-
Din scrierile inedite alui S I M E O K U B A R N U T I U I.
Cu p r i v i r e la l i m b a r o m â n ă .
(Urmare )
•V ' "L Ideile şi principiele, ce le susţene şi apără •• •
^'Bărnuţiu cu arguminte logice, ce nu
se potu răsturna, în tractatulu mai susti publicatu, suntu
ideile şcolei de care sa ţenutu dinsulu. Bărnuţiu cu-noscea
resultatulu, la care au fostu ajunsa scriitorii străini în urma
cer-
cetăriloru loru unilaterale şi defectuose; elu studiase pre
Thunmann, Sulzer, Eder ş. a., cari pur-cedendu dela părerea, cumcă
limba românescă e una amestecătură din elemente eterogenie asemene
îndreptăţite, negau în fondu romanitatea limbei nostre şi cu aces
ta în legătură şi originea romană a naţiunei însă-sî.
Căci aceşt ia şi alţii de calibrulu loru se puneau • şi adunau
la unu locu câteva esemple de cuvinte şi de forme, ce în adeverii
suntu seu se păru de origine străină, înse la totă templarea multu
mai puţine decâtCi cele romane, şi totuşi conchideau, că limba
română e slavică orî o amestecătură de l imbi: slave, grecescă,
turcescă, ungu-rescă, nemţescă etc.
Bărnuţiu ca şi Cipariu ţenea la principiulu, că limba românescă
în fundamentu, după materia şi formă, e însa-şî limba romană
vulgară a colo-ni.ştiloru Romani aduşi în D a c i a ; căci deşi
din
causa conlocuirei cu alte neamuri au întratu în limbă multe
cuvinte străine, cuvintele şi formele aceste exotice nu au
alteratei natura limbei românesc! ; — că »de acea literaţii români
au o sacră detorinţă, ca admiţendu acestu adeverii, se se nisuiască
a curăţî limba pre câtu va fi cu po-tinţă de totu elementului, ce
va fi recunoscuţii c a străinu, precum se o şi apere, iarăşi
precâtti se pote de ori-ce elementu străinii."
Şi pentru-ce ore se nu le fie iertaţii a-o face aces ta? Au alte
poporă nu au începutu deja de-multu a-şî curăţî limba de
espresiunî, cuvinte şi forme străine, ca germanii? Cine va pote ore
contes ta dreptulu limbei românesc! de a întorce înapoi tote
elementele exotice împrumutate câtu de voia câtu de nevoia din alte
limbi, cându nu va mai avea lipsă de ele ?
Şi vedendu Bărnuţiu, că mulţi dintre scriitori! de dincolo mână
apă pre mora adversariloru susţenendu, că avemu se păst rămu »cu
scumpe-tate!« to te cuvintele şi formele străine vîrîte în limbă,
şi în ulteriora desvoltare a limbei românesc! se lăsămu la o par te
principiulu romanităţi!, — a aflatu de lipsă a-şî espune
convingerile şi vederile sale în privinţa acesta.
Totu acilea combate elu şi prejudiciulu, că sar' pote forma
limba naţională numai prin cole-
-
94
giele înveţaţiloru fără de conlucrarea naţiunei întregi, — şi
stărue ca limba it .liană se se iee de subsidiu spre a plini
neajunsele limbei nostre.
Câtu a petrecuţii Bărnuţiu în Italia sa ocupaţii şi cu ştudiulu
comparativii a limbelorii şi în deosebii cu ştudiulu dialecteloru i
tal iane; între-ţenea legături literarie cu filologii cei mai
renumiţi în specia aces t a : cu Monti şi Biond
-
9 5
multti fiindu ei Galii de origine, cu tote că uniî, cum e si
Monti, se păru a t rece terminiî, precum acesta în vocabulariulti
seu pag. 439 etc. unde adaoge unu Saggio d'un vocabulario
comasco-celtico, şi numai decâtu pre foia de ăntâiu afli :
an, it. anno, celt. ann rivolgimento anei, » anello, » ann
cerchio.
ascultare, >> '°$nminare, » ceistean ! etc. Io nu şciu
dacă latinii au luaţii pre annus
şi antllu dela Galii; inse ca latinii verbulu aus-eultare să-Iu
aibă din celti gallicu ceistian mi se pare dău puţinii probaw;/7?,
— cum vorbescu acuma (sit venia verbo). Inse Monti cerceteză numai
despre dialectulu unei limbe.
De interesă ne suntii şi dialectele elvetice, de unde în Conradi
mai multe aflai de câtii în Boquefort, pre cariî i am amendoi.
Lanzi în cercetările asupra limbei etrusce Lepsivs, Albrech,
Momsenn etc. asupra litnbeloru umbrice etc. încă ne suntu de multă
lumină; numai avemu de a ne păzi' de audacia ipoteseloru autoriloru
italianî; mie încĂ 'mî mai place carac-terulti mai negativa alu
scriitoriloru germânî, pote pent rucă cercetările istorice nu prea
consemtu cu producţiunile fantasiei; italianiî suntu prea poeticî,
inse mic poesia nu-mî place decâtu în poesiă.
Cu tote astea avemu de a mărturisi că orî câtă asămenare aflăm
ii între dialectele romane de acum sau de demultii, în poesiî noue
şi vechî, — inse Jimba românăscă nu o mai aflămu în Italia decâtu
în Istria, unde se stenge, dorere ! înainte de a să afla macarti
unu românii, care se-i apere de stengere totală tesaurulîi ei.
Unu străină sa foştii apucaţii înainte de vre-o câţîva anî in
Triestu a aduna remăşiţile ei, ci de atunci nu am mai audiţii de
răsunetu.
Noi potemti arăta remăşiţile limbei nostre în to te celelalte
dialecte romane mai aleşii italice, ci limba nostră, afară de
Istria, în imperiulti occidentale nu esistă; nesulti între ei şi
între noi l'a ruptu împărţirea imperiului şi invasiunea
popo-rălorti slave ; iar' barbaria nostră şi a tempuriloru dela
seclulu VII până XV ne-a ştersu chiar' şi urma istorică cum sa
potutu şterge sau straforma limba nostră din imperiulu occidentale.
Noi, cariî ore-cându am avutu. o limbă cu italianiî, astădî ne
aflămu atâtu de depărtaţi de cătrâ olaltă câtu limbele nu ne mai
suntu ca dialecte numai, ci mai ca limbe străine, cându din contră
a nostră cu a Macedoneniloru şi a Istrianiloru prelângâ to tă
diversitatea, numai una limbă făcu.
Italianiî, cariî cu a tâ tea mijloce suntii pro-văduţî ar' face
cu mulţii mai mare folosii litera-turei şi istoriei, dacă lăsându
alte amănunţurî de mai puţinii momentu, sar' apuca a învăţa şi
limba nostră, şi întemeindu-se pre afinitatea şi diversitatea
acestora 2 d ia lec te : Italiane şi Ro-maneşcî, ar' cerceta înşiî
după urmele limbei nostre în bibliotecele şi archivele lorii,
precum şi în ce modru sa făcuţii as ta desbinare de astădî intre
amendouă, şi aşa a ridica încâtva velulii de asupra istoriei limbei
române dela seclulu VII
până după alu X. Ei şciu că coloniele numerose italice din
Panonia, Mesia, Illyricu, Thrac ia , Ma-
I cedonia, Dacia etc. au trăbuitu să aibă o limbă romană şi
cumcă nice to te acele coloniî au peritti cu totulii, nice limba
lorii, ara tă fragmentele limbei nostre în Dacia, Macedonia etc.
până în Istria.
Să pote ca unu obiecţii atâtu de interesante să nu-i intereseze
? Cu to te astea Italianiî să păru, că de asta par te a istoriei
române până Aacuma nice în visu nu le-a veniţii în minte. — In
Ori-
| giius voiu se atingîi despre asta materia ceva mai j pre
largii, din care 'mî voiii lua l ibertatea de a j trămite şi unoru
Italianî.
Maioresculii nu mi-a împărtăşiţii nemica. ') I Ci io din ale
D.-vostre însămnărî, pentru care Vă i suntii mulţumitoriti, me
voiţi folosi.
Intru celelalte cu totă reverinţa şi estimiulu 1 am onore a mă
subscrie
alu D.-vostre prea plecaţii şerbitoriti
T. Cipariii.
Aces ta e scrisorea eruditului Cipariii drepţii | răspunsti la
serisor. a lui Barnuţiu. A m aflatu de | bine să o publicămii şi
din causă, că ea încă ser-
veşce ca dovadă despre vastele cunoşcinţe a autorului ei, precum
şi despre intenţiunile şi plănuiţi lui cu privire la compunerea
gramaticei limbei române.
(Va urma.)
Reverie. Lichidulu se sferseşoe clin petm-mî lenevosâ Şi lampa
se consuma de timpii, necontenita, Iar' mâna-mi indolentă pe harpa
mea doiosă
Şi ea a amorţiţii!
Ce potu a scrie ore; cându dulcea mea iubită Pe va/uri vo/uptose
me legănă cu dorii?!.. Cându vieţa curge lină si indomnededă
De celti mai dulce-amoru!
0! timpii, opreşcep sborulu, o! cesurî furiose De ce ve grăbiţi
cursulu spre stâncile ripose
Departe de âstij pământii ?... De ce cându fericirea in dulcea-i
legănare Ne-arată nemurirea... 0! timpii, fără 'ncetare
Ne-apropiî ele mormentu ?!...
Se ne grâbimu o! ângeru, cu albă aripiorâ, Din cupa fericirei cu
sete se sorbimii, . . . Se înşelămu noi timpulu... ăstu, timpii ce
tăcuţii sboră... Se bemiipână 'n fundu cupa..., se bemij... se o
golimu!,.
A. G. DKAGHICESCU.
2) înţelege scrisorile primite de Barnuţiu dela unii anumiţii
Fusi din Milanu, şi comunicate cu Maiorescu ca acesta se
I le trimită şi lui Cipariii.
-
96
DRAGOSTEA UNCHIAŞULUI. — Novelă originala. —
« jUNop tea începuse, şi Niţa abia a băgată de seină. tM$^&?
Niţa rămase singură pe vetră. — In
" ^ « casă nu era lumină, numai zarea focului 7§£M^ sclipocia
din cându în cându, ca şi cum
-ttfg ar' vre se o s ternescă din gânduri. fsj Şi stătu, şi mai
stătu, — cum stă
omulu tărbăci tu; până întunecă cu totulu. Oda tă îşi rădică
capulu, şi se vedîu în în-
tunerecă. Puse doue lemne pe focă, apoi se scolă si
eşi din casă. Afară era o vreme de iarnă, negurosă, dar'
lină. Niţa eşi în vraniţă, şi stătu în locu. Privi'
odată în susu, odată în josu — — pe uliţă nu âmbla sufletu de
omu; şi ea s tătea acolo lângă stelpulu vraniţei.
Mersese se-şî uite gelea, orî aşcepta ceva — cine şcie. — Că
dragostea-i hicleană.
După unu tempu se audîră paşi, şi din neguri se desfăşură figura
unui omu.
Niţa nu sa spăriatu. L'a aşceptatu până ce a sosită aprope.
Acela omu era Născu, drăguţulu ; era sera-culti, cate , aşa
seracu cum e — plătea mai multă decâtu o lume cu tote averile
ei.
O vorbă lină, o şoptă dulce, — şi stăteau braţu la braţu, peptu
la peptu, gură la gură E r a unu momentu cându numai una şciî,
numai una vedî, numai una semţeşc î : dragostea cea nemărginită, ce
îmb6tă şi fericeşce.
O, — după a tâ ta plânsu, după a tâ ta ispită, şi după a tâ ta
supărare — dulce era pentru Niţa repausulă acelu dulce, pe peptulu
celui ce o iubia, şi pentru care a tâ tea lacrămî a vărsată. —
Bătrânii, părinţii, acei ce şciu de sfaturî şi — pen-tru-ce nu şciu
ei câtă e de mole, de pacînicu şi de fericitoriă, plecată cu capulu
pe unu senă caldă, — se aud! bătândti inima plină de dragoste şi de
doru ? Se priveşci în ochii lui, dulce, cum privesc! la ceriu, se
semţî farmeculu acelu dumne-dăescu, căldura aceea cerescâ şi
fiorile acele dulci, pentru cari a tâ ta de uşoru t e lapedî de ta
tă şi de mamă, pentru care părăsesc! averî, şi te duc! — nebună ? A
tâ t a dragoste , a tâ ta focu — cum potu ele scădea ca se te semţî
scăpaţii din vragîulu loră?
Niţa era teneră, şi sufletulu ei era plinu de dragos te . In
aces ta momentu nu mai audă cuvintele cele bune, părintesc!; nu mai
scia, nu mai semţa nimica ; decâtu că iubeşce — iubeşce Domne —
iubeşce nebună.
— Mei Naşcule — dîse Niţa — de m'oră îngropa de vie, eu numai a
ta voia fi. Voiu fi săracă, decă sor tea mi-e se fiu să racă ; seu
voiu rămâne fată bătrână, dar' fără dragoste nu mă mărită.
— F ă tu Niţă cum te-a îndemna dragostea ta, şi cum te-a povăţui
D.-deu. — Eu nu te în-
| d e m n ă ; că eu n'am altă, decâtu dragostea. Ce am potutu
agonisi totă vieţa — forte pucinu pentru celu ce are mulţii, — apoi
munca şi sudorea mea — voră fi a tale, dragostea mea va fi a ta —
altă n'am. — D.-deu sântulu are multu, elu ne pote da şi ndue. Şi
dacă l'omu roga, şi dacă vomu munci, şi vomil uni dragostea cu
munca — D.-deu, care a datu la cei avuţi, va da şi la cei
seracî.
U ă ! strigă unu feţioru, ce mergea la .şedă-tore, şi trecu pe
uliţă.
Tineri! şe despărţiră. — încă o şoptă dulce, încă o gură dulce,
— şi se despărţiră.
Naşcu a mersu pe uliţă în susu, iar' Niţa s'a întorsu în
casă.
Şi s'a culcată. Dar ' n'a dormită. Ce i-a veniţii în minte ? —
După unu tempu,
se scolă, se îmbrăca, — şi eşi' afară.
* Avea Niţa unu unchiaşiu, — Unii moşneagii
betrânu, dar' omu vioiu şi bunii de glume : Moşiu !
Pantilimonu.
Elu avea boi! cei mai frumos! în satti, şi clî-ceau că e putredă
de avutu.
MoşneagulQ era omu glumeţii, şi-i era dragii ! de elu orî
cui.
Spuneau că 'n tinereţe fusele unu meşterii moşu Pantilimonu —
totu poveste. — Vetavu în jocu, s taroste la nunţi — omu- lotru şi
potcaşu — elu era ispravniculu în to te trebile satului.
Avutu din părinţi, avutu a remasu până adî. Acuma era betrânu,
celu mai betrânu în satil —
| mai avutu, mai betrânu şi mai cu vedîâ. Şi potea se fie.
Holdele lui, fenaţele lui,
boi! lui — tote erau cum e mândrenia. In sfatulu satului elu
ducea vorba, elu ţenea
cumpăna. Şi unde îşi punea elu vorba — cu cum-; petu şi cu
măsură, adesă cu glume instructive — ' să făcea ispravă.
Dar ' n'avea copil moşiu Pantilimonu. — Dom-; nedeu nu dă la
nemene a tâ ta bine c^tîi se se in-
trecă cu elu. Dar' avea unu slugă, unii copilă bunu şi har-
; nicu, care-i ducea totă gospodăria aşa, câtu nu-lu întrecea
nimenea în satu. — Naşcu drăguţulii Xiţei, era slugă la moşu
Pantilimonu. — Mai că era mai multu ca slugă.
De copilă îlu luase moşulu la elu, ecă aşa : de sluguţă la boi,
la vaci, — de alungată încoce şi încolo. — Şi copilă cu fire bună,
isteţii si harnică, — su povaţă bună — s'a făcută unu plu-gariu ce
n'avea păreche, şi s'a făcută unu bujoru de feţioru — tote fetele-i
rîdeau.
E ra unu copilă bună, deşceptu şi prietinosu ; ! şi-lu iubiau
toţî, — iar' între fete făcea pismă şi gâl. ' ceavă. Nu cu voia
lui, — dar' făceau ele între ele.
Joculu şi gluma să părea că le moşcenise dela moşu Panti l
imonu; înţălepţiunea, frumseţa şi bu-
i ne ta i-o dăduse D.-deu, care şi celui seracu îm-
-
î n c ă u n a de doru . . ..
-
1)8
par te câte ceva. Mirare e, că s'a îndrăgită şi ! Nita în elu ?
Cea mai frumosă în celu mai frumosu.
Moşu Pantilimonu era omu hiclenti. Vedea | elu că Naşcu are ochi
frumoşi, şi vedea că la nepoţica i dragu ce-i frumosu.
Dar ' se făcea că nu vede. — Orî că cugeta în s ine: lasă
tinereţele, se-şi petrecă ; orî că cuge ta altă-ce.
Dar ' de Naşcu nu-i era ruşine. Mei, dîcea moşulu adese Naşcu e
feţioru, care şei face bani, — mei, cu Naşcu trăeşcî şi pe ghiaţă.
—' I era dragu de elu si de destoinicia lui, ca si cându i-ar' fi
fostu copilu.
— Mei Naşcule — dicea moşneagulu adese cându vinea copilulti
dela jocu — mei /n 'a i vedutu tu pe nepoţica ore-cum ?
Nu rîdea moşulu, — dar' nu potea-i se nu vedj cum i se tragu
sprâncenele a hiclenie.
Copilulu îşi mai făcea de lucru şi scăpa de I gura lui.
Cum se n'o vadă ? o vedea şi noptea prin | somnu! Dar ' as tea
nu se spunii moşului.
Odată , într'o seră, moşulu era singurii cu b a b a lui. —
Rîdeau amendoi, le dădeau lacrămile.
Băbuşca, o femeie bună cum e pânea cea albă — strecurase
laptele, şi îlu punea în vasă. — Până se 'ntorse la vatră şi se
întorse îndereptu — aid' baba 'ntr 'o fugă. Pe mesă s tă tea
căciula moşului, Baba se repedi şi dădu o palmă căciulei, câtu
aceea sări câtu colo. Câţ motoci i!
Biata babă, vedendii căciula moşului pe mesă între ole, a
gânditu că motoculu linge laptele. Iar' moşulu r îdea de se
prăpădea.
Apoi a rîsu şi ea. E r a cam târdîu, şi omenii se aşădase de
nopte. Pe afară era linişce, numai cânii se audau lătrându în
satu, şi câte-unu chiuătu ce făceau praş-căiî pe uliţă.
Bătrânii se găteau şi ei de odichnă, căndu — se deschide usa
înceţii, si întră o fig-ură de fe-meie, îmbrobodită până la
gură.
E ra Niţa. După-ce se întâlnise ea cu Naşcu, a mersu
în casă, dar' n'a dormiţii. — Sa sculatii eră, şi a pornitu.
Şi a mersu la unchiaşulu seu, la moşu Pantilimonu.
E r a u betrânî buni şi cu vorbă bună, şi le era dragă Niţa,
care le era şi loru singura moşteni tore .
Bătrâna îşî puse mâna la frunte ca se vedă bine, apoi
începu:
— Rogu-te draga mătuşiî, ce e cu tine ? A răsăriţii găinuşa, şi
tu singură pe aici. Niţa se puse cole pe cornulu vetrei, şi nu
dîse
nimica. Dar ' mătuşa, femeie bună şi cu minte
precepîi că nepoţica-i supărată. ^_^_- — Unde mergi tu draga
mamei ?
— Nu me întreba mătuşica, me ducu şi eu — me ducu unde m'a
îndrepta D.-cJeu.
— Unde te-a îndrepta D.-deu! O draga mătuşiî dise betrâna, şi
merse la ea, şî-i strînse capulu cătră peptu.
— No, en' spune-mî tu mie, spune tu mătuşiî, se audă mătuşa.
Copila prinse a plânge. — Me ducu — me ducu — me ducu mă
tuşă colo la iazulu mori i ; se me aruncîi în apă!
— Vai de mine, scumpa mătuşiî! Tu, la iazulu morii ; tu se te
arunci în a p ă !
— In apă — acolo n'oiu mai plânge, că am plânsu destulu.
Moşu Pantilimonu şedea colo pe o laviţă şi îşî înfăşură câlţî pe
lângă ţevea pipei, şi asculta. Numai cându şi cându îlu audiai:
hm.
Copila era desmerdatâ şi mădărită. Le era dragă la cei din casă,
că era singură la păr inţ î ; şi o desmerdau alţiî toţî, că era
frumosă.
Iar' unchiaşului şi mătuşiî li era dragă preste măsură.
Şi ea şcia că li-e dragă. Câte petele îi cum-perase mătuşa?
P^a-i dăduse salba cea cu taleri de pe fundulii lădiî de cându
fusese fată. Şi cându era Niţa mică, câte jocărei i mai făcea. Colo
pe la Crăciun u cându vinia nepoţica la mătuşa, totu-de-una avea
mătuşa câ te ceva pentru ea, mai câte o jocăreie, mai câte unu
mării frumosu, şi to te erau a nepoţicei.
Şi era încredută fetiţa şi desmerdată . — Se te-aruncî tu în apă
— o draga mamei
o mângâia bătrâna. — Şi apoi pentru-ce se te arm. 1 apă?
En' spunemî tu mie. — Pentru-că în lumea as ta mi-e prea rău
—
suspina fetiţa. Copila mică, dar' vorbele mari. — Ţi-e, rău ! O
draga mătuşiî. — Şi apoi
pentru-ce ţî ţie rău în lumea asta ? Copila făcu din umeru,
ore-cum dărză şi mă
dărită. Io nu vreu se mă măritu.
— Se te măriţî? — Mie nu-mî trebuescu boiî lui, nicî boiî
nicî elu. La mine se nu vină, că oiu fugi de-acasă. — Şi a tâ ta
oiu fugi mătuşă, până-oiu mori, Că mie nu mi-e dragu, şi nu mi-a fi
dragu să mai aibă doisprezece boi.
(Va urma.) V, R. Buticescu.
-
î l ! )
DOMINECA. — Schiţă. —
' • • • - — "
ţ ' f j lnsemnetatca unei sărbători se pote găsi nu-bki&/
mai la familii, unde religia purcesă din M%?K inimă n'a prinsă a fi
înveninată de acela
liberalismu modernii, care înnecă şi sugrumă orî ce
credinţă.
Avuţii şi sburdaţiî au »Dominecă« în fie-care di — seu nici
cându. Traiulu loru e neschimbată; ajunulfi nu are pregătiri, iar'
sărbătorea nu le dă odihnă. Vieţa li-e serbare neîntreruptă — orî
monotonia continuă. Ne ostenindu în muncă, nici nu se bucură de
repausu. Presăra nu-i îndemnă a reintra în sine, facundu socotela
despre bunulu şi reulu ce i-a stăpanitu — iar' clopotele Dominecei
trecu prin audulu loru făr' a deşcepta acea sufle-tescă împăcare,
cu care săruţi ceriu . . . pămentu ; frate şi duşmanii.
Gândirea loru roteză pre lângă ori-ce, nu însă pre lângă
credinţa ce isvoreşce pietate, dragoste şi înţelegere omen£scă. Ca
sclavi ai plăce-rilorti îşî rîdu de cele sfinte — remânendti reci
şi j serbedit î în facia familiei si a societăţii.
Acesta rău aflându imitatori au inficiatu şi i acelu strată de
omeni, care muncindu cu neguţă-toria, industria şi plugăritulă îşî
împlineau dăto-rinţele, aşceptându serbătorea spre a da Domnului ce
e a Domnului.
Câtă dorii aveau de aceste Dominecî, cum se mângăiau în ele de
restriştele avute şi cum se întăre nouă nădejdi?
„..•;. o binecuvântarea unui cesu, în care odihneşcc condeiulti,
barda şi sapa — iar' tu rea-sumându pătăniele unei săptămâni,
îhchiî şirulu dileloră ca unu episodu din vieţă.
Domineca e diua în pacea căreia ne aducemă aminte de totu ce
iubimă, seu învrednicimu cu interesulu nostru. Ce linişce ni sa
sălăşluiţii în sufletu, şi cum compătimimu pre acei nenorociţi,
cari smencindu-se ticăloşeşce astădî li-e ca ieri, mâne ca . . .
astădî.
Cine a urmărită frigurosa patimă a câşcigului, va recunoşce, că
o Domineca pierdută, e pentru vecî pierdută. — O poţi jertfi unei
trebî grabnice, înse a o readuce nu poţî. Te poţi culca şi în
ameduhi mare, cine te opreşce? — Dar' va i ! lipsită eştî de odihna
nopţii şi de acea serină des- j ceptare ce-ţî a ra tă zorile, cu-o
prevestire de bucuria.
A trăi nu e sinonimii cu a sburda; a trăi e a lupta. Mâhniţi
urmămu une-orî scăpatatulu so-relui, câte o lacrimă ni se rupe fără
vreme — şi totuşi în faptulu demineţiî, sufletulu ni-e îmbogăţită
de curagîulu : a lupta mai departe.
Precum urmeză diua după nopte, aşa urmeză Domineca după muncile
septemânei . E bine se-o pe t recemă deosebită de obicînuinţele
celoralalte ; dile. — Serbătoreşce din lăuntru şi dinafară, se nu
uitămu că chiar' odihnindu potemu severşi fapte nobile .şi
fericitore.
Suntu anî la mijlocu, de cându mi sa întipărită icdna unei
Dominecî pet recute la satu, la omenî fără cultură modernă — dar'
în v i r tu tea ' moravuriloru, ce h a r ! ceriului mai întâlnimu
la poporulu din opincă.
O septemână de lucru se încheiase —• prin nişce zori luminose se
ivi diua închinată lui D.-deu.
— Ieri seră sa întorsu tatălu familiei cu plu-gulu, — arase to
te locurile. Luni va eşi cu se-menţa, preste care poterea sfântă va
reversa da-rulu seu.
Intr 'aste mama scuturase pravulu depe păreţi, verui vatra,
şcerse iconele şi ferestrile. N 'a uitatu aşternutele şi
panzăturile curate. Apoi eşindu în tindă a scosu pânea din cuptoriu
— cum adecă se cuvine în o sâmbătă. Pânea era negră, dar' bine
frămentată şi coptă încâtă îţî gâdâlea apetitulu prin aburulu ce
esala.
In grajdu sa curăţită, nutreţulă sa pusă cu grijă — curtea era
măturată şi diferitele acareturi puse la locuia loru.
Ochiulu mamei a căutată de tote . De animalele t răgătore, de
hoave, de mulsulu vaciloru —• apoi a întrebată cum sa arată , şi
ni-a poftită la cină.
După frugala mâncare, a scăldată copilaşii. — A mai câşcigată pe
vatră lemnele de focă, ca astădî se pună numai o aşchia ap«nsă sub
ele — Mai la urmă a scosă schimburile de sărbatore — cămeşile cu
tinarî, şi peptarele noue. Apoi fundă şi târdiu sa culcată c 'unu:
Domne a ju tă! rosti tă din inimă.
Cu tote ostenelele de ieri — toţî cei mai mari au mânecată la
beserică, căci nu îndeşertu e Domineca!
Sorele încă serbătoreşce, prin mândre şi luminose luciri.
Porumbii sboră gurluindu de-asupra capeteloru nostre, cocoşii
cântă, Bălană sa lungită ascuţendu-şî urechile — iar' mâţa se
întinde preste pragă, semnă că vină ospeţî.
Câtă dai cu ochii, e meturatu inaintea ca-seloru, fete cu cănăţî
pline dau bineţe aşceptându în locu t recerea personeloră mai de
verstă, căci ruşinosă e mojicia acelui, care le calcă drumulu.
Senine suntă feşîele toturoru — senină şi a tatălui ce găseşce
orenda unei mese cu bucate , cum adecă le-a da tă bunulă D.-deu.
Redicându-se masa, cetesce în vechia biblia — noi ascultămă, iar'
bunica ascultă aşa, încâtă bătrânii ei ochi plutescu în
lacrime.
A-bună-semă să gândeşce la vremuri t recute , cându casa era mai
plină de omenî, şi masa mai plină de tăiere. Chipurile iubiţiloră
i-să rădică în aducerea aminte şi orî unde simtă ei în depărtare,
orî afundă sub gliele verdî — ea vede în acesta sărbătorescă cesu,
pe toţî în jurulă ei.
Audindu-se clopotele — mici şi mari, tineri şi bătrâni în paşi
solemni plecă la «slujba mare*.
Preotulă e cu părulu ca zăpada — din 'tim-pulu cându să socotea
de mare păcată, a face
-
100
Domineca »clacă« spre a-şi căra paie, lemne, orî însuşi
cucuruzulă. Elă e ăntâiulă ce aşceptă şi simte sufletesca
îndestulire vedendu că nu înde-şer tă au sunată clopotele.
Din altariă vestesce elu cuventulă lui D.-deu şi adevăra ta
evlavia i t remură glasulu. Poporulă 'şî plecă capulu — şcolarii
cântă conduşi fiindu d e ună învăţătoriă conşciutu de sublimitatea
chiă-măre i sale.
— Mulţi au eşitu din sfântulii locaşiu, întăriţi de poterea
religiei!
După ameclî cercetarămă honoraţioriî, dela ei plecându spre
»jocă.«
In unu cercă supraveghiată de subalternii primăriei, se
înverteau fete şi flăcăi răpiţi de veselia t inereţei . Şi unii şi
alţii avendu figuri sănătose — cei dreptu ele sub nebuna zugrăvire
n'au acea naturală espresiă, firesca podobă a feţeloru frumose ori
nefrumose. Ce te împacă de asta urîtă gre-şală, e graţia mişcarei
şi sprintcnia corpului.
Curăţia vestminteloru, e esemplară. Cămaşa, polele suntu albe ca
florea ; broderia lorii întrece broderiele domnişoreloni de prin
pensionate. De-semnele suntu artistice, iar' combinarea coloriloru
d e gustă rară. Ce ar' t rebui delaturatu e »aurulti«. Unu
păgubaşii risipii de banî, în vremurile nostre , cându bie ta
omenime abia mai şcie cum se încurce cu ale traiului.
Int t 'aceste veselia e neîntreruptă. Flăcăii nu se cruţă —
învederaţi! că jocă din plăcerea jocului si nu din alte interese
ascunse. Chiotescu câ te una, încâtu te miri că nu prindă focă şi
bătrânii. O smentă pre la noi fii, că vechia nostră »horă« se dase
uitarei. Acum şi în privinţa asta întimpinî bucurii. Cei ce-o
şciură, o respândiră printre ţeranî convinşi fiindu că aici voră
ţenea-o mai în cinste ca acolo, unde în programele balu-rilorti de
elită, găseşcî orî-ce, numai jocuri străbune nu. ff întorşi dela
asta desfătătore privelişce, lua-rămu câte-o înghiţitură de lapte
din mulsore — apei suindă în trăsură plecarămă spre zidurile
oraşului nostru.
Sera era admirabilă. Pe ceriulu veneţii luna plină, pe bore
doina unui flueru era uniculu su-netu în astă măre ţă tăcere. —
Tăceam şi noi şi fie-care pierduţii în gândurile sale.
Gregoriu Alecsandrescu d i ce : »o cji bună fericită, e o par te
din vecie« — resimţendu aces ta adeverii, prin sufletele nOstre
trecură suvenirî multe, lângă ele cu dreptu cuventti am adausu şi
as tă »Dominecă.«
Emilia Lungu-Puhallo.
SORTEA YEDUYEI.
(Ui'Dare )
menii cunosecau fără îndoielă familia co-conei Tâpălâgescu, dar'
se îndoiau
•; de ceea ce ţene cocona Tâpălâgescu f f e i ' ca fiindii
sigurii. Cându auc[ia coconii
: .':!• •;!.'':;.-~(:.i ceea ce se nitempla adeseori, povesti ca
cesta din urmă, era
°|" pe aci se se facă şi elu revoluţionari i , îndeosebi încâtu
privia ţenuta
înăscută a familiei sociei sale. Cându era bine dispuşii îi
venia par'-câ se întrebe: »De ce lipsesce acestu norocii din
naşcere celor'alall.î urmaşi clin familia soţiei ?«
Ce-i folosia bietului Tâpălâgescu iubirea lui de pace! Cându
tăcea ca se nu mai sporescă vorba, cocona era nemulţumită de
gândurile ce credea că treciî prin creerii Iui Tâpălâgescu. E a era
sigură că mojiculii ei bărbaiu nu crede că stau lucrurile tocmai
ast'feliu. Coconu Tâpălâgescu va fi gândită şi elu că n'o fi tocmai
precum crede femeia lui. D a r ' t ă c e r e ! de draguki bunei păc
i !
La ast'feliu de plimbări se întempla înse şi dinpotrivă. Dliî
Tâpălâgescu era dintre omenii care saluta femeile cu multă stimă. O
ast'feliu de salutare era pentru cocona Tâpălâgescu dovadă că
bărbatuliî densei nu e destulă de casnicii. i-e mai întemplau şi
alte nenorociri: i Iu Tăpălâ-gescă nu era totu-de-una dispusă a
respunde cu multă reverinţă la tote salutările ce le primia femeia
s a ; ba uneori era convinsu că femeia sa respunde la salutări ce
nu o priviau pe ea.
Se întempla forte adese-ori că vre-uniî omă de afaceri ţenea
calea dreptu spre camera de scrisă a dlui Tâpălâgescu şi avendă
grabă nu observa pe cocona Tâpălâgescu, nu lua seina că e în uşa
dealăturea. Cocona X. era cam rece, dlii Y. se mărginea de câtă va
vreme numai la formele convenţionale — şi cocona Tâpălâgescu era
sigură că nu dînsa portă vina la acesta recire a relaţiuniloru.
»N'ai observatu« — elicea cocona Tăpălă-lăgescu — »cum a trecută
dlă Pătlăgescu fără a ne saluta, ^e înţelege; cându sunteţi şengurî
ve strîngeţî la întâlnire manile, ve sfătuiţi unde şi cum se
petreceţî sera, povestiţi picanteriile dela birtu. D e e şi femeia
de faţă, bunulă prietenii fuge fără a o învrednici de unu
complimentu. Şeii de ce acesta desconsiderare ?! Seif Tăpălăgescule
!«
— »Nu; crede-mî că nu potiî şci.« — »Aşa? ! Nu seif?! Se-ţi
spună aşadară cu.
E lucru uşoră de ghicită; urni scandalu genera lă : Voi înşive
nu ve stimaţi soţiile. Sunteţi obicinuiţi a ve plânge înpotriva
loru. P'ie-care alu treilea cuventă, cându sunteţi voi de voi e :
»sîta rea« de-acasă, »crucea lui Christosiî,« — aşa ne numiţi.
Scandalu! Da; soţia care se trudesce acasă câtă e dîulica de mare,
voue ve e unu spină. Dore re ! dar'
-
101
e aşa şi n'aveţî se ve coregeţî. Ast'feliu nu me prinde mirare
că Pătlăgescu, căruia îi spui că suntu o «grozăvenie,« o «sită
rea,« o «cruce a lui Chris-tosu,« — nu me miru că trece fără a me
crede vrednică de-o salutare.»
— »Dar' dragă, iartă-mă să-ţi spunu că Pătlăgescu va fi avuţii
grabă şi gânduri şi ast'feliu nu ne-a observaţii; elii privia în
altă p a r t e . . . «
— «.Aha! era cu ochiî acolo unde ai obiceiulu a privi atâtu de
bucuroşii şi tu ; la prăvălia de-a-lăturea, în care o femeia cum se
cade nice nu pote întră, căci fetele de prăvălie stau cjiua întregâ
în uşă pentru a privi la bărbaţi, pentru a le suride; scandaliî.' —
aci cumperi şi tu cele ce-ţi trebue şi de nu-ti trebue.«
— »Eu nu cumpăni de acolo nimicii; tu sci că nu am tâmpii de a
face însumi cumpărăturile.«
— »Cu acesta vrei să-mi cjicl Tăpălăgescule, că eu am tâmpii de
a perde d.îua cu cumpărături prin prăvălii ? De câte-ori casei gura
vorbescî numai a răutate.«
— «Fii pe pace, puiule; mă crede, n'am cu-getatii la tine.«
»Te credu. In sfârşiţii ai spusti şi tu unii adevării. Ce se mai
şi cugeti la mine; îţi lipsesce tempulu.«
Cocona Tăpălăgescu nu era dintre femeile alt'-cum rare, care se
oprescii după-ce au porniţii si şi-aii versaţii veninulu.
— »Credj«, continuă ea, «că n'am luaţii sema curmi te joci cu
lanţulu dela ciasornicu; fii linişcitu ; nu mai ai multe clipite de
suferinţă; în-curându vei scăpa de tortură. Suntii trei ore şi —
privesce ! la uşa biroului te adastă câţî-va prieteni intimi. In
societatea acestora vei fi vorbă-reţiii, învreme-ce cu soţia ta
eşti tăcutu şi plictisiţii. Nu-mi rămâne decâtu să me împacu cu
gândulu că" am să rămânu singură pătimindii mai departe. M'am
obicinuiţii cu atâte suferinţă - fie voia lui D.-dău!«
— »Xie-ţî e indiferentu« adause ea, dacă suferă ori e bine soţia
ta, dacă lumea o privesce cu dispreţîu. Tu urmezi înainte cu
distracţiile tale şi puţinii te împortă nenorocita ta femeia şi
bieţii copilaşi. înainte numai! Sferşitulii nu te
neliniş-cesce.«
Bietuhi Tăpălăgescu n'a mai sciutii ce se răspundă; a încetatii
năcasulii. Dar' era aprope pe sfârşite şi proverbiala lui
răbdare.
— »Te rogii« — îndrăzni dânsulu a întreba după-ce să liniscise
«spune-mi ce vieţă ducii ?«
Apoi continua încuragiatii de isbânda acestui începutu şi urmă
:
— »Nu muncescu câtii e săptămâna de lungă .şi abia odată în
şepte clile îmi permitii o mică distracţie numită de tine
«desfătare.« Odată pe săptămână întru în birtu şi trecu două-trei
ciasuri în chipulii celii mai cinstiţii. Te rogii dragă nu exagera
; eu îţi dau voia să-ţî strîngi sociatatî câtii de numerose şi îţi
ingăduescu ori-ce distracţie.« 'Jjnicu/u Familfeî," " I r a / O / Î
T ^ ^ ^ O O r "
A sosiţii clipita în care dna Tăpălăgescu avea obiceiulu a-şî
arăta desăvârşita ei mărime. îşi muşcă buzăle, contrasă muşchii
feţei a supărare, dădii din capu semne de legitimă indignaţie
şi-'şi începu dicţia :
- «Aceste imputări, aceste grobianitătî, ast 'feliu de
maltratări am să suferii dela tine în mijlo-culu stradei. Va să
dîcă, eu nu-ţf permită nimicii ? eu nu lucrezii, nu muncescu
nimicii câtii e dina de mare ; eu suntii o rea gospodăresă, o
misera-bilă mumă! — şi aceste mi-le spui pe s t r a d ă ? ! Dar'
slavă Domnului! că suntii o femeia cu mulţii mai bine educată
decâtu să-ţi respundii şi eu aşa de mojiceşce. R"şine ! — Fie însă
şi ast'-feliu; urmeză înainte pe calea apucată, lasă-me să vădii de
afacerile mele casnice. Sferşitulii îlu vomii vede. Eşti lipsiţii
Tăpălăgescule de ori ce sâmţământii nobilii; n'ai nici idea de sîla
ce trebue să-mi făcu însa-mî pentru a te pote privi cu faţă senină,
pentru a incungîura scandalulu şi mai vârtosu pentru a-lii ascunde
dinaintea lumii ce trece pe stradă. Inima m i s ă stringe de
durere! Tu nu înţelegi, nu sâmţi, n'ai pricepere decătii pentru
plăcerile tale, pentru birou, unde găsesci pe număroşiî tăi
prieteni şi apoi — la birtu! în vreme ce eu — «
O clipită cucona Tăpălăgescu a aflată de cuviinţă a tace pentru
a masca o dorere adâncă şi apoi, după-ce suspină lungii nenorocita
continuă — »în vreme-ce eu, pentru cinstea căsiî suntu nevoită de a
face acasă o faţă veselă chiar' şi atunci lacrimi de dorere mă
podidescii.«
Sub «cinstea căsiî,* dna Tăpălăgescu înţălese serata ce
proiectase pentru astă seră, la care invitase pe tote prietenele
sale tinere şi mai vrestnice.
- - »Eu mergu în birou« — fu răspunsulii dlui Tăpălăgescu — ca
să-mi terminu lucrările de cjî, ca să-mi facii datoria, iar' nu
pentru a întâlni pe prieteni şi a trece vremea cu palavre ;
dela
i birou obicinuescu a veni acasă pentru a mi vede şi îmbrăţişa
copii, după aceste plecii mai târcliu la
, birtu, da, aşa am se făcu şi astădi şi mai vertosîi astădî
cândii e dîua obicinuită a clubului intimii....«
Fiindu aprope de intrare în locuinţa ce aveau, dlu Tăpălăgescu
dîse soţiei lui »la revedere!« si fără a mai aşcepta răspunsulii
ei, să îndrepta spre birou, căcî cu certa alt'cumu obicinuită,
tempulu înaintase peste ora reglementară, iar' densulu ţenea ca să
'fie numai pildă de exacti tate ca şefii ce era, da să vină Ia
slujbă chiar' înainte cu unii sfertu de ciasii şi să iasă în urmă
cu o jumăta te de oră.
(Va urma.)
-
102
DIN YIEŢA DE BUCUREŞCI. Binefacerea şi recunoşcinţa. — O piesă
condamnată. — Mulţi Chemaţi, puţini aleşi. — Greva brutariloru. —
Scumpă obolu ! —
Legi defectuâse.
arele scriitoriu rusu Turghenef, într 'una din admirabilele sale
poesiî în prosă, ne arată, cu multă drepta te , binefacerea şi
recunoşcinţa întâi- \ nindu-se şi făcundu pentru prima-oră
cunoşcinţă j la unu bălti pe care Domnedeu la datu odinioră I în
onorea toturoru vîrtuţiloru. Fe pământii nu sau întâlnitu şi nu se
voru întâlni' nicî-odată!
Anulu aces ta se voru împlini' şese anî de la încetarea din
vieţă a lui Davila, şi încă nu sa po-tutu strînge fondulu
trebuitorii! pentru redicarea unui monumentu acestui mare
filantropu şi filoro-mânu, după hotăr î rea ce se luase a doua di
după mor tea lui. De ce noi, cari imitămu în to te pe străini, şi
cu deosebire pe Francezi , nu imitămu în asemeni ocasiunî dărnicia
aces tora? Şciţî pote că mai dăunădî episcopala Verdunului, ţenendu
o predică la Paris, în beserica Madelenei, în folosulu redicărei
unui monumentu colosalii joane i d' Arc , feciora de Ia Orleans, şi
făciindu după acea o colectă, a strînsu pe locu nu mai pucinil de
50.000 de franci (lei)!
Vineri, la - u Februariu, comitetulu organi- . satoriu pentru
redicarea statuei lui Davila, a datu, spre aces ta scopu, unu balîi
în sala Băiloru Eforiei, la care celu pucinu feciele medicale şi
farmaceutice — pentru inveţămentulu cărora elu a Iu-cratu atâta de
multă — n'au lipsiţii. Nu credemu înse că cu venitulti acestui baiu
se se fi complectată încă suma necesară, cu to te că balurile
nostre ! producă sume destulei de respectabile . O ! suntemu
departe , în aces ta privinţă de modeste le sume pe cari le vedemu
rela ta te ca incurse, cu ocasia 1 unui balîi, în casa vre-unei
societăţi de pe acolo! j Aci nu mai e vorba de 50 sau 100 de
florenî, ci j de mai multe mii de franci. E destulei se Ve spună,
pentru ca se Ve poteţ î face o idee despre acesta, că la balulu
societăţii Funcţionariloru publici, ce sa daţii la .„ J"*' în sala
Featrului Natio-
' 10 Fel>r. ' nalii, sa incassată 14.634 lei şi 10 bani, şi
încă nu este una din re ţe te le cele mai s t ră luci te!
* * *
In sferşitu, după patru luni de excursiunî prin repertoriele
teatreloru străine, alţi cărorti bi-lanţu este o localisare după
Moser : «Femeile nostre* şi o o p e r e t ă : «Zigeuner-Baron,«
tradusă printr'unu non-neus, Teatrulu-Naţională ne-a datu sâmbătă
(Vig Februariu) o a doua piesă originală : »Năpasta« (?) a dlui
Caragiali. Acos tă p i e s ă , — '
, după cum o numia afişulu, — gen bastard, ce f n'are destulă
sare spre a fi o comedie, nici des-J tulu piperiu spre a fi o
dramă, a fostu o adevă-/ ra tă năpaste şi pentru actori şi pentru
spectatori .
De-altmintrelea
Je n'ai fait que passer, elle n'y etait plus! ') Deci fiasculti
a fostu deseverşitu, singurulu
care a aplaudaţii fiindu d. Gion — »Triumfăto-riulu« cum l'a
zugrăviţi! poetulti Vlahuţă în vigo-^ rosa-i schiţă, a cărei
paterni tate denaturatulu pă- / rinte şî-a renegatu-o — şi era
celti mai mândrii ' dintre copii sei! —• în »Timpulu,« chiar' a
doua di după ce a vedutu lumina în »Adeverulu.«
De-alt'feliu ne aşceptamu la acesta cădere, chiar' de la
publicarea ei în «Convorbirile literare.« — »Nu e nevoe, — dice
simpaticulu directorii alţi «Revistei literare,« care de câtva
timpii ia «odată pe septemână« pena de cronicarii!, — se vecii
»Năpasta« representată, ca se te convingi că e desbrăcată de
regulele scenice, că motivele pe cari se raclîmă intriga suntu
false şi nejustificate , că caracterulii personagelorti nu concordă
cu loculu unde suntu expuse, nici cu adevera ta lorti stare
psihică, în fine că în totuliî piesa e mai multu o novelă
fantasistă, de câtu o lucrare dramatică basa tă pe realitate sau
chiar' pe posibilita te . Nu e nevoe dicti, se vedî piesa
represintată, pentru ca tocmai atunci s'o judeci şi s'o c o n d a m
n i ; e destulii se o ceteşcî, . . . . şi-ţi poţi face despre densa
cea mai justă părere.«
Adăogaţ î la acesta — spre a înţelege totă miseria căderei — şi
desavantagîulu genului firescu alu autorului. Caragiali scriitoriu
de drame, e toţii atâtu de neînchipuiţii ca unu clown tragedianu ;
ca Augustu-celu-Prostu alu Circului Sidoli făcundu pe omulu de
spiritti. Chiar' dacă ar' reuşi vre-o-dată se scrie o dramă bună —-
cea ce nu e de locu casulu de astă-dată — totuşi va cădea, căcî
publiculu nu va vedea înainte-i decâtu pe scriitoriulu «Nopţei
furtunose« sau alţi »Scrisorei perdute.« Plânsulu lui ne va face se
ne strîmbămti de rîsu ca plânsulu lui Vasilache, Polişinelu'u2)
nostru. Trebuia se-i fie de ajunsti atâtu şi a nu să mai aventura
pe unu teremil care nu se mulţumeşce cu tipuri prinse cu
superficialitate, ci cu caractere profundu studiate.
De-alt'feliu la succesulti morală manifestaţii de curieristulu
»Românului,« nu trebuie se uitămu a adăoga şi pe celu materială
manifestată de li-brariulu Haiman, care — se fi judecată elu ore
mai bine valorea scrierei ? — a cumperatu dreptulu de tipărire cu
10 arginţi, pe cari Caragiali a declarată că-i va încadra într 'o
ramă de auru. Ve-nitulu piesei nu ne permite se credemu că-şî va
potea îndeplini acesta făgăduială solemnă.
* * Marţi (7 1 8 Febr . ) a avutu locu multu aşceptatulu
baiu alu Curţii, amânată la 1 Ianuarie din causa doliului ce
Curtea nostră a trebuită să ia în urma
' ) Dor' am trecuţii, nu mai era ! 2) Unulu din tipurile cele
mai faimâse ale teatreloru
populare i'aliane 51 franceze, care odinioră a făcută furori In
şpectaculele bălcîuriloru, ţi care, după ce a strălucitu câtva In
pantomimă. face astădj desfătarea copiiloru In baratele de păpuşi;
elu are o coc6s.ă in peptu şi alta In spate. N. Auct.
-
103
morţeî împerăteseî Augusta . Lume destulă, cu totă i hotărîrea
ce se luase de a se restrînge numerulu învitaţilorii la minimum,
aşa că mulţî chiar' dintre cei poftiţi la I Ianuariti şi prin
urmare în drepţii a se aşcepta să fie poftiţi din nou, au foştii
lăsaţi pe dinafară. Creştinesculu adagio : mulţî chiă- ' maţi,
puţini aleşî, t rebue se recunoşcemti că n'avea i locii se fie
aplicaţii de astă-dată, ţenendti seamă de cheltuelile destuhi de
însemnate ce unu asemenea baiu necesi te /ă şi pe carî cei din urmă
le făcuse odată — avendu siguranţa că nu le voru face înzădaru. Şi
iată o mulţime de nemulţămiţî, cându sar' fi potutu uşoru mulţămi
totă lumea, menţinându-se pentru primulu baiu tote invitaţiu-nile
făcute pentru Anulii nou şi dându-se, ca în toţi aniî, unu alţi
doilea baiu cu caracteru mai intimii. Atâ tu mai reu că nu sa
urmaţii a ş a ! Nu doră că Curtea ar' fi ameninţată de vre-unu
pro-cesu de daune-interese. . . Mai pucinu practici, la noi omenii
se mulţâmescu a-şi întorce simpatiele — cum nu strălucimu tocmai
prin statornicia sen-ţeminteloru — într'altă parte, ceea ce e cu
atâtu mai reu într'unu tempti de propagandă antidinas-tică ca
acesta, în care ideia unei republice pre-conisată de »Adeverulu
-
104
ta te kilogramu şi dece bani de omu — ceea ce e de trei orî mai
puţinii de adeverii — poporaţ ia Capitalei a fostu frustrată
primindu numai 300 în locui de 500 grame de pane cu 5.500.000 lei,
din 12.581.000 ce a versaţii în pungile bruta-rilorii!
Câtă drepta te a avuţii unu concesionarii! francezii se respundă
căndu unu făbricantu românii — d. Mândrea îndignatti de concurenţa
ce acela i-a făcuţii la licitaţia pentru harnaşamen-tele artileriei
nostre ce-a făcuţii şi obiectulii unei înterpelarî în Cameră l'a
ameninţaţi: că, chiar' păgubindii, îlii va concura şi elti în Fran
ţa :
— D.-ta uiţi că miniştrii nostriî suntti Francezi!
Pentru Domnedîeu, cândti vomu pote dîce în sferşitti că toţi
cârmuitoriî noştr i! suntti Români !
* * O grevă pe care am aplauda-o din totă inima,
ar' fi 2.cea pe care amatorii de jocti ar' trebui se-o facă în
contra baluriloru unde suntti nenorociţi se plătescă îndoiţii şi de
doue orî areptulu de a petrece. E vorba de balulu societăţii
»Obolulti«, — lumea dîce »Oborului,« pote din causa asemă-nărei
îmbulzelei muşteriilorti. Aces t a societate aristocratică de
binefacere din ale cărei binefaceri înse nu cunoscemti nici una -
şî-a făcuţii unu renume în aristocraţie prin cotilionulu cu care
închee seria danţuriloru. Cealaltă lume are naivi ta tea de-a
alerga cu saculti la perulti lăudaţii. Şi numai după-ce plătesce
biletului de intrare dece lei scumpii obolti, cându te gândescî că
acesta monedă a Grecilorii nu valora decâtu 15 bani, şi că la tote
celelalte baluri se plătesce numai cinci le i! vede că s'a
păcăliţii, căci pentru a avea drepţii se ia par te la cotilionu
trebue se mai dee unii obolti de dece lei, acesta sub pretextu a se
acoperi costulu cadouriloru ce se ofere domneloru în cursulti
jocului . . . Prea b ine! Dar ' atunci de ce aces te daruri nu
suntti nicî-odată de ajunsti pentru toţi şi numai o parte
neînsemnată - intimii casei — capetă obiectele mai de valore, cari
de alt'-mintrelea se plătescii, şi încă cu prisosinţă, din banii
toturoru 1
Fiindu ast'feliti, de ce s6 mai cerşesce obo-lulu aşa de
preţiosu alu celoru urziţi se remână mofluzi, dacă nu pentru pofta
de-a realisa beneficii îndecite ? Aces ta semenă grozavu cu specula
brutariloru, cari îţî ia bani pentru ceea ce nu-ţî dă, şi asemeni
fapte suntti cu atâtti mai de regretaţii că contribuescti a se
pierde tradiţ ia că »boeria e darnică.« Şi dacă nu-i pretindemti se
fie darnică, dară-i cereinu se nu ia nici şapte piei de pe-o
oie.
O dovadă mai mulţii amu avuţii la balulu ce s'a daţii Sâmbătă
(IO
-
105
si de aceştia — erau obligaţi se opteze între slujbă sau
deputăţie.
L a n o i e p u t r e d u m e r u l u , nu- i c h i p u d e c u
r ă ţ i r e !
Ş i v a i ! n u s e s p e r e z ă n i c i s i m b u r i i d i n
e 1 u.
Potemu repeta , cu o uşoră variantă, cu au-torulu nemoritoriu
alu »marsiliezei« române.
Ia tă de ce credemu acesta prelungire de prisosii, cu atâtii mai
mulţii, că încă o lege de o importanţă netăgăduită a desfiinţărei
taxei licen-ţelorii pe spirtose şi înlocuirei cu o taxă pe
decalitru a foştii respinsă puru şi simplu, cu tote că apăra
principiulti celu mai sântu şi drepţ i i : acela alu impositului
proporţionala. Şi pote tocmai pentru acesta, căci cei bogaţi cu
greu voru renunţa la egalitatea biruriloru, de şi nicî-odată cu
capulu nu s'ar' învoi la egalitatea averiloru!
Aproposi to de spirtose şi de decalitru, îmî-aduce aminte o
glumă pe care unu diaru din opo- l siţie a publicatu-o în pofida
unui simpatică membru ] alu municipalităţii nostre, şefulu
serviciului accise-lorii, porecliţii cu numele acestei unităţi de
me-sură. Dlu Decalitru era la masă cu agenţii sei. Se aduse o
butilie de vinii vechiu.
O, o, esclamară, bendu comesenii, e adeve-ratu n e c t a r u
l
Ce proşti sunteţi, replică Şefulu, şi încă sunteţi agenţi la a c
c i s e . . . . Cându e vorba de lichide, nu se dîce e c t a r i i
ci e c t o l i t r u .
A. G. ŞOB.
0 deminâţă pre delii. De pre delurî se redica Negurile catra
ceru Prin albastre infiniturî Să deperta şî-apoi pieru.
Şi remânu pleşuve delurî — Fără iarba fără flori, Inse dulce
luminate De-aurora cea din «lori.
Ast'feliu una cate una — Din nadesdi ce am avutu Printre lacremî
ş i suspine — Eu pre tote le-am pierduţii.
Şi-am remasu pustiu în suiletu Fără nadesdi fără doru; Dar
pastrandu adencu în pieptu-mî Nesferşitulu meu amoru.
Georgiu Simu.
Cronică . — Reuniunea femeilorti române din Sibiul şî-a ţenutu
în 9 1. tr. adunarea sa generală a XIX. — sub presidiulu benemeri
ta te i ei presidentă domna Măria Cosma. Din raportulu comitetului
se pote afla pe lângă zelulu, ce l'a desvoltatu acesta reuniune
dela esistinţa sa până as-tădj, şi resultatele îmbucurătore, la
cari ea a ajunsu. — După cetirea raportului prin dlu secretariu Dr.
Oct. Russu, şi după ce adunarea î-şî esprimâ con-dolenţa prin
sculare pentru trei membrii repausaţî , — la propunerea secret,
reuniunei să alege o co-misiune de 3 membri pentru censurarea
raţioci-niului pe anulu 1889 în persane le : d.-şoreloru Elena A d
a m o v i c i şi Lucreţ ia P o p e s c u, şi a dlui secretariu
metropolitanii şi ases. cons Leontinu S i m o n e s c u , cari în
decursulu şedinţei şi raportară că acela se află în deplină regulă
şi propuseră ceea ce şi primi de a da comitetului absolutoriu. —
Impresiunea favorabilă, ce o făcu raportulu comitetului, în care se
oglindeză întrega activitate a reuniunei, dădu înse Ilustrităţiî
Sale părintelui archimandritu şi vicariu archiepiscopescu Dr.
Ilarionu P u s c a r i u ca se esprime mulţumită pentru zelulu, cu
care acdsta reuniune lucră pe terenulu culturalu-naţionalu şi în
specialii comitetului şi d.-nei presidentă s e i - s e e s p r i m
e m u ţ u m i t ă p r o t o c o l a r ă . Propunerea acdsta a fostu
întimpinată cu viî esclamărî de >Se trăiască.» — Se purcese apoi
la alegerea din nou a comitetului constătătoriu din 12 femei cu
votu decisivii, şi din 4 bărbaţi de încredere cu votu
consultativii. Comisiunea scrutinătore se constitui în personele
d.-loru : Joanu B ă d i l ă , jude regescu de tribunalti şi Joanu P
o p u de Galaţi, advocaţ i i ; iar' a legerea se făcu conformii
statuteloru prin votare secretă cu şedule, şi au fostu alese în
comitetu d.- le: Măria C o s m a , Elena P o p e s c u, Ana M o g a
, Joana B ă d i l ă , Sofia S i m o n e s c u , Alesandrina R u s s
u , Valeria Popu P o p e s e u , Ana G h i b u , Măria C a n d r e
a , Ana F r â n c u, Elena L u c u ţ a şi Octavia V o i I e a n u ;
iar' bărbaţi de încredere domnii : George B a r i ţ i fi preşedinte
alu »Aso-ciaţiunei Transilvane,« membru alu Academiei române,
Parteniu C o s m a directorii alu institutului >Albina,*
Preacuvioşia Sa dlu protosincelu Ni-canoru F r a n t e ş u , Joanu
P o p e s c u , protopres-biteru^ şi prof. sem.
înainte, înainte numai cu D.-dău ! Şcolă specială de
grădinăriţii se proiecteză a
se înfiinţa în Budapesta . Aces ta ar' fi cea de ân-tâiă şcolă
de acestu soiu în ţeră.
Dlu Joanu P. Laslo profesorii gymnas. em., protopopulu Roşiei şi
parochulu Zlatnei a fostu denumiţii de parochu şi archidiaconu .alu
Cluşiului. — I-i gratulămu din inimă!
S6re intreitu sa vădutu în dilele t recute la San-Malo. Anume în
juruiţi sorelui care strălucia
-
106
în totă splendorea sau mai vecjutu alţi doi sorî beneluminoşî ;
totu atunci sa vedutu pe firma-mentu şi unu frumosu curcubeu
multicolora.
Damele boheme sau adresata cătră guverna şi cătră representanţi
î dietali ai ţerei cu o cerere subscrisă de 4310 inse pentru de-a
se admite şi damele la ascultarea ştudiiloru universitare.
Esposiţiă medicinală internaţională va se se arangîeze estu anii
în Berlinu cu ocasiunea congresului medicala internaţionalii ce se
va într'uni acolo în 4 Augustiî a. c. — Se voriî espune toţii
soiulu de instrumente şi utensiliă medicali, apoi alimente, materii
cbemice, preparate medicinali, aran-gîamente de sanatorii ş. a. din
sfera medicală.
Bonele de oafeă au începută a le imita in Germania, şi fiindO-că
suntu cu mulţii mai eftine de-câtu bonele de adevărată cafea, ele
se transportă în tote părţile prin neguţători inconscienţioşî şi se
vendu în preţuia adevăratei cafea. Chiar' pentru aceea poliţia din
Viena a începutu a urmări cu atenţiune deosebită transporturile de
cafea care se aducii prin Germania.
Pretulu oiloru o să se urce, dacă dieta Fran-ciei va primi
cererea comunităţii Parisului de-a reduce vama de importu a oiloru,
— ceea ce se şi sperăză.
Contra beţiei a emisii o carte pastorala epis-copuliî de
Limerick Dr. O'Dwyer. Sanţia s'a condamnă aplicarea la beţia a
poporaţiunei irlandeze şi provocă preoţîmea se facă totu posibilulu
pentru sterpirea acestui rău. Deosebiţii aspru judecă po-menele
îndatinate a se face după morţi, cari în cele mai multe caşuri
devinu adevărate orgii. Apoi încheia constatându că singura causă a
serăciei şi miseriei irlandeze e pat ima beţîei. Porere că tote
celea dîse de poporaţiunea irlandesă se potri-vesciî şi asupra
poporului nostru românu!
Clubulu feteloru de măritaţii sa înfiinţata în Anglia. Membru la
acestii clubu pote fi ori-care fetă în vresta dela 17 până la 30
ani. Scopulu clubului e se scutescă fetele de aventurieri şi
es-chrochî. Fie-care membru primesce o notiţiă în care suntii
clasificaţi tinerii de însuraţii după etate, avere şi alte
însuşiri. Afară de acea clubulu portă şi o »listă negrâ«, în care
suntii semnaţi în ordii alfabeticii beţivii, înşelătorii şi
»bigamiştiî."
Mod:, parisiană. In Paris au începutu o modă nouă. Anume la
prândurî mari pe lângă celealalte unelte de mesă la fie-care
personă se pune şi câte o oglindită, provedută cu monogramu
în-tocma ca servietele şi tacâmurile, în care se potu căuta c?ndu
din cându ospeţiî pentru de-a-şî vede s tarea toalettei loru.
Şepte dramaturgi sau rămăşitQ în Madrid că în decursti de o
săptămână va scrie fie-care câte o bucată teatrală după t ema ce o
voru t rage din unu coşu; celu ce n'ar' fi gata pe capetulu
sep-temânei cu lucrarea sa, va trebui se ospeţe pe ceialalţî. Toţi
şî-au gătatu lucrările şi aşa era se rămână ospeţu lu ; dacă nu
întrevenia directorulu teatralu Duscal, care a cumperatu to te
şepte bucăţile şi a ospetatu străluciţii pe auctorî.
In Spania se fumeză mai mulţii decâtu în ori care altă ţeră din
lume, — pentru că acolo tote affacerile se îndeplinescii cu sugara
în gură. Cu sugara în gură se sfătuieseti senatorii şi
representanţiî comunali şi orăşăneşci. Asemenea se fumeză la tote
officiolatele încă şi la celea dela curtea regală. Ostaşii chiar'
în eserciţiu încă suntii cu sugara în gură. Mai curioşii e apoi a
vede pre gendarmî fumândti cându petrecu pre câte unu făcătoriii de
rele care încă e cu sugara în gură. Nieî chiar' din societăţile
celea mai alese nu este eschisu fumulu de sugari ; şi la serate
după tea se
i împărţescu sugărî la dame şi domni de-o potrivă.
Unu testamentu de 5000 ani au aflata în Egiptu. Tes ta tore le a
fostu unu fruntaşii egipteanu cu numele Sekiah. Ehi îşî lasă averea
sa unui frate ala seu. Pe lângă testamentii sa aflatu şi o altă
scrisore, în care Sekiah dispune faciă de unica fiică a sa pe care
o recomendă îngrigirei fratelui seu. In amendoue scrisorile sa datu
o mare aten-
! ţiune la prescrisele dreptului. Din scrisorea a doua apare şi
acea că femeile egiptene ele inse-şî î-şî
J manipula averile şi poteau dispune liberu cu acelea.
Fără credinţă câtu de tare rătăcesce mentea se dovedesce
evidenta şi prin încercarea unui anume
! Bourget din Paris de a întemeia o nouă confes-! siune. După
noua confessiune, care se numesce ; »Confessiunea Fraţilonî
Crucei,« spiritulu şi ma-. teria suntii concepte sinonime şi
nedespărţ ivere;
şi prin urmare vieţa şi averea fraţîloru crucei for-meză unu
întrega nedespărţiţii manipulata de a-totu-
! poternicuia. Bourget se încercă a-şi câsciga adepţi j prin
anunţuri în diare şi speră că în scurta tempa | î-i va succede a
într'uni aţâţa credinţioşi pe lito-i ralula marei mediterane că
voru pote cumpera
provincii întregi în care neconturbaţî vorii practica I
învăţătura fraternităţii.
Neonestitatea pedepsită. Unu ofigieriu drago-nieru din Prusia cu
numele Bernard Uechtritz-
^Steinkirch lua în căsătorie pe făta banchirului Bleichroder. L
a " 2 anii după căsătoria înse, pre-făcundu în bani zestrea întrega
a nevestei s'ale, se îndepărtă de-acasă su pretestulu »unoru
affa-cerî urgente.« Se constată înse mai târdîu că elu în tempulâ
acela întreprinse călătorii prin Italia şi Austr ia în soţ ie ta
tea unei dame care nu-i era
! soţie chiar' pe lege. In urma acesteia soţia densului cera şi
obţena desfacerea căsătoriei. Elu
i înse nu re 'ntorse nici unu cruceriu din zestrea de unu
miliona de maree ( = a p r d p e 600.000 fl.) —-Tnbunalulu
militariu, înaintea căruia se aduse acesta causă în dîlele mai
de-aprdpe află acesta procedere a ofiţirului de nerecomendabilă cu
po-
i siţiunea lui şi îlu judecă se fiă scosu din corpulu
offiţierescu, care sentinţă încuviinţându-se şi din par tea
împeratului Germaniei, se şi esecutâ.
Celu mai mare proprietariu de pămentu în lumea întrega e Ţarulu
Rusiei, — a cărui proprietate are estensiune de 50 milione hectare,
adecă aprope a tâ ta câtu e Francia întrăgă.
-
107
Unu porou selbateou prinsu de teneru a îngrăşaţii unu măcelăriţi
din comuna germană Bunde. Cându Ia tăiatu a apesatu 615 pundî.
Descoperire interesantă. Scratătoriulfi francesti Mauriciu
Holleaux a datu de o beserică booţiană din evulu mediu şi între
pareţiî acesteia de unu stelpu grecii anticii pe care se află
eternisată o vorbire rost i tă de cesarele Nerone înaintea mai
multora mii de greci ; şi prin care densulu le dă voia acestora ca
se ţenă jocuri isthmice.
NecroIogÎJ. — Leonu Pavelea, profesorii şi catechetu la
gimnasiulti sup. din Nâseudii, protopopii onorariu şi assesoru
consistorialii, a repau-satti în alu 53-le anii alţi vieţii şi
27-le alţi căsătoriei sale fericite şi diregătoriei multu-roditore
— de-plânsii de soţ ia sa Ludovica născută Lazaru, fiica Valeria
măritată Tanco , minoreniî fii Sabina, Măria, Rafila, Octaviu şi
Anastasia, precum şi de unti mare numeru de rudenii, collegi,
discipulî, amici şi cunoscuţi. — Fiă-i ţarina uşoră şi amentirea
benecuventată!
Diar is t iCU. — Eomfmia musicală, revistă musicală-literară, a
începutti se apară la Bucureşcî sub D i r c e ţ i u n e a u n u i C
o m i t e t u . Aces ta revistă apare de doue ori pe lună şi costă
pe anii 8 lei, pentru streinătate 12 lei (circa 5 fl. 50 cr.) O
recomendâmu cultivătoriloru de musică — ca unica revistă românescă
de specialitate.
bibl iograf ia . — Cărtî pentru agricultori. In editura
«Institututului tipografică« din Sibiiti a apărută : Ţenerea
vitelorti de E u g e n i i B o t e , pre-sidentu alu «Reuniunii
române agricole.» — Op-şorulu conţene desvoltarea principiiloru
fundamentale ale ţeneriî viteloru. — Preţulu unui exem-plariu 12
cr. — Dela acelaşi autori i :
Trifoiulu. — Unu îndreptariu pentru toţi aceia, care samenă şi
cultivă trifdie. După-ce se arată folosele trifoiului, se dă
poveţe, unde şi cum se samenă trifoiulu, cându şi cum se cosesce şi
cum se usca trifoiulu. — Preţulu unui exemplariu 12 cr. Ambele
broşuri suntii scrise în limba poporului, care pote t rage mari
folose din ştudiarea acelora.
Damianu, Elena N. Câmpianu, Aurelia Adamoviciu, Hermina Bibescu.
Aurelia Pantea, Elisa Popu; şi domnii Petru Vancu, Teodoră F.
Negrutiu, J. N Sbiera, Victoru Onişoru, Teodorii Pitea, Caius
Brediceanu, Joană Popescu şi Eugeniu Ardeleană.
Deslegarea Gâoiturei numerice din nrulu 4.
— Gazeta Transilvaniei. — Bene o au deslegată : Domnele şi
domnişîorele Emilia
Onciu n. Ciavoschi, Aurelia Popu-Popescu, Măria Stoica, Aurelia
Pantea, Hermina Babescu, Elisa Popu; si domnii J. N. Sbiera,
Teodorii Pitea, Severii E. Bocă, Petru Vancu, Teodorii F. Negrirăm,
Victoru Onişoru, Tiberius Brediceanu şi Ionită F. Negrutiu.
Gâcitură de şachu. DE
Deslegarea Gâoiturei numerice din nrulu 1.
— Anu nou fericitul — Bene o au deslegatu: Domnele şi
domniştarele Emilia
Onciu n. Ciavoschi, Aurelia Popu-Popescu, Măria S. Dănilă, Elena
N, Câmpianu, Aurelia Rusii, Aurelia Sândor; şi domniî A. C. Domşa
şi Eugeniu Ardeleanu.
Deslegarea Gâoiturei de şachu din nrulu. 3. Florea-'n câmpii
cându vesced.esce Alta-'n locu-i Infloresce; Dar' In peptulu
omenescă Florile cându vescedescu Cade r6ua înzădaru Alte-'n locu
nu mai resarii.
Bene o au deslegatu: Domnele şi domnişî6rele Emilia Onciu n
Ciavoschi, Otilia Dr. F. Negrutiu, Aurelia Popu-Popescu, Măria
Stoica, Elisa Jancu, Cornelia Cheltianu, Măria Opriu
LUCREJIA THOMASU născută POPU,
\ gă I ̂ ^
Să p6te deslega după săritura calului.
P . . . . I i ..L.J0
Terminulu 20 Aprilie st. n.
/ m-
-
108
Acompaniare. — Unu flaşi-GLUME. -netari ii cântă pe stradă.
Unu agenţii de poliţia sosindu ilu Intrerumpe : —. X' s a datu
voia ? — Nu. — Atunci acompanieză-me — Cu plăcere, ce poftesc! se
cântu ? Tablou !
Ce ai? — X. curiseză de unu tempu îndelungaţii la d.-ş6ra Z, —
La unu tempu domnişiora se redică spre a trece in odaia vecină. —
X. o urmăreşce şi cugetându că d6ră i s'a făcuţii reu o
agrăiesce:
— Pentru Domned.eu ce ai ? — Am io.ooo florenî remnşî dela
părinţi şi mai târdju
o frumâsa moşcenire dela mătuşa! — respunse cu âre-cnre sfiala
d.-s6ra surprinsă prin Întrebarea curisantelui seu.
1 OaStU. — C a v a l e r u l u i — Pe cine se golescii acesta
păharu ?
D a m a : - Numai pe mine nu, — căcî sum tocmai cu haina cea
nouăj
48 •t&miM* $
Ameninţare cu două sensuri. — înv e tăt a r e a: — De ce ai
veuitu aşa de târd_iu la şcolă ?
C o p i l a : — Me rogu . . . că me rogu n'am potutu venf
_yi_nai curundu, pentru-că . . . pentrucă am câpetatu unu frate
!
I n v e ţ ă t 6 r e a : — N6 bene, bene, — d'apoi asta se nu
mi-se mai întâmple mai multă |
Copilu darnicii. — Unu copilă căj-etase cinste unit câlutiu şi
unii câne. Cunoscuţii parenţilorii lui cari âmblau mai deşii la
casă 11 îi totu năcăjau - cer£ndu-i care calulu care câ-nele. Unulu
care ilu dăruise şi pe elu mai adeseori — i ceru. odată şi calulu
şi cânele.
— Toţii-atâta, d.!se elu - îtî dau calulu, dară cânele se-mî
remână mie.
— Şi pentru-ce nu-i dai şi cânele ? — ilu întreba mamă-sa. —
Pentru-că cânele vreu se-lu sumutii asupra lui, cândii
va voi se-mi ducă calulu.
Proprietariu, Redactoru respund.etoriu şi Editoru: N I C O L A E
F. N E G R U T I U .
Gherla Imprimăria „Aurora* p. A. Todoranu 1890.