Farmacie clinica1.Scopul si sarcinile farmacoterapiei,relatii cu
disciplinele medico-biologice,clinice si
farmaceutice.Particularitatile farmacoterapiei
contemporane,aspectele ei farmaceutice.Farmacologia, ca disciplin
medico-biologic, bazat pe tiinele teoretice, are drept scop
dezvoltarea i amplificarea cunotinelor de baz i a informaiilor
necesare despre remediile medicamentoase, utilizate n
diagnosticarea, profilaxia i tratamentul diferitelor
maladii.Programa disciplinei include date despre istoria
obiectului, ntrebri metodologice, aspecte deontologice n
administrarea medicamentelor, probleme din farmacologia general i
special, principiile de administrare concomitent a preparatelor i
de tratare a intoxicaiilor cu ele.Farmacologia general include
particularitile principale despre farmacocinetica, farmacogenetica
i farmacodinamia medicamentelor.Farmacologia special include
caracterizarea general a principalelor medicamente, folosite de
medicul de profil general. Remediile medicamentoase utilizate n
domeniile medicinii aa ca: anesteziologia, oncologia, psihiatria,
ftiziatria, endocrinologia etc., sunt, n general prezentate prin
caracterizarea general a celor mai importante medicamente din
grupul respectiv.Sarcinile principale ale farmacologiei speciale
sunt: analiza aciunii medicamentelor pe baza proprietilor
farmacologice, mecanismelor i locului de aplicare a aciunii;
aprecierea posibilitilor de utilizare a medicamentelor n scopurile
farmacoterapeutice pe baza cunotinelor despre proprietile lor,
prescrierea medicamentelor sub form de reet n anumite maladii i
stri patologice, mai ales n cele de urgen, acestea reieind din
particularitile farmacodinamice i farmacocinetice ale preparatelor
medicamentoase.
Farmacologia este un domeniu al medicinei care este n permanent
dezvoltare i carereflect, n mare msur, nivelul nalt al progresului
tiinelor medico-bilogice, tehnice i farmaceutice. Ca rezultat,
anual pe piaa farmaceutic apar zeci de medicamente originale noi,
sute de preparate generice cu noi denumiri comerciale, n diverse
forme medicamentoase. n condiiile n care exist aproximativ 50.000
de medicamente, sistematizarea lor devine din ce n ce mai
dificila,deaceia farmacologia elaboreaz i ajut studentul s
sistematizeze cele mai importante grupe de medicacamente, s
analizeze aciunea medicamentelor pe baza proprietilor
farmacologice, mecanismelor i locul de aciune, aprecierea
posibilitilor de utilizare a medicamentelor nscopurile
farmacoterapeutice avnd la baza cunotine despre proprietile
lor.2.Scopul si sarcinile fitoterapiei.Notiune de preparate
fitotarapeutice.Fitoterapia este tiina care se ocup de tratamentul
bolilor umane, animale i vegetale prin mijlocirea unor plante,
denumite curent plante medicinale. Fitoterapia implic i conceptul
de a tri n armonie cu ntregul regn vegetal, att n planul fizic ct i
afectiv. ,Exist argumente arheologice c mesopotamienii utilizau
plantele , ca leac, n urm cu mai bine de 6000 de ani. Cunoatem c ,
n China, oamneii se foloseau de plante pentru a se menine sntoi cu
27 de veacuri nainte de Hristos, dei referiri cu privire la
vindecarea cu ajutorul plantelor, pe acele meleaguri, sunt i mai
vechi.Egiptenii foloseau plantele ca aliment, ca medicament i ca
ingrediente n cosmetice, parfumuri i chiar uleiuri pentru alinarea
durerilor, ca aromatizant pentru bi i pentru ncperile n care i
petre ceau cea mai mare parte din timp. Fr a subestima rolul
chimioterapiei (tratamentul bolilor cu ajutorul medicamentelor de
sintez) , fitoterapia completeaz ansamblul de metode curative i
preventive ale medicinei alopate.Avantajele
fitoterapiei-Accesibilitatea ( plantele sunt uor de procurat i
ieftine; culegerea lor din natur ajut la armonizarea organismului,
eliberarea de stres etc.);-Aciunea blnd i lipsa efectelor adverse
(cnd se respect dozele adecvate);-Tratarea bolnavului ca ntreg
(plantele au efecte fizice i psiho-emoionale i echilibreaz
organismul la toate nivelele vezi Terapii florale Bach);-Se poate
folosi n paralel cu medicamentele alopate ( cu cteva mici excepii,
la care trebuie s se in seama de antagonismul dintre unele
medicamente i unele plante).FORME FITOTERAPEUTICE SIMPLE
Cele mai simple forme fitofarmaceutice sunt acelea in care
anumite parti ale plantelor se mesteca sau se consuma ca atare, fie
crude, fie uscate i macinate - sub forma de pulberi (praf).
Majoritatea plantelor medicinale care se folosesc in stare cruda,
apar primavara, fiind usor de consumat prin fragezimea lor. De cele
mai multe ori, insa, fitoterapia recurge la extragerea, insa
neselectiva, a principiilor active din plante prin diferite metode,
obinandu-se preparate numite extracte fitoterapeutice.
EXTRACTELE FITOTERAPEUTICE
Extractele folosite in fitoterapie, sunt acele preparate
obtinute din plante medicinale, in care se regasesc principiile
active din organele vegetale, dupa ce acestea au parasit materialul
vegetal si s-au dizolvat in anumite medii(apa, alcool, ulei
vegetal, alte grasimi). In cazul acestor preparate, plantele
medicinale devin o materie prima care poarta denumirea de drog.Cele
mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt
extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul) si
extractele hidroalcoolice (tinctura). Extractele hidrice (apoase)
sunt cunoscute sub denumirea uzuala de ceaiuri.
Infuzia
Infuzia este un extract apos obtinut printr-un procedeu simplu,
la indemana oricui, numit infuzare. Infuzarea consta in turnarea
unei cantitati prestabilite de apa clocotita peste materialul
vegetal aflat intr-un vas (pahar, cana, vase de lut), dupa care
recipientul se acopera 15-20 de minute cu o farfurioara, perioada
numita timp de infuzare. Dupa scurgerea timpului de infuzare,
lichidul (soluia) se strecoara, se indulceste (de preferinta cu
miere) sau nu, si se administreaza dupa indicatii (rece, cald,
inaintea meselor, dup mese, etc.).Este recomandat ca imediat dupa
strecurare, sa se scurga cateva picaturi de lamaie peste infuzie,
pentru stoparea reactiilor de oxidare.Infuzarea se realizeaza cel
mai bine in recipiente de sticla, de ceramica sau de porelan (cani,
pahare). Decoctul Decoctul este un extract preparat prin fierbere,
procedeu numit decoctie. Materia prima vegetala (plante
medicinale,legume, cereale, leguminoase), adaugata unui lichid (de
obicei apa), se fierbe intr-un vas, depasindu-se momentul in care
apa a dat n clocot. Timpul de decoctie incepe atunci cand apa
fierbe (da in clocot) si continua inca o anumita perioada, care se
stabileste fie in minute, fie dupa cantitatea de lichid care se
evapora. Decoctia intotdeauna trebuieste realizata la foc
mic..SiropulSiropurile sunt extracte (sucuri naturale obtinute prin
stoarcere, infuzii, decocturi, macerate) la care se adauga mult
zahar.Rolul zaharului din sirop este acela de a corecta gustul si
mai ales de a conserva produsul.Tinctura. Tinctura este o formula
fitoterapeutica sau homeopata, mai rar farmaceutica, obtinuta prin
extragerea substantelor active din plante, de obicei proaspete, in
solutii hidroalcoolice. Concentratia alcoolului, a materiei prime
ce se macereaza, si timpul de desfasurare a procesului se aplica
conform retetei.3.Date generale despre substantele farmacologice ce
se contin in plantele medicinale.Formele farmaceuticeobtinute din
plantele medicinale si principiile obtinerii lor.Principiile active
(substantele active) prezente in plantele medicinale sunt cele care
dau efectul terapeutic. Pot fi produse ale metabolismului primar
(metabolismul glucidelor), rezultate in urma procesului de
fotosinteza sau produse ale metabolismului secundar al plantelor
(metabolizarea azotului). Fiecare planta, in principiu, prezinta
interes pentru o anumita substanta activa, care poate fi izolata
prin procedee specifice. Ca exemple de principii active pot fi
enumerate: alcaloizii, glicozidele, saponinele, principiile amare,
taninurile, substantele aromatice, uleiurile volatile sau
esentiale, uleiurile grase, mucilagiile vegetale, antisepticele.
Alcaloizii
Alcaloizii din plantele medicinale sunt compusi care contin
azot, au reactie alcalina si sunt otravuri foarte puternice.Ei sunt
folositi in medicina in stare pura, dupa extractia pe cale
industriala. In terapeutica sunt folositi in doze extrem de mici,
au efect benefic, dar atunci cand doza este mai mare pot deveni
otravuri.Glicozidele (Glucozidele) Sunt substante rezultate din
metabolismul secundar al azotului si care au rol de a asigura
transportul si patrunderea in organism a unui compus numit aglicon,
care da efectul terapeutic.Saponinele din plantele medicinale. Sunt
substate complexe, cu o structura asemanatoare glicozidelor.
Principala insusire a saponinelor o constituie faptul ca reduc
puternic tensiunea superficiala a apei, au efect spumant si produc
emulsii. Principiile amare Sunt substante care se gasesc intr-un
numar foarte mare de plante medicinale, au gust amar, excita
celulele gustative, stimuleaza pofta de mancare si secretia
sucurilor gastrice.EXTRACTELE FITOTERAPEUTICE
Extractele folosite in fitoterapie, sunt acele preparate
obtinute din plante medicinale, in care se regasesc principiile
active din organele vegetale, dupa ce acestea au parasit materialul
vegetal si s-au dizolvat in anumite medii(apa, alcool, ulei
vegetal, alte grasimi). In cazul acestor preparate, plantele
medicinale devin o materie prima care poarta denumirea de drog.Cele
mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt
extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul) si
extractele hidroalcoolice (tinctura). Extractele hidrice (apoase)
sunt cunoscute sub denumirea uzuala de ceaiuri.
Infuzia
Infuzia este un extract apos obtinut printr-un procedeu simplu,
la indemana oricui, numit infuzare. Infuzarea consta in turnarea
unei cantitati prestabilite de apa clocotita peste materialul
vegetal aflat intr-un vas (pahar, cana, vase de lut), dupa care
recipientul se acopera 15-20 de minute cu o farfurioara, perioada
numita timp de infuzare. Dupa scurgerea timpului de infuzare,
lichidul (soluia) se strecoara, se indulceste (de preferinta cu
miere) sau nu, si se administreaza dupa indicatii (rece, cald,
inaintea meselor, dup mese, etc.).Este recomandat ca imediat dupa
strecurare, sa se scurga cateva picaturi de lamaie peste infuzie,
pentru stoparea reactiilor de oxidare.Infuzarea se realizeaza cel
mai bine in recipiente de sticla, de ceramica sau de porelan (cani,
pahare). Decoctul Decoctul este un extract preparat prin fierbere,
procedeu numit decoctie. Materia prima vegetala (plante
medicinale,legume, cereale, leguminoase), adaugata unui lichid (de
obicei apa), se fierbe intr-un vas, depasindu-se momentul in care
apa a dat n clocot. Timpul de decoctie incepe atunci cand apa
fierbe (da in clocot) si continua inca o anumita perioada, care se
stabileste fie in minute, fie dupa cantitatea de lichid care se
evapora. Decoctia intotdeauna trebuieste realizata la foc
mic..SiropulSiropurile sunt extracte (sucuri naturale obtinute prin
stoarcere, infuzii, decocturi, macerate) la care se adauga mult
zahar.Rolul zaharului din sirop este acela de a corecta gustul si
mai ales de a conserva produsul.Tinctura. Tinctura este o formula
fitoterapeutica sau homeopata, mai rar farmaceutica, obtinuta prin
extragerea substantelor active din plante, de obicei proaspete, in
solutii hidroalcoolice. Concentratia alcoolului, a materiei prime
ce se macereaza, si timpul de desfasurare a procesului se aplica
conform retetei.4.Reguli de alcatuire a speciilor din plante
medicinale.La formularea ceaiurilor medicinale se va ine seama de o
serie de reguli de baz. Amestecarea la ntmplare a unui numr, orict
de mare ar fi el, de plante medicinale nu este un ceai medicinal.
Ca remediu de baz n componena unui ceai medicinal intr una-dou sau
cel mult trei specii medicinale. La acestea se adaug unul sau
maximum dou adjuvante cu rolul de a completa sau potena aciunea
farmacodinamic a plantei de baz. La unele ceaiuri se mai adaug un
aa-numit constituent similar excipienilor utilizai la comprimate,
tablete, drajeuri sau pilule. - Constituentul poate avea efecte
terapeutice indicate afeciunii creia se adreseaz ceaiul respectiv
sau poate fi lipsit de efecte terapeutice.n nici un caz nu se vor
asocia plante cu aciune antagonist. Pe ling aceste componente,
ceaiurilor medicinale li se poate aduga un corectiv al gustului. De
multe ori, corectivul gustului, o plant coninnd uleiuri volatile,
face parte din nsi formula de baz. Materiile prime care intr n
componena unui ceai medicinal se vor scrie, pentru a evita
eventuale confuzii, cu denumirea tiinific corect. De exemplu:
Cortex Frangulae, Fructus Foeniculi, Herba Herniariae, Folium
Menthae, Flores Malvae, Radix Taraxaci etc, sau prescurtat: Cort.
Frangulae, Fruct. Foeniculi etc. Nu se vor scrie nici ntr-un caz
sub forma de iarb de centaura" sau rizom de calam" sau rdcin de
simfitum" etc. denumiri care nu snt altceva dect vulgarizri
neadecvate ale limbii latine. n cazul n care plantele se scriu n
limba romn se va alege denumirea cea mai cunoscut i mai larg
folosit. De exemplu: Rdcin de ghinur" nu rdcin de genian", Cimbru
de cultur" i nu iarb de tim" etc. Dup amestecarea ct mai omogen a
fragmentelor de plante care intr n componena unui ceai medicinal el
se pstreaz n recipiente bine nchise sau n pungi duble de hrtie
pergaminat, ferit de lumin i cldur.Nu se vor pstra n nici un caz n
pungi din material plastic care degradeaz n special plantele
coninnd uleiuri volatile.
5. Notiune despre insuficienta cardiac, presarcina, postsarcina
si contractibilitatea miocardului.
Insuficienta cardiac (IC) este starea fiziopatologica in care o
anomalie a functiei cardiac este responsabila pentru incapacitatea
cordului de a pompa singele intr-un ritm satisfacator pentru
necesitatile tisulare sau in capacitatea cordului de a face fata
necesitatilor cu pretul unui volum diastolic anormal crescut. In
functie de viteza dezvoltarii, se disting forma acuta si cronica a
IC.IC acuta se dezvolta mai fregvent la scaderea brusca a
capacitatii contractile ale miocardului ca urmare a infarctului
miocardic transmural, afectarea cardiac toxica acuta, rupture
peretelui cardiac si ruperea sau detasarea valvulelor. De asemenea,
ea poate sa se dezvolte la cresterea brusca a tensiunii in
circuitul mare (criza hipertensiva) si mic (tromboembolia arterei
pulmonare), in caz de tahi- si bradicardii pronuntate sau in
acutizarea IC cornice. Manifestarile clinice ale IC acute sunt
socul cardiogen si edemul pulmonar.Presarcina reprezinta incarcarea
ventriculara care determina efortul sistolic. Se exprima prin
tensiune parietala telediastolica si determina lungimea
sarcomerului inainte de constrictive. Scaderea compliantei,
cresterea volumului sanguine si cresterea tonusului venos sporesc
presarcina, iar prin reglare heterometrica forta de contractie,
adica debitul cardiac.Postsarcina este rezistenta pe care trebuie
s-o invinga forta ventriculara in timpul sistolei si se masoara
prin tensiune parietala sistolica dezvoltata la contractia
ventriculara. Postsarcina este determinate de impedenta aortic,
volumul si viscozitatea sanguine si factorii parietali ventriculari
(grosime, etc.).cresterea postsarciniimareste consumul de O2
miocardic si poate scadea performanta cardiac.Contractilitatea este
proprietatea fibrei muscular de a genera presiune (pentru a depasi
pre- si postsarcina). Contractilitatea se afla sub influienta
tonusului simpatico, a substantelor inotrope, a calciului
intracelular. Daca hemodinamica nu asigura suficient procesele
metabolice ale organismului se include diverse mecanisme
compensatorii pentru mentinerea debitului cardiac adecvat. Prin
acestea se numera: 1. Dilatarea cordului;1. Cresterea fregventei si
fortei contractiilor cardiace;1. Activarea sistemului
renin-angiotensina-aldosteron (RAA).
6. Formele clinice ale insuficientei cardiac cornice. Stadiile
evaluarii si gradul graviditatii insuficientei cardiac de staza.
Clasificarea preparatelor farmacologice utilizate in farmaco- si
fitoterapia insuficientei cardiace.Insuficienta cardiaca poate fi:
a) stnga; b) dreapta; c)globala.Insuficienta cardiaca stnga este
cauzata de valvulopatiile cosrului sting, leziunile ventricului
sting, hipertensiune arterial, forme grave de cardiopatie
ischemica. Se caracterizeaza prin cresterea presiunii venoase si
capilare pulmonare, sporirea rigiditatii pulmonare (dispnee,
bronhospasm, tuse, astenie, oboseala, slabiciune, tulburari
digestive si cerebrale).Insuficienta cardiaca dreapta este cauzata
de bolile pulmonare cornice, valvulopatiile cordului drept,
hipertensiune pulmonara (hepatomegalie de staza si si distenie
venoasa sistemica, edeme periferice, meteorism, greata, anorexie,
astenie, oligurie).Insuficienta cardiaca globala reuneste
simptomele si semnele ambelor forme (stng si dreapt). Simptomele
clinice ale insuficientei ventriculare si atriale sunt astmul
cardiac si edemul pulmonar.Astmul cardiac cauza astmului cardiac se
considera reducerea ventilatiei pulmonare in timpul somnului,
secundar diminuarii sensibilitatii centrului respirator. Accesele
de sufocare sau senzatia de insuficienta de aer survin noaptea ca
urmare a intensificarii rapide a stazei sanguine in circuitul mic.
Edemul pulmonar prezinta cea mai grava complicatie a insuficientei
cardiace, manifestata prin: pozitie eznd forat, dispnee exprimata,
antrenarea in respiratie a muschilor respiratori suplimentari,
cianoza, transpiratie abundenta, uneori tuse cu expectorarea sputei
de culoare roz. Pacientii sunt nelinistiti si au frica de
moarte.Stadiile insuficientei cardiace.Stadiul I. Preclinic,
latent, dispnee, palpitatii, presiune sau durere precordiala, tuse
, oboseala exagerata. Stadiul II.Caracterizeaza prin prezenta
semnelor insuficientei la un effort fizic moderat: dispnee
permanenta, edeme la nivelul membrelor inferioare, aritmii,
hepatomegalie, etc. Stadiul III.Manifestarile insuficientel au
aspect biventricular, agravindu-se la un effort fizic ordinar,
realizind o insuficienta cardiac acuta. Necesita un tratament
permanent, capacitatea de munca este mult scazuta.Stadiul
IV.Distrofic, terminal. Starea pacientului este extreme de grava,
bolnavul se afla la pat. Se caracterizeaza prin: dispnee
permanenta, marcata uneori de ast si edem pulmonar spontan; edeme
generalizate; diverse dereglari ale ritmului cardiac; ascita;
modificari distrofice in tesuturi si organele interne cu derglarea
considerabila a functiilor lor. Medicamente: Grupa I.: Inhibitorii
enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril),
-adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol), diuretice
(hidroclortiazida, furosemid, bumetanid), digitalice
(digoxina).Grupa II.: Blocantele receptorilor angiotensinei II
(valsartan, losartan).Grupa III.:Nitrati (nitroglicerina,
izosorbidul dinitrat), antagonistii de calciu (amlodipina),
preparate antiaritmice (amiodaronul, sotalolul), aminele
simpatomimetice (dopamine, dobutamina), cardiotonice neglicozide
(amrinona, milrinona), antiagregantele (acidul acetilsalicilic,
clopidogrel), anticoagulante indirect (acenocumarol, warfarina),
glucocorticoizi (prednizolon), citoprotectoare
(trimetazidina).Fitoterapia: degetelul rosu, degetelul galben,
degetelul lnos, strofantul, ruscuta de primavera, lacramioara.
7. Prezentare informativa despre preparatele ce micoreaz
presarcina, postsarcina, si simultan, pre- si postsarcina.
Clasificare:I. Medicamente inotrop pozitive: 1. Inhibitoarele Na+K+
- ATP-azei glicozidele cardiac.2. aminele simpatomimetice
(dopamino- si -adrenomimetice): dopamin, dobutamin, dopexamin,
xameterol, etc.3. inhibitorii fosfodiesterazei: amrinona,
milrinona, enoximona. II. Diuretice: 1.diuretice de ansa:
furosemid, acid etacrinic, bumetanid, piretanid.2.diuretice
tiazidice: hidroclortiazid, clorotiazida, clortalidon.3.diuretice
ce economisesc calciu: spironolactona, triamtiren.III. Medicamente
ce micsoreaza pre- si postsarcina1.Arteriodilatatoare: hidralazina,
minoxidil, diazoxid, nifedipina.2.Venodilatatoare: nitroglicerina,
izosorbid dinitrat.3. Arterio- si venodilatatoare: nitroprusiat de
sodium, prazosina, captopril, enalapril.IV. Medicamente ce
blocheaza activitatea neurohormonala1.Inhibitorii enzimei de
conversie (captopril, lizinopril, enalapril).2.-adrenoblocante
(bisoprolol, carvedilol, metoprolol).
In functie de eficienta se clasifica:Grupa I.: Inhibitorii
enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril),
-adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol), diuretice
(hidroclortiazida, furosemid, bumetanid), digitalice
(digoxina).Grupa II.: Blocantele receptorilor angiotensinei II
(valsartan, losartan).Grupa III.:Nitrati (nitroglicerina,
izosorbidul dinitrat), antagonistii de calciu (amlodipina),
preparate antiaritmice (amiodaronul, sotalolul), aminele
simpatomimetice (dopamine, dobutamina), cardiotonice neglicozide
(amrinona, milrinona), antiagregantele (acidul acetilsalicilic,
clopidogrel), anticoagulante indirect (acenocumarol, warfarina),
glucocorticoizi (prednizolon), citoprotectoare
(trimetazidina).Fitoterapia: degetelul rosu, degetelul galben,
degetelul lnos, strofantul, ruscuta de primavera, lacramioara.
8. Prezentare informativa despre preparatele ce stimuleaza
contractibilitatea miocardului in insuficienta cardiac. Fitoterapia
insuficientei cardiac cornice. Caracteristica plantelor medicinal
folosite in acest scop.Clasificare:Medicamente inotrop pozitive:
Inhibitoarele Na+K+ - ATP-azei glicozidele cardiac. aminele
simpatomimetice (dopamino- si -adrenomimetice): dopamin, dobutamin,
dopexamin, xameterol. inhibitorii fosfodiesterazei: amrinona,
milrinona, enoximona. II. Diuretice: diuretice de ansa: furosemid,
acid etacrinic, bumetanid, piretanid. diuretice tiazidice:
hidroclortiazid, clorotiazida, clortalidon. diuretice ce
economisesc calciu: spironolactona, triamtiren.III. Medicamente ce
micsoreaza pre- si postsarcina Arteriodilatatoare: hidralazina,
minoxidil, diazoxid, nifedipina. Venodilatatoare: nitroglicerina,
izosorbid dinitrat. Arterio- si venodilatatoare: nitroprusiat de
sodium, prazosina, captopril, enalapril.IV. Medicamente ce
blocheaza activitatea neurohormonala Inhibitorii enzimei de
conversie (captopril, lizinopril, enalapril). -adrenoblocante
(bisoprolol, carvedilol, metoprolol).In functie de eficienta se
clasifica: Grupa I.: Inhibitorii enzimei de conversie (captopril,
lizinopril, enalapril), -adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol,
metoprolol), diuretice (hidroclortiazida, furosemid, bumetanid),
digitalice (digoxina).Grupa II.: Blocantele receptorilor
angiotensinei II (valsartan, losartan). Grupa III.:Nitrati
(nitroglicerina, izosorbidul dinitrat), antagonistii de calciu
(amlodipina), preparate antiaritmice (amiodaronul, sotalolul),
aminele simpatomimetice (dopamine, dobutamina), cardiotonice
neglicozide (amrinona, milrinona), antiagregantele (acidul
acetilsalicilic, clopidogrel), anticoagulante indirect
(acenocumarol, warfarina), glucocorticoizi (prednizolon),
citoprotectoare (trimetazidina). Fitoterapia: Degetelul rosu
contine glicozide cardiace (digitoxina, digitonina, gitonina) care
la pastrare si uscare se transforma in glicozide secundare (de
baza). Are actiune cardiotonica ce dureaza 2-3 sapt., se absoarbe
greu in TGI, acumulindu-se treptata in organism. Exercita actiune
inotrop-pozitiva, cronotrop-negativ, dromotrop pozitiv. Indicatii:
insuficienta cardiac, vicii cardiac de staza. Efecte advese:
bradicardie acuta, extrasistole, reduce diureza. Contraindicatii:
insuficienta coronariana, infarct miocardic acut, bradicardie, bloc
atrioventricular, endocardita acuta. Degetelul galben spre
deosebire de degetelul rosu poseda effect cumulative mai pronuntat.
Degetelul lnos contine glicozide cardiac active ca latanozida C si
digoxina. Lanatozida C la hidroliza se tranforma in digoxina, are
actiune rapida, similar strofantinei, nu cumuleaza, deoarece se
conjuga cu proteinele plasmatie si se elimina rapid. Digoxina
manifesta actiune sistolica si diastolica pronuntata. Strofantul in
medicina se folosesc urmatoarele specii: Str. Kombe Oliver, Str.
hispidus (aspru), Str. Gratus (neted). Alcaloidul principal este
strofantina. Spre deosebire de preparatele degetelului strofantina
este un glicozid eficient si actioneaza rapid, se elimina complet
din organism, este putin efficient in administrarea
perorala.Indicatii: insuficienta cardiac acuta, formele grave
stadiul II, III, cind preparatele degetelului sunt
ineficiente.Ruscuta de primavera glicozidul principal al plamtei
este adonitoxina. Efectul cardiotonic si actiunea cronotropa
negative sunt mai slab pronuntate decit la degetel. De aceea este
mai efficient in caz de insuficienta cardiaca cu dereglarea
conductibilitatii; sunt mai putin pronuntate proprietatile
cumulative, manifesta effect sedative si diuretic.Indicatii: forme
usoare de insuficienta circulatory cronica, distonii
vegeto-vasculare, neuroze.Lacramioara contine glicozidele
convalotoxine, convalotoxolul, convalozida, etc. poseda actiune
cardiotonica, mai putin toxica comparative cu alte glicozide, se
absoarbe putin in TGI, exercita actiune tonizanta asupra vaselor,
sedative, diuretic.Indicatii: insuficienta circulatory acuta si
cronica de gr. II si III, insuficienta cronica, neuroze.9.Noiune
despre hipertensiune arterial. Criteriile aprecierii valorilor
tensiunii arteriale. Etiologia i patogenia. Simptomele de baz i
evaluarea HT. Stadiile dezvoltrii. Formele clinice i simptomele
puseurilor hipertonice.
Boala hipertensiv este o afeciune cardiovascular cronic, n multe
cazuri progresiv cu creterea persistent a TA sistolice i
diastolice, determinat de dereglarea neurofuncional a tonusului
vascular.
Factorii etiologici principali sunt: ereditatea; vrsta, rasa,
fumatul, diabetul zaharat, hipercolesterolemia, obezitatea,
consumul exagerat de alcool, semne de afectare organic.
Mecanisme patogene n dezvoltarea hipertensiunii arteriale pot fi
urmtoarele:1. creterea presiunii vasculare periferice din cauza
spasmului vaselor periferice;1. creterea minut-volumului cardiac n
urma intensificrii contraciilor sau creterii volumului lichidului
intravascular; 1. asocierea minut-volurnului majorat i a rezistenei
vasculare periferice crescute.Mecanismul declanator n patogenia
hipertensiunii arteriale const n hiperactivarea centrelor nervoase
de reglare a TA, manifestat prin activitate presorie realizat prin:
stimularea sistemului simpato-adrenergic; creterea sintezei
substanelor renale vasoconstrictoare prin implicarea mecanismului
renin-angiotenzinic, creterea sintezei de prostaglandine i de
nucleotide ciclice; creterea eliminrii de vasopresin, etc.
Simptomele Stadiul I sau de formare caracterizat printr-o
vasoconstricie funcional periodic cu meninerea TA n limitele
160-180 mm ai col. de Hg.Stadiul II sau stabil, manifestat printr-o
HTA constant - 180- 200 mm ai col. de Hg. Stadiul III sclerotic sau
degenerativ, carc se caracterizeaz printr-o HTA peste 200 mm ai
col. de Hg TAS i 115 mm ai col. de Hg, care nu reacioneaz la
tratament hipotensiv. Stadiul IV (sever) TA>210 mm Hg.
Tratament: Tratamentului nefarmacologic include: regim
alimentar, reducerea greutii corporale, suplimentarea cu Ca, K,
restrictii la alcool, refuzul la fumat si la cafea, exercitii
fizice, etc. Diuretice (bumetanid; hidroclorotiazid; indapamid;
clopomid; spinorolacton) -blocante (atenolol; acebutolol;
betaxolol; bisoprolol; metoprolol) Inhibitorii enzimei de conversie
(captopril; lizinopril; benazepril; perindopril) Antagonitii de
calciu (amlodipin; verapamii, diltiazem; nifedipin) Blocanii
receptorilor angiotensinei II (valsartan, losartan; eposartan)
-blocantele (doxazosina, prazosina).
Plante:Podbal de munte, soponel, dracil, vsc, traista
ciobanului, siminoc, brebenoc, rutior, sporici, magnolie, scoru,
coada caprei, cosaci, pojami, mes- teacn, iarba fecioarelor, mtase
de porumb, troscot, osul iepurelui, afin.
10. Prezentare informativ despre grupele de preparate
farmacologice utilizate n tratamentul hipertensiunii
arteriale.Noiune despre metoda de ealonare a farmacoterapiei
hipertensiunii arteriale. Principiile asocierii preparatelor n
dependen de gradul gravitii maladiei.
Boala hipertensiv este o afeciune cardiovascular cronic, n multe
cazuri progresiv cu creterea persistent a TA sistolice i
diastolice, determinat de dereglarea neurofuncional a tonusului
vascular.In cazul HTA se utilizeaz urmtoarele grupe de preparate
medicamentoase: -blocante - atenolol; acebutolol; betaxolol;
bisoprolol; metoprolol; nebivolol. inhibitori ai enzimei de
conversie (IEC) - captopril; quinapril; lizinopril; benazepril;
perindopril; trandolapril; enalapril diuretice - bumetanid;
hidroclorotiazid; indapamid; clopomid; spinorolacton. antagoniti de
calciu - amlodipin; verapamil, diltiazem; isradipin; lacidipin;
nifedi- pin; felodipin -blocante doxazosina, prazosina. blocante
ale receptorilor angiotensinei II - valsartan, losartan; eposartan
agoniti ai receptorilor imidazolinici - utilizeaz n HTA pe fond de
sindrom metabolic, la bolnavii de diabet zaharat, HTA la bolnavi cu
microalbuminurie. Reprezentantul acestui grup minoxidilul.
Combinri eficiente de medicamente antihipertensive. Cele mai
folosite sunt: -blocantele i diureticele; diureticele i IEC;
blocantele canalelor de calciu i diureticelor, blocantele alfa1
adrenergici i diureticele; IEC i blocantele canalelor dc calciu;
diureticele i inhibitori adrenergici centrali; alfa-blocantele i
beta-blocantelc.
In tripla terapie cele mai eficiente combinaii i cu tolerana cea
mai bun sunt diuretice + IEC + blocante a canalelor de calciu;
diuretice + IEC + inhibitorii adrenergici centrali; diuretice +
blocante alfa1-adrenergice + betablocante.
11. Farmacoterapia puseurilor hipertonice.Caracterizarea
fitoterapeutic a plantelor medicinale utilizate n tratamentul
hipertensiunii arteriale.
Boala hipertensiv este o afeciune cardiovascular cronic, n multe
cazuri progresiv cu creterea persistent a TA sistolice i
diastolice, determinat de dereglarea neurofuncional a tonusului
vascular.In cazul HTA se utilizeaz urmtoarele grupe de preparate
medicamentoase: -blocante - atenolol; acebutolol; betaxolol;
bisoprolol; metoprolol; nebivolol. inhibitori ai enzimei de
conversie (IEC) - captopril; quinapril; lizinopril; benazepril;
perindopril; trandolapril; enalapril diuretice - bumetanid;
hidroclorotiazid; indapamid; clopomid; spinorolacton. antagoniti de
calciu - amlodipin; verapamil, diltiazem; isradipin; lacidipin;
nifedi- pin; felodipin -blocante doxazosina, prazosina. blocante
ale receptorilor angiotensinei II - valsartan, losartan; eposartan
agoniti ai receptorilor imidazolinici - utilizeaz n HTA pe fond de
sindrom metabolic, la bolnavii de diabet zaharat, HTA la bolnavi cu
microalbuminurie. Reprezentantul acestui grup
minoxidilul.Fitoterapia. Principiile de baz ale fitoterapiei se
formuleaz astfel:1. Atenuarea suprasolicitrii neuro-psihice, a
fatigabilitii i reglarea activitii centrului vasomotor. Cu acest
scop se utilizeaz plante medicinale cu proprieti sedativ-hipnotice:
odoleanul, talpa gtei, hameiul, teiul, melisa, scara domnului,
coada mielului, bujorul, menta. 1. Scderea TA.1. Utilizarea
plantelor medicinale cu proprieti -blocante, care reduc frecvena i
fora contraciilor cardiace. Aceste plante sunt mai eficiente n
hipertensiunea de tip hiperkinetic. Printre acestea se numr: podbal
de munte, soponel, dracil, vsc, traista ciobanului, siminoc.1.
Folosirea plantelor medicinale cu proprieti rezerpenice, care dilat
moderat vasele. Aceste plante sunt mai eficiente n hipertensiunea
de tip hiperkinetic. Este vorba de brebenoc, rutior, sporici,
magnolie, scoru, coada caprei, cosaci . a.1. Utilizarea plantelor
medicinale cu aciune diuretic, eficiente n hipertensiunea
hipervolemic (pojami, mesteacn, iarba fecioarelor, mtase de porumb,
troscot, osul iepurelui, afin . a.).1. Stoparea insuficienei de
oxigen (mesteacn, melis, siminoc).Speciile se formeaz lund n
considerare dereglrile hemodinamice, selectnd plante medicinale,
care asigur toate principiile de baz ale FT. Se aleg 2-4 specii,
care se schimb fiecare 2 luni, asigurnd o terapie continu.
Fitoterapia continu asigur stabilizarea procesului i prentmpin pe
mult timp dezvoltarea modificrilor organice ale sistemului
cardiovascular.
12. Definitia cardiopatiei ischemice. Etiologia si patogenia.
Factorii de risc. Simptomele principale ale anginei pectoral.
Formele clinice. Farmaco- si fitoterapia.Cardiopatia ischemica (IC)
reuneste un grup de afectiuni care au in comun o suferinta cardiac
de origine ischemica, produsa de un dezechilibru intre aportul si
necesitatea de oxigen a miocardului. Este o tulburare miocardica
caracterizata de un dezechilibru intre fluxul sanguine coronarian
si necesitatile miocardiace, produs prin modificari in circulatia
coronariana. Angina pectorala (AP) este o durere cu localizare
retrosternala sau in regiunile toracice adiacente si care ere semen
relative specific, aparitia in accese de scurta durata la emotii
sau efort.Etiologie si factorii de risc: Ateroscleroza coronariana
este principal etiologie a anginei pectoral; Cardiopatia ischemica
de etiologie nonaterosclerotica. Anomalii congenital ale
arteriolelor coronare; Emboli coronare; Disectie coronariana;
Tromboza coronariana; etc.Patogenie: Mecanismul fiziopatologic
predominant este ereterea necesitii de oxigen a miocardului n
prezena unei stenoze coronare care impune o limit fix.La o parte
din accesele de AP, ischemia este o consecin a vasoconstriciei
coronare.Variaiile tonusului vasomotor al sistemului coronarian
constituie un proces fiziologic, cu variaii circadiene. Modificrile
de tonus sunt dependente de factorii neurogeni, endoteliali, de
forele hemodinamice ale fiuxului sanguin, fiind autoreglabile.
Vasoconstricia intens coronar (spasmul) este ns un fenomen cu
implicaii fiziopatologice extrem de importante. Spasmul coronar
sever al unei artere epicardice poate induce o ocluzie vascular
aproape total i tranzitorie, cu ischemie miocardic regional masiv.
Spasmul se produce mai rar pe artere coronare intacte i mai
frecvent pe artere coronare cu leziuni aterosclerotice incipiente
sau puin semnificative.Simptome si forme clinice: 1. Sediul sau
localizarea.1. Iradierea durerii.1. Caracterele senzaiei
dureroase.1. Durata accesului i intensitatea lui.1. Condiiile de
apariie a acceselor.1. Frecvena acceselor.1. Simptomele asociate
durerii.1. Aciunea nitroglicerinei asupra durerii sau a altor
condiii care anihileaz accesul.Tratamentul medicamentos Nitrai
(nitroglicerina, isosorbid dinitrat, nicorandil); -blocante
(oxprenolol, labetalol, pindolol, practolol, propranolol, atenolol,
metoprolol, talinolol, bisoprolol, labetalol, carvedilol); Blocante
ale canalelor de calciugeneraia I (nifedipina, diliazemul,
verapamilul);generaia II (amlodipin, nicardipin,
felodipin).Suplimentar: Terapia antiplachetar i anticoagulant
(acidul acetilsalicilic, clopidogrel);Preparatele hipolipidemiante
(atorvastatin, lovastatin, pravastatin, simvastatin).Plante:
paducel, sulfina, sovirf, melisa, etc.13. Notiune despre infarctul
miocardic. Simptomele clinice de baza. Principiile tratamentului
medicamentos.Infarctul miocardic acut (IMA) reprezint un proees
patologic acut, ce se caracterizeaz prin necroza regional a
muchiului cardiac ca urmare a ischemiei acute a poriunii
respective.Simptome clinice. n corespundere cu mrimea focarului de
necroz, se disting 2 forme de infarct de miocard: macrofocal
transmural - se afecteaz toat grosimea miocardului; intramural -
necroza se formeaz intramural, endocardul i epicardul nefiind
implicate. microfocal. infarct subepicardial - afectarea
straturilor miocardului, care mrginesc cu epicardul; infarct
subendocardial - necroza n straturile miocardului, care mrginesc cu
endocardul.Se disting 5 perioade clinice evolutive:Perioada I,
prodromal (ischemic) manifestri patologice, cele mai importante
fiind: stenocardia recent n primele 4 sptmni de la instalare;
instalarea anginei pectoral.Perioada a II, supraacut, corespunde
fazei morfopatologice dc distrucie tisular i se caracterizeaz prin
dureri retrostemale foarte intense, dispnee i agitaic
psihomotorie.Perioada I i II, n majoritatea cazurilor, sunt
reversibile cu condiia restabilirii irigaiei suficiente a
miocardului n sectorul respectiv.Perioada a III, acut, corespunde
fazei morfopatologice de necroz propriu-zis (miomalaie)
prezentndu-se printr-un sindrom clinic bine determinat.Perioada a
IV, subacut (reconsturctiv, de reparaie) corespunde fazei
morfopatologice de organizare i proliferare a esutului conjuctiv n
sectorul miocardic lezat i de restabilire a vascularizrii
lui.Perioada a V, de postinfarct (cicatrizare), poate s se
prelungeasc de la cteva luni pn la civa ani i reprezint o perioad
de adaptare a funciei contractile a miocardului i
social-profesional a bolnavului.Perioada a IV-a i a V~a evolueaz
concomitent cu procesele adaptive, persistnd un timp dup formarea
cicatricei de postinfarct (cardioscleroz dc
postinfarct).Manifestrile clinice de debut. Durerea, hipotensiune,
grea, vrsturi, dispnee sau palpitaii. Pielea este palid, cu nuan
cianotic, acoperit cu transpiraie rece, lipicioas, ochii sunt larg
deschii, privirea rtcit, faa ncordat, exprimnd spaim. n tot corpul,
mai ales n extremiti, se constat o ncordare muscular difuz i un
tremor penibil; febra moderat (37,5-38,5C) se instaleaz peste 2-3
zile de la producerea infarctului, pe o durat de 7-15 zile,
descrescnd lent.Tratament: Abolirea sindromului algic Analgezice
(morfina, fentanil i/v lent, tramadol) Neuroleptice (droperidol)
Anestezice (protoxid de azot, oxibutirat de sodiu)Terapia
trombolitic (heparina, fibrinolizin, alteplaz, prourokinaz,
reteplaz, streptokinaz)Antiagregantele (Acidul
acetilsalicilic)Betablocantele atenolol, metoprolol , propranolol
Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lisinopril , ramipril
, trandolapril, enalapril).
14. Ateroscleroza. Definitie. Etiologia si patogenia,
consecintele. Farmaco- si fitoterapia.Ateroscleroza reprezinta
afectarea aortei si a ramurilor ei margistrale ca urmare a formarii
placilor aterosclerotice, care ingusteaza lumenul vascular,
generind insuficienta circulatiei sanguine in organelle
vitale.Factorii de risc: Hipertensiune arterial, cresterea
continutului de lipide de densitate joasa (LDL) si reducerea
nivelului de lipide de densitate inalta (HDL) in snge, fumatul,
diabetul zaharat, hipotireoza, sedentarizmul, ateroscleroza precoce
in anamneza familiala, virsta inaintata, stresul si situatiile
conflictuale, etc.Patogenie: Initial, exista un influx de
lipoproteine cu densitate joasa (LDL) si monocite sangvine in
portiunea subintimala a peretelui vascular. O parte din LDL sunt
fagocitate de catre macrofage, contribuind la formarea celulelor
spumoase. In consecinta, apare un nucleu central necrotic de lipide
extracelulare, acoperit de un strat fibros. Procesul implica
migrarea tesutului muscular neted, proliferarea si sinteza de
colagen cu constituirea placii de aterom ce ingusteaza lumenul
arterial. In general, o reducere a diametrului luminal cu peste 70
% este necesara pentru a limita semnificativ fluxul sanguin,
generand simptomele specifice ischemiei cronice.Consecinte:
Ateroscleroza determina manifestari clinice distincte, in functie
de localizarea si extinderea placilor de aterom la nivelul patului
vascular, astfel : ateroscleroza arterelor coronare determina
angina pectorala si infarctul miocardic ateroscleroza arterelor ce
iriga creierul determina atacuri ischemice tranzitorii si stroke
ateroscleroza arterelor periferice genereaza claudicatie
intermitenta si gangrena membrelor (arterita) ateroscleroza
arterelor mezenterice determina ischemie mezenterica si infarct
intestinal ateroscleroza aortei, cu aparittia de dilatatii
anevrismale ce predispun la disectie sau ruptura de aortaTratament:
Diaeta, sport, interzicerea fumatului, tratamentul ator meledii
existente ca HA, diabet zaxarat, obezitatea, etc.Principalele grupe
de preparate hipolipedemiante sunt: 1. preparate ce stimuleaza
eliminarea cholesterol-lipoproteinelor de densitate joasa statine
(atorvastatina, simvastatina, lovastatina);1. preparate ce
accelereaza eliminarea lipoproteinelor de densitate joasa fibrati
(gemfibrozil, fenofibrat, ciprofibrat).1. preparate ce reduc
formarea cholesterol- lipoproteinelor de densitate joasa (acid
nicotinic);1. sechestrante ai acizilor biliari (colestipol,
colestiramina);1. antioxidanti: vit. E, A C.Plante: merisor,
sulfina, sovirf, cicoare, salvie, menta, aronie, musetel, coada
calului, mesteacan, papadie, etc. (amestec de specii).
15. Hiperlipidemiile. Definitia. Etiologia si patogenia,
consecintele. Farmaco- si fitoterapia.
Hiperlipoproteinemiile (ateroscleroza) sunt boli caracterizate
prin cresterea concentratiei plasmatice a colesterolului sau
trigliceridelor. Ele realizeaza tablouri clinice de
hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie sau asocierea lor.
Etiologia: transmitere genetica; excesele alimentare; abuzul de
alcool; sedentarismul; stresul; obezitatea; boli ca: diabetul
zaharat, hipotiroidismul, sindromul nefrotic, pancreatita, icterul,
disglobulinemiile; unele medicamente: corticoizi,
anticonceptionalele; virsta, sexul.
Patogenie Exist mai multe teorii ale patogeniei aterosclerozei,
dar cea mai importanta este ipoteza lipidic i cea a afectrii
cronice a endoteliului. Conform teoriei lipidice, coninutul mrit de
LDL (lipide de densitate joas) n plasm contribuie la penetrarea lor
n peretele vascular i acumularea n miocite i macrofagi. LDL
amplific hiperplazia miocitelor, n prezena celulelor endoteliale
ele se oxideaz, ceea ce intensific aterogenitatea lor.
Consecinte Cardiopatie ischemica Infarct miocardic acut Accident
vascular cerebral Arteriopatie obliteranta periferica
Tratament regim alimentae; exercitiul fizic; medicatia
hipolipemianta 1. Preparatele care stimuleaz eliminarea
colesterol-lipoproteinelor de densitate joas - statine:
atorvastatin, iovastatin; pravastatin; simvastatin, fluvastatin;1.
Preparatele care accelereaz evacuarea lipoproteinelor de densitate
joas - fibrai: gemfibroz, fenofibrat, ciprofibrat;1. Preparatele
care reduc formarea colesterol - lipoproteinelor de densitate joas:
acid nicotinic;1. Sechestrante ai acizilor biliari: colestipol;
colestiramin;1. antioxidante: vitamina E, vitamina A, vitamina C,
probucol;1. alte preparate cu aciune hipolipidemiant: lipostabil,
eseniale, guarem. tratamentul chirurgical.Plante: Frunze de merior,
iarb de sulfin, iarb de creior; iarb de sovrf; flori de cicoare;
glbenele, iarb de trifoi, frunze de salvie ; frunze de ment, semine
de in.Iarb de sulfin, fructe de mce, fructe de zmeur, frunze de
urzic, fiori de castan, flori de pducel.
16. Dereglrile acute ale circulaiei sanguine cerebrale. Ictusul
hemoragic. Definiie. Etiologie. Tabloul clinic.
Farmacoterapia.Hemoragia cerebral reprezint unul din tablourile
clinice cele mai dramatice ale patologiei neurologice, realiznd un
aspect clinico-evolutiv impresionant, de multe ori cu un sfrit
letal. In etiologia hemoragiei cerebrale intervin trei categorii de
factori: factorii de risc: vrsta (ntre 40 i 60 ani), ereditatea,
diabetul, intoxicaiile (alcool, cofein, stupefiante, nicotin),
obezitatea, dislipidemia, factorii socio-profesionali (stri de
ncordare psihic, emoii), sedentarismul; factorii determinani:1.
factorii ce modific structura peretelui vascular: hipertensiunea,
ateroscleroza cerebral, anevrismul cerebral, angioamele cerebrale,
malformaiile arterio-venoase, traumatismele, arteritele, infarctele
cerebrale, tumorile cerebrale, intoxicaiile (alcool, Pb,
salicilai);1. particularitile anatomice ale vascularizaiei
cerebrale;1. factorii implicai n mecanismul hemostazei (maladiile
hemoragipare, ciroza, tratamentul anticoagulant); factorii
declanani: traumele psihice afective, strile de ncordare, oboseala
fizic, excesele alimentare, insolaia, variaiile brute de
temperatura i presiune, consumul de alcool n cantitate mare.Tabloul
clinic. Debutul este brusc, cu cefalee intens i stare de com, n
jurul vrstei de 50 de ani, mai frecvent la brbai. Uneori, exist
semne premonitorii care preced cu cteva ore sau zile instalarea
ictusului: cefalee urmat de vrsturi, rareori convulsii, ameeli,
acufene, parestezii localizate ntr-un hemicorp, tulburri de limbaj
tranzitorii. In marea majoritate a cazurilor, ictusul survine n
plin zi, putnd fi declanat de eforturi fizice, tuse, strnut,
defecaie, excese alimentare, creteri ale tensiunii
arteriale.Tratamentul hemoragiei cerebrale include tratamentu
edemului cerebral, tratamentul hipertensiunii arteriale i al
tulburrilor vegetative.Preparate trombolitice: activatorul tisular
al plasminogenului, streptokinaza i urokinaza.Anticoagulante:
heparina, derivai de cumarin - etilbiscumacetat (neodicumarin),
fepromaron, nitrofarin, acenocumarol, warfarin, fenprocumon
fenindion (fenilin), omefin, difenadion (depaxin).Antiagregante:
aspirina, sulfinpirazona, dipiridamolul (curantil), ticlopidina
(ticlid), clopidogrelul (plavix).Hemodiluia: reopoligiucin,
poligucin, re- ogluman, reomacrodex i rondexVasodilatatie:
aminofiiina, acidul nicotinic, cinarizina, naftidrofurilul
(duzodril). Preparate nootrope: meclofenoxat, piracetam, piritinol,
cerebro- lisin, glicinAntioxidante: emoxipin, oxipin, acid
ascorbic, tocoferol.Tratamentul edemului cerebral: furosemid, acid
etacrinic pot fi folosite n asociere cu manitolul.-blocante -
atenolol; acebutolol; betaxolol; bisoprolol; metoprolol;
nebivolol.Inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) - captopril;
quinapril; lizinopril; benazepril; perindopril; trandolapril;
enalaprilAntagoniti de calciu - amlodipin; verapamil, diltiazem;
isradipin; lacidipin; nifedi- pin; felodipin -blocante doxazosina,
prazosina.Blocante ale receptorilor angiotensinei II - valsartan,
losartan; eposartan
17. Ictusul ischemic. Etiologia. Simptomatologia. Grupele
farmacologice de baz utilizate n tratamentul ictusului ischemic.
Ischemia cerebral (ictusul ischemic) reprezint perturbarea
functionala i/sau anatomic a esutului cerebral, determinata de
ntreruperea ori diminuarea perfuziei arteriale n teritoriile
cerebrale.Consecina ischemiei cerebrale este necroza localizat a
esutului (infarctul cerebral), provocata de un deficit metabolic
celular n raport cu scderea debitului sanguine cerebral.Etiologia.
Factorii etiologici ai ischemiei cerebrale sunt: ateroscleroza,
emboliile, procesele inflamatorii, traumatismele, tulburrile de
coagulare, vasospasmul.Simptomatologia clinic. pareze tranzitorii,
lesin (prbure fulgertoare cu sau far pierderea strii de contiin),
vertij, diplopie, hipoacuzie, cefalee, vertij, surditate, semne de
ischemie periferic (mai ales n membrele superioare, cu absena
pulsului, scderea TA, vertij, pierderea cunotinei i hipotensiune
ortostatic, semne oftalmologice; sindromul ischemic unilateral
superficial, care se manifest prin tulburri de motilitate, tulburri
ale motilitii oculare (reducerea micrilor voluntare de
lateralitate, neglijarea spaiului vizual opus leziunii, fixarea
privirii ntr-un punct fix i imposibilitatea de redresare), tuiburri
psihice (indiferen, tuiburri comportamentale), afazie (reducerea
limbajului spontan), tulburri de sensibilitate la membrui inferior,
tulburri de miciune, crize convulsive.Farmacoterapia: Preparate
trombolitice: activatorul tisular al plasminogenului, streptokinaza
i urokinaza.Anticoagulante: heparina, derivai de cumarin -
etilbiscumacetat (neodicumarin), fepromaron, nitrofarin,
acenocumarol, warfarin, fenprocumon fenindion (fenilin), omefin,
difenadion (depaxin).Antiagregante: aspirina, sulfinpirazona,
dipiridamolul (curantil), ticlopidina (ticlid), clopidogrelul
(plavix).Hemodiluia: reopoligiucin, poligucin, re- ogluman,
reomacrodex i rondexVasodilatatie: aminofiiina, acidul nicotinic,
cinarizina, naftidrofurilul (duzodril). Preparate nootrope:
meclofenoxat, piracetam, piritinol, cerebro- lisin,
glicinAntioxidante: emoxipin, oxipin, acid ascorbic,
tocoferol.Tratamentul edemului cerebral: furosemid, acid etacrinic
pot fi folosite n asociere cu manitolul.
18. Migrena. Definitie. Factori etiologici. Tablou clinic.
Farmaco- si fitoterapia.Migrena se caracterizeaz prin accese
periodice de cefalee intens, cu caracter pulsatil, deseori
unilateral, localizat preponderent n regiunea
fronto-orbito-temporal. In majoritatea cazurilor, accesele sunt
nsoite de greuri, uneori de vom, foto- i fonofobie, iar cnd scad n
intensitate, apar somnolena i moleeala.Etiologia. Factorii care
favorizeaz apariia migrenei: schimbrile timpului, perioadele
menstruale, oboseala, administrarea contraceptivelor, stresul
emoional, dar i unele alimente, cum ar fi brnza, nucile, fructele
de avocado, alimentele tratate cu nitrai, ciocolata, buturile
alcoolice. De multe ori, n apariia migrenei intervine factorul
ereditar (motenit). Dac migrena nu are caracteristicile obinuite,
ea poate fi cauzat de o malformaie vascular cerebral.Tabloul
clinicMigrenele se pot manifesta n mai multe forme, principalele
fiind: migrena clasic; migrenele comune.Migrena clasic. Schimbarea
percepiei vizuale este urmat de ameeal, amoreal, instabilitate n
mers, confuzie n gndire, tremuratul buzelor, feei, minilor (o
singur mn sau ambele), lipsa forei musculare ntr-un picior sau
ntr-un bra, incapacitatea de a vorbi (blbiala). Cnd durerea devine
insuportabil, ea se asociaz cu greuri, vrsturi i chiar
sensibilitate la lumin i zgomot.Migrenele comune se manifest
instantaneu, far simptome, printr-o durere pulsatil. Aceste forme
de migren se localizeaz n ambele pri ale capului sau trec dintr-o
parte n cealalt. Deseori, durerea este nsoit de grea, vrsturi,
sensibilitate la lumin i zgomot. n general, de migrene comune sufer
copiii. Concomitent, ei pot avea i dureri abdominale, care, dup
varsturi, se amelioreaz.
Tratament: 1. Agonitii serotoninergici: sumatriptan,
naratriptan, zolmi- triptan, rizotriptan.1. Acidul acetilsalicilic
i paracetamolul sau preparatele combinate se folosesc n cazurile
uoare de accese migrenoase1. Preparatele AINS - naproxenul,
fiurbiprofenul, indometa- cina1. Antiserotoniniceie: metisergida,
lizuridul, pizotifenul, ci- proheptadina, divascanul.1. Derivaii de
ergot: ergotamina, nicergolina, dihidroergota- mina, vasobralul.1.
Alte preparate - cafeina, spasmolitina, beta-adrenoblocan- tele,
antagonitii de calciu, tranchilizantele, antidepresivele tricicli-
ce, sedativele - nu sunt eficiente n monoterapie, doar n combinaie
cu preparatele de baz enumerate.
Plante: 1. Rdcin de ciuboica-cucului, flori de levnic, frunze de
nient, frunze de rozmarin, rizom cu rdcin de odolean - cte 20 g.1.
Frunze de melis, frunze de ment, fructe pisate de coriandru - cte
20 g.1. Decoct din mueel (prile aeriene).
19. Notiuni despre neuroze (astenica, isterica, stari obsesive).
Farmaco- si fitoterapia.Nevroza este o boal psihogen, ce
condiioneaz dezvoltarea dereglrilornsferele emoional, somatic i
vegetativ. Nevrozele apar atunci cnd, sub influena factorilor
psihici, are loc tulburarea activitii mecanismelor integrative
centrale, care asigur un comportament adecvat raional al
individului.Dereglrile nevrotice includ urmtoarele forme: nevroza
anxioas; isteria; nevroza obsesiv-compulsiv.Scmnele comune pentru
toate tipurile de nevroze: Prezena simptomelor patologice stresante
pentru individul afectat, fiind considerate de el inacceptabile sau
ciudate, stranii. Dereglarea este durabil - nu poate fi vorba
despre o reacie1. tranzitorie la stres. Absena unei cauze
organice.Nevroza anxioas este o afeciune cronic, care se poate
manifesta prin episoade acute de anxietate - atacuri de panic - sau
prin stri prelungite, cronice de anxietate, care pot dura sptmni,
luni sau ani - anxietate generalizat.Isteria se caracterizeaz prin
sugestibilitatea persoanei, teatralitatea i exprimarea exagerat a
emoiilor.Nevroza obsesiv-compulsiv se caracterizeaz prin gnduri
obsedante, idei fixe, care persist n mintea subiectului ntr-o form
stereotip. Ele sunt violente, involuntare, suprtoare, iar bolnavul
ncearc, far succes, s reziste, s le ignoreze. Persoana poate s
verifice de zeci de ori dac a ncuiat ua, a nchis gazul; se teme s
roeasc, s ias n faa publicului. La bolnavi predomin claustrofobia -
frica de spaiile nchise, agorafobia - frica de spaii deschise,
cardiofobia - frica de infarct miocardic n cazul durerilor
nepronunatc la nivelul cordului, cancerofobia etc.
Tratament: 1. Tranchilizantele: diazepam, fenazepam;1.
Antidepresivele: clomipramin, amitriptilin, doxepin, pipofezin
(azafen), inhibitorii selectivi ai recaptrii serotoninei: sertralin
(zoloft), fluoxetin.1. Tranchilizantele (diazepam, cfozepid), n
asociere cu neurolepticele n doze mici: tizercin, etaperazin,
tioridazin (sonapax)1. Preparatele sedative: valerian, bromuri,
talpa-gtei, adonis/brom, novo-passit, extract de pasiflor.1.
Beta-adrenoblocantele: propranolol.1. Barbituricele: fenobarbital,
barbamil, nitrazepam, reladorm (ciclobarbital+diazepam), fenazepam;
neuroleptic: clorprotixen - 15 mg,Plante: 1. Grupa principal
include plante eficiente chiar i n monoterapie, cu efect
hipnotic-sedativ pronunat: odolean, sovrf, coada-mielului, flori de
tei, bujor, talpa-gtei, conuri de hamei, rchiic, iarb-neagr, melis
etc.1. Grupa adjuvant include plante medicinale care manifest efect
sedativ moderat, ineficient n monoterapie, ns contribuie la
normalizarea funciei organelor interne: flori de pducel, sulfin,
ment, mueel, denti, flori de viorea etc.
20. Afectiunile gastrice inflamatorii. Gastritele. Etiologia,
patogenia simptomele clinice. Farmaco- si fitoterapia
gastritelor.Gastritele reprezint un grup de afeciuni gastrice acute
sau cronice, caracterizate prin leziuni inflamatoare ale mucoasei
gastrice, induse de multipli factori etiologici i patogenici, care
pot fi, din punct de vedere clinic, asimptomatice sau
simptomatice.Etiologie Agenii infecioi: Bacterii: Helicobacter
pylori (HP), streptococul -hemolitic, stafilococii, Clostridium
welchii; Proteus; E.coli; bacilul Koch; Treponema pallidum.
Virusuri: Citomegalovirus i Herpes virus. Fungi: Candida,
Histoplasma capsulatum, Criptococcus. Parazii i nematode:
Strongiloide, Toxoplasma, Critosporidium, Leishmania etc. Cauze
autoimune: gastrita atrofic cu anemia Birmer. Agenii medicamentoi:
AINS, corticosteroizii. Agenii fizico-chimici cu potenial eroziv
(alcoolul), produsele picante etc.). Dereglri motorii (n caz de
stres i patologii ale organelor adiacente) manifestate prin reflux
duodeno-gastric. Stresul (hipovolemic sau hipoxic). Hipertensiunea
portal etc.EtiopatogenieFactorii etiologici variai acioneaz direct
asupra mucoasei gastrice sau indirect - prin scderea nivelului
prostaglandinelor sau prin ischemia mucoasei. Cele mai frecvente
cauze ale apariiei gastritei acute sunt medicamentele (acidul
acetilsalicilic i alte AINS), alcoolul, situaiile de stres i, mai
rar, agenii patogeni.Tabloul clinicManifestrile clinice sunt
variate, n funcie de factorul etiologic, i reprezentate, n
majoritatea cazurilor, de sindromul dispeptic (disconfort
abdominal, senzaie de plenititudine postprandial, senzaie de grea,
vome, balonri abdominale, eructaii, saietate precoce, pirozis,
regurgitaii) i de durere epigastric acut (uneori sever). De obicei,
pacieni sunt afebrili. In unele cazuri pacienii prezint: hemoragii
digestive n gastritele hemoragic i eroziv; sindrom anemic (anemie
megaloblastic) digestiv i neurologic n gastrita atrofic
autoimun.Tratament medicamentosTratamentul decurge n cteva etape.
Este recomandat tratamentul de eradicare prin tripla terapie cu
durata de 7 zile, utilizndu-se un inhibitor al pompei protonice
omeprazol, lansoprazol, etc. (sau un H2-blocant ranitidine,
famotidina, etc.) asociat cu dou preparate antimicrobiene din
urmtoarele: Claritromicin, Nitroimidazol (Metronidazol sau
Tinidazol) i Amoxicilin. Plante: 1. Semine de in, rdcin de
lemn-dulce, flori de mueel, frunze de melis 1 parte.1. Rdcin de
rcule, muchi islandez, pojami, frunze de ment - pri egale.1. Rdcin
de nalb mare - 2 prti, rizomi de gemnric - 2 pri, frunze de trifoi,
coada-oricelului, pelin - cte 1 parte.
21. Notiuni generale despre etiologia, patogenia si clinica
bolii ulceroase gastrice si duodenale. Complicatiile. Farmaco- si
fitoterapia ulcerului stomacal si duodenal. Folosirea preparatelor
antibacteriene in terapia complexa a bolii ulceroase.Ulcerul
gastric (UG) i ulcerul duodenal (UD) reprezint afeciuni cronice
recidivante, care au n comun factori etiopatogenici multipli. Ele
se caracterizeaz prin apariia de ulceraii la nivelul
gastroduodenal, nsoite de dereglri secretoare i de motilitate.
Cauze: Factori de mediu: regimul alimentar, consumul de cafea, de
alcool, fumatul, medicamentele (acidul acetilsalicilic
antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii), stresul,
factorul infecios (Helicobacter pylori). Factori individuali:
genetica.Etiopatogenie: In ulcerogenez de asemenea sunt implicai
factori de mediu i factori individuali, medicamentoi, stresul,
afeciuni digestive i non- digestive, n care UD i UG apar cu o
frecven mai mare.Complicatii: hemoragie, perforatia peretelui
stomaca, penetrarea altor organe vecine, stenoza,
malignizare.Tratament: 1.Inhibitoarele secreiei gastrice de acid
clorhidric: Blocantele receptorilor H2-histaminergici (cimetidin,
ranitidin, famotidin, roxatidin, nizatidin). Inhibitorii pompei
protonice (blocantele H+, K+, ATP-azei): omeprazol, lansoprazol,
pantoprazol, rabeprazol, esomeprazol. Blocantele receptorilor
colinergici muscarinici (parasimpatoliti- cele): neselective -
atropin, platifilin, propantelin, metacin etc. selective -
pirenzepin, telenzepin.Blocantele receptorilor gastrinei
(antigastrinicele): proglumid. Inhibitorii anhidrazei carbonice:
acetazolamid. Analogii prostaglandinelor E: misoprostolul,
enprostilul. Analogul somatostatinei: octreotidul. 2.Antiacidele
(preparatele ce neutralizeaz acidul clorhidric): Compuii de
aluminiu: hidroxidul de aluminiu. carbonatul bazic de aluminiu,
trisilicatul de aluminiu, fosfatul de aluminiu, alexitolul. Compuii
de magneziu: hidroxidul de magneziu, oxidul de mag- neziu,
carbonatul de magneziu, trisilicatul de magneziu. Carbonatiil de
calciu. Bicarbonatul de sodiu. Antiacidele combinate: maalox,
gelusillac, almagelul-neo, almagatul. almasilatul, almagelul,
fosfalugelul, maaloxul etc. Alginatele.3.Antiulceroasele care
acioneaz prin protejarea mucoasei gastroduodenale (gastro- i
citoprotectoarele)1. Preparatele care stimuleaz secreia de mucus i
bicarbonat (cu aciune mineralocorticoid): carbenoxolona.1.
Preparatele care formeaz pelicula de protecie: subcitratui de
bismut coloidal, sucralfatul.1. Analogiile prostaglandinelor:
misoprostol, enprostil.1. Citoprotectoarele: sucralfat (venter),
anabolizantele steroidiene i nesteroidiene, vitaminele U, E, A,
uleiul de ctin, uleiul din semine de vi de vie (regesan),
solcoseril, dalargin etc.1. Antiulceroasele cu acinne antibacterian
fa de Helicobacter pylori:amoxicilina, tetraciclina, metrodinazolul
sau tinidazolul, clarit- romicina.Plante: Rdcin de obligean, frunze
de trifoi, pojami, flori de mueel, sulfin alb, siminoc, rostopasc -
pri egale. Fructe de anason, sovrf, flori de glbenele, rdcin de
rcule, rscoage, fmnze de melis - pri egale. Scoar de stejar, rdcin
de coada-racului, semine de ovz, rdcin de ppdie, coada-oricelului,
pelin, ramuri tinere de ctin alb, petale de trandafir, salvie - pri
egale.
22. Hepatita cronica. Etiologia si patogenia, tabloul clinic.
Farmaco- si fitoterapia hepatitelor.Hepatita cronic este o afeciune
inflamatoare hepatic, cu persistena manifestrilor clinice i a
modificrilor biochimice pe durata a cel puin ase luni. Termenul de
hepatit cronic are mai degrab un coninut sindromatic, reflectnd
etiologii variate, dar cu manifestri clinice comune i cu un
substrat morfologic necroinflamator de grade variate.Etiologie:
Spectrul etiologic al hepatitelor cronice este relativ limitat, n
majoritatea cazurilor fiind determinat de virusurile hepatice:
hepatita viral cronic B,C, D; hepatita viral cronic de etiologie
necunoscut (non-B, C, D); hepatita autoimun (tipurile 1, II, III);
hepatita viral cronic de etiologie necunoscut (hepatit ce dureaz
mai mult de 6 luni); hepatita cronic neclasificabil ca viral sau
autoimun; hepatita cronic medicamentoas; ciroza biliar primar;
colangita sclerozant primar.Patogeneza Are loc in citeva etape:
Necroza periportal, cu sau far necroz n punte, Modificri
degenerative intralobulare i necroz focal, Inflamaia portal,
Fibroza.Tabloul clinic: Din punct de vedere subiectiv, boala poate
fi asimptomatic o lung perioad sau se poate manifesta printr-un ir
de sindroame. Sindromul asteno-vegetativ - fatigabilitate,
slbiciune general, scderea capacitii de munc, dereglarea somnului,
labilitate psiho- emoional, care pot fi primele manifestri ale
afeciunii. Sindromui dispeptic - de tip dispepsie gazoas sau de
staz, inapeten i intoleran fa de alimentele greu digerabile, care
in mai curnd de patologia asociat (biliar, duodenal), n principal
prin mecanisme funcionale. Scdere ponderal (10-15 kg) ntr-o perioad
scurt. Sindromul algic - pot fi prezente hepatalgii postprandiale
sau de efort, localizate n hipocondrul drept. Sindromul de colestaz
- prurit cutanat, creterea nivelului bilirubinei directe,
fosfatazei alcaline. Sindromul insuficienei hepatice - se manifest
prin hemoragii, icter, ascit, encefalopatie, ce poate aprea n faza
de decompensare.Tratament: n funcie de etiologie, se
indic:Preparate antivirale - alfa interferoane,
lamivudina;Hepatoprotectoare: Flavonoidele - silimarin, silibor,
choliver, hepabene. Preparate vitaminice - grupele B, P.
Predecesorii acizilor nucleici - asparcam, orotat de potasiu,
inozin. Detoxicante naturale - citrulin, asparagin, glutamin.
Preparate ce conin aminoacizi - vamin, aminosteril. Preparate de
origine vegetal - liv-52, hepalivul, valilivul. Preparate ce
reprezint extracte purificate din ficatul animalelor - vitogepatul,
sireparul. Preparate ce conin un ir de substane endogene -
trofoparul,ademetionina. Preparate ce conin fosfolipide - eseniale,
fosfolivul. Preparate combinate - Aspatofort, Hepatobiotin,
Hepasol, He- pasteril A, B, Aminosteril N-hepa.Remedii
imunosupresoare - n caz de hepatit auto- imun prednisolon n
asociere cu azatioprin.Tratament simptomatic, antiinfiamator,
substituieni fermentativi, remedii colagoge, spasmolitice.Tratament
balneosanatorial i fizioterapeutic (n fazele neactive ale hepatitei
cronice): diatermie, electroforez (cu acid nicotinic, spasmolitice,
procain etc.), ape minerale (alcaline, sulfuroase), bi generale
etc.Plante: Flori de imortel, frunze de trifoi, pojami, frunze de
ment, pelin, coada-oricelului, fructe de fenicul, armurariu - pri
egale. Rdcin de obligean, flori de imortel, troscot, pojami, scoar
de cruin, sclipe, fructe de chimen, rdcin de cicoare pri egale.
Flori de dracila, rdcin de valerian, frunze de fragi,
coada-oricelului, urzic, cicoare, coada - calului - pri egale.
23. Ciroza hepatica. Definitie. Clasificarea. Etiologia,
patogenia si tabloul clinic. Farmaco- si fitoterapia cirozei
hepatice.Ciroza hepatica (CH) este o afeciune cronic a ficatului,
cu evoluie progresiv, caracterizat morfologic prin asocierea
necrozei hepatocitare cu fibroza difuz i regenerarea nodular, cu
dereglarea arhitectonicii normale a ficatului i alterarea
vascularizaiei. Clasificare: Dup revizia X: ciroza alcoolic; ciroza
biliar primitiv; ciroza biliar secundar; ciroza biliar (far
precizare); ciroza ficatului (alte neprecizate). Dup morfologie: CH
micronodular; CH macronodular; CH mixt. Dup gradul de compensare,
CH poate fi: compensat; subcompensat; decompensat. Dup activitatea
procesului inflamator n ficat, CH poate fi: n faz activ; n faz
neactiv. Dup evoluie: stabil; lent progresiv; rapid progresiv. Dup
pronostic (Child-Pugh; clasele A, B, C)Etiologie: hepatitele virale
( B, C, D, G); abuzul de alcool; patologia biliar (obstrucia cilor
biliare, colangitele); alte cauze infecioase (bruceloza,
echinococoza); bolile metabolice (deficitul de alfa, antitripsin,
galactozemia, glicogenozele, tirozinemia ereditar, intolerana
ereditar la fructoz); hepatitele autoimune; utilizarea unor
medicamente (hidrazida, metotrexatul, metil- dopa, oxifenisatin,
perhexilenul); dereglarea circulaiei venoase hepatice (insuficiena
cardiac congestiv, pericardita constrictiv); alte boli (bolile
inflamatoare cronice ale intestinului, fibroza chistic,
sarcoidoza); cirozele criptogenetice.Tabloul clinic: Ciroza are o
perioad lung asimptomatic, latent. Practic, simptomele n aceast faz
pot fi absente sau de intensitate dispeptic: fatigabilitate,
oboseal la eforturi mai mici, balonri, insomnii, epistaxisuri.
Uneori, la un examen obiectiv, se pot remarca stelue vasculare sau
o hepatomegalie.Patogenie: La nivel de hepatocit ure loc: 1.
necroza hepatocitara; 2. reactie mezenchimala inflamatorie si/sau
sclerozanta; 3. regenerare nodulara, remaniere a circulatiei
intrahepatice.Tratamentul: Se recomand ameliorarea metabolismului
hepatocitar prin utilizarea:hepatoprotectoarelor - (silimarine,
esentiale etc.); tratamentului de detoxicare cu administrarea
enterosorbenilor (crbune medicinal, polifepan, enterosgel, pectin,
carbosem). Medicamente care reduc presiunea portal prin scderea
fiuxului portal: agonitii receptorilor V1 a (vasopresin,
terlipresin); blocanii -adrenergici neselectivi (propranolol,
nadolol). Medicamente care reduc presiunea portal prin scderea
rezistenei vasculare portohepatice: nitrovasodilatatori
(nitroglicerin, isosorbid 5-mononitrat, isosorbid dinitrat);
agonitii 2-adrenoreceptorilor (terbutalin).Medicamente care reduc
presiunea portal prin mecanism incomplet elucidat: inhibitori ai
hormonului de cretere (somatostatin, octreotid); blocanii canalelor
de calciu (nifedipin, verapamil); diuretice (furosemid,
spironolacton); antagonitii receptorilor 5-hidroxitriptaminei
(ketanserin, ritanserin); antagonitii -adrenoreceptorilor
(prazosin); inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
(enalapril, lizinopril); anti-glucagon; vasodilatatoare
(pentoxifilin); antagonitii receptorilor angiotensiunii (losartan,
15 mg/zi).Plante: Rdcin de iarb mare, frunze de fragi, sclipe,
frunze de ment, rdcin de ppdie, fructe de chimen, rdcin de cicoare,
rostopasc - prti egale. Rdcin de obligean, flori de dracil, frunze
de trifoi, troscot, flori de clin, urzic, frunze de melis, flori de
mueel, salvie - pri egale.24.Colecistita acuta si
cronica.Definitia.Etiopatogenia.Tabloul clinic.Farmaco- si
fitoterapia.Colecistita este inflamaia veziculei biliare, un organ
situat sub ficat, cu rol n digestia alimentelor. n mod normal,
lichidul sintetizat n ficat i denumit bil (fiere) este depozitat
temporar n vezicula biliar, iar de aici n timpul digestiei va trece
n intestinul subire. Colecistita se clasific n acut i cronic. n
general, boala se ntlnete mai frecvent n rndul femeilor, care sunt
i mai predispuse la obezitate unul din factorii favorizani n
apariia bolii.EtiopatogenieCauza cea mai frecvent de colecistit
acut (sever) este calculul biliar, care blocheaz canalul cistic,
adic tubul prin care se vars bila din vezicula biliar. Calculul
biliar blocheaz vrsarea lichidului din vezicula biliar. Aceasta
duce la iritarea i inflamarea veziculei biliare. Cnd bila este
infectat, ca n colecistite, sau st prea mult timp neevacuat din
vezicul, anumite modificri n compoziia ei duc la formarea
pietrelor.. Pietrele din vezicul pot ptrunde n canalul cistic sau n
coledoc, provocnd dureri sau pot rmne mult timp pe loc, umplnd
vezicula i scond-o din funciune. Astfel, funcia de rezervor a
veziculei biliare nu mai poate fi ndeplinit. Organul devine inutil
i chiar periculos pentru sntatea pacientului. Astfel, se creeaz un
cerc vicios inflamaia vezicii biliare favorizeaz formarea de
calculi, iar calculii vezicii biliare favorizeaz inflamaia
acesteia. Colecistita mai poate aprea ca o complicaie a unei
hepatite (glbinare), n cadrul unor parazitoze (lamblioz) sau la
bolnavii care sufer de constipaie. Exist i cazuri de boal
independente de existena calculilor la vezica biliar, numite
colecistite nelitiazice sau acalculoase (fr pietre). Cel mai
frecvent colecistitele acalculoase apar la bolnavii de pancreatit
cronic, gastro-duodenite cronice, la bolnavii cu reflux
duodeno-gastral. Factorii favorizani n apariia colecistitei sunt
obezitatea, diabetul zaharat, abuzul cronic de grsimi n alimentaie
etc.Tabloul clinicprincipalul simptom este durerea localizat sub
marginea coastelor, n dreapta, care poate iradia n spate sau n
umrul drept, de asemenea sensibilitatea n partea dreapt a
abdomenului. Aceste dureri apar mai des dup abuz de alimente grase
(carne de porc, smntn, unt) i ou. Durerea este provocat de
contracia prea brusc sau prelungit a veziculei inflamate. Durerea
este deseori accentuat de o respiraie adnc; - uoar nglbenire
(icter) a feei, a pielii i mucoaselor (subicter). De menionat c
icterul poate aprea n cadrul colecistitei calculoase, cnd calculul
din vezicula biliar migreaz n canalul cistic sau coledoc i mpiedic
vrsarea bilei n duoden; - astenie, ameeli, iritabilitate, insomnie,
stri depresive, migrene; - uoar cretere a temperaturii
(subfebrilitate); - diareea alternnd cu constipaia;Tratament: Se
divizeaza in 1. FArmacologic: igieno-dietetic si tratament
symptomatic. 2.Tratament chirurgical. Tratamentul farmacologic si
igieno-dietetic se administreaza pe perioade indelungate3-6 luni,cu
regim igieno-dietetic strict si tratament symptomatic.PEntru staza
veziculara se administreaza colecistokinetice.Pentru diskinezie
biliara hiperkinetica se poate administra procaine.In cazul
durerilor pronuntate- analgezice si spasmolitice. Tratamentul
colecistitei depinde de simptome i de starea general a pacientului.
Cei care au calculi, dar nu au simptome, s-ar putea s nu necesite
tratament. n cazurile uoare de colecistit acut, se practic
respectarea unei diete stricte, cu excluderea total din alimentaie
a alimentelor care suprasolicit tractul digestiv (grsimi, ou,
carne).. Tratamentul radical al colecistitei calculoase este
operatia- colecistectomie. De menionat c intervenia chirurgical,
fiind un act terapeutic invaziv ce poate duce la complicatii si va
fi efectuat doar la epuizarea i ineficiena tratamentului
conservator i n caz de indicaii stricte pentru operaie. De obicei,
operaia se realizeaz printr-o incizie mic n peretele abdominal
(colecistectomie laparoscopic), rareori necesitnd o operaie mai
extins. Medicii vor ncerca s reduc inflamaia i iritaia veziculei
nainte de a o ndeprta.n cazuri mai rare de colecistit cronic,
tratamentul poate fi doar medicamentos pentru dizolvarea calculilor
(dei aceasta se ntmpl mai rar).Tratamentele fitoterapeuticeAu un
arsenal larg de proceduri, folosind ceaiuri din plante cu
proprietati antimicrobiene, antiinflamatoare, antispastice si
depurative.Pentruuz internsunt eficiente infuziile din: - frunze
deanghinare,frag,frasin,iedera,menta;- flori degalbenele,coada
soricelului,musetel,lavanda,siminoc,arnica;- herba
derostopasca,coada calului,urzica,papadie,sunatoare;- matase
deporumb(40 g la 500 ml apa);-decocturidin radacini
decicoaresisapunarita, scoarta dedracila, seminte
dein,anason,chimion,feniculsiovaz.In prezent sunt recomandate multe
retete din amestecuri de plante cu efecte verificate:-sunatoare(4
linguri),musetel,siminoc,papadiesitroscot(cate 1 lingura);-talpa
gastei(30 g),valeriana(20 g),menta(15 g),sunatoare(10 g),coada
soricelului(10 g),lavanda(10 g),fenicul(5 g) din care se ia o
lingura, se infuzeaza in 200 ml apa fierbinte si se beau 1-2
ceaiuri calde pe zi.Externsunt indicate baile de maini si de
picioare cu frunze deanghinare, petale si capsule demac, radacini
depir,papadiesicicoare. Se mai folosesc comprese calde pe abdomen
cu infuzie dincoada caluluisi cataplasme cuvarzacruda, strivita si
incalzita, tinuta timp de cateva ore si schimbata de 2-3 ori pe
zi.25.Colelitiaza.Etiopatogenie.Tablou clinic.Complicatii.Farmaco-
si fitoterapie.Calculii la ca, boala numita de medici colelitiaza,
se manifesta prin prezenta pietrelor in ca biliara sau in vreunul
dintre canalele acesteia. Calculii sunt formati din bila, un fluid
digestiv maro, produs de ficat. Intre mese, bila este depozitata in
ca biliara, unde este concentrata. Cand hrana, partial digerata,
trece din stomac in duoden (prima parte a intestinului subtire) ca
este stimulata sa trimita bila, pentru a ajuta la digestia
grasimilor. Bila concentrata poate deni atat de saturata cu
colesterol incat o parte se precipita, intanndu-se intr-o forma
cristalizata, care este inceputul unui calcul. Aceste cristale
irita mucoasa cii, facand-o mai vulnerabila in fata bacteriilor
care se gasesc adesea in bila. Aceasta inflamatie bacteriana a cii
biliare este numita colecistita.In SUA, colelitiaza poate aa o
incidenta de 10-20% din populatie si este mai obisnuita la femei
decat la barbati. Graviditatea agraaza colelitiaza cronica, poate
din pricina presiunii crescute in abdomen. Pacientii cu diabet,
cancer al cii biliare, ciroza si pancreatita au o incidenta
crescuta a colelitiazei.Simptomele colelitiazei sunt: balonarea,
gazele si o stare neplacuta sau indigestie dupa o masa grea sau
bogata in grasimi. Unii pacienti au dureri in cadranul din dreapta,
sus, al abdomenului, icter, frisoane sau febra. Adesea, pacientul
nu are nici un simptom si nici macar nu stie ca are pietre pana
cand nu consulta un medic, pentru o alta problema. Atata vreme cat
nu produce simptome, se spune ca litiaza este
"silentioasa\".Tabloul clinic Durerea este principalul simptom si
apare in regiunea epigastrica (zona stomacului) si a hipocondrului
drept (subcostal drept) si poate iradia (se poate intinde) in spate
si umarul drept. Durerea poate apare brusc si nu se calmeaza la
incercarile bolnavului de a obtine o pozitie confortabila,
impiedica respiratia profunda, poate avea caracter postprandial
(dupa masa) sau nocturn si durata variabila de la zeci de minute la
ore sau zile. Poate fi o durere intermitenta manifestandu-se ca
niste crize periodice (colica biliara) sau este continua, nu se
calmeaza usor in cazul aparitiei complicatiilor. Greturi si
varsaturi de la gust amar matinal la varsaturi alimentare, bilioase
(verzui) care calmeaza intr-o mare masura durerea. Inapetenta Febra
semn al aparitiei complicatiilor (colecistita acuta). Icterul,
urini hipercrome (inchise la culoare), scaune decolorate-semn al
migrarii unor calculi in calea biliara principala cu obstructie
coledoc.Evolutia litiazei biliareExista forme fara simptomatologie,
la care calculul este descoperit in urma unei ecografii de rutina,
forme cu simptomatologie clara cu durere in hipocondrul drept,
varsaturi, alterarea starii generale si forme complicate asociate
cu febra si icter.Complicatiile litiazei biliare cele mai cunoscute
sunt :Inflamaia pretelui vezicii biliare cu aparitia colecistitei
cu dureri si febra. Uneori inflamatia poate fi urmata de infectie
cu aparitia piocolecistitei.Poate fi blocat canalul de scurgere a
fierii cu hidrops vezicular .Poate fi blocat canalul de scurgere a
fierii din ficat (canalul hepatic comun) cu icter mecanicPoate fi
blocat canalul de evacuare sa secretiei pancreatice cu
pancreatitaPersistenta indelungata a pietrelor in colecist creste
riscul de aparitie a cancerului de colecist, dar acest risc este
micFistule intre colecist si intestin, prin care unori poate trece
o piatra mare in intestin, astupandu-l = ileus biliarTratament In
timpul puseelor dureroase se pot administra antispastice,
antialgice, antiemetice (impiedica varsatura) cu rol in ameliorarea
simptomatologiei aceasta medicatie insa, nu va face ca pietrele sa
dispara, pacientul prezentand in timp alte si alte pusee dureroase,
cu dezvoltarea complicatiilor infectioase (colecistita acuta,
gangrena, perforatie), mecanice (migrarea unui calcul in coledoc cu
aparitia icterului), etc. De aceea tratamentul chirurgical este
indicat de la inceput, de indata ce pacientul afla ca este
purtatorul unor calculi asimptomatici sau simptomatici bineinteles
interventia este mai facila ,riscul unei conversii din chirurgie
laparoscopica in deschisa este mai mic. Se foloseste un arsenal
larg de proceduri, folosind ceaiuri din plante cu proprietati
antimicrobiene, antiinflamatoare, antispastice si depurative.
Pentru uz intern sunt eficiente infuziile din: - frunze de
anghinare, frag, frasin, iedera, menta;- flori de galbenele, coada
soricelului, musetel, lavanda, siminoc, arnica; - herba de
rostopasca, coada calului, urzica, papadie, sunatoare; - matase de
porumb (40 g la 500 ml apa); - decocturi din radacini de cicoare si
sapunarita, scoarta de dracila, seminte de in, anason, chimion,
fenicul siovaz. In prezent sunt recomandate multe retete din
amestecuri de plante cu efecte verificate: - sunatoare (4 linguri),
musetel, siminoc, papadie si troscot (cate 1 lingura); - talpa
gastei (30 g), valeriana (20 g), menta (15 g), sunatoare (10 g),
coada soricelului (10 g), lavanda (10 g), fenicul (5 g) din care se
ia o lingura, se infuzeaza in 200 ml apa fierbinte si se beau 1-2
ceaiuri calde pe zi.Extern sunt indicate baile de maini si de
picioare cu frunze de anghinare, petale si capsule de mac, radacini
depir, papadie si cicoare. Se mai folosesc comprese calde pe
abdomen cu infuzie din coada calului si cataplasme cuvarza cruda,
strivita si incalzita, tinuta timp de cateva ore si schimbata de
2-3 ori pe zi.38. Hipertiroidismul.Etilogia.Patogenia.Tratamentul.
Farmacoterapia crizei tireotoxiceGua toxic difuz prezint o afeciune
condiionat de secreia exagerat a hormonilor tiroidieni de glanda
tiroid difuz mrit.In literatur, deseori sunt folosii ca sinonime
termenii gu toxic difuz i tirotoxicoz, sau hipertiroza. Ins, aceste
noiuni nu snt echivalente.Tirotoxicoz (hipertireoza) prezint un
sindrom semnalat n astfel de boli ca gua toxic difuz, gua toxic
nodular, adenomul toxic tiroidian. Pe lng aceasta, semne de
tirotoxicoz (hipertiroza) pot fi semnalate n tiroidite (tiroidita
subacut, tiroidit instalat dup utilizarea radiaiei ionizante), n
administrarea hormonilor tiroidieni, cancerul tiroidian, gua
ectopic (struma ovarian).Gua toxic difuz se ntlnete mai ales la
femei, ns la brbai se asociaz mai des cu oftalmopatia sau mixedemul
pretibial, acestea fiind depistate nu mai frecvent dect la 5% din
persoanele cu gua toxic difuz.Etiologie i patogenie. Gua toxic
difuz poate cauzat de factori exogeni i endogeni.La factorii
exogeni se refer: suprasolicitrile psihoemoionale, stresul
emoional, excesul de iod, infeciile, n special cele virale,
supradozajul hormonilor tiroidieni, intoxicaiile .a.La factorii
endogeni se refer: predispoziia eredoconstituional, tiroidita acut
i silenioas, adenomul pituitar, sindromul rezistenei la hormoni
tiroidieni, tireotoxicoza gestaional. Gua toxic difuz este o
maladie ce apare la persoanele cu predispoziie ereditar. Conform
opiniei unor autori, ea se transmite prin ereditate pe calea
autozomo-recesiv, iar dup prerea altora pe cale autozomo-dominant.
Mai mult ca posibil, are loc tipul poligenic de transmitere prin
ereditate.Un timp ndelungat, la factorii etiologici de baz ce
provoac dezvoltarea acestei boli erau atribuite infeciile i
traumele psihice. Se presupunea c influena SNC asupra majorrii
funciei tiroidiene este mijlocit prin hipotalamus i intensificarea
secreiei de TSH. ns, nivelul normal sau sczut al acestui hormon n
serul sanguin la bolnavi i structura normal a adenohipofizei
(absena hipertrofiei tirotrofilor) relev c creterea funciei glandei
tiroide n aceast maladie este determinat de un alt mecanism.In
ultimii 20 ani, au fost obinute date experimentale i clinice care
au demonstrat c gua toxic difuz se bazeaz pe mecanisme de
dezvoltare autoimune i face parte din afeciunile n care se
evideniaz insuficiena imunologic. Gua toxic difuz, tiroidita
autoimun Hashimoto i mixedemul se semnaleaz n unele i aceleai
familii. Mai mult dect att, maladiile endocrine autoimune sunt mai
frecvent asociate cu boli neendocrine autoimune (anemia pernicioas,
vitiligo, purpura trombocitopenic ideopatic, miastenia myasthenia
gravis, afeciunile reumatice, hepatita cronic, colita ulceroas
nespecific etc). Investigaiile genetice arat c dac unul din gemenii
monozigoi este bolnav de gu toxic difuz, atunci pentru al doilea
riscul afeciunii constituie 60%, iar n cazul perechilor dizigote el
este egal cu numai 9%.Studierea antigenelor de histocompatibilitate
(HLA-antigene) a relevat c cel mai frecvent gua toxic difuz se
asociaz cu prezena HLA-B8. Investigaiile relativ recente au
determinat c la bolnavii cu gu toxic difuz HLA-B8 se ntlnete de
2,65 ori mai frecvent dect la sntoi. Prezena n serul sanguin la
bolnavi a diverselor imunoglobuline tirostimulatoare nu explic
complet patogenia guei toxice difuze. Probabil, n mecanismul
instalrii ei un rol aparte revine dereglrilor imunitii
celulomediate. S-a stabilit c n gua toxic difuz este considerabil
diminuat activitatea supresoare a celulelor mononucleare sanguine
periferice, procesul fiind similar cu cel ntlnit la bolnavii de
lupus eritematos sistemic. Complexul antigenanticorpcomplement,
format pe membrana tirocitului, posed capaciti citotoxice, ceea ce
conduce la lezarea glandei tiroide. Celulele-ucigae (kileri,
K-celule), interacionnd cu celulele-int ce au reacionat cu
imunoglobulinele, efectueaz distrucia acestor celule. Se instaleaz
o reacie patologic de lan nchis, rezultatul final al creia este n
unele cazuri gua toxic difuz, iar n alteletiroidita autoimun. In
literatura privind gua toxic difuz s-a menionat nu o dat rolul
traumei psihice, stresului emoional n instalarea bolii. Bazndu-se
pe observaii multianuale, s-a formulat concepia despre distonia
neurocirculatorie ca prestadiu al guei toxice difuze. Ins,
cercetrile epidemiologice nu confirm faptul c stresul emoional
poate juca un rol etiologic n instalarea guei toxice difuze. i
totui se va avea n vedere faptul c n stres crete eliminarea
hormonilor medulosuprarenali (adrenalin i noradrenalin), care, dup
cum se tie, intensific viteza sintezei i secreiei hormonilor
tiroidieni. Pe de alt parte, stresul activizeaz sistemul
hipotalamohipofizar, sporete secreia TSH, ceea ce poate servi ca
trigher moment iniiator n mecanismul instalrii guei toxice difuze.
Dup prerea majoritii cercettorilor, stresul emoional particip ia
dezvoltarea guei toxice difuze prin intermediul influenei asupra
sistemului imun al organismului. S-a stabilit c stresul emoional
induce atrofia timusului, diminueaz formarea anticorpilor, micoreaz
concentraia interferonului n serul sanguin, mrete predispoziia la
bolile infecioase, sporete frecvena bolilor autoimune i cancerului.
Nu se va ignora i rolul diferitelor virusuri, care, formnd complexe
imune pe membrana tirocitului, pot stimula sinteza anticorpilor
ctre macrocomplexul virus anticorpi la el membrana tirocitului sau,
perturbnd structura proteinelor unor sectoare ale membranei,
modific astfel proprietile ei antigene. i ntr-un caz i n altul
virusul reprezint trigherul reaciei autoimune. Tratamentul. In
tratamentul guei toxice difuze se utilizeaz preparate tirostatice,
preparate de iod, iodul radioactiv, intervenia chirurgical. Din
metodele de terapie conservativ, se aplic mai ales tratamentul cu
preparate tirostatice, printre care cele mai rspndite snt derivaii
imidazolului (tiamazol, carbimazol) i tiouracilului
(propiltiouracil).Tiamazolul blocheaz formarea hormonilor
tiroidieni la nivelul interaciunii mono- i diiodotirozinei, de
asemenea frneaz iodarea reziduurilor tirozinice ale tiroglobulinei.
Propiltiouracilul, ca i tiamazolul, inhib formarea hormonilor
tiroidieni prin diminuarea activitii peroxidazei i formarea
iodotironinelor din iodtirozine. Pe lng aceasta, propiltiouracilul
suprim monodeiodarea tiroxinei la periferie i conversiunea ei n T3.
Tiamazolul se prescrie n doze de 4060 mg (n tirotoxicoz uoar cte 30
mg). Doza indicat pentru 24 ore trebuie mprit n 4 prize (fiecare 6
ore). De obicei, aceast doz timp de 23,5 sptmni conduce la
diminuarea simptomelor de hipertireoz, la creterea masei corporale
a bolnavului. Din momentul obinerii strii eutiroide, doza
preparatelor antitiroidiene este treptat micorat: a tiamazoluluipn
la 510 mg/zi. Utilizarea dozelor menajere ale preparatelor
antitiroidiene continu pn la 1 1,5 ani. ntreruperea administrrii
preparatului nainte de termen conduce la recidive de tirotoxicoz i
la necesitatea dozelor mari de preparate antitiroidiene.Ca consecin
a diminurii pe un timp ndelungat a nivelului hormonilor tiroidieni
n snge, la utilizarea ndelungat a preparatelor tirostatice se
intensific secreia TSH, ceea ce provoac stimularea funciei glandei
tiroide i mrirea volumului acesteia (aciune strumogen). Pentru
prevenirea acestei aciuni a preparatelor antitiroidiene, se
recomand administrarea hormonilor tiroidieni n doze nu prea mari
(tiroxin 0,050,1 mg/zi).Simultan cu administrarea preparatelor
antitiroidiene se administreaz -adrenoblocante, de exemplu
propranolol, cte 40 mg fiecare 6 ore. Mecanismul beta-simpaticotrop
mediaz numai o parte din perturbrile vegetative i viscerale ce
nsoesc tirotoxicoza i nu este legat direct cu dereglrile metabolice
exagerate (inclusiv cu dereglrile respiraiei tisulare), care n mare
msur determin gravitatea strii bolnavului. Totodat, ele micoreaz
conversia periferic a tiroxinei n triiodtironin, datorit creia deja
peste o or dup administrarea -adrenolocantelor concentraia de T3 n
snge scade. Se va ine cont de faptul c -adrenoliticele i alte
preparate simpatolitice nu reprezint mijloace de tratament etiotrop
i necesit a fi utilizate numai ca terapie patogenetic suplimentar.n
tirotoxicoz uoar se aplic tratamentul cu iod. lodidele se aplic n
pregtirea preoperatorie n tirotoxicoz, de asemenea mpreun cu
preparatele antitiroidiene pentru terapia crizei tirotoxice.
Tradiional, cu acest scop se folosete soluia Lugol sau soluia
saturat de iodura de kaliu, prescris n doze de la 1 pn la 10
picturi pe zi. Efectul dozelor terapeutice de iodid (180200 mg/zi)
se manifest deja peste 3 sptmni; scade nivelul de T4 i T3 n serul
sanguin, se mrete reacia TSH la administrarea tiroliberinei.
Preparatele de iod inhib biosinteza hormonilor tiroidieni i
blocheaz totodat capacitatea glandei tiroide de a acumula iodul
neorganic din snge. micoreaz secreia de T4 i T3. Concomitent cu
preparatele de iod, se prescriu -adrenoblocante (atenolol, nadolol,
metoprolol, propranolol, bisoprolol), n doze de 4060 mg/24 ore.
Este indicat de asemenea administrarea reserpinei 0,1 mg de 23
ori/zi.n farmacoterapia guei toxice difuze pot fi utilizate kaliul
perclorat i preparatele de litiu.Kaliul perclorat, care este captat
de tiroid i concureaz cu iodul n conjugarea cu sistemul tiroidian
de iodocaptare, astfel blocnd acumularea iodului de ctre gland,
poate fi folosit n perioada pregtirii preoperatorii n doze de
600800 mg. Actualmente, preparatul se utilizeaz extrem de rar,
deoarece se presupune c provoac anemie aplastic.Preparatele de
litiu, sub form de litiu carbonat n doze de 9001500 mg 24 ore, se
utilizeaz cu succes n tratamentul guei toxice difuze. Litiul
stabilizeaz membranele celulare i prin aceasta diminueaz aciunea
stimulatoare a TSH i a anticorpilor tirostimulatori asupra glandei
tiroide, precum i coninutul de T4 i T3 n serul sanguin.Eficiena
terapiei antitiroidiene poate fi aflat reieind din coninutul total
i liber de T4 i T3, precum i din cantitatea de proteine
tiroxinoliante. Pe parcursul tratamentului se va lua n consideraie
faptul c n aceste condiii glanda tiroid secret mai mult T3 dect T4,
de aceea nivelul de T4 n starea eutiroid poate fi chiar ntructva
sczut sau se poate plasa la nivelul inferior al limitei normale.In
terapia complex a guei toxice difuze este indicat administrarea
imunomodulatoarelor (levamizol, T-activin). Imunomodulatoarele
favorizeaz normalizarea mai rapid a funciei tiroidiene i
restituirea funciei dereglate a sistemului imun. Aceast influen
pozitiv este mai pronunat la T-activin. Sub influena levamizolului,
ameliorarea indicilor sistemului imun se semnaleaz numai la
persoanele de vrst tnr, pe cnd la bolnavii n vrst de peste 60 de
ani administrarea preparatului este nsoit de nrutirea indicilor
funciei sistemului imun. De aceea, se va da preferin T-activinei,
care se prescrie sub form de soluie 0,01%, n injecii cte 1 ml, timp
de 5 zile. Curele de tratament se repet de 45 ori, cu intervale de
34 sptmni. Levamizolul se administreaz n doze de 150 mg, timp de 5
zile. Curele pot fi repetate, peste 23 sptmni, de 24
ori.Tratamentul chirurgical este indicat n tirotoxicoza grav, n
hipertrofia masiv a glandei tiroide, n cazurile de ineficacitate a
terapiei conservative, inclusiv n terapia tirotoxicozei la copii i
gravide. Se efectueaz rezecia subtotal subfascial a glandei
tiroide.Tratamentul cu iod radioactiv este indicat n urmtoarele
cazuri: ineficacitatea terapiei conservative de lung durat;
inflamaia nensemnat a glandei tiroide difuz hipertrofiate la
bolnavii n vrst de peste 40 de ani; recidiva gue toxice difuze dup
intervenia chirurgical; gua toxic difuz ce decurge cu insuficiena
cardiovascular exagerat, ceea ce nu permite adoptarea unui curs de
terapie antitiroidian de lung durat sau efectuarea unui tratament
chirurgical. Tratamentul crizei tirotoxice ncepe cu administrarea
preparatelor tirostatice n doze mari, preferndu-se
propiltiouracilul, dat fiind c, pe lng blocarea biosintezei
hormonilor tiroidieni, acest preparat