MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA FACULTATEA „FINANŢE” Diagnosticul financiar al SRL “Romatim” Coordonator ştiinţific: VEREJAN Victoria Elaborat: studenţii gr. FCA -102 Covic Irina Donţu Lionela Cocier IgorChişinău 2011
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Analiza financiară este o activitate de diagnosticare a poziţiei financiare şi a
stării de performanţă financiară a întreprinderii, atît de necesară oricărei societăţi
comerciale în cadrul economiei de piaţă. O firmă nu poate supravieţui, nu se poate
dezvolta, decât dacă răspunde într-o manieră corespunzătoare nevoilor pieţei.
Analiza financiară utilizează un ansamblu coerent de concepte, metode, tehnici
şi instrumente, cu ajutorul cărora prelucrează şi interpretează informaţiile interne şi
externe, formulând aprecieri şi judecăţi de valoare asupra activităţii firmei, pe baza
cărora livrează recomandări pentru evoluţia ei, pentru un nivel ridicat de performanţă,
în condiţii de cunoaştere a riscurilor şi a mediului concurenţial dinamic.
Întreprinderea „Romatim” SRL a fost înfiinţată în anul 2000, fiind organizatădin punct de vedere juridic ca societate cu răspundere limitată cu capital integral
privat.
În conformitate cu documentele de constituire, principalul tip de activitate
practicat de întreprindere este păstrarea şi comercializarea angro a băuturilor
alcoolice.
Una din condițiile fundamentale ale activității reușite a întreprinderii oconstituie atingerea și menținerea echilibrului dintre patrimoniul și sursele de
finanțare a activelor. Asigurarea echilibrului financiar are o mulțime de aspecte,
dintre care cel mai important presupune concordanța dintre activele curente și sursele
de acoperire a lor.
Activele curente se manifestă, în viața întreprinderii, prin avansări și recuperări
succesive. Ele se caracterizează prin transformări permanente a formelor funcționale,
prin consumarea completă a stocului intrat în producției și transferul valorii integral
asupra produselor și serviciilor în care au fost încorporate.
Având în vedere că stocurile se consumă integral într-un singur ciclu de
exploatare, asigurarea continuității procesului de producție și a ritmicității vânzărilor
va necesita o reînnoire permanentă a stocurilor , cărora, din punct de vedere financiar,
le corespunde surse permanente de finanțare. Partea din resursele financiare care
asigură finanțarea permanentă a activelor curente se numește fond de rulment (FRN).
Tabelul 1: Analiza echilibrului financiar la „Romatim” SRL pe perioada 2008-2009
Indicatori economici
Perioada Deviere
+,-p.p.
2008 2009
Fondul de rulment 4527511 4452945 -74566 Nevoia fondului de rulment 3040049 1288446 -1751603Trezoreria netă 1487462 3164499 +1677037
Din calculele efectuate observăm că fondul de rulment are valori pozitive în
ambele perioade analizate, ceea ce denotă o situaţie financiară bună. De asemenea
observăm că la întreprindere se înregistrează valori pozitive şi în cazul necesarului
fondului de rulment, astfel întreprinderea trebuie să constituie un volum important destocuri, iar finanţarea lor se efectuează prin capitalul propriu. Trezoreria netă denotă o
evoluţie crescătoare ceea ce poate fi apreciat pozitiv, însă trebuie de acordat o atenţie
deosebită sumelor din casă şi conturilor bancare, astfel să nu existe disponibilităţi
neutilizate sau la un cost ridicat.
Scopul oricărei întreprinderi constă în utilizarea cît mai eficientă a activelor, în
accelerarea rotaţiei acestora. Accelerarea rotaţiei activelor duce la sustragerea(eliberarea) activelor din circuitul economic, iar încetinirea - la atragerea
(imobilizarea) suplimentară a acestora în circuit.
Tabelul 2: Analiza indicatorii de apreciere a eficienț ei activelor curente la
„Romatim” SRL pe perioada 2008-2009
Indicatori economiciPerioada Deviere
+,-p.p.
2008 2009
Numărul de rotaţii ale activelor curente 2.15 2.42 +0.27Durata(viteza) unei rotaţii a activelor curente 167.44 148.76 -18.68Efectul accelerării sau încetiniri a vitezei derotaţie
- 6134429.02 -
Din tabelă se evidenţiază faptul că numărul de rotaţii ale activelor curente în
anul 2009 s-a majorat faţă de anul 2008 cu 0.27 rotaţii, aceasta este apreciat pozitiv.
O dată cu mărirea numărului de rotaţii ale activelor curente se micşorează şi durata
Din analiza efectuată la SRL “Romatim” observăm o creştere în dinamică atuturor indicatorilor. În anul de gestiune profitul brut este de 14598359 lei, ceea ce
reprezintă o creştere semnificativă a indicatorului dat faţă de anul precedent cu
4218605 lei, aceasta s-a datorat în mare parte creşteri veniturilor din vânzări.
În anul de gestiune cel mai mare aport în constituirea profitului îl are rezultatul
din activitatea operaţională , ponderea acesteia constituind 99 %, fiind ca activitate
de bază a întreprinderii.
Majorare de întreprindere a profitului perioadei de gestiune până la impozitare
merită o apreciere pozitivă, deoarece prin aceasta se asigură un interval de siguranţă
suficient pentru a suporta unele influenţe nefavorabile externe, cum ar fi, de exemplu,
sporirea preţurilor la materiile şi materiale confecţionate; la combustibil şi resursele
energetice, a tarifelor la transport şi serviciile comunale etc.
Totuşi întreprinderea trebuie să-şi micşorează costul vânzărilor pentru a-şi
majora mărimea profitului.E cunoscut faptul, că valoarea relativă a profitului este reflectată în formă de
rentabilitate. Deci, dacă masa profitului în unităţi valorice ne demonstrează suma
profitului obţinut, apoi rentabilitatea în formă procentuală reprezintă eficacitatea
activităţilor desfăşurate: operaţională, de investiţii şi financiară. Formula generală a
Analizând datele observăm că SRL “Romatim” mai puţin respectă limiteleoptime a indicatorilor de lichiditate. În privinţa lichidităţii curente, care a constituit
1.1 în anul 2009 şi s-a micşorat cu 0.01 puncte procentuale faţă de anul 2008, putem
deduce că se află la limita de jos, astfel este necesar de depus eforturi pentru ca
această rată să ajungă la un raport apropiat de 2, pentru a nu întâmpina dificultăţi în
cazul deciziei de contractare a unui credit pe termen lung. În cazul lichidităţii
intermediare, acest indicator constituie 0.76 în anul 2009, de regulă el ar trebui sa fie
inferior lui 1, deci se respectă limitele şi onorarea obligaţiunilor scadente poate fi
efectuată fără dificultăţi. Cea mai dramatică situaţie se constată în cazul lichidităţii
absolute care deşi s-a majorat cu 0.04 puncte procentuale faţă de anul 2008 totuşi
constituie în prezent doar 0.07, ceea ce este cu mult sub limita normala de 0.2. Însă
valoarea scăzută a ratei lichidităţii absolute nu constituie o criză de solvabilitate,
deoarece întreprinderea deţine stocuri şi creanţe care pot fi uşor transformate în
mijloace băneşti în concordanţă cu termenele de plată a obligaţiunilor. În general,
situaţia este puţin satisfăcătoare în ceea ce priveşte nivelul ratelor lichidităţii ceea ce
garantează solvabilitatea şi capacitatea de plată a întreprinderii.
Gradul în care întreprinderea face faţă datoriilor pe termen scurt se numeştesolvabilitate. Solvabilitatea întreprinderii se exprimă cel mai des prin intermediul
următorilor indicatori.
a) Rata solvabilităţii patrimoniale
b) Rata solvabilităţii generale
O analiză a solvabilităţii o vom efectua în tabelul 8:
Tabelul 8: Analiza solvabilităţii la „Romatim” SRL pe perioada 2008-2009Indicatori economici
Perioada Deviere +,-p.p.
Normastabilită2008 2009
Rata solvabilităţii patrimoniale 0.84 0.97 +0.13 0.5-1Rata solvabilităţii generale 1.3 1.4 +0.1 1.5
În concluzie putem spune că analizând ratele calculate în tabelul 8 observăm că
rata solvabilităţii patrimoniale a crescut faţă de anul 2009 atingând nivelul de 0.97,
adică cu 0.13 p.p. mai mult, pe cînd nivelul perfect este 0.5. Însă, rata solvabilităţii
generale se situează sub nivelul critic acceptat de 1.5 constituind 1.4 în anul 2009.
Aceasta exclude riscul de insolvabilitate al întreprinderii, totuşi managerii companiei
ar trebui să atragă atenţia la menţinerea acestui indicator şi pe viitor prin mărirea
activelor întreprinderii şi micşorarea datoriilor.
Un alt compartiment semnificativ pe care îl vom analiza în continuare, care
caracterizează gradul stabilităţii financiare al întreprinderii este legat de factorii de
potenţial. Calcule sunt prezentate în tabelul nr. 9.
Tabelul 9: Analiza echilibrului economico - financiară la „Romatim” SRL pe perioada 2008-2009
Indicatori economiciPerioada Deviere +,-
p.p.Normastabilită2008 2009
Rata autonomiei financiare 0.94 0.98 + 0.04 0.7-1.0Rata de autofinanţare a activelor totale
0.23 0.28 +0.05 0.5
Rata de finanţare a activelor curente
0.1 0.09 -0.01 0.5
Rata de finanţare a stocurilor 0.32 0.3 -0.02 2/3
Rata datoriilor globale 0.76 0.71 -0.05 <1
Analizând datele obţinute în tabel, ajungem la concluzia că întreprinderea SRL
“Romatim” are un grad ridicat al autonomiei financiare, în 2009 acesta a atins nivelul
de 0.98, adică cu 0.04 p.p. mai mult decât în anul 2008 reflectând un nivel de risc
financiar minim. Din punct de vedere al ratei de autofinanţare a activelor acesta este
la un nivel destul de redus, constituind în 2009 - 0.28, cu 0.05p.p. mai mult decât în
anul 2008, pe când se apreciază o situaţie satisfăcătoare când această rată este cel puţin de 0.5. Totodată, în ceea ce priveşte rata de finanţare a activelor curente şi rata
de finanţare a stocurilor de mărfuri şi materiale, acestea nu corespund normelor
stabilite. Astfel întreprinderea îşi finanţează o parte din activitatea curentă pe baza
surselor financiare împrumutate, ceea ce este destul de riscant, însă în cazul SRL
“Romatim” nu e chiar atît de grav deoarece a obţinut rezultate destul de bune.
În ceea ce priveşte rata datoriilor globale, care a constituit în anul 2009- 0.71,
cu 0.05 p.p. mai puţin decît în anul 2008 a atins o valoare acceptată în comparaţie cu
limita normală de <1, însă managerii financiari trebuie sa acorde o atenţie deosebită
acestui indicator dat fiind faptul că creşterea în continuare a acestui indicator conduce
la reducerea securităţii financiare a întreprinderii.
Ultimul compartiment al stabilităţii financiare a întreprinderii cuprinde
coeficienţii de gestiune financiară reuniţi în grupul factorilor de reglare.
Tabelul 10: Analiza coeficientului de gestiune financiară la „Romatim” SRL pe
perioada 2008-2009Indicatori economici
Perioada Deviere +,-p.p.
Normastabilită2008 2009
Rata recuperabilităţii activelor 1.8 1.88 +0.08 >1Rata utilizării activelor materiale pe teren lung
11.18 13.36 +2.18
Rata utilizări capitalului de lucru 17.58 63.20 +45.62Rata de rotaţie a DTS 2.4 2.67 +0.27
Din analiza efectuată observăm că recuperabilitatea activelor la SRL
„Romatim” în anul 2009 constituia 1.88 cu o majorare de 0.08 p.p. faţă de 2008,acest indicator se încadrează în limitele stabilite de comunitatea ştiinţifică. Rata
utilizării activelor materiale pe termen lung înregistrează în dinamică o majorare, în
anul 2008 acesta a constituit 11.18 pe cînd în anul 2009 valoarea acestuia s-a majorat
cu +2.18 p.p. ceea ce poate fi apreciat pozitiv. Analizînd rata utilizării capitalului de
lucru observăm o majorare semnificativă a acestui indicator, în anul 2009 acesta a
constituit circa 63.20 cu 45.62 p.p. mai mult decît în anul 2008, de regulă cu cît estemai mare acest indicator, cu atât rezultatele obţinute sunt apreciate la un nivel mai
înalt.
Rata de rotaţie a datoriilor pe termen scurt în anul 2009 constituia 2.67 rotaţii
adică circa 134.83 de zile aceasta însemnînd că durata medie de plată a DTS este
Aplicarea matricei „ Ameninţări, Oportunităţi, Puncte forte, Puncte slabe” în
elaborarea direcţiilor de dezvoltare a SRL „Romatim”. În vederea stabilirii
orientărilor strategice de dezvoltare care trebuie adoptate de întreprindere se foloseşte
Matricea „ Ameninţări, Oportunităţi, Puncte forte, Puncte slabe”, elaborată de
profesorul H. Weihrich, în anul 1982.
Puncte forte:- existenţa unei evoluţiiascendente a vânzărilor;- cifra de afaceri este relativînaltă;- majorarea duratei de rotaţii aactivelor curente ceea ce a
condus la eliberărisuplimentare de resursefinanciare pentru a fi investiteîn ciclul operaţional sau alteinvestiţii;- preţ de cost competitiv al produselor;- existenţa unei rentabilităţiconstate;- personal calificat;
Puncte slabe- costul vînzărilor este înalt;- nivelul scăzut al rentabilităţiivânzărilor;- un nivel scăzut al lichidităţiiabsolute ceea ce pune în pericolonorarea imediată a
obligaţiuniilor curente;- întreprinderea finanţează o parte din activitatea curentă pe baza surselor financiareîmprumutate;- durata medie de plată a DTSeste mare.
Oportunităţi
- produsele comercializate nusunt supuse uzurii morale;- existenţa furnizorilor internide materie primă;- existenţa unui vast sortimentde produse;- amplasare foarte oportună,aproape de consumator.
Fo
- estimarea exactă a cererii pe piaţă;- diversificarea furnizorilor şialegerea acestora în funcţie decalitatea materiei prime şi de preţul de livrare;- livrarea produselor la un preţmai înalt în regiunile urbane şioferirea produselor la preţurimai reduse consumatorilor rurali;
So
- combaterea costurilor princrearea unor baze proprii dematerii prime; ori dezvoltareaîntreprinderii prin fuziune cufurnizorii puternici;- reducerea datoriilor comerciale pe termen scurtşi/sau majorarea creanţelor încazul solicitării unor cantităţiimportante de producţie;-
Ameninţări- apariţia concurenţilor şireducerea cererii;- reducerea puterii decumpărare a consumatorilor;- reducerea număruluiconsumatorilor ca urmare aunui exod înalt al populaţieiţării;
FA
- diversificarea pieţelor delivrare, majorarea exportului;- reducerea preţurilor de livrare prin înlocuirea materiei primescumpe cu altele mai ieftine
- redefinirea misiunii, a direcţiilor strategice şi a obiectivelor de dezvoltare
- elaborarea măsurilor de dezvoltare şi stabilirea indicatorilor de realizat.
Politica de finanţare
- Alegerea unei structura financiare optime, care va conduce la maximizarea
valorii de piaţă a întreprinderii;
- Întreprinderea dispune de un nivel înalt de lichiditate, ceea ce îi permite
investirea surplusul de mijloace băneşti în circuitul operaţional.
- Reducerea capitalurilor împrumutate a întreprinderii prin utilizarea
politicii de autofinanţare a activităţii.
Propunerea programului de acţiune şi a măsurilor pentru ridicare a rezultatelor
întreprinderii:
1. Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere
creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui
depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru noi produse,
asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate şi pe această
bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
2.Creşterea volumului vânzărilor. Pentru îmbunătăţirea situaţiei în perspectivăîn ceea ce priveşte indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele categorii de
măsuri:
- lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În condiţiile actuale
activitatea specialiştilor din domeniului marketingului trebuie să fie îndreptată
spre:
- determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea cerinţelor şi problemelor clienţilor, a capacităţii concurenţiale;
- acomodarea la maximum a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la
studierea şi caracterul cereri;
- asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii
profesionale, încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;
Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare a unei întreprinderi
presupune creşterea costurilor vânzărilor care constituie un fenomen marcant al
ultimei perioade.
Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi , implicit, asupra
rentabilităţii, trebuie de diversificat furnizorii de materie primă. Este necesară
existenţa la întreprindere a unui sistem de informare privind furnizorii, caracteristicile
şi preţurile acestora.
În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientaregenerală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor
financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi