Tema 1Cauzele care inlatura caracterul penal al fapte.1. Notiuni
generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al
faptei.2. Legitima aparare.3. Starea de extrema necessitate.4.
Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema
necessitate.5. Retinirea infractorului.6. Constringerea fizica sau
psihica.7. Riscul intemeiat.8. Executarea ordinului sau dispozitiei
superiorului.1.Pentru ca o fapta savirsita de o persoana sa
antreneze raspunderea penala aceasta trebuie sa constituie o
infractiune adica sa corespunda reglementarii cuprinse in al.1 al
art.14, lipsa oricareia dintre trasaturile esentiale ce definesc
infractiunea inlatura caracterul penal al faptei. Legitima aparare
starea de extrema necessitate, retinerea infractorului
constringerea fizica sau psihica, riscul intemeiat si executarea
ordinului sau dispozitiei superiorului reprezinta cause care
inlatura caracterul penal al faptei. In asemenea situatii fapta
desi este prevazuta de legea penala nu intruneste trasatura
vinovatiei ceea ce are drept urmare faptul ca actiunea sau
inactiunea respectiva nu va constitui o infractiune . Cauzele care
inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute intr-un capitol
separat in continutul partii generale al codului penal capitolul 3
care contine art.35-40 cu indece 1.
2.Legitima aparare potrivit al.1 art.36 nu constituie o
infractiune fapta care fiind prevazuta de legea penala este
savirsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima
aparare persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac
direct imediat, material si real indreptat impotriva sa a altei
persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol
grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
(al2. Art.36).Din punct de vedere juridic legitima aparare
reprezinta o actiune legala adica o actiune care este permisa si
stimulate de lege precum si de constitutia RM. Din punct de vedere
social legitima aparare este lipsita de pericol social deoarece
constituie un mijloc de aparare a drepturilor si intereselor
persoanei un mijloc de lupta cu criminalitatea si indeosebi cu cea
violenta si indreptata impotriva vietii sanatatii si patrimoniului
persoanei.Mai mult ca atit legitima aparare joaca si rolul de
instrument de prevenire a infractiunilor din reglementarea
legitimei aparari rezulta ca acesteia ii sunt caracteristice 2
laturi si anume1) Atacul2) AparareaLegea penala instituie anumite
conventii atit pentru atac cit si pentru aparare in lipsa carora
legitima aparare devine inexistenta. Legitima aparare presupune in
primul rind un atac, o actiune agresiva care justifica apararea
prin mijlocirea carora se inlatura atacul.Prin atac se intelege o
actiune savirsita cu intentia de a vatama valorile sociale
enumerate in continutul al.2 art.36.Prin atac in sensul legii
penale se intelege fapta unei persoane care se indreapta asupra
altei persoane cu intentia de a o vatama sau omori sau cu intentia
de a distruge sustrage, delapida patrimonial acesteia utilizind
forta proprie precum si alte instrumente si mijloace capabile de a
produce rezultatul urmarit.
Atacul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:1) Sa fie
material2) Sa fie direct3) Sa fie imediat4) Sa fie real5) Sa fie
indreptat inpotriva persoanei a unui tert sau impotriva unui
interes public6) Sa puna in pericol grav persoana sau drepturile
celui atacat sau interesul public.Atacul trebuie sa fie material
adica trebuie sa se realizeze prin fapte de natura sa provoace
modificari materiale sau fizice valorilor sociale impotriva carora
se indreapta. De regula atacul se produce prin folosirea fortei
fizice sau a acesteia asociata cu anumite instrumente si mijloace
capabile sa produca urmarea dorita de atacant. Atacul trebuie sa
constea intr-o manifestare concreta din partea atacantului, atacul
savirsit prin violente verbale sau prin amenintari nu constituie un
atac material si deaceea impotriva acestuia nu trebuie sa se
reactioneze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea
penala.Atacul trebuie sa fie direct atunci cind prin acesta se
creaza un pericol ce ameninta direct valorile ce pot forma obiectul
legitimii aparari. Atacul este direct atunci cind intre actiunea
atacantului si victima exista un contact fizic nemijlocit dar in
sensul legii penale va exista un atac direct si atunci cind sub
aspect fizic nu exista un contact nemijlocit cu o valoare pusa in
pericol insa in felul in care se actioneaza aceasta este direct
amenintata. Caracterul imediat al atacului fixeaza in timp
desfasurarea acestuia incadrindul intr-un anumit interval in care
poate interveni o aparare legitima, atacul este considerat imediat
atunci cind actiunea lui a inceput sau este gata sa inceapa tinind
cont de toate imprejurarile concrete ale cauzei. (ex: in cazul in
care atacantul indreapta mina in buzunar pentru a lua arma, in
acest interval de timp apararea poate intervene pentru a respinge
atacul, nu se admite o legitima aparare dup ace atacul sa
consumat). Atacul este real sau atacul trebuie sa fie real adica in
mod obligator trebuie sa ameninte real o valoare sociala aparata de
legea penala, nu se admite legitima aparare contra unui atac care
este doar presupus contra acestuia trebuie sa fie luata masuri de
precautie care sa nu constea in fapta prevazuta de legea penala.
Legitima aparare este permisa numai impotriva infractiunii
intentionate savirsite cu intentie directa sau indirecta si este
inadmisibila sau ilegala legitima aparare indreptata contra unei
infractiuni imprudente. Nmai un pericol grav creaza celui ce se
apara o stare speciala de constringere sub imperiul caruia se
reactioneaza, caracterul grav al pericolului rezulta din urmarile
grave pe care acesta lea-r putea produce daca nu sar intervene
urmari care ar putea consta in pierderea vietii, vatamarii
corporale sau in distrugerea unui bun. Gravitatea pericolului
trebuie apreciata in situatii concrete nu numai in raport cu
importanta valorii atacate ci si cu conditiile de loc, timp in care
sa produs atacul si toate circumstantele cauzei prin a caror
interventie se poate spori gravitatea sa. Prin aparare se intelege
actul prin care cel atacat sau persoana ii vine in ajutor incearca
sa inlature atacul cu toate caracteristicile sale, apararea trebuie
sa intruneasca urmatoarele conditii:1) Sa fie realizata printr-o
fapta prevazuta de legea penala ca infractiune2) Apararea trebuie
sa fie indreptata numai impotriva atacantului3) Apararea este
admisa pentru a respinge un atac indreptat atit impotriva
intereselor personale cit si impotriva unui interes public4) Fapta
savirsita in aparare trebuie sa fie proportionala cu gravitatea
pericolului si cu imprejurarile in care sa produs atacul.Pentru a
se pune problema legitimii aparari se cere ca apararea prin care se
inlatura atacul sa se realizeze prin savirsirea unei fapte
prevazute de legea penala. Daca atacul este respins prin savirsirea
unei fapte neprevazute de codul penal nu se mai pune problema
legitimii aparari in calitate de cauza care inlatura caracterul
penal al faptei. Numai cel care ataca prin actiunile sale poate
deveni obiect al actelor de aparare, cauzarea de daune altor
persoane (sotului, sotiei, rudelor, copiilor), atacantului nu poate
constitui un act de aparare legitima persoanei atacante in procesul
legitimii aparari I se pot cauza atit daune fizice cit si material
iar dreptul la legitima aparare il are nu numai cel atacat dar si
un tert.Dreptul la legitima aparare este determinat si in
constitutia RM si poate fi realizat numai prin actiuni active atit
din partea victimei cit si din partea altor persoane, contraatacul
se admite nu numai atunci cind reprezinta unicul mijloc de aparare
dar si atunci cind persoana atacata ar fi putut scapa de sub
amenintare utilizind alte posibilitati cum ar fi: fuga, alarma etc.
Legitima aparare trebuie in mod obligator sa fie incadrata in
limitile acesteia pentru a deveni cauza care inlatura caracterul
penal al faptei, pentru ca apararea sa fie legitima trebuie sa
existe un raport de proportionalitate intre fapta savirsita in
aparare si atacul care a determinate. De fapt legitima va fi
considerate apararea care vadit nu a depasit caracterul si
pericolul atacului, va fi legitima acea aparare in rezultatul
careea atacantului ia fost provocata o dauna nu numai mai mica sau
egala dar si mai mare in raport cu cea evitata. In procesul
aprecierii proportionalitatii intre fapta savirsita in aparare si
atac organelle judecatoresti trebuie sa ia in vedere toate
imprejurarile obiective si subiective ale savirsirii faptei,
intensitatea atacului, obiectul asupra caruia acesta sa indreptat,
instrumental utilizat de atacant si modul lui de aplicare forta si
posibilitatile atacantului si aparatorului ( virsta, sexul, starea
santasii si altele), precum si timpul si locul comiterii
faptei.Teoria dreptului penal releva existent urmatoarelor forme
ale depasirii limitilor legitimii aparari:1) Necorespunderea vadita
dintre instrumental atacului si apararii.2) Necorespunderea vadita
dintre intensitatea atacului si apararii.3) Necorespunderea vadita
dintre metodele atacului si apararii.4) Apararea cu mijloace si
metode ce prezinta pericol pentru viata si sanatatea mai multor
pesoane.5) Apararea dupa momentul consumarii atacului.(daca celui
ce se apara ii este clar acest moment).Este in drept sa recurga la
legitima aparare sic el care este atacat de catre o persoana
iresponsabila sau de catre un minor insa daca cel atacat este in
cunostinta de cauza asupra acestor semene ale atacantului dreptul
la aparare apare numai atunci cind nu a fost prezenta o alta
posibilitate pentru lichidarea pericolului.
Starea de extrema necessitate: art.38 CP RM.Viata a demonstrate
ca in realitatea obiectiva exista situatii in cadrul carora anumite
valori sociale ocrotite de legea penala sunt puse in pericol iar
salvarea acestora este posibila numai prin savirsirea unei fapte
prevazute de legea penala. Ca si legitima aparare starea de extrema
necessitate reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al
faptei, comform dispozitiilor al(2), art 38, este in stare de
extrema necessitate persoana care savirseste fapta pentru a salva
viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei pesoane ori
un interes public de la un percol ininent care nu poate fi
inlaturat altfel. Potrivit legii prin stare de extrema necessitate
se are in vedere situatia in care inlaturarea unui pericol ce
ameninta interesele personale ale societatii si statului e posibila
numai prin cauzarea unui prejudiciu mai mic altor relatii si valori
sociale ocrotite de lege penala. Din punct de vedere juridic
actiunea savirsita in stare de extrema necessitate este
nondeligventa, din punct de vedere social actiunea savirsita in
starea de extrema necessitate este reglementata in literature de
specialitate sub un dublu aspect, unii autori considera ca aceasta
este lipsita de pericol social altii insa sunt de parerea ca la
extrema necessitate exista un anumit pericol social intrucit in
cadrul acesteaia se ciocnesc doua interese ambele aparate de legea
penala iar salvarea unuia dintre acestea uneori se poate face numai
provocind vatamari, prejudicii unui alt obiect al apararii
penale.
12.02.2015 (prelegere)Data de 18.02.2015 inlocuire in loc de
dr.familiei prelegere la dr.penal.Data de 26.02.2015 inlocuire
dr.familieiData de 04.03.2015 dr.penalDreptul la extrema
necessitate il au toti cet. Insa exista categorii de personae de
pilda : politistii angajatii serviciului antiincendiar care sunt
obligati sa indeplineasca actiuni pentru inlaturarea unui pericol,
neindeplinirea carora atrage dupa sine aparitia unei raspunderi
juridice itrucit actiunile legate de inlaturarea unui pericol
cauzeaza anumite daune unor relatii sociale aparate de legea penala
ele pot fi considerate social utile sau nondelegvente numai daca se
va constata prezenta unui sir de conditii ce caracterizeaza isasi
pericolul si actiunile indreptate spre inlaturarea acestuia. Temei
pentru stari de extrema necessitate pot servi: cutremurul de
pamint, incendiile devastatoare, inundatiile, starea sanatatii,
defectele unor mecanisme lucratoare, comportamentul neadecvat al
animalelor domestic cit si salbatice etc.Infractiunea ca izvor de
aparitie a pericolului social in cazul starii de extrema necesitate
poate fi atit intentionata cit si imprudenta, de pilda: incendiul
care provoaca aparitia unei stari de extrema necesitate poate fi
aparea atit din intentie cit si poate fi rezultatul unui
comportament neglijent cu focul. Condtitiile de extrema necesitate
sunt urmatoarele:1) Existenta unui pericol ininent2) Pericolul dat
trebuie sa ameninte interesele persoanei ale statului,
societatii.3) Actul de salvare trebuie sa constituie singurul
mijloc de inlaturare a pericolului.4) Dauna cauzata in mod
obligator trebuie sa fie mai mica decit cea evitata.5) Actul de
salvare trebuie sa se realizeze prin savirsirea unei fapte
prevazute de legea penala.1.Pericolul este ininent atunci cind
ameninta cu producerea sa si este in imediata apropiere a
declansatii sale fara sa mai fie posibila luarea unor altor masuri
indreptate spre prevenirea acestuia, pericolul dat trebuie sa fie
real si vadit, osimpla banuiala a declansarii unui pericol nu poate
justifica actul de salvare. 2.Pericolul trebuie sa ameninte viata
si sanatatea persoanei, drepturile si libertatile acesteia,
societatea si statul. Evident ca actiunile care sunt realizate prin
fapte de extrema necesitate sunt indreptate sprea apararea acestor
valori. Apararea prin extreama necesitate a altor valori sociale
care nu sunt ocrotite de legea penala nu pot fi considerate temei
pentru aparitia starii de extrema necesitate si evident nu sunt
savirsite in conditiile acesteaia.3.Actul de salvare trebuie sa
reprezinte unica posibilitate de inlaturare a pericolului, legea
impune conditia ca inlaturarea pericolului sa nu fi fost posibila
prin alt mijloc, prin folosirea unui alt mod decit acela la care a
recurs faptuitorul. Pentru a se constata daca persoana a avut si
alte posibilati si ca si a dat seama de ele va fi necesar sa se
examineze o serie de imprejurari si conditii care se refera la
persoana faptuitorului, la starea sa psiho-fizica fiind necesar
totodata sa se determine conditiile in care a aparut
pericolul.4.Extrema necesitate exista atunci cind dauna provocata
este mai mica sau in cazuri exceptionale egala cu dauna evitata.
(al.3 art.38).5.Actiunea savirsita in stare de extrema necesitate
trebuie sa fie sub aspect normal similara cu o componenta de
infractiune prevazuta in partea speciala a CP RM, daca fapta
realizata in conditiile starii de extrema necesitate nu este
prevazuta de CP in calitate de infractiune nu se mai pune problema
existentei starii de extrema necesitate in calitate de cauza care
inlatura caracterul penal al faptei.
Deosebiri dintre starea de extrema necesitate si Cunoscind cele
doua cauze si conditiile ce le contureaza putem constata prezenta
unor asemanari si deosebiri intre ele, in ambele cazuri faptele
sunt savirsite pentru inlaturarea unui pericol ce ameninta persoana
proprie, o alta persoana sau un interes public. Si legitima aparare
si starea de extrema necesitate reprezinta cauze care inlatura
caracterul penal al faptei co toate ca in ambele situatii actiunile
savirsite sub imperiul acestora reprezinta infractiuni pedepsite de
partea speciala a CP, cu toate acestea ambele institutii se
deosebesc esential una de cea lalta prin urmatoarele.L.AStarea de
extrema necesitate
Izvor de aparitie a pericolului social1.Atit actiunile ilegale
ale persoanei cit si calamitatile naturale, sociale, defectele unor
mecanisme lucratoare comportamentul animalelor etc.
Dauna cauzata
Poate fi mai mica egala sau mai mare in raport cu dauna
evitataPoate fi mai mica, in cazuri exceptionale egala cu dauna
evitata
Actiunea de salvare
Este legala chiar si atunci cind cel atacat a acut si alte
posibilati pentru a evita pericolul .Este unica posibilitate pentru
inlaturarea pericolului
Prejudiciul cauzat
Nu este recuperat potrivit art.1401 CCEste recuperat in
conformitate cu prevederile art.1402 CC
Regulamentul cu privire la situatiile exceptionale si la modul
de acumulare si prezentare a informatiei in domeniul .. in caz de
situatii exceptionale publicat in MF 19 noiembrie 2010.
Retinerea infractorului.In conformitate cu dispozitiile art.37
nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savirsita
in scopul retinerii persoanei care a comis o infractiune si al
predarii ei organelor de drept. Teoria si practica DP sustin ca
actiunile cetatenilor care sunt indreptate spre combaterea actelor
criminale sunt legitime si nu atrag dupa sine raspunderea penala
chiar daca prin asemenea actiuni acestia au provocat infractorilor
careva daune, daca actiunile realizate in scopul retinerii
infractorului corespund pericolului atentatului criminal si
circumstantelor in care a fost efectuata retinerea. Savirsirea
actiunilor criminale de catre un faptuitor da nastere obligatiei
acestuia de a raspunde penal, de aceea din punct de vedere juridic
retinerea infractorului reprezinta o actiune legala. Dreptul de a
retine infractorul reprezinta un drept subiectiv al tuturor
cetatenilor pentru politisti insa si persoanele care au statut
special de acest gen aceasta reprezinta o obligatie de serviciu
intrucit retinerea infractorului de cele mai dese ori este legata
de provocarea unui anumit prejudiciu se pune problema care sunt
conditiile retinerii in cadrul carora retinerea poate fi
considerata legitima. O prima conditie se refera la comportamentul
infractorului si anume este prezenta unei infractiuni savirsite de
cel asupra caruia se indreapta actiunile de retinere. In unele
cazuri acest fapt nu necesita de a fi dovedit intrucit de pilda:
suntem in prezenta suntem in prezenta unei sentinte de condamnarea
intrata in vigoare. Cetatenii de rind de obicei pot recurge la
actiuni de retinere nemijlocit in procesul comiterii infractiunii
sau imediat dupa consumarea acesteaia. Retinerea penala nu poate fi
aplicata fata de persoanele care au comis un delict
contraventional, care nau implinit virsta raspunderii penale precum
si fata de cele iresponsabile. Temei pentru retinere serveste o
fapta prevazuta de partea speciala a codului penal.
17.02.2015 (prelegere continuare)Al 2-lea semn constitutiv al
retinerii infractorului: cea dea doua conditie ce se refera la
comportamentul persoanei se refera la faptul ca cel care urmeaza sa
fie retinut in cazul in care primeste cererea, rugamintea persoanei
ce urmeaza sa realizeze retinerea fuge adica se eschiveaza de la
procedura retinerii infractorului. In conformitate cu dispozitiile
art.168 cod de procedura penala al RM orcine este in drept sa
prinda si sa aduca fortat la politie sau la o alta autoritate
publica persoana prinsa asupra faptului savirsirii unei infractiuni
sau care a incercat sa se ascunda sau sa fuga imediat dupa
savirsirea infractiune, in conformitate cu al.2 aceluiasi articol
persoana prinsa in conformitate cu al.1 persoana poate fi legata in
cazul opunerii rezistentei retinerii daca sunt temeiuri rezonabile
de a presupune ca persoana prinsa are asupra sa arma ori alte
obiecte periculoase sau obiecte care prezinta interes pentru cauza
penala persoana care a prinso poate sai controleze hainele si sa ea
obiectele respective pentru a le treansmite organului de urmarire
penala. In conformitate cu art.166 CPP organul de urmarire penala
(OUP), are dreptul sa retina persoana in unul din urmatoarele
situatii:1. Daca aceasta a fost prinsa in flagrant delict2. Daca
martorul ocular inclusiv victima indica direct ca anume acesta
persoana a savirsit infractiunea.3. Daca pe corpul sau hainele
persoanei la domiciliul ei sau in unitatea de transport sunt
descoperite urme evidente ale infractiunii.O cerinta esentiala a
retinerii consta in retinerea anume acelei persoane care a comis
infractiunea. Greseala admisa in identitatea retinutului exclude
dreptul la retinerea acestuia care in prezenta vinovatiei si a unui
subiect special atrage dupa sine raspunderea penala in conformitate
cu dispozitiile art.308 CP O alta conditie a retinerii se refera la
dauna care este realizata in procesul comiterii actelor de
retinere, aceasta poate fi de origine fizica sau materiala si este
provocata in mod fortat. Dauna fizica se exptima in provocarea
daunelor corporale, iar cea materiala in deteriorarea mijlocului de
transport distrugera unui bun etc. In timpul comiterii unei
infractiuni retinerea este posibila numai in cazul cind persoana
descoperita asupra faptului drept raspuns la cerinta de a merge la
organul de drept corespunzator fuge de la executarea acestei
rugaminti, dupa consumarea infractiunii dupa finalizarea tuturor
etapelor acesteaia retinera este legitima daca este realizata
imediat dupa consumarea infractiunii. Dauana cauzata infractorului
in procesul retinerii trebuie sa fie in corespundere cu gradul
prejudiciabil al infractiunii realizate de cel retinut precum si cu
circumstantele in care a fost realizata retinerea, daca reesim din
faptul ca infractiunea reprezinta fapta prin care se provoaca un
prejudiciu obiectului ocrotirii penale iar retinerea reprezinta o
actiune exprimata in provocarea unei daune persoanei care a comis
infractiunea atunci proportionala va fi retinearea in cazul in care
prejudiciul cauzat infractorului nu depaseste vadit dauna pe care
el personal a cauzato. Cu alte cuvinte retinerea va fi considerata
legitima atunci cind infractorului i se va provoca o dauna mai mica
egala sau putin mai mare in raport cu dauna provocata de acesta.
Scopul retinerii consta in aducerea persoanei care a comis o
infractiune la organul abilitat ca mijloc de realizare a sarcinilor
justitiei, depasirea masurilor realizate in scopul retinerii
constau in : Necorespunderea vadita a acestora caracterului si
daunelor provocate de infractiune, precum si in raport cu
circumstantele retinerii.Deasemenea se va considera o depasire a
limitelor retinerii atunci cind infractorului ea fost provocata o
dauna in conditiile in care aceasta din urma nu reprezenta unica
posibilitate de realizare a retinerii. In conformitate cu al.1 lit(
j ) art.76.Intre legitima aparare si retinerea infractorului exista
multe asemanari ambele provoaca persoanei daune fizice si
materiale, temeiul realizarii acestora consta in actiuni ilegale,
ambele contin aceeasi esenta juridica precum si aceeasi
caracteristica a proportionalitatii dintre actiune si depasirea
acesteia. Se deosebesc aceste 2 institutii prin urmatorele :1.
Legitima aparare in calitate de temei prevede savirsirea de catre o
persoana a unei fapte prejudiciabile. La retinere pe linga acest
temei apare si incercarea infractorului de a se eschiva de la
retinere.2. In cazul legitimii aparari actiunile realizate in
scopul apararii pot fi savirsite atit impotriva minorilor cit si
iresponsabililor. Retinerea acestora insa este absolut interzisa
deoarece acestea nu reprezinta subiecti.3. Legitima aparare are loc
in procesul tentativei. Retinerea insa este posibila in etapa
tentativei cit si cum este de cele mai dese ori la etapa
infractiunii consumate.4. La legitima aparare avind in vedere
caracterul si gradul de pericol social al atentatului este permisa
provocarea sau cauzarea oricarei daune atacantului. La retinere
insa omorirea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni este
inadmisibila.5. Scopul legitimii aparari consta in apararea
intereselor persoanei, societatii, statului de orice atentat
criminal. La retinere scopul acesteia consta in aducerea
infractorului in fata organelor de drept.Omorirea infractorului in
scopul retinerii reprezinta un caz exceptie care se admite numai in
situatia retinerii infractorilor deosebit de periculosi si care
opun rezistenta armata.
Subiectul: Constringerea fizica sau psihicaConstringerea fizica
cunoscuta si sub denumirea forta majora exista atunci cind o
persoana este determinata de o energie straina umana sau de alta
natura, irizistibila sa savirseasca o fapta prevazuta de legea
penala. In conditiile constringerii fizice faptuitorul isi da
perfect seama ca actioneaza ca un simplu instrument sub influenta
unei energii straine savirsind o fapta prevazuta de legea penala
dar nefiind in stare sa opuna rezistenta energiei care il oprima
adopta conduita care ii este impusa. In conformitate cu al.1 art.39
nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a
cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al
constringerii fizice sau psihice daca in urma acestei constringeri
persoana nu putea sasi dirijeze actiunile. Cauzarea de daune in
conditiile constringerii fizice sau psihice are multe puncte de
tangenta cu celelalte cauze care inlatura caracterul penal al
faptei si in primul rind cu starea de extrema necesitate. In ambele
situatii este prezenta o circumstanta exceptionala sub imperiul
careea persoana este impusa sa actioneze, autonomia institutiei
date prevazute la art.39 reese din conditiile acesteia care sunt:1.
Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura
fizica. aceasta inseamna ca forta straina care exercita
constringerea trebuie sa actioneze direct in momentul savirsirii
faptei asupra fizicului persoanei care comite acea fapta, aceasta
care il impiedica pe cel constrins sa-si dirijeze in mod liber
constiina poate consta in energia unei persoane, de pilda: o
persoana forteaza mina unui finctionar pentru ca acesta sa semneze
un act fals.2. Constringerea trebuie sa fie irezistibila 3. Fapta
savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de
legea penala.
Constringerea fizica poate constata si intron fenomen natural de
exemplu inzapezirea, vint puternic.Sau intron process fiziologic
care impiedica persoana constrinsa sa actioneze conform
obligatiilor sale de pilda mediccul care sufera un atac de cord.De
alt fel pentru inlaturarea caracterului penal al faptei nu
reprezinta nici o importanta faptul daca persoanele care au
efectuat constringerea erau sau nu responsabile.Constringerea
trebuie sa fie irezistibila adica persoana constrinsa sa nu fi
putut actiona in scopul acordarii rezistentei actiunilor de
constringere. Pentru existenta constringerii fizice nu este
suficient ca persoana constrinsa sa fi savirsit sub imperiul
presiunii exercitate asupra sa o fapta prevazuta de legea penala ci
mai este necesar ca acea persoana sa nu fi putut opuna rezistenta
fara vri-un pericol pentru ea. Daca persoana constrinsa are
posibilitatea de a anihila cu mijloacele proprii ce pot fi
utilizate fara pericol presiunea exercitata asupra energiei sale
fizice atunci caracterul penal al faptei savirsite in aceste
conditii nu va fi inlaturat si respectivul cetatean va raspunde
penal pentru faptele sale deoarece a avut posibilitatea de asi
determina si dirija in mod liber vointa. In acest context mentionam
prevederile al.2 art.39.Pentru a stabili daca persoana intradevar a
fost supusa constringerii fizice obligator este necesar sa analizam
posibilitatea concreta pe care a avuto cel constrins de a inlatura
efectele constringerii acesta posibilitate urmind a fi evaluata in
raport cu itensitatea energiei straine precum si cu circumstantele
acelei cauze cu puterea si cu mijloacele de opunere de care
dispunea cel constrins.
18.02.2015 (prelegere)3.(de la constringerea fizica), Fapta
savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de
legea penala, pentru a deveni incidenta institutia constringerii
fizice este necesar ca fapta savirsita din cauza ei sa fie
prevazuta de legea penala deoarece numai in astfel de situatii se
poate pune problema inlaturarii caracterului penal al faptei sub
imperiul constringerii fizice se pot savirsi mai ales fapte de
omor, de vatamare, distrugere, de incalcare a regulilor circulatiei
rutiere, in cele mai multe cazuri asemenea fapte sunt realizate
prin impiedicarea faptuitorului de asi indeplini anumite obligatii
legale, pentru existenta acestei conditii nu prezinta nici o
importanta daca fapta a fost consumata sau a ramas la etapa
tentativei, daca este un coautorat sau participatie. Faptele
savirsite in conditiile constringerii fizice pot sa constea fie:
intr-o actiune (de ex: in cazul falsului savirsit prin fortarea
miinii unei persoane), fie printr-o inactiune, atunci cind persoana
constrinsa se afla intr-o imposibilitate de asi indeplini la timp
obligatia legala, de pilda: un militar nu se reintoarce din
concediu in timpul stabilit din cauza inzepazirii trenurilor sau un
gardian imobilizat de citeva detinuti nu poate impiedica evadarea
altor detinuti.Constringerea fizica sau morala. cu toate ca nu este
definita legal separat in continutul CP a RM in teoriile penale
occidentale aceasta este definita ca fiind situatia cind o persoana
comite o fapta prevazuta de legea penala datorita unei amenintari
cu un pericol grav pentru persoana sa ori a alteia pericol care nu
putea fi inlaturat in alt mod. Constringerea psihica consta in
presiunea pe care o persoana o exercita prin diferite mijloace
asupra psihicului altei persoane, presiune care este soldata cu
faptul ca cel constrins nusi mai poate determina in mod liber
vointa si este impus de fapt sa comita o infractiune. De fapt in
cazul constringerii psihice ca si in situatia celei fizice
faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza sub presiunea unei
constringeri de natura psihica prin, amenintarea sa sau a altei
persoane cu un pericol grav dar nefiind in stare sa inlature
pericolul cel ameninta adopta conduita care este impusa si comite
astfel o infractiune.Conditiile constringerii fizice sunt:1.
Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura
psihica printr-o amenintare.2. Cel amenintat trebuie sa fie expus
unui pericol grav3. Pericolul sa nu poata fi inlaturat decit prin
savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.Ca si in cazul
constringerii fizice constringerea psihica este generata de o forta
in cazul celei de a doua aceasta este de natura psihica, anterior
cind constringerea psihica nu era prevazuta in CP in situatiile
practice aceasta era atribuita starii de extrema necesitate insa
actualmente trebuie sa se faca o distinctie dintre acestea doua,
deoarece: constringerea psihica este generata ca si starea de
extrema necesitate de existenta unui pericol insa de data aceasta
pericolul trebuie sa izvorasca numai dintr-o fapta a persoanei mai
precis dintr-o amenintare a acesteia asociata unei cereri de a
comite o anumita fapta prevazuta de legea penala.Amenintarea vine
de la persoana care urmareste realizarea faptei prevazute de legea
penala prin intermediul celui amenintat, acesta poate fi verbala
sau scrisa uneori unei amenintari verbale i se poate asocia o
amenintare materiala, de pilda: descarcarea unui foc de arma in
aer.Numai in pericol grav naste urmarea aparitiei unei cauze care
inlatura caracterul penal al faptei, daca acesta nu este grav
inseamna ca amenintarea nu a fost susceptibila sa produca acea
presiune psihica ce caracterizeaza constringerea psihica.Pentru ca
fapta savirsita sub imperiul amenintarii sa nu constituie o
infractiune este necesar ca in conditiile concrete date ea sa fi
fost indispensabila pentru inlaturarea pericolului si totodata sa
fi reprezentat singura cale pentru evitarea acesutia, daca
pericolul putea fi inlaturat in alt mod de pilda: prin chemarea in
ajutor a unei alte persoane, prin denuntare din timp inseamna ca
faptuitorul avea sau a avut posibilitatea de a se sustrage
presiunii la care a fost supus, folosind aceasta alta cale astfel
evitind incalcarea legii penale. Inevitabilitatea pericolului
presupune ininenta lui, existenta reala a acestuia. ( constringerea
psihica ca si cea fizica legal constatata au ca efect excluderea
vinovatiei si odata cu aceasta a caracterului penal al faptei,
raspunderea penala pentru fapte comise in stare de constringere
fizica sau psihica este inlaturata, deasemenea in principiu este
inlaturata si raspunderea civila cu exceptia cazurilor cind este
constata existenta unei erori de fapt admisa in comportamentul
faptuitorului).Cu toate ca ambele forme de manifestare ale
constringerii prevazute la art.39 CP RM au multe puncte de tangenta
acestea se deosebesc prin urmatoarele: in timp ce in cazul
constringerii fizice faptuitorul este determinat fizic sa comita o
infractiune comportinduse ca un simplu instrument la comanda
energiei straine, in cazul constringerii psihice faptuitorul este
determinat pe cale psihica sa comita o asemenea fapta libertatea sa
de vointa si actiune fiind complet anihilata de amenintarea la care
este supus el sau alta persoana la un pericol grav care nu putea fi
inlaturat altfel.
Riscul intemeiat.In conformitate cu dispozitiile al.1 art.40, nu
constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a
cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului
intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile, pentru
atingerea unor anumite scopuri social utile, pentru perfectionarea
rezultatelor in producere, in stiinta, in multiple activitati ale
omului uneori sunt necesare efectuarea unor anumitor experimente
insotite de regula de incalcarea regulilor securitatii si evident
admiterea unui risc oarecare. Actiunile insotite de un anumit risc
in care nu exista siguranta ca nu va fi cauzata o anumita dauna
sunt capabile sa asigure atingerea scopului urmarit, dar pot avea
drept urmare comiterea unor fapte care atenteaza la interesele
personale sau publice ocrotite de legea penala. In continutul al.2
art.40 sunt determinate conditiile unui risc intemeiat si anume:1.
Existenta unui scop social util ceea ce inseamna ca faptuitorul
actioneaza in conditiile unui risc nu pentru atingerea unui
oarecare scop, de pilda: (imbogatire proprie), dar in vederea
faptului ca riscul dat sa aduca un beneficiu, un folos intregii
societat, de exemplu: obtinerea unui medicament sau vaccin contra
unei maladii.2. Riscul trebuie sa fie insotit de intreprinderea
unor actiuni fortate pentru atingerea scopului social-util urmarit
riscul a fost o fapta fortata intrucit in alt mod nu sa putut
actiona persoana in cauza trebuie sa-si dea seama ca atingerea
scopului urmarit este imposibil in alt mod. Daca faptuitorul isi da
seama ca poate ajunge sau obtine ceea ce doreste si prin alte
metode ce nu reprezinta un risc intemeiat atunci in cazul in care
vor fi provocate daune persoana respectiva va raspunde penal. 3.
Realizarea actiunilor cu scopul prevenirii aparitiei unor daune
consta in faptul ca aceasta persoana este obligata in primul rind
sa intreprinda masuri de prevenire a aparitiei daunei si in al
doilea rind acestea trebuie sa fiei suficiente, de pilda: atunci
cind un colaborator stiintific incepe lucrarile asupra unui
experiment acesta este obligat sa respecte si sa execute toate
regulile ce tin de tehnica securitatii in acel caz, precum si
diferite instructiuni din domeniul dat, sa obtina permisiunea
respectiva, precum si sa atentioneze asupra eventualelor
posibilitati de aparitie a carorva daune in cazului insuccesului
experimentului dat. Nemijlocit in al.3 art.40, sunt stabilite
conditiile riscului considerat neitemeiat si anume: Daca era cu
buna-stiina, imbinat cu pericolul pentru veata persoanei Exista
pericolul provocarii unui dezastru ecologic Exista pericolul
provocarii unui dezastru social.1.Exista atunci cind faptuitorul
coinsteintizeaza pericolul aparitiei daunelor si inlaturarea
aparitiei acestora printr-o incredere exagerata in sine.2.Legea nu
indica continutul si parametrii unui dezastru ecologic dar probabil
ca prin acesta trebuie sa intelegem cauzarea de daune naturii pe un
teritoriu mare atunci cind aceasta dauna ameninta existenta
biologica a omului pe un anumit teritoriu.( catastrofa de la
cernobil).3.Prin pericolul provocarii unui dezastru social trebuie
sa intelegem acele consecinte care se refera la multiple persoane
creindule anumite incomoditati. (ex: o avariere a centralei
electrotermice a mun.Chisinau pe jumatate de iarna in rezultatul
unui experiment).Trebuie sa facem o distinctie dintre risc si
extrema necesitate in cazul riscului intemeiat niciodata nu exista
forta a treia in calitate de temei de aparatie a acestuia ca in
cazul starii de extrema necesitate, si mai mult ca atit dreptul la
executarea actiunelor de risc intemeiat il au numai persoanele
reesind din obligatiile de serviciu pe care le au, pe cind la
starea de extrema necesitate poate apela orcine.
Executarea ordinului sau a superiorului art.40 indice 1.In
conformitatea cu al.1 art.40 indice 1, orice functionar public este
obligat sa execute dispozitiile si ordinile primite de la
superiorii ierarhici insa este in drept sa refuze in scris si
motivat indeplinirea dispozitiilor daca le considera ilegale, acest
lucru are si suport legislativ intrucit potrivit al.2 al art.40
indice 1 neexecutarea ordinului sau dispozitiei vadit ilegale
exclude raspunderea penala, iar persoana care a comis intentionat
infractiunea in vederea executarii ordinului sau dispozitie vadit
ilegale ale superiorului raspunde penal in temeiuri generale, daca
cel care a emis ordinul sau dispozitia le formuleaza in scris
atunci functionarul este obligat sa o execute cu exceptia cazului
cind aceasta este vadit ilegala. Functionarul care in asemenea
conditii a refuzat executarea ordinului este obligat sa aduca la
cunostina superiorului ierarhic al persoanei care a emis ordinul
ilegal situatia respectiva, raspunderii penale pentru fapta
savirsita va fi persoana care a emis ordinul sau dispozitia
ilegala. Din punct de vedere subiectiv executarea dispozitiei
superiorului care inlatura vinovatia faptuitorului, din punct de
vedere obiectiv aceasta este o cauza ce inlatura caracterul penal
al faptei. In cazul executarii ordinului sau dispozitiei
superiorului fundamentul recunoasterii acesteia in calitate de
cauza care inlatura caracterul penal al faptei se bazeaza pe aceea
ca executantul(faptuitorul), crede gresit sau eronat ca activitatea
lui este conform legii. Regulile mentionate anterior nu pot fi
atribuite situatiei cind ordinul sau dispozitiile superiorului se
refera la comiterea unui genocid sau a unei infractiuni impotriva
umanitatii care apsolut in toate cazurile sunt vadit ilegale sub
diferite denumir si anume: ordinul legii sau autoritatii legitime,
ordinul legii si comanda autoritatii legitime, aceste cauze sunt
prevazute in CP model francez, in CP model american, precum si in
CP al federatiei russe.03.03.2015.(prelegere)Tema : etapele
activitatii infractionale.1. Notiunea de etape ale activitatii
infractionale2. Pregatirea de infractiune.3. Tentativa de
infractiune.4. Infractiunea consumata sau terminata.5. Incriminarea
tentativei si pregatirei de infractiune.6. Renuntarea de buna voie
de la comiterea infractiunii.1.etapele activitatii infractionale
exprima un grad diferit de realizare a intentiei criminale
persoanei, in continutul legii penale exista , in art.25 inciul
asupra existentei a trei etape ale activitatii infractionale si
anume: al (1 si 2 art.25.)-- pregatirea de infractiune-- tentativa
de infractiune-- infractiunea consumata.Se considera pregatire de
infractiune intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune,
procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor
sau crearea intentionata pe alta cale de conditii pentru savirsirea
ei daca din cauze independente de vointa faptuitorului infractiunea
nu sia produs efectul. ( al.1, art.26).Se considera tentativa de
infractiune actiunea sau inactiunea intentionata indreptata
nemijlocit spre savirsirea unei infractiuni daca din cauze
independente de vointa faptuitorului acesta nu sia produs efectul.
(art.27 CP)Infractiunea se considera consumata daca fapta savirsita
intruneste toate semnele constitutive ale componentei de
infractiune ( al.1, art.25 CP)Unii teoreticieni sustin parerea
potrivit careea prima etapa a activitatii infractionale este
demascare intentiei adica exprimarea in forma verbala prin mimica,
gesturi, a hotaririi de a savirsi o infractiune concreta. Totusi
majoritatea specialistilor nu sunt de acord cu aceasta reesind din
urmatoarele: Legea penala in continutul al.1 art.14, defineste
infractiunea ca fiind fapta prejudiciabila savirsita cu vinovatie.
La demascarea intentiei nu exista fapta, nu avem un atentat asupra
valorilor aparate de legea penala, raspunderea pentru ginduri
infractionale, criminale chiar si exprimate in forma verbala este
inadmisibila. In unele situatii legea penala prevede in calitate de
infractiune consumata forma specifica de demascare a intentiei (
art.204, 349, 367 CP RM).Etapele activitatii infractionale nu
trebuie sa existe succesiv in cadrul oricarei componente de
infractiune, in unele cazuri infractorul comite infractiunea
respectind succesivitatea data alteori faptele persoanei formeaza
de la bun inceput componenta unei infractiuni, in unele situatii
faptele persoanei pot fi calificate ca pregatire de infractiune, in
alte cazuri infractorul incepe comiterea infractiunii dar nu o duce
pina la capat din motive independente de vointa faptuitorului. Nu
putem vorbi despre etape ale activitatii infractionale vis-a-vis de
toate componentele de infractiune incluse in parte speciala a CP
RM. Etapele activitatii infractionale sunt caracteristice numai
infractiunilor intentionate si mai mult ca atit celor comise cu
intentie directa. Nu putem vorbi despre etape ale activitatii
infractionale adica pregatire si tentativa in cazul infractiunilor
imprudente si a celor savirsite cu intentie indirecta. Elementul
volitiv al intentiei indirecte ce consta in admiterea constienta a
aparitiilor urmarilor prejudiciabile exclude activitatea criminala
directa. In ceea ce priveste latura obiectiva majoritatea
penalistilor sustin ca si pregatirea si tentativa sunt posibile in
cadrul componentelor materiale savirsite atit prin actiune, furtul,
jaful, cit si prin inactiune al.2 art.162,163 CP RM. Cu privire la
existenta etapelor activitatilor infractionale in cadrul
componentelor formale de infractiune atunci aceasta este posibila
vis-a-vis de un cerc restrins de infractiuni cu componenta formala
realizate prin actiune si este imposibila in cazul componentelor
formale realizate prin inactiune. In majoritatea cazurilor
tentativa la infractiunea formala este imposibila in rezultatul
constructiei legislative a componentei. Savirsirea faptei prevazute
intr-o norma concreta formeaza de la bun inceput o infractiune
consumata, de pilda: pungasia care se considera consumata din
momentul savirsirii actiunii in scopul sustragerii bunurilor altei
persoane (al.1, art.192), tilharia art.188 al.1.Tentativa la
infractiunea savirsita prin actiune mai este posibila daca intre
momentul inceputului activitatii infractionale si momentul
consumarii acesteia exista un interval de timp. De pilda: lasarea
unui plic cu bani pe masa unui functionar in calitate de mita sau
expedierea banilor prin transfer bancar in calitate de mita
reprezinta tentativa de dare de mita. Tentativa la infractiune
formale realizate prin inactiune este imposibila intrucit isasi
actul initial de neindeplinire a obligatiei juridice, sociale,
profesionale formeaza o infractiune consumata. ( al.1 art.162,163
CP RM). Stabilirea etapei corecte a savirsirii infractiunii
prezinta o mare importanta sub aspect practic, in primul rind
prezenta unei anumite etape determina calificarea infractiunii
intucit pregatirea de infractiune urmeaza a fi calificata in
conformitate cu dispozitiile articolului din partea speciala a
codului penal cu trimitere obligatorie la dispozitiile la al.1
art.26. iar calificarea unei tentative de infractiune se face in
conformitate cu dispozitiile partii speciale cu trimitere
obligatorie la dispozitiile art.27 din partea generala.
2.pregatirea de infractiune in calitate de prima etapa a
activitatii infractionale. In conformitate cu al.1 art.26,
conchidem ca pregatirea de infractiune consta in comportamentul
persoanei care formeaza sau creaza conditii reale pentru comiterea
ulterioara a unei infractiuni concrete, anume in aceasta si consta
gradul prejudiciabil al pregatirii de infractiune cu toate ca in
realitatea obiectiva nu a fost comis nici un atentat asupra unui
obiect al apararii penale. Conform semnelor subiective pregatirea
de infractiune consta in intelegerea prealabila de a savirsi o
infractiune. Dupa semnele obiective pregatirea de infractiune se
caracterizeaza prin: Procurarea sau fabricarea mijloacelor sau
instrumentelor intelegem optinerea acestora atit prin metode legale
cit si ilegale. De pilda: X aobtinut o arma in urma comiterea unui
furt sau poate ca aceasta arma a fost procurata legal, in acest
sens trebuie sa se faca o distinctie dintre instrument si mijloc de
comitere a unei infractiuni. Prin instrument se intelege orice
obiect cu care sa comis nemijlocit infractiunea, toate tipurile de
arme, si toate obiectele care au fost comisa infractiunea. Acest
obiect va fi considerat obiect de comitere a infractiune. Mijlocul
de comitere a unei infractiuni este ceea cu ce se ajuta la
comiterea unei infractiuni, de pilda: un autovehicul cu care este
spart un perete a unui depozit sau este transportata marfa.
Adaptarea acestora a mijloacelor si instrumentelor trebuie sa
intelegem acele actiuni ale persoanei in urma carora obiectele date
sunt supuse unor modificari in asa fel incit cu ajutorul acestora
sa fie savirsita ulterior infractiunea. De pilda: un pistol cu gaze
a fost adaptat si transformat in pistol de lupta. Crearea
intentionata a altor conditii pentru savirsirea infractiunii.
trebuie sa se inteleaga orice actiuni de pregatire cu exceptia
primelor doua. (ex: elaborarea unui plan de comitere a
infractiunii, urmarirea presupusei victime, studiera sistemului de
semnalizare etc.). In conformitatea cu latura obiectiva pregatirea
de infractiune poate di realizata numai prin actiune.Conform
laturei subiective pregatirea de infractiune se caracterizeaza prin
intentie directa.Pregatirea de infractiune constituie prima etapa a
activitatii infractionale, o activitate neconsumata care absolut in
toate cazurile este intrerupta din motive ce nu depind de vointa
faptuitorului adica din motive independente. Important este ca
aceasta etapa sa fie finalizata din motive ce nu au nimic comun cu
renuntarea de buna voie. In conformitate cu al.2 art.26 raspunderii
penale si pedepsei penale sunt supuse numai persoanele care au
savirsit pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave,
deosebit de grave si exceptional de grave. Exista situatii in legea
penala si in practica penala atunci cind in actiunile de pregatire
a unei infractiuni se cuprind semnele unei componente consumate de
infractiune, de pilda: activitatea individului indreptata spre
comiterea unui omor intentionat dintr-o arma procurata ilegal,
activitatea stopata la etapa pregatirii de infractiune urmeaza a fi
calificata conform CP RM ca pregatire de omor (al.1, art.26 in
cumul cu al.1 art.145 si art.290 CP RM) in calitate de infractiune
consumata. Pentru pregatire de infractiune nu poate fi aplicata
detentiunea pe viata.
3.din definitia tentativei de infractiune indicata in continutul
art.27 CP RM, pot fi stabilite semnele obiective si subiective ale
acesteia. De regula se deosebesc 3 semne obiective ce
caracterizeaza tentativa de infractiune. In primul rind tentativa
de infractiune consta in fapta nemijlocit indreptata spre
savirsirea unei infractiuni, inseamna ca tentativa reprezinta
inceputul comiterii infractiunii iar obiectul atentatului a suferit
deja o dauna sau este pus in pericolul provocarii unui
prejudiciu.Cel de al 2-lea semn obiectiv al tentativei de
infractiune se caracterizeaza prin faptul ca in situatia tentativei
infractiunea nu este dusa pina la capat. In cazul tentativei latura
obiectiva a acesteaia este intotdeauna realizata partial, anume
acest semn al tentativei o delimiteaza pe aceasta de infractiunea
consumata. Pentru componentele de infractiuni materiale
caracteristic pentru tentativa la acestea este faptul lipsei
survenirii urmarilor prejudiciabile care de alt fel constituie
semnul principal al componentilor de infractiune. De pilda: in
cazul tentativei de omor persoana trage din arma de foc dar da
gres. Prezenta tentativei si nu a infractiunii consumate nu
inseamna ca in toate cazurile obiectului ocrotirii penale nu i se
aduce vrio dauna, deseori tentativa produce o anumita urmare
aceasta insa nu reprezinta semnul principal al componentei asupra
careea sa comis tentativa. De pilda: in cazul tentativei de omor,
victimei iau fost provocate vatamari corporale grave sau mai putin
grave sau in cazul tentativei de sustragere in proportii deosebit
de mari din patrimoniiul persoanei acesteia iau fost provocate
prejudicii materiale minore, datorita faptului ca in safeul
persoanei prejudiciabile nu a fost gasita suma respectiva. Al
treilea semn obiectiv al tentativei consta in faptul ca aceasta
absolut in toate cazurile nu este dusa pina la capat din motive
independente de vointa celui vinovat, ceea ce inseamna ca
infractiunea a fost intrerupta nu din cauza ca faptuitorul a luat
hotarirea de a renunta benevol de la consumarea infractiunii dar de
aceea ca au aparut unele obstacole care impiedica realizarea
completa a intentiei criminale. Anume acest semn al tentativei o
delimiteaza pe aceasta de renuntarea de buna-voie de la comiterea
infractiunii.Latura subiectiva a tentativei se caracterizeaza numai
prin intentie directa. Faptuitorul isi da seama ca fapta sa direct
este indreptat spre comiterea unei infractiuni, ca ea realizeaza
partial latura obiectiva a acesteia si doreste sa duca pina la
capat aceasta infractiune. Daca insa infractorul comite o tentativa
la o componenta materiala de infractiune (omoe,sustrager) atunci
din intentia sa face parte si prevederea aparitiei urmarii
prejudiciabile precum si dorinta survenirii acestora.
Particularitatea laturei subiective a tentativei consta in
urmatoarele: Intentia persoanei care comite o infractiune cuprinde
toate elementele unei componente de infractiuni concrete, dar
faptuitorul isi da perfect seama ca intentia sa nu a fost realizata
complet. Cu toate ca legea penala nu clasifica infractiune teoria
dreptului penal numeste urmatoarele forme de manifestare ale
acesteia: Tentativa neconsumata exista atunci cind faptuitorul nu a
realizat in intregime latura obiectiva a unei infractiuni, altfel
spus in acest sens acesta numa a inceput realizarea infractiunii
astfel sa finalizat activitatea lui criminala. ( atunci cind hotul
este retinut cind doreste sa intre in garaj pentru a sustrage un
autovehicol, in asemenea situatii vorbim de o tentativa
neconsumata). Tentativa consumata exista atunci cind faptuitorul a
savirsit absolut toate faptele pe care dorea sa le comita insa
urmarea dorita de acesta nu a aparut din motive independente de
vointa lui ( ex: atunci cind infractorul a dat gres in cazul
impuscaturii, cind a administrat victimiei o doza insuficienta de
toxina in cazul unui omor, lasarea unui plic cu bani pe masa unei
persoane oficiale in calitate de mita). Particularitatea tentativei
consumate consta in aceea ca vinovatul a realizat tot ce dependea
de el pentru obtinerea rezultatului dorit, care insa nu a aparut
din motive independente de cel vinovat. Clasificarea tentativei in
tentativa neconsumata si consumata prezinta importanta in primul
rind pentru infaptuirea justitiei penale si respectiv pentru
calificarea corecta a faptelor itrucit tentativa consumata de
regula este mai periculoasa in raport cu cea neconsumata, itrucit
prima este foarte aproape de infractiunea consumata. Tentativa la
un obiect nul se caracterizeaza prin faptul ca infractorul admite o
eroare vis-a-vis de obiectul atentatului, calitatile acestuia sau
prezenta reala a lui. De pilda: sustragerea unui diamant pretios
care sa dovedit a fi o piatra falsa, sustragerea unui pretins
tablou de epoca care nu prezinta nici o valoare, sau impuscatura
intrun manichin crezind ca e o persoana vie. Tentativa la un obiect
nul de fapt nu produce nici o modificare obiectului aparat de legea
penala, intrucit acesta lipseste in momentul atentatului sau poseda
astfel de caracteristici incit prin faptele intreprinse acesta nu
putea fi vatamat. Tentativa cu instrumente nule exista atunci cind
subiectul foloseste pentru savirsirea infractiunii instrumente care
obiectiv nu pot asigura comiterea ei. Se deosebesc: instrumente
absolut nule si instrumente nule intr-o anumita situatie concreta.
Absolut nule sunt instumentele care nici intro situatie nu pot
asigura comiterea umei infractiuni. De pilda: utilizarea unui praf
absolut nevatamator in calitate de toxina. Nule itr-o anumita
situatie concreta -- sunt acelea care itro stare obisnuita trebuie
sa duca la realizarea intentiei criminale, dar in momentul in care
au fost utilizate nu poseda astfel de caracteristici. De pilda: doi
vecini in procesul certei unul dintre care a fost la vinatoare a
impuscat din arma era totul bine, ia arma si trage spre vecin iar
arma nu functioneaza.Tentativa nula atrage dupa sine raspunderea
penala intrucit poseda toate semnele tentativei obisnuite deoarece
faptuitorul comite fapte ce atenteaza asupra unui obiect al
ocrotirii penale si care sunt periculoase dar care nu provoaca nici
o dauna in pofida erorii de fapt admise mai mult ca atit
faptuitorul actioneaza cu intentie directa si in cazul tentativei
nule. Infractiunea consumata.In conformitate cu al.1 art.25,
infractiunea se considera consumata daca in faptele persoanei se
cuprind toate semnele unei componente de infractiune descrisa in
parte speciala a CP RM. Componentele de infractiuni materiale sunt
considerate consumate in momentul aparitiei in fapt a urmarilor
prejudiciabile indicate in articolul respectiv ( omorul,
sustragerea etc). Componentele de infractiune formale sunt
considerate consumate din momentul savirsirii faptei prejudiciabile
prevazute in articolul respectiv ( pungasia, dezertarea,
huliganismul etc.). in unele cazuri legiuitorul leaga momentul
consumarii infractiunii nu cu momentul aparitiei urmarii dar cu
amenintarea reala de provocare a acestora, aceste componente
reprezinta o modalitate a componentelor formale si este vorba de
fapt despre: tilharia (art.188) sau (al.1 art.224). In partea
speciala a CP RM sunt incluse componente de infractiune pe care
legea penala le considera consumata numai din momentul crearii sau
formarii unei asemenea organizatii. De pilda: componentile art.283,
284, 286. Raspunderea penala pentru pregatire si tentativa de
infractiuneTemeiul legal pentru incriminarea tentativei de
infractiune este aratat in continutul art.81 al legii penale, iar
temeiul de facto este reprezentat prin pregatirea sau savirsirea
unei fapte care contine semnele unei componente de infractiune
neconsumate. Avind in vedere faptul ca raspunderea penala pentru
pregatirea si tentativa de infractiune apare in cazul cind faptele
savirsite de infractori nu contin toate semnele unei componente de
infractiune din partea speciala a CP RM, calificarea acestora
urmeaza sa se faca in conformitate cu normele partii speciale cu
trimitere obligatorie la normele partii generale. Dupa cum urmeaza
in cazul pregatirii de infractiune fapta se va califica in
conformitate cu art.145 CP, cu trimitere la al.1 art.26 CP, iar in
cazul tentativei calificarea urmeaza sa se faca in conformitate cu
art.145 CP RM cu trimitere la art.27 CP RM. Stabilind pedeapsa
pentru pregatire si tentativa de infractiune instanta trebuie sa
porneasca de la principiile generale de individualizare a pedepsei
prevazute in continutul art.75 CP si nu poate fi neglijat faptul ca
infractiunea chiar si independent de vointa faptuitorului nu a fost
dusa pina la capat, acest lucru are temei legal deoarece este
stabilit in art.81 al.1 CP. In conformitate cu dispozitiile al.2
art.81 marimea pedepsei pentru pregatire de infractiune ce nu
constituie recidiva nu poate depasi o jumatate din maximul celei
mai aspre pedepse prevazute la articolul corespunzator din partea
speciala a CP RM pentru infractiunea consumata. De pilda: pentru
pregatirea de omor a unei persoane prevazut de al.1 art.145
infractorului i se poate stabili o pedeapsa maxima cu inchisoare de
pina la 7 ani si 6 luni.Marimea pedepsei pentru tentativa de
infractiune ce nu constituie o recidiva nu poate depasi din maximul
pedepsei prevazute la articolul corespunzator din partea speciala a
CP pentru infractiunea consumata. Astfel in cazul tentativei la
infractiunea de omor prevazuta de al.1 art.145 infractorului i se
poate stabili o pedeapsa maxima de 11,25 ani. Cu privire la al.2
art.145 atunci acestuia i se poate aplica o pedeapsa maxima de 15
ani de inchisoare.Gradul prejudiciabil al pregatirii si tentativei
de infractiune este in dependenta directa de obiectul atentatului,
metoda savirsirii infractiunii, instrumentele si mijloacele
utilizate in procesul comiterii acesteia. Este indiscutabila
importanta acelor urmari care au aparut de fapt in realitatea
obiectiva in urma comiterii actelor de pregatire sau tentativa de
infractiune. Sunt situatii cind fata de infractorul care se face
vinovat de pregatirea unei infractiuni sau tentativa la aceasta
poate fi aplicata prevederea art.79 si anume aplicarea unei pedepse
mai blinde decit ce prevazuta de lege. Pentru pregatire si
tentativa de infractiune in conformitate cu prevederile al.4 art.81
detentiunea pe viata nu poate fi aplicata. Iar pentru pregatire de
infractiune poate raspunde numai acea persoana care se face
vinovata de pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave,
deosebit de grave si exceptional de grave.Renuntarea de buna voie
de comitere a unei infractiuniIn conformitate cu dispozitiile al.1
art.56 CP RM, se considera renuntare de buna voie la savirsirea
infractiunii incetarea de catre persoana, a pregatirii de
infractiune sau incetarea faptelor indreptate nemijlocit spre
savirsirea infractiunii ( tentativa de infractiune), daca persoana
era constienta de posibilitatea reala de consumare a infractiunii.
Potrivit teoriei si legii penale, persoana care a inceput
savirsirea unei infractiuni si a renuntat de buna voie de la
consumarea acesteia urmeaza a fi liberata de raspundere penala
pentru toate faptele ilegale savirsite pina in momentul adoptarii
deciziei de renuntare. Existenta acestei institutii in continutul
CP demonstreaza respectarea principiului umanismului legii penale.
Pentru existenta in fapt a acestei institutii este necesara
intrunirea a doua conditii: In primul rind renuntarea trebuie sa
fie benevola exista atunci cind faptuitorul este constient de
faptul ca consumarea infractiunii este posibila si acesta este
convins de faptul ca poate sa duca pina la sfirsit infractiunea,
motivele adoptarii unei astfel de decizii pot fi diferite ( ex:
frica de pedeapsa, mila fata de victima, cainta etc.), insa
principalul este ca toate acestea motive sa reprezinte rezultatul
uni imbold intern a unei hotariri constiente primita din proprie
vointa. Exista renuntare benevola si in cazurile cind initiatorul
acesteia este o ruda apropiata, un prieten etc. In cazul renuntarii
de buna voie decizia de renuntare trebuie sa nu fie influentata de
un factor extern, de pilda: atunci cind persoana a inceput
comiterea unei infractiuni, a fost fortata sa inceteze activitatea
data ( de pilda: a fost observata de cineva, adescoperit ca este
urmarit de politie, sau este chemat de organul competent pentru a
da declaratii vis-a-vis de infractiunea pe care o pregateste), in
asemenea situatii renuntarea nu este benevola deoarece este impusa.
Aceasta trebuie sa fie definitiva, irevocabila. intreruperea
temporara a activitatii criminale indiferent de cauzele si durata
acesteia nu inseamna renuntare de buna voie. Nu va exista
renuntarea de buna voie atunci cind faptuitorul coinsteintizind ca
in situatia concreta data nu va fi posibila consumarea infractiunii
o suspenda, o amina pe aceasta cu scopul de a se pregati mai
minutios de ia. De pilda: atunci cind infractorul patrunde intr-un
depozit si are asupra sa niste chei cu scopul de a jefui, la un
momend dat nu reuseste si trebuie sa mearga acasa sa se
pregateasaca in acest caz nu este renuntarea de buna voie. Si nu va
exista renuntarea de buna voie atunci cind infractorul renunta de
la comiterea actiunii repetate criminale. De pilda: a dat gres la
prima impuscatura si renunta la a 2-a impuscatura.Liberarea de
raspundere penala in cazul renuntarii de buna voie are la baza
faptul ca in astfel de situatie se intrerupe dezvoltarea atit a
laturii obiective ( nu se mai comit fapte ce formeaza semnul
obiectiv al atentatului), cit si a celei subiective ( inceteaza
realizarea intentiei criminale). Renuntarea de buna voie poate avea
loc numai la etapa pregatirii de infractiune si tentativa la
aceasta. Renuntarea de buna voie la etapa de pregatire a
infractiunii poate avea loc absolut in toate cazurile si se poate
manifesta atit in forma activa cit si in cea pasiva. Forma activa
ca exemplu exista atunci cind faptuitorul procura o arma legal cu
scopul de a omori si renunta ulterior la comiterea acelui omor iar
arma se duce si o arunca in riu etc. Renuntarea este pasiva atunci
cind el procura o arma de foc, o pune in safeu si atit.Renuntarea
de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei de infractiune
insa in cazul dat aceasta depinde de forma de exprimare a acesteia.
Astfel la etapa tentativei neconsumate renuntarea poate avea loc
oricind si se poate manifesta tit in forma activa cit si pasiva (
similar ca la pregatirea de infractiune). Renuntarea de buna voie
poate avea loc si la etapa tentativei consumate insa in acest caz
obligator trebuie sa fie intrunite urmatoarele 2 cerinte: Forma
renuntarii poate fi numai activa Renuntarea este posibila numai
atunci cind faptuitorul mentine puterea asupra desfasurarii
evenimentelor in continuare si este capabil sa previna consumarea
infractiunii.Atunci cind suntem in prezenta unei tentative de omor
realizata prin impuscatura sau o distrugere intentionata a unui
imobil art.197, cu utilizarea unui explozibil renuntarea de buna
voie este imposibila. Daca insa intre momentul inceputului
savirsirii faptelor criminale si momentul consumarii infractiunii
exista un anumit interval de timp in cadrul caruia faptuitorul
savirseste actiuni active pentru incetarea si neadmiterea aparitiei
urmarilor, ( de pilda: se adreseaza medicului atunci cind victima a
fost otravita cu toxina), si subiectul a fost in stare sa previna
consumarea infractiunii ( moartea victimei), renuntarea este
posibila. Daca insa necatind la faptul ca victimei ia fost
asigurata asistenta medicala calificata de urgenta insa aceasta
totusi a decedat atunci renuntarea este absenta iar faptele comise
de infractor vor fi examinate in calitate de circumstante atenuante
ale cauzei. Daca insa persoana data nu a decedat insa a fost
vatamata corporal grav sau mediu, faptuitorul dat raspunde pentru
vatamare grava sau medie dar este liberat de raspundere penala
pentru tentativa de omor. In cadrul renuntarii de buna voie
raspunderea penala pentru infractiunea de la care sa renuntat este
inadmisibila, faptuitorul urmeaza sa raspunda penal numai atunci
cind prin faptele sale a fost comisa o alta infractiune. Terbuie sa
delimitam renuntarea de buna voie de cainta sincera, ultima consta
in actiuni active din partea faptuitorului realizata dupa momentul
consumarii infractiunii. Actiuni indreptate spre prevenirea
aparitiei urmarilor prejudiciabile fara succes sau compensarea
pagubei, repararea prejudiciului precum si contributia activa la
descoperirea infractiunii. Se deosebesc prin urmatoarele:
Renuntarea are loc la etapele de pregatire si tentativa de
infractiune, cainta insa numai dupa consumare infractiunii.
Renuntarea poate avea loc si in forma pasiva de exprimare a
acesteia, cainta insa prezuma numai existenta formei active.
Renuntarea de buna voie constituie temeiul liberarii de raspundere
penala indiferent de tipul infractiunii de la care sa renuntat,
cainta insa poate constitui temei pentru liberarea persoanei de
raspundere penala numai atunci cind aceasta a comis pentru prima
data o infractiune usoara sau mai putin grava. (Al (1).art.57).
Organizatorul si instigatorul infractiunii nu se supun raspunderii
penale daca acestea persoane printr-o instiintare din timp a
organelor de drept sau prin alte masuri realizate au preintimpinat
consumare infractiunii de catre autor.
Tema: Participatia.1) Notiunea participatiei si
particularitatile acesteia.2) Participantii la infractiune.3)
Formele participatiei.4) Raspunderea penala a participantilor la
infractiune.5) Implicarea la infractiune.1.la ora actuala prin
participatie sunt comise majoritatea infractiunilor. Infractiunile
savirsite in participatie poseda trasaturi si caracteristici
specifice care ne permit sa desemnam participatia in calitate de
institutia separata in cadrul DP. Actualmente in continutul art.41
CP, participatia este definita ca fiind cooperarea cu intentie a
doua sau mai multor persoane la savirsirea unei infractiuni
intentionate. Reesind din aceasta definitie putem deduce semnele
obiective si subiective ale participatiei, dupa cum urmeaza: --
participarea la savirsirea uneia si aceleiasi infractiuni a doua
sau mai multor persoane -- activitatea comuna a participantilor la
savirsirea infractiunii -- comunitatea de intentii a
participantilor.Reesind din art.41 CP, rezulta ca despre
participatie vorbim numai atunci cind la savirsirea infractiunii au
participat doua sau mai multe persoane. Participarea in procesul
comiterii unei si aceleiasi infractiuni a doua sau mai multor
persoane presupune ca fiecare dintre acestea au atins virsta
raspunderii penale in conformitate cu prevederile al.1 si 2 al
art.21, precum si faptul ca fiecare dintre acestea sunt
responsabili ( in conformitate cu art.22), nu va exista
participatie atunci cind in calitate de autor al infractiunii este
implicata o persoana iresponsabila sau minora. Atunci cind in
calitate de autor al infractiunii este implicat un minor
instigatorul sau organizatorul acestei infractiuni va raspunde
penal pentru faptele comise de acest minor in cumul cu prevederile
art.208.Al doilea semn obiectiv ce caracterizeaza participatia
consta in activitatea comuna al participantilor la infractiune. In
teoria dreptului penal acest semn cuprinde si litera a) rezultatul,
urmarea comuna si b) raportul cauzal sau legatura cauzala dintre
fapta fiecarui participant si urmarea comuna. De fapt activitatea
comuna reprezinta nu numai semnul obiectiv ci si subiectiv al
participatiei, aceasta concluzie apare pe baza comunitatii psihice
de interese a participantilor. Participatia exista atunci cind
activitatea fiecarui participant completeaza activitatea celor
lalti participanti, fapt ce ne permite atingerea sau obtinerea unei
consecinte comune. Daca aceasta activitate are numai caracter
exterior fiind lipsita de cel interior atunci nu suntem in prezenta
participatiei la infractiune, in asemenea cazuri indiferent de
faptul ca din punct de vedere obiectiv activitatea subiectilor la
infractiune a provocat aparitia unei urmari comune acestea vor
purta raspundere penala individuala. Spre exemplu: nu exista
participatie la infractiune in activitatea cetateanului X care a
provocat o rana de cutit, arma de foc, cetateanului Y si actiunile
cetatenului Z care in momentul a acordat ajutor medical victimei a
introdus o infectie, fapta soldate cu decesul victimei. Aici
lipseste participatia deoarece activitatea fiecarui participant
este considerata prejudiciabila indiferent de ceea ce a comis cea
lalta persoana, nu avem aici o coordonare intentionata a actiunilor
lor si nici nu exista o comunitate psihica minimala de interese.
Legatura cauzala in cazul participatiei se exprima prin
determinarea acelui fapt ca in realitatea obiectiva urmarea
prejudiciabila aparuta reprezinta rezultatul activitatii comune
infractionale sau criminale a tuturor participantilor, urmarile
criminale in cazul participatiei reprezinta rezultatul activitatii
autorului, instigatorului, organizatorului si complicelui. Cu toate
ca in cazul participatiei la infractiune faptele realizate si care
se contin in partea speciala a CP sunt comise numai de catre autor
faptele celor lalti participanti pregatesc, ajuta, faciliteaza
comiterea infractiunii de catre acesta. Nu prezinta nici o
dificultate stabilirea participatiei in cazul in care participantii
au actionat in urma unei intelegeri prealabile. Stabilirea
comunitatii psihice de interese este mai dificila in cazul lipsei
unei intelegeri prealabile, in asemenea situatii analiza
activitatii fiecarui participant ce a cauzat aparitia urmarilor
prejudiciabile impreuna cu analiza activitatii celor lalti
participanti ne permite sa determinam prezenta sau apsenta
legaturii psihice necesare pentru stabilirea comunitatii.
Continutul legaturii psihice se caracterizeaza prin faptul ca
fiecare participant este constient despre activitatea celorlalti
participanti si doreste aparitia urmarilor prejudiciabile in
rezultatul activitatii criminale comune. In cazul participatiei
aceasta nu poate exista in cazul comiterii infractiunilor
imprudente, informatia reciproca dintre participanti nu este
obligatorie insa autorul de regula este informat despre activitatea
ilegala a celorlalti participanti. Motivile si scopurile cu care
actionaeaza participantii pot sa coincida insa de regula acesta nu
reprezinta un semn obligator, principal al participatiei. In
conformitate cu dispozitiile lit.c) al.1 art.77 CP RM, savirsirea
infractiunii prin orice forma de participatie se considera
circumstanta agravanta iar potrivit lit.g) aceluiasi articol
savirsirea infractiunii prin intermediul minorilor, persoanelor
aflate in dificultate, persoanelor retardate mental sau dependente
de faptuitor reprezinta de asemenea circumstanta agravanta.2.in
legislatia penala a RM art.42 CP, clasifica participantii la
infractiune in dependenta de caracterul faptelor comise si rolului
obiectiv pe care il au acestea in procesul comiterii infractiunii,
astfel potrivit al.1 art.42 CP participantii la infractiune se
clasifica in:* autorul infractiunii*organizatorul
infractiunii*instigatorul infractiunii*coplicele la
infractiune.Astfel in conformitatea cu al.2 acestui articol se
considera autor persoana care a savirsit infractiunea precum si cel
care a comis infractiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt
pasibile de raspundere penala din cauza virstei, iresponsabilitatii
sau din alte cauza prevazute de CP. Autorul infractiunii este
persoana care poate raspunde penal adica, cuprinde toate semnele
subiectului general virsta,responsabilitatea iar in cazurile
necesare semnele subiectului special. Autoru al infractiunii este
si persoana care implica in scopul realizarii gindului criminal
alte persoane care nu detin trasaturile subiectului infractiunii.
In unele situatii apare institutia coautoratului, in DP coautori
sunt considerate persoanele care desi nu savirsesc nemijlocit fapte
ce contin semne ale unei infractiuni insa in momentul comiterii ei
acorda ajutor nemijlocit autorului infractiunii. De pilda: tin
victima pentru ca aceasta sa nu raspunda rezistenta la infractiunea
de viol, vatamare corporala etc. Autorul si coautorul raspund penal
in conformitate cu litera aliniatul si articolul respectiv din
partea speciala din CP fara tirmitere la articolul ce stabileste
participatia. In dependeta de momentul consumarii infractiunii de
catre autor este rezolvata problema privind calificarea celor
realizate de cei lalti participanti la infractiune. Daca autorul
este tras la raspundere penala pentru tentativa de infractiune
atunci cei lalti participanti vor raspunde pentru tentativa la
infractiune comisa in participatie, respectiv art.27, 41, 145
al.1). Latura subiectiva a infractiunii savirsita de autor este
caracterizata prin intentie directa sau indirecta, autorul prevede
caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevede posibilitatea
aparitiei unui rezultat comun pentru participanti si doreste sau
constient admite aparitia urmarilor. Se considera organizator
persoana care a organizat savirsirea unei infractiuni sau a dirijat
realizarea ei precum si persoana care a creat un grup criminal
organizat sau o organizatie criminala ori a dirijat activitatea
acestora ( al.3 art.42). latura subiectiva caracteristica
organizatorului este exprimata prin intentie directa, organizatorul
isi da seama de caracterul faptelor pe care le comite si de faptele
care urmeaza a fi comise de cei lalti membri ai organizatiei
crimina sau de cei lalti participanti. Prevede posibilitatea
comiterii infractiunii de catre acestea si doreste aparitia
rezultatului prejudiciabil in urma faptelor sale. Organizatorul
infractiunii este acea persoana care nu numai provoaca intentia
altor participanti spre comiterea unei infractiuni concrete dar si
conduce aceasta activitate. Cel de al treilea participant este
vorba despre instigator, in conformitate cu dispozitiile al.4
art.42, se considera instigator persoana care prin orice metoda
determina o alta persoana sa savirseasca o infractiune adica
intentionat provoaca hotarirea unei persoane de a savirsi o
infractiune concreta. In continutul art.42 nu sunt prevazute
metodele si mijloacele instigarii deoarece a le prevedea pe toate
este pur si simplu imposibil, in fiecare caz concret instigarea
poseda trasaturi individuale, metoda instigarii este aleasa in
dependenta de necesitati, posibilitati, calitatile personale ale
celui instigat etc. Astfel in functie de calitatile subiective ale
autorului presupus instigatorul poate purcede la santaj,
amenintare, ordin, abuz de serviciu, gesturi etc. Din punct de
vedere a laturei obiective instigarea se caracterizeaza prin
,,actiuni active indreptate spre provocarea la autor a hotaririi de
a savirsi o infractiune concreta. In rezultatul admiterii unei
inactiuni este imposibil de a instiga o persoana spre comiterea
unei infractiuni. Pentru a se stabili daca a avut loc instigarea si
care a fost rolul acesteia in procesul comiterii infractiunii este
necesar sa stabilim in fiecare caz concret metoda sau mijlocul
utilizat de instigator, stabilirea acestora permite sa se inteleaga
care a fost motivul sau scopul de care sa condus instigatorul, care
la rindul sau contribuie la calificarea corecta a faptei comise si
la individualizarea pedepsei. Instigarea este posibila numai in
raport cu o infractiune concreta, nu poate fi considerata instigare
la infractiune un sfat, un indemn general spre comiterea unor
actiuni criminale ( ex: agitatia, propaganda ), acestea pot fi
considerate drept infractiuni numai in cazurile cind conform legii
penale contin componentele unor norme concrete din partea speciala
a CP, ( ex.art.208). Latura subiectiva a instigarii se manifesta
prin intentie directa, vinovatul isi da seama ca prin actiunile
sale provoaca hotarirea unei alte persoane spre comiterea unei
infractiuni si doreste comiterea de catre acea persoana a
infractiunii respective. Intentia directa in cazul instigarii poate
fi si nedeterminata ( ex: atunci cind instigatorul provoaca
autorului decizia spre comiterea infractiunii de vatamare corporala
care poate fi de diferit grad sau se poate solda si cu decesul
victimei), in cazul repectiv calificarea faptelor se va face in
dependenta de dauna real cauzata motivul si scopul instigatorului
si faptuitorului pot sa nu coincida dupa continut acest lucru insa
nu influenteaza calificarea faptelor de catre acestea .Complicele.
In conformitate cu dospozitiile al.5 art.42 se considera complice
persoana care a contribuit la savirsirea infractiunii prin sfaturi,
indicatii, prestare de informatii, acordare de mijloace sau
instrumente ori inlaturare de obstacole precum si persoana care a
promis din timp ca il va favoriza pe infractor, va tainui
mijloacele sau instrumentele ale infractiunii, urmele acesteia sau
obiectele dobindite pe cale criminala, ori persoana care din timp a
promis ca va procura sau va vinde atare obiecte. Acest tip de
participant este cel mai des intilnit in cazul participatiei
complexe acelei in care exista impartirea rolurilor. De regula
activitatea acestuia este mai putin periculoasa el este mai putin
activ si nu conduce cu activitatea ilegala, nu instiga spre
savirsirea infractiunii. Prevederile al.5 al art.42 determina
metodele si mijloacele contribuirii la activitatea criminala,
acestea pot fi ( fizice sau materiale, intelectuale sau psihice ),
anume in functie de aceasta in teoria dreptului penal complicitatea
se clasifica in fizica si intelectuala.Complicitatea ( ajutorul ),
fizic se caracterizeaza prin actiunile care ajuta autorul sa comita
latura obiectiva a infractiunii, si anume ajutorul cu instrumentele
si mijloacele pentru comiterea infractiunii ( de pilda a unui
autovehicol in cazul furtului ), in inlaturarea obstacolelor pentru
comiterea infractiunii ( de pilda: a lasat usa de la depozit fara
lacat).Complicitatea intelectuala este exprimata prin actiunea
psihica a complicelui asupra constiintei si vointei autorului
presupus aceasta consta in consolidarea deciziei autorului spre
comiterea infractiunii concrete, la aceasta atribuim: sfaturile,
indicatiile precum si promisiunea facuta din timp de a tainui
infractorul instrumentele si mijloacele, urmele infractiunii si
obiectele dobindite pe cale criminala. De instigator complicele se
deosebeste prin aceea ca el nu provoaca hotarirea de a comite o
infractiune, el numai o sustine pe aceasta. In cazul in care
complicele in momentul comiterii infractiunii actioneaza in scopul
executarii laturii obiective a acesteia atunci vom fi in prezenta
coautoratului.Latura subiectiva cu care actioneaza complicele se
caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta, motivul si
scopul autorului si complicelui pot sa nu coincida. Complicele
raspunde penal in conformitate cu componenta articolului care
stabileste vinovatia autorului cu trimitere obligatorie la
dispozitiile art.42 CP RM. Formele participatiei. In dependenta de
gradul de coordonare a actiunilor participantilor, in conformitate
cu art.43 CP se deosebesc urmatoarele forme ale participatiei:1)
Participatie simpla 2) Participatie complexa3) Grup criminal
organizat4) Organizatie ( asociatie) criminala.1.In conformitate cu
art.44 CP, infractiunea se considera savirsita cu participatie
simpla daca la savirsirea ei au participat in comun in calitate de
coautori doua sau mai multe persoane fiecare realizind latura
obiectiva a infractiunii. Aceasta forma a participatiei este
caracteristica infractiunilor de vatamare corporala, de lipsire de
viata si de omor. Pentru forma data este caracteristic faptul ca
posibilitatea unei intelegeri apare numai dupa inceputul savirsirii
infractiunii.2.Participatia complexa in conformitate cu art.45
infractiunea se considera savirsita cu participatie complexa daca
la savirsirea ei au participat in comun autorul, organizatorul,
instigatorul sau complicele. Potrivit al.2 al aceluiasi articol
latura obiectiva a infractiunii cu participatie complexa poate fi
realizata de un singur autor precum si de doi sau mai multi autori.
In rezultatul comiterii infractiunii in participatie complexa,
participantilor le este cunoscuta nu numai informatia generala cu
privire la comiterea infractiunii dar si unele aspecte ale
activitatii criminale ulterioare. Intelegerea poate fi verbala sau
scrisa uneori unei intelegeri verbale i se asociaza o intelegere
scrisa cu privire la obiectul atentatului presupus si a metodei de
realizare a acestei infractiuni. Pentru calificarea faptei ca fiind
comisa in participatie complexa nu prezinta nici o importanta care
a fost perioada de timp dintre momentul intelegerii de a comite o
infractiune si momentul realizarii laturei obiective a acesteia,
timpul se poate manifesta in intervale mai mari sau mai mici adica
in ore, minute, zile si respectiv foarte rar ani. Participatia
complexa se clasifica in grup criminal organizat, si asociatie sau
organizatie criminala.3.In conformitate cu art. 46, grupul criminal
organizat se considera reuniunea stabila de persoane care sau
organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe
infractiuni. Grupul criminal organizat are trasaturile specifice
care sunt:1. intelegerea prealabila2. elaborarea planului de
comitere a infractiunii3.impartirea rolurilor intre participanti4.
determinarea metodei de comitere a infractiunii si elaborarea
planului de actiuni pentru realizare scopului propus.4.Organizatia
(asociatia) criminala in conformitate cu al.1 art.47 se considera
organizatie ( asociatie) criminala o reuniune de grupuri criminale
organizate intr-o comunitate stabila a carei activitate se
intemeiaza pe diviziune intre membrii organizatiei si strructurile
ei, a functiilor de administrare, asigurare si executare a
intentiilor criminale ale organizatiei in scopul de a influenta
activitatea economica si de alta natura a persoanelor fizice si
juridice sau de a o controla in alte forme in vederea obtinerii de
avantaje si realizari de interese economice, financiare sau
politice. Pentru asemenea forma de exprimare a participatiei sunt
caracteristice infractiunile de luare de ostatici ( art. 280),
banditismul (art.283), art.284, precum si pirateria ( art.289).
reesind din gradul prejudiciabil sporit pe care il prezinta aceasta
forma a participatiei infractiunea, se considera savirsita de o
organizatie criminala daca a fost comisa de un membru al acesteia
in interesul ei sau de o persoana care nu este membru al
organizatiei respective la insarcinarea acesteia. Semnele
organizatiei criminale sunt:1) impartirea rolurilor2)
stabilitatea3) este formata dintro reuniune de grupari criminale4)
ii sunt caracteristice savirsirea infractiunilor deosebit de grave
si exceptional de grave5) existenta pe baza bunurilor dobindite pe
cale criminala6) intreprinderea sau realizarea unor actiuni
permanente in scopul eschivarii de la raspundere si pedeapsa
penala.Organizator sau conducator al organizatiei criminale se
considera persoana care conduce sau care a creat o organizatie
criminala. Raspunderea penala a participantilor la
infractiuneParticipatia la infractiune nu naste temeiuri
adaugatoare pentru raspunderea penala. Participantii la infractiune
raspund penal in egala masura cu persoanele care au comis
infractiunea unipersonal, cu alte cuvinte fiecare participant
raspunde nemijlocit pentru faptele sale comise de el. Articolele
din continutul partii speciale a CP contin dispozitii care
stabilesc infractiuni ce pot fi savirsite de catre un singur autor
sau de catre mai multi autori. In cazul in care latura obiectiva a
infractiunii este savirsita de catre mai multi coautori acestea
urmeaza sa raspunda penal in conformitate cu prevederile sau
dispozitiile articolului din partea speciala a CP. In alt mod este
solutionata problema cind suntem in prezenta participatiei complexe
a participatiei cu impartirea rolurilor. Analizind participatia in
calitate de forma desinestatatoare a activitatii criminale este
necesar sa menitionam ca faptele tuturor participantilor nu pot fi
privite izolat de faptele autorului. Daca autorul infractiunii
independent de vointa sa a intrerupt activitatea criminala la etapa
pregatirii de infractiune atunci si ceilalti participanti vor
raspunde penal pentru participare la pregatire de infractiune. In
cazul in care infractiunea este savirsita in rezultatul activitatii
comune a mai multor participanti, obligator organizatorul,
instigatorul si complicele vor raspunde penal in conformitate cu
dispozitiile partii generale ( art.41, 42 in cumul cu art partii
speciale ) in conformitate cu care raspunde autorul acelei
infractiuni. Atunci cind avem o raspundere diferentiata a
participantilor si a autorului urmeaza sa fie repectat cu strictete
principiul individualizarii raspunderii si pedepsei penale. De
pilda: atunci cind autorul anterior a mai comis o infractiune de
omor instanta de judecata este obligata sa califice faptele
acestuia conform semnului calificant al infractiunii de omor
prevazut la litera O, al.2 art.145 iar ceilalti participanti vor
raspunde penal numai pentru participatie la infractiunea de omor a
unei persoane. Daca faptele unuia dintre participanti sunt lipsite
de importanta atunci aceasta va fi liberat de raspundere si
pedeapsa penala, potrivit dispozitiilor al.2 al art.14 CP RM.
Activitatea organizatorica instigarea si complicitatea sunt
considerate nereusite in cazurile cind aceasta au ramas fara
rezultat ( sau autorul nu a acceptat sa comita infractiunea sau a
fost de acord dar ulterior a renuntat si nu a comis fapta
prejudiciabila ), in astfel de situatii autorul nu va raspunde
penal intrucit acesta nu a comis nici o fapta prejudiciabila si
ilegala, iar organizatorul, instigatorul si complicele au savirsit
de fapt fapte de atragere spre comiterea ulterioara a unei
infractiuni, sau au promis un ajutor pentru comiterea ulterioara a
unei infractiuni concrete, fapte ce constituie pregatire in
participatie la o infractiune concreta. Instigarea si complicitatea
nereusita va exista si atunci cind instigatorul si complicele au
savirsit tot ce dependea de ei pentru comiterea ulterioara a
infractiunii, insa autorul acesteia nu a savirsito in legatura cu
survenirea decesului sau cu pierderea responsabilitatii.
Infractiunea comisa in participatie ca si toate cele lalte
savirsite de o singura persoana se caracterizeaza prin prezenta
circimstantelor atenuante sau agravante. Toate circumstantele ce
caracterizeaza fapta propriuzisa si personalitatea tuturor
participantilor urmeaza in mod obligator sa fie luate in
considerare in procesul calificarii faptelor realizate de fiecare
participant, si nu sunt luate in vedere la calificarea faptelor
comise de ceilalti participanti. Circumstantele care se refera la
caracteristica infractiunii vor fi incriminate tuturor
participantilor daca acestia siau dat seama de ele, de pilda: daca
autorul comite infractiunea cu mijloace ce pun in pericol viata si
sanatatea mai multor persoane atunci toti ceilalti participanti vor
raspunde penal in conformitate cu dispozitiile literii ,,m al.2,
art.145, + art.41, 42 CP RM. In conformitate cu dispozitiile art.83
CP, organizatorul, instigatorul si complicele la o infractiune
urmeaza sa raspunda penal in dependenta de contributia fiecaruia la
savirsirea infractiunii precum si in stricta conformitate cu
dispozitiile art.75 CP. Se considera exces de autor savirsirea de
catre autor a unor actiuni infractionale care nu au fost cuprinse
de intentia celor lalti participanti. Pentru excesul de autor
poarta raspundere penala numai autorul infractiunii iar
participantii raspund penal numai pentru fapta care a fost
coinsteitizata de ei. Excesul de autor este posibil numai in raport
cu latura obiectiva a infractiunii si in raport cu obiectul
acesteia. Teoria DP clasifica excesul de autor in :1) Excesul
cantitativ exista atunci cind autorul infractiunii comite o
infractiune de acelasi gen cu cea care urma sa fie comisa potrivit
intentiei celorlalti participanti. De pilda: furtul si tilharia. va
fi si excesul care a provocat daune unor doua obiecte al apararii
penale, atunci cind intentia celorlalti participanti a fost
indreptata spre cauzarea de daune unui singur obiect al apararii
penale. De pilda: A la instigat pe B spre comiterea unei
infractiuni de sustragere prin furt ( un singur obiect ), iar B a
comis cu alte persoane o actiune de tilharie ( 2 obiecte,
patrimoniul si sanatatea victimei ). 2) Excesul calitativ autorul
savirseste o infractiune care nu este de acelasi gen cu acea fapta
la care a fost instigat, in asemenea situatii autorul atenteaza
asupra unui alt obiect care nu a fost prevazut de intentia
celorlalti participanti. De pilda: A trebuia sa comita un omor, dar
atunci cind a patruns in imobil si nu a gasit presupusa victima a
comis o infractiune de furt. In aceasta situatie autorul
infractiunii va raspunde pentru furt si pregatire de omor in
participatie, instigatorul va raspunde pentru pregatire de omor in
participatie. Renuntarea de buna voie a autorului de infractiune de
la comiterea ei exclude raspunderea penala a acestuia dar nu si
raspunderea penala a celorlanti participanti. Renuntarea de buna
voie a participantilor nu-l libereaza pe autor de raspunderea
penala. Renuntarea de buna voie a organizatorului, instigatorului
si complicelui de la savirsirea infractiunii va avea drept rezultat
liberarea acestora de raspundere penala numai atunci cind aceste
persoane au realizat tot ce a depins de ei pentru a preveni
comiterea infractiunii de catre autor si evident aparitia urmarilor
prejudiciabile. Activitatea acestora trebuie sa fie caracterizata
de urmatoarele semne:1) Aceasta trebuie sa fie oportuna (
svoevremeno )2) Definitiva pentru participanti ea trebuie sa fie
eshaustiva.Activitatea organizatorului, instigatorului si a
complicelui nu prezinta temei pentru tragerea la raspundere penala
a acestora in cazul renuntarii benevole numai atunci cind faptele
savirsite de acestea nu cuprind semnele unei alte componente de
infractiune din partea speciala a CP RM. Implicarea la
infractiune:Prin implicare la infractiune in teoria DP se intelege
activitatea intentionata legata de o infractiune consumata sau la
etapa de pregatire dar care nu a contribuit la savirsirea acesteia.
Implicarea are o legatura cu infractiunea insa aceasta nu
reprezinta o legatura cauzala, ea apare in legatura cu comiterea
infractiunii de catre autorul (coautorul) acesteia. Anterior
formele implicarii prevazute in teoria dreptului penal erau:1)
Favorizarea 2) Nedenuntarea 3) Tolerarea infractiunii Actualmente
teoria penala si codul penal stabileste in calitate de forma de
manifestare a implicarii la infractiune numai favorizarea acesteia.
Prin favorizare potrivit art.49 CP RM, se intelege orice favorizare
a infractorului precum si tainuirea mijloacelor sau a
instrumentelor de savirsire a infractiunii, a urmelor acesteia sau
a obi