere colicativa
in hipocondrul drept, facies crispat, neliniste, transpiratii,
slabiciune, graturi, varsaturi, cefalee.
10.Nevoia de a comunica: satisfacuta.
11.Nevoia de a practica religia: satisfacuta.
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii:
nesatisfacuta; neputinta, nemultumiri, apatie, tristete.
13.Nevoia de a se recrea: satisfacuta.
14.Nevoia de a invata cum sa isi pastreze sanatatea:
satisfacuta.
Grila de culegere a datelor
SURSA-pacient: P.R.
-echipa de sustinere: familia
-echipa de ingrijire: medicul, asistenta sefa.
DATE FIXE
-pacient: P.R.
-sex: feminin
-data nasterii: 22.05.1967-grup sanguin: 01
-nationalitate: romana
-religie: ortodoxa
-stare alergica: nu prezinta
DATE VARIABILE
-varsta: 46 de ani
-domiciliul: jud. Valcea
-ocupatie: casnica-starea civila: casatorita
-greutate: 82 kg
-conditii de locuit: corespunzatoare
-AHC La consult pacienta neaga existenta bolilor
infecto-contagioase, dermato-venerice cu rasunet asupra aparatului
genital. Prima a fost internata numai cand a nascut si perioade
foarte scurte pentru chiuretaj.-AP: Menarha si aparitia
caracterelor sexuale secundare au avut loc in jurul varstei de 14
ani. Ciclurile au fost regulate pana la aparitia tuburarilor, are 5
copii si foarte multe avorturi (10), ultuma menstruatie fiind in
data de 20 ianuarie 2006.
-data internarii: 03.04.2013-data externarii:
11.04.2013-diagnosticul la internare: fibrom uterin
-diagnosticul la 72 de ore: fibrom uterin
-diagnosticul la externare: vindecata
MOTIVELE INTERNARII
Pacienta afirma ca pierde sange de cateva zile, acuza dureri in
etajul inferior al abdomenului si stare accentuata de oboseala.
ISTORICUL BOLII
Pacienta s-a prezentat la un consult in ambulatoriu, in orasul
Dragasani, acuzand pelvagii, metroragii repetate, anemie. In urma
examenului medical ea a fost trimisa la Spitalul de Ostetrica si
Ginecologie ramnicu Valcea pentru examen de specialitate.
EDUCATIE SANITARA
-instruirea zilnica a bolnavei asupra necesitatii disciplinei
alimentare in ceea ce priveste alegerea alimentelor, cantitatile
premise.
-obsnuim pacienta sa isi examineze urina
-pacienta sa aibe repaus psihic periodic si zilnic sub for de
scurta relaxare completa, sa faca miscare si plimbari zilnice
-curatenia corporala generala, frecventa, atentie deosebita la
ingrijirea danturii, perfecta igiena a organelor genitale
-pacienta va fi sfatuita sa tina un regim alimentar bogat in
vitamine si sarac in grasimi, va trebui de asemenea sa respecte
indicatiile medicului privind doza si durata tratamentului
recomandat.
CAZUL NR. 2
Anamneza asistentei medicale
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie: satisfacuta;
pacienta respira normal, 18 resp/min.
2.Nevoia de a manca si a bea: nesatisfacuta; consum redus de
lichide si alimente, inapetenta, gust amar, cefalee, ameteli,
slabiciune.
3.Nevoia de a elimina: nesatisfacuta; greturi, varsaturi, gust
amar, cefalee, ameteli, balonari.
4.Nevoia de a misca si a avea o buna postura: nesatisfacuta;
repaosul la pat, pozitie antalgica, slabiciune, oboseala.
5.Nevoia de a dormi si a se odihni: nesatisfacuta; dificultatea
in a dormi si a se odihni, oboseala, stres, treziri reptate.
6.Nevoia de a se imbraca si dezbraca: nesatisfacuta; greutate in
a se imbraca si dezbraca, incapacitatea de a se misca, dificultatea
de a se incalta, discomfort.
7.Nevoia de a-si mentine temperatura in limite constante:
satisfacuta; pacienta are stare generala buna.
8.Nevoia de a fi curat, ingrijit, a avea tegumentele integre:
nesatisfacuta; greutate in efectuarea toaletei zilnice, nu se poate
spala, pieptana, se deplaseaza greu.
9.Nevoia de a evita pericolele: nesatisfacuta; durere colicativa
in hipocondrul drept, facies crispat, neliniste, transpiratii,
slabiciune, graturi, varsaturi, cefalee.
10.Nevoia de a comunica: satisfacuta; pacienta comunica cu
medicul si asistenta medicala.
11.Nevoia de a practica religia: satisfacuta.
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii:
nesatisfacuta; neputinta, nemultumiri, apatie, tristete.
13.Nevoia de a se recrea: satisfacuta.
14.Nevoia de a invata cum sa isi pastreze sanatatea:
satisfacuta.
Grila de culegere a datelor
SURSA-pacient: P.F.
-echipa de sustinere: familia
-echipa de ingrijire: medicul, asistenta sefa.
DATE FIXE
-pacient: P.F.
-sex: feminin
-data nasterii: 19.02.1961-grup sanguin: 01
-nationalitate: romana
-religie: ortodoxa
-stare alergica: nu prezinta
DATE VARIABILE
-varsta: 52 de ani
-domiciliul: Costesti
-starea civila: casatorita
-greutate: 61 kg
-conditii de locuit: corespunzatoare
-AHC: La consult pacienta neaga existenta bolilor
infecto-contagioase, dermato-venerice cu rasunet asupra aparatului
genital. La 17 ani a suferit o interventie chirurgicala
apedicetocmie si la 22 de ani operatie de hernie.AP: Prima
menstruatie si aparitia caracterelor sexuale secundare au avut loc
in jurul varstei de 14-a5 ani. Ciclurile au fost regulate, pacienta
are 3 nasteri si multe avirturi. Menopauza s-a instalat la varsta
de 47 de ani.
-data internarii: 11.03.2013-data externarii:
19.03.2013-diagnosticul la internare: fibrom uterin-diagnosticul la
72 de ore: fibrom uterin-diagnosticul la externare: vindecata
MOTIVELE INTERNARII: pelvagii, tulburari ale mictiunii,
hemoragie uterina.ISTORICUL BOLII
Pacienta s-a prezentat la un consult in ambulatoriu, deoarece
prezenta discomfort in etajul inferior al abdomenului. In urma
examenului ea a fost trimisa la Spitalul de Obstetrica si
Ginecologie Ramnicu Valcea pentru un consult de
specialitate.EDUCATIE SANITARA
-instruirea zilnica a bolnavei asupra necesitatii disciplinei
alimentare in ceea ce priveste alegerea alimentelor, cantitatile
premise.
-obsnuim pacienta sa isi examineze urina
-pacienta sa aibe repaus psihic periodic si zilnic sub for de
scurta relaxare completa, sa faca miscare si plimbari zilnice
-curatenia corporala generala, frecventa, atentie deosebita la
ingrijirea danturii, perfecta igiena a organelor genitale
-pacienta va fi sfatuita sa tina un regim alimentar bogat in
vitamine si sarac in grasimi, va trebui de asemenea sa respecte
indicatiile medicului privind doza si durata tratamentului
recomandat.CAZUL NR. 3Anamneza asistentei medicale
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie:
nesatisfacuta; alterarea functiei respiratorii si circulatorii,
tahipnee, tahicardie, tensiune arteriala.
2.Nevoia de a manca si a bea: nesatisfacuta; consum redus de
lichide si alimente, inapetenta, gust amar, cefalee, ameteli,
slabiciune.
3.Nevoia de a elimina: nesatisfacuta; greturi, varsaturi, gust
amar, cefalee, ameteli, balonari.
4.Nevoia de a misca si a avea o buna postura: nesatisfacuta;
repaosul la pat, pozitie antalgica, slabiciune, oboseala.
5.Nevoia de a dormi si a se odihni: nesatisfacuta; dificultatea
in a dormi si a se odihni, oboseala, stres, treziri reptate.
6.Nevoia de a se imbraca si dezbraca: nesatisfacuta; greutate in
a se imbraca si dezbraca, incapacitatea de a se misca, dificultatea
de a se incalta, discomfort.
7.Nevoia de a-si mentine temperatura in limite constante:
nesatisfacuta; febra 38 grade C, transpiratie, cefalee, ameteli,
apatie.
8.Nevoia de a fi curat, ingrijit, a avea tegumentele integre:
nesatisfacuta; greutate in efectuarea toaletei zilnice, nu se poate
spala, pieptana, se deplaseaza greu.
9.Nevoia de a evita pericolele: nesatisfacuta; durere colicativa
in hipocondrul drept, facies crispat, neliniste, transpiratii,
slabiciune, graturi, varsaturi, cefalee.
10.Nevoia de a comunica: nesatisfacuta; izolarea de persoane
semnificative, lipsa de interes.
11.Nevoia de a practica religia: nesatisfacuta; neputinta
temporara de a-si practica religia.
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii:
nesatisfacuta; neputinta, nemultumiri, apatie, tristete.
13.Nevoia de a se recrea: nesatisfacuta; imposibilitatea de a
indeplini activitati recreative.
14.Nevoia de a invata cum sa isi pastreze sanatatea:
nesatisfacuta; prevenirea imbolnavirilor, recuperare sanitara,
nesiguranta, frica de necunoscut, carente educationale.
Grila de culegere a datelor
SURSA-pacient: D.M.
-echipa de sustinere: familia
-echipa de ingrijire: medicul, asistenta sefa.
DATE FIXE
-pacient: D.M.
-sex: feminin
-data nasterii: 26.06.1963-grup sanguin: 01
-nationalitate: romana
-religie: ortodoxa
-stare alergica: nu prezinta
DATE VARIABILE
-varsta: 50 de ani
-domiciliul: Dragasani
-starea civila: vaduva
-greutate: 63 kg
-conditii de locuit: medii
-AHC: La consult pacienta neaga existenta bolilor
infecto-contagioase, dermato-venerice, interventii chirurgicale
etc... cu rasunet asupra aparatului genital.-AP: Prima menstruatie
si aparitia caracterelor sexuale secundare au avut loc in jururl
varstei de 14 ani. Ciclurile au fost regulate pana la aparitia
tulburarilor, are 3 copii si 6 avorturi.
-data internarii: 05.04.2013-data externarii:
13.04.2013-diagnosticul la internare: fibrom uterin
-diagnosticul la 72 de ore: fibrom uterin
-diagnosticul la externare: vindecata
MOTIVELE INTERNARII
-dureri pelviabdominale
-metroragii repetate
-ameteli
-paliditate
ISTORICUL BOLII
Pacienta s-a prezentat la un consult in ambulatoriu in orasul
Dragasani acuzand dureri pelviabdominale, metroragii repetate,
anemie. In urma examenului medical ea a afost trimisa la Spitalul
de Obstetrica si Ginecologie Ramnicu-Vlacea pentru examen de
specialitate.
EDUCATIE SANITARA
-instruirea zilnica a bolnavei asupra necesitatii disciplinei
alimentare in ceea ce priveste alegerea alimentelor, cantitatile
premise.
-obsnuim pacienta sa isi examineze urina
-pacienta sa aibe repaus psihic periodic si zilnic sub for de
scurta relaxare completa, sa faca miscare si plimbari zilnice
-curatenia corporala generala, frecventa, atentie deosebita la
ingrijirea danturii, perfecta igiena a organelor genitale
-pacienta va fi sfatuita sa tina un regim alimentar bogat in
vitamine si sarac in grasimi, va trebui de asemenea sa respecte
indicatiile medicului privind doza si durata tratamentului
recomandat.
CONCLUZII
Pentru realizarea acestei lucrari am luat un studiu teoretic si
practic ingrijirea bolnavelor cu fibrom uterin operat; forma
inclusa fiind structurata pe baza celor 14 nevoi fundamentale ale
ingrijirilor nursing, subliniate de Virginia Henderson.Profilul
fiecarei paciente se contureaza din informatiile culese referitoare
la nievlul de sanatate, la schimbarile si obiceiurile sale de
viata, la rolul sau socio-cultural, la reactiile emotionale fata de
boala.
Studiind cele trei paciente in paralel am observat o
simptomatologie asemanatoare, ele prezentand:
-sangerari date de vascularizatia cresuta a uterului, marirea
cavitatii uterine, o deficienta in contractia musculara pentru a a
sigura hemostaza
-hidroree, care se poate confunda cu emisie involuntara de
urina
-tensiune in partea inferioara a abdomenului (pelvialgii)
-ameteli.
Se stie ca orice persoana care manifesta la un anumit nivel o
insatisfactie inseamna ca una din nevoi este afectata si in felul
acesta, celelalte nevoi nu mai pot fi complet exprimate.
In perioada preoperatorie, in cazurile de ingrijire a bolnavelor
cu fibrom uterin studiate, principla nevoie afectata este Nevoia de
a evita pericolele care se datoreaza in principal problemelor
prezentate si anxietatii legate de iminenta interventiei
chirurgicale.
Complexul constituit din interventia chirurgicala, anestezia,
traumatismul psihic, tulbura intreg echilibrul biologic al femeii;
rolul cel mai important in aceasta actiune il are sistemul
nervos.
Inlaturarea traumatismului psihic care se produce prin alarmarea
sa in ceea ce priveste boala in sine, gravitatea ei, data
operatiei, reactia sotului, scaderea capacitatii de munca, se
realizeaza printr-o pregatire psihica potrivita cu gradul de
cultura si excitabilitate al bolnavelor scopul fiind inlaturarea
fricii de operatie.Linistea, curatenia, crearea unui mediu ambiant
placut, comportamentul plin de grija si interes fata de bolnave,
sustinerea morala a apartinatorilor le-a determinat sa aiba
incredere in medici si asistente si sa accepte operatia.
O deosebita importanta in pregatirea preoperatorie o au
examenele clinice si paraclinice pentru a stabili starea
functionala a unor organe si aparate, ingrijirile igienice si
alimentatia.
Postoperator in cadrul fiecarei nevoi afectate, obiectivele
urmarite sunt:
-normalizarea respiratiei si circulatiei
-calmarea durerilor si prevenirea complicatiilor
-pansarea plagilor si asigurarea igienei corporale
-restabilirea tranzitului intestinal si diurezei
-pacientele sa fie alimentate si hidratate corespunzator
-pacientele sa beneficieze de un somn odihnitor
-mobilizarea pacientelor
-pacientele sa poarte lenjerie de corp curata
-pacientele sa fei echilibrate psihic si sa se poata exprima
usor
-pacientele sa-si recapete increderea si stima de sine
-pacientele sa-si mentina temperatura corpului la valori
fiziologice
-educatia sanitara a pacientei.
In urma ingrijirilor acordate postoperator, obiectivele au fost
atinse; nu au aparut complicatii, plagile au evoluat spre
cicatrizare iar dupa o saptamana s-au scos firele de sutura si
pacientele s-au externat cu urmatoarele recomandari:
-evitarea efortului fizic
-contact sexual interzis 6 saptamani
-control peste 10 zile si revenire la 3 luni.
BIBLIOGRAFIE
Aucar Virgiliu Obstetrica
Bruckner S. Reanimare si terapie intensiva, Editura Medicala,
1996. Chirurgie laproscopica ginecologica Principii si tehnici sub
redactia lui Ghe. C. Peltecu
Cristea V. Achim, Filipescu Manual de obstetrica si ginecologie,
Gheorghiu, N.N; Radulescu Ion Manual de obstetrica si ginecologie
Bucuresti, Editura Medicala, 1975.Ifrim Mircea, Niculescu Ghe. -
Compediu de anatomie
Mihailescu V. Breviar de semiologie medicala, cRaiova, Editura
Scrisul Romanesc, 1980
Papilian Victor Anatomia locului
Petrache Vartej Obstetrica fiziologica si patologica
Popovici T. Practica obstetricala
Savulescu D. Obstetrica, Editura Medicala
Sarbu P Probleme de ginecologie, Editura Medicala
Titirca L Ghid de nursingTitirca L Ingrijiri speciale acordate
pacientilor de catre asistentii medicali, Editura Viata Medicala
Romaneasca.