DESPRE MĂRŢIŞOR Folcloristul Simion Florea Marian, autoritate în domeniul culturii populare, considera că mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate”. Referindu-se la istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”: …La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era niciun leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece”/… / , au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun, încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât /… / Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi. Un reper în domeniu îl constituie studiul realizat de George Coşbuc. Pornind de la faptul că în mod tradiţional Mărţişorul era reprezentat în majoritatea cazurilor de un ban de argint şi cum, în tradiţia populară, rotundul este asociat soarelui, Coşbuc afirmă: Mărţişorul e un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie ca Mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie. Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul,
28
Embed
DESPRE MĂRŢIŞOR · DESPRE MĂRŢIŞOR Folcloristul Simion Florea Marian, autoritate în domeniul culturii populare, considera că mărţişorul serveşte celor care îl poartă
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
DESPRE MĂRŢIŞOR
Folcloristul Simion Florea Marian, autoritate în domeniul culturii populare, considera că
mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să
aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate”.
Referindu-se la istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin
Bucureşti”:
…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu
se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest
început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era niciun leac.
Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece”/… / , au învăţat
fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun, încât
toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât/… / Dacă mai spunem că
firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.
Un reper în domeniu îl constituie studiul realizat de George Coşbuc. Pornind de la faptul că în
mod tradiţional Mărţişorul era reprezentat în majoritatea cazurilor de un ban de argint şi cum, în
tradiţia populară, rotundul este asociat soarelui, Coşbuc afirmă:
Mărţişorul e un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi
îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca
aducător de frumuseţe şi de iubire. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi
să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă
are să se ofilească. Poporul mai ştie ca Mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca
podoabă ori ca jucărie. Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul,
cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci
prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui,
apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet.
Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar
fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul
mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie.
În timp, mai ales în spaţiul citadin, obiceiul de a purta mărţişorul făcut dintr-un ban de argint s-a
pierdut şi, în acest sens, acelaşi autor comentează cu amărăciune uşor ironică: La oraşe e o
sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă,
când el ar trebui să fie numai alb din argint, şi mai ales că-i dăm formă de inimă, de carte, de
floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele. Toate
aceste podobi n-au niciun Dumnezeu pe lume şi sunt înşelătorii şi ale pungii, şi ale tradiţiilor.
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FEMEII
Nume oficial Ziua Internațională a Femeii
Tip Internațională
Semnificație Zi a femeilor și a fetelor
Zi Anti-sexism
Data 8 martie (anual)
Ziua Internaţională a Femeii de-a lungul timpului
8 martie 1857 - protest al femeilor care lucrează în industria textilă din New York, ele critică
condiţiile de muncă şi salariile scăzute.
martie 1859 - angajatele industriei textile din New York îşi formează primul sindicat.
martie 1908 - 15.000 de femei protestează la New York cerând reducerea timpului de lucru,
salarii mai bune şi drepturi de vot
28 februarie 1909 - se sărbătoreşte prima oară Ziua Internaţională a Femeii.
1910 - la Copenhaga se organizează prima Conferinţă Internaţională a femeilor, care decide
stabilirea unei Zile Internaţionale a Femeii.
19 martie 1911 - peste un milion de femei din Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia
sărbătoresc Ziua Internaţională a Femeii.
1975 - Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial de către Naţiunile Unite. ONU
a proclamat anul 1975 ca An Internaţional al Femeii, iar perioada 1976-1985 a devenit Deceniul
ONU pentru femei.
8 martie 2005 - se organizează un marş mondial care să popularizeze o "Cartă Mondială a
Femeilor".
8 martie 2009 - Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a avertizat că asistenţa medicală a
femeilor este ignorată în multe state aflate în război.
În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin
lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Angola, Armenia, Australia, Azerbaidjan,
Bangladesh, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia,