ISTORICUL UNEI FAMILII OARECARE I. FEODOR PAVLOVICI KARAMAZOV Aleksei Feodorovici Karamazov era cel de-al treilea fiu al lui Feodor Pavlovici Karamazov, un mo ier de la noi din jude , a c rui moarte tragic , sur- venit în împrejur ri misterioase exact acum treisprezece ani dar despre asta o s am prilejul s vorbesc mai pe larg ceva mai încolo stârnise la un moment dat oarecare vâlv în jurul numelui s u (a a se i explic faptul c lumea î i mai aducea i acum aminte de el). Deocamdat m voi mul umi s v spun doar c acest mo ier (cum i se zicea, de i, în toat via a lui, aproape c n-a locuit la el, la mo ie) era un personaj ciudat; totu i, ca tip omenesc, nu constituia deloc o excep ie: Feodor Pavlovici nu era numai o canalie i un desfrânat, dar, în ace- la i timp, i un om absurd; trebuie s adaug îns c f cea parte din acea catego- rie de in i care, oricât de absurzi ar fi, se pricep de minune s - i aranjeze afacerile patrimoniale, singurul lucru pare-se la care se pricep cu adev rat. A a, bun oar , Feodor Pavlovici î i începuse cariera f r s aib mai nimic, fiindc mo ia lui era destul de s rac : se ducea pe la mesele altora, mâncând azi aici, mâine dincolo, ajungând s tr iasc pe spinarea unor boieri mai cu dare de mân ; ca dup moartea lui s ias la iveal c l sase o avere care se ridica la aproape o sut de mii de ruble bani ghea . i când te gânde ti c toat via a lui fusese cel mai absurd i mai aiurit de la noi din jude ! Repet: nu este vorba de prostie majoritatea celor în genul s u sunt oameni destul de inteligen i i mai au, pe deasupra, i o anumit iretenie , ci de o comportare absurd , care are un caracter specific, a spune chiar na ional. Feodor Pavlovici fusese însurat de dou ori i avea trei fii: cel mai mare, Dmitri Feodorovici, de la so ia dintâi, iar ceilal i Ivan i Aleksei din a doua c s torie. Prima lui so ie era dintr-o familie de boieri, Miusov, oameni cu stare i bine v zu i la noi în jude . Cum se f cea totu i c o fat frumoas , cu zestre i pe deasupra inteligent , dezghe at ca atâtea fete din genera ia noastr , dar care se întâmpla s mai apar pe ici, pe colo i în trecut fusese în stare s se m rite cu un terchea-berchea, cum era considerat Feodor
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ISTORICUL UNEI FAMILII OARECARE
I. FEODOR PAVLOVICI KARAMAZOV
Aleksei Feodorovici Karamazov era cel de-al treilea fiu al lui Feodor Pavlovici Karamazov, un mo ier de la noi din jude , a c rui moarte tragic , sur-venit în împrejur ri misterioase exact acum treisprezece ani � dar despre asta o s am prilejul s vorbesc mai pe larg ceva mai încolo � stârnise la un moment dat oarecare vâlv în jurul numelui s u (a a se i explic faptul c lumea î i mai aducea i acum aminte de el). Deocamdat m voi mul umi s v spun doar c acest �mo ier� (cum i se zicea, de i, în toat via a lui, aproape c n-a locuit la el, la mo ie) era un personaj ciudat; totu i, ca tip omenesc, nu constituia deloc o excep ie: Feodor Pavlovici nu era numai o canalie i un desfrânat, dar, în ace-la i timp, i un om absurd; trebuie s adaug îns c f cea parte din acea catego-rie de in i care, oricât de absurzi ar fi, se pricep de minune s - i aranjeze afacerile patrimoniale, singurul lucru pare-se la care se pricep cu adev rat. A a, bun oar , Feodor Pavlovici î i începuse cariera f r s aib mai nimic, fiindc mo ia lui era destul de s rac : se ducea pe la mesele altora, mâncând azi aici, mâine dincolo, ajungând s tr iasc pe spinarea unor boieri mai cu dare de mân ; ca dup moartea lui s ias la iveal c l sase o avere care se ridica la aproape o sut de mii de ruble bani ghea . i când te gânde ti c toat via a lui fusese cel mai absurd i mai aiurit de la noi din jude ! Repet: nu este vorba de prostie � majoritatea celor în genul s u sunt oameni destul de inteligen i i mai au, pe deasupra, i o anumit iretenie �, ci de o comportare absurd , care are un caracter specific, a spune chiar na ional.
Feodor Pavlovici fusese însurat de dou ori i avea trei fii: cel mai mare, Dmitri Feodorovici, de la so ia dintâi, iar ceilal i � Ivan i Aleksei � din a doua c s torie. Prima lui so ie era dintr-o familie de boieri, Miusov, oameni cu stare i bine v zu i la noi în jude . Cum se f cea totu i c o fat frumoas , cu zestre i pe deasupra inteligent , dezghe at � ca atâtea fete din genera ia noastr , dar care se întâmpla s mai apar pe ici, pe colo i în trecut � fusese în stare s se m rite cu un �terchea-berchea�, cum era considerat Feodor
Pavlovici pe atunci, asta n-a mai putea s v spun. Am cunoscut cândva o domni oar din genera ia �romantic � de alt dat , care, dup câ iva ani de tai-nic iubire pentru un domn � cu care de altfel s-ar fi putut m rita oricând în modul cel mai lini tit �, a sfâr it totu i prin a n scoci fel de fel de piedici de netrecut i, într-o noapte vijelioas , i-a f cut seama, aruncându-se de pe un mal înalt ca o stânc , în apele destul de adânci i repezi ale unui râu; i s-a îne-cat doar dintr-o fantezie, numai i numai ca s-o imite pe Ofelia lui Shakespeare; îmi vine chiar s cred c lucrurile s-ar fi schimbat dac acea stânc � pe care mai demult o avusese în vedere i o îndr gise � n-ar fi fost atât de poetic i dac în locul ei s-ar fi aflat un mal neted i foarte prozaic, poate c atunci fata nu s-ar mai fi sinucis. Faptul este perfect autentic i sunt convins c în ultimele dou -trei genera ii cazurile acestea au fost destul de frecvente în istoria popo-rului nostru. Tot a a i cu Adelaida Ivanovna Miusova; m riti ul ei fusese, f r doar i poate, efectul unor influen e str ine, rezultatul �fr mânt rilor unui suflet captiv�1. Poate c voise s - i afirme astfel independen a feminin , s pro-testeze împotriva condi iilor sociale, împotriva despotismului familiei i al rudelor, în timp ce, pe de alt parte, imagina ia ei indulgent reu ise s-o con-ving � de i numai pentru o clip � c Feodor Pavlovici, pe care toat lumea îl tia ca pe un linge-blide, ar fi în realitate unul dintre cei mai curajo i i mai
ascu i i la limb oameni ai epocii aceleia de tranzi ie spre alte vremuri mai bune, când de fapt individul nu era decât un biet m sc rici r ut cios, atâta tot. Ceea ce o încântase mai ales pe Adelaida Ivanovna fusese latura aventuroas a m riti ului ei, adic r pirea. În ceea ce-l prive te pe Feodor Pavlovici, prin îns i pozi ia pe care o avea în societate, era omul cel mai potrivit pentru ase-menea lovituri de teatru, fiindc dorea din tot sufletul i cu orice pre s par-vin ; iar ca s intri într-o familie bun i s mai iei i zestre pe deasupra era, desigur, un lucru foarte ispititor. Cât despre dragoste reciproc , ea nu exista � pare-se � deloc, nici din partea miresei, nici din partea lui, de i Adelaida Ivanovna era o fat într-adev r frumoas . A fost, cred, în felul s u, unicul caz în via a lui Feodor Pavlovici � un b rbat altfel foarte senzual, gata oricând s se aprind de cum vedea o fust . Adelaida Ivanovna era, a adar, excep ia, fiind singura femeie care nu-i spunea nimic.
Aproape imediat dup ce fugise cu dânsul, Adelaida Ivanovna deschisese ochii asupra b rbatului ei i- i d duse seama c nu simte nimic altceva pentru el decât dispre . Lucrurile stând astfel, urm rile c s toriei nu întârziar s se arate. i cu toate c familia miresei se resemnase destul de repede, ba chiar
1 Expresie împrumutat dintr-o poezie a lui Lermontov (Nu crede, nu te-ncrede-n tine, vis torule tân r � 1839).
acceptase s -i încredin eze fugarei zestrea cuvenit , cei doi so i duseser din primele zile o via agitat , de certuri interminabile. Se spune c , în ciuda neîn elegerilor, tân ra c s torit d duse totdeauna dovad de noble e i fru-muse e de caracter, ar tându-se cu mult superioar so ului s u; acesta, dup cum s-a aflat acum, pur i simplu pusese mâna pe toat averea Adelaidei � aproape dou zeci i cinci de mii de ruble � chiar din momentul când ea o c p tase, bani ghea , care s-au i dus pe apa Sâmbetei. În foaia de zestre mai erau trecute un c tun i o cas destul de ar toas la ora , pe care, bineîn eles, Feodor Pavlovici încercase în fel i chip s i le însu easc printr-un act legali-zat i cine tie dac nu i-ar fi ajuns scopul numai i numai fiindc so ia sa, scârbit pân în adâncul sufletului i s tul pân -n gât când îl vedea cum îi cer e te banii i încearc s-o antajeze cu atâta cinism, se sim ea prea istovit ca s -i mai in piept i ar fi dat orice numai s-o lase în pace. Din fericire, fami-lia intervenise la timp, retezând ghearele jecm nitorului. Se tie, de asemenea, c de multe ori so ii ajungeau chiar la b taie i c în astfel de ocazii nu Feodor Pavlovici, ci Adelaida Ivanovna se dovedea mai iute de mân . Era o femeiu c brunet , impulsiv , aprig la mânie, îndr znea i pe deasupra înzestrat cu o putere fizic la care nu te-ai fi a teptat. Pân la urm , ea î i luase lumea în cap i plecase cu un seminarist, un am rât de înv tor s rac lipit p mântului, l sând în seama lui Feodor Pavlovici un copil de trei ani � Mitea. V zându-se singur, Feodor Pavlovici nu g sise altceva mai bun de f cut decât s - i trans-forme imediat casa într-un fel de harem i s-o in numai în chefuri zgomo-toase, iar când se s tura de be ii, s colinde gubernia în lung i-n lat, povestind cu lacrimi în ochi ori icui voia s -l asculte despre infamia Adelaidei Ivanovna; lament rile lui cuprindeau mai totdeauna o serie de am nunte din via a con-jugal , pe care orice so tare s-ar ru ina s le dea în vileag fa de ni te str ini. Mai mult, s-ar fi zis c rolul de so încornorat pe care-l juca în ochii lumii ca i toate detaliile intime nu numai c -i f ceau pl cere, ci chiar îl i m guleau. �Te lauzi de parc-ai fi fost avansat în grad, de parc nici n-ai fi dat de necaz�, îi spuneau unii mucali i. Al ii sus ineau c omul se simte pur i simplu fericit c , în sfâr it, avea prilejul s fac pe clovnul, pref cându-se într-adins, ca lumea s râd i mai cu poft , c nu observ ridicolul acestei situa ii. Cine tie, poate c totu i nu era decât o naivitate din partea lui. Dup câtva timp, Feodor Pavlovici izbutise s dea de urma fugarei. S r cu a se afla la Petersburg, unde se refugiase cu seminaristul ei, apucând pe calea celei mai depline eman-cip ri. Feodor Pavlovici începu s se fr mânte i- i puse în gând s plece la Petersburg. Pentru ce? Nici el probabil n-ar fi tiut s spun . i ar fi i plecat, desigur, dac , luând aceast hot râre, nu s-ar fi sim it îndrept it s trag mai
înainte un chef zdrav n ca s prind curaj. Tocmai atunci îns , familia nevesti-sii fusese în tiin at c biata de ea murise la Petersburg. Murise subit, într-o mansard , dup unii, de febr tifoid , dup al ii, r pus de foame. În momentul când Feodor Pavlovici aflase vestea, era beat turt ; se zice c-ar fi ie it val vârtej în strad , strigând de bucurie, cu bra ele ridicate la cer: �Sloboze te acum pe robul t u!� Unii sus in totu i c plângea cu hohote, ca un copila , încât i se rupea inima auzindu-l, oricât i s-ar fi p rut de resping -tor. i poate s fi avut dreptate i unii, i al ii, adic s fi fost fericit, pentru c se v zuse în sfâr it liber i s fi i plâns moartea celei care-i d ruise libertatea. Oamenii, cât ar fi ei de r i, sunt adeseori mai naivi decât s-ar putea crede i au o candoare pe care nimeni nu le-ar b nui-o. Ca oricare dintre noi de altfel.
II. FEODOR PAVLOVICI SE DESCOTOROSE TE DE PRIMUL S U FIU
Nu e greu s ne închipuim ce fel de tat putea s ias dintr-un om ca Feodor Pavlovici i ce educa ie putea el s dea unui copil. Procedase, deci, exact a a cum era de a teptat, p r sindu- i cu des vâr ire i definitiv odrasla z mislit cu Adelaida Ivanovna, i nu din ur sau dintr-un sentiment de mân-drie conjugal r nit , ci pentru c uitase pur i simplu c avea un fiu. A a se face c în vreme ce el împuia capul tuturor cu tânguirile lui l cr moase, f când din casa lui un adev rat loca de desfrâu, b ie a ul, Mitea, care abia împlinise trei ani ori, ajunsese s fie ocrotit de Grigori, o slug credincioas . Dac acesta n-ar fi avut atunci grij de bietul copil, în toat casa nu s-ar fi g sit cineva care s -i primeneasc m car c m u a. Rudele din partea mamei p reau c nici nu se sinchisesc de existen a lui, mai ales în primul an. Bunicu-s u, domnul Miusov, tat l Adelaidei Ivanovna, încetase din via ; bunica, r mânând v duv , se mutase la Moscova, unde c zuse bolnav la pat, iar cât prive te surorile maic -sii, se m ritaser între timp, a a încât aproape un an de zile Mitea r m sese în izba lui Grigori. De altfel, chiar dac taic -s u i-ar fi amintit de el (oricum, nu se putea s nu tie c are un copil), l-ar fi inut tot a a surghiunit în izba lui Grigori, fiindc � orice s-ar zice � b iatul ar
fi fost totu i o piedic pentru via a lui dezm at . Tocmai atunci întâmplarea f cuse s se întoarc în ar un v r de-al r posatei, anume Piotr Aleksandrovici Miusov, care fusese pân atunci la Paris i care mai apoi avea s plece din nou, pentru mul i ani, în str in tate. Pe vremea la care ne referim îns , Miusov era
în floarea tinere ii, un om cu totul deosebit de restul familiei, cultivat i umblat prin lume, obi nuit cu via a marilor capitale, european pân în vârful degetelor � i a a avea s r mân toat via a � i, pân la sfâr itul zilelor sale, un liberal de tipul celor de pe la 1840-1850. Miusov, de altfel, era în leg tur cu o serie întreag de liberali din ar , ca i din str in tate, oameni cu cele mai avansate idei ale epocii: îi cunoscuse personal pe Proudhon1 i pe Bakunin2; iar la b trâne e nu era pl cere mai mare pentru el decât s vorbeasc despre evenimentele petrecute în cele trei zile3 ale revolu iei franceze din februarie 1848, la care � dup cum l sa s se în eleag � ar fi luat i el parte, luptând efectiv pe baricade. Era poate cea mai frumoas amintire a lui din tinere e. Ca situa ie material , era un om înst rit, st pân peste o mie de suflete, a a cum se socoteau avu iile alt dat . Avea o mo ie de toat frumuse ea în împrejurimile ora ului, învecinat cu p mânturile vestitei noastre mân stiri, cu care � înc din anii tinere ii, de când intrase, adic , în posesiunea mo tenirii � Piotr Aleksandrovici era în proces i p rea c-o s mai fie înc mult vreme pentru nu tiu ce drepturi asupra pescuitului în râu sau a t ierii copacilor din p dure � nu mai in minte. Procesul îl deschisese numai a a, din principiu, considerând ca pe o datorie a sa de cet ean luminat s lupte împotriva �cleri-cali tilor�. Aflând totul despre Adelaida Ivanovna, de care- i aducea foarte bine aminte, bineîn eles fiindc o admirase cândva pentru frumuse ea ei, pre-cum i despre existen a lui Mitea, Piotr Aleksandrovici se decisese s inter-vin , cu tot dispre ul pe care-l avea pentru Feodor Pavlovici i toat indignarea ce clocotea în inima lui tân r . Abia atunci avusese prilejul s -l cunoasc . Piotr Aleksandrovici îi declarase din capul locului c dorea s ia copilul în grija lui s -l creasc i s -l educe. Mai târziu, Miusov va povesti � ca un lucru semnificativ pentru caracterul individului � c în momentul când îi pomenise despre Mitea, Feodor Pavlovici f cuse o mutr mirat , ca i cum nu în elegea despre cine-i vorba i nici habar n-ar fi avut c la el în cas se afla un copil mic. Piotr Aleksandrovici, fire te, putea foarte bine s exagereze, totu i,
1 Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), filosof i economist francez, ilustru reprezen-tant al anarhismului; i-a cunoscut personal pe Bakunin, Herzen, Lev Tolstoi. În scrierile sale, Dostoievski s-a referit adesea la el.
2 Mihail Aleksandrovici Bakunin (1814-1876), revolu ionar rus, unul dintre fonda-torii i ideologii anarhismului i narodnicismului, prieten cu Belinski, Herzen, Turgheniev. Dostoievski l-a întâlnit prima oar la Londra, în 1862.
3 Acestea sunt: 22 februarie, când a început revolta poporului împotriva aristocra iei i guvernului; ziua urm toare cu ciocniri armate i lupte pe baricad ; i 24 februarie, cea
a victoriei temporare a insurgen ilor, materializat în demisia guvernului Guizot, abdi-carea regelui i proclamarea celei de-a Doua Republici.
imposibil s nu fi fost i un gr unte de adev r în spusele lui. Ce-i drept, lui Feodor Pavlovici îi pl cuse totdeauna s joace teatru, intrând în pielea celor mai diverse personaje, adeseori chiar f r vreun rost, dac nu chiar în detri-mentul s u, ca în cazul de mai sus, bun oar . Ceea ce de altfel este o particu-laritate constatat la o serie întreag de oameni, dintre care unii infinit superiori lui Feodor Pavlovici. Piotr Aleksandrovici luase în serios toat treaba i reu ise s fie numit (împreun cu Feodor Pavlovici) tutorele copilu-lui, c ruia maic -sa îi l sase o mo ioar i o cas în ora . Mitea se mutase, a a-dar, la unchiul s u de-al doilea, Miusov, care, fiind holtei, dup ce pusese la punct situa ia veniturilor sale de la mo ie, se gr bise s se întoarc la Paris, unde se stabili pentru o bun bucat de vreme. Copilul fusese încredin at unei cucoane din Moscova, i ea tot m tu de-a doua. La rândul s u, Piotr Aleksandrovici, prinzând gustul vie ii în str in tate, mai ales de când cu revo-lu ia din februarie, a c rei amintire i se întip rise atât de adânc în suflet, încât pân la sfâr itul vie ii c uta mereu prilejul s vorbeasc despre ea, a uitat i el de copil. Nu trecuse mult i m tu a din Moscova închisese ochii; atunci Mitea fusese luat de una dintre fiicele ei m ritate. Se pare c i dup aceea, b iatului îi fusese dat s - i schimbe din nou � pentru a patra oar � domici-liul. Cum i în ce împrejur ri � r mâne s v spun alt dat , cu atât mai mult cu cât vom mai avea ocazia s vorbim de primul n scut al lui Feodor Pavlovici; deocamdat m voi mul umi s men ionez numai unele date din biografia lui, f r de care n-a fi în m sur s încep romanul.
În primul rând, trebuie s v spun c Dmitri Feodorovici era singurul copil al lui Feodor Pavlovici care crescuse convins c are ceva avere i c la majorat se va putea bizui pe o situa ie independent . Altminteri, tinere ea lui fusese des-tul de agitat ; nu apucase s - i termine studiile i intrase într-o coal militar , dup care împrejur rile îl aduseser în Caucaz, unde câ tigase galoane de ofi-er, se b tuse în duel i fusese degradat, ca mai apoi s - i recapete iar i gradul i s se in noapte de noapte de chefuri, risipind banii în dreapta i-n stânga.
Nu primise nici o le caie de la taic -s u decât dup majorat; pân atunci se mul umise s tr iasc din datorii. Pe Feodor Pavlovici îl v zuse pentru prima oar la fa abia dup ce împlinise dou zeci i unu de ani, atunci când sosise în ora ca s - i l mureasc situa ia material . Pe cât se pare, nu putu s -l înghit pe taic -s u din primul moment; de altfel, nici nu z bovise prea mult în casa p rinteasc , gr bindu-se s - i ia t lp i a îndat ce apucase s -i stoarc b trâ-nului o sum oarecare de bani împreun cu promisiunea c -i va trimite regulat veniturile mo iei, în privin a c reia nu izbutise s afle nimic (ceea ce este sem-nificativ), nici ce valoare are, nici la cât se ridic rentele respective. Taic -s u,
în schimb, v zuse imediat, de la prima lor întâlnire ( i este un lucru care tre-buie re inut), c Mitea habar nu avea ce avere îi r m sese, socotind-o mult mai mare decât era în realitate. i se bucurase s constate asta, fiindc b trânul avea planurile lui. Dându- i seama c b iatul este flu turatic, o fire ner bd toare, impulsiv , p tima , un chefliu c ruia putea foarte u or s -i închid gura � fie chiar numai pentru cât va vreme � dac -i d dea ceva parale, nu pregetase s exploateze situa ia, c utând s scape de el cu sume derizorii, pe care i le trimi-tea din când în când. În cele din urm � adic la vreo patru ani dup ce descin-sese pentru prima oar în or elul nostru � Mitea, pierzându- i r bdarea, sosise din nou în localitate, de ast dat hot rât s încheie toate socotelile cu taic -s u. i care nu-i fu mirarea când i se spuse l murit c nu mai avea nici un sfan , c , de altminteri, ar fi i greu s se fac un calcul exact, deoarece sumele pe care le primise dep iser de mult valoarea în bani a mo iei � dac nu cumva chiar îi r m sese dator lui Feodor Pavlovici �, c dup cutare i cutare tranzac-ie, pe care o încheiase la data cutare i cutare, nu mai avea dreptul s cear
nimic i a a mai departe. Uluit, tân rul b nui c fusese tras pe sfoar , c aici trebuie s fie un dedesubt cam dubios, î i ie ise din fire i mult nu mai lipsise ca s - i piard min ile. Toate acestea, fire te, contribuiser la declan area catas-trofei, care va constitui obiectul primului nostru roman cu caracter introduc-tiv sau, mai bine zis, cadrul s u. Dar mai înainte m simt dator s spun câteva cuvinte i despre ceilal i doi fii ai lui Feodor Pavlovici, fra ii lui Mitea, i s ar t de unde venea fiecare.
III. CEA DE-A DOUA C S TORIE I ODRASLELE RESPECTIVE
Foarte curând dup ce se descotorosise de Mitea � care avea pe atunci patru ani � Feodor Pavlovici se însurase pentru a doua oar . De ast dat c s-nicia inuse opt ani încheia i.
A doua so ie era, tot a a, o fat tân r de tot, Sofia Ivanovna, din alt gubernie, unde se întâmplase ca Feodor Pavlovici s mearg o dat împreun cu un ovreia cu care f cea unele mici afaceri. U uratic, be iv i zurbagiu cum era, Feodor Pavlovici nu neglijase totu i niciodat s - i plaseze cât mai bine capitalul i s - i aranjeze în chipul cel mai fericit pentru el afacerile, care de cele mai multe ori nu erau tocmai curate. Sofia Ivanovna provenea dintre �orfane� � era fiica unui obscur diacon i r m sese de mic singur pe lume.