-
@ 2017 Theo Anghel@ 2017 Quantum Publishers
Acest volum este o operi de ficliune.orice asemdnare cu
persoane, locuri sau evenimente reale este intam-plitoare.Este
interzisd reproducerea totald sau parliald a textelor,pe orice
suport, tipirit sau digital, flri acordul delinitorului
dreptu_rilor de autor.
QUANTUM PUBLISHERSwww. quantumpublishers.roEmail: offi
[email protected]: [email protected]
ISBN 978-606 -94206-7 -6
Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a RomdnieiANGHEL,
THEO
Am murit, din fericire / Theo Anghel. - Domnegti: euantum
pub_lishers, 2016-
vol.ISBN 978-606 -94133 -r -9Vol.5 r Diabolic. - 2017. - ISBN
978-606-94206-7-6
82t.135.t-31
Tiplrit in Romdnia
Ihen Anghel
%infralinfr"* muhii, dtn {"htd/w 5
9},"+\TI:Y
2017
-
Capitolul I
Scurta exaltare indusi de promisiunea nerostiti a lui Abel
cum ci mi va ajuta si recdqtig sufletul lui Marc s-a evaporatin
aerul inchis al apartamentului divin. Abia dup[ ce confuzia
din capul meu, provocat[ de gocul trecerii intre lumi, a
lisat
locul rafiunii, mi-am dat seama c[ nu am de unde si incep
siincropesc mbrelul Plan.
Am orbeciit in sumbrul meu apartament, ciutdndinconqtient o
fbrAm[ cAt de mici din familiaritatea pe carereuqisem s[ i-o imprim
dupi prima intoarcere. Erau aceleaEiziduri, aceeagi zagrhveald' roz
bombon, acelaqi loc in care imig[sisem refugiul mult dorit, ins[
nimic nu mai era ca atunci.Eram tot eu, era tot casa Tatllui,
dar... Ceva se schimbase inmine. Transformarea era organicl,
fiindci nu mi simleamstriini doar de tot ce mi inconjura, ci chiar
de propria fiinli,cea care fusesem inainte de toati nebunia asta.
Senzalia cittrupul meu era invadat de altcineva nu m[ mai speria de
mult,o incercasem de nenumlrate ori, ins[ asta nu insemna ci
imidevenise indiferenti.
Abel gi Ama stlteau strAnqi intr-un col1, pAndindu-mifiecare
modificare a fizionomiei' Expectativa tensionatS ln care
impietriseri m[ stresa gi mai tare. Pireau si calculeze
urml-toarea mea reaclie sau stare, de parcb tocmai de acolo
aveau
s[ ia necunoscuta ce ii impiedicp s[ rezolve ecualia ce avea
sile dezviluie relalia matematici dintre variabilele zittghtte
alecelei de-a doua lntoarceri. Ce ficeau ei era fbr[ sens, la fel
Eice fbceam eu. Mi opream minute bune in cAte un co( al
casei,holbAndu-mi in gol, agteptAnd ca puzzle-ul s[ se
completezesingur, lucru care, firegte, nu avea cum s[ se
intAmple.
Canapeaua pe care stltuseri mai to{i musafirii mei,
-
dorili sau nepofti{i de-a dreptul - Mati, Amadeus,
Malorumsi_Marc, pirea o copje rece a celei originale. Tentafia de a
iegi?fu:?, !" strad6, gi de a vedea dacd si restul avea ,a_-i
purala fel de placid, era imensi, insi, din picate, era devansati
cumult de teami. veneam dintr-o lume in care totul se reduceala
esenfial, aici haosul era in plini expansiune.
chaos! chaos! pe cat de mult te-am regretat imediatdupi
extragere, pe atdt de mult te detest acum!
GAndul la Umut, la simplitatea acelui trai primitiv giamintirea
celor ldsafi in urm6 imi fbceau inima uuiag. Buru-ienile care
cregteau peste tot, acoperigurile de stuf, feiul acelain care se
desfbgurau adunirile de seari gi care pirea si aibdtalcuri adanci,
neverosimila biserici a acelor adugi de soartiimpreuni...
- $tii cd, de fapt, altul este motivul pentru care toateastea fi
se par demne de a fi'dorite, nu? am auzitvocea Amei.
Am tresdrit, catrezith dintr-un vis greu, gi am
privit_o,buimac[.
- GAndurile..., md limuri. Aici !i le pot citi.I-am intors
spatele gi m-am indreptat spre fereastracamerei, degi nu in afar6
priveam. Avea ireptui.. Mur. .rumotiwl pentru care idealizam atata
bucata aia de lume ruptigi care nu apar{inea niciuneia dintre cele
cunoscute de muri-tori. El era acolo! El, bucuria din ochii
mei!
Dintr-odati, mi-a devenit imposibil s6 respir. Aeruldevenise
pistos gi mi se incleia in nari. lncercam si inspir cutoati forfa,
dar pufinul oxigen care-mi ajungea in plimani nuera suficient.
Inima mi s-a coco(at in gat, bu-buind ca o tobi.
- Abel! strigi Ama.Din cdliva pagi mari fu ldngi mine. Bra{ele
ei imi incon_
jurarl umerii.Abel se apropie gi el, insi doar mi privi,
nesigur.- Seee... chemim salvarea:.., zise, nefiind piea
convins
cd asta ar fi trebuit sd spuni.
Drabo//c: Am munt, din fericire 5
- Nu e nevoie, hot[ri Ama. Nu trupeasci e suferinla ei.- De unde
gtii, doamna doctor? Ultimul job pe care l-ai
avut a fost de ospitirili in barul ila' cum iizicea? Zenda.'.
Nuardta ca o facultate.
Capul brunetei se smuci brusc, iar ochii i se infipseri
cuduritate intr-ai dracului.
- Poate ci aq fi ficut gi o facultate, poate chiar pe aia
demedicini, daci n-ag fi'trezit pasiuni bolnave intr-un slrit depe
fix, scrAgni metalic, printre dinlii inclegta{i.
Dupi stupoarea ini{iali, ochii pe punctul de a iegi dinorbite gi
o venl groasi ce palpita periculos de vizibil pe gAtul
sdritului de pe fx, umerii lui Abel coborAri, invins mai
degra-bi de mustrlrile propriei congtiinle decAt de aatzaliaAmei.
ilpotopiserl in Umut gi, din carlzamea, il urmaseri in Chaos.
Lucrurile aveau s[ fie mult mai grele decdt imi imagina-sem.
Conqtiinlele ingerilor erau atit de incircate de r[ul cele marcase
existenfa, incAt mi temeam ci nu mai exista locpentru
obiectivitatea dur[ 9i imparlial[ pe care misiunile ocereau. Hm!
Bine ci ii jeleam pe ei! Eu cu ce inimi avearn simi avAnt in
necunoscut gi s[ mi pun in pericol pentru cineEtie ce suflet aflat
la ananghie? Picioarele imi pireau.ca deplumb, voinla se redusese
lazeto,iar dorinfa de sacrificiu - nucl inainte ag fi dat pe afari
de aga ceva! - se pierduse pe pustii.
- Voiai si dai la medicini? intrebi Abel cu cea maisincer[
mirare.
Ama nu rdspunse, ci se concentrl asupra mea.
- Voiai? insistl bilaiul.Ea ridici ochii gi il fixe. Buzele ii
frem[tari gi, pentru o
secundi, am avut impresia c-o si spuni ceva.N-am aflat niciodati
ce-i stltea pe limb6, fiindci nigte
b6tei in uEi intrerupseri tensiunea momentului' Ne-am
privitlntre noi, de parci am fi fost nigte holi surprinqi de
proprieta-rul pe care aveam de gAnd si-l ugurim de bunurile
lumegti, 9iam incetat si mai reSPirim.
-
Theo Anghel
- Oriana! Egti acolo? se auzivocea pifigdiatn a lui Mati.Ultimul
cuvdnt fu acompaniat de alte betei, mult mai
energice. Clanla cobori gi se ridicd de cAteva ori, apoi
unscrdqnet metalic mi incredinfd ci amica mea folosea cheia pecare
i-o didusem cu r,nult timp in urmi.
CArlionlii de briard ai femeii imi apdrurd in fa{a ochi-lor. Era
atit de ciudat s-o vid acum! Era ea, buna mea priete-ni, dar cumva,
eu pierdusem contactul afectiv cu tot J".u ..reprezentase rela{ia
noastr6.
Rotunji'ochii, ciscAndu-i a mirare cdnd ne vdzu strAnsipe podea,
ca nigte bieli pui de cdlel aruncali de un stipdtt Arainim[.
Momentul care a urmat a fost extrem de ciudat. intr-otlcere in
care ne puteam auzipropriile respirafii, ne-am holbatunii la allii.
Limba imi impietrise gi, deqi imi dideam seama cd.ar trebui si spun
ceva, nu puteam articula nici m6car o silab6.
Mati qi-a ingustat pleoapele, s-a indoit de spate,
proptindpalmele pe genunchi, s-a uitat mai bine la mine, apoi la
Abelgi, la final, Ia Ama.
- Eu te caut de cAteva zile de mi-au iegit ochii din cap qitu te
distrezi cu prietenii tdi? izbucni atAt de neagteptat, incAtam
tresirit.
Distracfie? Avea o idee destul de suciti despre distrac{ie,dac.a
i se pirea ci asta ficeam.
Abel se ridic[, se scuturd ca o pisici supli, apoi didu siiasd
din cameri. Vecina mea il urmiri cu privirea.
- Te-ai intors? il intrebi ea.Dracul se uiti fix la mine, cu o
smuciturd brutald a capu-
lui.
- He? incerci el sd cigtige timp gi s[ caute un posibilrispuns
in privirea mea.
- Din Africa... Te-ai intors?Ochii tAndrului sclipiri, ugurali
dintr-odati. Uitase de
povestea cu plecarea, turnati vecinei mele intr-un moment
Diabo/ic: Am mur/t, din fenclre 5
tensionat gi se temuse de intrebarea ei, ca gi cAnd ar fi
fostposibil ci femeia si gtie de unde venisem.
- Mda, ce naiba s[ faci in Africa? Citt vezi cu ochiinumai...
africani! trAnti,,apoi ne intoarse spatele qi ieqi.
Mati rimase o vreme cu ochii spre locul pe unde ieqise
el, apoi reveni la mine. I-am ficut semn sdL-mi intindi un
bra!qi si m[ ajute si m[ ridic, fiindci Ama se retrisese in
colplcamerei, iritatl de prezen\a tinerei.
M-am scuturat de un praf imaginar, metodic gi suspectde
insistent. Voiam si fac orice, si privesc oriunde, numaispre
prietena mea nu. Era ciudat, insl aveam senzafia c[ daciimi va
vedea ochii, igi va da seama ce hram port pe lumea asta.
Era atAt de multi durere in mine! Nu aveam cum s-o camuflezsub
nicio masci ipocriti. Ea ar fi aflat totul, in detaliu. Ar fiaflat
ci sunt moarti, cel pulin din punct de vedere legal, ci amtot
pendulat intre lumea asta 9i cea de Dincolo, cd arn v\nfinenorocili
frigindu-gi copiii in lepuge gi savurAndu-i la masade seari, ci am
pus piciorul in prima impirllie a Tatilui, c[am cdgtigat Raiul,
apoi l-am pierdut. At fi'vlnfiuraganul caremugea in sufletul meu,
dornic de rizbunare, visAnd si zdro-beascl totul in speran{a ci
suferin}a s-ar mai diminua.
$tiam c6' nu voi putea prelungi momentul la infinit, cutoate
astea, ii dideam inainte.
- Deci? se enervi ea, incrucigAndu-gi bralele pe piept.Ai de
gAnd si te uili la mine?
$i, pentru c[ eu mi codeam s-o infrunt, s-a apropiatgi mi-a
ridicat blrbia. Md privea cu ingrijorare sinceri:, iarasta a avut
darul si-mi aminteasci faptul ci ea era singuramea familie in
Chaos. Lacrimile mi-au incefoqat vederea, iaremoliile linute in
frdu de cdnd mi intorsesem au dat nival[,fir[ si le pese ci aveam
de pistrat nigte aparenle.
Hohotele mele au determinat-o si mi prindi in
brale,strAngindu-mi la piept gi murmurAnd cuvinte nedeslugite,ca
acelea pe care mamele le folosesc pentru a-qi potoli bebe-
-
Theo Anghel
lugii pldngiciogi. Doar cd eu nu m[ linigteam. Respira(ia
imidevenise sacadati gi fiecare gurd de aer imi cer"a l'r' efort
deneimaginat.
- Dumnezeule! Dumnezeule! se sperie ea de-a binelea.Md cuprinse
de dupi umeri, strAngAndu-mi bine, de
parcd, i-ar fi fost teami sd nu mi scurg printre degetele ei,
gimd duse lAngi canapea unde, cu aceeagi grijd, mi agezl.
Apoialergd in bucitirie de unde se intoarse cu un pahar cu
ap6.CAteva picdturi reci aterizari pe genunchii mei.
- Beal spuse.Am ficut ce mi-a sugerat, docild. Creierul meu
plrea
golit de informafii, aqa ci orice indicii despre ceea ce
trebuiasi fac ag fi primit, preluam cu o rapiditate
recunosci.toare.
Un fior de gheali mi-a scurtcircuitat tdlpile gi, pentru oclipi,
am crezut c6, era din cauza apei. ins6, dupi ce mi-a stri-bitut
articulaliile gi s-a infipt in porfiunea de mugchi deasu-pra cireia
se afla ceasul, am infeles.
Nici nu md intorsesem bine, rinile imi pArjoleau inimacu un foc
devastator, gi ei ce ficeau? M6 trimiteau in misiune?Serios?
Ama iegise din starea de ciudatd respingere fafd de Mati9i se
apropiase de mine, cu ochii mirifi de surprizi. imi
prinseincheietura cu ambele mAini, uitAndu-se la ceas de
aproape.
. - Ce e? Ce e? bAiguia Mati, privind cAnd la una, cdnd laalta,
fird. si infeleag[, desigur, de ce ne albiseidm la fafi gi dece
ochii dideau si ne iasi din cap.
- Misiune..., bllmiji Ama.- Ce misiune? Ce... Spune! Ce dracu'
aveli? url6 vecina
mea, scoasi din minfi de moacele noastre ingrozite.Abel, agitat,
intri pe ugi val-vdrtej, atras de lipete. Se
potoli tnsi de indati cevdzuci eu gi Ama ne holbam la ceas.
- A! se linigti. Poli si refuzi, gtii asta, nu?- Si refuz..., am
repetat.- Nu poli sd refuzi! strig[ gi Ama.
l2
murit, din fericire 5
- Ba poate!- Ba nu! Oriana, se insufleli ingerul, dacl o faci,
gansele
tale si-l revezipe Marc...
- Marc?! Marc?! i1i pasn de el sau eqti in stare si apelezila
ipocrizie ca s-o pistrezi pe Oriana?
- S-o pbstrez?Ama se indrepti de spate, se apropie de Abel atAt
de mult,
incAt el trebui s[-gi incline spatele pentru ca nasurile si nu
li se
atingi, gi-l fixn cu maxilarul inclegtat.
- Este deja a Raiului, scrAqni ea.- Asta rimdne devbzut, replici
dracul, sigur pe sine.Bruneta il privi, ugor descumpiniti.
- Daci n-ar fi fost aga..', lncerca ea si se convingl pesine,
Amadeus ar fi... adici n-ar fi...
- inci mai ai incredere in moqul [la pervers? rAse bila-iul.
Mica lor infruntare ac{ion[ ca un dug rece asuPra
mea.Dintr-odatl, mi-am dat seama ci o expuneam Pe Mati lalucruri
despre care n-ar fi trebuit si qtie.
- Mati, am inceput s[ vorbesc repede, mAnati de urgen-lape
carepulsa{iile ceasului mi-o imprimau ln carne, trebuies[ fug...
Vorbim maitirztu'.
O impingeam spre iegire, ignorAnd faptul ci aruncapriviri
siderate, peste umirul meu, la salvatoremii ce seucideau din
priviri.
- Lasi-i pe igtia doi. Au scipat de curind de la balamuc.La
propriu, am adiugat,vhzdnd ciL uimirea i se mutase asupramea. Se
drogheazl. Fumeazi etnobotanice la greu. Le...
N-am mai apucat si adaug nimic, fiindcb amica mea s-apribuEit la
pimAnt, iar in locul lisat liber de ea, s-a ivit siluetaprelungi a
lui Abel.
- Trebuie si ne gribim. Am de recuperat timpul pierdutprin
Purgatoriu gi de procurat suflete pentru Lucifer. Poate miiarti
pentru mica mea ritlcire. Hai!
-
I
Theo Anghel
- Ce i-ai ficut? m-am speriat eu.- Nimic. CAnd iqi va reveni, va
fi convinsi c[ a visat.- Pe bune? Si va uita de tine? interveni
Ama. Ia, fb_mi gi
mie ce i-ai fhcut ei.
- Ea imi este indiferentd. pe tine te urisc, trAnti draculcu
rdceali. Nu {i-as face un astfel de bine.
Ama intenfionase doar sdl gfichiuiasci pufin cu sarcas_mul ei,
dar oblinuse mai mult decdt negociase. Am vizut_ocum s-a strdns ca
un covrig, de parci i s-ar fi fbcut frigdintr-odatd. Dar nu zibovi
mult in starea aceea. Ridici privilrea din pimAnt, fixAndu-l cu
hotirAre pe drac, apoi se repezilael gi, cu totul neaqteptat, ii
trase un pumn in stomac. Luat prinsurprindere, Abel se aplecd in
fafi, cu ambele mdini impreu-nate in zona bur{ii, o adeviratd
invitafie pentru inger sd_1maiardd inci o loviturd in falcd.
- De ce mi urigti? Hd? Spune! reugi ea si ingaime prin_tre
reprize de respirafie guieritoare. De ce, tdmpitulef Oincauzamea ne
aflim amAndoi aici,lega{i ftri putin{d de scipa-re sau din cauza
ta?
O dAri de sAnge ii desena ziludului o urmd sublirici dela buze
pAnd sub birbie.
Priveam la scena din fala mea, penduldnd cAnd lasalvatoremi,
cdnd la Mati cea leginatd. poate cd ar fi trebuitsd intervin intre
nebunii dia doi gi s-o duc pe vecina mea inapartamentul ei. Poate!
in schimb, am goptit comanda de invi_zibilitate, simfindu-md ca o
hoaqd ce le ripea insofitorilor meiun drept cdgtigat cu multi
suferinfi. Nu aveam de ales insi.Nu se puteau concentra la nimic,
gdndul le era doar la rifuia_li, gi ii durea fix in cot de faptul
ci, la pdruielile lor verbale giacum, mai nou, fizice; asistau
martori fagi de care existenfa lornu trebuia dezviluiti.
Mati incepea sd dea semne c[ se trezegte. Gemea, iardegetele
mAinilor ii zvdcneau ugor.
- Ama! am strigat.
I4
Dialco/ic: Am murit, dln fertcire 5
Auzindu-mi vocea, ingerul s-a intors spre mine. Dacitimpul mi-ar
fi permis, mi-ag fi ingiduit cAteva secunde degoc. Gura ii era
schimonositi intr-un rictus tensionat, iar ochii
ii deveniserl tulburi. Desclegti pumnii, ridic[ din sprAncenede
parci abia atunci ar fi.realizat starea deplorabill in care
sebdllcea, buzele se depirtari pentru a-i permite s[ inspire
maimult aer deodati, gi cAnd expirl, alung[ o buni parte din
riulce-i cotropise angelica fiin1n.
- Pfuil fbcu, scuturAndu-se ca un cilel' Pentru o clipi...-
Ajut[-m[ s-o duc pe Mati la ea, am intrerupt-o.- Trebuie si mi faci
vizibili, mi-a amintit.- Dac-o faci pe ea..., se amestecl Abel.Erau
ca doi copii geloqi. Nu suportau ca unul dintre ei si
pr,meascl mai multi atenlie decAt altul.Am scos un icnet
exasperat, i-am atenlionat pe muteqte'
ridicdnd degetul arititor 9i agitAndu-l ameninlitor de
vreocAteva ori, apoi i-am fbcut vizibili 9i i-am zorit si mi
ajute.
Am apucat cheia apartamentului vecin din bolul in careo lineam,
i-am aruncat-o Arhei, iar eu m-am tepezll gi amridicat-o pe Mati Pe
brafe.
- Stai! mi opri bruneta cAnd am vrut s[ ies. Si nu fiecareva pe
sciri sau Pe hol. Imagineaz6-11! Si te vadi cd' o cariaga!
Am aprobat din cap. Ceasul mi se incinsese la incheietu-16, iar
impulsurile pe care mi le trimitea in trup imi dideau ostare de
nelinigte cum nu mai simlisem niciodati la debutulunei misiuni.
Mintea omului funclioneazi dupl nigte norme care, celpufin
pentru neiniliali, nu au nicio logic6. Nu pot s[-mi explicde ce, la
vederea pere!ilor zugrililipAnl pe la jumitatea in[l-
fimii lor cu vopsea verde, scorojitl din loc in loc, un
tremurviolent mi-a sl[bit tiria, gi abia m-am ablinut si nu mi
retragdin nou in apartament, ca un animal speriat de moarte.
Miro-sul obignuit al locului, de vechi, praf gi arome de tocini![,
imi
-
Theo Anghel
pirea atdt de strdin ci, pentru o clipd, mi-a strifuigerat
princap nistrugnica idee ci nimic din ce mi se intdmpla acum nuera
real, ci totul era un vis - un cogmar, mai bine zis! - gi cdnu
trebuia decAt si aqtept pdni la trezire.
OK! in visele mele nu cred ci aveam de ce s6-l vld peAbel
ridicAndu-se din pozi{ia chircit in care zdbovise pAniatunci gi
venind spre locul in care md aflam eu, cu o falci incer 9i alta in
pimAnt, cu o dorin{i de rizbunare ce i se citeape chip atAt de
clar, incdt nu aveam cum sd md ingel gi s-oconfund cu altceva.
Trecu de mine, aproape imbrdncindu-ml,apoi se duse glonf spre
Ama.
Doamne! Agtia aveau sd se ciomlgeasci, la propriu. Nugtiam ce si
fac. S-o arunc pe Mati din bra{e gi si mi reped la ei,inainte si se
intAmple ceva regretabil, sau si-i las s6-gi descar-ce tensiunea? A
doua varianti pirea cea care implica cele maimulte pierderi,
fiindci salvatoremii erau campioni mondialila a se uri intre ei gi
mi indoiesc cl.le-ar fi ajuns tot timpuldisponibil pe planetd
pentru a se elibera de acest sentiment decare se atagaseri ca de
cea mai sublimi dintre virtufi.
Uneori, aveam senzalia cd, neputdnd si se lase in voiaemoliilor
pe care le vdzusem imbobocind in Purgatorio, serefugiau in aceasti
complicitate dubioasi din care oblineaucel pufin acelagi quantum de
plicere vinovati.
Culpa era in totalitate a mea. ii tarasem inapoi, in Chaos,cu
acest bagaj crud, insi, de-ag fi putut da timpul inapoi, nucred ci
ag fi fdcut altfel. M-ag fi striduit gi mai tare si-l prindpe Marc
gi si-l aduc cu mine. Egoism? Ha! Surprizil Omuleste o fiintd
egoistl, aga a fost creati; de ce vi agtepta{i la altce-va de la
mine? Pentru ci sunt recuperatorum? Mai gdndili-vi!Am cerut eu
asta? Nu e ca gi cAnd, pe vremea copildriei mele,petreceam timpul
jucAndu-mi cu plpuqi, visdnd ca atuncicdnd voi creqte mare si mor
la nunta mea, si ajung la naiba-npraznic, tocmai pe tirAmul
celilalt, si cunosc un mo$ cu pleteqi pnr alb care sd mi indemne si
fac bine, qi un altul, tuciuriu,
=
=
t)tabo/ic: Am murit, d/n feric/re 5
descirnat gi mirosind a fum, care si fie in stare sb vAndl
toatesufletele din iad doar pentru a mi atrage de partea
rlului.
- De-i drumul, nemernicule! m-a readus in fire voceanervoasi a
Amei.
Abel se str[duia s[-i ia cheia din mdni, disperat de faptulc[
ea, in pragul isteriei fiind, nu se putea aduna suficient cAt
siintroduci nenorocirea aia de metal in broasc[, s-o putem l[sape
Mati gi s[ zburim la chemarea hazardului.
Am respirat uguratl; cel pufin, nu se dusese glonf cdtreinger ca
sb-i intoarcd generozitatea cu care il burdugise. Dacilgi punea
mintea cu ea, o anihila dintr-o migcare' Se implini-se in
Purgatorio. Trupul lui de dansator se transformase intr-unul de
gladiator. Dac[ la inceputul aventurii noastre ardta ca
un adolescent, acum, dupi atAta tortur[, se maturizase,
deve-nind un birbat ce inspira forfi gi hotirAre'
Ydz|.nd cL fata I zg|fia ca o pisici silbatic[, i-a
prinsincheietura mAinii in care linea cheia, apoi gi-a infipt
privireaintr-a ei. Ochii Amei s-au mirit, surpringi de ceva ce mie
mi-arimas intraductibil. Slebi tensiunea brafului,
permi{Andu-ib[laiului s-o deposedeze de obiectul disputei. Uga se
deschise.CAnd am ajuns in dreptul lui, am goptit:
- Nebunule! Credeam c-o s-o bafi!- Nu sunt chiar atAt de nebun,
degi, crede-ml, uneori ag
vrea s[ fiu, fiindci sonata asta mh calcd pe bitituri ca
nimenialtcineva, mormii doar pentru urechile mele.
I-am zAmbit a mullumire, insi asta nu m-a impiedicat ca,dupi ce
Mati a fost depusi in siguranll, in confortul patuluiei, si-i fac
pe salvatoremi - din nou - invizibili. M-au bosco-rodit in fel qi
chip, intrecAndu-se in reproguri care de care maicolorat
exprimate.
La ieqirea din bloc, am avut un deja-vu nepl[cut.
Izuldecauciucuri frecate de luciul carosabilului, mirosul de gogogi
acirui sursi n-am putut niciodat[ s-o depistez, oamenii ce se