Dreptul la viață si la integritate fizic ă și psihic ă ... · Libertatea individual ă. Dreptul la viață Dreptul la via ță este cel mai natural drept al omului și este protejat

Dreptul la viață si la integritate fizică și psihică.

Libertatea individuală

.

Dreptul la viață

Dreptul la viață este cel mai natural drept al omului și este protejat prin lege.

Acest drept este unul esențial, înscris în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Legea

fundamentală a statului - Constituția.

Constituția României

ARTICOLUL 22

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

Articolul 2: Dreptul la viață

(1) Orice persoană are dreptul la viață.

(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

CONVENȚIAPENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE

Articolul 2

Dreptul la viață

Dreptul la viață aloricărei persoaneeste protejat prinlege. Moartea nupoate fi cauzată cuivaîn mod intenționat,decât în executareaunei sentințe capitalepronunțate de untribunal în cazul încare infracțiunea estesancționată cuaceastă pedeapsă prinlege.

a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale; b) pentru a efectua o arestare legală sau

pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deținute;

c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecție.

Moartea nu esteconsiderată ca fiindcauzată prin încălcareaacestui articol în cazurile încare aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolutnecesară la forță:

Dreptul la viață

Dreptul la viaţă,

dreptul la ocrotirea

sanătăţii șidreptul la un mediu

sănătos

ARTICOLUL 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății(1) Dreptul la ocrotire a sănătății este garantat.(2) Statul este obligat să ia masuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

Dreptul la viaţă,

dreptul la ocrotirea

sanătăţii șidreptul la un mediu

sănătos

ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sănătos(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sănătos și echilibratecologic.(2) Statul asigură cadrul legislativ pentruexercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice și juridice au indatorirea de a proteja și a ameliora mediul inconjurător.

Libertatea individuală

Art. 23 –Constituție-Libertatea individuală

(1)Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai încazurile și cu procedura prevăzute de lege.(3)Reținerea nu poate depăși 24 de ore.(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului

penal.(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală sădepășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic,și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive şi sădispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care audeterminat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu existătemeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate.

Libertatea individuală

Art. 23 –Constituție-Libertatea individuală

Art. 23- Constituție

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supusecăilor de atac prevăzute de lege.(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limbape care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, încel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai înprezența unui avocat, ales sau numit din oficiu.(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacămotivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzutede lege.(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa înlibertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești decondamnare, persoana este considerată nevinovată.(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiileși în temeiul legii.(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de naturăpenală.

LIMITELE LEGALE

Sunt restrângeri pe care statul le poate aduce acestui drept:

1.percheziția

2.reținerea

3.arestarea

Percheziţia

• reprezintă o măsură dispusă de Codul deprocedură penală prin care sunt ridicateanumite obiecte sau înscrisuri ce pot servica mijloace de probă în procesul penal. Înastfel de cazuri, autorităţile statului potrecurge la măsuri care să vizeze atingerealibertăţii individuale prin percheziţiaefectuată Alin (2) al art. 23 are în vederenumai percheziţia corporala, nu și pe ceadomiciliară care este reglementată înConstituţie la un alt articol (art. 27).

Reţinerea

• este o măsură preventivă privativă de libertate carepoate fi dispusă de procuror sau de către organul decercetare penală. Potrivit dispoziţiilorconstituţionale, reţinerea nu poate dura mai mult de24 de ore [alin (3), art. 23]. Reținerea se face în cazul în careo persoană este suspectată că a săvârșit o faptă penală. Deregulă, această măsură se ia la începutul fazei deurmărire penală și numai după ascultarea persoaneireţinute. Celui reţinut trebuie să i se aducă de îndatăla cunoștinţă, în limba pe care o cunoaște, motivelereţinerii. Ascultarea se face în prezenţa unuiavocat. Perioada de 24 de ore pentru care poate fi reținută opersoană este perioada maximă. Dacă nu sunt necesare cele24 de ore pentru lămurirea problemei, o persoanăpoate fi reţinută si mai puţin de 24 de ore. Numai însituaţia reţinerii unei persoane iîn caz de flagrantdelict, legislaţia procesuală penală prevede reţinereape o perioadă fixă de 24 de ore.

Arestarea• este tot o măsură preventivă privativă de libertate.

Spre deosebire de reţinere, arestarea este o măsurămult mai gravă de afectare a libertăţii individuale.Fiind mult mai gravă, și perioada pentru care opersoană poate fi arestată este mult mai mare. Textulconstituţional are în vedere arestarea preventivă.Trebuie făcută distincţia între arestareapreventivă șiîncarcerarea (arestarea în vederea executăriiunei pedepse). Aceasta din urmă este deja o măsurăprivativă de libertate ca urmare a unei hotărârijudecătorești de condamnare. Arestarea preventivă se facenumai în cursul procesului penal și numai de către unjudecător [art. 23, alin (4)]. Dacă arestarea s-a dispusîn cursul urmăriri penale, ea se face numai pentru odurată de maxim 30 de zile cu posibilitateaprelungirii cu câte cel mult 30 de zile, fără ca duratatotală să depășească maximul de 180 de zile [alin (5),art. 23].

Arest la domiciliu (art. 218 și urm.

Noul Cod de Procedură Penală)

Arest preventiv (art. 223 și urm.

Noul Cod de Procedură

Penală)

În faza de judecată, • Instanţa este obligată să verifice periodic, și nu mai târziu de 60

de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și sădispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacătemeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetatsau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care săjustifice menţinerea privării de libertate [alin (6), art. 23].

• De asemnea, ca și în cazul reţinerii, persoana trebuie să știeceea ce i se impute și pentru ce a fost arestată. Numaijudecătorul poate lua măsura arestării și tot el poate prelungiiaceastă măsură

Punerea în libertate

a celui reţinut sau arestateste obligatorie, dacă motivele acestormăsuri au dispărut. Aceasta este ogaranţie a rezonabilităţii măsurilorprivative de libertate [alin (9), art. 23]

Punerea în libertate NU înseamnă oabsolvire de vină care i se aducepersoanei arestate, ci doar o garanţiecă libertatea sa individuală nu a fostrestrânsă mult peste termenulrezonabil.

Libertatea provizorie

constă în posibilitatea persoanei arestatepreventiv de a cere punerea sa înlibertate provizorie, sub control judiciarsau pe cauțiune [alin (10), art. 23].

Condițiile de control judiciar, cât șicunatumul cauțiunii sunt stabilite decătre instnța de judecată.

Libertatea pe cauțiune (controlul judiciar pe cauțiune)

Libertatea provizorie a unei persoane pe cauțiune NU reprezintă oplată a faptei penale pentru care este învinuit, ci doar osoluționare a cauzei penale de către autoritățile statului cupersoana învinuită sau inculpată în stare de libertate.

Cauțiunea este un set de restricții care sunt impuse unui suspect înașteptarea procesului, pentru a se asigura că acestea suntconforme cu procesul judiciar.

În România, controlul judiciar pe cauțiune se dispune în condițiileart. 216 și urm. din Noul Cod de Procedură Penală.

Cauțiune

În alte țări, precum Marea Britanie, cauțiunea este multmai probabil să conste dintr-un set de restricții pe caresuspectul va trebui să le respecte o anumită perioadă detimp. Sub această utilizare, cauțiunea poate fi administratăatât înainte, cât și după pronunțarea sentinței.

În unele țări, în special Statele Unite, cauțiunea implică de obiceio cauțiune bond. Acest lucru constă în bani sau o anumită formăde proprietate, care este depusă la curte de suspect, în schimbuleliberării din arestul preventiv. Dacă suspectul nu se întoarce latribunal, cauțiunea este reținută, iar suspectul poate fi acuzat desustragere de la executarea pedepsei. Dacă suspectul se întoarcepentru a face toate înfățișările necesare, cauțiunea este returnatădupă încheierea procesului.

Legalitatea pedepsei

• este una dintre condiţiile strictprevăzute de textul constituţional înceea ce privește aplicarea de cătreinstanţa de judecată a unei pedepsepersoanei care a săvârșit o faptăpenală. Nici o pedeapsă nu poate fistabilită sau aplicată decât încondiţiile și în temeiul legii [alin (12),art.23 Constituţia României].

• Legalitatea vizează atât temeiulstabilirii unei pedepse, cât șicondiţiile. Nimeni nu poate fisancţionat pentru o faptă care, lamomentul săvârșirii ei, nu erainterzisă sau sancţionată de lege.

Prezumţia de nevinovăţie

• are în vedere regula conformcăreia, până la rămânerea definitive ahotărârii judecătorești decondamnarea, persoana esteconsiderată nevinovată [alin (11), art.23 Constituţia României]. Este unadintre cele mai puternice garanţii alelibertăţii individuale.