DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE
SECTIUNEA I CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPRARE
1. Definiie i noiuni generale.
Contractul de vanzare cumparare (noul Cod civil foloseste
denumirea de contract de vanzare) prezinta o importanta deosebita
pentru dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe
larg tratat in doctrina si extrem de utilizat in practica. Doctrina
a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca sigura
circulatia juridica a bunurilor si a altor valori
patrimoniale[footnoteRef:1]; de asemenea, s-a aratat ca reprezinta
arhetipul contractelor si ca, pornind de la el, autorii Codului
civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea dreptului
comun al obligatiilor[footnoteRef:2]. [1: Radu Motica, Florin
Motiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 7; ] [2: Camelia Toader, Drept
civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.
11; ]
Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vnzare-cumprare ca
un contract prin care una dintre pri, vnztorul, transmite
proprietatea unui bun al su celeilalte pri, cumprtorul, care se
oblig n schimb s plteasc vnztorului preul bunului
vndut[footnoteRef:3]. [3: Francisc Deak, Tratat de drept civil.
Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti, 1998, p. 9;]
n sens larg, obiect al contractului de vnzare-cumprare pot face
i alte drepturi reale, nu numai dreptul de proprietate, dar i
drepturi de crean, drepturi intelectuale sau chiar, n mod
excepional (1399-1401 C.civ.1864), drepturi asupra unei
universaliti (cuprinznd drepturi i datorii, activ i pasiv), aa cum
este o motenire.De altfel, unii autori, cand au formulat definitia
contractului de vanzare-cumparare, au avut in vedere acest obiect
extins al contractului de vanzare-cumparare, extrapoland definitia
legala.In acest sens, contractul de vanzare cumparare a fost
definit ca un contract prin care una dintre parti (vanzatorul)
transmite celeilalte parti (cumparatorul), in schimbul unei sume de
bani, numita pret, un drept de proprietate asupra unui lucru anume
sau asupra unei universalitati juridice (care cuprinde drepturi si
obligatii), un alt drept real, un drept de creanta sau o actiune in
justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios
aferent[footnoteRef:4]. [4: Dan Chirica, Drept civil. Contracte
speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 7; ]
Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost
reglementat de art. 12941404 C.civ. din 1864; de asemenea, Codul
comercial continea reglementari referitoare la vanzare, in
articolele 60-73. In acceptiunea legiuitorului anterior, vanzarea
comerciala nu prezenta diferente esentiale fata de vanzarea civila;
deosebirile veneau din faptul ca vanzarea comerciala era supusa
unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din
Codul comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu
regulile generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul civil
1864[footnoteRef:5]. [5: pentru mai multe elemente despre raportul
dintre vanzarea civila si cea comerciala, a se vedea Dan Chrica,
Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti,
Bucuresti, 2005 si Francisc Deak, StanciuCarpenaru, Contracte
civile si comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993;]
In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se
gaseste in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a V-a din Codul
civil 2009, existand insa si alte acte normative in dreptul nostru
pozitiv care reglementeaza diverse varietati de vanzari.In ceea ce
priveste regulile tranzitorii, avand in vedere art. 3 din Legea nr.
71/2011, trebuie precizat ca, in principiu, incheierea, efectele si
incetarea contractului de vanzare sunt supuse legii in vigoare la
data incheierii sale. In alte cuvinte, daca contractul a fost
incheiat inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil, vor fi
aplicabile regulile vechii reglementari, iar daca contractul a fost
incheiat dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, contractul va
fi guvernat de noua reglementare.
2. Caracterele juridice ale contratcului de vnzare
Aa cum rezult din definiia contractului, vnzarea-cumprarea este
un contract: sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.c.civ.
este izvor de obligatii reciproce si interdependente: vanzatorul
are obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar
cumparatorul are obligatia de a plati pretul;
consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295
C.civ. 1864), contractul este incheiat prin simplul acord de vointa
al partilor;
cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat
incheierea contractului, obtinerea unui anumit folos drept
echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa devina
proprietarul bunului, iar cumparatorul urmareste primirea pretului
(art. 1172 alin. 1 N.C.civ.);
comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa,
iar intinderea obligatiilor fiind determinata sau determinabila in
momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.); o
exceptie de la regula comutativitatii o reprezinta vanzarea de
drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu[footnoteRef:6],
existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin
determinabila sau determinata; [6: Gabriel Boroi, Liviu
Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod
civil, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 332;]
translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului
de vointa al celor doua parti, se produce transferul dreptului de
proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre
transferul instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina
este evidentiat si caracterul instantaneu al contractului de
vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat
dreptul de proprietate se transmite dintr-o data, instantaneu,
fiind de neconceput transferul in rate al dreptului de
proprietate[footnoteRef:7]; [7: Dan Chrica, Contractele speciale
civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005, p.
40; ]
de drept comun in materia contractelor translative de
proprietate, caracter conferit de art. 1651 N.C.civ.
3. Condiii de validitate
Dup cum se cunoate din materia studiat anterior, contractul de
vnzare, ca orice act juridic, trebuie s ndeplineasc anumite condiii
de valabilitate, care tin de: capacitatea prilor, consimmntul,
obiectul i cauza. n anumite situaii, contractele trebuie s
ndeplineasc i anumite condiii specifice de form. Art. 1240-1245
N.C.civ. reglementeaza conditiile de forma a contractului. Prin
art. 1179 din noul Cod civil se mentine aceeasi viziune asupra
conditiilor de validitate ale contractului.
1) Conditii privind capacitatea partilor
Contractului de vanzare-cumparare i se aplica regulile generale
in ceea ce priveste capacitatea de exercitiu. Fiind vorba de un act
de dispozitie, partile trebuie sa aiba, ca regula, capacitate de
exercitiu deplina.Art. 1180 si 1181 N.C.civ. sunt consacrate
capacitatii, conditie de validitate a contractelor in general.Cu
titlu de exceptii, legea prevede anumite incapacitati speciale
pentru contractul de vanzare-cumparare.
Incapaciti speciale n materia vnzrii-cumprriiin reglementarea
Codului civil din 1864: interdicia vnzrii ntre soi (art. 1307
C.civ. 1864); ratiunea acestei interdictii sta in aceea ca, in
spatele incheierii unui contract de vanzare-cumparare s-ar putea
ascunde o donatie simulata, prin care s-ar incerca eludarea
dispozitiei legale (art. 937 C.civ. 1864) care consacra
revocabilitatea donatiei intre soti; tutorii nu pot cumpra bunurile
persoanelor aflate sub tutela lor (art. 1308 pct. 1 C.civ. 1864);
mandatarii mputernicii a vinde un lucru nu l pot cumpra (art. 1308
pct. 2 C.civ. 1864); persoanele care administreaz bunuri ce aparin
statului, sau unitilor administrativ-teritoriale nu pot cumpra
bunurile aflate n administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C.civ. 1864),
iar funcionarii publici nu pot cumpra bunurile statului sau
unitilor administrativ-teritoriale care se vnd prin mijlocirea lor
(art. 1308 pct. 4 C.civ. 1864); judectorii, procurorii i avocaii nu
pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competena
Curii de apel n a crei raz teritorial i exercit funcia sau profesia
(art. 1309 C.civ. 1864); prin acte normative pot fi stabilite i
alte incapaciti speciale n materia vnzrii-cumprrii.
Incapaciti speciale n materia vnzrii in noul Cod civil
Noua reglementare civila consacra regula capacitatii, conform
careia orice persoana se bucura de capacitatea de a contracta,
incapacitatea fiind numai o exceptie de la aceasta regula (minorii
care nu au implinit 14 ani si interzisii judecatoresti art. 43
alin. 1). Conform art. 1652 N.C.civ., pot cumpara sau vinde toti
cei carora nu le este interzisa de lege aceasta prerogativa, iar
art. 1180 N.C.civ. dispune ca poate contracta orice persoana care
nu este declarata prin lege incapabila.
Incapaciti de a cumpara
- judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii,
notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa
nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi
litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a
carei circumscriptie isi desfasoara activitatea (art. 1653 alin. 1
N.C.civ.), cu exceptia drepturilor succesorale ori cotelor-parti
din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, a
drepturilor litigioase destinate indestularii unei creante care s-a
nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios precum si a
dreptutilor litigioase destinate apararii altor drepturi ale
persoanei ce stapaneste bunul (art. 1653 alin. 2 N.C.civ.);
- mandatarii sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin
persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica, bunuri pe care
sunt insarcinati sa le vanda, daca nu au fost imputerniciti expres
in acest sens (art. 1654 alin. 1, lit. a), sub sanctiunea nulitatii
relative (art. 1654 alin. 2);
- parintii, tutorele, curatorul si administratorul provizoriu
sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse,
chiar si prin licitatie publica, bunuri ale persoanelor pe care le
reprezinta(art. 1654 alin. 1, lit. b), sub sanctiunea nulitatii
relative (art. 1654 alin. 2);
- functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in
insolventa, executorii precum si alte asemenea persoane care ar
putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau
care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a carei
administrare o supravegheaza, sunt incapabili de a cumpara, direct
sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica (art.
1654 alin. 1, lit. c), sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 1654
alin. 2).
Incapaciti de a vinde
Conform art. 1655 N.C.civ., care reglementeaza incapacitile de a
vinde, persoanele prevzute la art. 1654 alin. 1 (mandatarii,
parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu,
functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in
insolventa, executorii precum si alte asemenea persoane) nu pot s
vnd bunurile proprii pentru un pre care const ntr-o sum de bani
provenit din vnzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe
care l administreaz ori a crui administrare o supravegheaz, dup caz
(art. 1655 N.C.civ. alin. 1). In egala masura, dispoziiile alin.
(1) se aplic n mod corespunztor i contractelor n care, n schimbul
unei prestaii promise de persoanele prevzute la art. 1654 alin.
(1), cealalt parte se oblig s plteasc o sum de bani (art. 1655
N.C.civ. alin. 2).
Ca element de noutate, semnalam faptul ca, prin noul Cod civil,
interdicia vnzrii (si a cumpararii) ntre soi (prevazuta de art.
1307 C.civ. 1864) a fost eliminata prin art. 317 alin. 1 din Codul
civil 2009.
2) Conditii privind consimtamantul
Regulile generale in materia consimtamantului, conditie de
validitate a contractului sunt cuprinse in art. 1182-1224
N.C.civ.In principiu, in ceea ce priveste consimtamantul, in
materia vanzarii-cumpararii se aplica regulile de drept comun.
Totusi, cateva aspecte se impun analizate in cele ce urmeaza.
Promisiunea de vnzare (antecontractul)
promisiunea unilateral de vnzare (sau de cumprare), reprezint un
contract unilateral prin care proprietarul unui bun promite unei
persoane ca va vinde acel bun, aceasta rezervndu-i facultatea de
a-i manifesta ulterior, de regul n interiorul unui termen,
consimmntul de a-l cumpra; ca element de noutate si ca o varietate
de promisiune unilaterala de vanzare, Codul civil 2009 a introdus
institutia pactului de optiune, dispunand ca atunci cand partile
convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria declaratie de
vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie
se considera ca oferta irevocabila (art. 1278);
promisiunea bilateral de vnzare-cumprare, este un contract
sinalagmatic prin care ambele pri se oblig s ncheie n viitor, la
preul stabilit de ele, un contract de vnzare-cumprare avand ca
obiect unul sau mai multe bunuri;
pactul de preferin reprezint o variant a promisiunii de vnzare,
prin care proprietarul unui bun se oblig ca, n cazul n care va
vinde bunul respectiv, s acorde preferin unei anumite persoane, la
pre egal[footnoteRef:8]; [8: CorneliuTurianu, Curs de drept civil.
Contracte speciale, Editura Universitara, Bucuresti, 2001, p.
21;]
3) Condiiile obiectului contractului de vnzare-cumprare
Art. 1225-1234 N.C.civ. reglementeaza obiectul, conditie de
validitate a contractelor in general.
Condiiile lucrului vndut
- s fie n circuitul civil (adica sa nu fie inalienabil), - s
existe n momentul ncheierii contractului sau s poat exista n viitor
(bunuri viitoare), - s fie determinat sau determinabil, - s fie
licit si moral,- sa fie posibil, - s fie n proprietatea vnztorului;
in principiu, vanzatorul, trebuind sa transmita dreptul de
proprietate prin vanzare, rezulta ca el trebuie sa fie proprietarul
lucrului; in conditiile noului Cod civil, aceasta regula a fost
atenuata, fiind permisa vanzarea perfectata de vanzatorul care, in
momentul incheierii contractului, nu are calitatea de proprietar,
in cazul amanarii transferului dreptului (vanzarea bunurilor
viitoare, a bunurilor de gen sau a bunurilor individual determinate
atunci cand vanzarea s-a facut sub conditia dobanditii ulterioare a
dreptului asupra lucrului); totodata, este valabila vanzarea unui
bun aflat in indiviziune (sau in proprietate comuna pe cote-parti)
de catre unui dintre coindivizari, fara acordul celorlalti
cotitulari, insa dreptul dobandit de cumparator este unul sub
conditie, conditia fiind aceea ca, la partaj, bunul sa afie
atribuit vanzatorului (in caz contrar, vanzarea fiind
nula[footnoteRef:9]). [9: Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu,
op.cit., p. 358;]
Condiiile preului
s fie stabilit n bani, sa fie determinat sau determinabil, sa
fie sincer sau real (pretul sa fie cel adevarat, sa corespunda
realitatii, sa nu fie fictiv) i serios, adica sa existe o
echivalenta valorica relativa, raportatata atat la valoarea
lucrului vandut, cat si la subiectivismul partilor
contractante[footnoteRef:10], adica sa nu fie derizoriu; conform
art. 1665 alin. 2 N.C.civ., pretul este derizoriu atunci cand este
intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este
evident ca partile nu au dorit sa consimta o vanzare. [10: Corneliu
Turianu, Contracte speciale. Practica juridica adnotata, Editura
Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 1999, p. 55;]
4) Conditiile privind cauza contractului de
vanzare-cumparare
In conceptia Codul civil 2009, cauza este motivul care determina
fiecare parte sa incheie contractul (art. 1235 N.C.civ.), iar cauza
contractului de vanzare-cumparare trebuie sa indeplineasca
conditiile generale privind cauza actului juridic civil: cauza sa
existe, cauza sa fie licita si morala (art. 1236 N.C.civ.).Noul Cod
civil reglementeaza cauza ca o conditie a actului juridic in
articolele 1235-1239.Existenta cauzei se prezuma, pana la proba
contrara.
4. Efectele contractului de vnzare-cumprare
Efectele contractului de vnzare-cumprare constau in obligatiile
pe care contractul, in calitate de izvor de obligatii, le creeaza
in sarcina partilor[footnoteRef:11]. [11: Fr. Deak, op.cit., p.
52;]
a. Obligaiile vnztorului:
- obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut
reprezinta efectul esential al vanzarii iar conform conceptiei
traditionale in materie reprezinta prima si cea mia importanta
dintre obligatiile vanzatorului; doctrina recenta subliniaza faptul
ca transferul proprietatii se realizeaza de drept, automatic,
abstract si instantaneu, astfel incat vanzatorul nu are o obligatie
de transmitere a proprietatii, aceasta realizandu-se de drept, prin
incheierea contractului;[footnoteRef:12] [12: Gabriel Boroi, Liviu
Stanciulescu, op. cit., p. 368-369;]
- obligaia de predare a lucrului vndut ctre cumprtor (1685-1694
N.C.civ.); aceasta obligatie consta in punerea la dispozitia
cumparatorului a bunului vandut, ca o concretizare a transferului
de proprietate intervenit prin contractul de vanzare, astfel incat
cumparatorul sa se bucure deplin de toate cele trei atribute ale
dreptului de proprietate: posesia (contactul direct cu lucrul),
folosinta (culegerea fructelor) si dispozitia (inclusiv cea
materiala, care este legata de contactul cu bunul);
obligaia de garanie:
1) pentru eviciune (att pentru eviciunea rezultnd din fapte
personale ct i pentru eviciunea rezultnd din fapta unui ter);2)
pentru vicii;3) in conditiile legii, pentru buna functionare.
1) Garantia pentru evictiune
Termenul evictiune provine din limba latina: evictio, - onis =
deposedare, ceea ce inseamna ca o persoana pierde dreptul sau
asupra unui lucru pentru ca prin justitie s-a recunoscut unui tert
un drept concurent cu al sau[footnoteRef:13]. Aceasta persoana
poarta numele de evins. [13: Camelia Toader, Evictiunea in
contractele civile, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, p. IX
X;]
Evictiunea a fost definita ca pierderea totala sau partiala, de
catre cumparator, a proprietatii bunului cumparat sau tulburarea
cumparatorului in exercitarea atributelor dreptului de proprietate
asupra bunului, ca urmare a valorificarii de catre vanzator sau de
catre o terta persoana a unui drept asupra bunului
cumparat[footnoteRef:14]. [14: Aspazia Cojocaru, Contracte civile,
EdituraLumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 32;]
Conform art. 1337 C.civ. 1864, vanzatorul era de drept obligat
sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a
lucrului vandut, precum si de sarcinile care n-au fost declarate la
incheierea contractului.Noul Cod civil consacra expres institutiei
evictiunii articolele 1695-1706.
a) Garantia pentru eviciunea rezultnd din fapte personale(art.
1695 alin. 1 si 3 N.C.civ.)
Vanzatorul va trebui sa se abtina de la orice fapt personal de
natura a-l tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului,
fie ca este vorba de o tulburare de fapt (de exemplu, patrunderea
abuziva pe terenul vandut si realizarea de acte de stapanire a
acestuia) sau de o tulburare de drept (de exemplu, vanzatorul
invoca un drept real asupra lucrului vandut).
b) Garantia contra eviciunii rezultnd din fapta unui tert(art.
1695 alin. 2 N.C.civ.)
In cazul in care cumparatorul sufera o tulburare din partea unei
terte persoane, vanzatorul va fi obligat sa-l apere pe cumparator,
iar daca nu reuseste sa-l apere, va suporta consecintele
evictiunii[footnoteRef:15]. [15: Fr. Deak, op.cit., pag. 59;]
Spre deosebire de garantia pentru eviciunea rezultnd din fapte
personale, care opereaza atat pentru tulburarile de drept, cat si
pentru cele de fapt, garantia contra eviciunii rezultnd din fapta
unui tertopereaza numai pentru tulburarile de drept si numai daca
acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior vanzarii si
care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului.
c) Functionarea obligatiei de garantie pentru evictiune
cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul trebuie sa se
abtina de la orice fapt sau act ce ar putea duce la tulburarea
cumparatorului; in situatia in care evictiunea este pe cale sa se
produca, vanzatorul trebuie sa il apere cu mijloacele pe care le
are la indemana pe cumparator impotriva pretentiilor tertului;
pentru aceasta, daca cumparatorul este actionat in judecata de
catre tertul posibil evingator, cumparatorul poate cere ca
vanzatorul sa fie introdus in proces[footnoteRef:16]; [16: Dan
Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1997, p. 75;]
daca evictiunea s-a produs, cumparatorul poate cere rezolutiunea
vanzarii (art. 1700 N.C.civ.), iar vanzatorul trebuie sa restituie
integral pretul primit, chiar daca valoarea bunului a scazut (art.
1701 N.C.civ.), sporul de valoare al bunului daca valoarea acestuia
a crescut (art. 1701 alin. 3), sa suporte contravaloarea fructelor
(art. 1702 alin. 1 lit. a N.C.civ.), cheltuielile de judecata
rezultate din procesul cu tertul evingator si cheltuielile
determinate de incheierea si executarea contractului (art. 1702
alin. 1 lit. b si c N.C.civ,) precum si pierderile suferite si
castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii
(art. 1702 alin. 1 lid. d).
Dispozitiile legale care reglementeaza garantia pentru evictiune
au caracter supletiv, astfel incat partile pot modifica continutul
acestei garantii, conform art. 1698 alin. 1 N.C.civ., marind,
micsorand sau chiar eliminand obligatia de garantie. In ceea ce
priveste marirea acestei garantii legea nu prevede limitari, in
schimb asupra clauzei de inlaturare a garantiei contra evictiunii
opereaza limitele prevazute de art. 1698 alin. 2 si 1699 N.C.civ.,
conform carora stipulaia prin care obligaia de garanie a vnztorului
este restrns sau nlturat nu l exonereaz pe acesta de obligaia de a
restitui preul, cu excepia cazului n care cumprtorul i-a asumat
riscul producerii eviciunii (art. 1698 alin. 2 N.C.civ.), iar chiar
dac s-a convenit c vnztorul nu va datora nicio garanie, el rspunde
totui de eviciunea cauzat ulterior vnzrii prin faptul su personal
ori de cea provenit din cauze pe care, cunoscndu-le n momentul
vnzrii, le-a ascuns cumprtorului. Orice stipulaie contrar este
considerat nescris (art. 1699 N.C.civ. ).
2) Garantia pentru vicii ascunse
Conform art. 1352 C.civ. 1864, vanzatorul era dator a raspunde
de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul devenea
impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsorau
intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, daca ar fi
cunoscut acest aspect, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret
mai redus[footnoteRef:17]. [17: Fr. Deak, op.cit., p. 65;]
In reglementarea in vigoare, garantiei contra viciilor ii sunt
consacrate articolele 1707- 1715 N.C.civ.Pentru ca aceasta garantie
sa opereze, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
viciul trebuie sa fie ascuns (art. 1707 alin. 2 N.C.civ.), sa fi
existat in momentul predarii lucrului (art. 1707 alin. 3 N.C.civ.)
si sa fie grav (art. 1707 alin. 1 N.C.civ.).Garantia contra
viciilor ascunse nu opereaza in vanzarile realizate in procedura
executarii silite (art. 1707 alin. 5 N.C.civ.).Conform art. 1710
N.C.civ. alin. 1, in temeiul obligaiei vnztorului de garanie contra
viciilor, cumprtorul poate obine, dup caz:a) nlturarea viciilor de
ctre vnztor sau pe cheltuiala acestuia;b) nlocuirea bunului vndut
cu un bun de acelai fel, ns lipsit de vicii;c) reducerea
corespunztoare a preului;d) rezoluiunea vnzrii.In temeiul alin. 2
din acelasi articol, instana, innd seama de gravitatea viciilor i
de scopul pentru care contractul a fost ncheiat, precum i de alte
mprejurri, poate dispune, la cererea vnztorului, o alt msur prevzut
la alineatul anterior dect cea solicitat de cumprtor.
3) Garantia pentru buna functionare
Codul civil in vigoare din anul 2011 introduce pentru prima oara
in legislatia civila institutia garantiei pentru buna functionare
(institutie specifica domeniului dreptului consumatorului).
Conform art. 1716 alin. 1, vnztorul care a garantat pentru un
timp determinat buna funcionare a bunului vndut este obligat, n
cazul oricrei defeciuni ivite nuntrul termenului de garanie, s
repare bunul pe cheltuiala sa, iar alin. 2 al aceluiasi articol
dispune ca dac reparaia este imposibil sau dac durata acesteia
depete timpul stabilit prin contract sau prin legea special,
vnztorul este obligat s nlocuiasc bunul vndut, in lipsa unui termen
prevzut n contract sau n legea special, durata maxim a reparaiei
fiind de 15 zile de la data cnd cumprtorul a solicitat repararea
bunului.Dac vnztorul nu nlocuiete bunul ntr-un termen rezonabil,
potrivit cu mprejurrile, el este obligat, la cererea cumprtorului,
s i restituie preul primit n schimbul napoierii bunului (art. 1716
alin. 3).Dac vnztorul dovedete c defeciunea s-a produs din pricina
modului nepotrivit n care cumprtorul a folosit sau a pstrat
bunul,garania nu va fi datorat. Comportamentul cumprtorului se
apreciaz avandu-se in vedere si instruciunile scrise care i-au fost
comunicate de ctre vnztor (art. 1717 N.C.civ.).Cu privire la
momentul constatarii si comunicarii defectiunii, legea precizeaza
ca, sub sanciunea decderii din dreptul de garanie, cumprtorul
trebuie s comunice defeciunea nainte de mplinirea termenului de
garanie. Dac aceast comunicare nu a putut fi fcut n termenul de
garanie, din motive obiective, cumprtorul are obligaia s comunice
defeciunea ntr-un termen rezonabil de la data expirrii termenului
de garanie (art. 1718 alin. 1). n cazul n care vnztorul a garantat
c bunul vndut va pstra un timp determinat anumite caliti,
dispoziiile alin. 1 sunt aplicabile n mod corespunztor (art. 1718
alin. 2).
b. Obligaiile cumprtorului:
Noul Cod civil stabileste ca obligatiile principale ale
cumparatorului sunt preluarea bunului vandut si plata pretului
vanzarii (art. 1719); o alta obligatie legala a cumparatorului este
aceea de a suporta cheltuielile vanzarii (art. 1666).In esenta, din
aceasta perspectiva, noua reglementare este similara cu cea
anterioara, existand insa si anumite modificari.
1) plata preului
Conform dispozitiilot art. 1361 C.civ. 1864, in lipsa de
stipulatie contrara, cumparatorul era obligat sa plateasca pretul
la locul si in momentul in care i se facea predarea lucrului
vandut.Art. 1720 alin. 1 din noul Cod civil prevede ca, n lipsa
unei stipulaii contrare, preul trebuie pltit la locul n care bunul
se afla n momentul ncheierii contractului i de ndat ce proprietatea
este transmis. Cum in cazul vanzarii bunurilor imobile cuprinse in
cartea funciara transferul dreptului de proprietate se realizeaza
la momentul inscrierii in cartea funciara (art. 885 N.C.civ.),
rezulta ca in cazul vanzarii care are ca obiect aceste imobile,
cumparatoruleste tinut la executarea obligatiei de plata a pretului
la momentul intabularii.Dac insa la data ncheierii contractului
bunurile se afl n tranzit, daca partile nu convin altfel, plata
preului urmeaza a se face la locul care rezult din uzane sau, n
lipsa acestora, la locul destinaiei.Potrivit art. 1721 al Codului
civil intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, in cazul executarii cu
intarziere a obligatiei de plata a pretului, cumparatorul datoreaza
si dobanda aplicata pretului (daune cominatorii), fie din ziua
dobandirii proprietatii (daca bunul produce fructe civile sau
naturale), fie din cea a predarii, daca bunul nu produce fructe,
dar ii produce alte foloase. In cazul neexecutarii obligatiei de
plata a pretului, vanzatorul are la dispozitie trei mijloace de
actiune: sa ceara executarea obligatiei de plata a pretului, sa
invoce exceptia de neexecutare a contractului, sau sa ceara
rezolutiunea contractului, eventual cu daune-interese (art. 1549
N.C.civ.).
2) preluarea lucrului vndut
A doua obligatie principala a cumparatorului este aceea de
preluare a lucrului vandut, la termenul convenit de parti. In cazul
in care aceasta obligatie nu este executata, vanzatorul are
optiunile de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia
si pe cheltuiala cumparatorului, respectiv de a-l vinde.
3) cheltuielile vnzrii
Dac prile nu au stipulat altceva n convenie, cumparatorului ii
revine obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii. Aceasta regula
era prevazuta in trecut de art. 1305 C.civ. 1864 si este consacrata
si de legea in vigoare (art. 1666 N.C.civ.).
5. Varieti de vnzare.
a. Vnzarea dup greutate, numr sau msur se aplica in cazul
lucrurilor de gen dintr-un lot determinat;b. Vnzarea pe ncercate
reprezinta acel contract incheiat inca din momentul realizarii
acordului de vointa, dar sub conditia suspensiva a incercarii
lucrului de catre cumparator;c. Vnzarea cu pact de rscumprare
reprezinta o vanzare afectata de conditia rezolutorie constand in
razgandirea vanzatorului, care poate restitui pretul intr-un anumit
termen; un astfel de contract este nul absolut;d. Vnzarea unei
moteniri este valabila numai daca se incheie dupa deschiderea
mostenirii; in caz contrar, vanzarea este nula absolut;e. Vnzarea
de drepturi litigioase consta in instrainarea unui drept litigios,
supus unei contestari judiciare.
SECTIUNEA II CONTRACTUL DE DONAIE.
1. Noiune i reglementare.
Reglementat de art. 801 i urm. C.civ., donaia este un contract
prin care una dintre pri, donatorul, cu intenie liberal, i micoreaz
irevocabil patrimoniul su cu un drept in favoarea celeilalte pri,
numit donatar, fr a urmri obtinerea unei
contraprestatii.[footnoteRef:18] [18: Camelia Toader, Drept civil.
Contracte speciale, Editura All Beck, Buc., 2005, p. 111;]
2. Caractere juridice.
Contractul de donaie este un contract unilateral, solemn, cu
titlu gratuit (o liberalitate); uneori doctrina mai retine si alte
caractere juridice ale acestui contract: irevocabil, translativ de
proprietate, incheiat intuitu persoane si numit.[footnoteRef:19]
[19: A. Cojocaru, op.cit., pag. 61-62;]
3. Condiii de validitate.
a. Condiii privind capacitatea prilor: incapaciti de a dispune :
minorii i persoanele puse sub interdicie judectoreasc nu pot ncheia
un contract de donaie (cu excepia darurilor obinuite); minorul nu
poate dispune n favoarea tutorelui nici dup ce a ajuns la majorat
ct timp tutorele nu a primit descrcare de gestiune de la
autoritatea tutelar (cu excepia situaiei n care tutorele este
ascendentul minorului). incapaciti de a primi: persoanele
neconcepute i organizaiile care n-au dobndit personalitatea
juridic, medicii i farmacitii care au tratat o persoan n boala din
cauza creia moare de la bolnavii tratai cetenii strini i apatrizii
nu pot primi donaii avnd ca obiect dreptul de proprietate asupra
terenurilor (prin Legea nr. 429/2003 de revizuirea Constitutiei,
acestia vor putea dobandi terenuri in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la U.E. si din alte tratate la care Romania este
parte, in conditiile prevazute delegea organica); prin lege pot fi
reglementate i alte incapaciti speciale.
b. Condiii privind obiectul contractului: Bunul (sau dup caz,
dreptul) trebuie s fie n circuitul civil, s fie determinat sau
determinabil, posibil i licit i s existe sau s poat exista n
viitor.
c. Condiii privind forma contractului de donaie. Conform art.
813 C.civ, Toate donaiunile se fac prin act autentic Sanciunea
nerespectrii formei autentice este nulitatea absolut.
d. Principiul irevocabilitii donaiilor. donaia este, prin esena
ei, este irevocabil (art. 801 si 822 824 C.civ.); irevocabilitatea
donaiilor este mai accentuat dect principiul forei obligatorii
aplicabil in general contractelor;[footnoteRef:20] [20: Fr. Deak,
op.cit., p. 104;]
excepie de la principiul irevocabilitaii donaiilor:
revocabilitatea donaiilor ntre soi.
4. Varieti de donaie
a. Donaiile simulate 1) donaiile deghizate o donatie este
deghizata atunci cand, conform actului public, apare ca un act
juridic cu titlu oneros;2) donaiile prin interpunere de persoane
sunt donatii in care simulatia vizeaza persoana adevaratului
donatar; contractul se incheie cu o alta persoana decat donatarul
real, incheindu-se si un cotrainscris in care se precizeaza
adevaratul donatar;
b. Donaiile indirecte Reprezinta acte juridice incheiate cu
intentia de a gratifica, dar infaptuite pe calea unui act juridic
diferit de contractul de donatieIn acest caz, forma autentica nu
este obligatorie, donatiile indirecte fiind supuse numai regulilor
de fond ale donatiei nu si celor de forma; exemplu: renuntarea la
un drept facuta cu intentia de a gratifica, remiterea de datorie
sau stitpulatia pentru altul facuta cu intentia de a gratifica.
c. Darurile manuale.Reprezinta acele donatii care necesita, in
afara de acordul de vointa de a transfera si dobandi un lucru cu
titlu gratuit, si remiterea materiala a bunului (traditiunea).
5. Obligaiile prilor.
a. Obligaiile donatorului: obligaia de predare a bunului; n
principiu, donatorul nu garanteaz pentru eviciune i vicii, dar
exist anumite excepii (de exemplu: donaia cu sarcin, cand
contractul de donatie este unul sinalagmatic, iar nu unul
unilateral);
b. Obligaiile donatarului: cnd donaia este pur gratuit,
donatarul nu are nicio obligaie; cnd donaia este pur gratuit,
donatarul are n schimb o ndatorire general, numit de recunotin, a
crei sanciune n caz de nclcare fiind revocarea pentru
ingratitudine; cnd donaia este cu sarcin, donatarul este inut s
execute sarcina (o obligaie).
6. Revocarea donaiilor.
Legea prevede anumite cauze de revocare a donaiilor (dincolo de
dreptul prilor de a stipula expres n contract anumite clauze care
pot duce la desfiinarea contractului):
a. Revocarea pentru ingratitudine Aceasta revocare opereaz n
prezena unor cauze expres prevzute de art. 831 C.civ.: atentat la
viaa donatorului; acest caz presupune intentia (ca forma de
vinovatie) de a ucide; uciderea din culpa nu are ca efect revocarea
donatiei; delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa donatorului,
de asemenea, savarsite cu intentie; refuzul de alimente.
b. Revocarea pentru survenien de copil. (art. 836 C.civ.)Donaia
se revoc de drept atunci cnd donatorul nu avea niciun copil sau
descendent n momentul ncheierii contractului i ulterior acestuia i
se nate. Excepia de la aceast regul o reprezint donaia ntre soi,
care este supus unui alt regim am revocabilitii.
c. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii.Reprezint o cauz de
revocare specific donaiilor cu sarcin si are ca fundament
reciprocitatea si interdependenta obligatiilor in cazul
contractelor sinalagmatice.
SECTIUNEA III CONTRACTUL DE LOCAIUNE
1. Noiune.Reglementare.Varieti de locaiune.
Reglementat de art. 1410 1490 C.civ., locaiunea a fost definit
ca acel contract prin care o persoan, numita locatorul, se oblig
fata de o alta persoana, numita locatar, sa-i asigure folosina
temporar, a unui lucru, n schimbul unei sume de bani, numit
chirie.[footnoteRef:21] [21: R. Motica, F. Motiu, op.cit., p.
285;]
Codul civil i i alte acte normative prevd reguli speciale pentru
varietile de locaiune : contractul de arendare (locaiunea
fondurilor rurale) i contractul de nchiriere a locuinelor
(locaiunea suprafeelor locative).
2. Caracterele juridice ale contractului de locaiune
Locaiunea este un contract: sinalagmatic (bilateral) consensual
cu titlu oneros cu executare succesiv comutativ
3. Condiiile de validitate a contractului de locaiune
Fiind vorba de un act de administrare (totui, prin voina legii,
in cazul imobilelor, dac depete 5 ani, locaiunea este considerat
act de dispoziie), prile nu trebuie s ndeplineasc condiii speciale
n ceea ce privete capacitatea juridic.n ceea ce privete obiectul
contractului, bunul nchiriat poate fi mobil sau imobil, corporal
sau incorporal; poate fi chiar i un lucru viitor, cu excepia
bunurilor dintr-o motenire nedeschis.[footnoteRef:22] [22: Fr.
Deak, op.cit., p. 142;]
Preul pe care locatarul l pltete n schimbul folosinei lucrului
se numete chirie.
4. Efectele contractului de locaiune
a. obligaiile locatorului: locatorul are obligaia de a preda
lucrul locatorului ii revine obligaia efecturii reparaiilor
necesare pentru a mentine lucrul in stare de a servi la
intrebuintarea pentru care a fost inchiriat; in aceasta categorie
nu intra micile reparatii, numite locative, care sunt in sarcina
locatarului; obligaia de garanie (art. 1420 pct. 3 C.civ.) pentru
tulburarile provenite din propria fapta, din faptele tertilor sau
din viciile bunului
b. obligaiile locatarului: plata chiriei; cf. art. 1429 C.civ.,
locatarul trebuie sa plateasca chiria (pretul locatiunii) la
termenele convenite; obligaia de a ntrebuina lucrul ca un bun
proprietar, iclusiv obligatia de a efectua reparatiile mici,
locative; obligaia de restituire a lucrului in starea in care a
fost predat.
5. Contractul de sublocaiune i contractul de cesiune a
contractului de locatiune
a. sublocaiunea este permis, cu condiia ca aceasta s nu fie
interzis expres prin contract (art. 1418 C.civ.);b. cesiunea
contractului de locaiune de ctre locatar este permis n aceleai
condiii ca i sublocaiunea (art. 1418 C.civ.).
6. ncetarea locaiunii
ncetarea locaiunii se poate realiza n urmtoarele modaliti: la
expirarea termenului prin denunarea unilateral, atunci cand
locatiunea este fara termen, cu conditia respectarii termenului de
preaviz (art. 1436 alin.2 C.civ.) prin reziliere pentru
neexecutare, conform art. 1439 alin. 2 C.civ.) prin pieirea
lucrului (art. 1423 si 1439 C.civ.)
7. Contractul de inchiriere a locuintelor
Inchirierea locuintelor este o specie a contractului de
locatiune, reglementata de Codul civil (art. 1824-1835), dar si de
alte acte normative (Legea nr. 114/1996 a locuintei, Legea nr.
85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie
construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor
economice sau bugetare de stat, Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de
locuinte, trecute in proprietatea statului, OUG nr. 40/1999 privind
protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, etc.). Deosebirea de esenta dintre
contractul de inchiriere a locuintei de contractul de locatiune in
general este data de obiectul specific al inchirierii si anume
suprafata locativa, a carei folosinta este transmisa in schimbul
chiriei.In ceea ce priveste caracterele juridice si efectele
contractului de inchiriere a locuintei, acestea sunt aceleasi cu
cele ale contractului de locatiune, cu precizarea ca forma scrisa
este ceruta numai ad probationem iar inregistrarea la organele
fiscale produce in special efecte de natura fiscala si nu
constituie o cerinta ad validitatem.
8. Contractul de arendare
Contractul de arendare este o specie a contractului de
locatiune, reglementata expres de Codul civil (art. 1836-1850), el
supunandu-se regulilor speciale din materia arendarii, dar si
regulilor generale din materia locatiunii.Partile contractului de
arenda sunt arendatorul si arendasul, primul fiind cel care
transmite celui de-al doilea bunuri de natura agricola, in vederea
exploatarii o perioada de timp determinata sau determinabila, in
schimbul unei chirii, numite arenda, care poate consta fie in
produse agricole, fie intr-o suma de bani. Atunci cand partile nu
prevad expres durata pentru care se incheie contractul, art. 1837
C.civ. prevede ca arendarea se considera a fi facuta pentru toata
perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol
urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie
contractul.Spre deosebire de inchirierea locuintelor, cealalta
subspecie a locatiunii, arendarea prezinta unele caractere juridice
opuse celor ale locatiunii, anume caracterul solemn (rezultat din
necesitatea formei scrise sub sanctiunea nulitatii absolute,
inregistrarea contractului la consiliul local, precum si in cazul
imobilelor, necesitatea inscrierii in cartea funciara) si
caracterul intuitu personae (care decurge din interdictia
subarendarii sub sanctiunea nulitatii absolute, limitarea cesiunii
arendarii numai la sotul arendasului, daca acesta participa la
exploatarea bunurilor si la descendentii majori ai arendasului,
precum si din faptul ca arendarea inceteaza prin moartea,
incapacitatea si falimentul arendasului).Contractul de arendare
este unul sinalagmatic, cu executare succesiva si cu titlu
oneros.
SECTIUNEA IV. CONTRACTUL DE MANDAT
1. Mandatul poate fi de dou feluri:
a. mandatul cu reprezentare;b. mandatul fr reprezentare.
a. Mandatul cu reprezentare;
1) DefinitieReglementat de art. 1532 1559 C.civ., contractul de
mandat este un contract prin care o parte, mandatarul, se oblig s
ncheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte
persoane, numita mandant, care i d aceast mputernicire i pe care o
reprezint.[footnoteRef:23] [23: CorneliuTurianu, Curs de drept
civil. Contracte speciale, Editura Universitara, Bucuresti, 2001,
p. 178;]
2) Forma mandatuluiConform art. 1533 C.civ., mandatul poate fi
expres sau tacit, adic el poate avea form scris, oral sau poate fi
dat tacit. In principiu, mandatul este un contract consensual, dar
de cele mai multe ori mbrac forma scris a procurii.Conform regulii
simetriei formelor, atunci cnd actul juridic ce urmeaz a fi ncheiat
este solemn, i procura trebuie s aib form solemn.
3) Capacitatea prilor n contractul de mandat.
Mandantul trebuie s fie capabil de a contracta el nsui actul
pentru a crui ndeplinire l nsrcineaz pe mandatar, capacitatea sa
urmand a se aprecia in functie de natura actului juridic care
urmeaza sa fie incheiat prin mandatar.Mandatarul trebuie s aib
capacitate deplin de exerciiu.
4) Obligaiile prilor n contractul de mandat
a. Obligaiile mandatarului: principala indatorire a mandatarului
este ndeplinirea (executarea) mandatului; obligaia de a da socoteal
mandantului pentru indeplinirea mandatului; cnd se substituie o ter
persoan, se nasc obligaii specifice legate de aceast substituire;
mandantul va avea o actiune directa impotriva substituitului (art.
1542, alin. 2 C.civ.); in cazul in care au fost imputerniciti mai
multi mandatari printr-un singur contract de mandat, in lipsa de
stipulatie contrara, acestia nu raspund solidar (art. 1543
C.civ.).
b. Obligaiile mandantului: mandantul are obligatia de a restitui
cheltuielile fcute cu ocazia mandatului; cnd mandatul este cu titlu
oneros, mandantul va plati suma convenit in contract (art. 1547
C.civ.); conform art. 1551 C.civ., cand mai multe persoane au un
mandatar comun pentru o afacere comuna, ele raspund solidar
(solidaritate legala).
iv. Efectele fa de teri ale mandatului
terul are raporturi juridice cu mandantul; dac mandatarul depete
limitele mandatului, va rspunde fa de teri, cu excepia situaiei n
care terii au cunoscut aceast depire a limitei mandatului (art.
1545 C.civ.).
v. ncetarea mandatului:
prin executare la expirarea termenului prin imposibilitatea
fortuit de executare prin revocare, mandatul fiind, n principiu,
revocabil prin renunarea mandatarului, acesta trebuind ns s l
notifice pe mandant prin moartea sau punerea sub interdicie a uneia
dintre pri
b. Mandatul fr reprezentare
Este acel contract de mandat (numit i contract de interpunere) n
care, dei mandatarul lucreaz n interesul mandantului, ncheie actul
juridic n numele su personal, fr a-l reprezenta pe
mandant.[footnoteRef:24] [24: Fr. Deak, op.cit., p. 287;]
ntre pri, mandatul fr reprezentare va produce efecte ca orice
mandat, ns ntre mandant i teri nu se stabilesc raporturi juridice.
Raporturile juridice sunt ntre mandatar i teri.
2. Subspecii al contractului de mandat
a. Contractul de comision (art. 2043-2053 C.civ.)Conform art.
2043 C.civ., contractul de comision este mandatul care are ca
obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de
servicii pe seama comitentului si in numele comisionarului, care
actioneaza cu titlu profesional, in schimbul unei remuneratii,
numita comision.Contractul de comision reprezinta o varietate de
mandat fara reprezentare.Caracterele juridice ale contractului de
comision sunt: consensual (forma scrisa fiind ceruta numai ad
probationem, conform art. 2044 C.civ.), sinalagmatic, cu titlu
oneros si intuitu personae.
b. Contractul de consignatie (art. 2054-2063 C.civ.)
Contractul de consignatie este un contract prin care
consignantul incredinteaza consignatarului anumite bunuri mobile
pentru a fi vandute pe seama consignantului, dar in nume propriu,
la un pret prestabilit, consignatarul avand obligatia de a remite
consignantului, dupa caz, pretul obtinut (in cazul in care vanzarea
s-a produs) sau bunul nevandut (in cazul in care vanzarea nu s-a
produs).Contractul de consignatie este o varietate a contractului
de comision (art. 2054 alin. 1 c.civ.) si deci a mandatului fara
reprezentare.Caracterele juridice: contract consensual,
sinalagmatic, cu titlu oneros si intuitu personae.
c. Contractul de expeditie (art. 2064-2071 C.civ.)
Contractul de expeditie este o varietate a contractului de
comision (art. 2064 C.civ.) si a mandatului fara
reprezentare.Partile contractului sunt expeditorul, cel care se
obliga sa incheie in nume propriu si in contul celeilalte parti un
contract de transport si sa indeplineasca operatiunile accesorii
ale acestuia, si comitentul.Caracterele juridice ale contractului
de expeditie sunt: caracter sinalagmatic, caracter consensual,
carcater comutativ si caracter intuitu personae.
SECTIUNEA V. CONTRACTUL DE IMPRUMUT
In ciuda faptului ca imprumutul de folosinta si imprumutul de
consum prezinta caracteristici care intr-o mare masura le despart,
din perspectiva formei de legiferare noul legiuitor opteaza tot
pentru o reglementare unitara, sub umbrela comuna a sintagmei
contractul de imprumut.
1. Imprumutul de folosinta (comodatul)
Reglementat de art. 2146-2157 C.civ., comodatul este contractul
prin care o parte, comodantul, transmite folosinta gratuita a unui
lucru individual determinat celeilalte parti, numita comodatar,
care are obligatia de a restitui acest lucru dupa un anumit
timp.Comodatul este un contract cu titlu gratuit, real (el implica
predarea efectiva a lucrului imprumutat), unilateral si
netranslativ de proprietate (spre deosebire de imprumutul de
consumatie, care este translativ de proprietate, comodatul este
numai translativ de folosinta).
2. Imprumutul de consumatie (mutuum) art. 2158-2170 C.civ.
Imprumutul de consumatie poate fi cu titlu gratuit si cu titlu
oneros (cu dobanda).Conform art. 2158 C.civ., imprumutul de
consumatie propriu-zis, cu titlu gratuit (mutuum), este contractul
prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau
alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor,
iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de
timp aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate de bunuri de
aceeasi natura si calitate. Definitiei legale trebuie sa ii adaugam
o caracteristica importanta a acestui contract pe care legiuitorul
a omis sa o reliefeze in continutul art. 2158 C.civ., aceea ca prin
mutuum se produce transferul dreptului de proprietate de la
imprumutator la imprumutat (asa cum chiar legiuitorul stipuleaza in
art. 2160 C.civ.).Imprumutul de consumatie gratuit este un contract
cu titlu gratuit, unilateral, real si translativ de proprietate.Cu
titlu de exceptie, imprumutul de consumatie poate fi si cu titlu
oneros. Atunci cand obiectul imprumutului de folosinta este o suma
de bani, art. 2159 alin. 2 C.civ. prezuma relativ ca imprumutul
este cu titlu oneros.Deosebirea esentiala dintre imprumutul de
consumatie gratuit si cel oneros este aceea ca, in cazul celui din
urma, imprumutatul, pe langa obligatia principala de a restitui
suma imprumutata, datoreaza si o remuneratie, numita dobanda.
SECTIUNEA VI. CONTRACTUL DE DEPOZIT (art. 2103-2143 C.civ.)
Conform art. 2103 C.civ., depozitul este contractul prin care
depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de
a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura,
remiterea bunului fiind o conditie pentru incheierea valabila a
contractului.Caracterele juridice ale contractului de depozit sunt:
real, in principiu cu titlu gratuit (ca exceptie, poate fi si
oneros, in conditiile art. 2106 C.civ.), in principiu unilateral
(atunci cand este oneros, este si bilateral), intuitu personae si,
in anumite situatii, translativ de proprietate[footnoteRef:25].
[25: Titus Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2012, p. 268;]
In ceea ce priveste formele de contracte de depozit, de lege
lata exista depozitul voluntar, numit si regulat (in cazul caruia
optiunea deponentului in alegerea depozitarului este neingradita si
nerestrictionata), depozitul necesar (in cazul caruia bunul a fost
incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari
neprevazute), depozitul hotelier (ce are ca obiect primirea contra
cost de catre hotelieri a bunurilor clientilor) si sechestrul
conventional (in cazul caruia un bun litigios este depozitat la o
terta persoana, pana la solutionarea litigiului, tertul avand
obligatia de a restitui bunul persoanei indreptatite la acel
moment).
SECTIUNEA VII. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA (art. 1851-1880
C.civ.)
Antrepriza este contractul prin care o parte, antreprenorul, se
obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala
ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru
beneficiar, in schimbul unui pret.Subantrepriza este permisa (art.
1852 C.civ.), insa in raporturile cu beneficiarul, antreprenorul
raspunde pentru fapta subantreprenorului.Contractul de antrepriza
este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si in
principiu intuitu personae (chiar daca subantrepriza este permisa,
antreprenorul raspunde fata de beneficiar pentru fapta
subantreprenorului).Codul civil aloca o reglementare speciala
antreprizei in constructii, tinand cont de faptul ca este cea mai
des intalnita forma a acestui contract (1874-1880 C.civ.).
SECTIUNEA VIII. CONTRACTUL DE SOCIETATE (art. 1881-1954
C.civ.)
Conform art. 1881 C.civ., societatea se poate constitui cu sau
fara personalitate juridica, prin contractul de societate prin care
doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru
desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin
aporturi banesti, in bunuri, in cunoastinte specifice sau
prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta, fiecare asociat contribuind la
suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia
beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.Contractul
de societate este intuitu personae, sinalagmatic (in ciuda
intereselor convergente ale asociatilor), comutativ, cu titlu
oneros, consensual (cu exceptia situatiei in care in care sunt
aduse in patrimoniul societatii bunuri imobile, caz in care se
impune forma autentica iar contractul capata si un caracter
translativ de proprietate).Conform art. 1888 C.civ., dupa forma
lor, societatile pot fi: simple, in participatie, in nume colectiv,
in comandita simpla, cu raspundere limitata, pe actiuni, in
comandita pe actiuni, cooperative sau alte tipuri de societate
anume reglementate de lege.
SECTIUNEA IX. CONTRACTUL DE TRANSPORT (art. 1955-2008
C.civ.)
Art. 1955 C.civ. stipuleaza ca prin contractul de transport,
transportatorul se obliga, cu titlu principal, sa transporte o
persoana sau un bun dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret pe
care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa il
plateasca, la timpul si locul convenite.Contractul poate avea ca
obiect transportul de persoane (si bagajele persoanelor
transportate) si transportul de bunuri, iar dovada contractului de
transport se face cu documentele de transport, cum ar fi scrisoarea
de trasura, recipisa de bagaje, foaia de parcurs, conosamentul,
tichetul, legitimatia de calatorie, etc.
SECTIUNEA X. CONTRACTUL DE ASIGURARE (art. 2199-2241 C.civ.)
Art. 2199 C.civ. defineste contractul de asigurare, anume acel
contract prin care contractantul asigurarii sau asiguratul se
obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se
obliga ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o
indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau
tertului pagubit.Activitatea de asigurare beneficiaza de o
voluminoasa reglementare prin acte normative cu caracter special,
insa Codul civil aloca 43 de articole acestui domeniu.Contractul de
asigurare este un contract consensual (forma scrisa fiind necesara
ad probationem, concretizata in polita de asigurare), sinalagmatic,
cu titlu oneros, cu executare succesiva si aleatoriu (fiind cel mai
des intalnit contract aleatoriu).In functie de obiectul asigurat,
exista asigurari de persoane, asigurari de raspundere civila si
asigurari de bunuri.De asemenea, dupa cum partile au sau nu
libertatea de a incheia un contract de asigurare, exista asigurari
facultative si asigurari obligatorii (cum ar fi asigurarile de
raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule, asigurarea locuintelor pentru anumite riscuri
cutremure, aluncari de teren sau inundatii sau asigurarile de
raspundere civila pentru anumite categorii profesionale, precum
avocati, notari, executori judecatoresti sau medici).
SECTIUNEA XI. CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA (art. 2242-2253
C.civ.)
Este acel contract prin care o parte, numita debirentier, se
obliga sa efectueze in folosul unei persoane, numita credirentier,
prestatii periodice constand in sume de bani sau alte bunuri
fungibile, durata contractului fiind aceea a vietii
credirentierului, daca partile nu au stabilit constituirea rentei
pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane
determinate.Dupa cum renta s-a constituit cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit, ea prezinta caractere juridice diferite: cand s-a
constituit cu titlu oneros ea are caracter aleatoriu, sinalagmatic
si consensual, iar cand s-a constituit cu titlu gratuit, aceasta
are caracter comutativ, unilateral si va fi supusa cerintelor de
forma ale actului prin care s-a constituit (donatie, testament,
etc.).
SECTIUNEA XII. CONTRACTUL DE INTRETINERE (art. 2254-2263
C.civ.)Intretinerea este acel contract prin care o parte se obliga
sa efectueze in folosul celeilalte parti sau a unui tert
prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru toata durata
vietii creditorului intretinerii, daca prin contract nu s-a
prevazut o alta durata a acesteia.Contractul de intretinere este un
contract aleatoriu (daca nu s-a incheiat pe o alta durata decat
viata unei persoane, durata determinata), solemn, sinalagmatic, cu
executare succesiva, intuitu personae.
SECTIUNEA XIII. CONTRACTUL DE JOC SI PARIU (art. 2264-2266
C.civ.)
In lipsa unei definitii legale (ca si in vechea reglementare),
trebuie avute in vedere definitiile acestor contracte oferite de
doctrina. In acest sens, amintim ca jocul sau pariul este un
contract prin care partile se obliga reciproc a plati o suma de
bani sau alt lucru castigatorului, in functie de realizarea sau
nerealizarea unui eveniment sau fapt depinzand de forta,
indemanarea sau dibacia, cunostintele, inteligenta, etc. partilor
contractante ori a altor persoane sau de hazard care face sa existe
sanse de castig sau pirdere pentru toate partile
contractante[footnoteRef:26]. [26: Fr. Deak, Tratat de drept civil,
Contracte speciale, Editia a 3-a, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2001, p. 259, apud Titus Prescure, Curs de contracte
civile, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 241;]
Caractere juridice: aleatoriu, consensual, sinalagmatic, cu
titlu oneros.
SECTIUNEA XIV. CONTRACTUL DE TRANZACTIE (art. 2267-2278
C.civ.)
Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un
litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau
renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi
de la una la cealalta, prin tranzactie putandu-se naste, modifica
sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul
litigiului dintre parti.Dupa cum tranzactia se incheie in timpul
unui proces sau in afara lui, tranzactia este judiciara sau
extrajudiciara.
30