European Capitals: Warsaw, new city with old memories

Observator-München anul I I / XXII Nr. 4 octombrie-decembrie 2010 37

CAPITALE EUROPENE

Raluca GOLEŞTEANU (Bucureşti)

VARŞOVIA, ORAŞ NOU CUAMINTIRI VECHI

Odată ce ai ieşit din

Gara Centrală te întâm-

pină un cer gri alburiu

care face echipă câteva

luni bune pe an cu vântul

ce aleargă nestingherit

pe spaţiul deschis de

dinainte. Ochiului obişnuit cu străduţe înguste

presărate cu clădiri scunde în stil eclectic îi ia

puţin să se obişnuiască cu tonalitatea cazonă pe

care ţi-o rezervă acest prim contact cu centrul

varşovian. În stânga gării zăreşti Palatul Culturii şi

al Ştiinţelor, replica poloneză a clădirii ce adăpos-

teşte la Moscova Universitatea Lomonosov. Spre

deosebire de mai modestele ei surate din Bucureşti

sau Minsk sau chiar Moscova, Pałac Kultury i

Nauki, aşa cum se numeşte ea în original, este

mare pe cât era dispreţul lui Tadeusz Konwicki1

pentru arhitectura ei şi mai ales pentru regimul pe

care îl simboliza. Şi totuşi dintr-un unghi anume

seamănă cu Empire State Building…efect dublat

de mallul din spate şi de seria de clădiri din sticlă

şi aluminiu care se continuă până în unul din

bulevardele adiacente, Świętokrzyska. Świętokrzy-

ska în poloneză ar însemna ,,sfânta răscruce’’,

venind astfel să sporească mixul deja format de

combinaţia ruso-americană amintită.

Clădiri tip skyscraper întâlneşti şi pe partea

dreaptă a gării. Afişând jocuri de lumini în toate

nopţile anului, acestea sunt sediile respectabile ale

1 T. Konwicki este un regizor şi scriitor polonez care s-anăscut în 1926 în Lituania. În anii `40 a fost unul dinadepţii realismului socialist în literatură şi al ,,AlianţeiPoloneze a Partidelor Muncitoare’’ în politică. Ulterior,dezamăgit de regimul communist, va scrie şi publica înclandestinitate romanele ,,Complexul polonez’’ (1977) şi,,Mica apocalipsă’’ (1979). Acesta din urmă este o satirăa vieţii de zi cu zi în comunism; eroul povestirii, unscriitor, este forţat de autorităţi să-şi dea foc în faţaPalatului Culturii şi al Ştiinţelor.


unor companii poloneze, una dintre acestea fiind

Lot, liniile aeriene poloneze. Aerul american este

brusc întrerupt de clădiri-cazarmă, în cel mai pur

stil german, care se continuă hăt pe parcursul mai

multor staţii de autobuz (la Varşovia distanţele

sunt mari), până la nodul comunicaţional traversat

de una dintre cele mai extinse artere are oraşului,

bulevardul Marszałkowska2. Acesta se întâlneşte

cu Świętokrzyska închizând astfel într-un pătrat

Pałac Kultury i Nauki.

Poţi numi zona descrisă mai sus centrul modern

al oraşului. Varşovienii au păreri diferite despre

funcţia lui socială şi estetică, evident, după cum le

sunt vârsta şi preocupările. Omul de rând, căruia i-

au rămas întipărite cunoştinţele de istorie de nivel

gimnazial este mândru de monumentalitatea clă-

dirilor, care ,,dovedesc influenţa culturală euro-

peană primită de Polonia’’. Universitarii şi intelec-

tualitatea critică în general sunt ironici la adresa

aspectului compozit al arhitecturii de aici. Stu-

denţii au făcut loc lui Pałac Nauki în viaţa lor

cotidiană, dovedind astfel maximă toleranţă faţă de

simbolul său trecut, adică, cam cum s-a întâmplat

şi cu ,,Casa Poporului’’ din Bucureşti. Şi, aşa cum

aceasta este, printre altele, sediul unui nu foarte

slab muzeu de artă contemporană, aşa şi ,,Lomo-

nosovul varşovian’’ este acum gazda concertelor

săptămânale, a simpozioanelor simandicoase pe

teme capitaliste dar şi a conferinţelor filosofului

post modern incendiar Slavoj Žižek.

Dar mai presus de toate, centrul modern al

Varşoviei reprezintă la scară mică coordonate

generice ale istoriei poloneze. Marca germană şi

rusă şi americană din arhitectură nu face decât să

sugereze nou venitului ceea ce vizitatorul mai

îndelungat al Poloniei va înţelege treptat: puternica

influenţă pe c are aceste ţări le-au avut asupra di-

2De fapt această lungă stradă a ,,mareşalului’’ prezintă pemai mulţi kilometri ceea ce concentrează Pałac Nauki…ina nutshell: spaţiu, uniformitate, pe scurt artă în stilulrealismului socialist. Cineva a punctat comentariile meleprivind mania pentru geometria simetriei, proprii arhi-tecturii sovietice, subliniind originea acesteia în arhitecturalui Petru cel Mare. În centrul Sankt Petersburgului, îmispunea aceeaşi persoană, ,,dimensiunea faţadei luată dela paviment şi până la acoperiş coincide musai cu lăţimeastrăzii!’’.


Varşovia: Pałac Nauki văzut dinspre Hard Rock Cafe.

diferitelor compartimente ale culturii şi istoriei po-

loneze. Nu-i vorbă, ambiţioşi cum sunt, polonezii

nu sunt poporul care să recepteze pasiv influenţe

străine. Aşa cum au exportat ,,polka’’ în toate

saloanele europene în veacul al XIX-lea, aşa au

contribuit în secolul următor la tehnica construirii

de poduri în Philadelphia şi San Francisco, sau,

mai târziu, la reorientarea politicii externe ame-

ricane3. Berlinul aminteşte şi azi de trecutul comun

recent prin a sa Warschauer Straße localizată, evi-

dent, în partea de est a oraşului.

Influenţa germană şi rusă asupra Poloniei nu a

fost însă atât de ,,ideală’’ pentru că atât de în-

depărtată ca a Americii. Strivită deseori între cele

două imperii, Polonia a experimentat ocupaţiile lor

însoţite de persecuţii politice sau religioase timp de

un secol şi jumătate (1795-1918). Varşovia era

capitala unei provincii a Imperiului Rus iar oraşele

la vest de ea, precum Poznań, erau terenul

centralizării culturale întreprinse de Bismarck în

3 Aluzii la constructorul lui ,,San Francisco Bay Bridge’’,Rudolf Modrzejewski şi la consultantul pe probleme desecuritate naţională din timpul administraţiei Carter,Zbigniew Brzezinski.


contextul unificării statelor germane în jurul

Prusiei. Acestea sunt lucruri care ating mândria

naţională poloneză, pentru că, altminteri, orice

monedă are două feţe. Astfel că existau şi aspecte

pozitive ale influenţelor exercitate de cele două

imperii. Varşovia nu era un prăfuit oraş gubernial,

ci o aşezare cu străzi pline de doamne elegante,

operă cu repertoriu bogat şi cabarete politice.

Polonia de sub administraţia germană era martora

unei explozii a industrializării, în care mici ferme

meşteşugăreşti făceau pionierat în domeniul

iniţiativei private în partea noastră de Europa.

Astăzi trăiesc mulţi ruşi în Varşovia iar istoria şi

cultura rusă sunt populare ca obiect de studiu. E

drept, rusa este vorbită de polonezii mai în vârstă,

în timp ce subiectele din viaţa intelectuală rusă

sunt cunoscute minuţios tot de către profesorii din

altă generaţie. Totuşi, există tineri atraşi de mo-

dernismul rus şi de scena contemporană mosco-

vită, având la universitate departamente axate pe

studii de rusistică. La acest fenomen contribuie

desigur ideea identităţii comune slave din care şi

polonezii şi ruşii fac parte. Pentru cel care nu a

experimentat direct cultura rusă, fie din cauza

necunoaşterii limbii, fie că s-a născut ulterior

perioadei de influenţă a URSS în ţările-satelit

comuniste, Varşovia este prima staţie a Rusiei…

din perspectiva şi a arhitecturii şi a gândirii uneori.

În relaţia Poloniei cu Germania lucrurile stau

puţin diferit. De fapt polonezii au criticat acut pro-

testantismul şi implicit dispreţul acestuia la adresa

religiei catolice, văzut ca element definitoriu a

ceea ce înseamnă să fii polonez, şi nu sistemul

politic şi economic german. În plus, sudul Poloniei

(ceea ce se numea ca regiune istorică Małopolska)

s-a găsit sub administraţia austriacă în trecut. Iar

austriecii aderau la cultura germană şi erau catolici

fervenţi. Deci cultural Polonia se simte aproape de

Germania printr-un trecut european comun. Con-

ceptul de ,,Europa Centrală’’4 nu face decât să

4 Concept repus pe tapet în anii `90 de către istoriculbritanic specializat în dictaturile comuniste din Centrul şiEstul Europei, Timothy Garton Ash. Întâmplare fericită,acesta este căsătorit cu o poloneză.


Varşovia: Altarul Bisericii Ruse din carierul Praga

continue azi fidelitatea Poloniei medievale pentru

spaţiul cultural german şi implicit misiunea civi-

lizatorie subînţeleasă. O importantă menţiune tre-

buie făcută în acest punct şi anume că sunt luate în

discuţie valorile umaniste ale culturii germane,

cele care au furnizat contextul emancipării evreilor

vienezi şi care au făcut din centrul Europei un

leagăn în care naţiunile au coexistat pentru ceva

timp. Evident că acea Germanie care a contribuit

la asasinarea în lagărele de concentrare şi a polo-

nezilor şi a evreilor nu intră în această poveste…

Asemeni faţadelor caselor din oraşul vechi, des-

pre care va fi vorba în curând, impactul tradiţiei

germane se distinge clar în lumea academică. În

domeniul umanist, profesorii sunt în mare majo-

ritate vorbitori de limbă germană. Până şi titlurile

şi procedurile academice sunt calchiate după sis-

temul german: ,,docentură’’, ,,habilitaţie’’, etc..

Apoi, atenţia acordată conceperii de dicţionare şi

monografii pe aproape orice temă impresionează

vizitatorul obişnuit cu cultura de tip francofon, în

care aplaudate sunt în special eseistica şi în general

proza de scurtă dimensiune. Una dintre cele mai

mari familii cracoviene de cărturari, este, după

cum indică şi numele de Estreicher, germană5.

Efortul de a aduna în zeci de volume tot ce s-a

tipărit pe teritoriile poloneze începând cu perioada

medievală îşi are corespondentul la noi în efor-

turile lui A.D. Xenopol legate de istoria românilor

5 Un alt nume demn de reţinut este cel al lui BogumilLindt, autorul primului dicţionar etimologic polonez,aceasta pentru a nu mai pomeni şi cazul bine cunoscutal lui Copernic…


din cele mai vechi timpuri şi în cele ale lui

B.P.Haşdeu şi al său dicţionar etimologic român.

Dar aceştia doi au legături cu spaţiul polonez:

Haşdeu avea ceva rădăcini poloneze, iar părinţii lui

Xenopol de origine germanică veneau din Galiţia6.

Aşadar, prin acea înfruntare vizuală dintre stiluri

arhitectonice discrepante7 centrul modern repre-

zintă o marcă definitorie a Varşoviei. Vizitatorul

percepe astăzi acest lucru ca o confirmare a ideii

de diversitate, conţinută în însăşi poziţia Poloniei

pe hartă, la confluenţa dintre civilizaţii şi idei. În

trecut însă această discrepanţă ahitectonică a

însemnat exclusiv conflict. Varşovia a fost în vara

şi toamna lui 1944 terenul confruntării dintre

Germania şi Rusia, distribuţia forţelor combative

făcându-se pe traseul de curgere a Vistulei, adică

pe malul stâng, pe unde sunt astăzi cartierele-

dormitor, erau ruşii, în timp ce pe malul drept erau

germanii. Vistula, râu nefolosit pentru agrement,

curge mâloasă şi furioasă în permanenţă, parcă în

amintirea a ceea ce li s-a întâmplat varşovienilor

care s-au opus acestei situaţii disperate. Polonezii

au fost prinşi ca de obicei la mijloc, iar oraşul a

fost ras de pe faţa pământului în proporţie de

aproape 90%. Dincolo de cărţile de istorie, măr-

turie a dezastrului stau acum expoziţiile temporare

şi amplele notiţe-ilustraţii informative amplasate

pe locurile cel mai grav afectate de incendii sau

detonări. Municipalitatea doreşte astfel să ţină

memoria vie a ceea ce a fost atunci.

Eforturile de reconstruire a oraşului au fost

uimitoare. În anii de plin stalinism polonezii şi-au

reconstruit centrul vechi (în poloneză el este numit

,,stare miasto’’-oraşul vechi) după arhivele găsite

în biblioteci. Ritmul rapid în care au reapărut căsu-

ţele colorate cu faţadă cu volute şi cornişe, puncta

6 În prezent este parte a sud-estului Poloniei şi a vestuluiUcrainei.

7 În acest text se face referire la stilul realismului socialistaşa cum este reflectat de clădirile de pe Marszałkowskaşi respectiv la stilul academismului german, deci oarhitectură de la sfârşitul secolului XIX. Altminteri,arhitectura sovietică prezintă puternice asemănări cumodernismul agreat în anii `30 în Germania şi în Italia.O dovadă a acestui fapt este similitudinea unor con-strucţii din Varşovia cu cele din Berlin (ex. KulturForum),un oraş distrus cam în aceeaşi proporţie ca şi Varşovia.


Varşovia: Grădina Bibliotecii Universitare, detaliu

te de biserici baroce şi de fortăreaţa de cărămidă

roşie este atestat de documentarele de tip realist

socialist ale lui A. Munk. Unul din acestea, realizat

la treisprezece ani după traumă arată un oraş vechi

care parcă nu suferise nicio atingere…

,,Stare miasto’’ cu turlele sale clepsidrate şi stră-

duţe înguste între casele pitoreşti, cu magazinele

sale de argintărie şi chihlimbar (există oare altun-

deva chihlimbar mai frumos şi ,,mai autentic’’ ca

la Varşovia?), cu galeriile sale de artă contempo-

rană este parte a ansamblului format de oraşul

Mariei (Marienstadt) şi de drumul regal (Trakt

Królewski). Acestea fac un tot nu numai din punct

de vedere architectonic, dar şi istoric pentru că

vorbesc de trecutul medieval când confederaţia Po-

lono-Lituaniană era o putere europeană. Marien-

stadt vine în plus cu nişte vitralii şi scări care pun

în valoare clădirile cu camere spaţioase tip vagon

vienez.

Aşadar porneşti tu vizitatorule într-o explorare a

centrului vechi varşovian. Începi de la coloana lui

Zygmunt, monument dedicat unui rege polonez din

dinastia suedeză Wasa, conducător electiv iar nu

absolutist cum aveau mai toate statele europene în

secolul XVII. Zygmunt care face dreptate de la o

înălţime considerabilă este secondat de clădirea

stacojie a palatului regal (Zamek Królewski),

actual muzeu ce găzduieşte pictură aflată în colec-

ţii particulare poloneze. Te întrebi de ce biroul de

promovare turistică a oraşului nu s-a gândit să facă

şi o replică dulce a palatului, aşa cum are vecinul

de piaţetă Zygmunt, mmm din ciocolată şi frişcă.


Continui călătoria pe lunga stradă Krakowskie

Przedmieście, care în traducere ar însemna ,,Cra-

covia pre-orăşenească’’ deşi eşti în plin centru…

Aici musai să nu ratezi librăria de pe stînga dar

mai ales cele trei anticariate din preajma secţiei de

istorie a universităţii varşoviene. Varşovienii, in-

cluzând aici tineretul, citesc mult, în biblioteci dar

şi în tramvaie poate şi din cauza vremii, mai tot

timpul ploioase, sau poate şi datorită faptului că se

scrie şi se traduce enorm în poloneză, aproape

orice, de la ultimele bestsellere newyorkeze până

la compendii de religie universală8. Iar din acest

punct trebuie făcut un salt înapoi în centrul modern

al oraşului pentru a arunca o privire într-unul din

magazinele reţelei Empik. Pe trei etaje şi zeci de

metri pătraţi este aici tot ce trebuie pentru hrănirea

minţii, a ochilor şi a…papilelor gustative. Presă

poloneză şi străină, albume de artă, filme, centra-

lizatoare ale concertelor din Varşovia (şi nu există

lună să nu fie ceva de referinţă), decoraţiuni

``homemade``, ciocolată Lindt, cafea mirositoare,

ce mai, toate conspiră ca să stai turceşte între raf-

turi ore întregi cu cartea-n braţe9. Traffic este

numele celuilalt mall cultural varşovian şi ca să

ajungi la el nu trebuie decât să traversezi două

străzi odată ce ai ieşit prin spatele Empik-ului.

Traffic e mai elitist, fiind şi unul singur în toată

Varşovia, plus că e dedicat exclusiv cărţilor şi

muzicii, iar combinaţia de sticlă şi lemn aminteşte

mai degrabă de un magazin de haine marca

Stradivarius. Dar cam aici se opreşte elitismul,

mesele şi fotoliile amenajate pentru citit la fiecare

etaj invită trecătorul să guste pe îndelete din

bunătăţile pe care nu şi le poate permite mo-

mentan.

8 Piaţa editorială românească nici nu ar suporta com-paraţia cu cea poloneză, e drept, nici nu are acelaşinumăr de consumatori. Însă impresia generală este că,pe lângă superioritatea numerică, cititorii polonezi suntşi mai avizaţi decât cei români, din motive care vor re-ieşi din text.

9 Pentru vizitatorul din marile metropole europene, Empikreprezintă o premieră poate doar ca arhitectură, darpentru vizitatorul din Bucureşti, acest ,,depozit multi-media’’ este o minune. Diverta era iniţial bazată peacelaşi concept, dar acum s-a transformat într-un spaţiuîn care predomină jucăriile şi papetăria…


Varşovia: Krakowskie Przedmieście în timpul unei filmări

Pentru cel care nu are timp de cărţi, presa var-

şoviană acoperă onorabil temele de interes pentru

orice individ avizat, adică pentru acela care par-

ticipă la viaţa societăţii din care face parte. De-

sigur că saloanele de presă şi tonetele de pe stradă

au la display revistele de mondenităţi, cancan, de-

coraţiuni şi ,,sfaturi utile’’ proprii tuturor marilor

trusturi de presă europene. Dar numărul revistelor

cu tematică specială şi mai ales conţinutul lor deta-

şează net presa poloneză de omoloaga ei română,

cu stricte ambiţii economice. Dintre aceste reviste

trebuie musai menţionate ,,Critica politică’’ (Kry-

tyka polityczna) condusă de tânărul cu vederi de

stânga Sławomir Sierakowski şi ,,Politica’’ (Poli-

tyka), săptămânal demn de reţinut pentru felul în

care mixează ştirile de interes general cu articole

erudite pe teme istorice. Nici cotidianele de mare

tiraj nu fac excepţie de la a prezenta editoriale

pertinente şi articole extinse pe teme ce constituie

de regulă subiectul dezbaterilor europene (migraţia

muncii, feminism, etc.). Cel mai bun exemplu este

ziarul condus de nişte ani buni de dizidentul anti-

comunist Adam Michnik, ,,Gazeta Wyborcza’’

(Gazeta electorală). În plus, aceste publicaţii sunt

interesate de ecoul pe care luările lor de poziţie îl

au în rândul cititorilor lor. Michnik organizează

săptămânal la sediul redacţiei întâlniri în care

invită diverşi intelectuali care dezbat tematici ge-

nerale. Tinerii de la ,,Critica politică’’ şi-au orga-

nizat în centrul oraşului propria cafenea unde poţi

frunzări arhiva revistei şi asista la discuţii cu tema-


tică ecologistă dar şi la polemici iconoclaste ce au

în centru pe eroii anticomunişti de ieri şi pe politi-

cienii controversaţi de azi. Cititorul atent a ghicit

deja că tinerii varşovieni aplică lumii înconjură-

toare lecturile din autorii post marxişti prezenţi din

belşug în librării. Acesta este un trend general

european, dar din păcate care nu s-a impus şi în

România, cel puţin nu ca o opţiune intelectuală a

unei categorii de vârste interesate de întrebarea ,,

unde mergem?’’.

Odată ce ai ieşit din cafeneaua cu pricina, iată-te

vizitatorule din nou de unde ai plecat pentru acest

periplu al cărţilor, pe Krakowskie Przedmieście.

Mai exact eşti la întretăierea acestei străzi cu

Lumea Nouă (Nowy Świat). În afară de mulţimea

pestriţă de studenţi care ies şi intră la secţia de

filologie a universităţii din colţ, demnă de men-

ţionat este clădirea academiei de ştiinţe. Stilul ei

clasic nu reţine prea mult privirea, în schimb toată

lumea se grăbeşte să se fotografieze sau îşi dă

întâlniri amoroase la statuia lui Copernic din faţă.

Popularitatea sa pare că derivă nu din felul cum

acesta stă cocoţat pe soclu într-o poziţie prea deli-

cată pentru greutatea sistemului solar pe care-l

duce, ci din identitatea sa mixtă: ,,o fi fost german,

o fi fost polonez?’’. Se zice că în 1939, imediat ce

au intrat germanii în Varşovia au schimbat plăcuţa

poloneză de pe statuie. Cineva noaptea a scris din

nou în poloneză pe plăcuţă, devenind astfel un

erou.

Copernic cuprinde cu privirea întregul Krakow-

skie Przedmieście până la coloana regelui din

dinastia suedeză. Aşa s-a uitat şi la lumea strânsă

pentru a omagia pe membrii preşedinţiei ale căror

trupuri au fost depuse la palatul prezidenţial din

imediata apropiere. Era după paşte, într-o dimi-

neaţă burniţoasă de aprilie, când Varşovia a primit

incredibila veste că Tupolevul preşedintelui s-a

prăbuşit undeva în apropierea Smoleńskului. În

avion se afla o delegaţie oficială ce se îndrepta

spre Katyn, locul în care cu mai bine de o jumătate

de secol în urmă armata sovietică a asasinat mii de

soldaţi polonezi. Întocmai cum a dispărut atunci


Varşovia: Marienstadt

elita militară, în primăvara lui 2010 au pierit capii

principalelor instituţii politice, economice şi

strategice poloneze plus veterani de război,

activişti sociali, oameni de cultură…cum se spunea

într-o publicaţie: ,,chiar dacă nu erai de acord cu

vederile politice ale preşedintelui, nu se putea să

nu-ţi placă cineva din tot acel avion’’.

Au urmat zile de doliu, iar parcă toată durerea s-

a concentrat în preajma palatului prezidenţial. Pe

întinderea a sute de metri oameni umăr la umăr

stăteau încolonaţi într-o impresionantă tăcere

pentru a întâmpina sicriele iar apoi pentru a se

reculege alături de ele în interiorul palatului.

Ecranele amplasate de-a lungul străzii electrizau

aerul şi aşa greu de mirosul de ceară. Diferitele

ordine de cercetaşi nu mai pridideau să aranjeze

candelele şi buchetele de flori pe care toţi ţineau să

le pună în faţa reşedinţei prezidenţiale de pe

Krakowskie Przedmieście. Zilele alea din centrul

vechi al Varşoviei au fost dominate de roşu şi alb,

culorile steagului polonez, de o imensitate de lume

cum n-au mai văzut varşovienii de la moartea

Papei Ioan Paul al II-lea, dar mai presus de o recu-


legere totală. A fost o coordonare perfectă, şi a

autorităţilor şi a oamenilor, nicio stridenţă, nicio

însuşire egoistă individuală a atenţiei în faţa tra-

gediei colective care se derula. Numai durere.

Astăzi, învăţătoarele duc copiii în puţinele zile

însorite ale Varşoviei să vadă micul muzeu ame-

najat în faţa palatului prezideţial: o cruce mare de

lemn simplă, un buchet de crini albi, poza cuplului

prezidenţial şi o mini-expoziţie de fotografii care

redau în imagini atenuate povestea catastrofei

aeriene de la Smoleńsk. O temă constantă a criticii

istoriografiei poloneze s-a referit la imaginea de

victimă asociată Poloniei pe care manualele şi

profesorii o răspândesc ca fiind specificul ţării şi al

culturii. Dar când ai dimensiunea absurdului a

ceea ce s-a întâmplat în aprilie 2010, cum să nu ţi

se pară că există un fel anume în care tragedia

atinge Polonia?

Tu vizitatorule trebuie însă să-ţi continui drumul

prin centrul vechi pentru că eşti de abia la jumă-

tatea rutei regale. Străbaţi acum Nowy Świat şi nu

trebuie să ratezi cofetăria Blikle de pe dreapta şi

bunătăţile tradiţionale cracoviene de mai sus, pe

stânga. Folclorul local spune că polonezii nu au

dulciuri specifice, ei fiind mai degrabă amatori

de…ciuperci, cârnaţi şi brânză. Adevărul e cam

departe de această afirmaţie totuşi. Dulciurile n-or

fie ele prea variate dar sunt delicioase, în special

sernikul, un fel de prăjitură cu brânză cu aluat

crocant şi fărâmicios. Ciocolata este un subiect

interesant în această discuţie pentru că ea con-

stituie un fel de a exprima patriotismul, dealtfel

legendar, polonez. Acum câţiva ani avea un gust

destul de fad, cam cum era ciocolata neagră pe

vremuri la noi, sau cum suna un comentariu

ironico-răutăcios ,,polonezii au reţeta sovietică de

ciocolată’’. Însă nu a durat mult până când We-

delul polonez10 a început să fie la concurenţă cu

Poiana noastră şi chiar cu Milka. Germanica Polo-

nie s-a dedat la subţirimi franceze, exact aşa cum

ţine morţiş să aibă repertoriu respectabil la operă,

mai să fie la concurenţă cu Scala din Milano.

1 0E. Wedel se numeşte principala marcă de ciocolată.


Varşovia: Palatul Regal în apropierea Crăciunului 2009

Mândri, polonezii cred că dacă l-au dat pe Chopin,

de ce nu i-ar egala şi pe italieni…Numai cu vinul

nu prea le reuşeşte. Desigur că nu prea au cum să

crească strugurii în nordul friguros, aşa că există

nişte ciudate alternative din…mere. Se importă

vinuri, cam tot ce vrei, iar mândria românească,

binemeritată la acest capitol, suferă o zgândărire

de vreme ce vezi polonezi în preajma sărbătorilor

cu vin bulgăresc în coş la supermarket, de, fraţii

slavi…Se pare că doar de sărbători se consumă

vin, pentru că altfel, dacă se întâmplă să comanzi

această licoare vinerea seara eşti taxat cu priviri

ciudate de către vecinii de masă, fiind luat drept

snob, normal, la cât costă dubioasele variante

californiene, chiliene, etc., etc.

Fiind pe Nowy Świat, deci Bond Street-ul var-

şovian, eşti liber să-ţi continui meditaţiile frivole.

Aici vezi ultimele tendinţe în modă ale polonezelor

care vor să fie `in fashion` dar şi ale mapamon-

dului în general pentru că e plin de turişti aici.

Polonezele sunt chic, sunt la modă musai, şi deşi

îşi poartă cu dezinvoltură accesoriile sofisticate

(uneori naturaleţea este aşa de mare că par lipsite

de stil), nu au atins totuşi lipsa de fason a berli-

nezelor, adică ţinuta sport nu are chiar aşa de mulţi

fani. Dar adevărata explozie de modă şi tinereţe o

găseşti la Biblioteca universităţii, situată în apro-

pierea Vistulei. Designul avangardist al clădirii cu

o minunăţie de mini-grădină botanică pe acoperiş

pune perfect în valoare hainele personalizate ale

studenţilor. Varşovienii sunt mai lipsiţi de imagi-


naţie decât co-orăşencele lor. Există stilul serios cu

ochelari şi la costum, adolescenţi care îşi caută

încă personalitatea vestimentară prezentând astfel

câte o notă distonantă în ansamblu. Şi bineîn-

ţeles, ,,majoritatea gri’’, aceia nepreocupaţi de

aceste nimicuri.

Acum grăbeşti ritmul de mers, deja ai trecut de

Nowy Świat şi de intersecţia în care se află un fal-

nic palmier de fier, care totuşi prezintă astfel

avantajul că este în mediul lui în vântul varşovian.

Ai ajuns în scurt timp în piaţa ,,Trei Cruci’’ (Plac

Trzech Krzyży) în mijlocul căreia tronează o

bisericuţă rotundă neo-clasică încântătoare. Di-

mensiunile ei avantajează amplitudinea bulevar-

delor care se desfăşoară la nord. Pe unul din

acestea, Aleje Ujazdowskie vei merge preţ de

ceasuri bune pentru că măsoară peste un kilometru

jumate. Ujazdowskie trebuie întâlnit într-o după

amiază posomorâtă şi friguroasă de toamnă. Copa-

cii goi or să lase acces uşor ochilor către palatele

de pe ambele părţi, actuale sedii de ambasade,

fundaţii, muzee. Miroase a acei arbuşti permanent

verzi care se întâlneau mai de mult în Parcul

Libertăţii, pe aleea principală. Totul este atât de

liniştit că parcă nici n-ar rima cu o după amiază

gălăgioasă de august. Seriozitatea parcursului este

punctată în dreapta de nişte străduţe care se desfac

în bulevarde cu magazine ce vând antichităţi.

La capătul acestui drum vei găsi un parc imens

al cărui nume evocă nişte băi regale şi care are

povestea lui atractivă precum atractive sunt şi

clădirile şi păunii din interior. Dar despre acestea

ca şi despre teatrele şi locurile de dans şi, de ce nu,

cartierele-suburbii ale Varşoviei poate altă dată.

Acum vizitatorule savurează Ujazdowskie, e fru-

mos cum fotografiile nu pot să redea.

Septembrie 2010

European Capitals: Warsaw, new city with old memories

Documents