Despre localizarea Mănăstirii Halmyrissos din Vita Sancti Hypatii

CURPINS

1

Revist fondat în anul 1929 de c treProf. dr. Teodor M. Popescu

Seria a III-a, Anul VII, Nr. 3, iulie-septembrie, 2011

DESPRE LOCALIZAREA MANASTIRII HALMYRISSOS

91

diac. Mihai Ovidiu CÅÜOI

DESPRE LOCALIZAREA M N STIRII HALMYRISSOSDIN VITA SANCTI HYPATII

Keywords: Vita Sancti Hypatii, Saint Hypatios, Callinicus, Kallinikos,monachism, Halmyrissos monastery, Huns, Goths.

Abstract

Dat fiind calitatea cvasi-inedit în istoriografia româneasc de specialitate a tirii refe-ritoare la M n stirea Halmyrissos, men ionat de Callinicos în Vita Sancti Hypatii, studiul defa î i propune s deschid o discu ie pe tema localiz rii acestui a ez mânt monahal, datat lasfâr itul sec. al IV-lea, analizând atât argumentele care se desprind din izvorul principal, cât icomentariile exprimate de-a lungul timpului pe marginea acestui subiect.

În Vita Sancti Hypatii se face referire la o m n stire cu numeleHalmyrissos, a c rei localizare în Thracia este foarte vag exprimat . În ciudafaptului c lucrarea a intrat de mult vreme în aten ia speciali tilor, abord rileau evitat subiectul localiz rii geografice a acestui a ez mânt monahal. Cu toateacestea, consider m c exist suficiente elemente interne care s poat provoca odiscu ie pe aceast tem , fapt pentru care, în rândurile ce urmeaz , inten ion ms deschidem acest subiect1.

Autor, manuscrise öi ediÆii ale Vita Sancti Hypatii

Exege ii textului admit c lucrarea Vita Sancti Hypatii a fost alc tuit înperioada 447-450. Din analiza contextului istoric s-a dedus c data alc tuirii eipoate fi fixat dup moartea Sfântului Hypatios (446), pân la un moment destulde apropiat în care Thracia nu- i revenise dup atacul hunilor din 447. Deduc ias-a f cut pe baza argumentelor interne, întrucât, la data compunerii ei, autorulafirm c hunii «au distrus Thracia, încât nu se mai poate reface i s devin ceeace a fost înainte» (52.8)2.

Despre autor nu se aminte te nimic în cuprinsul propriu-zis al lucr rii. Înschimb, în prefa a alc tuit de un alt autor, necunoscut, se spune c ea a fost

1 Studiul de fa este versiunea final a comunic rii intitulate Discu ie asupra localiz riiM n stirii Halmyrissos din Vita Sancti Hypatii, sus inut la sesiunea Pontica, Constan a, la4 oct. 2007.2 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, introduction, texte critique, traduction et notes par G.J.M.Bartelink, coll. Sources Chrétiennes 177, Les Éditions du Cerf, Paris, 1971, 52.8, p. 294:

« ,».

StTeol 3/2011, pp. 91-126

DIAC. MIHAI OVIDIU CATOI

92

redactat de c tre unul dintre ucenicii lui Hypatios, pe nume Callinicos. Anoni-mul a ob inut cartea de la cel de-al treilea egumen care i-a urmat lui Hypatios laconducerea m n stirii de la Rufiniane. Din introducerea acestuia, deducem cmonahul Callinicos era sirian de origine, întrucât au fost necesare unele corec-

turi i modific ri ale textului ini ial, «în special trecerile de la la , de la lai invers i alte câteva de acest gen»3. Interven ia a avut loc, cel mai probabil,

spre sfâr itul sec. al V-lea sau începutul celui urm tor.Cele mai importante manuscrise în care s-a p strat lucrarea sunt: Vaticanus

Graecus 984, Vaticanus Graecus 1667, Parisinus Graecus 1448 i AthoniensisPhiloteou 84. Prima edi ie a lucr rii Vita Sancti Hypatii a ap rut în ActaSanctorum, iar aici a fost publicat manuscrisul Vaticanus Graecus 16675. Callinicide Vita S. Hypatii Liber a fost editat ulterior, în 1895, ca un omagiu oferit lui F.Bücheler de c tre discipolii s i, manuscrisul editat fiind Parisinus Graecus 14486.Textul acestei edi ii a fost folosit de A.-J. Festugiere, care, în 1961, a publicat primatraducere în limba francez 7. O edi ie critic complet , îngrijit de G.J.M. Bartelink,a fost publicat în 19718; o traducere italian a textului a ap rut în 1982, îngrijitde C. Capizzi9, iar un comentariu asupra aspectelor istorico-teologice din Vita S.Hypatii a fost efectuat de Eugen Wölfle în teza sa de doctorat, sus inut în 1984 ipublicat în 198610. Comentarii asupra informa iilor extrase din aceast lucrare aumai f cut i al i cercet tori, aici limitându-ne s amintim doar pe J. Pargoire11, L.

3 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, Dedica ia c tre Eutyches 6, p. 67.4 Pentru descrierea i datarea manuscriselor, vezi studiul lui G.J.M. BARTELINK în: CALLINICOS,Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, pp. 45-51.5 Acta Sanctorum Iunii, ex Latinis et Graecis aliarumque gentium monumentis fervataprimigenia veterum scriptorium frasi, collecta, digesta, commentariisque et observationibusillustrata a Godefrido Henschenio P.M, Daniele Paperbrochio, Francisco Baertio et ConradoJanningo, e Societate Jesu Presbyteris Theologis, Tomus III, Antverpiae [Anvers], 1701, col.308-349.6 CALLINICI de Vita S. Hypatii Liber, ediderunt Seminarii philologorum Bonnensis sodales,coll. Bibliotheca scriptorum graecorum et romanorum Teubneriana, in aedibus B.G.Teubneri, Lipsiae, 1895.7 CALLINICUS, Vie d�Hypatios; ANONYME, Vie de Daniel le Stylite, traduites par A.-J. Festugiere,în: Les Moines d�Orient, II. Les moines de la région de Constantinople, Les Éditions du Cerf,Paris, 1961.8 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, introduction, texte critique, traduction et notes par G.J.M.Bartelink, coll. Sources Chrétiennes 177, Les Éditions du Cerf, Paris, 1971.9 Vita di Ipazio, introduzione, traduzione e note di C. Capizzi, coll. Collana di testi patristici30, Roma, 1982 (non vidi).10 Eugen WÖLFLE, Hypatios. Leben und Bedeutung des Abtes von Rufiniane, coll.Europäische Hochschulschriften, Reihe XXIII, Theologie, Band 288, P. Lang, Frankfurt amMain, 1986 (vidi fragmenta).11 Jules PARGOIRE, �Rufinianes�, în: Byzantinische Zeitschrift, VIII (1899), pp. 429-477; J.PARGOIRE, �Archimandrite�, în: Dictionnaire d�Archéologie Chrétienne et de Liturgie, I/2, col.2739-2761, discu ia la col. 2742.


93

Duchesne12, E.A. Thompson13, G.J.M. Bartelink14, H. Leclercq15, R. Janin16, R.P.Lindner17, Gilbert Dagron18, A. Kazhdan19, S. Bock20, R. Aubert21, Demetrios J.Constantelos22. În istoriografia româneasc , pân în prezent, doar Alexandru Mad-gearu23 a folosit recent de acest izvor, valorificând concluziile noastre par ialeexpuse la Sesiunea Pontica24.

Majoritatea cercet torilor sau editorilor cita i aici ignor subiectul locali-z rii m n stirii Halmyrissos. Aten ia lor s-a concentrat asupra altor elemente:activitatea lui Hypatios la Rufiniane, dezvoltarea vie ii monahale în regiunea

12 L. DUCHESNE, Histoire ancienne de l�Église, III, Fontemoing, Paris, 1910, pp. 308-309:�Sous Arcadius, un moine phrygien, appelé Hypatius, y vint du couvent thrace d�Halmyrissos, et, après quelques tâtonnements, y établit une communauté importante�. În leg tur cu m -n stirea, în nota 3, afirm : �Celui-ci devait sa fondation à un certain Jonas, originaire de l�Arménie romaine; il en est question dans la Vie d�Hypatius�. 13 E.A. THOMPSON, A History of Attila and the Huns, Clarendon Press, Oxford, 1948 [reprintedGreenwood Press, 21975, folosit de noi aici], pp 36-37.14 G.J.M. BARTELINK, �Quelques observations sur le texte de la Vita Hypatii de Callinicus�, în: Vigiliae Christianae, X (1956), 2, pp. 124-126; G.J.M. BARTELINK, �Die Latinismen in der VitaHypatii des Callinicus�, în: Glotta, XLVI (1968), 1./2. H., pp. 184-194; G.J.M. BARTELINK, �Text Parallels between the Vita Hypatii of Callinicus and Pseudo-Macariana�, în: VigiliaeChristianae, XXII (1968), 2, pp. 128-136.15 H. LECLERCQ, �Chalcédoine�, în: Dictionnaire d�Archéologie Chrétienne..., III/1, col. 90-130, în special �VIII. Rufinianes�, col. 110-116. 16 Raymond JANIN, La géographie ecclésiastique de l�Empire Byzantin, II. Les églises et lesmonastères des grands centres byzantins, Institut Français d�Études Byzantines, Paris, 1975, pp. 38-40; R. JANIN, Bibliotheca Sanctorum, VII (Giustiniani-Lhuilier, Maria), Instituto Gio-vanni XXIII della Pontificia Universita Lateranense, Roma, col. 860-861.17 Rudi Paul LINDNER, �Nomadism, Horses and Huns�, în: Past and Present, XCII (1981), pp.3-19, aici p. 7.18 Gilbert DAGRON, La romanité chrétienne en Orient. Héritages et mutations, VariorumReprints, London, 1984, pp. 109-110.19 Alexander P. KAZHDAN, �Hypatios of Rouphinianai�, în: The Oxford Dictionary of Byzantium,A.P. Kazhdan (editor in chief), vol. II, Oxford University Press, New York, 1991, p. 963.20 Susan BOCK, �Los Hunos: tradición e historia�, în: Antigüedad y Cristianismo [Murcia], IX(1991), pp. 41-463; vezi lucrarea la: http://www.scribd.com/doc/40076722/BOCK-Susan-1991-Los-Hunos-Tradicion-e-Historia, 15 sept. 2011.21 Roger AUBERT, �5. Hypatios (Saint), premier higoumène du monastère de Rufidianai en Bithynie près de Chalcédoine, mort le 30 juin 446�, în: Dictionnaire d�Histoire et de Géographie Ecclésiastiques, sous la direction de Roger AUBERT, t. XXV (Hubert � Iriarte Estañán), Paris, 1995, col. 538-540.22 Demetrios J. CONSTANTELOS, Byzantine Philanthropy and Social Welfare, New Rochelle,New York, 21991, p. 80; D.J. CONSTANTELOS, Christian Faith and Cultural Heritage: Essaysfrom A Greek Orthodox Perspective, Somerset Hall Press, Boston, 2005, p. 154: �Jonas, the hegoumenos of the Halmyrissos monastery in Thrace, considered it his duty to travel toConstantinople to plead with the Emperor for the needs of the poor in Thrace�. 23 Alexandru MADGEARU, Istoria militar a Daciei post-romane 376-614, Ed. Cetatea de Sca-un, Târgovi te, 2010, p. 23, n. 85.24 Vezi supra n. 1.


94

constantinopolitan la cump na dintre secolele IV-V, impactul monahismuluiasupra societ ii romane târzii, tulbur rile provocate de a ezarea go ilor înThracia în contextul revoltei din 395, invazia hunilor etc. Doar G.J.M. Bartelinki Eugen Wölfle fac referiri sumare cu privire la subiectul care ne intereseaz ,

considerând c este vorba despre o regiune apropiat Constantinopolului. Re-cent, Andreas Külzer a concluzionat: �nicht lokalisiert�25, dar pentru c o intro-duce în lista toponimelor Provinciei Europa, deducem c este de p rere c m -n stirea ar trebui c utat în aceast parte a imperiului.

Sfântul Hypatios

În leg tur cu via a Sfântului Hypatios, nu de inem alte date decât celemen ionate de Callinicos, autorul ini ial al Vie ii Sfântului Hypatios. De aicire inem c era originar din Phrygia, s-a n scut în jurul anului 366, p rin ii s ifiind de rang social înalt i buni cre tini. Tat l s u, denumit scholasticos, a datfiului s u educa ie aleas . Hypatios a tr it în credin a lui Dumnezeu, iar când aîmplinit vârsta de 18 ani (384) a decis s plece din casa p rinteasc i s tr iascîntr-o biseric sau m n stire. Dup un conflict cu tat l s u, a p r sit casa p rin-teasc , a ezându-se în Thracia (2.3). Aici a ajuns cioban pe domeniul unui aristo-

crat local ( ), a intrat în slujba unei biserici din apropiere, iar doi animai târziu (386) s-a al turat comunit ii lui Ionas, devenindu-i ucenic (3.9). Li s-au al turat i al i fra i i au construit o m n stire fortificat numit Halmyrissos.Num rul fra ilor a ajuns la 80, iar Ionas a devenit egumen. În jurul anului 400, ap r sit m n stirea lui Ionas, stabilindu-se în m n stirea Rufiniane26 (construitde Rufinus, praefectus praetorio, pe malul asiatic al Bosforului, lâng Calcedon).A devenit egumen al acesteia, iar dup moartea lui Dalmatius27, Hypatios a ajuns

25 Andreas KÜLZER, �Halmyrissos ( )�, în: Tabula Imperii Byzantini, 12,Ostthrakien (Eur p ), von Andreas KÜLZER, Johannes Koder (hrsg.), coll. ÖsterreichischeAkademie der Wissenschaften. Philosophisch-Historische Klasse, Denkschriften 369, Verlag

der O sterreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 2008, p. 389.26 Pentru Rufiniane, vezi: Alice-Mary TALBOT, �Rouphinianai�, în: The Oxford Dictionary ofByzantium, III, p. 1814.27 Dalmatius (� 3 aug.) a fost monah i arhimandrit al m n stirilor din Constantinopol în primajum tate a sec. al V-lea, urmând în aceast demnitate altui monah, Isaac. Cf. Raymond JANIN, Lagéographie ecclésiastique de l�Empire Byzantin, III/1. Le siège de Constantinople et lepatriarcat �cuménique. Les églises et les monastères, Paris, 1953, pp. 86-89; Venance GRUMEL,

�Dalmate ( ) ou Dalmace ( ) (Saint)�, în: Dictionnaire d�Histoire et de Géographie�, sous la direction de R. Aubert et E. van Cauwenbergh, t. XIV (Dabert � Eger), Paris, 1960, col. 27-28; Placide BAZOCHE, �Dalmazio (Dalmato)�, Bibliotheca Sanctorum, IV,Roma, 1964, col. 428-429; E. PRINZIVALLI, �Dalmace�, în: Dictionnaire Encyclopédique duChristianisme Ancienne, sous la direction de Angelo Di Bernardino, adaptation française sous ladirection de François Vial, 1, Paris, Les Éditions du Cerf, 1990, p. 618.


95

exarh al m n stirilor din Constantinopol. A murit în 446 la Rufiniane, la vârstade 80 de ani28.

Înainte de a analiza elementele propriu-zise referitoare la localizarea m -n stirii Halmyrissos, atragem aten ia c informa iile supuse aten iei fac parte dinperioada de început a form rii duhovnice ti a lui Hypatios, iar acestea au fostconsemnate de Callinicos din relat rile altor persoane. El însu i afirm acestlucru (Prolog 5), iar aspectul trebuie re inut, întrucât autorul nu a fost implicatdirect în evenimentele petrecute în etapa tracic a vie ii lui Hypatios. Din aceastperspectiv , pentru perioada pe care Hypatios a petrecut-o la Rufiniane informa-ia are un plus de acurate e fa de cea în care el a stat la Halmyrissos. De ase-

menea, nu trebuie trecut cu vederea c scopul lucr rii, în ansamblul ei, este de aurm ri evolu ia duhovniceasc a lui Hypatios din perioada copil riei pân dupmoartea lui i de a argumenta �via a des vâr it i purtarea virtuoas � a lui

(Prolog 18: ). Practic, nimicdin cele consemnate nu prezint un caracter descriptiv al regiunii în careHypatios locuie te la un moment dat, sau întâmpl rilor la care ia parte, dacevenimentul sau cadrul geografic nu au leg tur cu scopul principal al lucr rii:parcurgerea etapelor des vâr irii spirituale, prin ascultarea de Dumnezeu iurmarea exemplelor p rintelui s u duhovnicesc, Ionas.

Ideea principal a fragmentelor de care urmeaz s ne ocup m este: dindorin a de a locui în compania b rba ilor cucernici (1.3), în urma unui conflict cutat l s u (1.7), Hypatios p r se te casa p rinteasc sub ascultarea cuvântuluiEvangheliei (1.8); ajungând în Thracia, puterea sa este confirmat de demoniip durii în care înnoptase (2.2), iar dup acest episod Dumnezeu rânduie te ca els devin p stor, ca i alte mari personalit i ale Bisericii (2.6-7), s intre subascultarea preotului unei biserici învecinate (2.8-9) i s -l întâlneasc pe Ionas,al turându-se comunit ii sale monahale (3.1). În relatarea lui Callinicos, capito-lul 3 al lucr rii încheie etapa c ut rilor din via a lui Hypatios. În continuare,urmeaz descrierea urcu ului duhovnicesc, f cut sub supravegherea permanenta lui Ionas, i se concentreaz asupra dou direc ii principale: grija fa de ceineajutora i (4) i asceza sever (5). Episodul relatat în cap. 6, grija lui Ionas fade soarta celor n p stui i din cauza deselor atacuri barbare, î i g se te logica înîntâlnirea dintre Hypatios i tat l s u, descris în cap. 7, întrucât vechiul conflictîl împiedica pe sfânt s treac în etapa urm toare a urcu ului s u duhovnicesc.Întâlnirea era obligatorie, deoarece devenea un ultim aspect nedemn al statutuluilui Hypatios. Primind ajutorul de la fiul s u, tat l a în eles c este voia lui Dum-nezeu ca Hypatios s urmeze drumul vie ii monahale i astfel a putut muri înpace (7.4). Dup acest moment, Hypatios p e te într-o nou etap a vie ii sale,stabilindu-se la Rufiniane (8).

28 Datele biografiei lui Hypatios au fost deduse din faptul c în 426, când el s-a îmboln vitgrav, avea vârsta de 60 de ani (23.1) i a murit în 446. Pentru mai multe am nunte, vezi co-mentariul în: CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, pp. 17-19.


96

Localizarea mänästirii Halmyrissos

Textul pe care urmeaz s -l analiz m este urm torul:

Vita Sancti Hypatii29 Via a Sfântului Hypatios30

1.1.

31

.

,

.

1.1. El s-a n scut în Phrygia. De felul ei,aceast patrie iube te înv area tiin eigramaticii. P rin ii s i erau de familiebun i tem tori de Dumnezeu; tat l s u,fiind un om cultivat, l-a înv at îndeajunsîn cele ale gramaticii.

1.2.

�

,

·

1.2. Tr ind în fric i supunere fa dep rin i, Hypatios a deprins de la ei înv -tura i urmarea Domnului; el însu i dinfire sfin indu-se înc din copil rie, sporeafrumos în frica de Dumnezeu.

1.3. 32

,

.

1.3. c ci avea în suflet durerea i pofta ia tepta prilejul ca, plecând, s ajung fieîntr-o biseric , fie într-o m n stire în cares g seasc b rba i cucernici.

1.4.

,

, ,

, ·

1.4. c ci atunci nu existau în Phrygiadecât rar unul sau doi [monahi] i unde seg sea o biseric , preo ii, ca la ar , eraumai nep s tori.

1.6. � -

,

,

.

1.6. Dar, pe atunci, nici chiar în str lucitacetate a lui Constantin nu existau m n s-tiri, în afar de aceea a marelui Isaac,c ruia i-a urmat Sfântul Dalmatios.

1.7. ,

,

1.7. A adar, într-o zi, dup ce tat l s u l-ab tut, [Hypatios], având acest plan, a fugitdin casa p rinteasc i, mergând dou sau

29 Textul în limba greac este acela din edi ia G.J.M. Bartelink a Vie d�Hypatios scrise deCallinicos.30 Mul umim i pe aceast cale D-lui Ovidiu POP-BRÂNCU I pentru sugestiile la traducereaprezentat de noi aici.31 , = Quae amat docere. Cf. STEPHANUS, Thesaurus Graecae Linguae, XI,col. 866; vezi i: A Patristic Greek Lexicon, edited by G.W.H. LAMPE, Clarendon Press, Oxford,1961, p. 1479.32 ,- , = Dolorem quo animus hominis ceu lancinatur. Cf. STEPHANUS,

Thesaurus Graecae Linguae, V, col. 1160. Potrivit explica iilor Sfin ilor P rin i, ,-

define te prin dorin a ardent a sufletului uman pentru , adic pentru via a con-templativ . În acest sens, vezi i exemplele citate în: A Patristic Greek Lexicon, ed. G.W.H.LAMPE, p. 713.


97

,

,

·

trei zile, dup cum povestea, a nimerit la obiseric i a auzit Sfânta Evanghelie spu-nând c Domnul a zis:

1.8. «

,

», -

-,

1.8. « i oricine a l sat fra i sau surorisau tat sau mam sau femeie sau arinisau case, pentru numele Meu, însutit vaprimi i via a ve nic va mo teni» (Mt 19,29), - c ci, pe lâng p rin ii s i, el a maip r sit i o sor mai mic -,

1.9.

,

,

.

1.9. auzind, a adar, cele insuflate deDumnezeu în Evanghelie i mai multlegându-se de împlinirea dorin ei sale,g sind pe unii ce c l toreau spre Thracia,a mers împreun cu ei.

2.1.

,

.

,

-.

2.1. Sosind ei în Thracia i neg sind nici-un loc de popas [han], au înnoptat pemuntele unde i-a prins noaptea. Într-oparte a muntelui p durea era deas , iarlocul însp imânt tor, din cauza demonilorcare locuiau acolo.

2.2.

· «

,

�

». -

.

2.2. Ace tia [diavolii], apropiindu-e de eipentru a-i înfrico a, î i ziceau unii altora:«Nu putem face nimic împotriva lor,deoarece exist printre ei un copil avândputere împotriva noastr ». C l torii auîn eles acestea în somn i, trezindu-seînsp imânta i, ei au în eles din agita iap durii c demonii au fugit.

2.3.

·.

2.3. Tân rul lui Dumnezeu în elegea i elcele ce se întâmplau, c ci avea deja 18ani33.

2.4.

.

,

·

2.4. De cum s-a f cut ziu , ei [înso itorii]l-au întrebat dac el a în eles ceva din celeîntâmplate. Pentru c el a negat, ei aumul umit Domnului, minunându-se cecopil cre tin li s-a dat de Dumnezeu s -iînso easc

2.5.

·

2.5. i v zându-l foarte smerit i evlavios,l-au încredin at proprietarului unui dome-niu; dar i el s-a ru inat s mai plece sin-

33 Trebuie notat c num rul 18 are i o înc rc tur simbolic . Faptul c în limba greac 18 =

sunt, de fapt, primele dou litere din numele lui Iisus Hristos, poate l sa loc multor specu-la ii pe aceast tem , în special în stabilirea cronologiei vie ii lui Hypatios.

7


98

. gur.

2.6.

.

, -

,

.

2.6. Primindu-l, acesta i-a încredin at s -ip zeasc oile. Aceasta nu trebuie s nesurprind , pentru c de la Dumnezeu îifusese prezis c el va p zi, de asemenea,oile spirituale ale lui Hristos.

2.7.

.

,

,

.

2.7. Nu trebuie s uit m c Sfin ii Moise,Iacob i David au p zit i ei oi. P zindoile, el cânta din toate puterile, a a cum seobi nuie te printre ciobani.

2.8.

, -

,

, -

.

2.8. Fiind îns în apropierea unei biserici,preotul, auzindu-i vocea, s-a dus la el i l-a luat de la proprietarul domeniului,promi ându-i s -l înve e psalmii i s -l lases cânte în biseric i s -l încredin ezemonahilor, dac dorea.

2.9.

.

,

.

2.9. El, având dorin pentru aceasta, s-adat aceluia. A adar, el psalmodia în biseri-c , minunându-i pe ceilal i de talentul luii silin a cu care înv a psalmii.

3.1.

, -

,

, ,

-.

3.1. Fiind îns întristat i rug tor la Dum-nezeu s fie socotit vrednic a locui printrecuvio i, cu rug ciunile lui a rânduit Dum-nezeu lucrurile în a a fel ca un soldat dinConstantinopol, cu numele Ionas, armeande neam, s se retrag [din via a lumeas-c ], chemat fiind de Dumnezeu.

3.2. -34

,

,

·

3.2. De mai multe ori Ionas i-a cerut tri-bunului cohortei sale s -i permit s ple-ce, dar, cum acesta l-a refuzat, într-o zi,punând o mic sarcin [de lemne] peumeri i luând foc în mân , s-a apropiatde binecredinciosul împ rat Arcadius careie ea [din palat] i i-a spus:

3.3. «

, �

3.3. «Pân acum eu am servit pe Maiesta-tea Ta, dar de acum doresc s -l slujesc peHristos. D ordin s fiu eliberat [din

34 = tribunus numeri.


99

. serviciul militar].

3.4. ,

.

».

3.4. Dac nu, e ti cel mai în m sur s -idai foc slugii tale; c ci eu nu pot altfel».

3.5.

.

,

.

3.5. V zând împ ratul determinarea sacuvioas , imediat a ordonat ca el s fieeliberat de serviciul militar. Îndat , el ap r sit ora ul i, mergând, i-a ridicat ocolib pe munte, nu departe de biserica încare se g sea robul lui Dumnezeu[Hypatios].

3.6.35

36

.

3.6. Locuind în cort, se hr nea cu ierburi.Aflând ranii din împrejurimi, au urcat, i-au construit o chilie i i-au îns mân at omic bucat de p mânt.

3.7.

-

·-

.

3.7. i prin el, cântând psalmi, rugându-se, ajunând i sporind în virtutea vie iimonahale �, c ci era obi nuit cu acestea,înv ându-le din patria sa natal ; c ciarmenii sunt foarte lega i de Dumnezeu �, unul câte unul au fost atra i pentru a-isluji lui Dumnezeu.

3.8.

-

».

.

3.8. Astfel, auzind de el i iubitorul deDumnezeu Hypatios, îndat , de comunacord cu preotul i cu ceilal i, a mers la el[la Ionas], spunând: « i eu doresc s -Islujesc lui Dumnezeu». i îndat l-a pri-mit.

3.9.

. ,

.

3.9. Dar cei care l-au l sat s plece s-aunec jit foarte pentru evlavia lui, deoareceel st tea în biseric cel mai mult dintreto i. El avea 20 de ani când a intrat laslujitorul lui Dumnezeu, Ionas.

3.10.

-,

37 .

3.10. A adar, al turându-se i al ii, ei auînceput a se îngriji de o gr din i de oarin pentru a sem na i pentru a zidi o

m n stire, de vreme ce num rul fra ilor aajuns la 80 i [m n stirea] a devenit ofort rea mare.

35 = ? terranus.36 = cella.37 = lat. castellum.


100

3.11.38

.

3.11. C ci, din cauz c hunii locuiau învecin tate i cu u urin pr dau locurileacelea, se construiau fort re e.

3.12.

.

,

,

,

39 -

�

,

.

3.12. Îndrum torul tuturor era, a adar,cuviosul înv tor Ionas. Hypatios se str -duia atât de mult cu asceza, încât îi între-cea pe to i, aproape i pe egumen, în post,priveghere, psalmodie, rug ciune, asculta-re, contemplare, smerenie, s r cie i toatvirtutea, încât prin el to i se înt reau iDumnezeu era sl vit, iar egumenul îl iu-bea i se bucura de felul s u de a- i petre-ce via a.

6.1. : «

·--

.

6.1. El povestea c : «Foarte adesea barba-rii, n v lind în Thracia, înconjurau fort -rea a noastr ; i Dumnezeu mereu ocroteape robii S i, venindu-le în ajutor la rug -ciunile lor.

6.2. ,

40,41 -

.

6.2. C ci, având o fereastr de la care,aruncând pietre, r neau pe unul dintre ei,încât ceilal i, luând seama i pocnind dinbice în semn de retragere, înc lecau i seîndep rtau.

6.3.

-, .

6.3. F cându-se lini te, ranii pr da i,nemaiavând nimic, se îndreptau c trem n stire pentru a c uta cele necesaretraiului.

6.4.

-42 :

.

.

6.4. Iar domnul Ionas, mergând în capital[Constantinopol], spunea cu îndr znealîn fa a ilu trilor: S racii pr da i înThracia sufer de foame i m înconjur .Trimite i-le hran .

6.5. 6.5. Ascultându-l ei ca pe un p rinte,Rufinus i ceilal i mai mari, care de la

38 = lat. praedor, -ari, -atus sum.39 , - lini tea, stare sufleteasc necesar contempla iei. Cf. STEPHANUS, ThesaurusGraecae Linguae, V, col. 211-212; A Patristic Greek Lexicon, ed. G.W.H. LAMPE, p. 609; vezi

supra, contextul discutat în jurul termenului ,- , .40 = lat. plagatus.41 = lat. flagellum.42 = lat. illustris.


101

,

, .

Dumnezeu primiser puterea de a hot rî,au înc rcat pe cor bii grâu i legumeuscate i l-au trimis ca s le dea acelora.

6.6.

,

.

6.6. Îndat ce a intrat în ora [Constanti-nopol], to i boga ii îl rugau ca, f când orug ciune în casa lor, s -i binecuvânteze.

6.7. ,

. ,

-,

:

».

6.7. C ci el era atât de zelos, încât le-avorbit [repro at] mai marilor toate pe fa .Dac afla c cineva nedrept ea, se f ceaap r torul celui nedrept it pân la moar-te i, totodat , i-a mustrat zicând c : La-crimile celor nedrept i i devin osândacelor care nedrept esc.

6.8.

,

».

6.8. Iar cei ajuta i în acest fel îl cinsteauca pe un adev rat slujitor al lui Dumnezeui chiar se minunau c , needucat fiind i

incult, a primit a a har de la Domnul».

7.1.

,

,

,

.

7.1. Auzind acestea tat l lui Hypatios iavând o judecat într-o oarecare pricin ,venind în ora [Constantinopol] din arasa natal , a trecut imediat în Thracia,cercetând despre fort rea a al c rei numeera Halmyrissos i, g sind-o, î i c ut fiul.

7.2. -

. -

· «

;»

,

.

7.2. C ci era om b trân i foarte u or deabordat. tiind îns , monahii spuneau:«Nu s-a numit pe sine rob Hypatios?» ito i s-au bucurat împreun cu avva, cf cea acestea cu [voia lui] Dumnezeu i cusmerenie.

7.3.

. -

, �

.

7.3. Auzind el despre sosirea tat lui s u,el nu a dorit s îl vad . Îns , dup multeinsisten e, s-a întâlnit cu el i,îmbr i ându-l, s-a rugat împreun cu el ia aflat de la el despre moartea mamei sale.

7.4.

-,

-, -

7.4. În elegând c îi este de ajutor tat luis u în problema [pentru care venise încapital ] i c , lipsind, fra ii se ocup deslujb i de munca la câmp, avva lor fiindb trân, i din cauza b trâne ii st tea maimult în ora , dup ce l-a rugat pe arhi-mandrit, ajunge cu tat l s u în cetate i,r mânând cu el pe proprietatea unui


102

,

·.

anume Elefterie i ajutându-l în problemalui, cu voia lui Dumnezeu catehizându-l, l-a trimis în patria sa. Ajungând, a murit iel în pace.

8.1.

-· -

,

.

8.1. Lui Hypatios i s-a al turat un ascetcunoscut, care se numea Timotei. Acestaera la rândul lui foarte pios i se ar ta cumare sârguin c tre virtute, pentru c iel dorea s fie slujitorul lui Dumnezeu ide aceea s-a al turat lui Hypatios.

8.2.

, -

.

8.2. Acestora li s-a mai al turat i un altmonah, care se numea Moschion i s-af cut o treime de fra i slujitori ai lui Dum-nezeu.

8.3. ,

· «

,

». ·

« , ».

8.3. A adar, înc locuiau în afara ora ului[pe proprietatea lui Elefterie], cândHypatios le-a spus: «Sunt obi nuit slocuiesc la munte i nu în ora ». Ei i-aur spuns: «Unde [vei merge] tu, [vom mer-ge] i noi».

8.4.

,

.

-,

, -

-·

.

8.4. Trecând în Calcedon, au mers c trer s rit, c utând un munte sau o pe ter .Mergând, au g sit trei semne, un sanctuardedicat Sfin ilor Apostoli i o m n stire înapropierea lui, pe care a construit-o ferici-tul Rufinus i pentru care el a primit de laRoma moa tele Sfin ilor Petru i Pavel.Aici el a construit martiriumul i le-a de-pus cu solemnitate; tot aici se g sea imormântul lui Rufinus.

Mai întâi de toate, în discu ia referitoare la localizarea m n stiriiHalmyrissos, consider m c trebuie clarificate dou aspecte importante:

(a) despre ce unitate administrativ Thracia este vorba;(b) cronologia.

(a) Singurul dintre autorii cita i mai sus care afecteaz mai multe rândurisubiectului Thraciei este Eugen Wölfle43, dar el se concentreaz în special asupramotiva iei pentru care Hypatios a ales s se îndrepte c tre aceast regiune. As-tfel, cercet torul german este de p rere c venirea lui Hypatios în Thracia nu afost întâmpl toare. Motivele principale pentru care consider c m n stirea

43 E. WÖLFLE, Hypatios. Leben und Bedeutung�, pp. 52-53.


103

Halmyrissos este de c utat în vecin tatea tracic a Constantinopolului sunt:foarte vechea afinitate etnico-lingvistic dintre frigieni i traci i r spândireaviguroas a cre tinismului printre bessi, ceea ce a dus la crearea unui teritoriureligios favorabil vie ii monahale. Acest fapt este confirmat, în opinia lui, de exis-ten a pustnicilor c uta i de oameni, unul dintre ace tia fiind Ionas44. i ceilal iautori cita i mai sus consider c este vorba tot despre regiunea tracic circum-constantinopolitan , f r s acorde subiectului o aten ie special .

Numele Thraciei apare de mai multe ori în Vita Sancti Hypatii, dup cumurmeaz :

Capitol/paragraf

Informa ie

1.9 N scut în Phrygia, Hypatios se decide s plece în Thracia, în companiaunor c l tori pe care îi întâlnise în drum.

2.1 Dup ce au ajuns în Thracia, au r mas în locul unde i-a surprins noaptea.

6.1 Hypatios poveste te c de mai multe ori barbarii, invadând Thracia, ata-cau i m n stirea fortificat .

6.4 Ionas vorbe te în fa a lui Rufinus i a celorlal i aristocra i, spunându-le:«S racii pr da i în Thracia sufer de foame. Trimite i-le hran ».

7.1 Tat l lui Hypatios ajunge în capital i de aici pleac în Thracia, la m -n stirea numit Halmyrissos, pentru a- i întâlni fiul.

9.3 În momentul în care apare disensiunea între Hypatios i Timotei, primulse retrage la m n stirea sa din Thracia, unde egumen era Ionas.

10.1 Timotei insist pe lâng Ionas s -l conving pe Hypatios s revin laRufiniane din m n stirea din Thracia.

16.3 Hypatios relateaz despre o alterca ie pe care a avut-o cu un frate înm n stirea din Thracia i cum a g sit de cuviin egumenul Ionas saplaneze conflictul.

30.2 Descrierea activit ii lui Hypatios în Bythinia, asem n toare aceleia a luiIonas, care a «civilizat i a cre tinat oameni în Thracia»45.

52.3 La jum tate de an dup moartea lui Hypatios, hunii au atacat Thracia,prilej cu care mai bine de o sut de ora e au fost distruse, a fost amenin-at i Constantinopolul, iar mul i dintre locuitori s-au refugiat în alte

tinuturi.

52.8 Hunii au devastat atât de puternic Thracia, încât nu mai poate s redevi-n ce a fost mai înainte.

Parcurgând pasajele principale ale lucr rii în care apare citat numeleThraciei, se poate observa c în discu ie intr o regiune mult mai extins decâtprovincia Thracia propriu-zis . Imaginea lui Callinicos despre Thracia provine dinperspectiva geografic a travers rii Bosforului, fiind influen at fie de relat rile

44 E. WÖLFLE, Hypatios. Leben und Bedeutung�, p. 54. 45 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, 30.2, p. 201: «

».


104

f cute de Hypatios, fie de concep ia general asupra regiunii în epoc 46. inândcont c to i cei trei protagoni ti principali (Ionas, Hypatios i Callinicos) provin dinpartea asiatic a imperiului, consider m c este fireasc aceast perspectiv .

Referirile la atacul hunic din anul 447 (cap. 52) l muresc în mare m surimaginea autorului despre Thracia. Este clar c provincia Thracia nu înregistrasingur cele peste o sut de ora e distruse cu acest prilej, tire consemnat înVita Sancti Hypatii (52.3)47. În lucrarea Synecdemus, alc tuit la aproximativ 80de ani dup amintitul eveniment, Hierocles consemna în aceast provincie doar 5ora e48. Admitem c nu toate localit ile i-au revenit în perioada de 80 de anicuprins între atacul hunilor i momentul în care alc tuia Hierocles lucrarea ic acesta din urm a consemnat ora ele a a cum le definea legea lui Zenon din48049, dar nici anterior acestor situa ii o singur provincie nu putea înregistra unnum r atât de mare de ora e, a a cum consemneaz Callinicos.

Din alte surse (Priscus Panites, Marcellinus Comes) cunoa tem c ataculdin 447 a afectat întreaga Peninsul Balcanic , în special partea ei nordic i deapus, nu doar zona Thracia, iar ofensiva lui Attila a produs aici unele dintre celemai mari dezastre pe care le-a cunoscut antichitatea pentru aceste teritorii. Ar-mata roman a fost înfrânt dup o grea b t lie lâng râul Utus, în DaciaRipensis. Sursele vorbesc de devast ri de ora e, printre acestea fiind citate:Naissus, Sardica i Marcianopolis. Hunii au p truns în Macedonia i Thessalia,ajungând pân la Thermopylae. Marcellinus Comes noteaz c r zboiul pornit deAttila în 447 «a fost mai crâncen decât cel anterior» (din 443) i «a ruinat aproapeîntreaga Europ [subl. ns.]»50. Informa ia lui Marcellinus Comes o confirm pe

46 Vezi harta Geografiei lui Ptolemeu la: Marianna KOROMILA, The Greeks and the Black Seafrom the Bronze Age to the Early Twentieth century, The Panorama Cultural Society, Athens,2002, p. 155, harta 23.47 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, 52.3, p. 298: «

,� ».

48 Philippopolis, Beroe, Diocletianopolis, Sebastopolis, Diospolis. Cf. HIEROCLIS, Synecdemuset Notitiae Graecae Episcopatuum, accedunt Nili DOXAPATRII Notitia Patriarchatuum etlocorum nomina immutata, ex recognitione Gustavi Parthey, Berlin, 1866, pp. 4-5; vezi iVelizar VELKOV, Cities in Thrace and Dacia in Late Antiquity. Studies and Materials, Am-sterdam, 21977, pp. 127-133.49 Statutul de polis presupunea existen a cl dirilor publice, popula ie numeroas , zid de incin-t , via urban înfloritoare i teritoriu rural. Pentru Legea lui Zenon, vezi: CodexIustinianus, I.3.35 (36), recognovit et retractavit Paulus Krueger, 171968, fragmente în: FontesHistoriae Daco-Romanae, II. Autori de la anul 300 pân la anul 1000, publicate de Hara-lambie Mih escu et alii, Ed. Academiei, Bucure ti, 1970, pp. 372-373; un comentariu asupraprevederilor acestei legi vezi la: Emilian POPESCU, �Organizarea eclesiastic a provincieiScythia Minor în secolele IV-VI�, în: Studii Teologice, XXXII (1980), 10, pp. 595-596.50 MARCELLINI COMITIS, Chronicon ad a. DXVIII continuatum ad a. DXXXIV cum additamentoad a. DXLVIII, a. 447, p. 82, în: Theodorus MOMMSEN (ed.), Chronica Minora. Saec. IV, V, VI,VII, vol. II, Berlin, 1894, pp. 60-108. Despre pustiirea unei «p r i bune a Europei» vorbe te, lamijlocul sec. al V-lea, i Filostorgius (Kirchengeschichte, hrsg. von Dr. Joseph Bidez, coll. Die


105

cea a lui Callinicos, care spune c de fric mul i dintre locuitorii din Constanti-nopol s-au refugiat în partea asiatic a imperiului, iar monahii chiar au vrut splece c tre Ierusalim (52.4). Se pare c teritoriul Scythiei Minor nu a avut desuferit în mod direct în timpul acestei campanii51.

Conchizând asupra acestui aspect, consider m c prin Thracia autorul în-elege teritoriul imperial cuprins între Constantinopol, Egee i Dun re, f r s

poat delimita cu precizie partea vestic . Un argument în acest sens ar putea fichiar afirma ia lui de la 52.3, unde spune c , în momentul declan rii atacului

din 447, hunii erau a eza i în Thracia ( 52). Totodat , se pare caceasta era imaginea comun asupra Thraciei în epoc , de vreme ce i al i autoride la mijlocul sec. al V-lea folosesc denumirea în contextul descrierii unor eve-nimente petrecute în regiunile danubiene. În acest sens, este suficient s amintimaici exemplul oferit de Priscus, care spune despre cetatea Asemus c «este ofort rea înt rit nu departe de Illyricum, a ezat în partea Thraciei»53. Aceastase g se te în nord-vestul provinciei Moesia Secunda, în zona limesului, la sud dedrumul ce f cea leg tura între Oescus i Novae54. Un alt exemplu este afirma ialui Filostorgius55 referitoare la fuga lui Gainas, pu in înainte de a fi capturat iomorât de hunul Uldis56 la nordul Dun rii.

În aceste condi ii, cadrul discu iei se modific , astfel încât Thracia men i-onat în Vita Sancti Hypatii desemneaz , în linii mari, dioceza, iar imagineaclasic a localiz rii m n stirii Halmyrissos în vecin tatea Constantinopolului numai constituie o certitudine, ci devine doar o simpl ipotez de lucru.

(b) P strând ordinea relat rii lui Callinicos afl m c , dup eliberarea luiIonas din serviciul militar, acesta a p r sit imediat capitala i s-a retras într-oregiune apropiat de biserica în care Hypatios deja ajunsese i, de vreme ce aces-ta din urm plecase din casa p rinteasc în jurul anului 384, având 18 ani (2.3),

griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte 21, Leipzig, 1913, II.5,pp. 17-18), amintind de incursiunile gotice din a doua jum tate a sec. al III-lea, din timpul luiValerian i Gallienus.51 T. NAGY, �Les campagnes d�Attila aux Balkans et la valeur du témoignage des Jordanès concertant les germains�, Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, IV (1956), 1-4,pp. 251-259; pentru Scythia Minor, p. 256; A. MADGEARU, Istoria militar �, pp. 45-46. 52 Vezi supra n. 47.53 PRISCUS PANITES, Excerpta de legationibus, 3, Carolus De Boor (ed.), Berlin, 1903, fragmen-te în: Fontes Historiae Daco-Romanae, II, pp. 246-299, aici p. 289.54 Pentru localizarea cet ii Asemus în sistemul defensiv danubian, vezi: TEOFILACT SIMOCATA,Istorie bizantin . Domnia împ ratului Mauricius (582-602), traducere, introducere i indicede H. Mih escu, coll. Scriptores Byzantini 9, Ed. Academiei, Bucure ti, 1985, VII.3.4-6, p.132; V. VELKOV, Cities in Thrace and Dacia�, pp. 102-103, i harta ata at la sfâr itul lucr rii.55 PHILOSTORGIUS, Kirchengeschichte, XI.8, p. 139, spune c gotul a fugit «în p r ile de sus ale

Thraciei» ( ).56 În leg tur cu locul confrunt ri dintre Uldis i Gainas, vezi i ZOSIMI COMITIS et exadvocatifisci, Historia Nova, ed. L. Mendelssohn, Leipzig, 1887, fragmente în: Fontes Historiae Daco-Romanae, II, pp. 300-317, aici p. 317; i discu ia de la A. MADGEARU, Istoria militar �, p. 25.


106

se poate fixa i l sarea la vatr a lui Ionas în perioada cuprins între anii 384-386, deoarece Hypatios avea 20 de ani în momentul întâlnirii lor (3.9).

În acest caz, se pare c în Vita S. Hypatii avem de a face cu o eroare.Callinicos afirm c Ionas i-a solicitat împ ratului Arcadius s -l elibereze dinserviciul militar (3.2-5). Or, Arcadius devine împ rat de facto abia dup moarteatat lui s u Teodosie I, adic dup 17 ian. 395. Dac respect m cronologia pro-pus de anul 395, fa de care majoritatea exege ilor manifest o atrac ie inexpli-cabil , potrivit relat rii lui Callinicos, între 17 ian. i 27 nov. ar trebui s înregis-tr m: plecarea lui Ionas din serviciul militar, întâlnirea lui cu Hypatios, constitui-rea comunit ii monahale de 80 de persoane, ridicarea m n stirii fortificate,atacul barbarilor asupra m n stirii, interven ia lui Ionas pe lâng autorit ile dinConstantinopol, trimiterea cor biilor cu hran , moartea lui Rufinus. Avem de-aface cu o concentrare de evenimente majore într-o perioad de aproximativ 11luni, iar punerea lor în total concordan este imposibil 57. Totodat , în 395Hypatios nu mai avea doar 20 de ani, a a cum afirm foarte clar textul (3.9).

Inconsecven a i-ar putea g si rezolvarea admi ând c l sarea la vatr a luiIonas a fost f cut de c tre Arcadius în perioada minoratului, când era doar asociatla domnie, adic dup 383, i pân la o dat apropiat de 386, când are loc întâlni-rea cu Hypatios58, potrivit relat rii. De asemenea, momentul a quo începe constitu-irea comunit ii monastice este anterior întâlnirii lor, deoarece, dup ce Ionas sestabile te în regiune (3.5), locuind într-o colib /cort, ranii din împrejurimi i-auconstruit o chilie (3.6). Apoi, «unul câte unul au fost atra i pentru a-i sluji luiDumnezeu» (3.7), comunitatea monastic ajungând la un num r nespecificat demembri când li se al tur i Hypatios în 386 (3.8-9). A adar, Hypatios nu a fost niciprimul ucenic, dar nici ultimul, care s-a al turat comunit ii.

În alt ordine de idei, vecin tatea ( ) dintre locul în care se stabiliseHypatios i cel ales de Ionas poate fi în eleas regional i nu neap rat local, întru-cât, a a cum reiese din text (3.7-10), cre terea num rului membrilor comunit ii afost determinat de dezvoltarea progresiv a renumelui lui Ionas i a comunit iisale în respectiva regiune. Deplasarea în interiorul unei provincii nu mai constituiao problem de netrecut pentru Hypatios, mai ales dac era convins c acolo setermina c utarea pentru care p r sise casa p rinteasc : «s locuiasc printre cuvi-

o i» ( ). Evident, în acest caz, lui Callinicos nu i se poateimputa absen a descrierii unor astfel de detalii, de vreme ce scopul lui este acela dea ar ta, în linii generale, cum s-a ajuns la întâlnirea dintre cei doi.

Calit ile organizatorice de care a dat dovad fostul militar s-au resim itimediat în administrarea noii situa ii generate de m rirea num rului de vie ui-tori, încât au fost cultivate o gr din i un ogor pentru a asigura hrana necesar

57 Aici trebuie avut în vedere fie doar i timpul fizic pe care îl presupune ridicarea unei m n s-tiri a fundamentis, ca s nu mai lu m în calcul perioada necesar constituirii unei comunit imonastice impresionante, mai ales în vremea aceea (80 de fra i), sau diversele atacuri barbare.58 E. WÖLFLE, Hypatios. Leben und Bedeutung�, p. 54.


107

comunit ii, dar i construirea unei m n stiri devenit . Putem,deci, s afirm m c problema construirii m n stirii a fost luat în calcul dup ceHypatios s-a al turat comunit ii, iar data limit a finaliz rii ei se încadreazîntre 386 i 395. Tot în aceast perioad ar trebui fixate i acele repetate atacuribarbare, deoarece Rufinus înc tr ia când are loc interven ia lui Ionas, potrivitrelat rii de la capitolul 6.

Detaliile interne ale localiz rii59

Un prim detaliu care trebuie luat în discu ie este acela c , dup eliberareadin serviciul militar, Ionas a p r sit Constantinopolul i s-a a ezat pe un munte

( ), unde i-a construit o colib (3.5). Tot despre munte vorbe te iHypatios atunci când, al turi de Timotei i Moschion, se decide s p r seascproprietatea lui Elefterie din Constantinopol i s se retrag într-o m n stire.Sfântul le m rturisea înso itorilor lui c era obi nuit s locuiasc la munte i nu

în ora : « , » (8.3).Îns , din alte am nunte extrase din lucrare putem deduce c m n stirea

nu se g sea într-o regiune alpin . Mai întâi de toate, tim c , imediat dup a eza-rea lui Ionas, ranii din împrejurimi i-au îns mân at o mic bucat de p mânt

( ). Or, dac pentru între inerea unei singurepersoane o arin mic putea fi amenajat i într-un peisaj alpin, în momentul încare comunitatea monastic s-a m rit, a ap rut problema extinderii, atât a supra-

fe ei cultivabile, cât i a diversific rii culturilor propriu-zise ( -

; 3.10), astfel încât recolta sasigure un necesar minim de subzisten monahilor de aici. C munca p mântu-lui este una dintre activit ile zilnice principale ale comunit ii este foarte clarafirmat în contextul în care Hypatios trebuie s p r seasc m n stirea. El a ple-cat cu învoirea lui Ionas, dar numai dup ce s-a asigurat c sarcinile lui vor fi

preluate de c tre fra i (

; 7.4). Nu tim dac � serefer la participarea lui efectiv la muncile agricole, sau doar la organizarea lor,dar este cert c aceast activitate nu era ignorat , absen a unuia dintre membriputând destabiliza echilibrul intern al comunit ii.

Spre aceast interpretare ne conduce i afirma ia lui Hypatios amintitmai sus. Faptul c el afirm c era obi nuit s locuiasc pe munte i nu în oraridic un semn de întrebare, deoarece opozi ia munte-ora ni se pare destul denepotrivit . Antiteza munte-câmpie sau ora -sat (urban-rural) ar fi fost mult maiadecvat în cazul de fa . Ipotetic, ne-am putea întreba i dac nu cumva anoni-

mul care a modificat în text «trecerile de la la , de la la i invers i alte

câteva de acest gen» nu a înlocuit pe alocuri i termeni precum , ( ) sau

59 Acestea vor fi analizate în ordinea în care apar men ionate în cuprinsul lucr rii Vita SanctiHypatii.


108

, ( ) cu , - ( ), considerând c interven ia s-ar înscrie peaceea i linie a îndrept rilor potrivit «pronun iei noastre obi nuite»60, schimbând,astfel, sensul ini ial. O astfel de interven ie ar putea oferi o explica ie plauzibilantitezei ciudate munte-ora , pe care o întâlnim aici, dar nu poate fi demonstratca o certitudine.

În alt ordine de idei, nu ar fi exclus ca, folosindu-se de opozi ia munte-ora , inten ia lui Callinicos s fi fost aceea de a crea atmosfera clasic monahal aconflictului dintre pustiu i civiliza ie. În orice caz, faptul c Hypatios este ne-mul umit de stilul de via urban, care se f cea resim it pe proprietatea lui Elef-terie61 i se datora apropierii de capital , ne conduce c tre concluzia c m n sti-rea Halmyrissos se g sea într-o regiune colinar , probabil cu un relief accidentat,care l sa impresia de munte, dar era propice practic rii agriculturii. Înregistra ooarecare vecin tate fa de alte a ez ri urbane sau rurale, dar era bine separatde acestea, astfel încât via a cotidian a a ez mântului nu era deranjat de influ-en ele externe. În consecin , consider m c imaginea alpin sau a munteluide ertic, specific literaturii monahale, trebuie abandonat în cazul de fa .

Un alt element al discu iei este ora ul din apropierea m n stirii. P rereacercet torilor este c ora ul trebuie identificat cu capitala imperial i astfel s-aacceptat, f r discu ii speciale, opinia potrivit c reia m n stirea trebuie c utatla o oarecare distan de Constantinopol. Într-adev r, capitala este direct expri-

mat în Vita Sancti Hypatii sub formele 62, -

60 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, Dedica ia c tre Eutyches 6, p. 67.61 Bazându-ne pe sursele de care dispunem în prezent, este foarte dificil de stabilit cine este

acest oarecare Elefterie ( ). inând cont c evenimentele relatate aici pot fidatate în jurul anului 400, nu ar fi exclus s fie vorba de acela i Elefterie despre care aminte -te i Palladius în contextul tulbur rilor provocate de adversarii Sfântul Ioan Hrisostom.Palladius relateaz c sus in torii arhiepiscopului erau urm ri i i întemni a i, femeilor dinînalta societate li se smulgeau bijuteriile pe care le purtau i au existat i cazuri în care cerceiile-au fost smul i cu parte a lobului urechii etc. În aceste condi ii, v zând tratamentele inuma-

ne aplicate sus in torilor Sfântului Ioan, so ia unui oarecare Elefterie (

), fiind o femeie foarte frumoas , s-a îmbr cat în hainele unei sclave i a fugit în ora ,

pentru a se pune la ad post, pierzându-se în mul ime. Faptul c a fugit în ora (

) ne îndrept e te s afirm m c locuin a sa se g sea undeva în imediata apropierea capitalei iar distan a putea fi parcurs cu piciorul, pentru a nu fi folosite mijloace de depla-sare care s atrag aten ia. Vezi: PALLADII, Dialogus de vita S. Joanni Chrysostomi, X, P.R.Coleman-Norton (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1928, pp. 3-147, cod TLG2111.4; The Dialogue of Palladius concerning the Life of Chrysostom, 10, Herbert Moore(ed.), coll. Translations of Christian Literature. Series I, Greek Texts, Society for PromotingChristian Knowledge, London, 1921, p. 84.62 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, 1.6, p. 74: Callinicos vorbe te despre num -rul mic de m n stiri din regiunea Phrygiei i chiar i din ora ul lui Constantin, unde se g seadoar cea a lui Isaac.


109

63, 64 sau, mai simplu, 65. În schimb, exist i unpasaj discutabil i relativ confuz. Acesta îl reg sim în momentul în care Hypatioss-a decis s - i ajute tat l i s plece cu el în capital (7.4). Callinicos afirm c

Ionas era b trân i, din aceast cauz , st tea mai mult în ora (

), foarte probabilpentru c acolo se ajuta de serviciile unui medic, care-i trata bolile specificevârstei. Din relatarea lui Callinicos reiese c , dup ce s-a asigurat c absen a luinu va produce neorânduial în m n stire, dat fiind faptul c i Ionas lipsea,

Hypatios i-a cerut arhimandritului s -i permit s plece (

). De aici deducem c solicitarea a avut loc în ora ul în careacesta locuia din cauza b trâne ii, iar, dup ce a primit acceptul, Hypatios a ple-cat cu tat l s u în ora (= capital ) i a r mas pe proprietatea unui oarecare

Elefterie ( ). Logica neimpune s admitem c , pentru a respecta disciplina monastic , rug mintea serefer la permisiunea acordat de arhimandrit ca unul dintre monahii s i slocuiasc o perioad mai mare de timp în afara m n stirii. Dar, dac Ionas seg sea în Constantinopol, nu în elegem de ce Hypatios l-a mai rugat s -i permit

s plece cu tat l s u în ora ( ), de vreme ce

b trânul arhimandrit se afla deja în capital . Apoi, faptul c pleac ( )devine de neîn eles, întrucât, dup primirea acceptului, putea doar s r mân

( ). Totodat , dat fiind puternica afec iune reciproc între b trânul monahi ucenic, de foarte multe ori subliniat în text de Callinicos, ne întreb m de ce

nu au r mas amândoi în acela i loc i a fost nevoie ca tat l i fiul s se duc peproprietatea lui Elefterie, în condi iile în care, pe lâng ajutorul pe care i-l ofereatat lui, Hypatios putea r mâne în acela i loc în ora al turi de p rintele s uduhovnicesc, pe care s -l îngrijeasc în b trâne ea lui.

Dup p rerea noastr , situa ia confuz de mai sus se poate clarifica dacadmitem c ora ul în care Ionas rezida temporar din cauza b trâne ii nu esteacela i cu capitala. Nu ar fi exclus ca în desf urarea evenimentelor Callinicos sfi omis anumite detalii, fie pentru c nu le cuno tea îndeaproape, fie pentru cle-a considerat nerelevante în ideea general a pasajului în cauz : stingerea con-flictului cu tat l s u66. tim cu certitudine c Ionas se afla în m n stire în mo-mentul în care tat l lui Hypatios a sosit aici (7.2) i, cu siguran , acesta a r mas

63 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, 3.1, p. 80: Ionas se g sea în Constantino-pol în serviciul militar.64 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, 6.4, p. 94: Ionas merge în megalopolispentru a interveni înaintea ilu trilor în ap rarea celor n p stui i de desele atacuri barbare.65 CALLINICOS, Vie d�Hypatios ed. G.J.M Bartelink, 3.5, p. 82: dup concedierea din serviciulmilitar, Ionas p r se te în grab ora ul; 6.6, p. 94: venind în ora , Ionas era rugat de boga i smearg i s fac rug ciuni în casele lor i s -i binecuvânteze.66 Era ultimul aspect care se impunea clarificat înainte de intrarea în etapa urm toare a des -vâr irii suflete ti a lui Hypatios.


110

aici pentru o oarecare perioad de timp, întrucât, abia dup multe insisten e, fiula admis s - i întâlneasc tat l (7.3). În acest interval s-a declan at, sau a recidi-vat, boala lui Ionas, acesta fiind nevoit s plece din m n stire într-un ora aflatîn apropierea acesteia, l sând organizarea m n stirii în seama ucenicului s u.Dup împ carea cu tat l s u i dup ce el a în eles c ajutorul pe care acesta i-lsolicita este esen ial în rezolvarea problemei pentru care venise în capital ,Hypatios a pus la punct toate detaliile organizatorice în m n stire, iar apoi amers în ora ul în care rezida Ionas pentru a-i cere arhimandritului permisiuneas plece în Constantinopol. Logica ne impune un astfel de parcurs al evenimen-telor, deoarece explic de ce apare citat proprietatea lui Elefterie, foarte proba-bil unul dintre acei aristocra i din capital apropia i lui Ionas i monahilor67. Înacest caz, existen a unui ora în apropierea a ez mântului monahal, aflat la ooarecare distan fa de Constantinopol, imposibil de precizat pe baza textului,dar care nu trebuie confundat cu capitala, devine un alt element al discu iei cuprivire la localizarea m n stirii Halmyrissos.

Un am nunt foarte important, chiar definitoriu, în discu ia despre locali-zarea m n stirii Halmyrissos, este afirma ia de la 3.11, i anume c aceasta seg se te în vecin tatea hunilor. Fragmentul, ca de altfel întregul capitol 3, esteexplicativ, iar aici autorul urm re te s -i fac cunoscut cititorului modalitateaprin care Dumnezeu a rânduit lucrurile (3.1), astfel încât frigianul Hypatios s -lîntâlneasc pe armeanul Ionas în Thracia, s prezinte personalitatea lui Ionas idorin a lui pentru via a monahal i s arate cele dou motive pentru care m -

n stirea : num rul mare al fra ilor (ajuns la 80) ivecin tatea hunilor.

Construirea unei m n stiri fort rea a fundamentis este un element im-portant în discu ia privitoare la localizarea m n stirii Halmyrissos, în specialdatorit faptului c autorul simte nevoia ca, imediat ce afirm c num rul defra i ajunsese la 80, s completeze imaginea general a regiunii cu o a douaexplica ie, într-un pasaj foarte clar exprimat: «din cauz c hunii locuiau în veci-

n tate i cu u urin pr dau locurile acelea, se construiau fort re e» (

; 3.11). Completarea lui Callinicos ne permite s în elegem cavem de-a face cu un adev rat program de fortificare a teritoriului în care seg sea m n stirea, iar motivul îl constituia vecin tatea amenin toare a hunilor

( ) i u urin a cu care ei puteau efectua incursiuni

pr dalnice ( ). În acest context, ne întreb m dac nu cumvai construirea m n stirii f cea parte din acest program. Mai precis, în cazul în-

cerc rii de identificare fizic în teren, arheologii ar trebui s caute o construc iede factur militar sau una eclesiastic ? F r s putem da un r spuns concret încazul de fa , este clar c m n stirea era condus de un fost militar i f cea parte

67 Aici i-a cunoscut pe Timotei i Moschion, împreun cu care va merge la Rufiniane.


111

dintr-o serie de mai multe care se construiau în regiune din pricinavecin t ii i raidurilor hunice.

Dup cum reiese din relatarea ulterioar a lui Callinicos, se pare c zidulexterior al m n stirii era destul de înalt i imposibil de escaladat în absen a ma-inilor speciale de asediu. Totodat , nu avea decât o singur fereastr exterioar ,

foarte probabil la nivelul superior, cu menirea de a facilita ap rarea por ii în cazde atacuri (6.1-2). Este evident c , în proiectarea complexului, un cuvânt hot râ-tor trebuie s -l fi avut experien a militar anterioar a lui Ionas, dar ne întreb mdac respectiva comunitate monastic , proasp t sau înc în curs de înfiin are,de inea suficiente fonduri materiale pentru o astfel de construc ie. Întrebarea nise pare fireasc i îndrept it , deoarece, anterior, am observat c , dup ce Ionasi-a încropit o colib /cort, ranii din apropiere l-au ajutat s - i ridice o chilie

(3.6). În cazul de fa , ranii nu sunt men iona i participând la ridicarea m n s-tirii, îns , cum am ar tat mai sus, în acea regiune se ridicau fort re e (3.11). Maimult, s r ci i din cauza deselor atacuri, ranii veneau la m n stire pentru aprimi cele necesare subzisten ei (6.3), motiv pentru care Ionas se decide s inter-vin personal la autorit ile centrale din Constantinopol. În acest caz, se gene-reaz o leg tur strâns între relatarea din capitolul 3.11 (vecin tatea hunilor canecesitate a ridic rii de fort re e) i cea din capitolul 6. 1-4 (atacurile barbare

frecvente � � care au provocat s r cirea popula iei din regiune).Imaginea creat de Clallinicos în capitolul 6 al lucr rii ofer alte dou in-

dicii cu privire la localizarea m n stirii. Primul am nunt care trebuie discutataici este atacul barbarilor (6.1-2) i, în majoritatea cazurilor, cercet torii auanalizat pasajul punându-l în concordan cu informa ia referitoare la vecin ta-tea hunilor. Astfel, în leg tur cu vecin tatea hunilor (3.11), discutat de noianterior, Bartelink consider c pasajul se refer la go i68. Pentru a- i sus ineideea, el citeaz afirma ia lui C.D. Gordon despre revolta go ilor condu i de Ala-ric din 39569. Mai departe, el a dedus c atacul barbarilor, descris la 6.1-2, trebu-ie plasat în contextul evenimentelor din 395, datorit faptului c Rufinus înctr ia70. Relativ de aceea i p rere este i Eugen Wölfle, care în elege vecin tateahunilor în sensul tulbur rilor permanente provocate de go ii în Thracia, mai alesdup victoria de la Adrianopol din 37871. La rândul s u, R.P. Lindner consider

68 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, p. 84, n. 1: �Il est plutôt question ici des Goths, qui avaient fui devant les Huns�. 69 C.D. GORDON, The Age of Attila. Fifth-century Byzantium and the Barbarians, University ofMichigan, 1960, p. 29: �At about this time the tribe, which had never had a single king, unitedunder Alaric. In 395 they rebelled and spread devastation through Thrace and Macedonia andeven threatened Constantinople until Stilicho faced them in Thessaly�. 70 Bartelink afirm : �C�est-à-dire les Goths, et bien en 395, ainsi qu�on peut le conclure du fait que Rouphinos est encore en vie�, cf. CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, p. 92,n. 3; Rufinus a murit la 27 nov. 395, cf. T.E. GREGORY, �Rufinus�, în: The Oxford Dictionary ofByzantium, III, p. 1815.71 E. WÖLFLE, Hypatios. Leben und Bedeutung�, p. 54-55.


112

c în cazul de fa termenii de got i hun denot loialitatea politic nu etnicita-tea72. E.A. Thompson are o p rere relativ diferit , deoarece consider c ataculbarbar face parte din seria tulbur rilor din 395. În acest caz, el în elege c estevorba de invazia hunilor, care, ajuta i de revolta go ilor, au putut pr da nestin-gheri i, întrucât regiunea nu mai beneficia de trupe de ap rare organizate73.

Pasajul referitor la atacul barbar se cere clarificat sub mai multe aspecte.În primul rând, nu trebuie trecut cu vederea scopul principal al lucr rii: cre te-rea duhovniceasc a lui Hypatios. Parcurgând capitolele 6 i 7, descoperim ace-ea i idee: un adev rat slujitor al lui Dumnezeu ajut pe oricine, în orice condi ii.În acest caz, capitolul 6 îi este dedicat lui Ionas i constituie exemplul cel maibun pe care ucenicul putea s -l primeasc . Astfel, datorit leg turilor personalepe care le avea la curtea imperial , arhimandritul «vorbea cu îndr zneal »

( � ; 6.4) i «pe fa » ( ; 6.7),ajutându-i pe unii pe care nu-i cuno tea, f r s se team c atitudinea sa îi pu-tea deranja pe aristocra i. Pentru aceasta, era cinstit chiar de c tre cei pe care îicerta. Mai mult decât magistrul s u, Hypatios este chemat de Dumnezeu s - iexercite virtutea smereniei ajutându-l pe tat l s u, cu care înc era în conflict. Înacest caz, episodul argumenteaz evolu ia spiritual de care Hypatios a dat do-vad : pornind de la remarca monahilor c «s-a numit pe sine rob» �, deci ascult -tor al înv turii lui Hristos �, Dumnezeu l-a pus în situa ia de a- i întâlni tat l(7.2); dup începutul refractar, smerenia a biruit, iar ei s-au împ cat (7.3); Sfân-tul dovede te c schimbarea produs în sufletul s u este real , prin punerea înpractic a sentimentelor sale, ajutându- i tat l (7.4).

Revenind la problema atacurilor barbare, dar inând cont de ideea de ba-z pe care a urm rit-o Callinicos, credem c , mai întâi de toate, ar trebui s neîntreb m ce în elege autorul prin barbari. Identificarea huni = barbari = go ii luiAlaric r scula i în 395 ni se pare for at . În primul rând, hunii sunt principala,dar nu singura, realitate barbar desemnat de Callinicos în Vita S. Hypatii.Atitudinea lui fa de acest popor este de în eles, de vreme ce amintirea ultimei

72 R.P. LINDNER, �Nomadism, Horses and Huns�, p. 7, n. 16: �The Life of St. Hypatius informsus that the saint�s followers easily fended off some horsemen who approached their Thraciansanctuary. There were few horsemen, for a blow from a single stone repulsed them. The Goths,having dismounted, then attacked on foot. They had not tried to utilize their horses toadvantage to lure the monks into the open. The story would be peculiar evidence to advancefor the powerful presence of nomad warrior�. La n. 16 autorul afirm : �I take the terms Gothand Hun here to denote political loyalty, not ethnicity; I hope to discuss the distinctionelsewhere.� 73 E.A. THOMPSON, A History of Attila�, pp. 36-37: �During the raid of 395, when St. Hypatius was twenty years of age, he visited the monks of that area and found that, since Hun bandswere roaming the country-side and plundering everywhere without hindrance, the brethren

had been compelled to built forts, , wherein they might live in comparative security.

Hypatius himself and eighty of the brethren proceeded to build a big fort, ,for themselves so that they might continue their devotions without interruption. Evidently,there was no organized defence left in the province�.


113

lor n v liri era înc vie în momentul în care el compunea lucrarea, iar aceasta s-a dovedit devastatoare pentru regiunea balcanic a imperiului. În acest context,

el îi desemneaz prin: (52.3). În lucraremai sunt aminti i îns i al i barbari atunci când Callinicos relateaz despre epi-sodul vizitei monahului egiptean Zenon la Rufiniane. M n stirea acestuia se

g sea lâng Marea Ro ie i a fost cucerit de barbari (54.7:

). Consider m c este greu de acceptat c , în acestcaz, cuceritorii m n stirii egiptene sunt go ii sau hunii, chiar dac evenimentuleste databil în perioada de dup moartea lui Hypatios.

Dac respect m indexul alc tuit de Bartelink, sub voce ar tre-bui s identific m doar pe go i, iar trimiterea se face la pasajul 6.174, ignorândtermenul care apare la 54.7. Din motive pe care nu le în elegem, se pare c aces-ta s-a gr bit s fac apropierea între huni, atacul barbarilor asupra m n stirii ir scoala go ilor din 395, concentrând toate aceste evenimente într-unul singur.Cel mai probabil, s-a aflat sub impresia lucr rii lui Gordon, a p rerii editorilordin 189575 i nu a analizat suficient no iunea Thracia.

Constat m, pe de alt parte, c în imaginea general exist o puternicatrac ie pentru momentul 395, aceasta fiind motivat , probabil, de citarea numelorlui Arcadius i Rufinus, care, se tie, î i au destinele legate în mare parte de acestan. Este posibil ca, pornind de la Thracia, prin care cercet torii au în eles regiuneacu acela i nume, prin deduc ie logic neexprimat s-a construit ideea potrivit c re-ia m n stirea lui Ionas se g sea în relativa vecin tate a capitalei i astfel atacurilebarbare au fost identificate cu r scoala din 395, deoarece în aceast parte a pro-vinciei Europa nu au existat tulbur ri serioase pân în acest an. Cronologia discu-tat mai sus, dup cum am v zut, nu ne permite s concentr m totul la nivelulanului 395, iar motivele pentru care Arcadius i Rufinus sunt aminti i în text suntevidente i consider m c nu este necesar s insist m asupra lor76.

74 CALLINICOS, Vie d�Hypatios, ed. G.J.M. Bartelink, p. 309.75 CALLINICI de Vita S. Hypatii Liber, ed. 1895, p. 112: la Index nominum, sub voce

se afirm : � 64.21 Gothi a. 395 (quod ex 65, 3 ss. elucet) Thraciamdepopulati aut post eorum discessum, ut fieri solebat (cf. Zosimus V.22.6), latronesbarbarorum exemplum speciemque imitati�. 76 Primul este cel care în elege chemarea divin din sufletul lui Ionas i îi permite s p r seas-c definitiv cariera militar , chiar dac oficial nu- i încheiase stagiul. Al doilea este ctitorulm n stirii Rufiniane, pe care Hypatios o va readuce la via , ridicând-o din ruina, mai degrabmoral , în care ajunsese. În acest caz, Hypatios preia de la Ionas întreaga autoritate de careacesta se bucura i, nu întâmpl tor, fericitul Isaac îi confirm statutul, afirmând c este voia

lui Dumnezeu ca monahii «s locuiasc în roadele muncii lui Rufinus» (

; 11.3). Mesajul este clar: de i Rufinus a ignorat soarta celor n p stui i de atacurilebarbarilor i s-a preocupat s - i construiasc un palat la Rufiniane, certat fiind de Ionas pen-tru nep sare, Dumnezeu a rânduit ca rodul acestei preocup ri s -I fie consacrat de urma ullui Ionas, iar por ile palatului s u s fie deschise pentru to i str inii, dup ce acesta a devenitm n stire (11.4).

8


114

Revenind la problema atacurilor barbare, ne surprinde u urin a cu care s-af cut confuzia i s-a ajuns la concentrarea unor evenimente disparate într-unulsingur, de vreme ce în text nu se face absolut nicio referire direct la go i. În reali-tate, go ii nu exist în Vita S. Hypatii ca no iune etnic , militar sau religioas ,nici expres exprimat , nici deductibil i, dup p rerea noastr , este imposibil deacceptat c , la mijlocul sec. al V-lea, cineva ar fi putut produce o confuzie atât degrav între ei i huni. De aceea, suntem de p rere c trebuie f cut o diferen ierefoarte clar în ceea ce prive te cadrele relat rii lui Callinicos: vecin tatea hunilor(3.11) i atacul barbarilor (6.1-2), pe de o parte, i alte evenimente întâmplate îndioceza Thraciei (a ezarea go ilor potrivit tratatului din 382, r scoala acestora din395), pe de alt parte, iar posibilele leg turi dintre ele nu trebuie for ate, astfelîncât s se evite confuziile care genereaz concluzii eronate.

Privind comparativ relat rile de la 3.10-11 i 6, observ m cum în primulpasaj Callinicos afirm foarte clar c m n stirea a ajuns s semene cu o fort rea-

, pentru c hunii locuiau în apropiere i n v leau u or în locurile acelea (

). Desf urareanara iunii din cap. 6 arat c m n stirea nu a fost supus doar unui singur atac,

sugerând c astfel de apari ii erau frecvente. Dar, episodul descrisaici este de amploare redus i credem c nu poate fi asociat r scoalei go ilor luiAlaric i evenimentelor din 395, care, într-adev r, au produs serioase pagube înprovinciile Thracia i Macedonia. Practic, dac atacul descris la capitolul 6 ar fif cut parte din tulbur rile provocate de revolta din 395, locuirea m n stirii tre-buia s fi fost mult mai grav afectat . Îns , în relatarea lui Callinicos întâlnim unnum r redus de barbari, care, fie nu tiau, fie nu inten ionau, fie nu aveau timps atace i s asedieze fort re e. Au jefuit popula ia din a ez rile nefortificate dinîmprejurimi i au întreprins un atac surpriz asupra m n stirii. În momentul încare li s-a ripostat i au înregistrat r ni i (unul dintre atacatori fiind lovit de opiatr aruncat pe fereastr ), s-au retras i au plecat. În acest tablou nimic nuatest tensiunea unei revolte sau a unei mi c ri militare de anvergur , ci simpleincursiuni de prad repetate periodic, care au afectat progresiv starea material apopula iei civile din regiune, dar au e uat de fiecare dat în cazul m n stirii,datorit faptului c aceasta era fortificat . Admi ând chiar c avem de-a face cuun grup secundar, desprins din coloana principal în c utare de provizii, pelâng faptul c atacatorii descri i de Callinicos nu prezint acea furie a r scula-

tului, ca s construim imaginea corect impus de , ar trebui s în e-legem c m n stirea a fost atacat de mai multe ori în cursul aceluia i eveni-ment. Mai mult, revolta din 395 nu poate fi responsabil de s r cirea progresiva regiunii în care se g sea m n stirea, pentru c acest eveniment a afectat vio-lent zonele în care s-a desf urat.

Interpretarea pasajului ar trebui s in seama i de alt aspect. Subiectulcap. 6 este c Ionas era ap r torul celor nedrept i i de mai marii pe care Dum-nezeu îi pusese la conducere. Din cauza deselor atacuri, b trânul arhimandrit


115

era asaltat de locuitorii din împrejurimile m n stirii, care, jefui i de barbari, numai puteau decât s apeleze la ajutorul oamenilor Bisericii, în condi iile în carecei pu i de Dumnezeu s conduc treburile statului i s le asigure stabilitatea ibun starea nu- i f ceau datoria. Ignoran a autorit ilor centrale fa de sigu-ran a i bun starea supu ilor constituie motivul interven iei lui Ionas pe lângfactorii decizionali ai imperiului. Cu alte cuvinte, atacul descris face parte dintr-oserie de evenimente provinciale locale ignorate de conduc tori. Or, realist vor-bind, revolta go ilor din 395 nu a fost nici pe departe un eveniment ignorat deautorit ile centrale.

Dup p rerea noastr , o proiec ie mai bun asupra no iunii atacuri barbareo ob inem dac lu m în calcul i tentativele grupurilor gotice de a for a p trunde-rea în imperiu dup 382, incursiunile peste grani ale hunilor, în colaborare saunu cu alte popoare, dar i revoltele locale provocate de ostilitatea tacit , dar evi-dent , manifestat între go ii coloniza i în 382 i romanii autohtoni77. În definitiv,are mai pu in importan dac atacatorii, aminti i în capitolul 6, erau go i sauhuni. Incursiuni de prad barbare puteau fi înregistrate oricând în perioada 382-395 în provinciile riverane Dun rii (Moesia Secunda i Scythia Minor), parte inte-grant a Thraciei, i, fie c este vorba de go i, fie c avem de a face cu grupurihunice trans-danubiene, p rere deja exprimat de editorii din 170178 i E.A.Thompson79, dar ignorat de majoritatea cercet torilor, acestea nu trebuie confun-

date cu r scoala din 395. Din acest motiv, consider m c pasajul de la 3.11 («

») trebuie interpre-tat literal, iar atacul barbar descris la capitolul 6 nu trebuie inclus în tabloul r s-coalei lui Alaric, deoarece nu exist niciun argument în acest sens.

Un al doilea am nunt din capitolul 6 este la fel de important. În urma in-terven iei îndr zne e a egumenului Ionas pe lâng aristocra ii din capital , au

fost «înc rcate cor bii cu grâu i legume uscate» (

; 6.5), pentru a fi distribuite locuitorilor afecta i de incursiunile barbare.Trimiterea cor biilor devine un alt am nunt esen ial al discu iei de fa , deoare-ce argumenteaz c m n stirea se afla i trebuie c utat în apropierea imediat aunei zone de coast maritim sau fluvial , în jurul unui port func ional.

77 Herwig WOLFRAM, Histoire des Goths, traduit de l�anglais par Frank Straschitz et Josie Mély, Éditions Albin Michel, Paris, 1990, pp. 144-152; Peter HEATHER, Goths and Romans. 332-489,Clarendon Press, Oxford, 1991, pp. 157-201.78 Acta Sanctorum Iunii, III, pp. 313, 314. Explica ia pe care editorii o dau cu privire la pasa-

jul vecin t ii hunilor (3.11) este: �Hunni, in ecgrapho nostro et ad marginem ,gens ad Meotidem paludem nata, primum a Rufino in imperium Romanum evocati, orientalesejus partes vastasse deinde et Thraciam invasisse scribuntur. Primus tamen eo Gothipenetrarant�. În ceea ce prive te atacurile barbare (6.1), noti a marginal textului spune:�Hunni, obsesso frustra monasterio, circum praedantur, auferentes bona rusticorum, quoruminopiae succurrit Jonas per Magnates C-poli�. 79 E.A. THOMPSON, A History of Attila�, p. 37.


116

Ultimul am nunt consemnat de Callinicos este numele m n stirii:

Halmyrissos ( ; 7.1). Etimologic, semnifica ia numelui este aceea deloc s rat i steril, s r tur , s rata, saramur etc., iar pân în prezent, în regiu-nea balcanic a imperiului, nu a fost identificat o localitate cu numele exact deHalmyrissos. În schimb, sunt atestate altele cu etimologie sau form fonetic

relativ asem n toare: Halmyros, Saltys ( ), Saltupyrgos ( ),

Halmydessus/Salmydessus, Halmyris ( )/Salmorus.

O localitate Halmyros ( ) este atestat în Thessalia Secunda, înzona Golfului Pagasitic. Listele episcopale, datate la sfâr itul sec. al X-lea, o men-ioneaz ca sufragan scaunului episcopal de Larissa. În cazul de fa , trebuie

specificat c în lista lui Hierocles, în sec. al VI-lea, eparhia Thessaliei are încomponen 16 ora e, printre care nu se reg se te Halmyros80.

În Provincia Europa, Halmyros ( ) este denumirea unui râu carese vars în Marea Marmara, în imediata vecin tate a Heracleei tracice (Perinthos).Râul este amintit cu acest nume în jurul anului 1078 de Anna Comnena, în contex-tul confrunt rii dintre Alexios I Comnen i uzurpatorul Nichifor Bryennios81.

Despre existen a unui sat cu denumirea de Saltys ( ) afl m din ac-tul martiric al sfin ilor Maximus, Theodotus i Asclepiodotus, care au murit întimpul lui Maximian (286-305, 306-308, 310). Localizarea lui este incert i secunoa te doar c se afla pe drumul dintre Adrianopol i Philippopolis82.

80 Friedrich HILD, �Halmyros�, în: Tabula Imperii Byzantini, 1. Hellas und Thessalia, HerbertHunger (hrsg.), von Johannes Koder und Friedrich Hild, register von Peter Sousal, coll.Österreichische Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-Historische Klasse,Denkschriften, 125 Band, Wien, 1976, pp. 170-171,; T.E. GREGORY, �Halmyros�, în: The OxfordDictionary of Byzantium, II, p. 900; Notitiae Episcopatuum Ecclesiae Constantinopolitanae,Not. 10 [793], p. 339, texte critique, introduction et notes par Jean Darrouzès, coll.Géographie ecclésiastique de l'Empire byzantin 1, Institut français d'études byzantines, Paris,1981. Notitia este datat la sfâr itul sec. al X-lea. Potrivit lui HIEROCLIS, Synecdemus, pp. 8-9,eparhia Thessaliei cuprindea urm toarele ora e: Larisa, Demetrias, Theba, Echinaeum, Lamia,Hypata, Metropolis, Tricae, Gomphi, Caesarea, Diocletianopolis, Pharsalus, Saltoburamisium,Saltus Jobius, insula Scopelus, Insula Sciathus, Insula Peparethus.81 ANNE COMNÈNE, Alexiade (Règne de l�Empereur Alexis I Comnène, 1081-1118), I.4.5, texteétabli et traduit par Bernard Leib, t. I-III, Les Belles Lettres, Paris, 1937-1945, Cod TLG2703.1 (http://stephanus.tlg.uci.edu/). Autoarea spune c tat l s u a ie it din capital cu

trupele de care dispunea i « i-a a ezat tab ra în Thracia, aproape de fluviul Halmyros» (

).82 Hippolyte DELEHAYE, �Saints de Thrace et de Mésie�, Analecta Bollandiana, XXXI (1912),pp. 161-300, aici p. 244; Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae. Propylaeum ad ActaSanctorum Novembris, Hippolyte Delehaye (ed.) Bruxelles, 1902, cols. 46-47; Peter SOUSTAL,�Saltys�, în: Tabula Imperii Byzantini, 6. Thrakien (Thrak , Rodop und Haimimontos), coll.

O sterreichische Akademie der Wissenschaften, Philosophisch-historische Klasse 221,

Verlag der O sterreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 1991, p. 435.


117

Existen a unei fort re e Saltupyrgos ( ) pe malul drept alDun rii, între Candidiana i Durostorum, este atestat în sec. al VI-lea deProcopius, dar localizarea ei în teren r mâne înc o discu ie deschis 83.

Salmydessus/Halmydessus este numele unei localit i situat pe malultracic al M rii Negre. Este o veche colonie milesian 84, atestat în epoc roma-n 85. Cercet rile moderne au stabilit c este vorba despre un ora de coast mari-tim , care, dup toate probabilit ile, î i înceteaz existen a din cauza loviturilorgoto-hunice, nefiind men ionat în lista lui Procopius86. Ulterior reapare cu nume-le de Midia (M deia)87. Patriarhul Fotie cunoa te doar denumirea antic 88, Suidaso men ioneaz atât pe cea veche89, cât i pe cea medieval , dar nu poate face

83 PROCOPII CAESARIENSIS, Opera omnia, recognovit J. Haury. Editio stereotypa correctior.Addenda et corrigenda adiecit Gerhard Wirth, coll. Bibliotheca scriptorum Graecorum etRomanorum Teubneriana, B.G. Teubneri, Leipzig, 1962-1964, fragmente în: Fontes HistoriaeDaco-Romanae, II, pp. 433-475, aici pp. 468-469; V. VELKOV, Cities in Thrace and Dacia�, p. 105.84 A. KÜLZER, �Salm d ssos (1)�, în: Tabula Imperii Byzantini, 12, p. 625.85 STRABONIS, Geographica, I.3.4-7, recognovit Augustus Meinke, vol. I-III, coll. Bibliotecascriptorum graecorum et romanorum Teubneriana, Sumptibus et typis B.G. Teubneri, Leip-zig, 1852-1853, fragmente în: Fontes Historiae Daco-Romanae, I. De la Hesiod la Itinerarullui Antoninus, Ed. Academiei, Bucure ti, 1964, pp. 216-253, aici p. 219; C. PLINII SECUNDI,Naturalis historiae libri XXXVII, IV.11.45, post Ludovici Iani obitum recognovit et scripturaediscrepantia adiecta ededet Carolus Mayhoff, vol. I-V, coll. Bibliotheca scriptorum graecorumet romanorum Teubneriana. Auctores romani, B.G. Teubneri, Leipzig, 1892-1909, fragmenteîn: Fontes Historiae Daco-Romanae, I, pp. 397-411, aici p. 399 (Odessus); AELIUS HERODIANUS,De prosodia catholica, 3.1, A. Lentz (ed.), ser. Grammatici Graeci, vol 3.1, Olms, Hildesheim,

1965, Cod. TLG 87.1, p. 210: < > ; p. 295:

< > , ;FLAVIUS ARRIANUS, Periplus Ponti Euxini, 25.1.1-3.3, A.G. Roos, G. Wirth (ed.), Flavii Arrianiquae exstant omnia, vol. II, coll. Bibliotheca scriptorum Graecorum et RomanorumTeubneriana, Teubner, Leipzig, 1968, pp. 103-128, Cod. TLG 74.4.86 Jan STRONK, �Wreckage at Salmydessos�, în: Thracica Pontica III, Troisieme SymposiumInternational: Les Thraces et les colonies grecques VII-V s.av.n.è. Table Ronde sur lesancres anciennes, Sozopol, 6-12 octobre 1985, Sofia, 1986, pp. 203-215; AlexandarPORTALSKY, �Salmydessos Reconsidered�, în: Thracia XVI, In honorem X CongressusStudiorum Thracicorum, Serdicae, 2005, pp. 35-43; M. KOROMILA, The Greeks and the Black

Sea�, pp. 41, 109-111; A. KÜLZER, �Salm d ssos (2) ( )�, pp. 625-626. 87 A. KÜLZER, �M deia ( )�, Tabula Imperii Byzantini, 12, pp. 519-522.88 PHOTIUS, Bibliothèque, R. Henry (ed.), 8 vol., Les Belles Lettres, Paris, 1959-1977, Cod. TLG4040, citeaz fragmente din lucrarea lui FLAVIUS ARRIANUS, Historia successorum Alexandri,1,17.4-1,19.3 care arat se arat cum s-a divizat imperiul lui Alexandru cel Mare. Totodat , în

Lexicon, II, p. 143 patriarhul Photios explic : -

. Cf. PHOTII PATRIARCHAE, Lexicon, recensuit, adnotationibus instruxit et

prolegomena addidit S.A. Naber, vol. I ( ), vol. II ( ), Leiden, Brill, 1864-1865.89 SUIDAE, Lexicon, sigma.140: : . Teubner, Leipzig, 4 vol.,1928-1935 [republicat Stuttgart, 1967, 1971], A. Adler (ed.), coll. Lexicographi Graeci, codTLG 9010.1.


118

leg tur între ele90, cu toate c vechiul toponim se pare c înc mai era în uz, celpu in dac lu m în calcul faptul c în sec. al XII-lea Ioan Tzetzes aminte te un

91, iar în Ethymologicum Magnum se d urm toarea

explica ie: : : -92. Aici trebuie re inut i faptul c în apropierea ora ului antic a fost

descoperit i studiat un a ez mânt monahal rupestru, cunoscut cu numele deSfântul Nicolae, în interiorul c ruia s-au descoperit elemente arhitectonice idecorative care-i coboar datarea în prima jum tate a sec. al VI-lea93.

Mai spre nord, în provincia Scythia Minor, cunoa tem cetatea Halmyris

( )/Salmorus94, ast zi Murighiol, jud. Tulcea. Consemnând aici doarizvoarele care o atest în antichitatea târzie, amintim c Filostorgius o men io-

neaz în contextul exil rii ereticului arian Eunomius sub forma , spu-

nând c este «un loc al Mysiei din Europa� în inutul Istrului» (

� )95. Aceea i a ezare, atestat sub for-

ma de Procopius96, apare în lista lui Hierocles în sec. al VI-lea97 i se

reg se te în noti ele episcopale contemporane sub denumirea 98, iarîn aceast form a fost preluat în lucr rile târzii din sec. al X-lea99.

Pentru a fixa cât mai bine în spa iu m n stirea Halmyrissos, consider m car fi util i o scurt analiz a personalit ii lui Ionas. Hypatios a devenit exarhulm n stirilor din jurul capitalei urmându-i lui Dalmatius100, acesta din urm fiinducenicul unui alt monah celebru, Isaac, cel care îl înfruntase pe arianul Valens laînceputul campaniei împotriva go ilor din 378101. În aceste condi ii, se impunea ca

90 SUIDAE, Lexicon, mu. 880: : ; ; , .91 A. KÜLZER, �Salm d ssos (3) ( )�, p. 626. 92 Ethymologicum Magnum, 707.53, T. Gaisford (ed.), 1848, Oxford University Press, Oxford[Amsterdam, 21967], Cod. TLG 4099.93 Semavi EYICE, Nicole THIERRY, �Le monastère et la source sainte de Midye en Thrace turque�, Cahiers Archéologiques, XX (1970), pp. 47-76.94 O monografie asupra acestui sit vezi: Alexandru SUCEVEANU et alii, Halmyris, I. MonografieArheologic , Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003.95 PHILOSTORGIOS, Kirchengeschichte, ed. J. Bidez, X.6, p. 128.96 PROCOPIUS, De Aedificiis, IV.7.20, în: Fontes Historiae Daco-Romanae, II, p. 471.97 HIEROCLIS, Synecdemus et Notitiae Graecae Episcopatuum, accedunt Nili DoxapatriiNotitia Patriarchatuum et locorum nomina immutata, ex recognitione Gustavi Parthey,

Berlin, 1866, p. 6: : 637.15.98 Notitiae Episcopatuum�, ed. J. DARROUZÈS, Not. 3, 650, p. 242. Not. este compilat cel maiprobabil în sec. al IX-lea, pe baza materialelor documentare anterioare.99 CONSTANTIN PORFIROGENETUS, De Thematibus, Introduzione, testo critico, commento a curadi A. Pertusi, Città del Vaticano, 1952, [47] 1, 58-60, p. 671, fragmente în: Fontes Historiae

Daco-Romanae, II, pp. 669-671.100 Pentru Dalmatius vezi bibliografia amintit supra la n. 27.101 SOZOMENUS, Kirchengeschichte, 6.40.1, Joseph Bidez (hrsg.), eingeleitet, zum Druckbesorgt und mit Registern versehen von Gunther Christian Hansen, coll. Griechischen


119

i Hypatios s fie ucenicul unei personalit i a timpului. De aceea, medalionulf cut de Callinicos lui Ionas trebuia s conving : armean de neam, cuno tea dinpatria natal frumuse ea vie ii ascetice (3.7); din dorin a retragerii din via a lu-measc , a for at decizia de l sare la vatr din serviciul militar (3.2-5); bun organi-zator al vie ii monahale (3.12); atent observator al urcu ului duhovnicesc al uceni-cilor s i, atât în ceea ce prive te atitudinea fa de semeni (4), cât i în ceea ceprive te ascetismul sever (5); echilibrat în decizii (5.8-10); exemplu de demnitate,simplitate i ap r tor al s racilor (6); v z tor cu duhul (9.9); purt tor de grij iîmp ciuitor (16); misionar (30.2) etc. În consecin , Hypatios a dobândit toate aces-te calit i urmând exemplul înv torului s u, dar le-a i des vâr it prin tr ireapersonal , ele fiind confirmate de autoritatea monahal a vremii, acela i Isaac(11.1-3). În acest caz, este evident încercarea lui Callinicos de a-l introduce peIonas în galeria personalit ilor epocii. Dar, foarte probabil din cauze obiective,succesul tentativei lui a fost limitat, de vreme ce nicio alt surs contemporan sauposterioar nu aminte te nimic despre Ionas i activitatea lui.

F r îndoial , Ionas este o personalitate i nu avem absolut niciun motivs ne îndoim de veridicitatea celor consemnate de Callinicos. Dup cum afl mdin Vita Sancti Hypatii, Ionas a fost promotorul i autorul unor fapte i gesturiabsolut remarcabile i este suficient s reamintim aici doar organizarea comuni-t ii monahale de la Halmyrissos, în momentul în care «nici chiar în str lucita(cetate) a lui Constantin nu existau m n stiri» (1.6), interven ia hot rât în fa aautorit ilor centrale în favoarea popula iei s r cite de atacurile barbare (6) saumisiunea de cre tinare i culturalizare a popula iei din zona m n stirii sale(30.2). Dar, realist vorbind, ast zi îl cunoa tem pe Ionas doar din relatarea f cutde Callinicos i ni se pare firesc s ne întreb m care este motivul t cerii izvoare-lor, de vreme ce o astfel de personalitate nu putea fi ignorat . Absen a lui dinmemoria contemporanilor, dat fiind profilul pe care i-l descrie Callinicos, estefoarte greu de explicat. Nedumerirea cre te, dac accept m c m n stirea pe carea fondat-o s-ar fi aflat în vecin tatea Constantinopolului, sau c el însu i rezidaaici din cauza bolilor b trâne ii � p reri unanim acceptate de exege ii textului �, pentru c el nu se reg se te nici în memoria tradi iei monahale din jurul capita-lei, de i ar fi unul dintre fondatorii monahismului în aceast regiune. În aceea iordine de idei, incluzând interven ia descris în cap. 6 în cadrul generat de anul395, Ionas trebuie s fi fost o personalitate foarte cunoscut , iar amintirea gestu-lui s u trebuia s mai apar i în alte documente profane, dac p str m ideeaapropierii de capital .

christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte, Akademie-Verlag, Berlin, 1960,fragmente în: Fontes Historiae Daco-Romanae, II, pp. 222-231. TEODORET DE CYR, IstoriaBisericeasc , 4.34.1-3, traducere de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, coll. P rin i i Scriitori Biseri-ce ti 44, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1995,pp. 196-197.


120

A adar, care este motivul pentru care Ionas a fost uitat? Dup p rereanoastr , personalitatea lui Ionas se manifest local, cel mult zonal. Renumele luiîn Constantinopol se bazeaz doar pe rela iile sale personale din mediul aristo-cra iei civile i nu pe cunoa terea faptelor lui de c tre reprezentan ii ierarhieibiserice ti centrale. Oricare ar fi explica ia, absen a lui din memoria monahal acapitalei, în calitate de fondator, îl îndep rteaz sim itor de aceast regiune. Înacest caz, m n stirea Halmyrissos trebuie c utat la o distan apreciabil decapital , iar distan a este propus de îns i interven ia în favoarea rezolv riiproblemelor locale provocate de atacurile barbare repetate, ignorate de factoriide decizie centrali. A adar, distan a fa de Constantinopol a f cut ca ecourileactivit ii sale s fie necunoscute, ignorate sau uitate de contemporani, iar el ar mas în memoria posterit ii doar datorit relat rii lui Callinicos.

Organizând schematic ideile ar tate mai sus, cu privire la criteriile necesa-re localiz rii m n stirii Halmyrissos, putem ob ine urm toarea imagine102:

Halmyrissos Halmyros Halmyros Saltys Saltupyrgos Salmydessus/Halmydessus

Halmyris/Salmorus/

Munte, peisajcolinar, acci-dentat, cam-

pestru

? ?

Vecin tateaora ului

? - -

Vecin tateahunilor

- - - -

Atacuri barba-re frecvente

- - - ? -

Zon de coastmaritim sau

fluvial

-

Asem nareonomastic

? ? ?- ?- ?- ?

Atestare 386-400

- - ?- -

Din analiza fiec rui caz expus aici, unele dintre loca ii pot fi eliminate din dis-cu ie datorit distan ei, dat rii târzii i asem n rii onomastice. Singurele dou carer mân în discu ie sunt ora ele Salmydessus/Halmydessus i Halmyris/Salmorus

( ), întrucât acestea întrunesc cele mai multe dintre criteriile enun ate.Salmydessus/Halmydessus ar fi o loca ie preferabil din mai multe puncte

de vedere: este port maritim, se g se te la o distan relativ apropiat de capital ,în vecin tatea sa este atestat un a ez mânt monahal rupestru databil în sec. alVI-lea. Aceast propunere prezint dificult i în momentul în care aici trebuievalorificate aspectele fundamentale ale dosarului, cum ar fi: vecin tatea hunilor,

102 Explica


121

atacurile barbare frecvente sau personalitatea lui Ionas. Totodat , m n stireaSfântul Nicolae este un a ez mânt rupestru i nu prezint imaginea decastellum, afirmat în text.

În schimb, majoritatea am nuntelor discutate anterior concord în cazul ce-

t ii Halmyris/Salmorus ( ) din provincia Scythia Minor. Aceasta estesingura localitate pe care o cunoa tem în dioceza Thraciei cu numele cel mai

apropiat de forma Halmyrissos ( )103, în epoc de ine un port fluvialfunc ional104 i este atestat precis la sfâr itul sec. al IV-lea. De asemenea, conside-r m c nu este necesar s argument m vecin tatea hunilor sau posibilitatea ata-curilor barbare repetate asupra regiunii în ultimele dou decenii ale sec. al IV-lea.Vom aminti aici doar informa ia oferit de Sozomenos, care, vorbind despre fapteleepiscopului Theotim al Tomisului, spune c barbarii huni «n v leau adeseori if ceau stric ciuni sci ilor»105, dar i faptul c în anii �80 ai sec. al IV-lea cetatea Halmyris a fost cucerit de barbari, tire consemnat de Filostorgius106. Totodat ,a ezarea m n stirii în extremitatea nordic a imperiului ofer cel mai bun cadru încare s-ar fi putut manifesta activitatea lui Ionas, astfel încât el s devin o persona-litate local , dar necunoscut în mediile eclesiastice centrale.

Evident, exist i un element care ar putea îngreuna propunerea de locali-zare a m n stirii Halmyrissos în nordul Dobrogei, i anume muntele despre careautorul a amintit de câteva ori. Pe lâng cele ar tate anterior referitor la peisajuldin regiunea în care se g sea m n stirea Halmyrissos, consider m c aspectulgeografic local din jurul cet ii dobrogene Halmyris (Dealul Murighiol, DealulCet ii i Dealul Dunav ului, în imediata apropiere a fostului ora , dar i de celecinci dealuri mai îndep rtate, cunoscute ast zi sub denumirea de Bes Tepe107)ofer perspectiva unui peisaj deluros, accidentat, relativ montan. În orice caz,

cetatea Halmyris se g se te în zona Mun ilor Peucini ( ),aminti i de Ptolemeu108.

103 Ipotetic, ne întreb m dac nu cumva nu ar putea fi chiar o alt form de

Genitiv a lui . Aici avem în vedere faptul c Genitivul clasic al lui ar trebui

s fie (cf. PHILOSTORGIOS, Kirchengeschichte, X.6), dar în antichitatea târzie locali-

tatea dobrogean mai este atestat i cu Genitivul (Notitiae Episcopatuum�, ed. J.

DARROUZÈS, Not. 3, 650, p. 242). În acest caz, nu ar fi exclus ca afirma ia «

» putea avea ini ial forma « », iarexpresia s fi fost corectat în forma pe care o avem ast zi de anonimul despre care am vorbitmai sus, acela i care a mai f cut modific ri asupra textului, considerând c i aceast interven-ie s-ar înscrie pe aceea i linie a îndrept rilor potrivit «pronun iei noastre obi nuite».

104 A. SUCEVEANU, �Elemente de via economico-social �, în: A. SUCEVEANU et alii, Halmyris I,pp. 103-104.105 SOZOMENOS, Kirchengeschichte, VII.26.8; Fontes Historiae Daco-Romanae, II, p. 229.106 PHILOSTORGIUS, Kirchengeschichte, XI.8, p. 139.107 Pentru cadrul geografic al regiunii, vezi: M. ZAHARIADE, �Cadrul fizico-geografic�, în: A. SUCEVEANU et alii, Halmyris I, pp. 9-19.108 CLAUDII PTOLEMAEI, Geographia, III.5.9, e codicibus recognovit, prolegomenis, annotatione,indicibus, tabulis instruxit Carolus Mülerus, vol. I, Firmin Didot, Paris, 1883; fragmente în:


122

Nu în ultimul rând, o privire sumar asupra monahismului dobrogean în adoua jum tate a sec. al IV-lea ne-ar putea ajuta în aceast privin . Spre deosebi-re de situa ia înregistrat în jurul Constantinopolului, unde primele întocmirimonahale îi apar in lui Isaac, se pare c în Scythia Minor monahismul s-a orga-nizat mai de timpuriu, îns , dat fiind pozi ia periferic a provinciei, informa iilesunt relativ vagi. Cu toate acestea, din ce cunoa tem în prezent, ne putem crea oimagine destul de elocvent despre acest subiect. Chiar dac am fi tenta i signor m, la sfâr itul sec. al III-lea, prezen a Epicteto presbytero et Astionemonacho [subl. ns.] martyribus in Almyridensium in Scythia109 ( i ei tot frigi-eni110, ca i Hypatios) în aceea i cetate Halmyris111, sau rezultatele misiunii sciti-ce a lui Audius112, nu acela i lucru îl putem face în cazul în care vorbim despreIoan Cassian113, n scut în jurul anului 360 în Vicus Cassiani, localitate aflat înteritoriul rural al Histriei114, sau despre prietenul s u Germanus115, asupra per-

Fontes Historiae Daco-Romanae, I, pp. 535-555; aici p. 539; M. ZAHARIADE, �Cadrul fizico-geografic�, p. 14. 109 Acta Sanctorum Julii, ex Latinis et Graecis� a Conrado Janningo, Joanne Bapt. Sollerio, Joanne Pinio, e Societate Jesu Presbyteris Theologis, Tomus II, Antverpiae, 1721, pp. 538-551;vezi i traducerea în limba român a actului martiric efectuat de David Popescu, în: �Nestor VORNICESCU, Una dintre primele scrieri ale literaturii române str vechi: P timirea martirilorEpictet i Astion de la cump na secolelor III-IV, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990, pp. 67-109; i comentarii la Em. POPESCU, �Saints Epictète et Astion, martyrs à Halmyris�, ChristianitasDaco-Romana. Florilegium studiorum, Ed. Academiei, Bucure ti, 1994, pp. 92-99.110 �Nestor VORNICESCU, Una dintre primele scrieri�, pp 36-37. 111 Mihail ZAHARIADE, Octavian BOUNEGRU, �Despre începuturile cre tinismului la Dun rea deJos: Martyrium-ul de la Halmyris�, în: L. NACLAD, P. DIACONU (ed.), Izvoarele cre tinismuluiromânesc, Constan a, 2003, pp. 115-126.; M. ZAHARIADE, O. BOUNEGRU, �The Basilica Episcopalis and the Martyrs� Tomb from Halmyris�, în: Constantin. C. PETOLESCU, TudorTEOTEOI, Adrian GABOR (ed.), Studia historica et teologica. Omagiu Profesorului EmilianPopescu, Ed. Trinitas, Ia i, pp. 157-162.112 Acesta a fost exilat în Scythia dup Sinodul I Ecumenic ( ), iar la

câ iva ani a p r sit regiunea p trunzând în interiorul Gothiei ( ),unde a înfiin at m n stiri. Cf. EPIPHANIOS, Panarion, LXX.14.5, în: EPHIPHANII, Opera, K. Hohl(hrsg.), Berlin, 1915-1933, coll. Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten dreiJahrhunderte 25, 31, 37, fragmente în: Fontes Historiae Daco-Romanae, II, pp. 173-175.113 I.G. COMAN, Scriitori biserice ti din epoca str român , Ed. Institutului Biblic i de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1979, pp. 217-267; Sfântul IOAN CASIAN, ScrieriAlese, traducere de prof. Vasile Cojocaru i David Popescu, prefa , studiu introductiv i notede prof. Nicolae Chi escu, coll. P rin i i Scriitori Biserice ti 57, Ed. Institutului Biblic i deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1990, pp. 9-57; �Nestor VORNICESCU, �Scrie-rile Sfântului Ioan Cassian�, în: Primele scrieri patristice în literatura român . Sec. IV-XVI,Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1992, pp. 87-94; Em. POPESCU, �Sfântul Ioan Casian, p rinte almonahismului românesc i teolog al asceticii patristice�, în: SFÂNTUL IOAN CASIAN, Via a iînv tura lui, Ed. Trinitas, Ia i, 2002, pp. 7-28.114 Ion BARNEA, �Ioan Cassian�, în: D.M. PIPPIDI (coord.), Dic ionar de istorie veche a Româ-niei (Paleolitic � Sec. X), Ed. tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1976, p. 345; I. BARNEA,�Ioan Cassian�, în: Constantin PREDA (coord.), Enciclopedia Arheologiei i Istoriei Vechi a


123

sonalit ii c rora nu este cazul s insist m. De asemenea, episcopul Teotim alTomisului pare s fi fost un apropiat al monahilor, el fiind amintit ca ocupându-se cu filosofia, majoritatea exege ilor fiind de p rere c aici este vorba despremonastica filosofia116. Tot în acest sens trebuie valorificate i rezultatele cercet -rilor arheologice care au surprins, în a doua jum tate a sec. al IV-lea, existen aunor complexe monahale la Libida (Slava Rus )117, Dumbr veni118 i pe valearâului Suha (Bulgaria)119.

inând cont de toate cele expuse mai sus, consider m c m n stireaHalmyrissos, men ionat în Vita Sancti Hypatii, i-ar putea g si locul în peisajulreligios al provinciei Scythia Minor, în teritoriul rural al cet ii Halmy-

ris/Salmorus ( ). De asemenea, constituirea ei aici, în a doua jum tate asec. al IV-lea, nu ar reprezenta o apari ie meteoric , ci dezvoltarea fireasc acre tinismului în aceast provincie, într-o perioad în care Biserica Scythiei eracondus de ni te personalit i recunoscute ale vremii, episcopii Bretanion,Gerontius (Terentius) i Theotim I120. Evident, propunerea noastr poate fi accep-tat definitiv doar în momentul confirm rii arheologice.

României, Ed. Enciclopedic , Bucure ti, 1996, II, p. 262; Em. POPESCU, �Monahismul�, în: Dumitru PROTASE, Alexandru SUCEVEANU (ed.), Istoria Românilor, II, Ed. Enciclopedic , Bucu-re ti, 22010, pp. 576-578.115 �Antonie PL M DEAL , �Sfântul Gherman din Dacia Pontic , un str român ignorat. Maimult decât o ipotez �, în: Mitropolia Ardealului, XXXIV (1989), 5, pp. 3-19.116 Em. POPESCU, �Bretanion, Géronte (Gerontius-Terentius) et Théotime I. Trois grandes figures de Tomi aux IVe-Ve siècles�, i: �Frühes Mönchtum in Rumänien�, în: ChristianitasDaco-Romana..., pp. 119-123, 217-234.117 Andrei OPAI , Cristina OPAI , Teodor B NIC , �Complexul monastic cre tin de la SlavaRus �, în: Revista Monumentelor Istorice, LIX (1990), 1, pp. 18-28; A. OPAI , C. OPAI , T.B NIC , �Der frühchristliche Komplex von Slava Rus �, în: Die Schwartzmeerküste in derSpätantike und im frühen Mittellalter�, Wien, 1992, pp. 113-122 (non vidi), apud Em. PO-

PESCU, �Monahismul�, p. 584, n. 2. 118 Costel CHIRIAC, Tudor PAPASIMA, �Un str vechi a ez mânt cre tin dobrogean � complexul monastic de la Dumbr veni (jude ul Constan a)�, în: Priveghind i lucrând pentru mântuire.Volum editat la aniversarea a 10 ani de arhip storire a Înalt Prea Sfin itului Mitropolit Danielal Moldovei i Bucovinei (1 iulie 1990-1 iulie 2000), Ed. Mitropoliei Moldovei i Bucovinei,Ia i, 2000, pp. 222-234; pentru datare, vezi p. 223.119 Georgi ATANASOV, Cave Ritual Sites of Dobrudja. Shrines, Temples, Monasteries, Silistra,2004, pp. 13-19; G. ATANASOV, �Les monastères rupestres le long de la rivière Suha, dans la région de Dobrudja de Sud�, în: Byzantinoslavica, LXIX (2011), 1-2, pp. 189-218.120 Vezi Em. POPESCU, �Bretanion, Géronte (Gerontius-Terentius) et Théotime I��, pp. 111-123.


124

Summary: On the location of Halmyrissos Monastery mentioned

in Vita Sancti Hypatii

Vita Sancti Hypatii mentions a monastery named Halmyrissos, very vaguely lo-cated in Thracia. Despite the fact that the work has been long studied by specialists, theyfail to approach the geographic location of this monastic settlement, although there aresufficient internal elements for a discussion on this topic. Some clarifications have beennecessary prior to addressing the location of Halmyrissos monastery: a) which Thraciaadministrative unit is mentioned in Vita Sancti Hypatii; b) establishing a broad chronol-

ogy of the Thracian period in St. Hypatios life. Regarding the first point, it has beenascertained that by Thracia the author means the imperial territory between Constanti-nople, the Aegean sea and the Danube, with no precise western boundary. In this case, itis Thracia Diocese, and the standard location of Halmyrissos monastery in the vicinity ofConstantinople is no longer certain, but a mere working hypothesis.

The broad chronology has placed Hypatios birth around the year 366; he lefthome in the year 384 (at age 18), and joined the community headed by Jonas around theyear 386. Jonas had been released from army between 383 and 386, prior to his meetingHypatios, and after the latter joined the community, the fortified monastery started to bebuilt, and was completed at a moment between 386 and 395. To the same period also

belonged the repeated Barbarian attacks, as Rufinus was still alive at the time of Jonasintervention, according to the account given in chapter 6. The details concerning themonastery location have been analyzed in the order in which they are mentioned in VitaSancti Hypatii, as follows:

1. Jonas left Constantinople and settled on a mountain ( ), where hebuilt a hut (3.5). Hypatios also mentions «a mountain» when, together with Timothy andMoschion, he decides to leave Eleutherius� property in Constantinople and withdraw to amonastery (8.3). Other details provided in the work suggest that the monastery was notlocated in a mountainous area, as peculiar to hagiographic literature, but at most amonghills or on a rough terrain, probably rocky, but allowing for agricultural works.

2. The town in the proximity of the monastery has been generally identified withthe imperial capital and thus it was generally accepted that the monastery must besought at some distance from Constantinople. The analysis reveals that it was locatednear a town that that was not the capital, but was situated at a certain distance fromConstantinople, while the text does not state how far from it.

3. Crucial details, essential for locating Halmyrissos monastery, are provided bythe statement at 3.11: «because the Huns dwelt nearby and would easily plunder those

places, strongholds were built there» (

).4. Equally important is the description of the Barbarian attack (6.1-2) and, in

most cases, experts have analyzed the excerpt by corroborating it with the informationconcerning the proximity of Huns, concluding that it related to the disruptions causedby the rebellion of the Goths led by Alaric in 395.

The excerpt regarding the Barbarian attack needed clarification in several re-gards. Firstly, the analysis was undertaken from the perspective of the work�s main con-cern: the spiritual evolution of Hypatios. Chapters 6 and 7 express the same idea: a trueservant of God will help anyone, under any circumstances. In this case, chapter 6 is dedi-cated to Jonas and constitutes the best example his disciple could receive. Thus, due to


125

the personal relationships he maintained at the imperial court, the archimandrite «spoke

boldly» ( � ; 6.4) and «openly» ( ; 6.7),helping people he did not know, without fear of the possible trouble he could have fromthe aristocrats. In his turn, Hypatios is called by God to exert the virtue of humility byhelping his father (chapter 7), with whom he was still in conflict. In this case, the episodeevinces the spiritual evolution of Hypatios, which demonstrated the actual change oc-curred within him.

Another aspect regarding the Barbarian attack was the far-fetched identificationHuns = Barbarians = Alaric�s Goths rebelling in 395, accepted by most experts. Thepresent analysis has separated these notions, clearly distinguishing between the elementsof Callinicos� account: the proximity of Huns (3.11) and the Barbarian attack (6.1-2), onthe one hand, and other events occurring in the diocese of Thracia (the Goths� settling, according to the 382 treaty, their rebellion in 395), on the other hand, as the Huns arethe main, but not only, Barbarian reality mentioned by Callinicos in Vita S. Hypatii,while the Goths never appear in this work as an ethnic, military or religious notion, ei-ther expressly stated or implied. Also, Jonas� intercession before the authorities demon-strates that the described attack belonged to a series of local events, ignored by the cen-tral authorities, which cannot be accepted in the case of the Goths� rebellion in 395. Then, the 395 rebellion cannot account for the gradual impoverishment of the monas-tery area, because this event affected violently the areas where it occurred.

5. Following the bold intercession of hegoumenos Jonas before the aristocrats inthe capital, «ships were loaded with wheat and dried vegetables» (6.5), in order to bedistributed to the local people affected by Barbaric incursions. Sending these shipmentsbecomes another essential detail in the discussion, because it suggests that the monas-tery must be sought in the close vicinity of a sea shore or river bank, around an opera-tional harbour.

6. The last detail to be discussed is the monastery�s name: Halmyrissos

( ; 7.1). As there is no known place to match exactly the form recorded byCallinicos, it can be one of several locations in the Balkan Peninsula with a close etymol-

ogy: Halmyros, Saltys ( ), Saltupyrgos ( ), Halmydessus/ Salmydes-sus, Halmyris.

Beside the direct mentions, an indirect detail has been discussed, namely the per-sonality of Jonas which, in our opinion, enjoys a local influence, or at most a regionalone. His renown in Constantinople is based only on his personal relationships among thecivil aristocracy, and not on the renown of his deeds among the representatives of centralchurch hierarchy. Whatever the explanation, his absence from the memory of the capi-tal�s monastic circles, as a founder, suggests he was quite remote from that area. In this case, Halmyrissos monastery was located at a significant distance from the capital, andthis distance is revealed by the very intervention aimed at solving local problems, causedby the repeated Barbarian attacks, ignored by the central decision-makers. Thus, becauseof the distance from Constantinople his activity remained unknown, ignored or forgottenby his contemporaries, and he was preserved in the memory of posterity only due toCallinicos account.

Given the above elements, I consider that Halmyrissos monastery, mentioned inVita Sancti Hypatii could be located in the religious setting of Scythia Minor, within the

rural territory pertaining to Halmyris/Salmorus ( ) town; it was established hereduring the second half of the 4th century, not as a transient event, but as a natural de-


126

velopment of Christianity in the area, at a time when the Church of Scythia was headedby personalities such as bishops Bretanion, Gerontius (Terentius) and Theotim I. Howev-er, this hypothesis can be definitively accepted only upon archaeological confirmation.

Despre localizarea Mănăstirii Halmyrissos din Vita Sancti Hypatii

Documents