ELEGIE DE IARNĂ

5/7/2018 ELEGIE DE IARNĂ - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/elegie-de-iarna 1/3



ELEGIE DE IARNĂ

Privesc învolburatul orizontSub care forfoteşte apa măriiŢinând în umbră Euxinul Pont

Sub spaţiul umezit al înserării.

Un ţipăt ascuţit se năpusteşteCătre pustiul ţărm, ca un fior Săltând pe valuri, unde se-nvârteşteUn pescăruş în pas de vals uşor.

Pe ţărmul străjuit de balustradăŞi în stabilopozi ghimpaţi proptitStau gânditor şi trist, ca o baladăDe gust sărat şi dulce ameţit.

Pornesc încet, cu gândurile-n faţăPe caldarâmul ud, îmbătrânitŞi în vitrine parcă-s o paiaţăDe vântul iernii aspru biciuit.

Dar mă opresc o clipă-n contemplareÎn faţa unui soclu veşnic viuSă văd şi azi scânteia mea din soarePe Eminescu Geniului Pustiu.

Stau nemişcat, ca marmora pe socluCu ochii strânşi, dar ochiul minţii clar Şi intuiesc prin el, ca prin monocluLuceafărul Sistemului Solar.

Şi tot prin ochiul minţii, fără sticleDar limpede, ca apa de izvor O văd pe Doamna Veronica MicleFiindu-i printre stele-nsoţitor.

E frig, dar mai rămân pe-acea terasăSă mai aud un ţipăt din eter Apoi o iau cu pas încet spre casăPrivind în jos, cu gândul înspre cer.

T. Caraşca-20.02.2011



ELEGIE DE IARNĂ

Documents