Dreptcivil.Succesiuni1

DREPT CIVIL - II

Anul III, semestrul al II-lea

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

GABRIELA LUPŞAN

Editura Universitară Danubius, Galaţi2010

Drept civil - II 2

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea eiintegrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută deConsiliul Naţional al Cercetării Ştiinţificedin Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN 978-606-533-103-7

TipografiaZigotto GalaţiTel.: 0236.477171

Drept civil - II 3

CUPRINS

1. Introducere în studiul succesiunilorDespre succesiune, felurile ei şi caracterele juridice aletransmisiunii succesorale

8

Data şi locul deschiderii succesiunii 11

Condiţiile necesare pentru a putea veni la moştenire 13

Nedemnitatea succesorală 16

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 21

Teste de autoevaluare 21

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 22

Bibliografie minimală 22

2. Devoluţiunea succesorală legalăPrincipiile generale ale devoluţiunii succesorale legale 24

Reprezentarea succesorală 27

Clasele de moştenitori 32

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor 38

Dreptul Statului asupra succesiunii vacante 43


Rezumat 45



Lucrarea de verificare 46


Drept civil - II 4

3. Devoluţiunea succesorală testamentarăDespre testament 49

Felurile testamentului 55

Legatele 64


Rezumat 79




4. Dreptul de opţiune succesorală şi transmisiunea succesoralăDespre dreptul de opţiune succesorală 82

Acceptarea moştenirii 86

Renunţarea la moştenire 92

Transmisiunea succesorală 94


Rezumat 103



Lucrarea de verificare 104


Bibliografie (de elaborare a cursului)

Drept civil - II 5

INTRODUCERE

Modulul intitulat Drept civil. Succesiuni se studiază în anul III, semestrul al II-lea şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului civil.

Obiectivele cadru pe care ţi le propun sunt următoarele:

explicarea principiilor devoluţiunii succesorale legale;

prezentarea particularităţilor specifice devoluţiunii succesoraletestamentare;

identificarea claselor de moştenitori şi conţinutul drepturilorsuccesorale ale reprezentanţilor fiecărei clase;

interpretarea normelor de drept succesoral prin raportare la situaţiiconcrete;

identificarea modalităţior în care se realizează acceptarea moşteniriişi renunţarea la moştenire;

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Introducere în studiul succesiunilor- Devoluţiunea succesorală legală- Devoluţiunea succesorală testamentară- Dreptul de opţiune succesorală şi transmisiunea succesorală

In prima unitate de învăţare, intitulată Introducere în studiul succesiunilor, veiregăsi operaţionalizarea următoarelor competenţe specifice:

- să identifici felul moştenirii;- să răspunzi la întrebările legate de data şi locul deschiderii succesiunii;- să identifici condiţiile legale pentru ca cineva să poată să vină la

moştenire, plecând de la o situaţie concretă,

după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare,Devoluţiunea succesorală legală, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite,noi competenţe:

- să explici conţinutul principiilor generale ale devoluţiuniisuccesorale legale şi mecanismul lor de funcţionare;

- să identifici locul fiecărui membru de familie, raportat la de cujus,într-o clasă de moştenitori legali;

- să descrii conţinutul drepturilor succesorale ale soţuluisupravieţuitor;

Drept civil - II 6

- să delimitezi instituţia reprezentării succesorale şi să explici modulîn care ea se aplică;

- să aplici dispoziţiile legii la o situaţie concretă,care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificarecorespunzătoare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul deînsuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care după corectare ovei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentrumodulele următoare.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare,Devoluţiunea succesorală testamentară, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţeleoferite, noi competenţe:

- să identifici felul testamentului şi a legatelor, în fiecare caz concret;

- să elaborezi un testament, plecând de la condiţiile de fond şi de formăprevăzute de lege;

- să identifici condiţiile legale de validitate ale unui testament, plecândde la un caz concret.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare, intitulatăDreptul de opţiune succesorală şi transmisiunea succesorală, vei achiziţiona,odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe:

- să analizezi dreptul subiectiv de opţiune succesorală;- să identifici modalităţile în care se realizează acceptarea moştenirii şi

renunţarea la moştenire;- să aplici efectele juridice ale acceptării şi ale renunţării la moştenire, la

un caz concret;- să prezinţi categoria moştenitorilor sezinari.

Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

Citeşti modulul cu maximă atenţie; Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii; Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse; Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o fără

să apelezi la suportul scris; Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat

anumite secvenţe; În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.

Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate două lucrări deverificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Veirăspunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs şi deurmătoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dupăgradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se va ţine cont deacurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului.Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat.

Drept civil - II 6

















Drept civil - II 6

















Drept civil - II 7

1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL SUCCESIUNILOR

Obiective specifice:La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

- să identifici felul moştenirii;

- să răspunzi la întrebările legate de data şi locul deschiderii succesiunii;

- să identifici condiţiile legale pentru ca cineva să poată să vină la moştenire,plecând de la o situaţie concretă.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

1.1. Despre succesiune, felurile ei şi caracterele juridice aletransmisiunii succesorale

8

1.2. Data şi locul deschiderii succesiunii 11

1.3. Condiţiile necesare pentru a putea veni la moştenire 13

1.4. Nedemnitatea succesorală 16


Rezumat 21




Gabriela Lupşan Introducere în studiul succesiunilor

Drept civil - II 8

1.1. Despre succesiune, felurile ei şi caracterele juridice ale transmisiuniisuccesorale

1.1.1. Accepţiunile şi definiţia noţiunii de moştenireDreptul la moştenire este garantat de art. 46 din Constituţie, iar art. 644 C. civ.enumeră succesiunea printre modurile de dobândire şi de transmitere adreptului de proprietate. Facem precizarea că normele juridice civile carereglementează moştenirea sunt aplicabile numai în cazul încetării din viaţă aunei persoane fizice.

Noţiunea de succesiune este susceptibilă de mai multe înţelesuri:

- prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universală, cu titluuniversal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta, fie prin acte între vii,fie prin acte pentru cauză de moarte (accepţiune mai largă).

- prin succesiune se înţelege transmisiunea întregului patrimoniului, a uneifracţiuni din acesta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoanăfizică decedată către una sau mai multe persoane fizice în viaţă, către una saumai multe persoane juridice în fiinţă sau către stat, în baza unor norme de dreptprestabilite (accepţiune mai restrânsă).

Noţiunea de moştenire desemnează şi patrimoniul care se transmite la moarteaunei persoane (masa succesorală).

Persoana al cărei patrimoniu se transmite prin succesiune se numeşte de cujus,prescurtare a expresiei romane is de cujus successione agitur (cel despre acărui moştenire este vorba), iar persoanele care dobândesc, în tot sau în parte,patrimoniul celui care a lăsat moştenirea sunt denumite generic succesori saumoştenitori.

1.1.2. Felurile moşteniriiPotrivit art. 650 C. civ.:

„Succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voinţa omului, prin testament”.

Prin urmare, în funcţie de izvorul ei, succesiunea este de două feluri:succesiunea legală şi succesiunea testamentară.

a. Moştenirea legalăMoştenirea este legală în cazul în care transmisiunea pentru cauză de moarteare loc în temeiul legii, fiind cunoscută şi sub denumirea de moştenire abintestat (fără testament).

Ea intervine atunci când persoana care a decedat nu a dispus de bunurile saleprin testament, în favoarea uneia sau a mai multor persoane, precum şi în cazulîn care cel decedat a lăsat testament, dar acesta nu cuprinde dispoziţii cu privirela patrimoniului succesoral sau, deşi conţine, ele nu produc efecte.

b. Moştenirea testamentarăMoştenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea patrimoniului areloc în baza testamentului, de cujus desemnând prin voinţa sa persoanele care îlvor moşteni.


Drept civil - II 8















Drept civil - II 8















Drept civil - II 9

Moştenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea patrimoniului areloc în baza testamentului, de cujus desemnând prin voinţa sa persoanele care îlvor moşteni. Cel care dispune de patrimoniul său prin testament se numeştetestator, iar persoanele desemnate să-i culeagă patrimoniul prin testament senumesc legatari.Deşi art. 650 C. civ. precizează că moştenirea se deferă „...prin lege sau ... printestament”, moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară. Astfel, dacăde cujus a făcut unul sau mai multe legate care nu epuizează masă succesorală,moştenirea este testamentară, în limitele legatelor făcute şi legală, pentru rest.

Situaţia este similară şi atunci când de cujus a făcut legate, dar existămoştenitori rezervatari (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi, soţ supravieţuitor):moştenirea este legală, cu privire la rezerva succesorală şi testamentară, cuprivire la rest (cotitatea disponibilă). În schimb, moştenirea testamentară arputea s-o înlăture pe cea legală, în ipoteza în care testatorul nu a lăsatmoştenitori rezervatari, iar legatele inserate în testament epuizează întregulpatrimoniu succesoral.

1.1.3. Caracterele juridice ale transmisiunii succesoraleA. Caracterul mortis causa al transmisiunii succesorale

Transmisiunea succesorală are loc numai la încetarea din viaţă a unei persoanefizice, un astfel de efect nefiind de conceput în cazul încetării existenţei uneipersoane juridice. (art. 651 C. civ.).

B. Caracterul universal al transmisiunii succesorale

Obiectul transmisiunii succesorale (cu excepţia legatului cu titlu particular) îlformează patrimoniul celui decedat, în totalitate sau o fracţiune a acestuia, cauniversalitate juridică, respectiv ca totalitate a drepturilor şi obligaţiilor care auvaloare economică şi care au aparţinut persoanei decedate.

În cazul transmisiunii mortis causa universale, odată cu activul se transmite şipasivul moştenirii, pe când în cazul transmisiunilor cu titlu particular, setransmite doar un anumit bun, fără nici o datorie aferentă, cu excepţia sarcinilorreale, care sunt opozabile erga omnes.

Pentru opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale transmise, în cazulsuccesiunii nu este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitateimobiliară. Totuşi, dacă titularul lor înţelege să garanteze cu acestea sau sădispună de ele, nu o va putea face decât după ce le-a înscris în prealabil încartea funciară (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi apublicităţii imobiliară, aşa cum a fost republicată în Monitorul Oficial alRomâniei nr. 201 din 3 martie 2006).

C. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale

În principiu, întregul patrimoniu succesoral este guvernat de aceleaşi normejuridice. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale subzistă şi în cazul încare de cujus a dispus prin testament de o parte din bunurile sale, restuldeferindu‑se potrivit regulilor devoluţiunii succesorale legale.


Drept civil - II 10

De la caracterul unitar al transmisiunii succesorale se admit şi unele excepţii:a) Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţuluisupravieţuitor, dacă acesta vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitoridecât descendenţii, el are un drept special asupra mobilelor şi obiecteloraparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă, fără asuporta concursul celorlalţi moştenitori. În acest caz, aceleiaşi succesiuni i sevor aplica două categorii de norme: unele conţinute în Codul civil şi altele deLegea nr. 319/1944.

b) Dacă de cujus este un cetăţean român având bunuri în străinătate sau uncetăţean străin având bunuri pe teritoriul ţării noastre, succesiunea va fireglementată, cu privire la imobile şi fondul de comerţ, de legea locului undesunt situate acestea (lex rei sitae), iar în ce priveşte bunurile mobile, de legeanaţională (lex patriae) a lui de cujus (art. 66 din Legea nr. 105/1992 privindreglementarea raporturilor de drept internaţional privat).

c) În cazul transmisiunii succesorale a drepturilor patrimoniale de autor se voraplica dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturileconexe.

d) În ceea ce priveşte drepturile băneşti ale defunctului rezultate din salarii carei se cuveneau până la data decesului şi neîncasate de către acesta se vor aplicadispoziţiile art. 162 alin. 2 C. muncii, iar cu privire la sumele rămaseneîncasate de către pensionarul decedat se vor aplica dispoziţiile art. 97 (1)coroborate cu cele ale art. 136 (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemulpublic de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

D. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale

Transmisiunea succesorală este întotdeauna inseparabilă, ceea ce înseamnă căacceptarea şi renunţarea la moştenire sunt acte care au un caracter indivizibil,astfel că un succesibil nu poate să accepte parţial sau să refuze numai o parte asuccesiunii. Acest caracter al transmisiunii succesorale decurge dinindivizibilitatea patrimoniului succesoral.

Când la succesiune vin mai mulţi moştenitori, patrimoniul succesoral, fiindindivizibil, se transmite în această stare şi se menţine astfel până la efectuareapartajului succesoral, cu excepţia cazului în care de cujus a făcut o împărţealăde ascendent prin testament. În ceea ce priveşte creanţele şi datoriile lui decujus, ele sunt împărţite de drept între moştenitori de la data deschideriisuccesiunii.

Sarcina de lucru 11. Consideraţi că noţiunea de „moştenire” se suprapune cu cea de

„succesiune”?2. Care reprezintă regula în dreptul nostru: moştenirea legală sau cea

testamentară?3. Identificaţi în nou Cod civil reglementarea moştenirii.


Drept civil - II 11

1.2. Data şi locul deschiderii succesiunii1.2.1. Data deschiderii succesiunii

Potrivit art. 651 Cod civil, „succesiunile se deschid prin moarte”, ceea ceînseamnă că o persoană în viaţă nu poate transmite o moştenire. Aşa fiind,transmiterea drepturilor şi a obligaţiilor celui care a încetat din viaţă are loc deîndată, în clipa morţii.

Deschiderea succesiunii este consecinţa juridică principală a stingerii din viaţăa unei persoane fizice şi are drept efect încetarea calităţii de subiect de drept alui de cujus.Faptul juridic care determină naşterea dreptului de moştenire îl constituiemoartea persoanei fizice, moarte constatată fizic sau declarată prin hotărârejudecătorească. Declararea judecătorească a dispariţiei unei persoane nu ducela deschiderea succesiunii, întrucât conform art. 19 din Decretul nr. 31/1954privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice „cel dispărut este socotit afi în viaţă, dacă nu intervine o hotărâre declarativă de moarte, rămasădefinitivă”.

Momentul deschiderii succesiunii este concomitent cu încetarea din viaţă a luide cujus (art. 651 C. civ.) şi nu trebuie confundat cu cel al deschideriiprocedurii succesorale notariale, care are loc ulterior celui dintâi. Persoanelecare pretind drepturi cu privire la moştenire trebuie să dovedească atât moartea,cât şi data (eventual ora sau chiar minutul) la care s‑a stins din viaţă cel la acărui moştenire se consideră îndreptăţiţi.

Dovada morţii şi a datei sale se face prin certificat de deces, întocmit defuncţionarul de stare civilă al primăriei din localitatea unde a fost înregistratămoartea sau prin hotărâre judecătorească de declarare a morţii. În acest ultimcaz, data morţii este cea stabilită de instanţa judecătorească prin hotărâre, şi nudata la care hotărârea a rămas irevocabilă (art. 18 alin. 1 din Decretul nr.31/1954). Se admite proba contrară pentru a se dovedi că o altă dată este datamorţii, probă care se face prin orice mijloace de probă admise de lege,deoarece decesul este un fapt material.

Importanţa juridică a datei deschiderii succesiunii rezultă se concretizează înurmătoarele:

- se determină sfera persoanelor chemate să culeagă moştenirea,capacitatea lor de a moşteni, precum şi drepturile care li se cuvin;

- în principiu, de la această dată curge termenul de 6 luni în care se poateexprima dreptul de opţiune succesorală (art. 700 C. civ.);

- marchează data până la care retroactivează acceptarea succesiunii (art.688 C. civ.) sau renunţarea la aceasta (art. 696 C. civ.);

- influenţează compunerea şi valoarea patrimoniului succesoral;- dacă sunt mai mulţi moştenitori, marchează ziua în care începe starea de

indiviziune între ei şi până la care retroactivează efectul declarativ alpartajului (art. 768 C. civ.);

- în cazul unui conflict în timp de legi succesorale succesive, se determinălegea aplicabilă moştenirii.

Reţine toateaspectelelegate de

datadeschideriimoştenirii!


Drept civil - II 12

1.2.2. Locul deschiderii succesiuniiSuccesiunea se deschide la ultimul domiciliu al celui care a încetat din viaţă,adică acolo unde acesta a avut locuinţa statornică, astfel cum rezultă dinmenţiunile înscrise în actul de identitate. În ceea ce priveşte succesiuneaincapabililor (minori şi interzişi judecătoreşti), succesiunea se deschide acolounde stabileşte legea (art. 25 din Legea nr. 105/1996).

Dacă de cujus nu a avut ultimul domiciliu în ţară sau domiciliul său nu estecunoscut, locul deschiderii succesiunii este acolo unde se găsesc bunurile demai mare importanţă valorică ale moştenirii, indiferent dacă este vorba despreun cetăţean român sau un cetăţean străin (art. 68 alin. 2 din Legea notarilorpublici şi a activităţii notariale nr. 36/1995). Aceleaşi soluţii cu privire lastabilirea locului deschiderii succesiunii se aplică şi în cazul declarăriijudecătoreşti a morţii unei persoane fizice.

Fiind un fapt material, dovada ultimului domiciliu al lui de cujus se face prinorice mijloace de probă. De regulă, proba ultimului domiciliu se face cu actulde identitate sau, dacă este vorba despre o persoană decedată, şi cu certificatulde deces.

Importanţa practică a stabilirii locului deschiderii succesiunii rezultă dinurmătoarele:

- în materie de procedură succesorală necontencioasă este competentnotarul public în raza căruia de cujus şi-a avut ultimul domiciliu (art. 68din Legea nr. 36/1995).

- autoritatea locală a administraţiei de stat al ultimului domiciliu al decujus- lui sau procurorul pot solicita (iar dacă în masa succesorală secuprind şi imobile au obligaţia să ceară) deschiderea proceduriisuccesorale notariale (art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995) şi, atuncicând este cazul, luarea măsurilor de conservare;

- instanţa judecătorească competentă să soluţioneze litigiile născute întremoştenitori în legătură cu succesiunea este cea de la locul deschideriisuccesiunii (14 din C. pr. civ).

Nu sunt de competenţa instanţei de judecată de la locul deschiderii succesiuniiurmătoarele categorii de cereri:

a) cele privitoare la bunurile imobile cuprinse în succesiune (de exemplu,revendicarea unui bun care face obiectul unui legat cu titlu particular), careatrag competenţa instanţei în raza căreia se află situat bunul (art. 13 C. p.civ.);

b) cele introduse de către moştenitori sau împotriva acestora după efectuareapartajului, şi care sunt de competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului(art. 5 C. p. civ.).


Drept civil - II 13

Sarcina de lucru 2

Numitul A.B, cu ultimul domiciliu în Brăila, a decedat într-un accidentde schi în localitatea Sinaia la data de 15 ianuarie 2009. Soţia lui A.Beste însărcinată în luna a VII-a, iar din căsătorie nu au mai rezultat alţicopii. Răspundeţi la următoarele întrebări:- Care este în speţă data deschiderii moştenirii şi care este importanţa

juridică a stabilirii acesteia?- Cum se face dovada datei deschiderii moştenirii?- Care este locul deschiderii moştenirii şi importanţa juridică a

determinării acesteia?- Ce prevăd dispoziţiile art. 954 din noul Cod civil despre deschiderea

moştenirii?

1.3. Condiţiile necesare pentru a putea veni la moştenireOricare ar fi temeiul în baza căruia se transmite moştenirea (legea sautestamentul), conform art. 654-658 C. civ., pentru ca o persoană să poată venila moştenire, ea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii,comune atât moştenirii legale, cât şi celei testamentare:

- să aibă capacitate succesorală;

- să fie chemată la moştenire, adică să aibă vocaţie succesorală.

În cazul moştenirii legale, deosebit de aceste două condiţii pozitive, art. 655-658 C. civ. mai prevăd şi necesitatea îndeplinirii unei condiţii specialenegative, şi anume persoana în cauză să nu fie nedemnă de a moşteni.

1.3.1. Capacitatea succesoralăConsideraţii generale referitoare la capacitatea succesorală

Potrivit art. 654 alin. 1 C. civ.,

„pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschideriisuccesiunii”.

Aşa fiind, o persoană are capacitate succesorală şi, deci, poate culege osuccesiune, dacă este în viaţă la data deschiderii acesteia.


Drept civil - II 13

Sarcina de lucru 2




moştenirii?










Drept civil - II 13

Sarcina de lucru 2




moştenirii?










Drept civil - II 14

Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect aldrepturilor şi obligaţiilor pe care le presupune calitatea de moştenitor.

Dovada existenţei la momentul deschiderii succesiunii revine persoanei carepretinde drepturi asupra moştenirii.

Persoanele care au capacitate succesoralăa) Persoanele născute anterior decesului de cujus-ului şi care se află înviaţă la data deschiderii succesiunii.Dacă moştenitorul decedează la scurt timp după deschiderea succesiunii,drepturile sale succesorale trec la proprii săi moştenitori, prin retransmitere.

b) Persoanele nenăscute, dar concepute la data deschiderii succesiunii, cucondiţia de a se naşte vii.Potrivit art. 654 alin. 2 C. civ. „copilul conceput este considerat că există”, subcondiţia însă de a se naşte viu, întrucât conform alin. 3 al aceluiaşi articol„copilul născut mort este considerat că nu există”. În acelaşi sens, art. 7 alin. 2din Decretul nr. 31/1954 dispune că: „drepturile copilului sunt recunoscute dela concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”.

Dovada momentului concepţiei incumbă celui care pretinde moştenirea, încalitate de reprezentant legal al copilului născut viu.

În ceea ce priveşte momentul concepţiei, legiuitorul a instituit prezumţiatimpului legal al concepţiunii (art. 61 din C. fam. prevede: „Timpul cuprinsîntre a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpullegal al concepţiunii”). Prin expresia data concepţiei nu se înţelege o anumită ziîn care a avut loc procrearea, ci oricare din zilele situate în intervalul de 121zile, cuprins între a 180 şi a 300-a zi dinaintea naşterii copilului.

Prin urmare, apreciem că, dacă în cazul concret se face dovada că un copil estenăscut viu înainte de a fi trecut 300 de zile din momentul morţii lui de cujus, elare capacitate succesorală, chiar dacă la momentul deschiderii succesiunii nu senăscuse încă.

c) Persoanele declarate judecătoreşte dispăruteCâtă vreme moartea dispărutului nu a fost constată fizic şi nici nu a intervenit ohotărâre judecătorească de declarare a morţii, care să fi rămas irevocabilă,dispărutul este considerat de lege a fi în viaţă (art. 19 din Decretul nr. 31/1954),oricât timp ar fi trecut de la data dispariţiei sale. Această prezumţie de existenţăa persoanei dispărute este însă relativă, putând fi înlăturată prin probacontrarie. Aşa fiind, se consideră că dispărutul are capacitate succesorală.

În ipoteza în care persoana dispărută este declarată judecătoreşte moartă,capacitatea sa succesorală depinde de data morţii stabilită în hotărâreadeclarativă de moarte. Astfel, dacă această dată este anterioară datei deschideriisuccesiunii, se consideră că persoana dispărută nu a avut capacitatesuccesorală, iar dacă data morţii stabilită în hotărâre este ulterioară dateideschiderii succesiunii, persoana dispărută şi-a păstrat capacitatea succesorală.

d) Persoanele juridice pot dobândi numai prin testament toată sau o partedin moştenirea lăsată de de cujus, în condiţiile legii, însă numai după datadobândirii personalităţii juridice.


Drept civil - II 14












Drept civil - II 14












Drept civil - II 15

Totuşi, legea recunoaşte persoanelor juridice şi o capacitate de folosinţăanticipată, care operează de la data actului de înfiinţare, în măsura în carebunurile succesorale servesc la formarea patrimoniului necesar constituiriilegale a persoanei juridice.

În toate cazurile, persoana juridică poate să culeagă un legat numai dacădreptul care formează obiectul acestuia corespunde scopului pentru careaceasta a fost înfiinţată, conform principiul specialităţii capacităţii de folosinţă(art. 34 din Decretul nr. 31/1954).

Persoanele care nu au capacitate succesoralăa) Copilul născut mort (art. 654 alin. 3 C. civ.).

b) Persoanele predecedate, deoarece la data când urma să ia naştere dreptullor la moştenire, nu mai erau în viaţă şi nu mai aveau calitatea de subiect dedrept.

Cu toate că predecedatul este exclus de la moştenire, descendenţii săi pot săculeagă partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost în viaţă lamomentul deschiderii succesiunii, prin intermediul reprezentării succesorale,dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.

c) Comorienţii. Aceştia sunt persoane cu vocaţie succesorală reciprocă şi careau decedat în aceeaşi împrejurare (de regulă, o întâmplare extraordinară:catastrofă aeriană, feroviară, naufragiu, cutremur, incediu etc.), fără a se puteastabili cu certitudine dacă una a supravieţuit celeilalte.

Datorită imposibilităţii practice de a se dovedi momentul morţii fiecăruia dintrecomorienţi, se prezumă că toate aceste persoane au murit în acelaşi timp (art.21 din Decretul nr. 31/1954), aşa încât comorienţii nu se pot moşteni între ei,deoarece, nesupravieţuind unul celuilalt, nici unul nu a dobândit capacitatesuccesorală. Moştenirea lăsată de fiecare comorient este culeasă de proprii săisuccesori.

d) Codecedaţii sunt acele persoane fizice cu vocaţie succesorală reciprocă sauunilaterală, legală sau testamentară, care au decedat în acelaşi timp, dar nu şi înaceeaşi împrejurare (de exemplu, două persoane au decedat în acelaşi timp, înlocuri diferite, din cauza bolilor de care sufereau).

S-a apreciat că, şi în aceste cazuri, operează prezumţia morţii concomitente,ceea ce face ca aceste persoane să nu se poată moşteni între ele.

e) Potrivit reglementării constituţionale anterioare, cetăţenii străini şiapatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilorsituate în România nici prin actelor juridice inter vivos şi nici intermediulmoştenirii, indiferent că era legală sau testamentară). În formularea actuală,art. 44 alin. 2 din Constituţia revizuită a înlăturat interdicţia sus-menţionată cuprivire la actele juridice între vii şi moştenirea legală, menţinând-o însă cuprivire la moştenirea testamentară. Prin urmare, cetăţenii străini şi apatrizii potsă dobândească terenuri situate pe teritoriul României, în calitate demoştenitori legali.


Drept civil - II 15












Drept civil - II 15












Drept civil - II 16

1.3.2. Chemarea (vocaţia) succesoralăLegea conferă vocaţie succesorală rudelor fireşti sau din adopţie ale lui decujus (cu anumite limite), soţului supravieţuitor al acestuia, precum şistatului. În ceea ce priveşte vocaţia conferită prin testament, ea poate, înprincipiu, să aparţină oricărei persoane capabile a moşteni.Prin urmare, moştenirea se deferă fie în temeiul legii, fie în temeiultestamentului, fără a deosebi după naţionalitatea, sexul, gradul de cultură, rasaori religia moştenitorului.

1.4. Nedemnitatea succesorală1.4.1. Noţiunea şi natură juridică a nedemnităţii succesorale

Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăderea cu efectretroactiv a unui moştenitor legal (şi a descendenţilor acestuia, care ar fi venitla moştenire prin reprezentare succesorală) care s-a făcut vinovat faţă de decujus sau faţă de memoria acestuia de o faptă gravă, din dreptul de a-l moşteni,inclusiv din dreptul la rezerva succesorală, în cazul în care este moştenitorrezervatar. Ca natură juridică, nedemnitatea succesorală este o sancţiune civilăaplicabilă nedemnului culpabil, întemeiată pe motive de moralitate publică.

Pentru a fi nedemn, moştenitorul în cauză trebuie să fi acţionat cudiscernământ, întrucât, în lipsa discernământului, nu se poate vorbi devinovăţie.

Din calificarea nedemnităţii ca sancţiune civilă, decurg următoarele consecinţejuridice:

- nedemnitatea îşi găseşte aplicarea numai în cazurile expres şi limitativprevăzute de lege (art. 655 pct. 1-3 C. civ.);

- cel care lasă moştenirea nu poate înlătura sancţiunea nedemnităţii, respectivnu poate să-l ierte pe nedemn pentru fapta sa culpabilă, întrucâtnedemnitatea operează în puterea legii.

1.4.2. Cazurile de nedemnitate succesoralăArt. 655 C. civ., enumeră trei cazuri de nedemnitate succesorală, şi anume:

1. Atentatul la viaţa celui care lasă moştenireaEste nedemn de a succede şi, prin urmare, exclus de la succesiune,„condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct” (art.655 pct. 1 C. civ.).

Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer a fi întrunite cumulativ treicondiţii:

- Omorul să fi fost săvârşit cu intenţie (directă sau indirectă). Alături de faptaconsumată de omor, legea civilă sancţionează cu nedemnitatea şi tentativa de


Drept civil - II 17

omor, deşi rezultatul socialmente periculos al activităţii infracţionale nu s-aprodus.În schimb, nu este sancţionat cu nedemnitatea succesibilul care a săvârşit faptade ucidere din culpă sau infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.- Moştenitorul să fi fost condamnat. Nu interesează calitatea în care a acţionatmoştenitorul condamnat (autor, coautor, instigator sau complice).- Hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă.

2. Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenireaPotrivit art. 655 pct. 2 C. civ., este nedemn a moşteni:

„acela care a făcut în contra defunctului o acuzaţie capitală declarată de judecatăcalomnioasă”.

Actualmente, acest caz de nedemnitate succesorală nu-şi mai găseşteaplicabilitate, deoarece pedeapsa cu moartea a fost abrogată. Expresia acuzaţiecapitală trebuie înţeleasă în sensul de plângere, denunţ ori mărturie pentru ofaptă deosebit de gravă, de natură să atragă pedeapsa capitală. Atât plângereasau denunţul, cât şi mărturia trebuie făcute la un organ jurisdicţional.

Pentru ca nedemnitatea să opereze pe acest temei, se cer a fi întrunitecumulativ următoarele condiţii:

- să existe o plângere, un denunţ sau o mărturie a succesibilului în contralui de cujus;

- plângerea, denunţul sau mărturia să fi fost de natură să atragă după sinecondamnarea la moarte a lui de cujus;

- moştenitorul să fi fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească,rămasă definitivă, pentru acuzaţia calomnioasă.

3. Nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut de cujusConform art. 655 pct. 3 C. civ., este nedemn de a succede „moştenitorul majorcare, având cunoştinţă de omorul defunctului, nu a denunţat aceasta justiţiei”.În acest caz, nedemnitatea sancţionează atingerea adusă memoriei lui de cujus,şi operează în prezenţa următoarelor condiţii:

- Moştenitorul să fie major (capabil). Minorii şi interzişii nu au obligaţiadenunţării omorului a cărui victimă a fost cel despre a cărui moştenire estevorba, dar numai cât timp durează minoritatea sau starea de interdicţie.

- Moştenitorul să fi cunoscut omorul. Această împrejurare este o chestiune defapt, pe care instanţa de judecată o poate stabili prin orice mijloace de probăadmise de lege.

- Moştenitorul să nu fi denunţat omorul organelor competente. Legea nuprevede un termen pentru denunţarea omorului. Ca atare, instanţa dejudecată va aprecia, în funcţie de împrejurările concrete, dacă denunţarea s-afăcut sau nu la timp şi, în raport de aceasta, dacă moştenitorul este sau nunedemn.

- Nedenunţarea moştenitorului să nu fie considerată de lege ca scuzabilă.Potrivit art. 656 C. civ., nu pot fi consideraţi nedemni ca urmare anedenunţării omorului moştenitorii care sunt rude de sânge în linie directă,descendentă sau ascendentă sau în linie colaterală cu făptuitorul ori cu soţul


Drept civil - II 17















Drept civil - II 17















Drept civil - II 18

acestuia, în anumite limite (fraţi, surori, unchi, mătuşi, nepoţi şi nepoate),precum şi soţul făptuitorului.

În acest din urmă caz de nedemnitate, nu se cere o condamnare penalăprealabilă a făptuitorului.

1.4.3. Constatarea nedemnităţii succesoraleAtunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru aceste cazuri,nedemnitatea succesorală operează de drept, în virtutea legii, fără să fienecesară o hotărâre judecătorească prin care instanţa să pronunţe nedemnitatea.

Dacă instanţa de judecată este sesizată cu privire la neînţelegeri întremoştenitori în această materie, ea verifică dacă sunt îndeplinite condiţiilecerute de lege pentru a opera nedemnitatea succesorală. Cu alte cuvinte,instanţa de judecată nu pronunţă, ci doar constată nedemnitatea succesorală.

Nedemnitatea poate fi constatată numai după deschiderea succesiunii şi poate fiinvocată de orice persoană interesată, cum ar fi:

- comoştenitorii chemaţi la succesiune împreună cu nedemnul;- moştenitorii subsecvenţi;- creditorii celor de mai sus, prin intermediul acţiunii oblice;- procurorul în baza art. 45 C. p. civ.;- donatarii sau legatarii, beneficiari ai unor liberalităţi excesive.

Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp acesta se află înviaţă, iar după moartea lui, împotriva moştenitorilor acestuia care au primit întot sau în parte patrimoniul nedemnului.

1.4.4. Efectele nedemnităţii succesoralePrincipalul efect al nedemnităţii succesorale este înlăturarea nedemnului de lamoştenirea ab intestat, nedemnul fiind considerat total străin de moştenire,titlul său de moştenitor desfiinţându-se retroactiv din momentul deschideriisuccesiunii, ca şi cum n-ar fi avut niciodată chemare la moştenirea lui de cujusfaţă de care s-a făcut vinovat.

Efectele nedemnităţii succesorale sunt relative, în sensul că nedemnul nu esteînlăturat de la orice moştenire, ci numai de la cea lăsată de persoana faţă decare s-a dovedit a fi nedemn. Efectele nedemnităţii succesorale sunt analizatedin trei puncte de vedere, şi anume:

a Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn şi ceilalţimoştenitoriDeoarece titlul de moştenitor legal al nedemnului este desfiinţat retroactiv, elnu culege nimic din succesiunea lui de cujus. Aşa fiind, el nu poate pretindecota succesorală care i-ar fi revenit în calitate de moştenitor legal, iar, dacă estemoştenitor rezervatar, pierde şi dreptul la rezerva succesorală. Această cotă vafi dobândită de cei care ar fi venit în concurs cu el la moştenire, sporindu-lepartea prin intermediul dreptului de acrescământ, sau celor pe care prezenţa sai-ar fi înlăturat de la succesiune.


Drept civil - II 19

În ipoteza în care nedemnul este moştenitor rezervatar, înlăturarea sa de lamoştenire profită legatarilor şi donatarilor, întrucât, dacă ar fi venit să culeagămoştenirea, acest fapt ar fi avut drept consecinţă reducţiunea liberalităţilorexcesive făcute de de cujus.

Dacă anterior constatării nedemnităţii succesorale, nedemnul a intrat în posesiatotală sau parţială a patrimoniului succesoral, el este obligat să restituiecelorlalţi moştenitori tot ceea ce a primit din moştenire, precum şi „toatefructele şi veniturile a căror folosinţă a avut-o de la deschiderea succesiunii”(art. 657 C. civ.).De asemenea, el este obligat să restituie şi fructele pe care arfi trebuit să le perceapă sau valoarea lor.

Nedemnul este ţinut şi la plata dobânzilor pentru sumele încasate în contulmoştenirii din chiar ziua încasări lor (art. 994 C. civ.) şi nu de la data somaţieide a le restitui. Pe de altă parte, în cazul în care nedemnul a plătit unele datoriiale succesiunii sau a suportat anumite sarcini în legătură cu aceasta din propriulsău patrimoniu, el este îndreptăţit să le pretindă şi să le primească de laadevăraţii moştenitori.

Tot astfel, nedemnul are dreptul să i se restituie cheltuielile necesare şi utile –nu şi cele voluptuarii – făcute cu bunurile moştenirii în perioada în care le-aavut în posesie.

În fine, toate drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de succesiune, care s-austins prin consolidare sau confuziune, renasc cu efect retroactiv de la datadeschiderii moştenirii.

b. Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn şidescendenţii săiFiind o sancţiune civilă şi având caracter personal, nedemnitatea succesorală artrebui să nu aibă nici un efect asupra descendenţilor nevrednicului. Totuşi,potrivit art. 658 C. civ., pentru a şti dacă descendenţii nedemnului au sau nu audrepturi cu privire la moştenirea lăsată de cel faţă de care părintele lor a fostdeclarat nedemn, se impune să se analizeze, în mod distinct, două împrejurări:

1. dacă descendenţii nedemnului sunt chemaţi la moştenire în numepropriu. Potrivit art. 658 C. civ. copiii nedemnului nu sunt înlăturaţi de lasuccesiune dacă ei vin la aceasta în virtutea propriului lor drept, fără ajutorulreprezentării. În această împrejurare, nedemnitatea produce efecte strictpersonale. Descendenţii nedemnului vin la succesiune în nume propriu în cazulîn care nedemnul este chemat să culeagă singur succesiunea şi, fiind înlăturatde la aceasta, nimic nu-i împiedică pe aceştia să culeagă ei moştenirea.

2. dacă descendenţii nedemnului sunt chemaţi la moştenire prinreprezentare succesorală. Într-o asemenea împrejurare, ei nu pot să sefolosească de beneficiul reprezentării succesorale, întrucât nedemnul nu poatefi reprezentat.

Reprezentarea succesorală, în temeiul căreia un descendent mai îndepărtat îngrad vine la moştenire în locul ascendentului său predecedat, operează numaiîn cazul în care părintele predecedat ar fi avut dreptul să culeagă moştenirea,dacă s-ar fi aflat în viaţă la momentul deschiderii succesiunii lui de cujus.Astfel, de exemplu, moştenitorii sunt doi nepoţi ai unui fiu nedemn predecedatşi doi fii. Nepoţii nu pot veni la moştenire, prin reprezentarea tatălui lor


Drept civil - II 19











Drept civil - II 19











Drept civil - II 20

nedemn, în concurs cu unchii lor – fiii lui de cujus – astfel că moştenirea revineacestora din urmă.

c. Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn şi terţelepersoaneEste posibil ca, în intervalul de timp cuprins între momentul deschideriisuccesiunii şi cel al constatării nedemnităţii sale, moştenitorul nedemn să fiîncheiat anumite acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit cu privire labunurile dobândite (de exemplu, vânzări, donaţii, ipoteci etc.).

În asemenea situaţii, pentru a se stabili valabilitatea actelor juridice încheiatecu terţa persoană, se face distincţie în raport de natura acestor acte. Astfel,actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale rămânvalabile, deoarece ele nu contravin nici intereselor adevăraţilor moştenitori şinici interesului economic general. În privinţa actelor de înstrăinare făcute denedemn asupra bunurilor succesorale, trebuie arătat că acestea rămân valabile,cu următoarele precizări:

- actele de înstrăinare a unor bunuri mobile corporale către un terţ de bună-credinţă se menţin în baza art. 1909 C. civ.;- actul de înstrăinare a unui bun imobil este menţinut, cu condiţia să fi fostîncheiat cu un terţ de bună-credinţă, care trebuie să facă dovada că a avutcertitudinea că a contractat cu adevăratul proprietar, că s-a aflat într-o eroarecomună şi invincibilă asupra calităţii de moştenitor a nedemnului (errorcommunis facit jus).

Sarcina de lucru 3

La data de 15 decembrie 2007, soţii A şi B au fost victimele unui accidentmaritim ca urmare a scufundării unui feribot, toţi pasagerii decedând.Reclamantul, în calitate de unic fiu, rezultat dintr-o căsătorie anterioară a luiA, a chemat în judecată pe X, nepoata pe soră a lui B pentru a fi obligată larestituirea unor bunuri care fac parte din masa succesorala cuvenită lui. Inapărare, pârâta a argumentat că aceste bunuri sunt ale lui B, moştenite de lasoţul acesteia A, ea fiind unică moştenitoare a mătuşii B.Răspundeţi la următoarele întrebări:- Persoanele dispărute au capacitate succesorală? Argumentaţi.- Enumeraţi persoanele care nu au capacitate succesorală?- În speţă, A şi B sunt codecedaţi sau comorienţi? Ce prevede noul Cod civildespre situaţia comorienţilor şi a codecedaţilor?- Ce opinie aveţi în legătură cu apărarea pârâtei? Ce soluţia va pronunţainstanţa judecătorească?- Identificaţi cazurile de nedemnitate succesorală din cuprinsul art. 958 şi art.959 din noul Cod civil.


Drept civil - II 21

Teste de autoevaluare

1. În acelaşi timp, se întâlneşte moştenirea testamentară şi moştenirea legală înipoteza în care:

a) de cujus lasă prin testament dispoziţii privind funeraliile;b) prin testament se face numai recunoaşte paternitate a unui copil;c) prin testament, de cujus desemnează persoana care îi va moşteni o

parte din patrimoniu.

2. Deschiderea succesiunii are loc:a) în urma decesului unei persoane;b) în cazul dispariţiei unei persoane;c) în momentul deschiderii procedurii succesorale notariale.

3. Pentru ca o persoană să poată veni la moştenire, trebuie să aibă:a) capacitate succesorală şi vocaţie succesorală;b) vocaţie succesorală generală;c) să nu fie nedemnă de a moşteni.

4. Nu au capacitate succesorală:a) copilul născut viu la data deschiderii succesiunii;b) comorienţii şi codecedaţii;c) persoana declarată judecătoreşte dispărută.

RezumatFiinţă trecătoare, omul piere prin moarte, ceea ce din punct de vedere juridicdetermină dispariţia lui ca subiect de drept. Alcătuit din drepturi şi obligaţii cuconţinut economic, patrimoniul persoanei fizice decedate rămâne însă,punându-se astfel o serie de probleme de drept, dintre care cea mai importantăderivă din transmiterea acestuia către moştenitori. Moştenirea reprezintă, îngeneral o transmisiune de patrimoniul (drepturi şi obligaţii luate împreună)întotdeauna de la o singură persoană fizică, care trebuie să fi decedat, cătreuna sau mai multe persoane (fizice şi juridice, inclusiv către stat), care trebuiesă fie în fiinţă la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea succesorală estedistinctă de transmisiunea prin acte juridice intre vivos, ea caracterizându-seprin faptul că este pentru cauză de moarte, universală şi unitară. Din punct devedere juridic, deschiderea succesiunii presupune analizarea a două aspecte:data deschiderii succesiunii şi locul dezbaterii acesteia, cu implicaţii juridiceimportante. Oricare ar fi temeiul în baza căruia se transmite moştenirea,pentru ca o persoană să poată moşteni trebuie să îndeplinească două condiţiipozitive legate de capacitatea succesorală şi vocaţia la moştenire, precum şi ocondiţie negativă, numai pentru moştenirea legală, şi anume nedemnitateasuccesorală.


Drept civil - II 21










Drept civil - II 21










Drept civil - II 22

5. Se pot transmite prin acte între vii:a) patrimoniul unei persoane fizice;b) drepturile personale ale unei persoane fizice;c) drepturile succesorale.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare1. c; 2. a; 3. a; 4. b; 5. a.

Bibliografie minimalăDeak, Francisc (2002). Tratat de drept succesoral. Ediţia a II-a actualizată şicompletată. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 5-53.

Dogaru, Ion; Stănescu, Vasile; Soreaţă, Maria Marieta (2009). Bazele dreptului civil.Vol. V. Bucureşti: All Beck, pp. 5-23; pp. 51-64.

Macovei, Dumitru; Cadariu, Iolanda Elena (2005). Drept civil. Succesiuni. Iaşi:Junimea, pp. 9-52.

Stănciulescu, Liviu (2009). Drept civil.. Contracte şi succesiunii. Ediţia a 4-a revizuităşi actualizată. Bucureşti: Hamangiu, pp. 357-382.


Drept civil - II 22








Drept civil - II 22







Dreptcivil.Succesiuni1

Documents