Cuprins Introducere---------------------------------------------1 Capitolul 1. Definirea turismului montan----------------1 Capitolul 2. Particularităţile turismului montan--------4 2.1. Formele turismului montan----------------------------------4 2.2. Factorii de succes ai unei staţiuni turistice montane.- - - - -7 2.3. Impactul ecologic şi încercările de armonizare ale turismului montan în mediul natural-----------------------------8 Capitolul 3. Principalele destinaţii turistice şi touroperatori-------------------------------------------9 3.1. Destinaţii turistice montane pe plan naţional şi internaţional--------------------------------------------------10 3.2. Touroperatori---------------------------------------------15 3.4. Imaginea turismului montan românesc în rândurile turiştilor români şi străini----------------------------------------------17 Capitolul 4. Studii de caz-----------------------------20 Prin Himalaya cu ”mocăniţa” indiană----------------------------20 Kitzbuhel - Capitala sporturilor de iarnă----------------------24 Concluzie----------------------------------------------26 Bibliografie-------------------------------------------27
41
Embed
Dezvoltarea Turismului Montan Pe Plan International
Proiect care cuprinde particularitatile turismului montan, principalele destinatii din lume pentru practicarea turismului montan si studii de caz.
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Zona montană oferă posibilitatea efectuării odihnei totale şi active, a activităţilor
sportie, distracţie şi recreere, activităţi care contribuie nemijlocit la refacerea psiho-fizică şi a
capacităţii de muncă. Necesitatea dezvoltării turismului montan decurge din multiplele
posibilităţi pe care le deţine muntele în satisfacerea motivaţiilor turistice deosebit de diverse.
Punctul forte ale turismului montan mondial este reprezentat de potenţialul turistic
deosebit de valoros de o mare complexitate şi o varietate a resurselor naturale şi antropice,
precum şi o natura virgină în mare parte. De asemenea, îmbinarea armonioasă a resurselor
turistice montane cu factorii naturali terapeutici permit amenajarea şi dezvoltarea unor staţiuni
cu profil complex şi atractiv.
Datorită acestor considerente, muntele atrage importante fluxuri de turişti, el devenind
prin valenţele sale recreative, deconectante, curative, sportive, un factor cu o importanţă
socială şi educativă pentru populaţie.
Capitolul 1. Definirea turismului montan
Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit în
variante dintre cele mai felurite: „arta de a călători pentru propria placere” (M. Peyromarre
Debord); „activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de
reşedinţa, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei de culturi, datorită cunoaşterii
unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); „fenomen al timpurilor
noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului
încojurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării
comerţului, industriei şi a perfecţionării mijloacelor de transport” (Guy Freuler).
Turismul şi călătoriile reprezintă o ramură economică de sine stătătoare care oferă o
sumă de produse precum şi servicii pe care le preia din alte ramuri de activitate economică
legată direct sau indirect de turism.
Două organisme internaţionale, Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC) şi
Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO) monitorizează permanent stadiul de dezvoltare
atins de industria turismului şi călătoriilor.
Muntele a reprezentat şi reprezintă pentru omul modern o atracţie deosebită pe tot
parcursul anului. Turismul montan se bucură de recunoaştere internaţională deoarece s-a
1
constatat că există un mare interes al populaţiei globului pentru vizitarea regiunilor montane,
la care se adaugă dimensiunile mondiale ale zonelor montane: 24% din totalul mondial, iar un
plus de 14% din populaţia globului se află la contactul regiunilor montane cu regiunile
limitrofe1.
Turismul montan include o paletă largă de activităţi de recreere, spirituale şi
economice, care se desfăşoară în diverse regiuni montane. Este o sursă economică
importantă a multor comunităţi montane, generând locuri de muncă, venituri care, în cele din
urmă, permit localnicilor să-şi organizeze şi continuie traiul în conformitate cu tradiţiile şi
obiceiurile culturale proprii. Totuşi, impactul turismului asupra mediului natural şi comunităţilor
montane este semnificativ, iar în unele zone poate ameninţa biodiversitatea şi atracţiile
culturale sau sociale care reprezintă tot atâtea motivaţii ale deplasărilor turistice în zona
respectivă. Deşi efectele turismului de masă constau în alterarea culturii locale, planificarea şi
managementul eficient pot contribui, în mod decisiv, la păstrarea obiceiurilor, a preocupărilor
artistice tradiţionale, a ospitalităţii, generând totodată o varietate de activităti turistice
interesante şi atractive2.
Turismul montan, ca și concept al industriei turismului, reprezintă o formă de turism „de
interferenta” derivat din :
- turismul de iarnă - formă de turism individualizată pe baza criteriului sezonalității,
având două caracteristici distincte care motivează deplasarea: turismul pentru zăpada și
turismul pentru soarele căutat și în timpul iernii,
- turismul de agrement, turismul de odihnă și recreere sau turismul sportiv - formă de
turism individualizată în funcție de motivațiile deplasărilor.
- Turismul de sejur, care în funcție de timpul disponibil pentru călătorii poate fi un sejur
lung, mediu sau scurt.
Coordonatele evidențiate reprezintă baza diferențierii variantelor de practicare ale
activităților turistice în zonele montane, între care se identifică: turismul pentru sporturi de
1 Price.M, F., Jansky, L. Iatsenia, A., Key Issues for Mountain Areas, United Nations University Press, New York, 2004, p.12 Băltescu, C.A. - Strategii de marketing in turismul montan romanesc, Editura Universităţii 'Transilvania', Braşov, 2010
2
iarnă, turismul itinerant montan, turismul de drumeție montană, turism-alpinism și turism
climateric montan pentru odihnă sau agrement3.
Turismul montan este, de asemenea, o componentă importantă care leagă, prin profilul
activității, cele două categorii de stațiuni: balneoclimaterice și montane, incluzându-se în
tendința de diversificare a activităților în stațiune și de conferire acestora a polifuncționalității,
dar și de includere a muntelui, prin caracteristicile sale morfopeisagistice (altitudine,
componente morfologice, pantă, expunere a versanților, etc.) în circuitul turistic.
Turismul pentru sporturi de iarnă este o formă de turism sportiv, care se
intercondiționează cu celelalte activități din stațiunile climaterice montane. Este dependent
de anumite condiții morfoclimatice, pe de o parte, de dotări caracteristice în spațiul mijlociu
al muntelui, între stațiuni și regiunea înaltă, precum și de infrastructură specifică din stațiunile
ce servesc drept bază de desfășurare, pe de altă parte.
Turismul itinerant montan se leagă de zona montană la peste 1500m, fiind dependent
de căi de acces de o factură aparte (poteci turistice, drumuri forestiere), precum și de factori
naturali morfopeisagistici ce atrag iubitorii muntelui.
Turismul de drumeție montană este foarte răspândit și stimulat de valoarea
peisagistică de o mare diversitate a regiunii montane înalte, dependentă de substratul litologic
și de învelișul vegetal ce înregistrează etajarea altitudinală. Punctele nodale în desfășurarea
drumeției montane sunt cabanele amplasate în poziții favorabile, alese din punct de vedere al
accesului, cât și din punct de vedere al amplasării în apropierea unor obiective turistice cu
impact.
Turismul-alpinism este o formă exclusiv sportivă a turismului montan, practicat de o
categorie restrânsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate special în acest
scop. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite: versanți cu pante
abrupte, ridicați până la verticală și energie de relief de sute de metri.
3 Cianga, N., România. Geografia Turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, p 184-186
3
Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement este o formă de turism de
stațiune (sejur), practicat în cardul stațiunilor climaterice montane. Amenajările turistice sub
forma stațiunilor se identifică prin dimensiune, respectiv numărul de locuri de cazare asigurat
și dotări aferente, de complexități diferite. Aceste amenajări aparțin în exclusivitate spațiului
montan și sunt legate de componența peisagistică orientată spre factorul relief, la care se
adaugă condițiile climatice și bioclimatice stimulative pentru odihnă și agrement.
Capitolul 2. Particularităţile turismului montan
E minunat că oamenii caută tot mai mult tovărășia munților, că vor să trăiască cât mai
mult din timpul lor liber în natură, să inspire ozonul înălțimilor, aerul ionizat al pădurilor, să-și
fortifice organismul. Dar o excursie la munte nu-i o banală plimbare, ci presupune
cunoașterea unor reguli de fier de care depind bună reușită a călătoriei, bucuria și satisfacția
trăirii o zi, două sau o vacanță în măreția "cetăților de piatră".
Pentru a fi turist trebuie să înveți să faci turism. Mai ales cel care merge la munte
trebuie să știe să o facă. Una e să urci într-un autocar, să te instalezi comod într-un fotoliu
moale și să asculți explicațiile unui ghid și cu totul altceva este să-ți pui ruxacul în spate, să
urci zile întregi un munte, să treci peste prăpăstii și crește, să știi cum să-ți întinzi un cort,
cum să aprinzi un foc pe vânt, cum să te orientezi pe ceața, cum să dai primul ajutor unui
tovarăș rănit, să ocrotești natura pură a muntelui, dar mai ales cum să-ți prețuiești pe munte
propria-ți viață.
Omul nu se îndreaptă spre munte numai pentru frumusețea lui, pentru faptul că îi oferă
o experiență de viață unică4.
2.1. Formele turismului montanDezvoltarea activităților turistice în zonele și stațiunile montane presupune asigurarea
condițiilor și dotărilor necesare practicării unei varietăți de acțiuni și programe turistice.
Caracteristicile extrem de complexe și diferite ale segmentelor de clientelă turistică,
necesitatea funcționării echipamentelor turistice pe durată întregului an, ca o condiție
intrinsecă a acoperirii cheltuielilor indirecte, cu pondere foarte mare, mai ales în industria
ospitalității și asigurarea premiselor de îndeplinire ale criteriilor de eficienţă economică și
4 Preda, I. Omul şi muntele, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, p.1
4
socială, etc., sunt doar câteva dintre considerațiile care argumentează importanța și rolul
determinant al valorificării depline a potențialului natural și antropic existent în arealele
montane prin diversificarea formelor și acțiunilor specifice turismului motan.
Formele turismului montan pot influența dezvoltarea rapidă a multor piețe turistice, nu
necesită investiții mari, pot aduce beneficii notabile comunităților locale și pot fi extinse la o
scară mai mare decât formele de turism tradiționale5.
Speoturismul reprezintă incursiunea ghidată în peșteră, orientare și depășirea unor
variate obstacole. Vizitarea peșterilor prezintă un interes sportiv aparte, explicat prin mersul în
apă, cascade, rapeluri, avene, probleme de orientare, precum și un interes științific, fiind
bogate în formațiuni de tipul coloanelor, stalactitelor, stalagmitelor, draperiilor, tuburilor de
orgă, etc. Recent, tot mai multe persoane sunt interesate de vizitarea peșterilor (mai ales în
rândul generației tinere). Curiozitatea, dorința de cercetare, dar în cele mai multe cazuri
bogăția formelor și culorile subterane sunt principalele motive de vizitare6.
Țările reprezentative pentru practicarea turismului speologic sunt Franţa, Italia,
Spania, Austria, Slovenia, Slovacia, SUA şi Mexic.
Turismul de aventură presupune vizitarea unei regiuni aproape neafectată de
impactul montan, antrenarea unui efort fizic relativ mare și asumarea unor riscuri mai mari,
fiind o combinație între natură și adrenalină. Caracteristicile unui produs de turism de
aventură vizează existența unui anumit factor de risc, prezența unor îndemânări specifice
pentru turistul care practică această formă de turism și se desfășoară în zone mai puțin
accesibile.
În ultimii douăzeci de ani au apărut două forme de turism de aventură: aventură ușoară
și aventură dură. Aventura dură se caracterizează prin activități exterioare de mare
provocare, cum ar fi alpinism , cățărat pe blocuri de gheață și stâncă, deplasări cu pluta sau
caiacul pe ape repezi, parcurgerea canioanelor sau cheilor precum și alte sporturi de exterior
care necesită putere, energie și îndemânare. Turismul de aventură dură este riscant și
interesează un număr relativ mic de turiști.
5 Stănciulescu, G., Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Econmică, Bucureşti, 2004, p.100-1016 Lascu, C., Ghidul turismului de aventură, Editura House of Guides, Bucureşti, 2007, p35
5
Pe de altă parte, turismul de aventură ușoară atrage interesul unui segment mult mai
mare de turiști, în mod special dacă i se adaugă mersul pe jos, drumeția, plimbarea cu
bicicletă, mersul cu plută, canoe, caiac, cu barca pe lacuri, înotul, călăritul, schi fond, schi și
schi placă, pe părții ușoare sau moderate. Turismul de aventură ușoară se poate concentra
pe un singur sport sau poate include activități polisportive. Această formă de turism se
adresează tuturor persoanelor, indiferent de vârstă. În general, sunt persoane care manifestă
respect pentru natură și sunt dornice să învețe cât mai multe lucruri despre locurile pe care le
vizitează. În plus, este un segment de piață interesat să sprijine întreprinzătorii locali și să
guste bucătăria locală.
Principalele forme ale turismului de aventură sunt7 :
- alpinismul – concept care desemnează orice activitate recreativă sau sportivă care
are ca scop ascensiunea în munți. Alpinismul implică, în majoritatea cazurilor,
asumarea unei doze mai mici sau mai mari de risc, datorită naturii traseelor care pot fi
deseori o combinatie de pasaje de stâncă, zăpada sau gheață.
- Bungee jumping – este o săritură de la mare înălțime (câteva sute de metri).
Persoana care sare este legată la capătul unei corzi elastice care este prinsă de locul
unde se efectuează săritura,
- Raftingul – este acea formă a turismului de aventură care presupune coborârea
râurilor învolburate cu barcă pneumatică,
- Traversarea pe corzi mobile (paralele în plan vertical sau orizontal) include
deplasarea pe distanțe cuprinse între 10-40m, la înălțimi de 3-40m în funcție de
locație și solicitări. Traversarea se face individual sau câte doi, participanții fiind
asigurați cu centuri, atât de corzi cât și lateral, pentru eventuale recuperări,
- Traversarea cu tiroliana – cuprinde deplasări pe distanțe între 30-50m, la înălțimi de
5-40m pe un cablu de oțel, dublu asigurat, atelierul cu rolă în care fiecare participant
se instalează urmând a fi tras de restul echipei în partea cealaltă,
- Mountain bike – reprezintă plimbări în grup cu biciclete speciale pe trasee de munte
(drumuri forestiere, poteci).
7 Lascu, C., op.cit., pp. 83-102
6
Acestor forme ale turismului de aventură li se adaugă drumețiile și trekking-ul
(călătorii pe jos de lungă durată), scufundări, vânătoarea și studierea vieții animalelor
sălbatice, s.a.
Turismul rural și agroturismul presupun dezvoltarea activităților turistice în sau pe
lângă satele tradiționale interesante, unde turiștii se cazează, servesc masa, observă și
participă la activitățile satului. Facilitățile sunt construite și conduse de localnici, care
asigură și servirea mesei (bucătăria locală și alte servicii turistice. De asemenea, turiștii au
posibilitatea să cunoască stilul de viață local, tradițiile, artă, meșteșugurile artizanale și
activitățile economice. Locuitorii pot fi ghizi pentru parcurgerea traseelor amenajate din
zonele învecinate și pot organiza spectacole de muzică și dans8.
2.2. Factorii de succes ai unei staţiuni turistice montane.Patrimoniul turistic este alcătuit din resurse naturale și antropice, din infrastructura
generală și de interes turistic, din suprastructura turistică (baza tehnico-materială a
turismului răspândite în teritoriu în cadrul unor zone, subzone, stațiuni și centre turistice.
Stațiunea turistică reprezintă unitatea de bază în activitatea de turism. Se indentifică
stațiuni balneare, stațiuni climaterice, stațiuni termale, stațiuni pentru sporturi de iarnă
etc9.
Conform normelor O.M.T., o stațiune de sporturi de iarnă este o localitate montană
dotată cu echipamente (structuri) hoteliere și sportive în vederea practicării sporturilor de
iarnă. Localitățile care au zăpadă, dar nu dispun de amenajări nu pot fi numite stațiuni
pentru sporturi de iarnă, ci « centre de schi și turism de iarnă »10.
Succesul unei staţiuni montane va fi dat de componentele principale ale produsului
turistic obţinut prin amenajarea şi exploatarea sitului montan:
- domeniul schiabil şi dotările aferente
- serviciile de cazare şi alimentaţie
- serviciile suplimentare
- protecţia mediului.
Principalele coordonate de apreciere ale atractivităţii unei staţiuni montane sunt:
8 Stănciulescu, G., op.cit. pp.101-1029 Erdely G., Gherghilas, A., Amenajari turtistice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006, p.4710 Idem, p. 48
7
- lungimea şi calitatea pârtiilor de schi
- indicatorul metrii-pârtie pe loc cazare
- numărul şi calitatea tehnică a mijloacelor mecanice de urcat şi corelaţia cu capacitatea
de cazare
- structura şi diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, cât şi de
vară
- volumul şi gradul de confort al capacităţii de cazare
- originalitatea ofertei turistice şi calitatea serviciilor oferite.
Destinul turistic al zonei montane depinde de mare masura de dorintele si nevoile
clientelei potenţiale dar şi de imaginea pe care o au diferitele situri în zona montană. În acest
sens implementarea unei staţiuni montane reprezintă o decizie condiţionată de
interdependenţa complexă dintre cadrul natural, infrastructura generală şi fluxurile turistice.
Aceşti factori sunt esenţiali în selectarea stilului ce urmează a fi amenajat şi în elaborarea şi
realizarea amenajării staţiunilor.
2.3. Impactul ecologic şi încercările de armonizare ale turismului montan în mediul natural
Între toate tipurile de regiuni ce pot fi amenajate turistic, mediul montan este, probabil,
cel mai exigent și cel mai vulnerabil. Cu toate că zona montană a fost considerată astfel,
procesul de amenajare și dezvoltare a fost rapid și nu în toate situațiile s-a reușit prevenirea
sau evitarea efectelor nedorite. În esență, problemele impactului turismului montan asupra
mediului nu diferă de cele întâlnite în alte zone, chiar dacă fragilitatea ecosistemelor montane
este mai mare. O particularitate deosebită este cea a riscului alterării imaginii turistice a
muntelui, o amenințare apărută odată cu multiplicarea amenajărilor turistice montane.
În zona montană, ca și pretutindeni, turismul generează paradoxal degradări sau chiar
distrugeri resurselor peisagistice care l-au generat. Una dintre cele mai vechi și mai
importante practici turistice - contemplarea peisajului - este astăzi amenințată de creșterea
circulației turistice și de multiplicarea echipamentelor în masivele montane. În afara unor
efecte negative punctuale cum ar fi poluarea aerului în stațiunile cu circulație rutieră intensă,
prezența deșeurilor pe traseele montane, eroziunea solului pe pârtiile de schi s.a., un aspect
important și care ar trebui să dea de gândit îl reprezintă artificializarea resurselor turistice
montane.
8
Circulația turistică este o sursă a dezechilibrelor la nivelul ecosistemelor montane.
Defrișarea masivă, practicile agricole care nu țin cont de evoluțiile naturale ale ecosistemelor,
prelevarea apei din rezervele subterane, agravată de moda golfului și piscinelor,
imposibilitatea tratării apelor reziduale, ale căror grad de poluare crește ca urmare a
practicilor agricole contemporane, datorită condițiilor fizico-geografice sau investițiilor
deosebit de scumpe constituie probleme ecologice majore. Prezența turiștilor însăși este o
sursă de perturbare a mediului. Eroziunea solului este mai mare în siturile foarte frecventate
și acolo unde amenajările au necesitat dispariția covorului vegetal (poteci, pârtii de schi).
Dezvoltarea montană necontrolată, cu efectele de poluare asupra mediului înconjurător duce
în timp la pierderea atracției inițiale asociate unei destinații turistice.
Capitolul 3. Principalele destinaţii turistice şi touroperatori
Turismul montan pe plan mondial a cunoscut o evoluție în ritmuri înalte după cel de-al
doilea război mondial, a evidențiat preocupările deosebit de intense ale unor țări de a
dezvolta, cu prețul unor investiții imense, o bogată și diversificată ofertă în stațiunile
montane, bazată în mare parte pe practicarea sporturilor de iarnă. Eforturile investiționale s-
au îndreptat spre acele situri montane care îmbinau un cadru natural propice și o anume
atractivitate pentru unele sisteme de valori foarte precise; cu alte cuvinte, stațiunile montane
au fost amenajate în acele zone în care se îmbinau perfect condițiile naturale cu cele sociale
și economice.
Țările dezvoltate economic dețin și cele mai competitive stațiuni montane și beneficiază
de un potențial turistic montan valoros: țările alpine europene (Franța, Elveția, Austria, Italia,
Germania), S.U.A. și Canada, țările scandinave, Japonia. O serie de alte țări, cu un nivel
economico-social mai scăzut au încercat și ele să pătrundă pe piața turismului montan
internațional, dezvoltând o ofertă mai mult sau mai puțin competitivă: Cehia, Slovacia,
Polonia, Slovenia, România, Bulgaria, Maroc, Liban, Argentina, Nepal și altele. Astfel că în
prezent întâlnim o ofertă montană deosebit de bogată și diferențiată, care poate satisface
cerințele unor numeroase segmente de turiști.
9
Aşa cum menţionam anterior, cea mai mare concentrare a amenajărilor se observă în
următoarele areale sau regiuni11:
Munţii Alpi (Franţa, Austria, Elveţia, Italia, Germania, Slovenia);
Anul acesta, s-a format cel mai mare grup de touroperatori din România, Christian
Tour, formulă din care fac parte: Christian Tour (lider în vacanțe internaționale), Pegas
Holidays (singura agenție din România cu prezenţă importantă pe piețele din afara țării),
Europa Travel (cel mai mare turoperator pe vacanțe low cost) și Bibi Touring (turoperator de
top specializat exclusiv în turism intern). Asocierea celor patru mari agenții, considerată de
specialiștii în domeniu cel mai mare eveniment al anului, deschide o nouă etapă în domeniul
pieței de ‘travel’. După patru ani de criză, obiceiul de consum, orizontul de așteptare și
standardele turiștilor s-au schimbat. Romănii îsi doresc acum produse complete și pun un
accent din ce în ce mai mare pe vacanțe sigure, garantate, la cel mai bun raport calitate -
preț. Pentru acest tip de pachet turistic un turoperator are nevoie de forță financiară, de
experiență, de echipe specializate și mai ales de volume mari de turiști. Un trust de turism
puternic înseamnă forță de negociere cu partenerii străini, fie ei hotelieri, companii aeriene
sau turoperatori locali. Membrii grupului lucrează la un program inedit de fidelizare și
bonusare, care oferă turiștilor, dar și partenerilor, posibilitatea de a beneficia de discounturi,
16
bonusuri și vacanțe incentive dintre cele mai apreciate. Acestea acoperă o plajă diversă, de
la sejururile interne, la pachetele exotice; de la călătoriile low cost, la vacanțele clasice14.
3.4. Imaginea turismului montan românesc în rândurile turiştilor români şi străiniINSOMAR a realizat în cursul anului 2009 o serie de cercetări de piaţa cu scopul de a
evidenţia caracteristicile consumului de servicii turistice în Romania15
O parte însemnată a cetățenilor români, respectiv 69.2% declară că preferă să
petreacă concediul/zilele libere într-o stațiune sau localitate turistică din România, motivele
principale fiind: prețul mai convenabil (70%) și faptul că prietenii sau cunoștințele îi conving în
acest sens (36%).
Un procent de 26.7% și-au exprimat intenția de a petrece o vacanță într-o stațiune de
munte din România, a doua opțiune după litoral (34%).
Cele mai importante caracteristici în alegerea unei destinații de vacanță sunt: un
și a serviciilor de servire (38.8%), urmate de calitatea peisajelor și a mediului înconjurător,
posibilitățile de distracție, ușurința deplasării. Referitor la motivele principale pentru selecția
unui hotel se păstrează aceeași ierarhie..
Impactul acțiunilor de promovare în rândurile turiștilor români este foarte scăzut, 48%
nu cunosc campania "România, the land of choise", 62.4% nu au văzut clipul de promovare
turistică a României, iar 69.6% nu au auzit de programul "O săptămâna la munte".
Sintezele statistice ale turismului din țara noastră evidențiază o lipsă evidentă de
popularitate a României în rândul turiștilor străini. Turiștii străini care vizitează România
motivați de cunoaștere, odihnă sau petrecerea timpului liber aleg varianta circuitelor de 7-10
zile, care le oferă posibilitatea cunoașterii marilor orașe din țara noastră și a unor zone care
se bucură de o anumită notorietate (precum zona Sibiului, Brașovului), în timp ce sejururile în
zonele montane, litorale sau balneare sunt puțin solicitate 16.
În perioada 2005-2006, Ministrul Turismului a comandat o serie de studii legate de
identificarea imaginii pe care o are țara noastră în rândurile turiștilor proveniți dintr-un număr
14 http://www.infotravelromania.ro/blog/2012/10/s-a-format-cel-mai-mare-grup-de-turoperatori-din-romania/ 15 INSOMAR, Raport de cercetare - Consumul de servicii turitice în România, August 2009, Octombrie 2009, Noiembrie 200916 Baltescu, C.A., op.cit. p.57