Dretul International

8/2/2019 Dretul International

1/93

1.Notiunea de drept international publicDreptul international public reprezinta totalitatea normelor si principiilor sanctionatede subiectii acestuia si contin drepturi si obligatii conform dreptului international

precum si raspunderea in caz de incalcare a unei norme indiferent de caracterul acesteiafie conventionala fie cutumiara.

Dreptul international se divizeaza in doua mari parti:

-partea generala care include : subiectele, obiectul, izvoarele, teritoriu, populatia,raspunderea.-partea speciala include: dr. diplomatic si consular, dr. tratatelor, dr. marii, dr. aerianect.

2. Obiectul dreptului international public.Spre deosebire de dreptul intern, care reglementeaz relaiile sociale n cadrul statelor,obiectul dreptului internaional l formeaz n principal relaiile dintre state, carereprezint domeniul cel mai cuprinztor al relaiilor internaionale. Inspirndu-se ngeneral din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au ca obiectinstituirea ori sancionarea unui sistem de raporturi corespunztoare nevoilor sociale laun moment dat, dreptul internaional public rspunde nevoii de a reglementa relaiiledintre state i de a satisface nevoile comune ale membrilor societii internaionale.Darcum orice drept reprezint o reflectare a societii care i-a dat natere, tot astfel idreptul internaional public constituie acel ansamblu de norme juridice care guverneazfuncionarea societii internaionale. Alturi de relaiile dintre state, dreptulinternaional mai are drept obiect i relaiile care se creaz ntre state i alte subiecte dedrept international (organizaiile internaionale, de exemplu, sau relaiile dintre acesteadin urm). Dreptul internaional public contemporan avnd un caracter universal,obiectul su l constituie relaiile dintre toate statele lumii, indiferent de mrimea sau

puterea lor ori de regiunea de pe glob n care sunt situate.

3. Izvoarele principale de drept international publicPrin izvor international public se inteleg acele mijloace de determinare a normelor dedrept rezultate din acordul de vointa al statelor. Din izvoarele principale fac parte:tratatul si cutuma.

Tratatul este cel mai important izvor al dreptului internaional contemporan, attdatorit claritii cu care exprim normele de drept, tehnicii sofisticate i precisefolosite, ct i frecvenei utilizrii sale.

Conventia de la Viena din 23 mai 1969 cu privire la dreptul tratatelor in art 2prin termenul de tratat intelege un acord international, incheiat in scris intre statesi guvernant de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fiein doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara


2/93

Pentru a constitui izvor al dreptului international tratatul international trebuiesa intruneasca urmatoarele conditii:- Sa fie adoptat cu indeplinirea procedurilor prevazute de dr. intenationa dar in egalamasura, conform procedurilor stabilite de legea interna, in special in privinta

autoritatilor competente sa incheie tratate internationale sau sa-si exprime

consemtamintul de a fi legat prin tratat etc.

- Sa respecte principiile si normele imperative ale dreptului international in vigoarela data incheierii lor.

- Sa nu fie lovit de nulitate ca urmare a unor vicii de consemtamint sau pentru caintra in conflic cu o narma de jus cognes a dr. international general

- Sa fie in vigoareCutuma este un izvor nescris al dreptului internaional, cel mai vechi izvor al

dreptului internaional, ca i al dreptului n general.Cutuma internaional este definit ca o practic general, relativ ngust i

uniform, considerat de ctre state ca exprimnd o regul de conduit cu for juridicobligatorie.

O norm cutumiar universal se formeaz numai ca rezultat al unei practicicare capt recunoaterea general a tuturor statelor, manifestat prin aciuni sauabsteniuni.n acest sens, Curtea Internaional de Justiie a considerat c este necesar operticipare foarte larg i reprezentativ, care s includ i statele cele mai directinteresate (spea privind delimitarea platoului continental al Mrii Nordului, in 1969),fra a fi necesar totalitatea statelor care formeaz societatea internaional la unmoment dat.

Unele norme cutumiare se pot forma, ns, i ntr-un spaiu geografic mailimitat, ca urmare a practicii constante a statelor din zona respectiv, aa-numitelecutume locale sau regionale (n materie de pescuit, de exemplu).Asemenea cutume seaplic numai ntre statele care au participat la formarea lor, iar dac un stat din zon s-aopus n mod constant la anumite practici cutumiare acestea nu-i sunt opozabile.

4.Izvoarele derivate de drept interna ional public.Obiectul acestora este interpretarea normelor existente si aplicarealor in conformitate cu esenta si spiritul acestora:

Rezolutiile org.internationale- evidentiem rezoluiile AdunariiGenerale si a Consiliului de securitate a ONU.Rezolutiileadunarii generale desi au caracter de recomandare contribuiela interpretarea corecta a normelor de dr.international.

Hotaririle judecatoresti-rolul acestora este aplicarea corecta anormelor de dr.intern. indeferent de natura acestora fie ca suntconventionale fie cutumiare.Printre institutiile de acest gen


3/93

sunt:Curtea Internationala de Justitie a ONU;Tribunalulnominalizat anterior;Curtea Penala Internationala,

5. Izvoarele secundare de drept interna ional public. Rolul acestora consta in argumentarea unor sau altor pozitii ce ar

facilita codificarea progresiva a dr.intern.

6.Procesul de creare a normelor de drept interna ional.

7. Codificarea dreptului internatio nalPrin codificarea dreptului international se intelege operatiunea prin care se realizeazasistematizarea normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dr. marii,dr. tratatelor etc. Codificarea deasemenea contribuie la precizarea continutuluinormelor dreptului international public, in primul rind la codificarea normelor

cutumiare.Activitatea de codificare a dreptului international se desfasoara in doua forme

principale: codificare oficiala si neoficiala.Codificarea neoficiala se realizeaza sub forma numeroaselor proiecte individualeelaborate de unii doctrinari, specialist in domeniul dr intern public, unele institutii sioranizatii stiintifice interne sau international cum ar fi: institutul de dr. intern, asociatiade dr. inren si institului American de dr. intern. Codificarea neoficiala nu are o fortaobligatorie pentru subiectele sale, dar poate fi luata in consideratie in cadrul conflictelor

oficiale, pactica statelor, jurisprudenta international.Codificarea oficiala este realizata de catre state, are o forta obligatorie pentru subiecteledr. intern, in masura in care acestea recunosc si acepta caracterul obligatoriu al actelorde codificare astfel devenind parti contractante la tratalele de codificare.Hugo Grotius indentifica doua domenii: dr. pacii si al razboiului, astfel putem spune cadr. intern public este considerat un dr. al pacii.Activitatea de codificare a dr. intern public incepe in sec XIX. Congresul de la Vienadin 1815 este considerat primul forum international care codifica, desi partial, normele

dr. intern referitoare la regimul de navigatie pe anumite fluvii international, normereferitoare la dr. diplomatic.Dupa cel de-al II-lea razboi mondial codificarea se intensifica sub egida ONU.Adunarea Generala a ONU creaza in anul 1947 comisia de dr. inrenational in calitate deorgan subsidiar al sau cu misiunea de a pregati actele internationale de codificare a dr.intern, de a formula cu precizie si sistematic regulile dr. inern, in domeniile in careexista o practica juridica considerabila, precedente sau opinii dotrinare. In presentcomisia de dr. intern se preocupa de codificarea urmatoarelor domenii: rs intern a

statelor, imunitatea de jurisdictie a statelor si a bunurilor acestora, statutul curierului


4/93

diplomatic si a valizei diplomatice, reglementarea relatiilor dintre state si organizatiileinternational, codificarea crimelor impotriva pacii si securitatii omenirii.

8. Aparitia si periodizarea dr. internationalExista mai multe pareri contraversate, in unele lucrari se mentioneaza ca dr. intern aaparut si s-a dezvoltat odata cu aparitia statelor. In altele se stipuleaza ca origineanormelor de dr. intern poate fi constatata din cele mai vechi timpuri. De la aparitia unorreguli fragmentate insa pina la aparitia unor norme si institutii de dr. intern.Pe masura evolutii istorice, relatiile intern. s-au dezvoltat si diversificat, statelorrevenind un rol important. Cu timpul relatiile intern. au cuprins toate domeniile in careinteresele statelor sunt in cauza. In present acestea au aspect politic, economic, militar,social, cultural si stiintific. Evolutia principiilor si normelor au avut loc intr-un procesindelungat si a fost un rezultat firesc al dezvoltarii statelor si relatiilor dintre ele.Din

punct de vedere istoric dr. intern a aparut odata cu statele si aparitia raporturilor dintreele.Dr. intern capata noi dimensiuni odata cu aparitia si manifestatrea unor noi entitati pescena relatiilor intern, organizatiilor intern, a natiunilor si poarelor care lupta pentrueliberarea si formarea statului propriu.

9. Dr. intern in epoca anticaAparitia si evolutia normelor si institutiilor drept intern au luat nastere odata cudescompunerea comunei primitive, cu impartirea societatii in clase antagoniste, cuaparitia statelor si relatiilor dintre ele.Izvoarele istorice ale dr intern isi iau inceputurile in China, India, Egipt si alte state aleorientului antic.Astfel in sec VI-lea i.H statele Chinei antice incheie un tratat privind renuntarea larazboi si solutionarea diferendelor prin arbitraj.Monumentele legislative din India antica, atesta o bogata practica de drept intern.Legilelui Manu, elaborate in sec al V-lea i.H, consemneaza existent unor misiuni diplomaticead hoc.Tratatele incheiate in india antica erau considerate sacre si se incheiua cu

pronuntarea unui juramint religios, executarea se garanta prin predarea unor ostatici.Egiptul antic a jucat un rol important in dezvoltarea relatiilor international deoareceintretin legaturi comerciale si politice cu toate tarile orientului.Cel mai vechi tratat intern, conceput si redactat este acela incheiat la 1296 i.H intreRamses al 2, faraonul Egiptului si Hattusel al 3. Tratatul este compus din:introducere,din textul propriu zis si formele religioase.Astfel prin tratatul dat sa instituit o aliantaintre cele doua state, care se obligau sa traiasca in pace sis a-si acorde ajutor ineventualitatea unui atac din partea unui stat tert, sa-si acorde ajutor mutual pentruinabusirea rascoalelor sclavilor, sa-si extradeze fugarii.


5/93

O puternica influenat asupra dr intern a avuto imepriu roman.Problemele relatiilor internintrau in competenta senatului si a unui colegiu sacerdotal, care avea un rol deosebit intransarea diferendelor, in declararea razboiului, in inchierea pacii, tratatelor dealianta.Romanii incheiau tratate de prietenie sau neutralitate sau de alianta, cu cei pecare ii considerau egali.Alte tratate consacrau diferite forme de dependenta. Tratatele laromani trebuiau respectate cu buna credinta, iar in relatiile lor diplomatice erau folositiambasadorii.Din cele expuse rezulta ca in perioada sclavagista au aparut si sau dezvoltat anumitenorme si institutii ale dr intern.Influentate de rituri religioase, ele sunt legate si poartaamprenta razboaielor de expansiune si de subjugare a altor popoare, exprimindinteresele clasei dominante si ale stapinilor de sclavi.

10.Dreptul international in evul mediuDezvoltarea dr intern in evul mediu este influentata de conditiile si cerintele specificeraporturilor dintre statele feudale in diferite etape de dezvolatre a acestora. In urmadestramarii imperiului roman, are a avut loc in anul 476 si formarea pe ruinele acestuiaa unor noi state, ca de exemplu imperiu bizantin, statele feudale germane, statele sclavede rasarit dreptul international cunoaste mai degraba o stagnare decit in progres.In aceasta perioada a evului mediu, iau o deosebita amploare pracitca incheieriitratatelor mai ales in problemele de purtare a razboaielor.Caracteristic acestor tratateeste garantarea lor prin juramint, darea in gaj a unor castele, bijuterii sau alte bunuri devaloare.Practicarea garantarii tratelor demonstreaza faptul ca acestea erau inculcate fregvent.Tot in acea perioada se incheie tratate comerciale. Aceste tratate creau privilegiieconomice si comerciale, interziceau pirateria, iar in unele cazuri aplicau jurisdictiaconsulara.Un moment de semnificatie speciala pentru dezvoltarea dr intern reprezinta tratatele de

pace de la Wesfalia din 1648, prin care sa pus capat razboiului de 30 ani. Pacea de laWestfalia contribuie la afirmarea suveranitatii si egalitatii in drepturi a a statelor,constituind piatra unghiulara a dreptului international. Negocierile pacii Westfalicereunesc statele europene fara deosebire de regim politic ori de credinta religioasa.In aceasta perioada are loc formarea si dezvoltarea dr intern ca stiinta juridical de sinestatatoare. O importanta contributie in aceasta materie este adusa de scoala dinSalamanca, formata din teologi catolici spanioli in frunte cu Francisco de Vitoria(1480-1546) urmat de Francisco Suarez(1548-1617).Cel mai important doctrinar al acestei perioade a fost olandezul Hugo Grotius (1583-1645) care este considerat parintele stiintei dr intern.Prin operele sale Marea Libera siDespre dreptul razboiului si a pacii el face prima expunere de ansamblu in dr intern; el aafirmat principiul libertatii marilor care a fost acceptat ulterior ca un principiu de baza


6/93

al dr intern si a dezvoltat conceptia razboiului just.Grotius a elaborate conceptual deextrateritorialitate in dr diplomatic ca fundament al imunitatii diplomatice.

Dupa el stiinta dr intern se divizeaza in 3 curente:1.scoala dr natural-care fundamenteaza dr intern pe natura omului2.scoala dr pozitiv-care admitea dr inter conventional si cutumiar, bazat pe

acordul dintre state3.scoala sintetica-care era o imbinare de conceptii atit de drept natural cit si de cel

poziti.

11.Dreptul interational clasicPrimele evenimente care defines caracterul societatii international si care au influentatdezvoltarea progresiva a dr intern se situeaza transformare monarhiilor europene in statemodern, noile descoperiei geografice, dobindirea independentei SUA, revolutia francezadin 1789.Elaborarea coloniilor din America de nord si adoptarea declaratiei de independent aSUA in 1776 reprezentata prin afirmarea a dreptului popoarelor de asi hotari singuresoarta un viitor principiu important al dr intern.O contributie esentiala la dezvoltarea institutiilor dr intern o aduc revolutia franceza din1789 si revolutiile burgheze ulterioare. Sub influenta acestor revolutii, sunt incorporateidei umaniste de mare valoare, principiu suveranitatii capata o recunoastere deplina curespectful integritatii teritoriale si neamestecul in treburile interne ale statelor.O importanta deosebita pentru dezvoltarea dr intern a avuto actul final de la Viena din1815. Acest document pune capat razboaielor lui napoleon si instituie un sIstem politic,economic, si de cooperare in europa.Un alt eveniment remarcabil pt dezvoltarea dr intern a fost congresul de la Paris din1856 care a constatat infringerea rusiei in razboiul din Crimeea. Conform deciziilorcongresului de la Viena, Marea Neagra devine neutralizata, Rusia este obligata sa-sidistruga atit flota de razboi cit si fortificatiile de pe coastele Marii Negre.Cele maiimportante decizii ale congresului vizeaza codificarea partial a razboiului maritime sireglementeaza regimul de navigatie pe dunare ca fluviu international.Procesul de eloborare a regulilor international de purtare a razboiului continua cuadoptarea conventiilor international de la Haga din 1899 si 1907 la lucrarile conferinteidin 1899 au participat 26 de state care au adoptat reglementari ce interziceau lansarea

proiectelor si materialelor explosive din inaltul baloanelor, folosirea proiectelor care audrept scop raspindirea gazelor asfixiante sau vatamatoare, utilizarea gloantelor care selatesc sau se turtesc usor in corpu omenesc. Deasemenea la conferinta sau codificatlegile si obiceiurile de purtare a razboiului terestru, precum sis a decis adaptarea larazboiul maritim a principiilor conventiei de la Geneva din 1864 cu privire laimbunatatirea soartei militarilor raniti in companie.


7/93

Conventiile din 1907 faceau referire la regulile de purtare a razboiului maritim laregimul de neutralitate si la problema creerii unei curti international de prizemaritime.La sfirsitul sec XIX apar o serie de lucrari si tratate de dr intern care nu si-au

pierdut actualitatea nici astazi: tratat de dr international 1880, drept internationalcontemporan al popoarelor civilizate 1883.

12.Dreptul international contemporanUn moment important in dezvoltarea dr intern este marcat de tartatul de la Paris din1919 prin care sa instituit sistemul de la Versailles si care a marcat aparitia unor noistate independente pe harta europei: ca Austria, Ungaria, Iugoslavia, Polonia,Cehoslovacia.Deasemenea prin acest tratat a fost fondata prima organizatie international cu charactergeneral, Liga Natiunilor. Unul din scopurile principale ale acestei organizatii a fostmentinerea paciii si ingradirea recurgerii la razboi precum si respectarea dr intern.Un eveniment deosebir de important pt dezvoltarea dr intern si punerea lui in serviciu

pacii la constituit incheierea la 27 august 1928 pactului de la Paris.Prin prevederilepactului statele parti isi ausmau obligatia sa renunte la razboi ca instrument al politiciilor nationale.Acesta a fost primul document international care a consacrat principiulreglementarii pasnice a diferendelor dintre state.Adoptarea Cartei ONU a constituit un eveniment important in dezvoltarea dr intern, incarta sunt stipulate principiile fundamentale a dr intern. In prevederile cartei ONU afost consacrat dreptul fiecarui popor de asi hotari singur soarta. Sub ediga Onu saelaborate o serie de documente care au avut un puternic impact asupra dezvoltarii drintern:declaratia cu privire la lichidarea colonismului, conventii referitoare la prohibireaoricaror discriminari fata de femei a discriminarii rasiale.In cadru ONU au fost infiintate o serie de institutii specializate, care potrivit statutelorlor au largi abilitatii international in domeniu economic, social, cultural, alinvatamintului ca de exemplu fondu monetary international, organizatia mondiala asanatatii, organizatia international a muncii.In etapa contemporana dr intern se caracterizeaza printro dezvoltare rapida a normelorsale, prin sporirea numarului de organizatii international ca subiecte de dr intern, tinzindastfel ca de la un drept de coordonare in perioada dezvoltarii clasice, sa fie investit cuun rol crescind in promovarea intereselor de termen lung ale intregii comunitatiinternationale.

13.Notiunea si clasificarea principiilor fundamentale ale dreptului internationalcontemporanIn dr intern exista o categorie de norme principia care sunt niste reguli juridiceinternationale si care au ca obiect cele mai importante raporturi dintre subiectele dr


8/93

intern, unele avind un character fundamental, pt ca guverneaza dr intern general inansamblu sau, iar altele sunt principia specific fiecarei ramuri a dr inter publicaplicindu-se doar raporturi din domenii mai restrinse.Principiile fundamentale se detaseaza din totalitatea normelor principia, reprezentindnucleul de baza a dr intern public, intrucit toate celelalte principia si norme adoptate, fie

pe cale conventionala, fie pe cale cutumiara, trebuie sa se conformeze principiilorfundamentale ale dr intern.Carta ONU si Declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de dr intern alerelatiilor prietenesti si de cooperare intre state in conformitate cu carta ONU din 1970.Carta ONU enunta 7 principii fundamentale ale dr intern:1.principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatille international sau

principiul neagresiunii2.principiul reglementarii pe cale pasnica a diferendelor international3.principiul neamestecului in treburile interne ale altui stat sau principiul neingerintei4.obligatiunea statelor de a coopera unele cu altele in conformitate cu carta ONU5.principiul egalitatii popoarelor si dreptului lui de a dispune de ele insele6.principiul egalitatii suverane a statelor7.principiul indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiunilor asumate inconformitate cu carta ONUDeclaratia privind principiile care guverneaza relatiile dintre statele participante laconferinta pt securitate si cooperare in europa din 1975 enunta si dezvolta 10 principiifundamentale. La cele expuse in carta ONU si declaratia adunarii generale din 1970 aumai fost retinute inca 3:

1.principiul inviolabilitatii frontierelor2.principiul integritatii teritoriale ale statelor3.principiu respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Carta de la Paris pt o noua europa din 21 noiembrie 1990 avea sa reitereze importantacelor 10 principii retinute in actul final de la Helsinki mentionind cainfaptuirea deplinaa tuturor angajamentelor CSCE trebuie sa prezinte temelia initiativelor stateloreuropene, pt ca natiunile si popoarele de pe continental European sa traiasca potrivitaspiratiilor lor.

14.Neaplicarea fortei si neamestecul cu fortaIn present razboiul este considerat cea mai grava crima internationala. Primul act careconsacra acest principiu este pactul general de renuntare la razboi ca instrument a

politicii nationale a statelor din 27 august 1928 cunoscut sub denumirea Pactul Biand-Kellogg.Carta ONU defineste in articolul 2 principiul neagresiunii astfel: toti membriiorganizatiei se vor abtine, in relatiile internationale, de a recurge la amenintarea cu forta


9/93

sau folosirea ei, atit impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunuistat, cit si in alt mod incompatibil cu scopurile ONU.Definitia agresiunii adoptat de adunarea generala din 1974 arata ca prin agresiunearmata se intelege folosirea fortei armate de catre un stat impotriva suveranitatiiteritoriale sau independentei politice a altui stat, sau in orice alta maniera incompatibilacu carta ONU. Pentru calificarea agresorului se aplica regula prioritatii in timp adicacine a comis primul actele de agresiune este considerat agresor.

Notiunea din 1974 enumera urmatoarele acte de agresiune :1.invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de catre fortele armate ale altui stat, sauorice ocupatie militara, chiar temporara rezultind dintr-o astfel de invazie sau un astfelde atac.2.bombardarea de catre fortele armate ale unui stat a teritoriului altui stat sau folosireaoricaror arme de catre un stat impotriva teritoriului altui stat3.atacarea de catre fortele armate ale unui stat a fortelor armate terestre, navale, aeriene,ale altui stat sau a marinei ori a aviatiei civile ale acestuia4.folosirea fortelor armate ale altui stat care sunt stationate pe teritoriul altui stat, cuacordul acestuia, contrar conditiilor prevazute in accord sau orice prelungire a sederiiacestor forte armate pe teritoriul dupa expirarea acordului.Dreptul international actual admite in mod cu totul exceptional trei cazuri cind se poaterecurge la forta in relatiile internationale:

1.drepul la autoaparare individuala sau colectiva2.masuri colective de constringere3.dreptul popoarelor aflate sub dominatie colonial de a lupta pt dobindirea

independenteiPrima rezolutie a consiliului de securitate adoptata dupa evenimentele din 11 sepembrie2001 se refera expres la dreptul inerent la autoaparare individuala sau colectiva inconformitate cu carta.

Principalele context legale care ar determina folosirea sau amenintarea cu fortasunt urmatoarele:1.incidenta responsabilitatii statului pt a ctele ilegale sau omisiunii si obligatia rezultatade a plati reparatii2.responsabilitatea criminal a persoanelor pt actele de agresiune:3.responsabilitatea pt actele criminale a statelor pr actele de agresiune4.aplicarea cartei natiunilor unite de catre organele politice, si in particular, executareade catre consiliu de securitate a componentei sale conform capitolul 7 a carteivizind:orice amenintare la adresa pacii, incalcarea pacii, sau act de agresiune5.aplicarea prevederilor conventiilor multilateral privind autoapararea colectiva simentinerea pacii regionale


10/93

6.aplicarea prevederilor tratatelor bilaterale de asistenta reciproca sau cooperare, comertsi navigatie.

15.Solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationalPrimele incercari de eliminare a razboiului ca mijloc de reglementare a diferendelordintre state si de impunere a mijloacelor pasnice a avut loc la finele sec XIX-lea.Conferintele de la Haga din anul 1899 si 1907 reunite sub auspiciile pacii, dezarmariisi arbitrajului, au reusit doar in privinta perfectionarii procedurilor diplomatice dereglementare a diferendelor.Ideea interzicerii razboiului ca mijloc de desfasurare a relatiilor international a aparut pt

prima data in apctul societatii natiunilor care isi propunea printer principalele salescopuri sip e acela de a veghea la mentinerea pacii si de a oferi cadrul international alunei organizatii in vederea evitarii razboaielor , aplicinduse importante limitari alecompetentei statelor de a recurge la razboi.In afirmarea principiului solutionarii pasnice a diferendelor, semnarea la San Franciscola 26 iunie 1845 a cartei ONU si a statutului curtii international de justitie la incheiereaconferintei international pt organizarea internationala, si intratea acesteia in vigoare la24 octombrie 1945 a reprezentat prin caracterul sau de tratat international un momentcrucial.Cu prilejul codificarii dr intern, principiul solutionarii pasnice a disputelor internationala cunoscut importante dezvoltari, in acest context retinem declaratia adunarii generale aONU asupra principiilor de dr international din 1970, declaratia de la Manilla cu privirela reglementarea pasnica a diferendelor international adoptata de adunarea generala aONU la 15 noiembrie 1982.Declaratia adunarii generala a ONU asupra principiilor de dr intern din 1970 indicaurmatoarele:1.obligatia statelor de a cauta rapid o solutie echitabila a diferendelor internationale siatunci cind nu ajung la o solutie din mijloacele retinute in carta, sa caute o reglementarea diferendului prin mijloace pasnice pe care le vor conveni2.statele parti la diferend, precum si alte state trebuie sa se abtina de la orice actsusceptibil sa agraveze situatia, astfel incit sa nu puna in pericol pacea si securitateainternationala.3.diferendele internationale vor fi solutionate pe baza egalitatii suverane a statelor si in

baza principilului liberei alegeri a mijlocului de reglementareIn anul 1982 adunarea generala a ONU adopta declaratia cu privire la reglamentarea

pasnica a diferendelor internationale care prevede obligatia statelor de a actiona cu bunacredinta in relatiile dintre ele pt a evita ivirea la diferende, urmarind sa traiasca in pacesi ca buni vecini sa contribuie la consolidarea pacii si securitatii international, obligatiade a nu inceta procesul de solutionare a diferendelor numai prin mijloace pasnice,


11/93

posibiliattea de a incheia tratate special cu privire la reglementarea pasnica adiferendelor care se poate ivi intre ele.

16.Egalitatea suverana a statelorSuveranitate de stat reprezinta un principiu atit a dreptului intern cit si a dreptuluiinternational. Suveranitatea reprezinta dreptul unui stat de a rezolva liber si dupa propriasa apreciere problemele sale atit pe plan intern cit si extern, fara a transgresa in nici unfel drepturile altor state si nici principiile fundamentale ale dreptului international.Una din consecintele principale ale egalitatii suverane o reprezinta inalienabilitatea siindivizibilitatea teritoriului de stat. Inaliebilitatea semnifica ca prerogativele esentialeale suvernatitatii nu pot fi cedate sau transferate, iar prin indivizibilitate se intelege caatributele suvernatitatii nu pot fi fragmentate, nu pot apartine mai multor titular, cu altecuvinte inadmisibilitatea oricarei atingeri aduse teritoriului unui stat prin acte deagresiune sau a unor actiuni de aplicare cu forta, de dezmembrare a unui teritriu sau demodificare prin constringere a frontierelor unui stat.Dreptul la egaliate este o consecinta directa a dreptului la suveranitate si independenta,care postuleaza ca toate statele se bucura de drepturi si obligatii egale, in calitatea lor demember a comunitattii international.Din acest principiu decurg urmatoarele drepturi ale statelor:dreptul la personalitateinternationala, dreptul statului de a I se respecta integritate teritoriala, dreptul inerent lalegitima aparare, dreptul de a-si stabili singur sistemul sau economic, cultural, sinormative, dreptul de a define si conduce in mod liber relatiile sale cu alte state conformdreptului international etc.17.Neamestecul n afacerile interne ale unui stat.

18.ndeplinirea cu bun credin a obliga iilor asumate n

conformitate cu dreptul interna ional.

19.Respectarea drepturilor i libert ilor fundamentale ale

omului.

39.Procedura de reglementare a diferendelor n cadrul ONU.

Potrivit Cartei, n cadrul O.N.U. atribu iile n domeniul rezolv rii panice a diferendelor revin n principal Adun rii Generale i Consiliului de Securitate, care pot s nfiin eze i unele organe subsidiare n scopul de a le ajuta n

ndeplinirea atribu iilor lor. Un rol tot mai important revine i secretarului general al organiza iei.1) Rolul adun rii Generale


12/93

Potrivit art. 10 i 11 din Carta O.N.U., Adunarea General este obligat s examineze oricnd orice diferend i orice situa ie interna ional care ar putea pune n pericol pacea i securitatea interna ional , s fac recomand ri statelor ori Consiliului de Securitate asupra modului de rezolvare a acestora sau s atrag aten ia Consiliului de Securitate asupra

situa iilor care ar putea pune n pericol pacea i securitatea interna ional . Recomand rile Adun rii Generale pot avea ca obiect fie indicarea procedurilor de aplanare panic , fie modul concret de rezolvare a diferendului. Ea poate face recomand ri din oficiu, ori la sesizarea unui stat membru al O.N.U. care nu este parte la diferend, a unui stat membru careeste parte la diferend, sau a Consiliului de Securitate. Adunarea General a fost de la nceputul func ion rii sale un cadru adecvat pentru dezbaterea problemelor cardinale ale epocii contemporane, iar statele implicate nsitua ii interna ionale complexe au recurs adesea la Adunarea General

pentru a-i prezenta pozi iile i a g si o rezolvare, dezbaterile din acest for avnd o influen politic i moral n determinarea p r ilor de a ac iona n sensul pozitiv pentru c utarea unei solu ii panice, conform cu principiile i normele dreptului interna ional, cu interesele p cii i securit ii nterna ionale.112Adunarea General a avut n numeroase diferende un rol activ, prin rezolu iile sale invitnd p r ile s reia tratativele directe sau indicndu-le c ile concrete de solu ionare, nfiin ndu-se comisii de anchet sau numindu-se mediatori, recomandndu-se Consiliului de Securitate s ia

m surile corespunz toare potrivit atribu iilor ce-i sunt conferite de Cart , sau ncredin ndu-se secretariatului general al O.N.U. importante misiuni de bune oficii ori ns rcinndu-l pe acesta s coopereze cu statele aflate n diferend pentru facilitarea solu ion rii n mod panic.Un rol important pentru solu ionarea unor diferende concrete l-au avut sesiunile extraordinare de urgen ale Adun rii Generale,atunci cnd Consiliul de Securitate s-a aflat n imposibilitatea de a ac iona, care au contribuit efectiv a deblocarea situa iilor i la promovareaunor m suri n direc ia nlesnirii solu iilor diferendului.Realit ile nterna ionale impun, ns , creterea calitativ a activit iiAdun rii Generale, asumarea de c tre aceasta a unor sarcini totfaze incipiente, problem a c rei rezolvare nu se poate g si dect n contextul general al creterii rolului O.N.U. n via a interna ional . 2) Rolul Consiliului de Securitaten concep ia Cartei O.N.U. Consiliul de Securitate are r spunderea principal pentru men inerea p cii i securit ii interna ionale,fiind abilitat s constate existen a oric rei amenin ri mpotriva p cii, a unei viol ri a p cii sau a unui act de agresiune i s fac recomand ri ori s hot rasc ce m suri trebuie s fie luate n acest scop (art. 39).n leg tur cu rezolvarea pe cale panic a diferendelor nterna ionale,Consiliul de Securitate poate lua m suri importante n special


13/93

n leg tur cu acele diferende care pun n pericol pacea i securitatea nterna ional . Atunci cnd socotete necesar, Consiliul de Securitate are dreptul s invite p r ile aflate n diferend, dac prelungirea acestuia ar putea pune n primejdie men inerea p cii i securit ii interna ionale, s rezolve

nen elegerea respectiv prin mijloacele de solu ionare panic prev zute n Carta O.N.U. sau, dac este cazul, s indice el nsui p r ilor aflate n diferend, n orice stadiu s-ar afla acesta, ce proceduri sau metode desolu ionare s utilizeze. n baza competen ei sale generale de a purta r spunderea principal pentru men inerea p cii i securit ii interna ionale, Consiliul de Securitate i poate oferi bunele oficii, poate ac iona ca anchetator, mediator sau conciliator, dar n practic s-a folosit n pu ine situa ii de aceste prerogative. De altfel, n pofida amplelor competen e ce i-au fost conferite prin Cart ,

Consiliul de Securitate a avut o participare relativ sc zut i limitat n solu ionarea panic a diferendelor interna ionale, raportat la num rul mare de diferende ce au avut loc n lume n perioada postbelic i care au amenin at pacea i securitatea mondial .113 O asemenea stare de fapt i are explica ia n relativa nencredere a statelor n posibilitatea real pe care Consiliul de Securitate ar avea-o de anterveni n mod eficient, datorit att insuficien ei cooper rii ntre membrii permanen i, ct i deficien elor de structur i procedur proprii. n situa ia n care a ac ionat, totui, iar statele aflate n diferend au dovedit

voin de cooperare, Consiliul de Securitate a avut contribu ii utile n promovarea solu ion rii panice a diferendelor. 3) Rolul secretarului general al O.N.U.Potrivit Cartei O.N.U. secretarul general este func ionarul cel mai nalt al organiza iei, cu atribu ii foarte diverse i complexe n bunul mers al acesteia. n materie de solu ionare a diferendelor, rolul s u statuat prin Cart este redus, secretarul general avnd dreptul de a atrage aten ia Consiliului de Securitate asupra oric rei probleme care, dup aprecierea sa, ar putea pune n primejdie pacea i securitatea interna ional (art. 99) i obliga ia de a ndeplini orice sarcini ncredin ate de celelalte organe principale ale O.N.U. (art. 98).n baza acestor prevederi ale Cartei i dep ind cadrul acestora, r spunznd unor comandamente superioare rezultate din necesitatea promov rii n elegerii i cooper rii panice ntre state, secretarul general al O.N.U. a primit sau i-a asumat numeroase sarcini pe linia ac iunii n favoarea p cii i securit ii interna ionale i a rezolv rii nen elegerilor dintre state n spiritul principiilor Cartei, rolul s u real excednd cu mult prevederile actului constitutiv al O.N.U.n cadrul diferendelor interna ionale, secretarul general a intervenit i a ac iona cu operativitate, adeseori n mod util, pentru apropierea pozi iilor p r ilor i netezirea asperit ilor, ndeplinind direct sau prin reprezentan ii


14/93

s i personali misiuni delicate de bune oficii, de mediere sau de conciliere, de informare a organiza iei mondiale asuprasitua iei de fapt ori a stadiului diferendului, f cnd p r ilor implicate sau celorlalte organisme ale O.N.U. propuneri concrete de solu ionare. n contextul actual limitat al atribu iilor conferite secretarului general prin

Carta O.N.U. n domeniul rezolv rii panice a diferendelor interna ionale, succesul ac iunilor sale depinde n mare m sur de calit ile proprii ale persoanei care ndeplinete aceast func ie i de ncrederea pe care statele -o acord , dar realitatea vie ii nterna ionale pledeaz pentru o l rgire a atribu iilor acestuia, pentru sporirea rolului s u, date fiind rezultatele pozitive ob inute n numeroase ocazii n care alte organisme ale O.N.U. nu au intervenit sau nu au ob inut rezultatele scontate.

40.Reglementarea diferendelor n cadrul OSCE.

Conventia privind concelierea si arbitrajul 1992 a adus in cadrul OSCE

urmmatoarele inovatii:

a creat CURTEA EUROPEANA de CONCILIERE si Arbitraj procedura de conceliere obligatorie neacceptarea solutiilor propuse,intr-un anumit termen,poate

duce la aplicarea unor mijloace de presiune de catreConsiliul OSCE

Procedura de conceliere este confediniala si contradictorie.Propunerile desolutionare sunt cuprinse in raportul final al Comisiei de conceliere care senotifica partilor.Arbitrajul prevazut de Conventie are caracterfacultativ.Tribunalul arbitral poate fi constituit pe baza acordului partilor saua solicitarea unei parti daca a fost recunoscuta cmpetenta Curtii

41.No iunea de r spundere interna ional .

Raspunderea internationala s-a consacrat ca un adevarat principiu aldreptului international public, conform caruia orice ncalcare a unei obligatiinternationale antreneaza raspunderea autorului ncalcarii si obligatiaacestuia de a repara eventualul prejudiciu produs.ncalcarea unei norme internationale de catre un stat are drept consecintastabilirea unui raport juridic ntre statul lezat si statul vinovat. Raspundereanternationala reprezinta o manifestare a personalitatii juridice a statelor, asuveranitatii sale. Institutia raspunderii contribuie la garantarea legalitatiiordinii internationale.La nivel international poate fi angajata si raspunderea persoanelor fizice ncazul comiterii de catre acestea a unor infractiuni internationale. n acest

caz, persoana fizica raspunde n fata organelor jurisdictionalenternationale, fiind vorba de o raspundere penala individuala.


15/93

Raspunderea internationala a unui stat sau a altui subiect de dreptnternational poate sa aiba la baza comiterea unui act ilicit international,actiune sau inactiune, de o anumita gravitate, ce ncalca principiile sinormele de drept international, sau a unei infractiuni internationale, faptade o gravitate deosebita ce lezeaza nu numai interesele unui stat, ci si ale

comunitatii internationale n ansamblul sau.. Nu este nevoie de ademonstra existenta unei culpe a autorului faptei ilicite (dect n modexceptional, n cazul anumitor tratate) pentru a se angaja raspundereanternationala a acestuia.Raspunderea internationala a statului se poate fundamenta si pe risc, ndreptul international fiind reglementata, prin tratate, raspunderea obiectivaa statelor pentru activitati considerate legale (licite) din punct de vedere aldreptului international, dar care au produs consecinte prejudiciabile altuistat sau subiect de drept international.

Elementele raspunderii internationale ale statului pentru fapte ilicite conduita ilicita; imputabilitatea conduitei ilicite unui subiect al dreptului

international public; producerea unui prejudiciu.

Aceste elemente trebuie sa fie intrunite cumulativ pentru a se putea angajaraspunderea internationala a subiectului de drept international.

42.R spunderea statelor pentru ac iunile organelor sale i a

persoanelor cu func ii de r spundere.

Atribuirea raspunderii pentru prejudiciul cauzat de un organ bsau de catre opersoana ce se afla sub autoritatea sa este larg admisa in dreptulnternational.Precizind ca un organ de stat cuprinde orice persoana sauentitate care are acest statut in baza dreptului national al statului.Art 4 alprotocolului CDI enunta acest principiu cit de cit realizind un echilibrusatisfacator intre cele doua exigente contradictorii :autonomia statului,adica a organizarii interne si raspunderea oricarui subiect pentru actiunilesale indiferent de statutul pe care il detine.Drept actiune a statului este considerat comportamentul oricarui dinorganele sale ,indiferent de locul pe care il ocupa in sistemul de stat cuconditia ca acest organ sau persoana sa desfasoare o activitate oficiala .Va fi considerat drept actiune a statului orice fapta a unei persoane sau aunei formatiuni care desi nu activeaza ca organ al statului toptusi posedaunele particularitati ale puterii de statFaptul lca orgaul sau persoana care si depaseste atributiile nu scuteste statul de raspundere pentru unasemenea comportament.

43.R spunderea statului n leg tur cu fapta comis de alt stat.


16/93

Conform regulii principale raspunderea ia nastere in cazul incalcarii uneiobligatii internationale,iar conform principiului raspunderii statul poartaraspundere numai pentru fapta proprie sau pentru propriullcomportament.Dar uneori fapta ilicita poate fi rezulttul actiunilor citorvastate .In cazul in care un stat acorda ajutor altui sta la comiterea unui act

licit ,el va purta raspundere daca:-Statul constientizeaza ca fapta este ilicita-fapta ar fi fost ilicita in cazul in care ar fi fost comisa de statul care acordaajutor.n cazul dat este vorba de o coparticipare la fapta ilicita.desi al doilea punctde vedere este discutabil deoarece acordarea ajutorului unui stat nu esteobligatorie pentru survenirea consecintelor.Raspunderea statului pentru actiunile comise pe teritoriul sau preia o nouaforma in conditiile intensificarii reciprocitatii statelor.Practica internationala

si anterior mentiona ca principiul egalitatii suverane a statelor includeobligatia statelor de a nu admite utilizarea proprilui teritoriu pentru actiunilece incalca drepturile altor state.

44.Formele de r spundere interna ional a statelor.

Dreptul interna ional a consacrat mai multe forme ale r spunderii nterna ionale n raport de natura nc lc rilor aduse prin actul ilicit.Formele r spunderii interna ionale sunt: politic , moral , material i penal .

n realitatea vie ii interna ionale aceste forme de r spundere pot fi angajate separat, n raport de natura valorilor lezate, dar n cazul unor nc lc ri grave ale dreptului interna ional, n special ca urmare a unor acte de agresiune, formele r spunderii se pot cumula, r spunderea politic i moral fiind nso it de obliga ii de desp gubire i de sanc ionare a persoanelor care au s vrit fapte penale.R spunderea penal Aceast form de r spundere este o consecin direct a nc lc rii normelor dreptului interna ional de c tre persoanele fizice care reprezint statul, ndeosebi cnd se comit crime contra p cii, crime de r zboi i crime mpotriva umanit ii, sau de c tre persoanele carea c ioneaz cu titlu personal, cnd este vorba de alte crime ce se sanc ioneaz potrivit reglement rilor interna ionale cu caracter penal.R spunderea penal , ca form a r spunderii juridice, nseamn obliga ia unei persoane care a nc lcat o norm penal de a suporta o pedeaps pentru infrac iunea comis i dreptul organelor judiciare de a aplica aceast pedeaps . Actul ilicit prin care se ncalc o norm de drept nterna ional penal cap t caracter de infrac iune, infrac iunea fiind unicul temei al r spunderii penale, fie c aceasta ia form de crim interna ional sau de delict interna ional;pentru a se angaja r spunderea penal a unei persoane este necesar ca aceasta s fi s vrit o fapt prev zut i


17/93

pedepsit de legea penal , ca fapta respectiv s prezinte un anumit grad de pericol social i s fi fost s vrit cu vinov ie. R spunderea interna ional-penal este ast zi bazat pe nc lcarea unor norme imperative dejus cogens ale dreptului interna ional, care interzic n mod expres categorii de fapte de o deosebit periculozitate pentru

comunitatea interna ional s vrite n domenii foarte variateale rela iilor nterna ionale, att n timp de pace, ct i n timp de r zboi, ntre care cele care atenteaz la:- men inerea p cii i securit ii interna ionale; - asigurarea dreptului popoarelor la autodeterminare;- protec ia drepturilor omului i a unor grupuri umane;- protec ia, n perioada de conflict armat, a unor persoane i bunuri;- asigurarea i conservarea mediului nconjur tor;- desf urarea unor activit i vitale pentru comunitatea interna ional

(transporturi, telecomunica ii etc.).n cazul n care actele ilicite sunt comise de c tre personae particulare, cet eni proprii sau str ini, statul pe teritoriul c ruia se comit asemenea fapte n principiu nu r spunde pentru acestea. Totui,n anumite condi ii, fie n virtutea principiilor dreptului interna ional prin care se stabilete conduita normal n rela iile dintre state, fie n baza unor angajamente concrete asumate prin tratate interna ionale,statele pot r spunde pentru actele ilicite comise pe teritoriul lor de c tre cet eni, cnd asemenea acte lezeaz un alt stat sau pe cet enii acelui stat.

n astfel de cazuri r spunderea interna ional a statului este angajat datorit nc lc rii obliga iei sale de a veghea ca pe teritoriul propriu s nu se preg teasc i s nu se favorizeze ac iuni de natur a leza alte state, el avnd obliga ia de a mpiedica prin intermediul organelor sale competente comiterea unor asemenea fapte. De aceea,statul va putea fi consideratr spunz tor numai atunci cnd fapta i prejudiciul produs sunt rezultatul omisiunii sale de a lua m surile pe care, dup mprejur ri, era obligat s le a, n care ipotez se poate pune problema acord rii unor satisfac ii sau a pl ii de desp gubiri. n cazul n care nu se poate stabili existen a unor omisiuni nu se mai pune problema r spunderii pentru fapta s vrit i pentru consecin ele ei, statul pe teritoriul c ruia s-a produs o infrac iune nterna ional sau o alt fapt prejudiciabil pentru alt stat ori pentru

cet enii acestuia avnd doar obliga ia de a pedepsi pe f ptuitor i de a ofericelui p gubit posibilitatea ob inerii unei desp gubiri din partea persoanei vinovate, n fa a organelor sale judiciare sau administrative.Nendeplinirea unei asemenea obliga ii constituie, ns , o nc lcare din partea statului respectiv a normelor dreptului interna ional.R spunderea moral n situa ia n care s-au produs daune de ordin moral unui stat, acesta este ndrept it s cear repara ii de aceeai natur .


18/93

Faptele care angajeaz r spunderea moral pot fi: ofensarea drapelului sau a imnului de stat ori a reprezentantului diplomatic al altui stat, denigrareapoliticii duse de un stat ori a istoriei acestuia,tratamentul necorespunz tor acordat unui ef de stat aflat n vizit n alt ar , punerea n pericol a vie ii sau integrit ii fizice a acestuia etc. R spunderea se concretizeaz , de

regul , n obligarea statului care a adus ofens altui stat de a prezenta acestuia scuze, fie pe calediplomatic , fie n orice alt form considerat ca adecvat . R spunderea moral poate lua i forma aplic rii de sanc iuni de c tre statul considerat ca vinovat mpotriva agen ilor sau a cet enilor s i care au comis acte ilicite fa de un alt stat sau fa de cet enii acestuia. n esen , r spunderea moral a unui stat const n obliga ia sa de a da satisfac ie celuilalt stat, prin m suri care s exprime dezaprobarea fa de actele s vrite mpotriva suveranit ii sau demnit ii reprezentan ilor acestuia de

c tre func ionarii ori cet enii proprii. Situa ii de aceast natur se ntlnesc destul de frecvent n rela iile interna ionale, iar natura i intensitatea satisfac iei ce se acord statului lezat depind de situa ie, esen ial fiind ca, urmare m surilor luate, statul ofensat s se considere satisf cut.

45.R spunderea politic a statelor.

n cazul n care un stat, prin conduita sa contrar normelor dreptului nterna ional, a adus prejudicii de natur politic altui stat sau comunit ii nterna ionale n ansamblu, statul respectiv este inut s r spund n acest cadru, mpotriva sa putndu-se adopta sanc iuni politice sau de alt natur .

Sanc iunile politice pot fi destul de variate, ele materializndu-se n ruperearela iilor diplomatice, excluderea dintr-o organiza ie interna ional , boicotarea rela iilor cu alte state, ntreruperea rela iilor economice, comerciale ori de comunica ii sub diverse forme, excluderea din forurile decolaborare interna ional , iar n cazul comiterii unor agresiuni se pot aplicai m suri de limitare a suveranit ii statului n culp . Astfel, dup capitularea necondi ionat a Germaniei n al doilea r zboi mondial, guvernele U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii i Fran ei au preluat temporar puterea suprem n Germania, exercitnd un control direct asupra

acesteia, pentru a se asigura poporului german calea restabilirii integrale asuveranit ii sale uzurpate de regimul nazist i a se asigura c n viitor statul german nu va continua politica sa agresiv i i va ndeplini obliga iile interna ionale. mpotriva Republicii Sud-Africane au fost luate m suri de boicotare pe planul rela iilor interna ionale pentru a determina aceast ar s renun e la politica sa de apartheid, contrar normelor i principiilordreptului interna ional. Mai recent, Irakul este supus unor sanc iuni nterna ionale i unor m suri de limitare a suveranit ii ca urmare a

nc lc rii de c tre acesta a suveranit ii statului Kuweit, pe care l-a anexat prin cucerire,


19/93

folosind for a armat . n condi iile vie ii interna ionale contemporane un rol mportant n aplicarea sanc iunilor politice revine Organiza iei Na iunilor Unite, n exercitarea atribu iilor ei conferite de statele membre pentru men ine rea i restabilirea p cii i securit ii interna ionale.

46.R spunderea material a statelor.

R spunderea material poate interveni atunci cnd un stat reclam pagube ce i s-au cauzat de c tre un alt stat, fie direct, printr-o nc lcare a dreptului nterna ional ori a unui angajament conven ional asumat, fie cnd este vorba de o pagub creat unui cet ean al s u printr-un act de guvern mnt. Ea const n obliga ia de a repara prejudiciul produs, repara ie ce se poate face att pe calea restituirii ct i prin plata unei desp gubiri.

Restituirea const n restabilirea drepturilor nc lcate, aducerea acestora n starea anterioar producerii actului ilicit. Este o form de reparare n natur , prin restituirea bunurilor sau a valorilor preluate, ori prin nlocuirea acestoracu bunuri similare.Desp gubirea se angajeaz atunci cnd repara ia n natur , prin restituire, nu mai este posibil . Ea se concretizeaz , n general,printr-o desp gubire b neasc just . Repara ia trebuie s fie integral . Ea trebuie s cuprind att dannumemergens, ct i lucrum cesans. Desp gubirea nu poate avea,ns , dect un

caracter compensator i nu unul represiv, ea tinznd la reintegrarea celuip gubit ntr-o situa ie echivalent celei existente anterior producerii pagubei i nu la pedepsirea autorului.n raport de situa ie, desp gubirea poate consta fie ntr-o sum reprezentnd echivalentul unui bun concret de care a fost p gubit statul respectiv, fie dintr-o sum forfetar , apreciat in abstracto prin evaluareaglobal a diverselor elemente constitutive ale prejudiciului produs, mai ales dac ntre data pl ii i cea a producerii prejudiciului a trecut un timp ndelungat sau dac prejudiciul produs este greu s fie de limitat n toate componentele sale (de exemplu na ionalizarea sau exproprierea unor categorii de bunuri apar innd altui stat).

47.Clauzele ce exclud r spunderea interna ional a statului.

Caracterul ilicit al faptului prin care a fost violat o obliga ie interna ional poate fi nl turat n cazul n care intervin anumite mprejur ri, cu urmarea c r spunderea interna ional nu mai poate fi angajat . Aceste mprejur ri, care au un caracter de excep ie, sunt urm toarele: a) consim mntul statului ca cel lalt stat s fac un anumit act neconform cu obliga iile anterior asumate i prin care i se produce un prejudiciu, dac

actul respectiv nu dep ete limitele consim mntului dat;


20/93

b) luarea unor m suri de constrngere autorizate de dreptul interna ional ,m suri care n principiu sunt considerate ca ilicite, dar care atunci cnd suntndreptate mpotriva actului ilicit al altui stat,pentru a-l determina pe acesta s revin la legalitate, i pierd ace stcaracter;

c) for a major . Aceasta exonereaz un stat de r spundere, prin interven ia sa actul ilicit pierzndu-i caracterul de nc lcare a unei obliga ii. Pentru a fi exoneratoare de r spundere for a major trebuie, ns ,s ndeplineasc unele condi ii: s fie irezistibil , deci n afara controlului statului; s fie mprevizibil , f cnd imposibil comportarea statului n conformitate cu obliga ia respectiv ; s fie exterioar statului care o invoc , n sensul c acesta s nu fi contribuit el nsui la producerea evenimentului cu caracter de for major . d) starea de necesitate. Este situa ia n care se g sete un stat care nu

avea absolut nici un alt mijloc de a-i salva un interes al s u amenin at de un pericol grav i iminent dect de a adopta o comportare neconform cu ceea ce i cere o obliga ie interna ional fa de un alt stat. Fundamentul st rii de necesitate l constituie dreptul la existen sau la autoconservare al statului. n practic au existat numeroase situa ii n care starea de necesitatea fost invocat , n special la plata unor datorii interna ionale, pentru asigurarea echilibrului ecologic ntr-o anumit zon , n cazul unor restric ii impuse str inilor etc. Starea de necesitate nu poate fi invocat dac obliga ia c reia nu i se conformeaz statul decurge dintr-o norm

mperativ a dreptului interna ional, dac este interzis n mod expres printr-un tratat interna ionalpentru anumite situa ii precis determinate i dac statul respective a contribuit la apari ia st rii de necesitate; e) legitima ap rare . Este o m sur ntreprins de un stat mpotriva actului licit al altui stat, pentru nl turarea st rii de pericol rezultat dintr-un asemenea act. Se aplic n deosebi n domeniul recurgerii la for , n cazurile prev zute de dreptul interna ional, ca utilizare legal a for ei mpotriva agresiunii.

48.R spunderea organiza iilor interna ionale.

Ca si statele organizatiile internationale se cad responsabile in plannternational in baza unui comportament ilicit care le este imputat.conditiade baza la atragerea la raspundere este existenta personalitatii juridice aorganizatiei.Deseori responsabilitatea organizatiei este prevazuta a priori:fie printro pronuntare a statului de a exercita o protectie diplomaticaasupra acesteia ,fie prin prelucrarea prejudiciului cauzat de catreresortisantii statului de catre organizatie.etcResponsabilitatea organizatiei poate fi impusa prin activitatea organelornormative ,a serviciilor administartive si jurisdictionale ale


21/93

organizatiei.Prima dificultate in tragerea la raspundere a unei organizatiiconsta ca in cazul lipsei unei prevederi explicite va fi foarte greu dedemonstrat legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu.

49.R spunderea persoanelor fizice n baza dreptului interna ional.

50.No iunea i procesul de codificare a dreptului tratatelor.Tratatul reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa ntre douasau mai multe state, sau alte subiecte de drept international n scopul de acreea, modifica sau stinge drepturi si obligatii n raporturile dintre ele .Ansamblul normelor care reglementeaza ncheierea, aplicarea, respectarea,nterpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de ncetare a tratatelorconstituie dreptul tratatelor.Regimul juridic al tratatelor este reglementat n doua documente

nternationale de referinta Conventia privind dreptul tratatelor ncheiatede catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor ncheiatede catre state si organizatii internationale (Viena, 1986). Conform primeiConventii, tratatul reprezinta un acord international ncheiat ntre state nforma scrisa si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat ntr-un singur instrument sau n doua, ori mai multe instrumente conexe sioricare ar fi denumirea sa particulara (art.2.a).Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii:- dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale;

- dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice,culturale, sau juridice etc.;- dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe duratanedeterminata (de exemplu, tratatele de pace);- dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate nchise;- dupa calitatea partilor contractante: tratate ncheiate numai de state,tratate ncheiate ntre alte subiecte de drept international;- dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea uneioperatii juridice, cum sunt tratatele de comert) si tratate lege (cele princare se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.).Elementele esentiale ale tratatului sunt:

subiectele sau partile tratatului, respectiv statele sau altesubiecte de drept international;

vointa partilor, liber exprimata; obiectul tratatului.

Tratatul este guvernat de normele dreptului international. Statele pot sancheie ntre ele acte guvernate de dreptul lor intern, nsa asemenea actenu intra n categoria tratatelor (de exemplu, contractele).

Denumirea generala care se refera la orice tip de acord ncheiat ntre stateeste cea de tratat. Acordurile pot sa fie ncheiate si sub alte denumiri, fara


22/93

ca acest lucru sa influenteze natura juridica a actului: conventie, acord,pact, protocol, act final, statut etc.Elementele accesorii ale tratatului sunt:

termenul conditia

51.Capacitatea de a ncheia un tratat. P r ile la tratat.Capacitatea juridic de a ncheia un tratat, deci calitatea de subiect de drept interna ional, o au n principal statele care, n virtutea suveranit ii lor egale, pot ncheia orice fel de tratat interna ional i n orice domeniu al rela iilor interna ionale. n anumite limite pot ncheia tratate interna ionale i na iunile i popoarele care lupt pentru eliberarea lor i constituirea de state independente, n

vederea promov rii i realiz rii acestor idealuri, precum i organiza iile nterna ionale, acestea din urm potrivit principiului specialit ii, numai n domeniile compatibile cu scopurile i func iile lor, aa cum rezult din statutul lor constitutive

52.Etapele de ncheiere a unui tratat interna ional .ncheierea unui tratat intern. Reprezinta un process complex ce sedesfasoara pe parcursul mai multor faze successive,principale din ele fiind:

elaborarea textului tratatului intern.; exprimarea consemtamintului partilor contractante de a fi

legate prin tratat;Statele incheie tratate intern. In persoana autoritatilor lor publice abilitateprin constitutie si alte acte normative interne.Organizatiile intern. Incheietratate intern. Prin intermediul organelor lor competente,care sintdeterminate in actele constitutive sau in alte acte normative.Prima faza obligatorie la incheiere este elaborarea textului. In aceasta fazan calitate de subfaze intra:

convenirea textului tratatului in cazul trat.bilaterale siadoptarea textului in cazul trat.multilaterale: autentificarea textului tratatului:

Metoda principala in vederea elaborarii taaxtului unui tratat internationalsunt negocierile intre reprezentantii statelor care incheietratatu.Negocierea poate avea loc :

pe cai diplomatice obisnuite,respectiv prin ministerele deexterne si misiunile diplomatice

prin persoane sau delegatii special sa negocieze tratatul la conferinte si in cadrul organizatiilor intern.


23/93

A doua faza este autentificarea textului tratatului.Practica cunoaste maimulte mijloace de autentificare a textului tratatului intern.:

parafarea-inscrierea initialelor numelui imputernicitilorstatelor pe textul negiciat

semnarea provizorie a textului cu confirmrea ulterioara din

partea executivului sau altei autoritati abilitate a statului; semnarea definitiva-atunci cind tratatul in continuare

urmeaza sa fie ratificat sau aprobat; semnarea actului final al unei conferinte internationale in

care este consemnat textul trat.(trat.multilaterale); adoptarea unei rezolutii speciale a org.intern. in care este

concemnat textul trat/cum ar fi rezolutiile care deschidpentru semnare tratatele intern.(trat.multilaterale);

O alata faza este semnarea- are de regula ca efect autentificarea tratatului

elaborat prin negociere.Semnarea va avea acest efect daca sunt intrunitecumulativ urmatoare 2 conditii:

trat.prevede expres acest lucru sau sa stabilit in alt fel castatele negociatoare au convenit ca semnatura va avea acestefect;

intentia statului de a da acest efect semnaturii rezulta dindeplinele puteri ale reprezentantului sau ori a fost exprimata intimpul negocierii;

Exprimarea consim mntului statului pentru a fi parte la tratat.Cea de a treia faz a ncheierii tratatelor apare ca necesar

pentru tratatele care nu se consider ncheiate numai prin depunerea semn turii, n fapt ns majoritatea tratatelor interna ionale. Textul autentificat al tratatului ca urmare a semn rii lui cap t for prin recurgerea la unul din urm toarele mijloace juridice: ratificarea, ade rarea,acceptarea sau aprobarea.

Ratificarea este opera iunea juridic prin care tratatul semnat de persoana mputernicit n acest scop este aprobat de organele

de stat competente a angaja statul n rela ii interna ionale. Ratificarea se justific prin motive de oportunitate, pentru

mai mult siguran n ce privete volumul i caracterul obliga iilor asumate. ntruct nu este necesar ca toate tratatele s fie supuse ratific rii, s-a ncercat a se stabili o delimitare ntre acestea, f r a se putea face, ns , cu destul precizie. Problema este de competen a intern a statelor.

n afara situa iilor prev zute de legisla ia intern a fiec rui stat, tratatele vor mai fi supuse ratific rii ori de cte ori nsui tratatul prevede ca fiind necesar ratificarea, ori cnd p r ile au convenit ulterior.

De asemenea, cnd inten ia de ratificare rezult din conduita p r ilor n timpul negocierii sau din deplinele puteri ale negociatorilor.


24/93

Nu exist un termen pentru ratificarea tratatelor, dar p r ile pot fixa de comun acord asemenea termene n m rime absolut (cifre sau date exacte) sau n termeni generali (ex.:ct mai curnd posibil).

De asemenea, nu exist nici obliga ia de a ratifica un tratat. Practica interna ional cunoate multe situa ii de acest fel.

Ex.: S.U.A. nu au ratificat Tratatul de la Versailles din 1919.Ratificarea tratatului se face de c tre p r i, la un nivel comparabil al organelor de ratificare.

Actul de ratificare se ncorporeaz ulterior ntr-un document numit de instrument deratificare, care se comunic , se schimb sau se depune spre p strare statului depozitar ( depunerea are loc n cazul tratatelor multilaterale).

Numai din momentul efectu rii, dup caz, a uneia din aceste opera ii tratatul cap t deplin for juridic .

n cazul n care ratificarea a fost f cut de c tre un alt organ dect cel competent (ratificare imperfect ), situa ia acestui tratat este apreciat n mod diferit n dreptul interna ional: unii l consider ca valabil, al ii sus in c tratatul trebuie s produc efecte mpotriva statului care este vinovat de ratificarea greit , iar majoritatea consider c tratatul nu este valabil.

Aderarea. Este procedeul juridic la care se recurge n situa ia n care statele nu au semnat un tratat multilateral, indiferent dac au participat sau nu la negocierea acestuia, iar ulterior apreciaz c este

necesar s devin parte la acel tratat. Aderarea este posibil numai dac tratatul n cauz prevede aceast n mod expres n textul s u, ori dac din tratat rezult inten ia p r ilor de a permite ca i alte state s poat adera la acesta.

Acceptarea sau aprobarea tratatului constituie procedee mainoi pe care statele le pot folosi pentru a deveni p r i la tratat, pentru a se evita procedura mai ndelungat i mai complicat a ratific rii de c tre parlament.

Competen a dea accepta sau aproba un tratat revine de regul guvernelor. Aceste proceduri sunt utilizate numai n cazul tratatelor ce nu implic un angajament politic major sau se refer la domenii de colaborare mai pu in importante.

53.Forma i structura unui tratat interna ional.De regul , un tratat interna ional cuprinde urm toarele p r i: a) Preambulul cuprinde men iuni referitoare la scopul

tratatului, hot rrea statelor de a-l ncheia, principiile directoare ale reglement rii ce urmeaz , participan ii, nivelul negocierilor, locul ncheierii, eventual interpretarea unor termeni din tratat (acetia pot fi explica i i n primul articol al tratatului, sau n partea sa final ).


25/93

b) Dispozitivul cuprinde precizarea problemelor dereglementat, ntr-o ordine logic a acestora, astfel ca primele formul ri s stabileasc un cadru mai general al problemei i, n continuare, folosindu-se i prevederile din partea ini ial , s se fac formularea am nun it a tuturor aspectelor pe care p r ile doresc s le reglementeze.

c) Partea final face referiri la termenul i condi iile de ntrare n vigoare a tratatului, durata acestuia, modalit ile prin care se pot stinge efectele lui, dac tratatul poate sau nu s fie denun at, condi iile de denun are sau de prelungire a efectelor tratatului, statul depozitar, dac e necesar ratificarea, condi iile de aderare etc.

d) Semn turile se depun dup ultima formulare din tratat, astfel: la tratatele bilaterale, prin metoda alternatului, fiecare parte avndprima semn tur (n stnga pe exemplarul care i revine; la tratatele multilaterale, n ordinea literelor alfabetului asupra c reia p r ile sunt de

acord ( n practica general interna ional alfabetul englez); n trecut se folosea tehnica semn turii n cerc, pentru a nu dazavantaja pe nici un participant.

e)Anexele cuprind de obicei probleme tehnice, elementelustrative, de calcul economic, concretiz ri ale unor dispozi ii din cuprins, cifre, date, scheme, h r i, etc.

Anexele la tratat nu constituie acte juridice separate, ci faccorp comun cu nsui tratatul, urmeaz situa ia acestuia, tratatul i anexele sale constituind un tot unitar. Pentru acest motiv, de regul , anexele nici nu

se semneaz . n cuprinsul tratatului n cadrul acestor p r i principale materialul se ordoneaz dup categorii mai mari de probleme pe p r i, titluri, capitole, paragrafe, sec iuni i articole. Folosirea unora sau altora din aceste elemente tehnice de ordonare a materialului este determinat de caracterul i complexitatea problemelor, de diversitatea acestora,etc.P r ile la tratat vor conveni asupra unora sau altora din aceste elemente, folosirea tuturora nefiind obligatorie.

Tratatul se poate ncheia ntr-un singur exemplar, dacp r ile hot r sc, astfel, n care caz statul desemnat ca depozitar este obligat s transmit celorlalte state participante copii certificate ale tratatului.

Aceast form se folosete pentru tratatele multilaterale.Tratatele bilaterale se ncheie de regul n dou exemplare, ambele cu valoare egal .

54.Condi iile de valabilitate i de nulitate a unui tratat.

Orice tratat, pentru a fi valabil (valid) din punct de vedere juridic, trebuie ssatisfac unele condi ii esen iale de form i de fond. El trebuie s cuprind anumite elemente obligatorii i poate cuprinde i unele elemente accesorii,


26/93

referitoare la termene sau condi ii, a c ror includere n con inut este l sat a aprecierea p r ilor.

Elementele esen iale ale tratatului sunt:1) Subiecte (p r i ) ale tratatului pot fi n principal statele,

care pot ncheia orice fel de tratate interna ionale i n orice domeniu, n

virtutea principiului egalit ii suverane a statelor.n anumite limite, pot ncheia tratate interna ionale i uniunile de state, na iunile care lupt pentru eliberare, precum i organiza iile interna ionale (acestea, potrivit principiului specialit ii capacit ii lor juridice, pot ncheia numai acele tratate necesare ndeplinirii scopurilor lor, n conformitate cu statutulconstitutiv).2) Voin a liber exprimat a p r ilor . La ncheierea unui tratat fiecare partetrebuie s aib posibilitatea de a-i exprima n mod liber propria voin , numai n aceste condi ii tratatul ce-l ncheie fiind perfect valabil din punct

de vedere al dreptului interna ional.Tratatele ncheiate prin alterarea voin ei p r ilor sub orice form s-ar manifesta aceasta sunt nule de drept.Alterarea voin ei p r ilor poate s se fac prin mai multe mijloace i n forme diferite:

eroare, dolul, coruperea reprezentantului unui stat, constrngerea mpotriva reprezentantului unui stat, constrngerea exercitat mpotrive statului, toate acestea constituind vicii de consim mnt la ncheierea

tratatelor.3) Conformitatea cu dreptul interna ional -Tratatele ncheiate

de state trebuie s aib un obiect licit, s fie n strict conformitate cu principiile i normele recunoscute ale dreptului interna ional, ndeosebi s nu contravin principiilor fundamentale ale acestuia i normelor imperative de la care nici o derogare nu este permis (jus cogens), precum i eticii nterna ionale.Un tratat ncheiat prin nc lcarea normelor de drept nterna ional este un tratat ilicit i este considerat nul de drept.

Sunt considerate ca nule de la nceput i tratatele ncheiate n urm toarele condi ii:a) Recurgerea la for sau la amenin area cu for a , pentru

ncheierea unui tratat interna ional, se poate manifesta prin folosirea for ei armate sau prin presiuni de orice natur asupra celuilalt stat contractant.

b) Nerespectarea unor norme imperative ale dreptuluiinterna ional -Prin tratatele pe care le ncheie, statele sunt obligate srespecte normele de drept interna ional care le oblig la o anumit comportare n acord cu interesele generale ale comunit ii umane. Normele

mperative ale dreptului interna ional sunt cele mai importante reguli, grupate n aa-zisul jus cogens gentium, a c ror nc lcare pune n pericol ns i securitatea i stabilitatea raporturilor interna ionale, bazele rela iilor


27/93

dintre state. Care sunt n concret aceste norme este adesea greu de stabiliti pentru aceasta s-au propus diferite criterii.Se consider , ns , c asemenea norme sunt:

-principiile generale ale dreptului interna ional; -regulile generale umanitare (privitoare la interzicerea

sclaviei, a genocidului, la protec ia anumitor categorii de persoane i a victimelor de r zboi, etc)

-normele privind men inerea p cii i securit ii interna ionale, inclusiv cele ale dreptului penal interna ional;

-normele privind folosirea de c tre toate statele a acelor spa ii ce nu sunt supuse suveranit ii (marea liber , inclusiv spa iul aerian de deasupra acesteia, spa iul extraatmosferic, fluviile interna ionale, teritoriile i subsolul marin etc.)

55.ncetarea i suspendarea unui tratat.De regul , statele prev d n tratatele pe care le ncheie anumite termene de valabilitate. mplinirea acestor termene duce la ncetarea efectelortratatului, care n cazul n care se consider necesar a fi men inut trebuie s fie rennoit.ncetarea efectelor tratatelor sau suspendarea acestora pot s aib loc i n alte mprejur ri. Cazurile n care tratatele interna ionale i pot nceta efectele sau pot fi suspendate sunt:

a) Voin a comun a p r ilor(abrogare) -ncetarea tratatuluiprin voin a p r ilor este situa ia cea mai frecvent i are loc prin inserarea n conven ie a unui termen. La mplinirea acestui termen conven ia nceteaz de a mai produce efecte. P r ile pot, ns , indiferent dac prin conventie s-a prev zut sau nu un termen, s considere c aceasta nu mai este n vigoare oricnd doresc, de comun acord.

b) Denun area const ntr-o declara ie a uneia din p r i prin care aceasta se consider liber de obliga iile ce-i revin prin tratat. Este un mod excep ional de a pune cap t unui tratat.Denun area unilateral poate

avea loc n general numai dac acest mod este prev zut n tratat sau dac rezult tacit din acesta. Statul ce dorete s se retrag dintr-un tratat trebuie s notifice acest lucru celorlalte p r i, de regul cu minimum 12 luni nainte. Orice alt denun are este considerat o violare a dreptului interna ional.

c)Anularea poate avea loc atunci cnd partea adversrefuz n mod constant s -i execute obliga iile sau prin actele sale violeaz substan ial prevederile acestuia. Actele de nerespectare a tratatului trebuie s se refere la dispozi ii de esen ale acestuia. Anularea

pune, ns , probleme foarte dificile n ce privete aprecierea caracterului nc lc rii prevederilor tratatului, iar invocarea acestei nc lc ri este foarte


28/93

greu de dovedit, cel mai adesea ambele p r i avnd argumente n acest sens.

d) Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare.Tratatele pot nceta i ca urmare a ndeplinirii unei condi ii rezolutorii la survenirea unor fapte sau evenimente viitoare incerte. Acestea trebuie s

fie de regul ar tate expres n tratat.Tratatul de la Varovia prevedea c acesta va lua sfrit n cazul cnd Europa va fi creat un sistem desecuritate colectiv i va fi ncheiat n acest scop un tratat general european de securitate colectiv .

Starea de r zboi este un eveniment cu importante consecin e pentru soarta tratatelor, care pune cap t majorit ii acestora. Problema e contraversat dac tratatele iau sfrit n mod automat i pentru ntotdeauna sau dac sunt numai suspendate pe perioada ostilit ilor. n general, ns , tratatele cu caracter politic i economic ntre

statele aflate n r zboi ca adversari i nceteaz valabilitatea. Alte categorii de tratate ( administrative, sanitare, culturale, etc.) se considern general ca suspendate.Practic, soarta tratatelor ntre statele beligerantese rezolv prin tratatul de pace.n timpul r zboiului intr efectiv n func ie, ns , prevederile conven iilor interna ionale care se refer la perioad de r zboi, ndeosebi cele privind regulile de ducere a r zboiului i dispozi iile privind protec ia anumitor categorii de persoane n timp de r zboi.

e) Imposibilitatea execut rii poate fi invocat de oricare din p r i, dac aceast imposibilitate rezult din dispari ia sau distrugerea

obiectului tratatului f r vina acestora. Art. 57 al Conven iei din 1969 referitoare la tratate prevede c aplicarea unui tratat fa de toate p r ile sau fa de o parte determinat poate fi suspendat prin voin a p r ilor, n dou ipoteze: a) potrivit dispozi iilor tratatului respectiv;b) n orice moment, prin consim mntul tuturor p r ilor, dup consultarea celorlalte state contractante.Pot fi suspendate att tratatele bilaterale, ct i cele multilaterale,n cazulacestora din urm procedura suspend rii fiind mai complicat pentru a nu se prejudicia interesele acelor state care n eleg s se considere angajate fa de tratat n continuare.

56.Regimul juridic al cet enilor str ini i al apatrizilor n dreptul

interna ional.

Str in este persoana, cet ean al altui stat, care se afl , permanent sau temporar, pe teritoriul unui stat, f r a avea i cet enia acestuia. Sunt n general asimila i str inilor persoanele f r cet enie i refugia ii.

Str inii nu se pot bucura de drepturile politice, deci nu pot fi alei n organele de stat eligibile i nu au drept de vot, nu pot fi numi i n func ii publice, civile sau militare i nu sunt supui obliga iei de efectuare a


29/93

serviciului militar i c acetia trebuie s se bucure de drepturile civile necesare. Statele i pot rezerva, ins , dreptul de a restrnge aplicarea fa de str ini a unor drepturi civile prev zute de legisla ia lor intern , n scopul protej rii propriilor cet eni , iar pentru motive de securitate pot lua n ce-i privete pe str ini unele m suri restrictive, cum sunt: nregistrarea

la organele de poli ie, prezentarea periodic la control, obliga ia ob inerii unei aprob ri pentru deplasarea n teritoriu etc.Str inii au obliga ia ca pe teritoriul statului n care se afl s respecte legile i celelalte reglement ri, s fie loiali i s nu nterprind nici o ac iune mpotriva statului respectiv. Practica interna ional cunoate urm toarele regimuri juridice ale str inilor:

a)Regimul na ional . Statele care au adoptat acest sistem detratament recunosc str inilor pe teritoriul lor aceleai drepturi pe care le acord propriilor cet eni n domeniul social, economic, cultural sau n cel

al drepturilor civile, exceptndu-i de la beneficiul drepturilor politice i dela dreptul de a ocupa func ii publice;b)Regimul clauzei na iunii celei mai favorizate. Str inilor li se

acord , n baza unor tratate interna ionale, regimul cel mai favorabil care a fost acordat cet enilor unui stat ter pe teritoriul statului respectiv.

c)Regimul standardelor interna ionale ,care presupune castr inii s se bucure cel pu in de tratamentul minim ce se acord pe plan interna ional unor asemenea persoane.

d)Regimul reciprocitatii,reciprocitatea implica situatia cind

strainii dispun de anumite drepturi sub conditia ca aceste dr.sa fieacordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii incauza.Reciprocitatea poate fi legislative,diplomatic,de facto.Un regim special il reprezinta regimul diplomatic sic elconsular.Intrarea,sederea ,iesirea strainului,membru al personaluluidiplomatic si consular,a personalului tehniko-administrativ si membrii lo defamilie cunoste un regim special la fel ca si in cazul reprezentantilor saufunctionarilor unor organizatii international.Apatridia- anumite persoane nu au nici o cet enie sau i pierd cet enia f r a deveni cet eni ai altui stat. Termenul de apatrid desemneaz o persoan pe care nici un stat nu o consider ca resortisant al s u prin aplicarea legisla iei proprii. n lipsa cet eniei, apatridul nu are obliga ii derivnd din acest statut fa de vreun stat, dar n acelai timp este lipsit de protec ia pe care statul o datoreaz cet enilor s i, precum i de unele drepturi, ntre care cele politice sunt cele mai importante i nu are garan ia unui statut personal propriu, putnd foarte uor s fie expulzat sau supus unor discrimin ri.n general , legisla ia statelor acord apatrizilor un regim asem n tor regimului str inilor, dar regimul lor juridic r mne unul precar. Conventia adoptat la Haga n 1930 prevedea unele modalit i de prentmpinare a apari iei apatridiei, n situa iile n care persoana are


30/93

cet enia unui stat dar, prin plecarea n alt stat, prin nfiere, c s torie etc. risc s -i piard cet enia f r a putea dobndi a alt cet enie. Principalele reglement ri n vigoare se afl n dou conven ii interna ionale ncheiate la New York sub egida O.N.U.:

Conven ia referioare la statutul apatrizilor din 1954

- Statutul apatridului, potrivit Conventiei din 1954, cuprinde nprincipal urm toarele reguli:-fiecare apatrid are obliga ii fa de ara n care se g sete,

fiind inut s respecte legile acestuia i m surile viznd men inerea ordinii publice;

-statele trebuie s aplice acelai regim tuturor apatrizilor, f r discrimin ri privind rasa, religia sau ara de origine;

-apatrizii trebuie s se bucure de acelai regim ca i proprii cet eni cu privire la libertatea religioas i educa ia religioas a copiilor

lor; -apatrizilor trebuie s li se acorde regimul aplicat de ara respectiv str inilor.

Conven ia pentru reducerea cazurilor de apatridie din 1961.- vizeaz aplicarea de c tre state n acest scop a urm toarelor principii: un copil din p rin i f r cet enie trebuie s dobndeasc cet enia statului pe teritoriul c ruia s-a n scut; un copil n scut din p rin i necunoscu i i al c rui loc de natere nu se cunoate se

consider n scut pe teritoriul statului n care a fost g sit: pierderea sub orice form a cet eniei nu poate avea efecte dect dac persoana n cauz dobndete cet enia altui stat;orice tratat n baza c ruia are loc un transfer de teritorii trebuie s reglementeze cet enia locuitorilor de pe teritoriul transferat.

57.Formele de dobndire i de pierdere a cet eniei n dreptul interna ional.

Cet e nia -leg tura politic i juridic permanent i efectiv dintre o persoan fizic i un anumit stat, care genereaz drepturi i obliga ii pentru cet ean i statul respectiv. Ea exprim apartenen a persoanei la statul respectiv, caracterizeaz prin plenitudinea drepturilor i obliga iilor reciproce prev zute de constitu ie i legi. Cet enia este supus n principiu unui regim de reglementare intern , statele avnd o competen exclusiv n a stabili n cadrul legisla iei proprii att modurile de dobndire i de pierdere a cet eniei, ct i toate drepturile i obliga iile care decurg din leg tura politic i juridic a apartenen ei unui stat.De regul numai cet enii unui stat se bucur de drepturile politice i pot avea acces la func iile publice, civile sau militare.


31/93

Dobndirea cet enie -iCet enia se poate dobndi prin natere sau prin naturalizare.Prin natere, cet enia se dobndete automat ca efect al producerii acestui fenomen natural, noul n scut neputnd fi consultat dar neputnd r mne f r cet enie pn la maturizarea sa.

n legisla ia diferitelor state la dobndirea cet eniei prin natere se aplic fie principiuljus sanguinis, potrivit c ruia fiul primete cet enia p rin ilor s i indiferent de locul naterii, fie principiul jus soli, potrivit c ruia copilul dobndete cet enia statului pe teritoriul c ruia se nate, indiferent de cet enia p rin ilor s i. Dobndirea cet eniei prin naturalizare se poate face n cteva situa ii:

a) Prin c s toria a dou persoane care au cet enii diferite.De principiu cet tenia nu se dobndete i nu se pierde ca efect al c s toriei.Totii, problema se pune ntruct legisla ia unor state prevede,

ca efect al inegalit ii juridice tradi ionale a femeii cu b rbatul , c femeia dobndete prin c s torie din oficiu cet enia b rbatului. b) Prin nfiere ( adop ie) copilul poate c p ta cet enia

nfietorului, dac nu a avut a alt cet enie sau a avut cet enia unui stat str in.n caz de conflict ntre legea statului celui infiat i legea statului nfietorului, copilul nfiat dobndete de regul cet enia statului pe teritoriul c ruia se afl .

c) Prin redobndire sau reintegrare.Se poate reveni lavechea cet enie dac fostul cet ean se repatriaz ori dac o femeie

m ritat i-a pierdut cet enia ob inut prin c s toria cu un str in, iar ulterior divor eaz . d) Ca efect al sederii prelungite (reziden ei ) pe teritoriul unui

alt stat dect cel de origine, legisla ia unor state prev znd aceast posibilitate (S.U.A., Canada, Germania).

e) Prin op iune . n cazul transferului unui teritoriu de la unstat la altul de regul persoanele care locuiesc n teritoriul transferat au dreptul de a opta nttre a-i men ine cet enia i a ob ine cet enia noului stat.Pierderea cet eniei -Cet enia se poate pierde ca efect al renun rii sau prin retragerea acesteia. Renun area la cet enie este un act individual al cet eanului, exprimnd op iunea acestuia.De regul se face de c tre persoanele interesate n dobndirea cet eniei altui stat care nu permite dubla cet enie.Are un efect strict personal, neprivind i pe membrii familiei. Retragerea cet eniei- Se face n mod excep ional, avnd caracterul unei sans iuni.O asemenea m sur se ia mpotrive unui cet tean cu domiciliul n str in tate care a avut o conduit neloial fa de statul de origine mpotriva c ruia a s vrit fapte grave, precum i n cazul n care cet enia a fost ob inut n mod fraudulos.Retragerea


32/93

cet eniei se face n baza legisla iei interne, de regul printr-o hot rre judec toreasc , sau, n unele ri, prin actul unei autorit i executive. Retragerea cet eniei se poate face numai pentru persoanele care au dobndit aceast calitate prin naturalizare, nu i pentru cele care au dabndit cet enia prin natere. Dubla cet enie (bipatridia) Este situa ia juridic a unei persoane care are concomitent cet enia a dou (sau mai multe) state.Dubla cet enie constituie o excep ie de la regimul normal al cet eniei i poate ap rea ca urmare a reglement rilor diferite din legisla ia unor ri cu privire la modul de dobndire sau de pierdere a cet eniei.Din conflictul pozitiv de reglementare un cet ean poate dobndi independent de voin a sa o alt cet enie f r a o pierde pe cea anterioar .

59. Acordurile internationale de baza ce reglementeaza protectia drepturilorsi libertatilor fundamentale ale omului.

Odata cu crearea ONU si cu cresterea numarului organizatiilor internationale cuvocatie universala si regionala, a fost creat si imbogatit un corpus de reguliderivate din actele acestor organizatii, astfel incat lista izvoarelor dreptuluiinternational public, enumerate de articolul 38 al Statutului Curtii

Internationale de Justitie ( CIJ ) nu mai apare ca o lista exhaustiva.

Este din ce in ce mai evidenta necesitatea completarii acesteia, atunci cand esteposibil cu acte ale acestor organizatii in cadrul carora Statele se manifesta plenar casubiecte ale dreptului international.

Cu toate acestea, calificarea actelor organizatiilor internationale, ca izvoare aledreptului international, nu este acceptata in mod unanim de doctrina.

Pe langa cei care sustin aceasta idee mai putem identifica doua curente de opinie :

1) Cel care priveste actele organizatiilor internationale in general, si rezolutiileAdunariiGenerale a ONU in special, ca fiind doarpartial izvoare aledreptuluiinternational, prin aceea ca ele exprima consimtamantul Statelor

privind anumite probleme, si reprezinta interpretari autentice si autorizate aledispozitiilor Cartei ONU.

De exemplu astfel,Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata prinrezolutie a Adunarii Generale a ONU, este considerata de acesti autori o

interpretare a dispozitiilor Cartei ONU asupra drepturilor omului.


33/93

2) Cel care include aceste acte in categoriasoft law, adica un drept cu o fortajuridica mairedusa decat celelalate izvoare consacrate ale dreptului internationalpublic.

3) Alti autori se refera la actele organizatiilor internationale ca la un drept

derivat, adica subordonat intotdeauna dispozitiilor Cartei ONU.Daca ne referim, ca situatie particulara in materia actelor organizatiilorinternationale, numai la rezolutiile Adunarii Generale a ONU, putem constata in

primul rand ca aceste rezolutii se subimpart in mai multe categorii si anume :

1. decizii adoptate in temeiul articolului 17 al cartei ONU in domeniilebugetar si financiar. Deciziile sunt obligatorii pentru statele membre,incalcarea lor putand duce lasuspendarea sau la excluderea dinorganizatie ;

2. recomandari adoptate in baza articolului 10 al cartei ONU, sunt acte faracaracterobligatoriu, dar ele pot fi / deveni, prin practica Statelor, sursemateriale ale unornorme cutumiare ;

3. declaratii adoptate in afara dispozitiilor exprese ale cartei ONU, suntbazate pepractica Adunarii Generale si au ca obiect, de regula, principi

Dretul International

Documents