FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI (Anul II ZI) 1. Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatilor la disciplina: LIMBA SPANIOLA Codul cursului – Denumirea cursului – LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI Tip curs – Durata cursului/Nr. credite – ore (curs + seminar) / credite Manualul de curs recomandat a) Manual: Dumbrăvescu, D. G., Pistol, S. R., Bercu, C. (2006): El español de los negocios. Textos y actividades. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. b) Caiet de exercitii: Dumbrăvescu, D. G., Pistol, S. R. & Bercu, C. (2004). Ejercicios de español. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. c) Dictionare utile: Vasilescu, R. (coord.). (2008). Dicţionar de termeni economici (român, englez, francez, spaniol). Bucureşti: Polirom. VV.AA (2006). Dictionar explicativ poliglot de termeni comunitari (român, englez, francez, german, spaniol). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. OBIECTIVELE DISCIPLINEI A. OBIECTIVE GENERALE: El curso de español está enfocado a un aprendizaje específico del español para fines específicos (el área temática de los negocios como marco general: marketing, finanzas, seguros, etc.). El curso de español tiene como objetivos generales: Desarrollar una competencia comunicativa que permita al alumno la interacción en un contexto específico de negocios. Desarrollar el interés hacia el estudio de la lengua para los negocios españolas.
54
Embed
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE LIMBA … · FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI (Anul II ZI) 1. Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatilor
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI
(Anul II ZI)
1. Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatilor la
disciplina:
LIMBA SPANIOLA
Codul cursului –
Denumirea cursului – LIMBA SPANIOLA PENTRU AFACERI
b) Diftongarea este una din cele mai frecvente neregularităţi ale verbelor.
Diftongarea constă în transformarea vocalelor e şi o în diftongii ie şi respective ue, la acele persoane de la prezentul indicativului şi conjunctivului unde respectivele vocale (e, o) sunt accentuate tonic:
más acá (mai încoace), mucho antes (cu mult înainte),
más allá (mai încolo), poco después (puţin după aceea),
tan lejos (atât de departe),
menos rápidamente (mai încet).
Unele adverbe se pot combina cu pronumele de întărire
mismo: ahora mismo (chiar acum),
aquí mismo (chiar aici),
hoy mismo (chiar azi),
asimismo (chiar aşa, astfel)
Unele adverbe de loc şi de timp pot fi precedate de un substantiv, fără a-şi pierde funcţia
de adverb, (cu condiţia să se raporteze la un verb):
calle arriba (pe stradă în sus),
boca abajo (cu gura în jos),
mar adentro (în largul mării),
años antes (cu ani în urmă),
siglos después (după secole),
unas horas más tarde (câteva ceasuri mai târziu)
Din punct de vedere al formei, adverbele pot avea:
formă proprie: aquí, ahora, quizás
formă compusă, chiar dacă se scriu într-un singur cuvânt: apenas, encima,
debajo, adentro, afuera,
también, tampoco, asimismo.
formă compusă, a căror ortografie încă nu s-a stabilit definitiv, în ciuda
recomandărilor academice:
en seguida / enseguida, a donde / adonde,
14
de prisa / deprisa.
unele adverbe au o formă apocopată:
tanto tan mucho muy
cuanto cuan reciente recién (+participiu trecut)
Unele adverbe au aceeaşi formă cu adjectivele omonime. Deosebirea dintre ele reiese din
context:
hablar bajo (a vorbi încet), un chico bajo (un copil scund)
hablar alto (a vorbi tare), un árbol alto (un copac înalt)
pegar fuerte (a lovi tare), un hombre fuerte (un om puternic)
În privinţa poziţiei faţă de nucleul verbal, adverbul are mai multă mobilitate,
comparativ cu articolul, cu adjectivele pronominale etc.:
Hoy hace buen tiempo. (Azi e timp frumos).
Hace buen tiempo hoy. (E timp frumos azi).
Hace hoy un tiempo estupendo. (Este azi un timp grozav).
Adverbul de negaţie no are poziţie fixă: întotdeauna precedă nucleul verbal:
No lo he visto. (Nu l-am văzut.)
În funcţie de opţiunea vorbitorului, adverbul poate fi plasat în conformitate cu
sensul enunţului:
No podemos comprar. şi Podemos no comprar.
(Nu putem cumpăra). (Putem să nu cumpărăm).
Adverbele cu conţinut negativ, nunca, jamás, tampoco plasate după nucleul
verbal, atrag folosirea negaţiei no înaintea verbului:
No la conocimos nunca / jamás.
(N-am cunoscut-o niciodată / nicicând.)
Negaţia no se suprimă când aceste adverbe precedă nucleul verbal:
Nunca / jamás la conocimos.
(Niciodată / nicicând n-am cunoscut-o.)
Tampoco a ella la conocimos.
(Nici pe ea n-am cunoscut-o.)
Adverbele no şi sí au valoare de propoziţie (valor oracional) atunci când
constituie un răspuns afirmativ sau negativ la o întrebare:
¿Te gusta nadar ? - Sí.
¿Te gusta nadar ? - No.
(Îţi place să înoţi? - Da. / Nu.)
Întrebuinţarea adverbelor şi locuţiunilor adverbiale
Pentru o mai bună înţelegere a adverbelor şi a locuţiunilor adverbiale, le
menţionăm pe cele mai des folosite, păstrând clasificarea tradiţională.
Unele adverbe de loc (Algunos adverbios de lugar)
aquí aici, aci
Está aquí, a mi lado.
(Este aici, lăngă mine.)
acá aici,
încoace
Tira la mesa más acá.
(Trage masa mai încoace.)
ahí aci, acolo Está ahí, a tu lado.
15
(Este acolo, lângă tine).
allí acolo Está allí, a su lado.
(Este acolo, lângă el).
allá acolo Está allá, lejos de nosotros.
(Este acolo, departe de noi).
cerca aproape Está cerca de nosotros.
(Este aproape de noi).
lejos departe Está lejos de nosotros.
(Este departe de noi).
adelante înainte Seguimos adelante.
(Mergem înainte).
atrás înapoi Volvemos atrás.
(Ne întoarcem înapoi).
adentro
înăuntru
¡Vete adentro!
(Du-te înăuntru!)
afuera afară Todos salieron afuera.
(Toţi au ieşit afară).
dentro înăuntru Dentro hace calor.
(Înăuntru e cald).
fuera afară Fuera hace frío.
(Afară e frig).
arriba sus Arriba, en las montañas, está
nevando.
(Sus, pe munte, ninge).
abajo jos Se quedó abajo, no subió.
(A rămas jos, n-a urcat).
encima deasupra Pusieron la maleta encima.
(Au pus valiza deasupra).
debajo dedesubt Pusieron la maleta debajo.
(Au pus valiza dedesubt).
delante înainte / în
faţă
Delante están los niños.
(În faţă stau copiii).
detrás înapoi / în
spate
Detrás están las maletas.
(În spate sunt valizele).
enfrente în faţă Enfrente está la locomotora.
(În faţă este locomotiva).
donde unde Está donde lo has puesto.
(Este unde l-ai pus).
allende dincolo Aquella zona se encuentra
allende los Pirineos.
(Zona aceea se află dincolo
de Pirinei.)
16
Unele locuţiuni adverbiale de loc
(Algunas locuciones adverbiales de lugar)
a la derecha la dreapta El banco está a la derecha
(Banca este la dreapta).
a la izquierda la stânga La farmacia está a la izquierda.
(Farmacia este la stânga).
por ahí pe acolo Por ahí no hay tiendas.
(Pe acolo nu sunt magazine).
a lo lejos în depărtare A lo lejos se ven las montañas.
(În depărtare se văd munţii).
por doquiera pretutindeni Hay flores por doquiera.
(Sunt flori peste tot).
Adverbe de timp
(Adverbios de tiempo)
Adverbe de timp care au şi valoare de substantive:
hoy azi / astăzi Hoy hace frío. (Astăzi e frig).
mañana mâine Mañana llega María.
(Mâine soseşte Maria).
ayer ieri Ayer estuve muy ocupado.
(Ieri am fost foarte ocupat).
anteayer alaltăieri Anteayer fuimos al cine.
Alaltăieri am fost la cinema).
anoche aseară Anoche la llamó por teléfono.
(Aseară i-a dat telefon).
anteanoche alaltăieri seara
No fue anoche sino anteanoche.
(N-a fost aseară ci alaltăieri seara).
pasado mañana poimâine
Pasado mañana salimos de viaje.
(Poimâine plecăm în călătorie).
Câteva locuţiuni cu aceste adverbe:
hoy por la mañana azi dimineaţă
por la mañana dimineaţa
por la tarde după amiaza
por la noche seara
esta mañana azi dimineaţă
esta tarde în după-amiaza aceasta
esta noche în seara asta / aceasta.
17
Unele adverbe de timp propriu-zise:
antes (înainte) Antes, íbamos caminando.
(Înainte / pe vremuri mergeam pe jos).
antaño (odinioară/cândva) Antaño, las calesas estaban de moda.
(Odinioară trăsurile erau la modă).
entonces (atunci) Entonces, nos encontramos todos.
(Atunci, ne întâlnim toţi).
ahora (acum) Nos reunimos ahora.
(Ne adunăm acum).
después (după aceea) Nos vemos después.
(Ne vedem după aceea).
luego (apoi, după aceea) Nos vemos luego.
(Ne vedem după aceea).
temprano (devreme) Nos despertamos temprano.
(Ne trezim devreme).
tarde (târziu) Nos acostamos tarde.
(Ne culcăm târziu).
siempre (întotdeauna) Siempre la saludo cortésmente.
(Întotdeauna o salut politicos).
nunca (niciodată) Nunca tarda a la oficina.
(Niciodată nu întârzie la birou).
jamás (niciodată) No la he visto jamás.
(N-am văzut-o niciodată)
en seguida (imediat) En seguida viene el taxi.
(Imediat vine taxiul).
pronto (îndată) Pronto traigo mis maletas.
(Îndată îmi aduc valizele).
todavía (încă) No ha llegado el taxi todavía.
(N-a sosit taxiul încă).
aún (încă) Aún no ha llegado.
(Încă n-a sosit).
ya (deja, gata) Ha llegado ya.
(A sosit deja).
entretanto Pago yo, entretanto tú llevas el equipaje.
(între timp) (Plătesc eu, între timp tu duci bagajele).
Câteva locuţiuni adverbiale de timp:
ahora mismo (chiar acum)
a menudo (adesea)
en el acto (pe loc)
en otros tiempos (pe vremuri/înainte vreme)
desde ahora (de acum)
en lo sucesivo (pe viitor, de acum înainte)
a la vez (totodată, în acelaşi timp)
a veces (uneori)
18
de vez en cuando (din când în când)
de cuando en cuando ( din când în când)
de antemano ( anticipat, dinainte, cu anticipaţie)
desde entonces (de atunci)
desde luego (imediat, de îndată)
después de (după ce)
en mi vida (niciodată, în viaţa mea)
tarde o temprano (mai de vreme sau mai târziu)
Unele adverbe de mod
(Algunos adverbios de modo)
adrede (anume, înadins, în mod special) Lo hizo adrede.
(A făcut-o înadins).
apenas (abia) Apenas llegó.
(Abia a sosit).
así (aşa , astfel) Así se termina el cuento.
(Aşa / astfel se termină basmul).
bien (bine) Todo terminó bien.
(Totul s-a sfârşit cu bine).
casi (aproape/ca şi) La reparación está casi terminada.
(Reparaţia este aproape terminată).
como (cum) Cada uno lo soluciona como puede.
(Fiecare rezolvă problema cum poate).
despacio (lent/încet) Le gusta caminar despacio.
(Îi place să meargă încet).
excepto (cu excepţia, Lo apruebo todo, excepto fumar.
în afară de) (Aprob totul, în afară de fumat).
mal (rău/prost) Los trataron mal.
(I-au tratat rău)
mejor (mai bine) A ellas las trataron mejor.
(Pe ele le-au tratat mai bine)
peor (mai rău) Esta vez las trataron peor.
(De data asta le-au tratat mai rău).
regular (potrivit, aşa şi aşa)
El servicio en el hotel fue regular.
(Serviciul la hotel a fost potrivit).
Sólo / solamente (numai, doar)
Nos quedamos sólo / solamente un día.
(Am stat doar / numai o zi).
también (de asemenea, şi) A mí también me gusta viajar.
(Şi mie îmi place să călătoresc).
19
Unele locuţiuni adverbiale de mod
(Algunas locuciones adverbiales de modo)
a la vista – la vedere
a ciegas – orbeşte
a hurtadillas – pe furiş
a sabiendas – cu bună ştiinţă
al por mayor – cu ridicata, angro
al por menor – cu amănuntul, în detaliu
a sus anchas – după pofta inimii
de antemano – anticipat
de memoria – pe de rost
de prisa – în grabă
de todos modos – oricum
de repente – brusc, deodată
de verdad – într-adevăr
Adverbe de mod formate cu particula /-mente/
Numeroase adjective au calitatea de a forma adverbe de mod cu ajutorul
morfemului /-mente/.
Morfemul /-mente/ se adaugă:
la forma de feminin a adjectivelor variabile:
atento atenta atentamente
nuevo nueva nuevamente
rápido rápida rápidamente
la forma (unică) a celor invariabile:
alegre alegremente
anterior anteriormente
cortés cortésmente
difícil difícilmente
feliz felizmente
general generalmente
Unele adverbe de negaţie
(Algunos adverbios de negación)
no nu
tampoco nici, nicidecum, cu atât mai puţin
nunca niciodată
jamás nicicând
Unele adverbe de îndoială, de probabilitate
(Algunos adverbios de duda, de probabilidad)
acaso poate, probabil, oare
20
¿Acaso le interesa?
(Oare îl interesează?)
quizá / quizás poate
Quizá(s) le interesa / le interese.
(Poate îl interesează/să-l intereseze).
probablemente probabil
posiblemente posibil
Probablemente ha recibido la carta.
(Probabil că a primit scrisoarea).
PREPOZIŢIILE
(Las preposiciones)
Indiferent de modalitatea de exprimare sau de unghiul de analiză, prepoziţiile au
fost definite, în esenţă, ca elemente de legătură (palabras de enlace, sau nexos) între
diversele categorii de cuvinte din cadrul propoziţiei.
Unele întrebuinţări ale prepoziţiilor
(Algunos usos de las preposiciones)
Prepoziţia A: este frecvent folosită:
1) în exprimarea complementului direct, conform următoarelor reguli:
după verbe tranzitive, precedând nume proprii de persoane sau de animale
personificate:
Respeto a Carmen.
(O respect pe Carmen.)
înaintea toponimelor care nu au în structura lor articole:
Napoleón atacó a España.
În cazul toponimelor cu articol, prepoziţia a se omite:
Atravesó el Guadalquivir.
În limbajul colocvial contemporan, se omite prepoziţia a,
în numeroase cazuri:
Hemos visitado Barcelona, Granada, Sevilla.
Visitaremos Caracas y Buenos Aires.
înaintea pronumelor personale él, ella, ellos, ellas, a pronumelor demonstrative este,
ese, aquel etc., a pronumelor nehotărâte alguien, nadie, quien, ninguno, cualquiera,
uno, otro, todo, când se referă la persoane:
No conozco a nadie; ni a él, ni a ella.
(Nu cunosc pe nimeni: nici pe el, nici pe ea).
înaintea substantivelor (comune) apelative de persoane:
Buscaba a su secretaria.
(O căuta pe secretara lui).
înaintea unor substantive ce denumesc lucruri ce pot fi personificate:
Aniquilemos a la envidia y a la ira.
(Să anihilăm invidia şi ura.)
21
înaintea substantivelor colective ce denumesc persoane:
Defender al pueblo. (A apăra poporul.)
2) în exprimarea complementului indirect cu unele verbe
tranzitive cu care se exprimă şi complementul direct:
dar, entregar, ofrecer, repartir (ceva, cuiva)
Entregamos / ofrecemos regalos a los niños.
(Înmânăm, oferim cadouri copiilor). traer (a aduce), imputar (a imputa), pagar (a plăti), deber (a datora), comunicar,
contar (a povesti) (ceva cuiva):
Pagar la deuda a un amigo.
(A plăti datoria unui prieten).
cu unele verbe intranzitive:
agradar / desagradar, placer / gustar (a fi pe plac cuiva):
Sabe agradar a todos.
(Ştie să le facă pe plac tuturor).
3) în exprimarea complementului (cu nuanţă) de scop, când verbul este la
infinitiv: Me invitó a pasear.
(M-a invitat să mă plimb).
4) prepoziţia a este folosită pentru exprimarea direcţiei, după verbe de mişcare: ir,
venir, llegar, regresar, volver:
Vamos a la oficina/llegamos/regresamos a la oficina.
(Mergem la birou, sosim/ne întoarcem la birou.)
5) pentru exprimarea locului sau timpului când se petrece acţiunea:
Se encontraron a la salida del teatro.
(S-au întâlnit la ieşirea din teatru).
6) pentru exprimarea distanţei în spaţiu şi timp:
A cien metros de aquí. (La o sută de metri de aici.)
A pocos kilómetros. (La câţiva kilometri.)
A las ocho de la mañana. (La ora opt dimineaţa.)
7) pentru exprimarea sentimentelor:
Miedo a los animales salvajes.
(Frică de animalele sălbatice).
8) pentru exprimarea modalităţii de realizare a unei acţiuni:
Ir a pie. (A merge pe jos).
Hecho a mano. (Făcut cu mâna / de mână.)
9) pentru exprimarea preţului:
Se vende a dos euros la pieza.
(Se vinde cu doi euro bucata).
10) pentru a exprima intenţia, când verbul nu exprimă o mişcare fizică:
Voy a pensarlo.
22
(O să reflectez /o să mă gândesc la asta).
11) introduce numeroase locuţiuni adverbiale:
reír a carcajadas a râde în hohote
entró a hurtadillas a intrat pe furiş
Prepoziţia PARA
Cu ajutorul ei pot fi exprimate:
destinaţia care se dă obiectelor:
Una maleta para el viaje de mañana.
(O valiză pentru călătoria de mâine).
scopul unei acţiuni:
Estudiamos para saber.
(Învăţăm pentru a şti).
mişcarea spre un obiectiv, direcţia de deplasare:
Iba para su oficina. (Se ducea spre birou).
timpul de desfăşurare a unei acţiuni: - cu precizie:
Dejamos todo para mañana.
(Lăsăm totul pentru mâine).
- cu imprecizie / aproximaţie / în viitor:
Dejamos todo para finales del año.
(Lăsăm totul pentru sfârşitul anului).
- durata în timp a unei acţiuni:
Quedamos amigos para siempre.
(Rămânem prieteni pentru totdeauna).
apropierea în timp a unei acţiuni (iminente):
Está para llover / para nevar.
(Stă să plouă / urmează să plouă / să ningă).
întrebuinţarea / utilitatea:
Sirve para muchas cosas.
(E folositor pentru multe lucruri).
complemente indirecte, în locul prepoziţiei a:
Te lo he traido para ti (în loc de: a ti).
(Le-am adus pentru tine (în loc de ţie).
distanţa în timp a unei acţiuni, în locul prepoziţiei hasta:
Te falta poco para terminar tus estudios (hasta terminar)
(Îţi lipseşte puţin până să-ţi termini studiile).
acţiunea la care se referă para poate fi reprezentată printr-un pronume neutru:
Para esto, hubiéramos podido no venir.
(Pentru asta, am fi putut să nu venim).
acţiuni iminente cu verbul estar + infinitiv:
Estamos para llegar.
(Suntem pe punctul de a sosi).
opinia, punctul de vedere:
Para mí es un gran artista.
(Pentru mine / în opinia mea este un mare
artist).
în propoziţii subordonate de scop cînd devine locuţiune conjuncţională (nexo
conjuntivo) împreună cu conjuncţia que (para que):
Te ofrezco el libro para que lo leas.
23
(Îţi ofer cartea ca să o citeşti).
Prepoziţia POR
este cea mai încărcată de sensuri:
este prepoziţia complementului de agent / a diatezei pasive:
Admirado por todos .
(Admirat de toţi).
este prepoziţia cauzei / a motivului (urmată de substantive, adjective, verbe):
Lo hizo por interés.
(A făcut-o din interes).
Cu ajutorul ei se exprimă:
localizarea în spaţiu (determinat), locul de trecere:
salir por la ventana
localizarea în spaţiu nedeterminat / aproximativ:
No está por aquí. (Nu e pe aici).
localizarea în timp (determinat):
Me ausento de Bucarest por una semana.
(Lipsesc din Bucureşti pentru o săptămână.)
localizarea nedeterminată / imprecisă în timp:
Regresa por el mes de agosto.
(Se întoarce prin luna august.)
mijlocul prin care se săvârşeşte o acţiune:
Enviamos la carta por correo.
(Trimitem scrisoarea prin poştă.)
Hablarán por teléfono.
(Vor vorbi la telefon.)
modalitatea de săvârşire a acţiunii:
Se estableció todo por escrito.
(Totul s-a stabilit în scris).
preţul, cantitatea:
La vendieron por mil euros.
(Au vândut-o pe o mie de euro.)
procentul:
Le hicieron una rebaja del cinco por ciento.
(I-au făcut o reducere de cinci la sută.)
schimbul / trocul:
Ofrecen cereales por cosméticos.
(Oferă cereale pentru cosmetice.)
scopul unei acţiuni:
Se levantó temprano por no llegar tarde.
(S-a trezit devreme ca să nu ajungă târziu).
distribuţia:
Cien euros por persona.
(O sută de euro pentru fiecare persoană).
lipsa utilităţii unei acţiuni când por este plasată între două verbe la infinitiv:
Hablar por hablar.
(A vorbi de dragul de a vorbi.)
aprecierea / consideraţia:
Admitido por válido. (Admis ca valabil).
Darlo por perdido. (Dat ca pierdut).
24
opinia, decizia / opţiunea:
Está por marcharse, no la espera.
(S-a decis să plece, n-o aşteaptă).
favoarea, preferinţa:
Están dispuestos a hacer sacrificios por ti, no
por él.
(Sunt dispuşi să facă sacrificii pentru tine, nu pentru el).
se foloseşte după anumite verbe:
Acabar por aceptar.
(A sfârşi prin a ccepta).
în unele contexte are sens concesiv:
Por tarde que sea, la esperamos.
(Oricât de târziu ar fi, o aşteptăm).
por poate înlocui prepoziţia sin, când se exprimă acţiuni rămase de îndeplinit:
Un capítulo que me queda por escribir.
(Un capitol care mi-a rămas de scris).
prepoziţia por ia parte la formarea unor locuţiuni frecvent folosite:
por ahora deocamdată
por entonces pe atunci
por lo menos cel puţin
por ciento la sută
por cierto desigur
por hoy pentru azi
por fin în fine, în sfârşit
por poco cât pe ce
por si acaso pentru orice eventualitate
¿por qué? de ce?
porque pentru că
por que (para que) pentru ca
¿por? din ce cauză / cu ce scop
Uneori, apar situaţii în care prepoziţiile para şi por se concurează:
sacrificarse por / para a se sacrifica pentru
por / para saber más pentru a şti mai mult
hacer algo por/para alguien a face ceva pentru cineva
¿por qué? / ¿para qué? de ce, pentru ce
25
CONJUNCŢIILE
(Las conjunciones)
Cele mai numeroase gramatici analizează, în cadrul morfologiei, conjuncţiile,
împreună cu prepoziţiile şi adverbele, sub denumirea generică de cuvinte de legătură
(palabras de enlace sau unidades de relación), fără a formula o definiţie unanim
acceptată.
Din punct de vedere al formei, conjuncţiile (coordonatoare şi subordonatoare) pot fi:
simple: y, ni, o, si, pues, mas, ya, que, la care se adaugă unele compuse la origine,
dar percepute ca simple: conque, aunque, porque;
compuse (din que şi adverbe, adjective, participii, prepoziţii): sino que, bien que, ya
que, salvo que, dado que, puesto que, para que, a que, hasta que, desde que,
siempre que etc. locuţiuni conjuncţionale (locuciones / giros conjuntivos) în care que se combină cu diferite
cuvinte pentru a îndeplini funcţia de conjuncţie: no obstante, por (lo) tanto, en efecto, a
condición de que, con tal de que, cada vez que, como si etc.
ÎNTREBUINŢĂRI ALE VERBELOR
SER ŞI ESTAR
(Usos de los verbos SER y ESTAR) Pentru a exprima noţiunea de a fi, în limba spaniolă contemporană se folosesc
două verbe: SER şi ESTAR. Aceste verbe, derivate din latină (esse ser, sedere estar) s-au ―concurat‖ în forme şi conţinut până spre secolul al XIII-lea. Aşa cum reiese din creaţiile literare, de la Mío Cid la Cervantes, abia spre secolul al XVI-lea, formele şi sensurile celor două verbe s-au diferenţiat semnificativ. În spaniola contemporană, atât paradigma celor două verbe cât şi conţinutul lor semantic sunt de neconfundat, iar folosirea lor impune cunoaşterea şi respectarea unor reguli generale impuse de evoluţia limbii. A. Ca verbe copulative, SER şi ESTAR unesc subiectul de numele predicativ (denumit în spaniolă complemento predicativo) exprimând, totodată, moduri, timpuri, aspecte, ca toate verbele: es, será, fue, sea, fuera, está, estuvo, estará etc. Deşi unele cazuri de folosire a verbelor SER şi ESTAR nu pot fi cuprinse în reguli precise şi stricte, totuşi, în linii generale, trebuie ţinut seama de următoarele:
după verbul SER, numele predicative pot fi exprimate prin:
substantive cu ajutorul cărora se indică denumirea, conceptul, profesia, funcţia etc:
Pilar es nombre de mujer.
(Pilar este nume de femeie.)
pronume personale, demonstrative, posesive:
El novio soy yo y la novia es ella.
(Logodnicul/mirele sunt eu, şi ea este
logodnica/mireasa)
infinitive:
Resistir es sobrevivir.
Querer es poder.
numerale:
26
Los días de la semana son siete.
En esta clase Ramiro es el primero.
adverbe de cantitate:
Es poco/mucho/bastante.
adjective:
La tierra es redonda.
Când numele predicative sunt exprimate prin adjective, în spaniola contemporană
se pot folosi ambele verbe copulative (SER sau ESTAR).
La tierra es redonda.
La tierra está húmeda.
Pentru a selecta verbul adecvat, se ţine seama de natura însuşirilor atribuite subiectului:
după SER se folosesc adjective care atribuie subiectului însuşiri esenţiale,
(Conjugación irregular de los verbos) Conjugarea neregulată cuprinde neregularităţile ce pot să apară în tema sau în terminaţiile
unor verbe, sau în ambele.
În limba spaniolă contemporană, există multe verbe nere-gulate, dar însuşirea conjugării
lor este înlesnită de faptul că tipurile de neregularităţi pot fi clasificate după diferite criterii. I. Verbele cu modificări grafice nu sunt considerate neregulate pentru că nu apar decât unele schimbări în grafia lor, adică înlocuirea unor litere cu altele, pentru a reflecta correct pronunţarea fonemelor din tema infinitivului, cum ar fi:
39
verbele terminate în -car schimbă c în qu, (c qu), atunci când, pe parcursul conjugării, după consoana c urmează vocala e: tocar: indic. pres.: toque, toques, toque, toquemos, toquéis, toquen. indic. pret. indef.: toqué, tocaste, tocó, tocamos, tocasteis, tocaron.
verbele terminate în -gar schimbă (g gu), atunci când după g urmează vocala e:
verbele terminate în -guar primesc o tremă (diéresis) pe u atunci când acesta este urmat de e: gue güe: santiguar: indic. pret. indef: santigüé, santiguaste, santiguó, santiguamos, santiguasteis, santiguaron. subj. pres.: santigüe, santigües, santigüe, santigüemos, santigüéis, santigüen.
verbele terminate în -guir pierd vocala u, atunci când pe parcursul conjugării urmează a, [gu g]: seguir: subj. pres.: siga, sigas, siga, sigamos, sigáis, sigan.
verbele terminate în -zar schimbă z c, atunci când după consoana z urmează e: avanzar: indic. pret. indef: avancé, avanzaste, avanzó,
verbele terminate în consoană + -cer (vencer) schimbă consoana c în z atunci când, pe parcursul conjugării, după c urmează vocalele o sau a: vencer: indic. pres.: venzo, vences, vence, vencemos,
unele verbe terminate în -aer, -eer şi –oer schimbă vocala i în y la unele forme verbale: caer: indic.pret.indef.: caí, caíste, cayó, caímos, caisteis,
O conjugare este considerată neregulată atunci când în tema sau în terminaţia verbului (şi
chiar în ambele) au loc modificări semnificative. Unele verbe, puţine dar foarte frecvent folosite,
au neregularităţi atât în temă cât şi în terminaţie. În general, neregularităţile verbelor au loc la
mai multe timpuri şi/sau moduri. Astfel:
verbele care au neregularităţi la indicativ prezent vor avea aceleaşi modificări la
conjunctiv present şi la imperativ:
poner: pongo ponga
41
tener: tengo tenga
venir: vengo venga
verbele care au neregularităţi în tema perfectului simplu al indicativului vor avea
acelaşi tip de neregularităţi la imperfectul şi la viitorul conjunctivului:
poner: puse pusiera/pusiese/pusiere etc.
tener: tuve tuviera/tuviese/tuviere etc.
verbele care au neregularităţi în tema viitorul indicativ vor păstra aceleaşi
neregularităţi şi la condiţionalul prezent:
tener: tendré tendría;
poner: pondré pondría;
hacer: haré haría;
decir: diré diría;
În general, (cu excepţia verbelor care au neregularităţi proprii), în limba spaniolă există mai multe
verbe, grupate după tipul de neregularităţi pe care îl prezintă pe parcursul conjugării.
Tipuri de neregularităţi ale verbelor
l. Diftongarea (la diptongación) este una din cele mai frecvente neregularităţi ale verbelor. Diftongarea constă în transformarea vocalelor e şi o în diftongii ie şi respective ue, la acele persoane de la prezentul indicativului şi conjunctivului unde respectivele vocale (e, o) sunt accentuate tonic: contar: indic.pres.: cuento, cuentas, cuenta, contamos, contáis,
Aceleaşi neregularităţi prezintă mai multe verbe de conjugarea I şi a II-a: acertar (a
nimeri), almorzar (a lua dejunul), apostar (a paria), apretar (a strânge), aprobar (a aproba,
a consimţi), atravesar (a traversa, a străbate), avergonzar (a ruşina), calentar (a încălzi), cegar (a
orbi), cocer (a (se) firbe, coace), colgar (a atârna, a agăţa), comenzar (a începe), concertar (a se
pune de acord), confesar (a mărturisi, a recunoaşte), consolar (a (se) consola), contar (a
număra), costar (a costa), defender (a apăra), descender (a coborî), despertar (a se trezi),
desterrar (a exila, a alunga), doler (a durea), empezar (a începe), encender (a aprinde),
encontrar (a (se) întâlni), entender (a înţelege), enterrar (a îngropa), extender (a se întinde). 2. Inchiderea vocalei (cierre de vocal) (e i, o u) este o altă neregularitate care are loc în tema unor verbe, la prezentul indicativului şi conjunctivului, la perfectul simplu al indicativului, la imperfectul şi viitorul conjunctivului, la gerunziul simplu:
Din această categorie de verbe fac parte verbele: aducir (a aduce), conducir (a conduce),
deducir (a deduce), inducir (a induce), introducir (a introduce), producir (a produce), reproducir (a
reproduce), seducir (a seduce), traducir (a traduce). Din categoria verbelor care interpun consoana g (după l sau n) fac parte verbele: salir (a ieşi, a pleca), sobresalir (a ieşi în evidenţă), tener (a avea), atener (a se opri), contener (a conţine), detener (a deţine), entretener (a întreţine), mantener (a întreţine), obtener (a obţine), retener (a reţine), sostener (a susţine), poner (a pune), anteponer (a preceda), componer (a compune), contraponer (a contrapune).
Aceste verbe mai au şi alte neregularităţi.
4. Modificarea semiconsoanei din terminaţie
(Semiconsonante alterada en el formante) După unii autori, verbele terminate în –uir (huir, construir), pe parcursul conjugării, intercalează un y între tema verbului şi terminaţie: huyo, construyo (la prezentul indicativului la toate persoanele de la singular şi la persoana a III-a plural, şi la prezentul conjunctivului). Formele verbale ale prezentului simplu (huyó, construyó) şi ale conjunctivului (imperfect şi viitor) nu sunt considerate neregulate întrucât y aparţine terminaţiei şi, deci, reprezintă transformarea lui i în y (i y), aflându-se între două vocale, ca în cazul lui creyó, leyó, oyó.
44
huir presente de indicativo: huyo, huyes, huye, huimos, huís, huyen pres. de conj.: huya, huyas, huya, huyamos, huyáis, huyan imperativ: huye, huya, huid, huyan
Aceleaşi neregularităţi prezintă şi verbele: construir (a construi), instruir (a instrui),
destruir (a distruge), instruir (a instrui), obstruir (a obstrucţiona), concluir (a încheia). Totodată,
(pe lângă intercalarea lui y între tema şi terminaţia verbului) aceste verbe (la care se adaugă creer
(a crede), poseer (a poseda), proveer (a aproviziona), caer (a cădea), oír (a auzi), roer (a roade),
etc. prezintă şi o altă neregularitate: înlocuirea semiconsoanei i cu y: leyó, cayó, oyó etc.
Reajustări fonologice asemănătoare au loc în cazul verbelor ale căror terminaţii încep cu
semiconsoană, iar consoanele finale ale temei sunt sunetele palatale [ñ], [ļ], adică literele ñ şi ll.
Aceste consoane (ñ, ll) absorb semiconsoanele care urmează:
tañer tañ-io tañó;
reñir riñ-ieron riñeron;
mullir mull-ió mulló;
zambullir zambull-iera zambullera.
Consoana palatală [č] ch face excepţie de la această neregularitate: hinchar hinchiendo
hinchiese.
De asemenea, semiconsoana i din terminaţia verbului reír dispare pe parcursul conjugării:
reír ri-ió rió; freír fri-ió frió.
5. Schimbări de accent şi eliminarea hiatului
(Cambios de acento y eliminación del hiato)
A. Unele verbe de conjugarea I a căror temă se termină în i (enviar, cambiar), pe
parcursul conjugării, vor adopta una din cele două modificări:
verbe care adoptă accentul tonic (şi grafic) pe
vocala í, formând astfel o silabă separată: confí-o, enví-o.
Această accentuare a lui í are loc la:
prezentul indic.: envío, envías, envía, envían
prezentul conj.: envíe, envíes, envíe, envíen
imperativ: envía, envíen
Din această categorie fac parte verbele: enviar (a trimite), desviar (a rătăci), fiar (a
încredinţa), confiar (a încredinţa), liar (a lega), piar (a piui), vaciar (a goli) etc.
verbe care combină vocala i din finalul temei (cambiar) cu vocala care urmează,
formând un diftong. Accentul tonic (nu şi grafic) se deplasează pe vocala precedentă (nu pe
terminaţie): cambio, renuncia.
Din această categorie de verbe fac parte: acariciar (a mângâia), cambiar (a schimba),
aliviar (a uşura), conciliar (a concilia), divorciar (a divorţa), renunciar (a renunţa), auxiliar (a
ajuta).
B. Acelaşi tip de modificări se petrece şi la verbele de conjugarea I a căror ultimă literă
din temă este u (continuar, averiguar).
45
unele verbe accentuează vocala u (la aceleaşi moduri, timpuri şi persoane mai sus
Prezenţa dierezei pe vocala u este o modificare grafică, datorată prezenţei consoanei g.
Verbele din această categorie: averiguar (a verifica), desaguar (a deseca), apaciguar (a
linişti, a împăciui).
Neregularităţi speciale
(Irregularidades especiales) Gramaticile spaniole consideră că sunt neregularităţi deosebite, speciale, modificările
care au loc în tema sau terminaţia unui grup mai restrâns de vocale. Astfel, sunt considerate
irregularidades especiales: anomaliile în forma verbală de persoana I a
indicativului prezent în cazul unor verbe cu forme restrânse: haber he saber sé sau adăugarea semivocalei y: ser soy, estar estoy, dar doy, ir voy
suprimarea silabei finale (a infinitivului) la imperativ (pers. II sing.) în cazul verbelor:
hacer haz, poner pon, tener ten, salir sal, venir ven
neregularităţi ce survin la perfectul simplu al indicativului unor verbe, timp denumit pretérito fuerte
verbe care pierd prima vocală din terminaţie la
viitorul indicativului, denumit şi futuro sincopado
a. Verbos con “pretéritos fuertes” Câteva verbe frecvent folosite au la perfectul simplu modificări, atât în temă cât şi în terminaţii, indiferent din ce conjugare fac parte. Spaniolii numesc acest perfect simplu, pretérito fuerte. Andar: anduve, anduviste, anduvo, anduvimos, anduvisteis, anduvieron
De remarcat că: în tema verbelor au avut loc modificări
semnificative: tener tuve; decir dije; poner puse; saber supe
terminaţiile nu sunt cele specifice conjugării căreia îi aparţine verbul: conj. I é, aste, ó etc., conj.II - a şi III-a í, iste, ió etc. ci : -e, -iste, -o, -imos, -isteis, -ieron
accentul grafic lipseşte la persoanele I şi III singular: tuve/tuvo; dije/dijo; pude/pudo;
puse/puso etc.
neregularităţile din tema perfectului simplu se transmit şi timpurilor conjunctivului (care au ca temă radicalul verbului de la persoana a III-a plural, tuvie-ron, dije-ron, pudie-ron, pusie-ron, supie-ron etc.:
tuviera/tuviese/tuviere; dijera/dijese/dijere; quisiera/quisiese/quisiere; pusiera/pusiese/pusiere; supiera/supiese/supiere etc.
Conjugarea completă a acestor verbe se regăseşte în tabelul verbelor cu neregularităţi proprii.
b. Verbe cu viitor “sincopat” (Verbos con futuro sincopado)
Câteva verbe din limba spaniolă pierd prima vocală din terminaţia viitorului (pierdere denumită sincopă): caber (caberé) cabré haber (haberé) habré saber (saberé) sabré querer (quereré) querré
între tema verbelor care se termină în l sau n şi terminaţia lor la viitor se intercalează consoana d: poner (poneré) pondré; salir (saliré) saldré valer (valeré) valdré; venir (veniré) vendré poder (poderé) podré; tener (teneré) tenderé
sincopa la verbele decir şi hacer constă în pierderea unei părţi din temă: decir diré; hacer haré
Acest viitor sincopat este specific numai verbelor mai sus menţionate, verbe care fac parte din categoria celor cu neregularităţi proprii. De reţinut că tema viitorului sincopat este folosită şi la formarea condiţionalului prezent al aceloraşi verbe:
construyendo, leyendo etc., la participiul trecut al unor verbe de conjugarea I şi a II-a apar
neregularităţi în terminaţie (chiar dacă păstrează unele modificări şi în temă).
Astfel, în loc de formantul /–ido/ (specific conjugărilor a II-a şi a III-a regulate), apar
terminaţiile:
47
-to: abierto, escrito, frito, muerto, roto, visto, vuelto etc.
-cho: hecho, dicho, satisfecho (excepţie fac participiile
trecute ale verbelor bendecir bendecido şi
maldecir maldecido)
-so: impreso (de la vebul imprimir)
O listă mai completă a verbelor cu participii neregulate se găseşte la tema respectivă (el
participo) din această lucrare.
8. Verbe cu neregularităţi proprii (Verbos con irregularidades propias) În afară de verbele neregulate care prezintă modificările comune anterior menţionate, în limba spaniolă contemporană mai există un număr restrâns de verbe care, pe lângă unele neregularităţi comune, au şi unele proprii. Însuşirea conjugării acestor verbe este utilă şi necesară pentru că cele mai multe sunt foarte frecvent folosite şi fac parte din vocabularul activ al limbii spaniole contemporane vorbite şi scrise. În tabelul care urmează, aceste verbe sunt la timpurile simple (la care apar neregularităţile) unde sunt menţionate atât formele regulate cât şi cele neregulate.