-
EXPLORAREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC. COMPARTIMENTELE
LICHIDIENE ALE ORGANISMULUIEchilibrul hiro-electrolitic este
definit prin urmatoarele aspecte: Mentinerea constanta a volumelor
compartimentelor lichidiene ale organismului(echilibrul hidric);
Mentinerea constanta a concentratiei ionilor si a egalitatii dintre
suma anionilor si suma cationilor din plasma (echilibrul
electrolitic); Mentinerea constanta a osmolaritatii lichidelor
organismului (echilibrul osmotic).1. ECHILIBRUL HIDRICEchilibrul
hidric se refera la mentinerea n limite normale a cantitatii de apa
din organism si la mentinerea constanta a volumelor
compartimentelor lichidiene ale organismului.1.1. APA
TOTALAReprezinta continutul n apa al organismului uman, cu limite
largi de variatie n functie de: - greutatea corporala (60%),- sex,-
starea de nutritie a organismului- vrsta. Repartitia apei n
organism se face n cele doua sectoare hidrice: intracelular si
extracelular.
-
SECTORUL HIDRIC INTRACELULAR reprezinta 40% din greutatea
corporala si este alcatuit din: apa structurala - de constitutie,
nemobilizabila, fixata de componentele citoplasmei; apa libera - cu
rol de mediu de dispersie n citoplasma, mobilizabila, participa la
procesele metabolice si la schimburile transcelulare.SECTORUL
HIDRIC EXTRACELULAR reprezinta 20% din greutatea corporala si este
constituit din: compartimentul hidric interstitial care cuprinde
ultrafiltratul plasmatic interstitial, delimitat de sectorul hidric
intracelular prin membrana celulara, iar de cel intravascular prin
membrana capilara. Reprezinta din apa extracelulara. Este rapid
mobilizabil si participa la schimburile dintre snge si celule.
Asigura schimburile dintre acestea si mediul extern, prin
intermediul suprafetelor externe (pielea), interne de aport exogen
(digestive, pulmonare) si de epurare (hepatica, renala, pulmonara).
compartimentul hidric intravascular este reprezentat de plasma
sanguina si este separat de lichidul interstitial prin membrana
capilara. Este sistemul de legatura ntre mediul intern si mediul
extern al organismului, care permite aportul de substante nutritive
si eliminarea catabolitilor. Reprezinta din apa extracelulara.
-
EXEMPLU pentru un barbat adult, cu greutatea corporala de 70
kg:
Apa totala (60% din greutatea corporala) .42 litri
Apa intracelulara (40% din apa totala) .............. 28
litriApa extracelulara (20% din apa totala) ............. 14
litriCompartimentul hidric interstitial ( din apa extracelulara)
10,5 litriCompartimentul hidric intravascular ( din apa
extracelulara).............. 3,5 litri
-
DETERMINAREA VOLUMELOR SPATIILOR LICHIDIENE.
Se poate realiza utiliznd metoda dilutiei care se bazeaza pe
urmatorul principiu :Intr-un compartiment cu volum necunoscut (V2)
introduce o substanta colorata sau marcata radioactiv, cu volum V1
si concentratie C1 cunoscute si care are proprietatea de a se
distribui omogen n compartimentul studiat. Determinnd printr-o
metoda specifica, de laborator, concentratia C2 a substantei dupa
dilutie, se poate determina volumul compartimentului cu ajutorul
formulei:V2 = V1 x C1 / C2unde: V1 = volumul de substanta
injectataC1 = concentratia substantei injectateC2 = concentratia
substantei dupa dilutieV2 = volumul lichidian de determinat
-
Substantele utilizate pentru determinarea spatiilor lichidiene
trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa nu fie toxice; sa
se disperseze uniform n compartimentul studiat; sa nu se fixeze pe
endoteliul capilar; sa ramna n compartimentul studiat un interval
de timp suficient pentru determinare; sa nu se metabolizeze prea
repede; sa nu-si modifice proprietatile;
-
Se pot determina volumele urmatoarelor spatii lichidiene:
volumul apei totale din organism se utilizeaza substante care dupa
injectarea n snge, difuzeaza prin membrana capilara si prin
membranele celulare (apa triiata, antipirina) volumul sectorului
extracelular se utilizeaza substante care dupa injectarea n snge,
difuzeaza prin membrana capilara, dar nu pot strabate membranele
celulare (manitol, inulina) volumul sectorului intravascular
(volumul plasmatic) se utilizeaza substante care dupa injectarea n
snge, nu parasesc circulatia sanguina si nu strabat membrana
elementelor figurate (rosu Congo, albastru Evans)Volumele
celorlalte compartimente hidrice se obtin, indirect, prin calcul:
volumul sectorului intracelular = volumul apei totale volumul
sectorului extracelular
-
VARIATII FIZIOLOGICE.
Continutul n apa al organismului variaza n functie
de:vrsta:nou-nascuti.................................80% din
greutatea
corporalacopii.......................................70-75% din
greutatea corporalaadulti..........................................
60% din greutatea
corporalavrstnici.................................
-
VOLEMIADEFINITIE. Volemia reprezinta volumul sanguin total
(VST), adica suma dintre volumul plasmatic (VP) si volumul globular
(VG).
VST = VP + VGVALOARI NORMALE. Volemia normala (normovolemia)
este de 30,5 litri/m2 s.c. sau 78 ml/kg corp, ceea ce reprezinta
7-8 % din greutatea corporala. Astfel, un adult de 70 kg are o
volemie de aproximativ 5 litri, din care 3 litri sunt plasma
sanguina si 2 litri elemente figurate ale sngelui.
-
VARIATII FIZIOLOGICE. n anumite conditii, mentinerea n limite
normale a volumului sanguin total se realizeaza cu modificarea
raportului dintre volumul plasmatic si volumul globular.Spre
exemplu, n anemii scaznd VG va creste VP, iar n bolile
cardiopulmonare cronice crescnd VG va scadea VP.Volemia se modifica
n functie de: Sex - este mai mare la barbai datorita adaptarii
eritropoiezei la un consum crescut de oxigen determinat de o masa
musculara mai bine dezvoltataVrsta nou-nascui = 80-100 ml/kg corp
datorita stimularii eritropoiezei n condiiile hipoxiei perinatale
adulti = 78 ml/kg corp Starea fiziologica creste la gravide n
ultimul semestru de sarcina datorita reteniei hidrosaline provocata
de hipersecreia de estrogeni si progesteron Starea de activitate la
persoanele neantrenate volemia scade cu 10% prin extravazarea de
lichide n spaiul interstiial muscular la persoanele antrenate
volemia creste cu 100 ml/kg prin mobilizarea sngelui de depozit
Condiii externe la altitudine volemia creste prin cresterea
volumului globular (policitemia de altitudine) temperatura crescuta
determina scaderea volemiei prin deshidratare Modificarile de
postura dupa 30 minute de ortostatism volemia scade cu aproximativ
15% datorita cresterii presiunii hidrostatice n capilarele de la
nivelul membrelor inferioare clinostatismul de scurta durata creste
usor volemia clinostatismul de lunga durata scade volemia
-
VARIATII PATOLOGICE
Hipovolemia reprezinta scaderea volumului sanguin total sub
valorile normale. Aceasta poate aparea prin:
scaderea VG n anemiiscaderea VP n deshidratari (varsaturi si
diaree severa, arsuri)scaderea VP si VG n hemoragii
Hipervolemia reprezinta cresterea volumului sanguin total peste
valorile normale. Aceasta poate aparea prin:
cresterea VG n policitemii (de altitudine, policitemia
vera)cresterea VP n hiperaldosteronismcresterea VP si VG n
hipertiroidism, leucemii
-
ECHILIBRUL ELECTROLITICIZOIONIA. Reprezinta mentinerea n limite
normale a concentratiei principalilor electroliti plasmatici.
Echilibrul electrolitic poate fi apreciat cu ajutorul ionogramei
plasmatice si urinare.IONOGRAMA PLASMATICA. Reprezinta exprimarea
cantitativa a concentratiei principalilor electroliti n plasma
sanguina.
-
Modificarea concentratiei diferitilor ioni defineste
diselectrolitemia. De exemplu:scaderea concentratiei K+ plasmatic
(5,5 mEq/l) se numeste hiperpotasemie si apare n insuficienta
renala, hipoaldosteronism, etc.
-
IONOGRAMA URINARA. Reprezinta exprimarea cantitativa a
concentraiei (mEq/l) principalilor electrolii n urina. Valorile
concentraiei electroliilor urinari variaza n limite foarte largi
pentru a mentine n limite normale concentratia electrolitilor
plasmatici.
-
TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDROELECTROLITICExista doua tipuri
de tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic: deshidratarea si
hiperhidratarea, evideniate prin modificarile umorale plasmatice1.
Deshidratare izotona=pierdere proportionala de apa si electroliti
(n special Na+) ; cauze: pierderi de snge si plasma;
-
Daca pierderile de apa sunt mai mari dect cele de sodiu se
produce o deshidratare hipertona extracelulara, care va favoriza
iesirea apei din celule, urmata de deshidratare intracelulara.
Asocierea deshidratarii celulare cu cea extracelulara defineste
deshidratarea globala. Cele mai frecvente cauze de deshidratare
globala sunt pierderile digestive si sudorale.n situatiile n care
se produc pierderi de apa si sodiu, dar la care o terapie incorect
aplicata a favorizat o ncarcare hidrica n exces, deshidratarea
hipotona extracelulara se nsoteste de hiperhidratare celulara.
Daca acumularea de apa este superioara retentiei de sodiu,
hiperhidratarea hipotona extracelulara va face ca apa sa patrunda n
celule, urmata fiind de o hiperhidratare celulara.Asocierea
hiperhidratarii celulare cu cea extracelulara defineste
hiperhidratarea globala.
-
EVALUAREA STARII DE HIDRATARE A ORGANISMULUI se face
prin:masurarea tensiunii arteriale (TA scazuta n
deshidratari)examen clinic (globi oculari nfundati n orbite, limba
uscata, absenta turgorului cutanat n deshidratari)masurarea
greutatii corporale (scade n deshidratari, fiind utila mai ales la
copii).