Dreptul UE
Teme:1) 2) Aparitia constructiei comunitare3) Particularitatile
dezvoltarii constructiei comunitare4) Caracteristicile UE ca
entitate a dreptului international5) Ordinea EU. Prezentare
generala6) Ordinea juridica a UE7) Caracteristicile DUE8)
Institutiile UE. Organizare si atributii9) Institutiile
judecatoresti de la Luxemburg. Prezentarea in fata curtii.
Curs I: Notiuni introductiveOrganizatiile internationale se
clasifica in organizatii interguvernamentale-OIG si non-guv.-ONG.
Organizatiile interguvernamentale au fost create (scop):1) Din
necesitatea prevenirii razboiului si pentru a reglementa regulile
de purtare a razboiului (ONU,SNU).2) Interdependentele care apar in
procesul dezvoltarii comertului,relatiilor monetare si
finantelor.3) Dimensiunea noilor probleme cu care se confrunta
societatea internationala, dimensiune ce determina necesitatea unui
tratat global: saracia, cresterea demografica, alimentatia, mediul,
spatiul cosmic.Elementele constitutive ale unei OIG (persoane
juridice,adica sunt capabile sa isi asume drepturi si obligatii in
plan intern si international;subiecte derivate de drept
international-principiul specialitatii capacitatii de folosinta):1)
Cel putin 3 state2) Vointa liber exprimata intr-un acord
international/tratat multilateral3) Un obiectiv4) O structura
institutionala proprie5) Metoda de colaborare intre state
mentionata in tratat (cooperare sau integrare)6) Indeplinite cu
respectarea dreptului international.Ex.: UE - 6 state membre la
primul tratat: CECO,obiectiv economic si mentinerea pacii in
Europa, metoda de colaborare: integrare.Clasificarea OIG: in
functie de compozitie: Organizatii universale/deschise: ONU
Organizatii regionale/semi-deschise (state dintr-o anumita regiune)
si inchise: Benelux In functie de domeniul de activitate:
Organizatii specializate: UE,NATO(domenii
politice,tehnico-economice si militare) Organizatii generale: ONU
In functie de modul de colaborare:1. Integrare 2. Cooperare (se
observa si in structura institutionala)Aparitia constructiei
comunitare - Istoric. Dupa al doilea razboi mondial,numarul OIG
creste. Divizarea Europei in blocul de vest si cel de
est.VESTEST
1947 - Planul Marshall - ajutor financiar din partea SUA pentru
unele state europene
1948 - Organizaia de Cooperare Economic European (O.C.E.E.) -
1960 - OCED
1948-2011 - UEO (Uniunea Europei Occidentale)1948 - Pactul de la
Varsovia
1948 - Uniunea Vamala a statelor Benelux
1949 - NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord) -
state europene,SUA si Canada.1949 - CAER (Consiliul pentru
Ajutorarea Economica Reciproca)
1949 - Consiliul Europei
1950 - Declaratia Schumann
1951 - CECO - Tratatul de la Paris
1957 - CEE si EURATOM
1960 - AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb)
1960 - OCED (Organizaia de Cooperare Economic si Dezvoltare)
1975 - Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa 1995
- OSCE
1991 - Comunitatea statelor independente = abrogarea Pactului de
la Varsovia
Curs II: Aparitia constructiei comunitareSfarsitul celui de-al
Doilea Razboi Mondial a lasat in urma sa o Europa distrusa din
punct de vedere material, framantata de puternice crize politice si
divizata prin cortina de fier in doua mari blocuri: Est si Vest.
Apare in acest context un puternic curent catre o politica
internationala care sa fie capabila sa opreasca o a treia
conflagratie mondiala si sa consolideze Europa din punct de vedere
economic in fata SUA si URSS. Sunt create, asadar, dupa razboi, o
serie de organizatii internationale la nivel universal si la nivel
regional-european, organizatii care au caracter militar,economic
sau politic (a se vedea cursul 1).Intr-un moment complicat din vara
anului 1950,lui Robert Schuman,ministrul Afacerilor de Externe, ii
este incredintata o misiune foarte importanta de catre Franta si
SUA: crearea unui plan care sa conduca la reintegrarea Germaniei in
contextul european. Pentru a gasi solutia,Schuman a recurs la
geniul inventiv a unei persoane necunoscute marelui public,dar cu o
experienta indelungata - Jean Monnet (viitorul prim presedinte al
Inaltei Autoritati). Fara a fi detinut un mandat politic, era
considerat un om pragmatic,preocupat de gasirea celor mai eficiente
solutii. Desi trecusera 5 ani de la al Doilea Razboi
Mondial,reconcilierea intre fostii inamici parea inca foarte
departe. Problema cruciala cu care se confrunta inca Europa era de
a evita greselile trecutului si de a pune bazele pentru o pace
durabila intre natiuni care fusesera multa vreme in conflict.
Solutia era ca relatia dintre Franta si Germania sa cunoasca un nou
inceput. Daca s-ar fi creat legaturi stranse intre cele 2 state
atunci celorlalte tari libere din Europa li s-ar fi dat un impuls
catre un destin impreuna.Jean Monnet a ajuns la concluzia ca era
iluzoriu sa incerce crearea dintr-odata a unui edificiu
institutional complet supranational,fara a intampina o rezistenta
puternica din partea statelor recent iesite din razboi si putin
dispuse sa transfere o parte importanta din suveranitatea
nationala. In opinia sa, pentru a reusi, trebuia ca obiectivele
propuse in cadrul colaborarii dintre statele europene sa fie
limitate la domenii precise,dar cu un puternic impact psihologic si
sa instituie un mecanism de decizie care sa poate primi gradual noi
competente. Motivatia acestei initiative era urmatoare: era putin
probabil sa se impuna Germaniei un control militar asupra
industriei sale grele, insa, pe de alta parte, a o lasa complet
independenta, era considerata o amenintare potentiala la adresa
pacii, astfel singura solutie era aceea a intregrarii Germaniei,cu
acceptul sau, economic si politic intr-o comunitate
europeana,puternic structurata.Practic, Planul Schuman (act
politic) a fost rodul unui complot. Astfel, Jean Monnet si
colaboratorii sai au elaborat in ultimele zile ale lui aprilie 1950
o nota de cateva pagini ce continea expunerea de motive si
dispozitivul unei propuneri care avea sa bulverseze toate schemele
diplomatiei clasice. Departe de a recurge la traditionalele
consultari cu servicile ministeriale competente, Jean Monnet si-a
inconjurat proiectul de cea mai mare discretie pentru a evita
posibile obiectii sau contra-propuneri care ar fi modificat esenta
ideii sale. Astfel, invaluit in cel mai mare secret, pentru a nu fi
lipsit de avantajul surprizei, proiectul este finalizat pe 6 mai
1950. Ideea lui Monnet este acceptata fara rezerve de Schuman si,in
timp ce acesta prezenta planul in dimineata zilei de 9 mai
colegiilor sai de Guvern,un emisar secret il inmana personal
cancelarului german,Konrad Adenauer, a carui reactia a fost, de
asemenea, entuziasta. Astfel, la ora 4 a aceleiasi zile de 9 mai,
planul este facut public. Propunerea concreta viza plasarea
productiei franco-germane de carbune si otel sub responsabilitatea
unei autoritati supreme, comune, independente (Inalta Autoritatea)
in cadrul unei organizatii (CECO) deschise participarii si altor
state europene.Astfel,planul Schuman aborda intr-o maniera noua,de
un pragmatism prudent problema constructiei europene si impunea
principiul supranationalismului. A fost, deci, abandonata schema
traditionala a cooperarii economice intre state,propunand o formula
noua numita integrare,in care statele transfera unele competente
proprii in domenii bine determinate catre o noua entitate
supranationala creata prin vointa lor suverana. Se declanseaza un
proces cu totul nou in relatiile internationale: de exercitare in
comun a suveranitatii in anumite domenii. In 1951, la Paris, 6
state membre - Franta,Germania,Italia si Belgia,Olanda,Luxemburg -
au semnat Tratatul (act juridic) privind instituirea Comunitatii
Europene a Carbunelui si Otelului,tratatul intrand in vigoare in
1952. Acest tratat a fost incheiat pe o perioada determinata de 50
de ani. Acest tratat a incetat sa produca efecte la data de 23
iulie 2002, patrimoniul CECO, dupa inchiderea lichidarii,fiind
denumit Bunuri ale Fondului de cercetare a carbunelui si otelului.
Parti din el au fost introduse in Tratatul instituirii Comunitatii
Europene. CECO a fost prima organizatie de integrare cu puteri
supranationale, dar limitate la un sector bine precizat
(organizatie sectoriala). A reprezentat primul element al unei
unificari mai vaste a Europei. Astfel, CECO a vizat crearea unei
solidaritati de fapt intre statele membre, solidaritate care se va
extinde progresiv la alte domenii. Din acest motiv, structura sa
difera mult de cea a organizatiilor clasice. Comunitatea politica
europeana (CPE) si comunitatea europeana de aparareSuccesul rapid
al CECO a determinat politicienii europeni sa extrapoleze prematur
noul sistem de integrare economica si la alte domenii. Astfel, inca
din octombrie 1950, aparuse o alta idee franceza si anume CEA
(Comunitatea europeana de aparare).Si solutia (planul Pleven)
propusa de Franta consta in integrarea Germaniei, din punct de
vedere militar, intr-o comunitate supranationala. Planul propunea:
o armata comuna, un buget militar comun, un ministru european al
apararii, un program european de armament si includea fortele
aeriene si terestre (deci nu si cele maritime).Franta respinge
planul in 1954 in Adunarea franceza. Aceasta nu dorea sa renunte la
armata nationala (un drept regalian al statului) si vedea in CEA un
proiect impus de SUA pentru reinarmarea Germaniei si
Italiei,invinse in al Doilea Razboi Mondial. Evolutiv: NATO si
UEO.Seminar 2:CPE (inceputul 1950 - sfarsitul1960) este axata pe
integrarea la nivel supranational - politica externa. Prin Actul
Unic European din 1986-1987 a fost introdusa notiunea de cooperare
politica externa.Conferinta de la Messina si raport SpaakIn 1955
este redactat un memorandum al statelor Benelux care prevede
principiul ca integrarea economica trebuie sa preceada integrarii
politice. Practic, se cauta un plan pentru relansarea integrarii
dupa cele doua esecuri. Noul plan (1956) este transferat unui
comitet interguvernamental condus de Spaak, ministru de externe
belgian, care adopta un raport in care propune crearea a doua
comunitatii: Comunitatea Economica Europeana (CEE) - piata comuna
generalizata si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
(CEEA/Euratom) - solidaritate sectoriala.In 1957 se semneaza
tratatele de infiintare a celor doua comunitati,care intra in
vigoare in 1958.Teme prezentate: personalitatea juridica (definitie
si evolutie) - Oana Conache si Sabina CicealaNoiunea de
personalitate juridicSuveranitatea este cea care confera
subiectului de drept internaional personalitate juridic
internaional, adic aptitudinea de a aciona pe plan internaional,
prin exercitarea drepturilor i asumarea de obligaii. A fi subiect
de drept internaional nseamn a beneficia de personalitate juridic
internaional, ceea ce presupune capacitatea de a fi titular de
drepturi si obligaii cu caracter internaional. Subiectele dreptului
internaional public sunt entiti participante la viaa internaional,
cu drepturi i obligaii directe.Totodat, personalitatea juridic
implic i o autonomie de aciune care exprim capacitatea juridic n
cadrul relaiilor internaionale. Dreptul internaional public
stabilete anumite limite privind personalitatea juridic a
organizaiilor internaionale. n acest sens este avizul Curii
Internaionale de Justiie care face distincia ntre statele care
"posed totalitatea drepturilor i a obligaiilor internaionale
recunoscute de dreptul internaional "i organizaiile ale cror
drepturi i taxe depinde de scopul i funcia lor. Cu alte cuvinte,
prin achiziionarea de personalitate juridic internaional, o
organizaie dobndete capacitatea de a aciona n sfera internaional,
dar prin aceasta nu se obine competena de a face acest lucru.
Aceast competen depinde de textele sale constitutive i variaz de la
o organizaie la alta.Evolutie: Anterior intrrii n vigoare a
Constituiei pentru Europa, doar Comunitile europene au
personalitate juridic i doar instituiile lor fac dreptul comunitar,
indiferent n ce ramur se concretizeaz normele sale. Dup intrarea n
vigoare a Constituiei pentru Europa, doar Uniunea European va avea
personalitate juridic, instituiile comunitare se vor desfiina i vor
aprea Instituiile Uniunii Europene. Acordarea personalitii juridice
Uniunii atrage mai multe efecte juridice eseniale; astfel, face
posibil aderarea acesteia la Convenia European a Drepturilor
Omului, la N.A.T.O., aciunile i poziiile Uniunii Europene nu mai
primesc denumirea de comune acestea fiind ale Uniunii, mai ales n
contextul n care aceasta a dobndit personalitate juridic
internaional, fiind menionat n mod expres i aplicarea aciunilor i
poziiilor Uniunii. Alte efecte generate de dobndirea de ctre
Uniunea European a personalitii juridice internaionale sunt faptul
c Uniunea va fi reprezentat pe lng state tere i organizaii
internaionale prin Delegaii ale Uniunii, va putea dobndi bunuri
mobile i imobile i dreptul de a sta n justiie i va beneficia de o
serie de privilegii i imuniti necesare pentru ndeplinirea
obiectivelor sale. Curs 3 - Extinderea UEIn 1951,cand a fost semnat
Tratatul CECO (scop:punere in comun a productiei de otel si
carbune) erau 6 state membre: Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg,
Franta, Germania. Aceleasi state semneaza Tratatul privind
instituirea CEE (scop: unificare economica cu obiective specifice:
libera circulatie a marfurilor, capitalului, servicii, persoane -
piata comuna,apoi piata unica,iar acum vorbim despre o piata
interna) si CEEA/Euratom (scop: cercetarea stiintifica comuna in
domeniu) (din 1957 - redactarea acestuia a avut loc in 1956 si
intra in vigoare in 1958 - Marea Britanie isi exprima opinia
conform careia reusita tratatului este putin probabila).1.In 1973
are loc prima extindere de la celelalte 6 state: se extinde cu
Marea Britanie(7), Irlanda(8) si Danemarca(9).2. 1981 - noua
extindere: adera Grecia(10) 3. 1986 - Spania(11) si Portugalia(12).
4. 1995 - Austria(13), Finlanda(14) si Suedia(15). 5.2004 - 10 noi
state: Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta,
Cipru, Republica Ceha, Polonia, Ungaria.(25)6. 2007- Romania si
Bulgaria(27)7. 2013-Croatia.(28)Prima extindere are loc in 1973.
Comunitatile europene se extind cu Marea Britanie,Irlanda si
Danemarca. Norvegia a negociat aderarea,dar a fost respinsa
aderarea prin referendum. Cea mai interesanta aderare este cea a
Marii Britanii. Aceasta a incercat sa intre in UE din 1960,de doua
ori. Cea care a fost impotriva aderarii UK a fost Franta; generalul
Charles de Gaulle a folosit dreptul de veto al Frantei pentru a se
opune aderarii UK. Cererea UK de aderare din 1961 se loveste de
refuzul exprimat de generalul Ch. de Gaulle in cadrul conferintei
de presa din 1963. Franta refuza riscul intrarii in comunitatea
europeana a unui stat legat in mod privilegiat de SUA,evocand
posibilitatea denaturarii finalitatii constructiei comunitare. Este
adevarat ca prima cerere a Marii Britanii excludea participarea
acesteia la politica agricola comuna (PAC) si limita participarea
britanica la liberalizarea schimbului pentru produsele industriale.
Al doilea refuz are loc 1967. Opozitia franceza ia sfarsit la
conferinta de la Haga din 1969,cand este hotarata deschiderea
negocierilor cu Marea Britanie si posibilitatea aderarii de noi
state (opozitia se sfarseste cu demisia lui de Gaulle, vine in
locul lui Georges Pompidou). Actul de aderare se semneaza in 1972
si intra in vigoare in 1973. Aceasta extindere a fost importanta la
data respectiva pentru ca a dus la cresterea importantei
internationale a comunitatilor europene. Marea Britanie, fiind o
economie stabila si o democratie constitutionala, a condus la
consolidarea credibilitatii in lume a comunitatilor europene.
Dezavantajul aderarii UK a fost reprezentat de incercarile
permanente de renegociere a conditiilor de aderare. In ceea ce
priveste Irlanda, Norvegia si Danemarca, isi depun candidatura in
1961. Negocierile se termina in 1970. Irlanda si Danemarca ratifica
tratatul in 1972,iar Norvegia il respinge prin referendum.
Irlanda,tara agricola, mai putin dezvoltata decat celelalte,face ca
ansamblu sa fie mai putin omogen,dar il pregateste pentru etapele
ulterioare. Prima extindere a comunitatilor a modificat anumite
date politice si lingvistice. Astfel,Marea Britanie a cerut
traducerea tuturor actelor comunitare normative adoptate anterior
anului 1973 in limba engleza,inclusiv jurisprudenta. De asemenea,
Marea Britanie a obtinut in 1975 renegocierea in sensul reducerii
participarii sale la bugetul european (I want my money back -
Margaret Thatcher). Groenlanda, cea mai mare insula a Terrei, dar
cu o populatie cu putin peste 50000 locuitori, era, din 1953,
provincie daneza si participa la referendumul din 1972, fiind de
acord cu aderarea. In 1979 primeste statutul de teritoriu autonom
atasat coroanei daneze,obtinand dreptul de a organiza un nou
referendum in 1982 cu privire la ramanerea in comunitatea
europeana. Aflata mai aproape de zona economica a continentului
nord-american, atitudinea Groenlandei se explica prin sperantele pe
care le avea in vanzarea drepturilor de pescuit in apele sale
teritoriale, ea contand si pe interesul strategic pe care il
manifestau americanii pentru insule. Retragerea Groenlandei este
primul caz de acest fel,si momentan singurul. La aceea data,
tratatele nu prevedeau retragerea. Cu toate acestea,s-au gasit
mijloace juridice. Acesta s-a considerat ca fiind un precedent
nelinistitor.A doua extindere are loc in 1981,cu aderarea Greciei
(10 state acum). Este singurul stat care a aderat in ciuda avizului
(pur consultativ) negativ al Comisiei. Grecia semneaza tratatul in
1979 si tratatul intra in vigoare in 1981. Aderarea Greciei a
orientat comunitatea europeana spre sud si a crescut dezvoltarea
inegala a comunitatilor europene. Grecia devine, alaturi de
Irlanda, unul dintre principalii beneficiari ai solidaritatii
europene. Largirea spre statele mediteraneene,inceputa cu Grecia in
1981 si continuata cu Spania si Portugalia in 1986, a conturat
imaginea comunitatii europene ca pol democratic si prosper capabil
sa se deschida unor state care ies dintr-o perioada de dictatura si
izolare economica si care aspira la modernizarea economiilor
lor,inca putin dezvoltate sau foarte protejate. Astfel, comunitatea
europeana devine mai reprezentativa pe continent,nu doar pe plan
economic,dar si pe plan uman si cultural.A treia extindere se
refera la Spania si Portugalia din 1986. Pentru comunitatea
europeana, aceasta extindere a ridicat o serie de dificultati:
ingreunarea productiei excedentare (vin, fructe, legume, citrice),
concilierea dificila cu acordurile incheiate de aceste state membre
cu tari terte, functionarea mai complexa a institutilor
comunitare.In 1987 este respinsa cererea de aderare a Marocului,
nefiind stat european. In schimb este introdus in politica de
vecinatate, primind fonduri.(In 1989 ( Berlin wall) se unifica cele
2 Germanii (de Est si de Vest.) In 1990 are loc o extindere
geografica. A patra extindere are loc in 1995: Austria, Finlanda si
Suedia. Aceasta extindere a fost facilitata de demografia scazuta a
celor 3 state si nivelul ridicat de dezvoltare a Suediei si
Austriei. Desi (primul referendum cu respingere in 1975) cererea de
aderare este depusa cu aceeasi ocazie si de Elvetia si Norvegia,
acestea resping prin referendum intrarea in comunitati.A cincea
extindere are loc in 2004 (10 state: Slovacia, Slovenia, Letonia,
Lituania, Estonia, Malta, Cipru, Republica Ceha, Polonia, Ungaria).
In 2007, adera Romania si Bulgaria. In 2013, va adera Croatia (stat
in curs de aderare).State membre:27, In curs de aderare:1. In acest
moment state candidate (5) sunt Turcia, Macedonia (nu a inceput
inca negocierile,deoarece Grecia se impotriveste utilizarii
numelui; a primit avizul Comisiei, si nu avizul Consiliului
European), Muntenegru, Islanda si Serbia. La statele candidate se
adauga criterii politice. De asemenea exista state potential
candidate (au doar acord de asociere, acord economic):Albania,
Bosnia-Hertegovina, Kosovo. Aderarea Turciei: prima cerere de a fi
stat candidat,stat asociat 1963,a reluat la 1990 cererea de a
candida,nu a fost acceptata,motive geopolitice. Ulterior35 capitole
de negociere,fiind inghetate. 2008 - capitol deschis pe proprietate
intelectuala. Criteriile de aderare au fost stabilite prin
Consiliul European de la Luxembourg asa-numitele criterii de la
Copenhaga completate cu cele de la Madrid din 1995. 3
criterii:politice (institutii democratice stabile, respectarea
drepturilor omului si ale minoritatilor,existenta si functionare
unei justitii independente), economice (economie de piata
functionala capabila sa faca fata presiunilor concurentiale ale
pietei interne a UE) si institutionale (transpunerea acquis-ului
comunitar,capacitatea de a pune in aplicare angajamentele
asumate).
Prezentare Constantinescu Catalin - Nicolae: Crize si esecuri in
evolutia comunitatii europene: Aderarea UK (interesul ei era sa
ramana statul favorizat de SUA dupa WW2. De Gaulle se
opunea,deoarece UK favoriza inarmarea. Guvernul Churchill era
impotriva Frantei si RFG. 1968 - referendum demisia lui de
Gaulle,inlocuit cu Pompidou) retragerea si aderarea Irlandei,
retragerea Groelandei-tara/teritoriu de peste-mari(pana la tratatul
de la Lisabona nu era permisa, acum art.50) (din 1815 - sub
dominatie daneza,facea parte din commonwealth of the
realm.Retragerea s-a facut printr-un protocol incheiat,initial,pe o
durata determinata de timp), Norvegia si Elvetia (acestea nu sunt
de drept membre UE,dar pot fi considerate de fapt).Curs 4 -
Perfectionarea constructiei comunitarePlan: 1. Crize si esecuri ale
constructiei comunitare2. Tratatele modificatoare (vezi seminar)(NU
INTRA LA EXAMEN)1. Crize si esecuri ale constructiei comunitareA.
Criza provocata de politica scaunului gol practicata de Franta
(iulie 1965-ianuarie 1966/ 10 luni si o saptamana)Tratatele
comunitare prevedeau posibilitatea adoptarii deciziilor la nivel
comunitar in etapa de inceput (pana in 1965) cu unanimitate de
voturi. Dupa 1965,potrivit acelorasi tratate, actele normative
comunitare urmau sa fie adoptate cu majoritate de
voturi.Justificarea sistemului de pana in 1965: Diferentele
existente la nivelul celor 6 state din punct de vedere economic,
politic, social. S-a considerat ca, pana in 1965,aceste diferente
pot fi estompate si ca s-ar putea trece la un nou sistem de
adoptare a actelor normative,renuntandu-se la unanimitate si,
implicit, la dreptul de veto ce apartinea fiecarui stat,trecandu-se
la majoritate simpla sau calificata.In cadrul PAC (politica
agricola comuna) este prezentat, la propunerea presedintelui
Comisiei de atunci, un proiect de finantare FEOGA (Fondul European
de Orientare si Garantare Agricola) pentru a inlocui contributiile
statelor membre cu un sistem de resurse proprii constituite din
taxele vamale la produsele industriale (uniunea vamala este
realizata abia in iulie 1968) si din prelevarile din agricultura.
Franta, tara cu interese agricole importante, s-a opus acestui
proiect, a blocat procesul decizional si a cerut mentinerea
principiului unanimitatii. Astfel, Franta,considerand ca ii sunt
puse in pericol grav interesele in domeniul agricol prin trecerea
la votul cu majoritate, a declarat ca va practica politica
scaunului gol si ca nu va mai participa la adoptarea de acte
normative in cadrul Consiliului de Ministri.Criza a fost rezolvata
prin Compromisul de la Luxemburg din 30 ian.1966: Consiliul
trebuie, cand este vorba despre interese foarte importante ale unui
sau mai multor state membre, sa faca tot posibilul pentru a ajunge
intr-un interval rezonabil la o solutie care sa poata fi adoptata
de toti membrii Consiliului fara a se aduce atingere nici
intereselor nationale,nici interesului comunitar.Fata de aceasta
formulare,Franta a precizat ca aranjamentul trebuie sa semnifice
ca, in caz de divergente, discutiile din Consiliu trebuie sa
continue pana cand unanimitatea este realizata (recunoasterea de
facto a dreptului de veto). Doctrina a considerat ca acest
compromis are doua dezavantaje majore:3. Nu prevede ce se intampla
cand concilierea dintre state nu poate ajunge la un rezultat.4. Nu
prevede criterii precise care sa determine care sunt interesele
foarte importante asupra carora trebuie realizat un compromis,
aprecierea urmand a fi lasata la latitudinea statelor membre.Acest
compromis este o declaratie politica care nu modifica tratatele
constitutive,care au continuat sa prevada regula majoritatii.B.
Compromisul pestelui sau de la OsloNorvegia cere, in timpul
negocierilor din anii 1990 pentru aderarea la comunitate, o
derogare privind capitolul pescuit pentru urmatoarele motive:5.
Productia de peste a Norvegiei era din productia tuturor statelor
europene.6. Prin aderare, competenta privind acest capitol ar fi
trecut la nivel supranational (ar fi fost adoptate acte comunitare
care sa impuna impozite la export,import,etc).7. Pescuitul
reprezenta o parte esentiala a economiei norvegiene. Norvegiei ii
se ofera un compromis,adica o perioada de tranzitie de 10 ani. In
1994, se organizeaza un referendum in Norvegia care are un rezultat
negativ pentru aderarea la Comunitate. C. Incercarile Marii
Britanii de aderare la Comunitate D. Compromisul de la Ioannina
(Grecia) - 1994E. Neadoptarea tratatului constitutional (necesita
ratificare de catre toate statele membre,14 au ratificat, Franta si
Olanda l-au respins)F. Esecul Planului Pleven si Fouchet (The
Fouchet Plan was a plan proposed by President in 1961. It was
written by Christian Fouchet, France's ambassador to Denmark. The
idea was to form a new 'Union of States', an intergovernmental
alternative to the European Communities.)G. Refuzul Irlandei de a
ratifica tratatul de la Nisa si Lisabona (in doua randuri)2.
Principalele tratate care au modificat tratatele constitutive:a)
Actul Unic European din 1986 (intrat in vigoare in 1987) b)
Tratatul de la Maastricht privind uniunea europeana din 1992
(intrat in vigoare in 1993)c) Tratatul de la Amsterdam din 1997
(intrat in vigoare in 1999)d) Tratatul de la Nisa din 2001 (intrat
in vigoare in 2003)e) Tratatul de la Lisabona din 2007 (intrat in
vigoare in 2009) - absorbirea celor 3 piloniTratatele:1) Tratatul
instituind CECO (Paris) tratat (lex specialis) viznd integrarea
economic sectorial, ncheiat pentru o perioad de 50 de ani; semnat
de 6 state membre in 1951,intrat in vigoare la 1952,a ieit din
vigoare la 23 iulie 2002, iar Tratatul de la Nisa prevede
soluionarea dispariiei TCECO! Tratatul de la Paris conferea CECO o
structura institutionala proprie originala: Inalta Autoritate,
Consiliul Special de Ministri, Adunarea Comuna, Curtea de Justitie.
Tratatul consacra 4 principii: superioritatea
institutiilor,independenta institutiilor, colaborarea dintre
institutii si egalitatea intre state.2) Ca urmare a Conferintei de
la Messina-1955,Tratatul instituind CEEA (Roma) tratat (lex
specialis) viznd integrarea economic sectorial, ncheiat pe durat
nelimitat! Tratatul de la Roma infiinteaza,fiecare, pentru
organizatie pe care o constituie,cate un sistem institutional
propriu: cate o Comisie-executivul, cate un Consiliu- legislativul,
cate o Adunare-control politic, cate o Curte de Justitie. Conventia
din 1957 anexata la Tratatul instituind CEE, a infiintat cate o
singura institutie pentru cele 3 comunitati in domeniul
juridictional: Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.
Tratatele au fost semnate in 1957 si au intrat in vigoare in
1958.3) Tratatul de la Bruxelles din 1965/Tratatul de fuziune,care
a intrat in vigoare in 1967, a unificat executivele si
legislativele, obtinandu-se o singura administratie cu un singur
buget si un singur statut al personalului.4) Acordul Schengen 1985
(intrat in vigoare 1995)5) Actul Unic European din 1986 (intrat in
vigoare in 1987) - avea drept obiectiv realizarea pietei interne la
nivelul Comunitatii Economice Europene.6) Tratatul de la Maastricht
privind uniunea europeana din 1992 (intrat in vigoare in 1993)
(TUE) prevede o cetatenie unionala, uniunea economica si
monetara(UEM),unirea politica. Prevedea pilonii: Pilonul I -
comunitar (CEE, CEEA, CECO ) ; Pilonul II - politica externa si
securitate comuna(PESC); Pilonul III - CPJMP (cooperarea poliiei i
a justiiei n materie penal), denumit, pn n anul 1999, JAI (justiie
i afaceri interne). Vorbim despre o Comunitate europeana (nu doar
economica). De altfel,pilonul comunitar este alctuit, n prezent,
din cele 2 Comuniti Europene (CE i CEEA). 7) Tratatul de la
Amsterdam 1997,intrat in vigoare in 1999, este tratatul care
modifica TUE,precum si Tratatele instituind Comunitatile Europene.
Modificari aduse pilonului III. Se stabileste un Inalt reprezentant
pentru politica externa si pentru securitate comuna,dar se mentin
reglementarile din tratatul de la Maastricht.8) Tratatul de la Nisa
2001,intrat in vigoare in 2003, mbuntirea colaborrii Curii de
Conturi a UE cu instituiile naionale similare.9) Tratatul de la
Lisabona 2007,intrat in vigoare in 2009 desfiinteaza pilonii,da
personalitate juridica UE. Funcia de nalt Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe i politic de securitate este reunit cu aceea
de Vicepreedinte al Comisiei.Se inlocuieste denumirea functiei cu
aceea de ministru de afaceri de externe(coeziunea
intereselor).Seminar 3: Competente in cadrul UE: exclusive ale UE,
partajate,care apartin statelor membre. TFUE - enumera competentele
in art. 3(1) cele exclusive si art.4 cele partajate. Tratatul de la
Roma a instituit 4 politici comune printre care cea a pescuitului.
UE are o forta de interventie(in cadrul ONU) care priveste
mentinerea pacii si prevenirea conflictelor (ex. Kosovo, misiuniile
de la Petersberg). Cele 4 libertati comune: libera circulatie a
persoanelor, marfurilor, capitalurilor, serviciilor. Notiunea de
piata comuna a fost inlocuita cu piata unica,iar apoi cu piata
interna(fuziunea intereselor economice). (Prezentare Lorena)
Seminar 5: Tratatul de aderare a Romaniei la UE. (Militaru Ion)
Evolutia aderarii. Aderare - 1 ian.2007. 1993 - acord de asociere.
1995 - cererea de aderare. 1999 - Consiliul Europei declara
deschise negocieriile (Ro si Turcia). 2000-2004 - procesul de
negociere. 2005 - semnarea tratatului la luxemburg. 2005 -
ratificare. 2005 - 2007 - Ro este stat in curs de aderare. Tratatul
contine si protocol de aderare si act de aderare (continut
identic). Intrarea in vigoare a acestui tratat era strans legata de
intrarea in vigoare a tratatului privind constitutia UE (protocolul
daca intrarea era anterioara constitutiei, actul daca intrarea era
ulterioara ratificarii tratatului privind constitutia) - a intrat
in vigoare actul de aderare. Tratatul cuprinde 5 parti: I -
principii,II - prevederi generale, III - prevederi permanente, IV -
prevederi temporare 2005-2007 (+ 3 clauze de salvardare: 1.
Generala,2. Privind piata interna,3.Privind justitia si afecerile
interne - MCV = mecanism de comunicare si verificare pe justitie +
o clauza speciala: amanare(1 an) a aderarii), V - prevederi legate
de implementare a actului. Parti la Uniunea Economica si Monetara -
Ro si Bulgaria,dar cu derogari.Curs 5 - Cadrul institutional al
Uniunii EuropeneCap. III: Institutiile UESectiunea I: Consideratii
introductive1. Delimitari conceptualeA. Institutiile UE formeaza
structura de baza a U si sunt in numar de 7: PE, Consiliul E,
Consiliul, Comisia E, CJUE, BCE, Curtea de Conturi. PE, Consiliul
si Comisia sunt asistate de un Comitet Economic si Social si de un
Comitet al Regiunilor care exercita functii
consultative.Caracteristicile institutiilor UE:1. Fiecare ocupa un
loc distinct in organizarea UE: Consiliul European ofera U
impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste
orientarile si prioritatile politice generale, Consiliul reprezinta
interesele statelor membre, Comisia Europeana apara interesele U,
PE reprezinta interesele cetatenilor statelor membre, CJUE asigura
interpretarea uniforma a dreptului UE, BCE asigura politica
monetara a UE, Curtea de Conturi asigura legalitatea folosirii
resurselor financiare.2. Fiecare reprezinta un principiu
determinat, are un fundament politic si social distinct si exprima
o legitimitate proprie.3. Functiile institutiilor UE nu se suprapun
schemei mostenite de la Montesquieu.4. Institutiile participa
direct la adoptarea deciziilor5. Institutiile nu au personalitate
juridica (cu exceptia BCE) 6. Institutiile isi exercita atributiile
in temeiul TFUE si TUE.B. Datorita complexitatii problemelor care
intra in competenta institutiilor, in activitatea lor acestea se
bazeaza pe sprijinul diferitelor organe tehnice,auxiliare.
Principala caracteristica a acestora este ca nu participa direct la
adoptarea deciziei, ci doar pregatesc decizia UE, asigurand
continuitatea activitatii institutiilor intre reuniuni. 2.
Principiile activitatii institutionale in cadrul UE. 3 reguli
principale: Autonomia de vointa consta in faptul ca institutiile
isi pot elabora propriile regulamente de organizare sau de
functionare interna in baza tratatelor (ROF/ROI) si isi pot numi
proprii functionari. - institutiile nu au personalitate juridica
(exceptie: Banca Centrala Europeana), doar UE are personalitate
juridica ca entitate de drept international. Atribuirea de
competente se refera la faptul ca institutiile duc la indeplinire
doar atributiile prevazute de tratate pentru ele: art. 5(1),(2) din
TUE; art. 3(6) din TFUE; art. 4(1) din TFUE; art.7 din TFUE si
declaratia nr. 24 - personalitatea juridica a UE, care indirect are
consecinte asupra principiului atribuirii de competente (valoare
politica cu rol de garantare a actionarii institutiilor doar in
domeniilor in care sunt competente). Echilibrul institutional
reprezinta separarea competentelor institutiilor UE (adica
imposibilitatea delegarii, transferului, a acceptarii de competente
sau atribuirii de la o institutie la alta),dar si colaborarea/
cooperarea dintre acestea: art. 4(3) din TUE-art.10 CE; art. 13(2)
din TFUE. Principiile care guverneaza relatiile dintre UE si
statele membre: Principiul cooperarii loiale Principiul delimitarii
de competente Principiul subsidaritatii Principiul
proportionalitatii
Delimitari conceptuale. Cele 2 tipuri de entitati reglementate
de tratat: Institutie a UE - are voie sa adopte acte normative sau
juridice obligatorii pentru terti menite sa produca efecte juridice
Organul UE - entitatea care are doar rol consultativ;uneori avizele
consultative sunt folosite de catre institutii, acestea fiind bine
documentate.Art. 13 (1) din TUE care enumera institutiile si cele 2
organe din cadrul UE: Uniunea dispune de un cadru institutional
care vizeaza promovarea valorilor sale (valorile sunt la art.2 din
TUE),urmarirea obiectivelor sale (obiectivele sunt la art.3 din
TUE), sustinerea intereselor sale,ale cetatenilor sai si ale
statelor membre,precum si asigurarea coerentei,a eficacitatii si a
continuitatii politicilor si actiunilor sale. Institutiile Uniunii
(drept de a adopta acte normative si acte juridice ce produc efecte
pentru terti) sunt: 1. Parlamentul European, 2. Consiliul European
(adaugat ulterior in tratat), 3. Consiliul - reprezentarea statelor
la nivelul ministrilor 4. Comisia 5. Curtea de Justitie a UE
(formata din 3 parti: Curtea de Justitie,Tribunalul,Tribunalul
pentru functie publica)6. BCE7. Curtea de Conturi - fara rol
juridictional(4) Parlamentul European,Consiliul si Comisia sunt
asistate de un Comitet Economic si Social(CES) si de un Comitet al
Regiunilor care exercita functii consultative.Consiliul European
Institutie politica compusa din sefi de stat si guvern
Consiliul compus din ministri;institutie colegislativa si
bugetara.Parlamentul European - institutie colegislativa si
bugetara.
Comisia Europeana Institutie executiva care detine si monopolul
asupra initiativei legislative. Formata din reprezentantii fiecarui
stat
Consiliul Economic Social - organ consultativ Comitetul
Regiunilor - organ consultativ
Curtea de Justitie a UE - institutie jurisdictionala,monopol
asupra interpretarii DUE
Curtea de Conturi - institutie de control BCE - institutie
bancara cu personalitate juridica al veniturilor si
cheltuielilor
BEI - banca europeana pentru investitii.organism bancar cu
personalitate juridica.Alte entitati ale cadrului institutional al
UE:a. Organisme inter-institutionale: Oficiul de Publicatii, EPSO
(Oficiul European de Selectare a Personalului), Scoala Europeana de
Administratie(2005), Autoritatea Europeana pentru Protectia
Datelor.b. Agentii si organisme descentralizate - au personalitate
juridica proprie,infiintate printr-un act derivat,de obicei
regulament, si au atributii de natura tehnica,stiintifica sau
administrativa.1. Agentii si organisme de reglementare: a. Agentii
de politici(25). b. Agentii pentru politica de securitate si
aparare comuna(3). c. Agentii de cooperare politieneasca si
judiciara in materie penala(fostul pilon III) -
Europol,Eurojust,Colegiul European de politie.2. Agentii si
organisme Euratom (2)3. Agentii executive - pentru gestionarea unor
programe comunitare(6),infiintate pe o perioada determinata in baza
regulamnetul 58/2003.4. Organisme de supraveghere financiara5.
Institutul european de inovare si tehnologieSectiunea a II-a:
Parlamentul European1) Alegerea membrilor PE si statutul acestora
Parlamentul European - singurul cu legitimitate democratica,membrii
sai fiind alesi in mod universal,secret, direct, etc. de catre
cetatenii UE.Principiul conform caruia alegeriile pentru PE se fac
prin sufragiu universal direct prevazut de TCECO a fost preluat de
TCEE si Euroatom. Desi era vorba si despre proceduri uniforme in
toate statele membrie, acestea nu au fost in masura sa adopte o
procedura electorala uniforma astfel incat Actul din 1976 s-a
limitat la a aduce in prim plan numai cateva reguli minimale:
principiul votului unic, alegeri desfasurate in cursul unei
perioade determinate de Consiliu, varsta minima de vot este de 18
ani. In Ro, cadrul juridic general pentru organizarea si
desfasurarea alegerii membrilor in PE este dat de L33/2007,cu
modificarile si completarile ulterioare. Potrivit L, membrii in PE
se aleg pe baza de scrutin de lista si pe baza de candidaturi
independente, teritoriul Ro constituindu-se intr-o singura
circumscriptie electorala. Regula in privinta varstei este de 18
ani, exceptiile fiind interdictia de a vota a debililor si
alienatilor mintali pusi sub interdictie, precum si persoanele
condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea
drepturilor electorale.Membrii sunt alesi pentru un mandat de 5
ani,care poate inceta inainte de termen prin demisie, deces sau
demitere pentru incompatibilitate ( membru al guvernului sau
parlamentului statului membru,membrul Comisiei, judecator, avocat
general sau grefier al CJUE, ombudsman, membru al Comitetelor UE,
functionar sau agent in exercitiu intr-o institutie a CE sau
organism asociat acestora)sau condamnare la inchisoare pentru
savarsirea unei infractiuni, spre exemplu. (de la 23 ani). Membrii
PE se bucura de privilegiile si imunitatile aplicabile in temeiul
Protocolului din 1965 privind privilegiile si imunitatile membrilor
CE: nu le pot fi impuse restrictii cu privire la libera circulatie,
nu pot fi subiectul vreunei forme de ancheta, detentie sau al altor
proceduri legale pentru opiniile ori voturile exprimate in
exercitarea functiilor lor. Pe teritoriul statului lor beneficiaza
de imunitatile acordate membrilor parlamentului.2) Organizarea si
functionarea PE Organizarea si functionarea PE fac obiectul
reglementarii prin TUE si prin Regulamentul adoptat cu majoritatea
de catre P insusi. PE cuprinde un Birou (presedintele PE, 14
vicepresedinti si 5 chestori alesi prin scrutin secret pentru o
perioada de 2 ani si jumatate - cei 5 chestori au drept de vot
consultativ), Conferinta presedintilor (compusa din presedintele P
si din presedintii grupurilor politice parlamentare), 20 comisii
permanente (care pregatesc lucrarile P, elaboreaza rapoarte si
mentin legatura cu Comisia si Consiliul in intervalul dintre
sesiuni), grupuri politice parlamentare (numarul minim necesar de
deputati este de 25, un deputat poate apartine unui singur grup;
exista totusi deputati neinscrisi). Numarul membrilor din PE nu
poate depasi 750 plus presedintele. PE este asistat de un secretar
general,care se gaseste la conducerea Secretariatului general.
Lucrarile P se desfasoara in 3 orase diferite. Secretariatul -
Luxemburg, Comisiile parlamentare - Bruxelles, sesiunile
parlamentare - Strasbourg,iar sesiunile suplimentare - Bruxelles.
Dezbaterile P sunt publice. Lucrarile sale se desfasoara cu
transparenta totala. 3) Rolul PE. PE exercita, in mod traditional,
un rol consultativ in elaborarea actelor juridice ale UE si nu are,
deci, putere legislativa deplina. Atributii: Colegiuitor impreuna
cu Consiliul (prin tratatul de la Maastrich). Adoptarea bugetului
impreuna cu Consiliul,C avand totusi intotdeauna ultimul cuvant. Da
aviz consultativ sau conform cu privire la anumite acorduri
internationale. Primeste petitii de la cetatenii UE. Numeste
mediatorul european (ombudsman) (poate fi reales). Participa la
numirea sau demiterea membrilor din alte institutii sau organe
precum Curtea de Conturi, mediatori,CJUE. Poate constitui o comisie
de ancheta. Are un control politic general si unul asupra Comisiei
(demitere in bloc sau motiune de cenzura). Sectiunea a III-a:
Consiliul European Reprezinta o institutie politica reglementata de
art.15 din TUE si art. 235 din TFUE. A aparut pe cale
neconventionala, din intalnirile la varf ale sefilor de stat si
guvern. Este format din sefii de stat sau guvern ai statelor
membre,precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei.
Inaltul Reprezentant al U pentru afaceri externe si politica de
securitate participa la lucrarile Consiliului European.
Presedintele Consiliului European este ales, cu o majoritate
calificata, pentru o perioada de doi ani si jumatate, cu
posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data. Presedintele
Consiliului European nu poate exercita un mandat national.
Atributii: Defineste orientarile si prioritatile politice generale
ale U. Nu exercita o functie legislativa. Regula este ca se
pronunta prin consens.Sectiunea a IV-a: Consiliul (de ministri)1.
Delimitari conceptualeConsiliul a aparut pe cale conventionala prin
Tratatele institutive,avand la inceput (Tratatul de la Roma/CECO),
denumiri diferite. Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la
Maastricht, institutia primeste numele de Consiliul UE.Denumirea
actuala o poarta de la 1 decembrie 2009:intrarea in vigoare a
Tratatului de la Lisabona.Consiliul nu trebuie confundat cu
institutia Consiliului European. Criteriile care le disting sunt
cel al aparitiei (CE a aparut pe cale neconventionala, prin
intalnirile la varf ale sefilor de stat si guvern, pe cand C a
aparut pe cale conventionala,fiind infiintat de TCE),cel al
componentei (CE este format din sefi de stat si/sau guvern, pe cand
C este format, pe de o parte,din ministrii afacerilor externe si,pe
de alta parte,din ministrii de resort) si cel al atributiilor (CE
are caracter politic, C este colegislativul UE).A nu se confunda cu
Consiliul Europei. Sediul la Strabourg - organizatie internationala
infiintata in 1949 prin semnarea,de catre 10 state, la Londra, a
Statutului organizatiei; cuprinde in prezent 47 state membre (si
Ro).2. Componenta ConsiliuluiConsiliul reprezinta toate statele
membre si exprima legitimitatea statala a U. Este compus din cate
un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru,
imputernicit sa angajeze guvernul statului membru si sa exercite
dreptul la vot; in total 27 membri - ministri de resort care
actioneaza in 10 formatiuni: justitie si afaceri interne, pescuit,
educatie, etc. Lucrarile (analizeaza primii initiativa legislativa
venita de la Comisie) sunt pregatite de catre COREPER (comitetul
reprezentantilor permanenti) I - reprezentantii permanenti adjuncti
(negocieri pe propunerea legislativa - politica externa si plan
financiar); II - reprezentantii permanenti cu rang de ambasadori
(probleme sociale).3. Functionarea ConsiliuluiConditiile de
functionare sunt stabilite de TUE,TFUE si regulamentul intern
elaborat de Consiliu. Functionarea ridica, in principal, problema
presedintiei, a modului de deliberare si a organelor auxiliare.
Presedintia este asigurata dupa un sistem de rotatie egal. Fiecare
membru al grupurilor de 3 state stabilite asigura, prin rotatie,
pentru o perioada de 6 luni, presedintia tuturor formatiunilor
Consiliului, cu exceptia formatiunii Afacerilor Externe (prezidata
de Inaltul reprezentant). 2019 - Ro. Tratatele consacra 3
modalitati de a vota, si anume: majoritatea simpla (utilizata in
cazuri limita), majoritatea calificata (cea mai frecvent utilizata,
devenind regula) si unanimitatea (care confera fiecarui stat un
drep de veto; evolutia UE a antrenat reducerea progresiva a
cerintei unanimitatii fara a face sa dispara in intregime).
Organele auxiliare: Secretariatul general, biroul de reprezentare
permanenta la Bruxelles al fiecarui stat membru - si grupurile de
experti,comitetul special pentru agricultura, comitetul pentru
vize, comitetul regiunilor, comitetul economic si social.4.
Atributii - definite,intr-o maniera generala de Tratatele UE.
Colegislativ (impreuna cu Parlamentul European). Atributii in
adoptarea bugetului UE (impreuna cu PE). Semneaza tratate
internationale si acorduri intre UE si statele care nu sunt membre
sau OI. Da mandat Comisiei pentru negocierea tratatelor si
acordurilor. Coordoneaza politicile UE. In Consiliu sunt
reprezentate interesele nationale (individuale ale
statelor).Sectiunea a V-a: Comisia Europeana1. Componenta si
statutul membrilorNumarul membrilor este de 27 reprezentanti ai
statelor membre, fiecare membru fiind responsabil de un anumit
portofoliu, domeniu politic si de Directoratul general din domeniul
respectiv.Membrii Comisiei Europene sunt alesi printr-un sistem de
rotatie stabilit in unanimitate de Consiliul European. Art. 17 TUE:
Sunt alesi in functie de competentele lor generale si de
angajamentul lor fata de ideea europeana dintre personalitatile
care prezinta toate garantiile de independenta. Pe durata
mandatului,membrii Comisiei nu pot exercita nicio alta activitate
profesionala, remunerata sau nu. Mandatul este de 5 ani, mandat ce
poate inceta prin implinirea termenului; motiune de cenzura a PE,
demisie voluntara, demitere din oficiu,deces. 2. Organizarea si
functionarea Comisiei - sunt prevazute de Tratatele UE si de
regulamentul intern, propriu al Comisiei.Hotararile sunt valabil
adoptate cu majoritatea membrilor sai; reuniunile nu sunt publice
si dezbateriile sunt confidentiale. Colegiul este format din 27
comisari, presedintele, vicepresedinti (unul dintre ei fiind
inaltul reprezentant pentru afaceri externe si politici de
securitate) (29 membri in total - 27+presedinte+inaltul
reprezentant). Fiecare comisar este asistat de un cabinet condus de
un sef de cabinet si condus din consilieri; presedintele este
asistat de un secretar general. Consiliul european propune PE un
candidat la functia de presedinte al functiei (nu este unul dintre
cei 27). Art. 17 (7) TUE: Candidatul este ales de PE cu majoritatea
membrilor; daca nu este ales, dupa o luna, Consiliul European
propune pe altcineva cu majoritate calificata. Consiliul UE - cel
format din ministri de resort- de comun acord cu Presedintele ales
de PE adopta lista celorlalte personalitati pe care le propune sa
fie numite ca membri ai Comisiei. Presedintele Comisiei, Inaltul
reprezentant pentru afaceri externe plus ceilalti membri ai
Comisiei sunt aprobati de PE. In urma aprobarii, Comisia este
numita de Consiliul European.Deci: Consiliul European propune
presedintele, PE alege presedintele, presedintele impreuna cu
Consiliul adopta lista membrilor, PE aproba lista, Consiliul
European numeste Comisia.3. Rolul Comisiei - executiv al UE
(gardian al tratatelor) Atributii: Are monopol al initiativei
legislative (motorul integrarii) - proiecte de acte normative
trimise Consiliului; poate bloca procedura legislativa, retragand
proiectul. Cei mai multi angajati,avand cea mai larga dezvoltare. 3
principii pe care functioneaza: colegialitatii (raspundere
colectiva), independentei, apararii interesului general, al U (spre
deosebire de Consiliu). Negociaza tratate. Reprezentantul UE in
strainatate/in relatiile externe,cu exceptia politicilor de
securitate. Raspunzatoare politic in fata PE. Se ocupa de
executarea bugetului. Se ocupa de gestiunea fondurilor UE.
Supravegheaza statele membre si celelalte institutii cu privire la
aplicarea DUE. Asigura serviciul de traducere si interpretare(toate
actele sunt traduse in toate limbiile statelor membre). Da aviz
consultativ pentru anumite tratate sau acorduri. Sectiunea a VI-a:
Curtea de Justitie a UEPotrivit art. 19 (1) TUE, CJUE cuprinde
Curtea de Justitie, Tribunalul si tribunalele specializate.1.
Curtea de Justitiea. Structura si statutul membrilor Curtii de
JustitieCurtea este compusa din 27 judecatori si 8 avocati
generali, numiti de comun acord pentru 6 ani de catre guvernele
statelor membre. Avocatii sunt chemati sa se pronunte,in totala
independenta, in cauzele supuse Curtii, prin concluzii care
constituie stadiul final al procedurii finale. Mandatul poate fi
reinnoit. Functiile mentionate sunt incompatibile cu orice functie
politica sau administrativa sau orice alta activitate profesionala,
remunerata sau nu; beneficiaza de imunitate de jurisdictie,chiar si
dupa incetarea functiei lor, pentru actele savarsite in exercitiul
acesteia; au obligatia de a-si stabili resedinta in orasul in care
Curtea isi are sediul. Grefierul Curtii este ales prin vot secret
pentru 6 ani, mandat reinnoibil.b. Organizarea si functionarea
Curtii de JustitieInstanta de la Luxemburg lucreaza in Camere de
3-5 judecatori si in Marea Camera de 13 judecatori(9 obl.). Poate
delibera valabil numai in prezenta unui numar impar de judecatori.
Cand numarul este par, judecatorul cu vechimea cea mai mica se va
abtine sa participe la deliberari. Deliberarile sunt secrete si
procedeul opiniei separate nu este admis. Deciziile Curtii sunt
colective si o angajeaza in ansamblul ei. Functioneaza permanent,
vacantele judiciare intrerup activitatea, nu o suspenda. c. Rolul
Curtii de Justitie.Atributii: Control de legalitate asupra actelor
juridice ale UE (recurs in anulare,exceptie de ilegalitate, recurs
in carenta) Interpreteaza unitar tratatele si actele juridice ale
UE pe calea recursului in interpretare. Controleaza legalitatea
actiunilor sau a omisiunilor statelor membre in raport cu
dispozitiile tratatelor. Solutioneaza actiuni cu privire la
repararea pagubelor cauzate de organele comunitatilor sau de
agentii acestora. Solutioneaza litigiile privind raporturile
functionarilor UE cu organele de care depind. Actioneaza ca o
instanta de recurs de ultim grad. Instanta internationala cu
competenta consultativa.Calitate procesuala activaSubiecte de
dreptActiunea in anulareActiunea in carentaActiunea in
neindeplinirea obligatiilorActiunea in interpretare
State membreDaDaDaDa, in primul rand, instantele nationale
InstitutiiDaDaDa, doar de ComisieNu
Agentii, organe, oficiile UENuNu Nu Nu
ParticulariNu Nu Nu Nu
Calitate procesuala pasivaSubiecte de dreptActiunea in
anulareActiunea in carentaActiunea in neindeplinirea
obligatiilor
State membreNu NuDa
InstitutiiDaDaNu
Agentii, organe, oficiile UEDa Da Nu
ParticulariNu Nu Nu
2. Tribunalul - este succesorul Tribunalului de Prima Instanta.
A intrat in functie la 1 septembrie 1989, pe baza hotararii
Consiliului.a. Componenta,organizare si functionareEste format din
27 judecatori alesi pentru 6 ani, mandat reinnoibil. Sunt alesi
dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si
care poseda capacitatea ceruta pentru exercitarea functiilor
jurisdictionale. Nu are in componenta avocati generali, orice
judecator putand indeplini aceasta functie. Presedintele este
desemnat pentru 3 ani. Independenta functionala este garantata prin
existenta unei grefe distincte. Regula este actiunea in cadrul
Camerelor de 3-5 judecatori, exceptia este actiunea in plen.b.
Competenta TribunaluluiAre competenta sa judece in prima instanta
toate actiunile directe, cu exceptia celor atribuite unui tribunal
specializat sau a celor rezervate prin statut Curtii de
Justitie,precum si trimiterile preliminare in domenii specifice
stabilite de Statut si actiunile formulate impotriva Tribunalelor
specializate. Recurs la deciziile Tribunalului se face la CJ doar
pentru chestiuni de drept. Tribunalul functioneaza ca o instanta de
recurs impotriva deciziilor luate de camerele jurisdictionale.3.
Tribunalul Functiei PubliceTratatul de la Nisa a prevazut
infiintarea de Camere jurisdictionale in anumite domenii. La 4
noiembrie 2004, Consiliul a adoptat decizia de instituite a TFP a
UE, cu competenta de a statul cu privire la recursurile legate de
contenciosul functiei publice - litigiile intre Comunitati si
agentii sai. Recursul la deciziile TFP se face la Tribunal si, in
mod exceptional, in fapta CJ. TFP are in componenta 7 judecatori
alesi de Consiliu pentru 6 ani, mandat reinnoibil. Presedintele
este desemnat pentru 3 ani, mandat reinnoibil. Lucreaza in Camere
de 3 judecatori. Cu titlu exceptional, lucreaza in plen sau in
Camere de 5 sau 1 judecatori. Procedura in fata TFP este
reglementata de Statutul CJ.Sectiunea a VII-a: BCE - institutie cu
rolul de a emite si administra moneda unica euro.Are personalitate
juridica si este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de
moneda euro. Impreuna cu bancile nationale ale statelor membre,
constituie Sistemul European al Bancilor Centrale - SEBS. La
nivelul BCE exista un presedinte, un vicepresedinte, Comitetul
executiv - presedinte, un vicepresedinte si alti 4 membri (numiti
de Consiliul European) si Consiliul guvernatorilor - constituit din
membrii Comitetului executiv al BCE si din guvernatorii bancilor
centrale nationale ale statelor membre a caror moneda este euro.
BCE prezinta PE, Consiliului, Comisiei si Consiliului European un
raport anual privind activitatea SEBS si politica monetara din anul
precedent.Sectiunea a VIII-a: Curtea de Conturi - nu este o
jurisdictie; a fost inclusa intre institutiile U prin Tratatul de
la Maastricht din 1992. Asigura controlul conturilor U.1.
Componenta si functionarea Curtii 27 membri pentru 6 ani,mandat
reinnoibil. Presedinte 3 ani, mandat reinnoibil. Statut
incompatibil cu orice alta activitate profesionala remunerata sau.
Formeaza un organ colegial, fiecarui membru fiindu-i repartizat un
sector specific de activitate. Adopta avize sau rapoarte anuale, cu
majoritatea membrilor care o compun. Mandatul inceteaza prin
schimbare ordinara, deces, demisie, destituire.2. Atributii1.
Examinarea aspectelor legate de legalitate si regularitate a
totalitatii veniturilor si cheltuielilor U, indiferent ca sunt
bugetare sau nu;2. Controlul pe domenii si asupra institutiilor si
statelor membre, in masura in care acestea au beneficiat si au
folosit fonduri ale U;3. Asistenta autoritatilor bugetare;4.
Controlul permanent al conturilor.Sectiunea a IX-a: Organe
tehnice1. Comitetul Economic si SocialAre in componenta
reprezentanti ai diferitelor categorii de membri ai structurilor
economice si sociale, indeosebi agricultori, transportori,
muncitori, comercianti, mestesugari, liber profesionisti, etc.
Comitetul asigura consultanta Consiliului si Comisiei,
implicandu-se activ in procesul decizional. Numarul membrilor nu
poate depasi 350 - 15 Romania. Mandat de 5 ani, reinnoibil.
Presedinte si biroul - desemnati pentru 2 ani si jumatate.2.
Comitetul RegiunilorIndeplineste un rol consultativ si este format
din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale. Numarul
membrilor nu poate depasi 350. Mandat (membrii nu pot fi in acelasi
timp si membri ai PE) de 5 ani, reinnoibil. Presedinte si biroul -
desemnati pentru 2 ani si jumatate. 3. BEIInfiintata in 1958 prin
Tratatul de la Roma, cu scopul de a fianta investitiile pentru
promovarea obiectivelor UE. Rolul sau fundamental este de a
sprijini dezvoltarea echilibrata, integrarea economica si cresterea
coeziunii sociale in interiorul U. Are personalitate juridica.
Membrii BEI sunt statele membre. Statutul sau reprezinta un
protocol anexat la tratate. Faciliteaza prin acordarea de
imprumuturi si garantii si fara a urmari un scop lucrativ,
finantarea proiectelor in toate sectoarele economiei:1. Proiecte
care urmaresc punerea in valoare a regiunilor mai putin
dezvoltate;2. Proiecte care urmaresc modernizarea sau conversia
intreprinderilor ori crearea de noi activitati care sunt rezultatul
realizarii sau functionarii pietei interne si care, prin amploarea
sau natura lor, nu pto fi finantate in intregime prin diferitele
mijloace de finantare existente in fiecare dintre statele membre;3.
Proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin
amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate in intregime prin
diferitele mijloace de finantare existente in fiecare dintre
statele membre.Curs 6 - Ordinea juridica a UEPlan:1) Delimitari
conceptuale2) Clasificarea izvoarelor DUE3) Ierarhia izvoarelor
DUE4) Aplicabilitatea imediata,directa si prioritara a DUE in
dreptul intern al statelor membre - aplicabilitate generala5.
Delimitari conceptuale
A. Dreptul comunitar european = dreptul UE/dreptul unional.
Denumirea DCE a fost folosita inainte de intrarea in vigoare a
Tratatului de la Lisabona (1 dec. 2009) si provenea de la numele
celor trei CE.
Stricto sensu, DCE era alcatuit din dreptul primar/originar
(tratatele),precum si din dreptul derivat/ secundar(normele
continute de actele adoptate de institutii:Consiliu,Comisie,PE- in
aplicarea tratatelor). Lato sensu, DCE cuprinde ansamblul regulilor
de drept aplicabile in ordinea juridica comunitara, inclusiv
drepturile fundamentale,principiile fundamentale de
drept,jurisprudenta comunitara, dreptul complementar/soft
law,dreptul rezultat din relatiile externe ale CE (acorduri
internationale) si chiar conventiile incheiate intre statele membre
in aplicarea tratatelor comunitare.Dupa intrarea in vigoare a
Tratatului de la Lisabona au fost aduse anumite modificari ordinii
juridice precum: Transformarea drepturilor fundamentale ale omului
in drept primar prin anexarea Cartei la tratate A fost desfiintata
impartirea pe piloni,deci a disparut pilonul I:pilonul comunitar
alcatuit din comunitatile europene,iar pilonii au fost inlocuiti de
o entitate unica: UE, dotata cu personalitate juridica. In
consecinta, nu se mai justifica notiunea de DCE, ea fiind inlocuita
cu DUE, denumire care reflecta modificarile intervenite. Avand in
vedere desfiintarea pilonilor, rezulta ca DUE stricto sensu se
suprapune pe ceea ce initial purta numele de DCE stricto sensu la
care se adauga prevederile din domeniile piloniilor III si II:
cooperarii politienesti si judiciare in materie penala si politicii
externe si de securitate comune,precum si drepturile fundamentale
ale omului,ca drept scris obligatoriu. DUE lato sensu cuprinde
ansamblul regulilor de drept aplicabile in ordinea juridica fosta
comunitara inclusiv principiile generale de drept, jurisprudenta
Curtii, dreptul complementar, acordurile internationale ale Uniunii
si conventiile incheiate de statele membre in aplicarea
tratatelor.Astfel, prin Tratatul de la Lisabona, o serie de termeni
care fceau referire la dispoziiile dreptului comunitar au fost
modificai, dup cum urmeaz: dreptul comunitar se nlocuiete cu
dreptul Uniunii Europene; sintagma legislaie comunitar se nlocuiete
cu legislaia Uniunii; prevederile comunitare se nlocuiesc cu
prevederile dreptului Uniunii; expresia norme comunitare se
nlocuiete cu norme europene.
B. Ordinea juridica comunitara = ordinea juridica
unionala/europeana; desemneaza actele normative ale DUE (izvoarele)
privite in ierarhia lor (ansamblul de norme care guverneaza
raporturile juridice la care U participa).
C. Acquis (fran. acquierir - a dobandi) comunitar = totalitatea
normelor juridice care reglementeaz activitatea Comunitilor
Europene i a instituiilor, aciunile i politicile comunitare
(tratatele constitutive i subsecvente, dreptul derivat,
jurisprudena CJCE, declaraii);reprezinta notiunea larga care
cuprinde drepturile si obligatiile care leaga ansamblul statelor
membre (dar si state candidate la aderarea la UE) si care se afla
in evolutie constanta. Acquis-ul se clasifica, din punct de vedere
al destinatarilor, in: acquis destinat statelor membre si
institutiilor UE si acquis de pre-aderare destinat statelor
candidate (contine un volum mai restrans de norme decat acquis-ul
destinat statelor membre). Acquis-ul cuprinde atat dreptul Uniunii
lato sensu,cat si principiile si obiectivele politice ale
tratatelor UE. Cand se vorbeste despre acquis, exista tendinta de a
avea in vedere doar aspectul sau cantitativ. Din punct de vedere
calitativ, insa, acquis-ul exprima fidelitatea fata de metoda de
integrare specifica UE. Astfel, in jurisprudenta si doctrina, apare
necesitatea mentinerii acquis-ului vazut ca ansamblu de drepturi si
obligatii actuale sau potentiale. In consecinta, derogarile de la
acquis sunt cu totul exceptionale, putand fi insa acceptate
perioade de tranzitie cu privire la anumite aspecte, de exemplu:
negocierea de la aderarea Maltei - caile ferate.In acest context,
denumirea are si o semnificatie psihologica, sugerandu-se faptul ca
acquis-ul se refera la un corp de norme care a fost creat pana la
acest moment si de la care statele, agreandu-l, nu se mai pot
intoarce. Aceasta idee aminteste de conceptul de integrare ca
proces evolutiv,potrivit teoriei bulgarelui de zapada, ce presupune
noi si noi acumulari si care nu permite exceptii sau regrese catre
etape anterioare. Pentru a facilita perceptia asupra acestor mase
denumite acquis a fost realizata de UE o clasificare in functie de
domeniu: acquis in materie economica, relatiilor externe,libera
circulatie,etc. Consacrarea principiului ireversibilitatii
angajamentului statelor membre de a respecta acquis-ul UE a avut
loc, din punct de vedere juridic, progresiv. Prima consacrare a
fost prin intermediul Curtii, prin Avizul 1/1976 din
26.aprilie.1977, care a considerat ca incheierea unui acord
international nu poate pune in discutie dispozitiile tratatelor
comunitare. Apoi tratatele modificatoare au fost cele care au
consacrat principiul, in special Tratatul de la Maastricht care
introduce ca obiectiv al UE mentinerea integrala a acquis-ului. In
ceea ce priveste natura principiului ireversibilitatii acquis-ului,
initial, parea a fi doar una politica, fara valoare juridica
obligatorie si, deci, fara posibilitate de control jurisdictional.
Ulterior, dimensiunea politica a fost completata de una juridica,
prin intermediul jurisprudentei Curtii. Astfel, singura
posibilitate de modificare a acquis-ului este prin revizuirea
tratatelor de catre statele membre.6. Clasificarea izvoarelor
DUE
I. Dreptul primar sau originar (tratatele -
institutive,modificatoare si de aderare; protocoalele anexate
tratatelor + Carta drepturilor fundamentale a UE)II. Principiile
generale de drept (principiul securitatii juridice, dreptului la
aparare, egalitatii, proportionalitatii)III. Acordurile
internationale incheiate de UE (singura sau impreuna cu statele
membre) cu state sau organizatii internationale terteIV. Dreptul
derivat sau secundar ( ansamblul actelor unilaterale adoptate in
institutiile UE: regulamentul, directiva, decizia,)V. Izvoarele
complementare (soft law) (fie la reglementarea atributiilor
interne, fie stabilirea unor linii directoare pentru institutii si
statele membre fara sa aiba caracter obligatoriu;inclusiv
recomandarea, avizul,rezolutiile Consiliului de Securitate-drept
derivat care nu are caracter obligatoriu)7. Ierarhia izvoarelor
DUECa pentru orice ordine juridica,si pentru cea a UE este nevoie
de o ierarhie a normelor, in special in ipoteza unui conflict intre
acestea. In prezent,ierarhia intre instrumentele juridice ale UE
este stabilita prin intermediul jurisprudentei Curtii. Tratatul de
la Lisabona aduce si el clarificari suplimentare,insa doar din
perspectiva ierarhiei izvoarelor dreptului derivat. Pana la
Tratatul de la Lisabona,celelalte tratate nu contineau precizari in
materia ierarhiei, de-a lungul timpului manifestandu-se reticente
cu privire la eventualele referiri exprese avand valoare juridica
obligatorie, care ar fi sugerat o ierarhie nu doar intre actele
normative ale UE,ci si intre institutiile care le adopta. In trecut
au existat incercari de codificare sub forma declaratiilor (simple
acte politice) anexate la tratate: Declaratiile nr. 16 si 39
anexate Tratatului de la Maastricht,respectiv Amsterdam.In acest
context - al lipsei unei dispozitii juridice exprese, i-a revenit
Curtii de la Luxemburg rolul de a face clarificarile necesare cu
privire la ierarhia izvoarelor,folosind, in principal, metoda
interpretarii sistematice si teleologice. Astfel, Curtea, fara a
avea pretentia realizarii unei ierarhizari absolute, a stabilit o
ordonare logica a sistemului izvoarelor DUE,in functie de baza
juridica a adoptarii lor si de relatia dintre ele. In
consecinta,potrivit jurisprudentei Curtii, piramida actelor DUE
este urmatoarea:
Dreptul primar sau originar (tratatele; protocoalele anexate
tratatelor + Carta drepturilor fundamentale a UE)
Principiile generale de drept
Acordurile internationale incheiate de UE cu state terte sau
organizatii internationale
Dreptul derivat sau secundar
Izvoarele complementare (soft law)
8. Aplicabilitatea imediata,directa si prioritara a DUE in
dreptul intern al statelor membreSeminar Postelnicu: Principiul
prioritii se refer la toate izvoarele dreptului UE, acestea avnd
prin urmare o fort juridic superioar dreptului intern, indiferent
de categoria crora le aparin. Dreptul intern al tuturor statelor
membre trebuie s fie n deplin concordan cu dreptul UE,indiferent de
ierarhia intern a normelor respective. In acest sens, statul nu
poate invoca nici chiar dispoziiile sale constituionale pentru a nu
aplica o norm a Uniunii. consecine:Dreptul UE este integrat n mod
firesc n ordinea juridic intern a statelor, fr s fie necesar vreo
formul special de introducere;Normele juridice ale UE i ocup locul
n ordinea juridic intern, ca drept al UE;Judecatorii naionali sunt
obligai s aplice dreptul UE. Aplicabilitatea direct nseamn c
dreptul UE confer drepturi i impune obligaii n mod direct nu doar
instituiilor UE, statelor membre ale UE, ci i resortisanilor
acestora, ceteni ai Uniunii. Recunoaterea efectului direct nseamn
garantarea statutului juridic al ceteanului european.Aplicarea
teoriei efectului direct depinde de izvorul aflat n cauz. Astfel,
se deosebesc urmatoarele situaii: Efectul direct necondiionat i
complet, cu aplicabilitate generala. Actele care se bucur de acest
efect sunt: regulamentele, deciziile i principiile generale.
Acestea din urm pot fi invocate de persoane fizice sau juridice n
orice litigiu, ntruct, prin gradul lor de generalitate, trebuie sa
fie respectate in toate cazurile si in mod neconditionat. Efectul
direct condiionat i complet, cu aplicabilitate general. In acest
categorie intr actele juridice ale UE care pot fi invocate n orice
litigiu, dac sunt ndeplinite anumite condiii. Sunt incluse aici
documentele cu caracter convenional: tratatele de instituire a
Comunitilor i tratatele internaionale. Efectul direct al
dispoziiilor cuprinse n acordurile internaionale ncheiate de
Comunitate are trei consecine: Persoanele pot cere judectorului
naional s asigure respectarea unui drept conferit prin acordul
internaional;In cazul nendeplinirii de ctre un stat membru a
msurilor de executare, efectul direct reprezint o sanciune pentru
acesta, persoanele avnd posibilitatea s declaneze aciunea bazat pe
nendeplinirea obligaiei de ctre stat; Aplicabilitatea direct a
prevederilor acordului nu s-ar putea manifesta dect n absena unei
dispoziii contrare n dreptul naional, iar principiul primordialitii
permite producerea efectului direct.Sunt considerate ca avnd efect
direct, condiionat i restrns directivele i deciziile adresate
statelor membre. Persoana poate invoca efectul direct al directive
in doua situatii: Cand este necesara indepartarea de catre
judecatorul national a normei de drept intern, care nu este
conforma cu dispozitiile directive invocate. In acest caz, se va
cere ca dispozitia de drept intern sa nu fie luata in considerare
in solutionarea procesului; Cand ea este privata de un drept
datorita absentei sau neluarii masurilor nationale necesare pentru
aplicarea directive respective. Intr-o asemenea situatie, persoana
va cere judecatorului recunoasterea dreptului conferit de
directiva. Specificitatea dreptului comunitar devine evident tocmai
datorit consecinelor pe care le presupune principiul prioritii.
Statele membre au obligaia, conform principiul cooperrii loiale,
consacrat de articolul 10 din T.C.E., s abroge norma naional
incompatibil cu dreptul comunitar i, pn la acel moment, s lase
inaplicabil dispoziia respectiv. Aceast obligaie se impune tuturor
autoritilor naionale, inclusiv celor locale sau regionale i, n
special, judectorului naional, dup cum afirm Curtea n hotrrea
Simmenthal: judectorul naional, avnd rolul de a aplica, n cadrul
competenei sale dispoziiile dreptului comunitar, are obligaia de a
asigura efectul deplin al acestor norme, lsnd dac este necesar,
inaplicabil, prin propria sa autoritate, orice dispoziie contrar a
legislaiei naionale, chiar ulterioar, fr a trebui s solicite sau s
atepte eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin
orice procedeu constituional.Seminar: Cazul Simmenthal n cazul
Simmenthal II, din 1978, CJE a artat c dreptul comunitar originar i
derivat face parte integrant, cu rang de prioritate, din ordinea
juridic aplicabil pe teritoriul fiecruia din statele membre.
Aplicabilitatea directa a normelor comunitare inseamna ca normele
trebuie sa fie aplicate uniform si in totalitate de catre toate
statele membre incepand cu data intrarii lor in vigoare si pana la
abrogarea lor. n cazul concret, potrivit legislaiei italiene, firma
italian S.P.S. Simmenthal era obligat s plteasc taxe de poliie
sanitar pentru importurile de carne de vit, msur ce a fost
considerat de societate ca fiind contrar dreptului comunitar. Avnd
n vedere c ntr-o hotrre preliminar CJE a artat c o astfel de tax
este contrar dreptului comunitar, firma a solicitat restituirea
taxelor percepute. Administraia financiar ns nu a fost de acord s
plteasc, artnd c normele nu sunt direct aplicabile. Pretura di Susa
a introdus o aciune preliminar n care a artat c prevederile care
ncalc dreptul comunitar sunt considerate n Italia neconstituionale,
dar pn cnd Curtea Constituional nu se pronun n acest sens, prin
adoptarea unei hotrri cu efect ex-nunc, aplicarea dreptului
comunitar este mpiedicat. Fa de aceast stare de fapt, CJE a
precizat c: Instana naional care a fost invitat s aplice dreptul
comunitar, are obligaia de a aplica aceste dispoziii n plenitudinea
lor i s refuze din oficiu aplicarea oricrei norme juridice naonale
contrare, chiar dac este ulterioar i nu are nevoie ca ntr-un astfel
de caz s atepte intervenia prealabil a unor instrumente
legislative, constituionale sau procedurale. Aplicabilitatea DUE in
dreptul intern al statelor membreAplicabilitatea imediata = dreptul
comunitar face parte automat, din momentul intrrii sale n vigoare,
din dreptul intern al statelor membre, nefiind necesar nici o
formul special de introducere n ordinea juridic naional1, pstrndu-i
calitatea de drept comunitar. Aplicabilitatea imediata trebuie
relationata cu ratificarea (adica nu are nevoie de ratificare). In
studierea acestei caracteristici a DUE, s-a plecat de la analiza
raportului existent intre dreptul international public si dreptul
intern. Astfel, potrivit doctrinei, au fost formulate doua teorii:
Teoria dualista potrivit careia nu exista un raport de subordonare
intre ordinea juridica internationala si cea interna, cele doua
sisteme de drept fiind independente, separate, coexistand in
paralel. Teoria monista - adeptii careia apreciind ca norma
internationala este imediat aplicabila in dreptul national fara a
fi nevoie (si fara a fi admisa) transformarea ei pentru a se aplica
in ordinea juridica interna a statelor. Pentru stabilirea
raportului dintre dreptul U si cel national, Curtea de Justitie a
UE a consacrat teoria monista, apreciind ca monismul decurge din
insasi natura CE, din ansamblul sistemului tratatului, fiind
singurul principiu compatibil cu ideea unui sistem de integrare.
Astfel, spre deosebire de tratatele internationale clasice,
tratatele care au creat CE au instituit o ordine juridica proprie,
integrate sistemului juridic ai statelor membre inca de la intrarea
sa in vigoare si impusa jurisdictiei nationale. Cu privire la
aplicabilitatea imediata a tratatelor constitutive, mentionam ca
dreptul primar a fost inclus in ordinea juridica a fiecarui stat
membru fie prin dispozitii constitutionale, fie prin alte tipuri de
dispozitii legislative. Deci dreptul primar (tratatele) nu are
aplicabilitate imediata, aplicandu-se teoria dualista. In ceea ce
priveste dreptul derivat (actele normative adoptate de institutiile
U), acesta beneficiaza de aplicabilitate imediata. Cu privire la
regulamente, CJUE a interzis expres in jurisprudenta sa preluarea
in ordinea juridica interna (Comisia vs. Italia (39/72). Astfel, in
practica italiana, fara a se dori expres nationalizarea
dispozitiilor comunitare, avea loc introducerea in legile de
executare a dispozitiilor care reproduceau intr-o masura mai mare
sau mai mica textul regulamentelor comunitare. Aceasta practica a
fost condamnata de CJUE. In cazul deciziilor si directivelor
adresate statelor membre,ca si regulamentul, beneficiaza de
aplicabilitate imediata, fiind integrate in ordinea juridica a
statelor membre prin simplul efect al publicarii lor in Jurnalul
Oficial al UE (JOUE) sau prin notificare. Autoritatile nationale au
obligatia de a lua masuri care sa vizeze cel mult executarea
(transpunerea) acest norme, in niciun caz, admiterea lor in ordinea
juridica interna. Aplicabilitatea imediata a dreptului rezultat din
acordurile externe ale U decurge din publicarea jurnalelor oficiale
fara a fi necesara ratificarea lor sau publicarea la nivel
national. Aplicabilitatea directa si efectul directAplicabilitatea
direct = actul comunitar, pentru a fi aplicabil n dreptul intern,
nu necesit msuri legislative adoptate la nivel naional n baza i
pentru executarea acestuia (toate actele comunitare care beneficiaz
de aplicabilitate direct au, n anumite condiii, analizate de la caz
la caz i efect direct). Aplicabilitatea directa trebuie asociata cu
lipsa executarii. Singura exceptie: directiva. Efectul direct =
dreptul particularilor de a invoca direct n faa autoritilor
naionale i comunitare prevederi ale dreptului comunitar, precum i
ntre ei nii. Efectul direct este un fel de consecinta a
aplicabilitatii directe,cuvantul cheie fiind invocabilitatea,
aplicandu-se unei anumite dispozitii si nu intregului act. Pentru
ca o norma sa fie cu efect direct/ invocabila, trebuie sa fie
clara,precisa si neconditionata Aceasta invocabilitatea poate
implica un efect orizontal (intre cetateni) si vertical (intre
cetateni si institutii).Aplicarea directa consta in acea
caracteristica a DUE potrivit careia, pentru a fi aplicabil in
dreptul intern, DUE nu necesita masuri legislative de
transpunere/executare adoptate la nivel national, in baza si pentru
executarea acestuia. Astfel, DUE poate fi aplicat in mod nemijlocit
de instante sau de adminstratia nationala a statelor membre unor
cazuri particulare (poate fi eventual nevoie de implementare).De
aplicarea directa se bucura actele complete din punct de vedere
normativ, cele care au precizate in continutul lor atat scopul, cat
si modul de atingere al sau. Este vorba despre acte precum:
tratatele (care desi nu au aplicabilitate imediata, au
aplicabilitate directa), regulamentele (ca acte ale institutiilor),
deciziile si principiile generale de DUE. In practica si in
doctrina, se face diferenta dintre notiunea de aplicare directa si
efect direct (care consta in aptitudinea unei norme a UE de a crea
drepturi si obligatii direct in patrimoniul resortisantilor pe care
acestia le pot invoca in fata instantelor nationale). Efectul
direct este deci consecinta aplicabilitatii directe.
Aplicabilitatea directa este o trasatura care caracterizeaza actul
si doar actul, iar efectul direct este verificat de la caz la caz
pentru fiecare norma din actul respectiv.Efectul direct Aceasta
notiune a fost dezvoltata in timp de CJUE, ajungandu-se ca in
prezent jurisprudenta instantei de la Luxemburg sa devina tot mai
complexa pe notiunea de efect direct. Pornind de la definitiile
date de Curte, in doctrina se face diferenta intre efect direct
obiectiv si subiectiv. Exista efect direct obiectiv atunci cand
avem in vedere aptitudinea unei dispozitii a UE de a fi invocata
inaintea unei instante nationale. Efectul direct subiectiv consta
in aptitudinea unei prevederi a DUE de conferi persoanelor fizice
sau juridice drepturi pe care le pot valorifica in fata instantelor
nationale. De asemenea, se face diferenta intre efect direct
orizontal si vertical. Cel orizontal consta in posibilitatea
particularilor sau resortisantilor (Legea de ratificare a Tratatul
de aderarea a Ro) de a invoca prevederi ale actelor juridice ale U
in raport cu alte persoane de drept privat. Cel vertical confera
particularilor posibilitatea de invoca prevederi ale DUE impotriva
subiectelor de drept public intern (si invers). Consacrarea
jurisprudentiala a efectului direct. Hotararea Van Gend &
Loos.Desi tratatele comunitare nu contin nicio prevedere expresa cu
privire la efectul direct, Curtea s-a pronuntat in 1963 cu privire
efectul direct al anumitor norme din tratate. In aceasta hotarare,
Curtea trebuia sa raspunda, printre altele, la intrebarea: daca o
persoana de drept privat poate invoca in fata instantelor nationale
dispozitiile art. 12 CEE, articol ce in aceea vreme interzicea
introducerea de noi taxe vamale intre statele membre si marirea
celor existente. Guvernele a trei state membre au sustinut ca
tratatele nu reprezinta decat un acord intre state, care nu poate
produce efecte decat pentru parti si in niciun caz, nu da nastere
la drepturi pe care sa le poate invoca resortisantii in fata
instantelor nationale. Curtea a precizat ca obiectivul tratatului
CEE (si anume instituirea unei piete comune a carei functionare
este de interes direct pentru justitiabilii din comunitate) implica
faptul ca tratatul este mai mult decat un acord ca da nastere doar
unor obligatii reciproce intre statele contractante. Curtea invoca
preambulul tratatului care mentioneaza ca nu numai guvernele, ci si
popoarele statelor membre beneficiaza de prevederile tratatului.
Curtea a aratat ca CEE reprezinta o noua ordine juridica de drept
international in favoarea careia statelor au limitat drepturile
suverane, chiar daca intr-un numar limitat de domenii si ale caror
subiecte sunt nu numai statele membre, ci si resortisantii
acestora.Aceste drepturi i-au nastere nu numai cand sunt acordate
in mod expres de tratat, ci si prin obligatiile pe care tratatul le
impune intr-un mod bine definit atat persoanelor de drept privat,
cat si statelor membre si institutiilor U. Textul articolul 12
contine o interdictie clara, precisa si neconditionata care nu este
o obligatie de a face, ci de a nu face. Aceasta obligatie nu a fost
insotita de nicio rezerva din partea statelor membre prin care
punerea sa in aplicare sa fie conditionata de un act de drept
intern. Potrivit acestui articol, desemnarea statelor membre ca
subiecte ale obligatiei de a se abtine nu implica si faptul ca
resortisantii nu pot fi beneficiari ai acestor obligatii.In
concluzie, Curtea a hotarat ca art. 12 CEE produce efecte directe
si creeaza pentru justitiabili drepturi individuale pe care
instantele nationale trebuie sa le protejeze. Curs 11 - continuare
Aplicabilitate si Dreptul derivat Aplicabilitatea
prioritaraAplicabilitatea prioritar = n caz de conflict ntre o norm
comunitar i una intern, prima are totdeauna prioritate, indiferent
de fora juridic i de momentul adoptrii normei interne. O norma
juridica obligatorie din DUE va inlatura o norma nationala
indiferent de momentul adoptarii sale (inclusiv constitutia).
Notiunea de prioritate nu trebuie confundata cu cea de suprematie.
Astfel, prioritatea semnifica faptul ca unei norme juridice
obligatorii de DUE nu i se poate inlatura aplicarea prin norme
nationale, chiar posterioare. Suprematia are in vedere raportul
intre doua ordini juridice (sisteme de drept,si nu norme de drept).
Cu privire la folosirea unui termen sau a altuia, in contextul
principiului multilingvismului adoptat de UE, mentionam ca termenul
de suprematie, desi utilizat des in doctrina, in jurisprudenta
Curtii de la Luxemburg a aparut o singura data intr-o hotarare de
dinainte de 1973, an in care a avut loc aderarea UK si Irlanda,
tari vorbitoare de limba engleza. Hotararea respectiva, numarul
14/68 din 1969, fusese tradusa din franceza in engleza, iar priorit
a fost tradus cu supremacy, intr-un moment al constructiei
comunitare in care doctrina referitoare la prioritate nu era foarte
dezvoltata, nefiind analizate toate nuantele sale. Termenul de
suprematie mai apare si in concluziile unor avocati generali
(valuable opinion), dar formularea este prudenta, folosindu-se
referirea alternativa de genul: by the virtue of primacy or
supremacy... In varianta in limba engleza a hotararilor Curtii, mai
intalnim si termenul de precedences ca sinonim pentru primacy. Daca
strict terminologic, cele 2 cuvinte pot fi considerate sinonime,
atunci cand plasam discutia in contextul DUE si din perspectiva,
mai ales, a literei si spiritului jurisprudentei Curtii,remarcam
faptul ca termenul de suprematie implica mai mult si mai clar ideea
de ierarhie intre normele U si normele nationale, lucru pe care
Curtea nu l-a indicat in jurisprudenta sa. De aceea, cuvantul
prioritate este mai potrivit.Desi tratatele comunitare nu
reglementeaza explicit acest principiu, prioritatea reprezinta o
conditie esentiala pentru aplicarea DUE ce rezulta din insasi
esenta CE/UE. Astfel, Curtea de Justitie a aratat ca: adoptat de o
sursa autonoma, dreptul astfel creat (DUE) nu ar putea, avand in
vedere natura sa specifica,originala, sa fie contrazis de o norma
nationala, oricare ar fi ea, fara sa isi piarda caracterul sau
comunitar si fara sa fie pusa in discutie baza juridica a C insesi.
Prin urmare, prioritatea face parte din chiar natura DUE,deoarece
de aceasta depinde aplicarea uniforma a DUE prevazuta de tratate.
Afirmarea principiului prioritatii a fost facuta in hotararea Costa
vs. ENEL (1964) care a rezolvat conflictul dintre tratatul
comunitar si o lege italiana ulterioara. Argumentele Curtii: Natura
specifica a CE; Durata sa nelimitata; Atributii proprii;
Personalitate juridica proprie; Limitarea competentei statelor
membre sau, dupa caz, transferul atributiilor statelor membre catre
comunitate.Din toate acestea, Curtea a dedus ca statelor membre au
limitat, chiar daca in cateva domenii, drepturile lor suverane si
au creat astfel un sistem nou de drept aplicabil resortisantilor si
statelor membre. DUE, nu numai ca proclama prioritatea sa, ci chiar
o impune, jurisprudenta Curtii mentionand ca judecatorul national
are obligatia de a nu aplica din propria initiativa orice
dispozitie nationala contrara DCE (hotararea Simmenthal - 1978).
Efectele prioritatii: Imposibilitatea pentru state de a face sa
prevaleze o masura nationala unilaterala ulterioara (contrara DUE);
Impiedicarea formarii valabile de noi acte legislative nationale in
masura in care acestea ar fi incompatibile cu normele U.Curs 7 -
Izvoarele DUEi. Dreptul primar sau originar Potrivit ierarhiei
izvoarelor DUE, ierarhie creata pe cale pretoriana,baza juridica
fundamentala in DUE este constituita de dreptul primar (asa cum
este Constitutia in dreptul national). Dupa adoptarea Tratatului de
la Lisabona, dreptul primar este alcatuit din tratate si Carta. a)
Tratatele reprezinta izvor fundamental pentru ca sunt instrumente
juridice creatoare de prevederi noi care nu au baza intr-un act
anterior. Acest drept nou are ca sursa vointa statelor membre si
constituie fundamentul pentru toate actele cu forta juridica
inferioara. In acest context, amintim hotararea Curtii: Les Vertes,
care afirma fara ezitare inca din 1986 ca nici statele membre si
nici institutiile nu scapa controlului de conformitate a actelor cu
carta constitutionala de baza care este tratatul. Avand in vedere
ca tratatul se afla in varful piramidei izvoarelor in DUE,ele sunt
considerate valide prin ipoteza prezumtiei absolute/ ab
initio,nicio prevedere din tratate neacordand Curtii de la
Luxemburg posibilitatea de a se pronunta asupra legalitatii sau
validitatii lor. De asemenea, nu exista posibilitatea ca U sa
raspunda pentru pierderi pe care le-ar putea suferi un individ in
temeiul tratatelor. Curtea poate insa sa interpreteze tratatele
potrivit art. 267 TFUE (ex-art. 234 TCE);in acest context, un rol
important il au principiile generale de drept. Categorii de
tratate: Tratatele constitutive (folosita in Constitutia Ro) (sau
institutive): TCECO, TCEEA, TCE, TUE. Tratatele modificatoare
Tratatele de aderare (contituie, in esenta lor, modificatoare)
Protocoalele anexate oricarui tip de tratatDupa intrarea in vigoare
a Tratatului de la Lisabona, tratatele in vigoare, in acest moment,
cu noile lor denumiri, sunt: TUE si TFUE,precum si TCEEA (cu mici
modificari).In ceea ce priveste raportul intre diferite categorii
de tratate, precizam ca, potrivit jurisprudentei Curtii, tratatele
constitutive au prioritate asupra celor de aderare, acestea din
urma neputand fi contrare primelor si trebuind sa fie interpretate
cu luarea in considerare a fundamentului si sistemului comunitatii
(Comisia v. Regatul Unit). Cu privire la cele doua tratate
principale: TUE si TFUE, lamuriri aduc articolele 1 din tratate.
Art. 1 TUE: Prin prezentul tratat, inaltele parti contractate
instituie intre ele o UE, denumita in continuare U,careia statele
membre ii atribuie competente pentru realizarea obiectivelor lor
comune. Prezentul tratat marcheaza o noua etapa in procesul de
creare a unei U tot mai profunde intre popoarele E,in cadrul careia
deciziile se iau cu respectarea deplina a principiului
transparentei si cat mai aproape cu putinta de cetateni. U se
intemeiaza pe prezentul tratat si pe TFUE. Aceste doua tratate au
aceeasi valoare juridica. U se substituie CE si ii succeda
acesteia. Art. 1 TFUE: Prezentul tratat organizeaza functionarea U
si stabileste domeniile,limitele si conditiile exercitarii
competentelor sale. Prezentul tratat si TUE reprezinta tratatele pe
care se intemeiaza U. Aceste doua tratate, care au aceeasi valoare
juridica, sunt desemnate in continuare prin cuvantul tratate. In
acestea, se stabileste clar faptul ca ambele tratate au aceeasi
valoare juridica. Cu privire,pe de o parte, la TUE si TFUE si, pe
de alta parte, TCEEA (EURATOM) nu se fac precizari, cele trei
coexistand, iar cu privire la TCEEA, foloseste cadrul institutional
unic prevazut de primele doua documente.Caracteristicile
tratatelor. Tratatele nu au aplicabilitate imediata,fiind nevoie,
dupa semnarea lor in Consiliu (de catre reprezentantii la nivel de
Guvern ai statelor membre), de ratificarea lor de Parlamentele
nationale sau de adoptare prin referendum (potrivit sistemului
dualist),dupa caz. Dreptul primar, insa, odata intrat in vigoare,
beneficiaza de aplicabilitate prioritara in raport cu dreptul
national contrar sau neconform cu dispozitiile tratatului. Art. 148
(2) din Constitutia Ro prevede acest lucru (iar art. 11 se refera
la dispozitiile contrare Constitutie din viitorul tratat,care atrag
revizuirea Constitutiei inaintea aderarii la tratat). Un alt aspect
important cu privire la dispozitiile tratatelor este efectul lor
direct, consacrat, pentru prima data, de jurisprudenta Curtii
intr-o hotarare din 1963: Van Gend & Loos. Diferenta dintre
aplicabilitatea directa si efectul direct este: pe de o parte,
faptul ca aplicabilitatea directa se refera la lipsa necesitatii de
a fi executat actul respectiv al U printr-un act normativ
national,iar efectul direct priveste posibilitatea invocarii unei
norme a UE de catre resortisantii U (persoane fizice si juridice
din U - datorita faptului ca norma respectiva are calitatea de a
crea drepturi si obligatii in patrimoniul acestora) si, pe de alta
parte, prima caracteristica (aplicabilitatea directa) se aplica
actului in ansamblu, pe cand ceea de a doua (efectul direct) poate
privi numai norme juridice din actul respectiv (daca sunt
indeplinite anumite conditii: norma sa fie clara,precisa si
neconditionata).Intrebarea preliminara (mecanism necontencios de
colaborare intre instanta nationala si Curte) care a a dat nastere
hotararii Van Gent & Loos era in sensul daca art. 12 TCEE,
care, la aceea vreme, interzicea statelor membre introducerea de
noi taxe vamale si marirea cuantumului celor existente, are efect
direct pe teritoriul statelor membre; adica daca justitabilii pot
invoca pe baza acestui articol drepturi individuale pe care
instantele sa le protejeze avand in vedere ca dispozitia se adresa
expres statelor membre. Potrivit Curtii, obiectivul tratatului CEE,
care este de instituire a unei piete comune a carui functionare
este de interes direct pentru justitiabilii din comunitate,implica
faptul ca acest tratat este mai mult decat o intelegere sau un
acord care da nastere unor obligatii recipro