NOTIUNI DE DESEN TEHNIC1 Introducere in desenul ethnicIn forma
sa clasica, traditionala, desenul tehnic este un limbaj grafic
decomunicare, care inglobeaza un ansamblu de metode pentru
reprezentarea grafica planaa obiectelor, si care se bazeaza pe
reguli si conventii standardizate, fiind utilizat ininginerie
pentru exprimarea si transmiterea conceptiilor tehnice, cu
scopulmaterializarii lor. Cantitatea de informatie inglobata intr-o
reprezentare grafica este mare2 Rolul standardelor in desenul
ethnicPentru a fi eficient, desenul tehnic trebuie sa se bazeze pe
norme si prescriptiiunitare in reprezentarea si interpretarea
conceptiilor ingineresti. Sistematizarea siunificarea conventiilor
si regulilor de reprezentare este realizata prin standarde sinorme
cu caracter national si international.Standardele romanesti au
indicativul SR, iar cele identice cu normele ISO, auindicativul
SR-ISO. Standardele mai vechi, nerevazute dupa 1989, sunt
caracterizateprin indicativul STAS .3 Clasificarea desenelor
tehniceDomeniul de utilizare al desenelor tehnice delimiteaza
urmatoarele categorii
Modul de intocmire a desenelor tehnice diferentiaza schita si
desenul la scara
Gradul de detaliere al elementelor reprezentate clasifica
desenele tehnice inconformitate cu Tabelul 1.3:
Dupa destinatia lor, desenele tehnice pot fi (Tabelul 1.4):
4 Moduri de reprezentare in tehnica4.1 Reprezentarea in
proiectii ortogonaleReprezentarea in proiectii ortogonale este inca
cea mai folosita metoda deredare a formei si dimensiunilor
obiectelor in domeniul tehnic (Figura 1.1). Metoda arela baza
principiile geometriei descriptive, si utilizeaza mai multe imagini
ale obiectuluiconsiderat, obtinute ca proiectii ortogonale pe mai
multe plane de proiectie. In desenultehnic clasic, reprezentarea in
proiectii ortogonale poate reda complet forma sidimensiunile
oricaror obiecte, oricat de complicate.
4.2 Reprezentarea in perspectivaReprezentarea in perspectiva
simuleaza in planul desenului imaginea spatiala aobiectului.
Reprezentarea nu este una realmente spatiala, deoarece elementele
ei segasesc toate in acelasi plan. Prin alegerea potrivita a axelor
de coordonate, se pot creain plan desene care sa reprezinte nu
numai o fata a obiectului, ci si dimensiuneaperpendiculara pe
aceasta.In inginerie, cea mai folosita reprezentare in perspectiva
este cea izometrica, incare axelor rectangulare de coordonate din
lumea reala le corespund 3 axe dispuse ca inFigura 1.2.
Dimensiunile masurate in lungul axelor rectangulare se
transpunnemodificate pe axele izometrice.
Figura 1.2 Perspectiva izometrica a obiectului din exemplul
anterior5 Elemente generale in desenele tehnice5.1 Linii in desenul
tehnic industrialPentru reprezentaresi cotare, in desenul tehnic
industrial, se utilizeazadiferite tipuride linii, diversificate
functie de aspectsi grosime.In conformitate cu STAS 103-84, se
folosesc patru categorii de linii:linia continua,linia intrerupta,
linia punctsi linia douapuncte, in douaclase de grosime. Acelasi
standardstabilestesi grosimea de bazapentru trasarea liniei groase,
pe un desen, notatacu literab; eapoate avea una din urmatoarele
valori exprimate in mm:2,0 1,4 1,0 0,7 0,5 0,35 0,25 0,18Linia
subtire trebuie safie trasatacu o grosime
cuprinsaintreb/3sib/Tabelul 2.1 reda destinatia fiecarui tip de
linie din desenul tehnic industrial.
5.2 Formate in desenul tehnic industrial-formate de baza, seria
A (ISO) (vezi tabel),-formate alungite speciale,-formate alungite
exceptionale.Formatele alungite se obtin prin alungirea
dimensiunilor pe una din directii, cu unmultiplu intreg din
dimensiunea de baza a laturii.5.3 Scari de reprezentareNotiunea de
scara de reprezentare desemneaza raportul dintre
dimensiunileliniare ale elementului din desen si cele din realitate
[Scarile de reprezentare sunt standardizate (Tabelul 2.2).
6 Reprezentarea in proiectii ortogonaleIn desenul tehnic
industrial clasic, forma cea mai completa de redare aansamblurilor,
subansamblurilor si reperelor o constituie reprezentarea in
proiectii ortogonale.In loc de douaplane de proiectie, se pot
folosi panalasase plane de proiectie perpendiculare intre
ele.Aceste plane formeazaun cub cunoscutsub denumirea decub de
proiectie.Deci, piesa ce urmeazaa fi reprezentatase aseazain
mijlocul unui cub imaginar(cubul de proiectie), care are fetele
transparentesi, se proiecteazaprin metoda proiectieiparalele
ortogonale, pe celesase fete interioare ale cubului,(figura1).
Rezultaun numar desase proiectii, care poartadenumirea devederi.
Denumirea lor completase stabileste in raport cu directia de
proiectareastfel:-vedere din fata(dupadirectia 1);-vedere de
sus(dupadirectia 2);-vedere din stanga(dupadirectia 3);-vedere din
dreapta(dupadirectia 4);-vedere de jos(dupadirectia 5);-vedere din
spate(dupadirectia 6);
Vederea din fata se mai numeste sivedere principalatocmai
datorita faptului carealizarea desenului se face prin raportare
laaceasta.
In figura 3 este exemplificat modul in care se aseaza vederile
in raport cu vedereaprincipala (vederea din fata) :--vederea de
susse va aseza dedesubtul vederii principale;--vederea din stangase
va aseza la dreapta vederii principale;--vederea din dreaptase va
aseza la stanga vederii principale;--vederea de josse va aseza
deasupra vederii principale;--vederea din spatese va aseza la
dreapta vederii din stanga si, in cazul in care acest-lucru nu este
posibil din lipsa de spatiu, ea se poate aseza in una din
urmatoarele-trei pozitii: la stanga vederii din dreapta, deasupra
vederii de jos sau dedesubtul-vederii de sus.-In practica nu se
traseaza intotdeauna toate cele sase vederi ci, doar, numarul
minimnecesar (cel putin doua).7 Vederi particulareIn afara celor 6
proiectii principale, numite sivederi obisnuite, pentruexplicitarea
desenului, pot fi utilizate sivederi particulare, obtinute dupa
alte directiidecat cele anterioare.Pentru vederile particulare, se
indica printr-o sageata directia privirii. Directiarespectiva se
noteaza cu o majuscula, aceeasi notatie regasindu-se si deasupra
vederii obtinute.
8 Vederi partiale, vederi locale, vederi intreruptePentru
anumite vederi, este suficenta uneori o reprezentare partiala a
zonei deinteres din obiectul redat in desen. Aceasta este ovedere
partiala(Figura 3.11).
Figura 3.11 Vedere partialaVederea partiala este delimitata prin
linii de ruptura (linii continue subtiriondulate) la ambele capete
sau numai la unul din capete.ovedere localapoate inlocui o vedere
completa (Figura 3.12), Vederea locala este legata de proiectia
principalacorespondenta prin linie-punct subtire.
Vederile intreruptepot fi utilizate pentru piese lungi, de
sectiune uniforma.Partea mediana, care nu contine detalii de forma,
poate fi omisa, fiind reprezentate doarextremitatile (Figura
3.13).
Figura 3.13 Vedere intrerupta a unei piese lungi de sectiune
uniforma10.9Proiectii simetricePe o proiectie ortogonala simetrica,
se traseaza axa de simetrie cu linie-punctsubtire, axa care
depaseste cu 2-3 mm conturul exterior al proiectiei (Figura 3.14)
[7].
Figura 3.14 Proiectie simetrica, cu axa de simetrie globala dupa
directia verticalaProiectiile ortogonale simetrice pot fi
reprezentate pe jumatate. Indicarea pedesen a reprezentarii reduse,
se realizeaza prin doua semne egal trasate cu linie
subtire,perpendiculare pe axa de simetrie, in afara conturului
exterior al proiectiei respective(Figura 3.15). Al doilea mod de
marcare a reprezentarii pe jumatate consta in depasireaaxei de
simetrie cu 2-3 mm de catre toate liniile de contur simetrice
(Figura 3.15).
Figura 3.15 Proiectii simetrice reprezentate pe
jumatate10.10Marcarea centrelor pentru formele circulareContururile
circulare au marcat centrul cu doua linii subtiri,
perpendiculareintre ele, depasind cu 2-3 mm conturul respectiv
(Figura 3.17
Daca mai multe contururi circulare succesive apropiate au
centrele pozitionatepe o aceeasi dreapta, pentru marcarea centrelor
acestora, se recomanda trasarea uneisingure axe comune pe directia
respectiva (Figura 3.18).
Figura 3.18 Marcarea centrelor unor contururi circulare plasate
pe aceeasidreapta-suportPentru mai multe contururi circulare
dispuse polar, adica in jurul unui punct, laaceeasi distanta de
acesta, se recomanda trasarea integrala sau partiala a
cerculuipurtator al centrelor, cu linie-punct subtire. Marcarea
centrelor va fi realizata pedirectie radiala (Figura 3.19).
10.11Tesiri plane ale formelor de revolutieIn proiectie
longitudinala, tesirile plane ale formelor de revolutie, au
trasatediagonalele cu linie continua subtire (Figura 3.20), pentru
a diferentia fetele plane decele curbate.
10.12Suprafete cu striatii sau cu relief maruntRelieful marunt
si uniform, striatiile, se reprezinta numai pe o mica portiunelanga
contur, folosind linie continua subtire, chiar pentru muchiile
reale (Figura 3.21).
Figura 3.21 Reprezentarea conventionala a reliefului marunt13
Piese care se reprezinta intr-o singura proiectieortogonala13.1
Placi plane subtiri de grosime uniformaPiesele de tip placa plana
subtire de grosime uniforma se caracterizeaza prinaceea ca una din
dimensiunile de gabarit, grosimea, esteconstantape toata
suprafatapiesei si mult mai mica decat celelalte doua dimensiuni de
gabarit (Figura 3.22) [3],[8],. Piesele de acest tip se reprezinta
intr-o singura proiectie ortogonala, si anumevederea frontala
(Figura 3.23). A treia dimensiune de gabarit, grosimea, care nu
esteredata grafic, se inscrie cu ajutorul unei linii de indicatie
terminata cu punct ingrosat pesuprafata placii (Figura 3.23).
Dimensionarea conturului exterior se poate realiza (Figura
3.25): cotandformele pline (a), cotand decupajele de pe contur (b),
cu baza de referinta unica pe o anumita directie.
13.2 Piese cu configuratie axial-simetrica
Piesele din categoria mentionata se reprezinta intr-o proiectie
longitudinala:-daca sunt pline (ax, tija, prezon, bolt, etc.), se
reprezinta in vedere longitudinala-Daca au prelucrari longitudinale
in interior (bucsa, distantier, izolator, carcasa debobina sau de
rezistenta, etc.), se reprezinta in semisectiune sau sectiune
totala in lungulaxei
14 Piese care se reprezinta in doua proiectii ortogonalePiesele
care necesita doua proiectii ortogonale pentru a fi reprezentate
completsunt-piese avand forma geometrica prismatica, piramidala sau
o combinatie de forme de-revolutie si forme prismatice si/sau
piramidale dispuse dupa o singura directie;-piese de revolutie cu
tesiri, crestaturi, decupaje laterale, simetrice sau
asimetrice;-piese de revolutie cu nervuri de rigidizare.Proiectia
principala (vederea din fata) trebuie sa fie proiectia cea mai
relevanta,pe care sa fie vizibile cele mai multe detalii; a doua
proiectie se alege una adiacenta (innici un caz vederea din
spate).15 Piese care se reprezinta in trei proiectii
ortogonaleForma geometrica a pieselor care necesita trei proiectii
ortogonale estecomplexa, compusa din primitive geometrice
prismatice, piramidale, de revolutiedispuse dupa doua sau mai multe
directii in spatiu (Figura 3.36).
16 Generalitati privind sectiunileDefinitie:Prinsectiunese
intelege reprezentarea, in proiectie ortogonala, pe un plan a
piesei,dupa ce aceasta a fost intersectata cu o suprafata fictiva
de sectionare si, a fost indepartata imaginar portiunea din piesa
cuprinsa intre suprafata de sectionare si ochiul
observatorului.Urma suprafetei de sectionare pe planul de proiectie
se numestetraseu de sectionaresi, se reprezinta cu linie punct
mixta (linie punct subtire care are la capete si inlocul in care-si
schimba directia segmente de linie groasa). La extremitatile
acestuia seamplaseaza sageti care sugereaza directia in care a fost
dusa sectiunea.Notarea traseelor de sectionare se face cu litere
majuscule din alfabetul latin, avand dimensiunea nominala de 1,52
ori mai mare decat cea folosita pentru inscrierea cotelor pe desen.
Notarea se poate face si in locurile de schimbare a directie
suprafetei de sectionare.Sectiunile se clasifica in functie de
forma suprafetei de sectionare si de pozitiaacesteia in raport cu
planele de proiectie.Asadar, sa vedem modurile de
clasificare:16.1Dupamodul de reprezentarea)Sectiune propriu-zisa,
candse reprezinta numaielementele geometricecuprinse in suprafata
desectionare(figura 1 a) ).b)Sectiune cu vedere, cand sereprezinta
atat elementelegeometrice cuprinse insuprafata de sectionare cat
si,elementele geometriceramase in spatele acestei suprafete(figura
2 b) ).16.2 Dupapozitia suprafetei de sectionare in raport cu
planele deproiectiea)Sectiune orizontala, cand suprafata de
sectionare este un plan de nivel (plan paralel cu planul orizontal
de proiectie [H]), traseul de sectionare B-B dinfigura 2.b)Sectiune
verticala, cand suprafata de sectionare este un plan de front
(planparalel cu planul vertical de proiectie [V]), traseul de
sectionare A-A din figura2.c)Sectiune inclinata, cand suprafata de
sectionare este un plan de pozitiegenerala,(figura 3).
16.3 Dupaforma suprafetei de sectionarea) Sectiune plana, cand
suprafata de sectionare este un plan(figurile 1,2,3).b) Sectiune
franta,, cand suprafata de sectionare este formata din doua sau
maimulte plane care fac intre ele unghiuri diferite de 90(figura
4).De retinutcain acest caz planul care este inclinat se rabate
pana cand devine paralel cu unuldin planele de proiectie.c)
Sectiune in trepte,, cand suprafata de sectionare este formata din
mai multeplane care formeaza intre ele unghiuri egale cu 90(figura
5).De retinutca inlocul in care suprafata de sectionare isi schimba
directia hasura se reprezintadeplasata.
d) Sectiune cilindrica, cand suprafata de sectionare este
cilindrica,(figura 6).Deretinutca in acest caz sectiunea se
desfasoara pe unul din planele de proiectie.
16.4 Dupa proportia in care se face sectiuneaa)Sectiune
completa, cand proiectia respectiva a piesei este reprezentata
inintregime in sectiune,(figurile 1,2,3,4,5).b)Sectiune partiala,
cand numai o parte a piesei este reprezentata in sectiune,(figura
7).Este necesar sa revenim la sectiunile propriu-zise deoarece
acestea sunt folosite infoarte multe ocazii, ele permitand
economisirea spatiului de desenare si a timpului de lucru.Dupa
pozitia pe desen in raport cu proiectia principala a piesei, ele se
clasifica astfel:a)Sectiune propriu-zisa obisnuita, candsectiunea
este dispusa in afara proiectiei,(figura1).b)Sectiune propriu-zisa
suprapusa, candsectiunea se dispune peste conturul
pieseirespective,(figura 8). Ea se traseaza cu liniecontinua
subtire, iar traseul de sectionare cu liniepunct subtire, el
reprezentand si axa de simetriea piesei.c)Sectiune propriu-zisa
intercalata, candproiectia se intrerupe si, in intervalul rezultat,
sedispune sectiunea,(figura 9). In acest caz nu senoteaza urma
suprafetei de sectionare.d)Sectiune propriu-zisa deplasata, cand
sectiunea sedispune in afara conturului proiectiei, de-a lungulaxei
care reprezinta urma suprafetei de sectionareprivita din
stanga,(figura 10).17 Reguli de reprezentare a vederilor si
sectiunilor-Conturul aparent si muchiile vizibile se traseaza cu
linie continua groasa.-Muchiile fictive (apar acolo unde sunt
racordari) se traseaza cu linie continua subtire, fara a intersecta
liniile de contur.-Muchiile acoperite si golurile interioare se
reprezinta cu linie subtire intrerupta.-Fetele paralelipipedelor,
ale trunchiurilor de piramida si portiunile de cilindri tesite plan
se reprezinta, in vedere, prin trasarea cu linie continu subtire, a
doua diagonale(figura 1).-In sectiune longitudinala nervura nu se
hasureaza,(figura 7).-Daca suprafata de sectionare trece printr-o
muchie, aceasta se reprezinta,(figura 7).-Hasura se reprezinta
deplasat in cazul sectiunilor in trepte, marcand astfellocul in
care suprafata de sectionare isi schimba directia,(figura
5).-Planele de sectionare de pozitie generala, din componenta
suprafetelor frante de sectionare, se rabat pana devin paralele cu
unul din planele de proiectie, evitand astfel, deformarea prin
proiectie a diferitelor formegeometrice,(figura 4)18.
RupturiDefinitie:Rupturaeste reprezentarea pe un plan, in proiectie
ortogonala, a unei piese, din care s-a indepartat o anumita parte,
separata de restul piesei cu ajutorul unei suprafete neregulate,
numitasuprafata de ruptura.Suprafata de ruptura este perpendiculara
pe planul de proiectie si, urma s-a peacesta se numestelinie de
ruptura.Linia de ruptura se traseaza cu linie continua
subtireondulata.Ruptura se executa in doua scopuri:a) Reducerea
spatiul necesar pentru desenareapieselor de profil constant, in
cazul in care acesteasunt foarte lungi,(figura 11). Daca este
necesar inzona de ruptura poate fi asezata o sectiune
propriuzisaintercalata.Observatica linia de cota a fosttrasata,
fara a fi intrerupta, intre liniile ajutatoarede cota.b) Trasarea
unor parti ale piesei care, in reprezentarea in vedere, sunt
acoperite si nupot fi cotate si/sau contin detalii ce trebuie puse
in evidenta,(figura 12).Este importantde retinutca in cazul
reprezentarii pieselor simetrice pe jumatate sau pe sfertlinia de
ruptura nu se traseaza, ea fiind asimilata cu linia de axa
respectiva.19 Hasurarea suprafetelor sectionateSuprafetele
rezultate in urma sectionarii se hasureaza. Hasurarea consta
inumplerea cu un anumit model a unui contur inchis. Suprafetele
hasurate nu exista inrealitate; ele au o prezenta imaginara, ca
urmare a reprezentarii in sectiune.
20 Sectionarea nervurilorNu se sectioneaza niciodata o nervura
printr-un un plan paralel cu fata salunga! Daca suprafata de
sectionare trece in lungul unei nervuri, nervura ramanenehasurata,
fiind reprezentata in vedere (Figura 4.25).
La sectionarea transversala a nervurii, aceasta este hasurata in
mod obisnuit.21 COTAREA IN DESENUL TEHNIC
INDUSTRIALDefinitie:Cotareaeste operatia prin care se indica pe
desen toate dimensiunile necesareexecutiei piesei.Principiile si
metodele generale de executare a cotarii, aplicabile desenelor
tehnice dintoate domeniile (arhitectura, constructii, mecanic
etc.), sunt prevazute in standardulSR ISO129:1994.Elementele
cotariisunt:cota, linia de cota, liniileajutatoare de cota, liniile
deindicatie, extremitatea liniei decotasipunctul de origine.20.1
CotaDefinitie:Cotaeste valoareanumerica a unei dimensiuni,inscrisa
pe desen direct sau prinlinii, simboluri si note.Cotele se
inscriudeasupra liniei de cota, la odistanta de 12 mm de acestea
si, de preferinta, catre mijlocul locul lor. Pentru scriereacotelor
se folosesc cifre arabe a caror dimensiune se alege din sirul de
valori nominale alescrierii standardizate, dar nu mai mici de
3,5mm.21.2 Linia de cotaDefinitie:Linia de cotaeste linia deasupra
careia se inscriu valorile numerice ale cotelor.Aceasta se traseaza
cu liniecontinua subtire, paralela cu linia de contproiectiei
piesei si, la odistanta de minim 7mm de acesta.Linia de cota se
executa si subforma unor arce de cerc in cazulcotarii dimensiunilor
unghiulare(figura 2)sau, in cazul cotariilungimii arcelor de
cerc(figura 3).Linia de cotaeste prevazuta la ambele capete
cusageti(Figura 1),bare sau combinatii depunctecu sageti(Figura
4).Linia de cotapoate avea sageata doar la un singur capat cand se
coteaza razele de curbura(figura 5). In acest caz celalalt capat
este pozitionat in centrul razei, centru care poate fi balustrat,
ca in exemplul nostru, sau nu.Linia de cota poate fi franta in
cazul cotarii razelor de curbura foarte mari, al carorcentru nu
poate fi determinat la scara desenului(figura 6).21.3 Liniile
ajutatoare de cotaDefinitie:Liniile ajutatoare de cotasunt liniile
care indica suprafetele sau planele intre care seinscriu
cotele.
Ele se traseaza cu linie continua subtire, pornesc chiar de pe
linia de contur si sunt, de regula, perpendiculare pe liniile de
cota pe care le depasesc cu 2..3mm.Pentru a nu afecta claritatea
cotarii, in unele cazuri(figura 7), liniile ajutatoare de cotase
pot trasa inclinat la 60, fata de liniile de contur.Ca linii
ajutatoare de cota pot si folosite liniile de contur ale proiectiei
piesei(figura8)sau, chiar prelungiri ale liniilor de cota(figura
9).21.4 Liniile deindicatieServesc la indicarea unor
prescriptii(figura 1), notariconventionale sau, a unei cote(figura
11)care nu poate fiinscrisa in mod obisnuit dinlipsa de spatiu. Ele
se traseaza cu linie continua subtire si setermina printr-o sageata
cand se refera la un contur(figura 1), cu un punct ingrosat cand se
refera la o suprafata(figura 10)si, fara sageata sau punct, cand se
refera la o linie de cota(figura 11).
22. Simboluri folosite la cotareIn unele cazuri pentru a putea
intelege corect forma geometrica a pieselor, coteleinscrise pe
desen sunt precedate, dupa caz, de simboluri grafice. In tabelul 1
sunt prezentatesimbolurile care sunt folosite la cotare.
23 Reguli de inscriere a cotelor pe deseneVom prezenta mai jos
cele mai importanteregulide cotare:-Inscrierea cotelor se face
astfel incat sa poata ficitite de jos in sus si din dreapta
proiectiei, inraport cu baza formatului pe care este
trasatindicatorul.-Cand spatiile afectate cotarii nu permit
inscriereacotelor se folosesc linii de indicatie(figura11).-In
cazul pieselor lungi, cu profil constant,reprezentate intrerupt,
linia de cota se traseazacomplet intre liniile ajutatoare de
cota.-Daca cotele inscrise reprezinta o alta scara,acestea se
subliniaza.-La piesele de revolutie, cotele se inscriu
alternativ,de o parte si de alta a axei(figura 1). Cand nu este
posibil acest lucru, cotele se pot inscrie pe axacu conditia ca in
zona respectiva axa sa seintrerupa.-Putem scrie o cota pe o
suprafata hasurata, cu conditia ca in zona respectiva liniile de
hasura sa se intrerupa.-In cazul pieselor simetrice reprezentate
combinat(vederi si sectiuni), liniile de cota referitoare la
diametre se traseaza intrerupt, depasind cu 5- 10 mm axa de
simetrie(figura 20).Regula se aplica si pieselor simetrice
reprezentate pe jumatate(figura 18).-In cazul cotarii a mai mult de
4 cercuri concentrice se pot cota doar 4 dintre acestea in
interiorul conturului, restul diametrelor trebuind scoase in afara,
cu ajutorul liniilor de indicatie(figura 19).-Atunci cand pe o
aceeasi proiectie trebuie date atat dimensiuni interioare cat si
dimensiuni exterioare, cotele care se refera la exteriorul piesei
se grupeaza de o parte a proiectiei, iar cele care se refera la
interiorul piesei, de cealalta parte aproiectie(figura 20).-Cand pe
o aceeasi parte a unei proiectii trebuieinscrise mai multe cote,
intai se inscriu cotele cu dimensiuni mai mici, apoi cele cu
dimensiuni mai mari.-Elementele identice si dispuse simetric pe
aceeasi proiectie se coteaza o singura data(figura 15).-Cand o
piesa este complet determinata intr-o singura proiectie (de regula
piesele foarte subtiri) grosimea acestora se noteaza la capatul
unei linii de indicatie(figura 10), sau in interiorul acestora.Este
interzis:-A trasa liniile de cota pe liniile de contur sau in
prelungirea lor.-A intersecta liniile de cota intre ele.-A
intersecta o linie de cota cu o linie ajutatoare de cota.Nu se
recomanda:-Sa se suprapuna linia de cota cu o linie de axa.-Sa se
coteze elementele acoperite.-Sa se foloseasca linii ajutatoare prea
lungi.24 Cotarea tesiturilorDistingem doua situatii:cotarea se face
ca in exemplul din figura 21;a) pentru tesiturile la 45, cotarea se
face ca in exemplul dinb) pentru alte valori ale tesiturii, decat
cele de 45figura 22, adica se coteaza separat distanta de tesire si
unghiul sub care se face tesirea.
Observatie:Daca toate tesiturile de pe un desen au aceleasi
dimensiuni (de exemplu 3x45), sepoate scrie deasupra indicatorul
textul Toate tesiturile sunt 3x45 fara a mai cota tesiturilepe
desen.24.1 ConicitateaDefinitie:Conicitateareprezinta raportul
intre diferenta diametrelor a doua sectiuni ale unuicon si distanta
dintre ele(figura 23):Valorile standardizate ale conicitatii se
aleg din urmatoarele siruri:-1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100;
1:200; 1:500.-'1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30.Prezentam in figura
24 un exemplu de cotare a unei conicitati.
24.2 InclinareaDefinitie:Inclinarea(la poliedre) este raportul
dintre diferenta lungimii laturilorasibsi,dublul distantei (2 xl)
dintre acestea (figura 25).In figura 26 prezentam un exemplu de
notare a inclinarii.
24.3 Cotarea obiectelor cu variante dimensionaleDaca un acelasi
obiect are mai multe variante dimensionale, cu formageometrica
similara, acesta poate fi reprezentat grafic o singura data,
indicareadimensiunilor variabile facandu-se parametric (Figura
5.31).Valorile dimensiunilor variabile sunt indicate intr-un tabel
plasat in formatulde desenare. Dimensiunile invariabile sunt
inscrise direct pe desen.
25 Clasificarea cotelor-Cote functionale:(sau principale) sunt
dimensiuni esentiale in functionareaobiectului reprezentat.
Nerespectarea unei cote functionale duce la rebutarea,defectarea,
sau scoaterea din functie a obiectului (Figura 5.39).
Figura 5.39 Exemplu de clasificare a cotelor dupa rolul lor-Cote
nefunctionale:(sau cote de importanta secundara) sunt dimensiuni
care nuintervin esential in functionarea obiectului reprezentat,
dar sunt absolut necesare indefinirea completa a formei acestuia
(Figura 5.39).-Coteauxiliare: sunt dimensiuni ce pot sa nu fie
inscrise in desen, avand rol purinformativ. Forma obiectului este
perfect determinata si in absenta lor. Daca seopteaza pentru
inscrierea unor cote auxiliare, ele sunt obligatoriu inchise
inparanteze ovale. Utilitatea lor consta in evitarea unor calcule
numerice. Coteleauxiliare nu sunt niciodata tolerate dimensional
(Figura 5.39).25.2 Dupa criteriul geometric si constructive-Cote de
forma: sunt dimensiuni ce definesc forma geometrica a diferitelor
elemente ale obiectului, marimea acestor forme (Figura 5.40).-Cote
de pozitie: sunt dimensiuni ce determina pozitia diferitelor
elemente deforma, unele in raport cu altele (distante, unghiuri)
(Figura 5.40).-Cote de gabarit: sunt dimensiunile maxime ale
obiectului (Figura 5.40).
Figura 5.40 Clasificarea cotelor dupa criteriul geometric si
constructive25.3 Dupa criteriul tehnologic-Cotede trasare:
reprezinta dimensiuni ce trebuie sa fie determinate prin trasare
invederea fabricarii obiectului reprezentat.-Cote de prelucrare:
reprezinta dimensiuni ce sunt inscrise pe desenele defabricatie,
tehnologice.-Cote de control: reprezinta dimensiuni delimitate de o
suprafata de referinta si unreper de control al instrumentului de
control dimensional sau de verificare oobiectului, dupa fabricarea
lui.26 Reprezentarea pieselor cu filete standardizate26.1 Reguli de
reprezentareFiletele standardizate se reprezinta in desenele
tehnice in mod conventional.Filetele nestandardizate se reprezinta
de asemenea conventional pe piese, dar va existasi o reprezentare
detaliata, pentru cotarea elementelor filetului.
26.2 Reprezentarea imbinarilor prin filetImbinarile cu filet
sunt imbinari demontabile, deoarece astfel de imbinari pot
fidezasamblate, fara deteriorarea vreuneia din componentele care
participa la realizarea imbinarii .Regula de baza in reprezentarea
unei imbinari cu filet este urmatoarea: Intr-o imbinare cu filet,
se reprezinta vazuta piesa de tip surub, adica piesa cu filet
exterior (piesa patrunzatoare) (Figura 6.9).
Figura 6.9 Reprezentarea unei imbinari filetateIn sectiunile
longitudinale ale unor imbinari filetate, suruburile,
prezoanele,stifturile filetate, se reprezinta in vedere si nu se
hasureaza, intrucat sunt piese pline
26.3. Notarea filetelorOdata cu inscrierea diametrului si a
lungimii portiunii filetate se face, obligatoriu, si notarea
filetului, inscriind inaintea valorii diametrului, simbolul
(profilului) filetului. Dupavaloarea diametrului se mai pot scrie,
in ordinea urmatoare, elementele: pasul, numarul deinceputuri,
precizia si sensul filetului.Observatie:La filetele conice,
inaintea simbolului filetului se inscrie literaK.Prezentam, cu
ajutorul tabelului 1, simbolurile folosite la notarea
filetelor.
27 Inscrierea tolerantelor in desene27.1 Tolerante
geometriceTolerarea geometrica este o tehnica precisa de
specificare a variatiilor maximeadmise ale formei sau pozitiei
elementelor si suprafetelor din geometria reperelor, cu scopul
asigurarii functionalitatii si interschimbabilitatii acestora [1].
Tolerarea geometrica consta dintr-o serie de tehnici bine definite,
utilizate pentru controlul anumitor caracteristici geometrice ale
pieselor: rectilinitatea, planeitatea,cilindricitatea, inclinarea,
etc.Ca si in cazul tolerarii dimensionale, nu este necesar sa se
inscrie pe desentolerante geometrice pentru fiecare caracteristica
a unei piese, ci numai pentru cele caresunt esentiale in
functionare. Acest sistem precis de tolerare este folosit mai des
pentrua controla marimi sau forme unde pot sa apara incovoieri, sau
alte deformari, cat sipentru marimi care necesita limite stranse
[1], [2], [3].Pentru anumite categorii de piese, cum ar fi cele
care se fabrica prin aschiere,exista posibilitatea inscrierii pe
desen a unor tolerante geometrice generale, inconformitate cu una
din clasele de toleranta definite in standarde [4]. In acest caz,
seexpliciteaza pe desen numai acele tolerante care sunt mai severe
decat cele generale.27.2 Tolerante de formaTolerantele de forma se
refera la controlul rectilinitatii, planeitatii, curburii,etc. O
toleranta de forma specifica zona in interiorul careia elementele
ce definesc aanumita forma trebuie sa fie continute.Simbolurile
tolerantelor de forma sunt redate in Tabelul 7.4.
27.3 Tolerante de pozitie, orientare si bataieO toleranta de
pozitie sau de orientare defineste zona in interiorul
careiacentrul, axa sau planul central al unei caracteristici de o
anumita marime este permis savarieze fata de pozitia teoretic
exactaTipurile de tolerante de pozitie, orientare si bataie, precum
si simbolurile lorsunt prezentate in Tabelul 7.5
27.4 Inscrierea pe desen a tolerantelor geometricePentru notarea
tolerantelor geometrice pe desen, se utilizeaza un
cadrudreptunghiular, trasat cu linie continua subtire. Cadrul
contine doua, trei casute, saumai multe casute, avand urmatoarea
destinatie (Figura 7.17):
Valoarea tolerantei se exprima in milimetri si este precedata de
majuscula pentru zone de toleranta circulare sau
cilindrice.Specificarea elementului tolerat (suprafata, axa,
muchie, etc.) se realizeaza cuajutorul unei linii de indicatie,
trasata cu linie continua subtire si terminata prin sageata(Figura
7.19). Frecvent, linia respectiva este franta la 90O.
Figura 7.19 Indicarea elementului tolerat geometric28 Desenul de
ansamblu28.1 Continutul unui desen de ansambluDesenul de ansamblu
oglindeste principalele dimensiuni ale ansambluluireprezentat,
spatiul necesar pentru montare si pentru functionare, posibile
raporturi cuansamblurile invecinate.Daca ansamblul reprezentat este
simplu, desenul sau poate servi si ca desen deexecutie pentru toate
reperele componente.In acest caz, desenul de ansamblu trebuie
sacontina toate dimensiunile necesare fabricarii reperelor28.2
Tipologia desenului de ansambluDesenul de ansamblu al unui produs
existent este undesen de releveu.Desenul de ansamblu al unui produs
nou, aflat in faza de conceptie, este undesen de proiect.Pentru
prezentarea unui produs in catalog, se utilizeazadesene de
prospectsau de catalog, desene sintetice care includ numai
informatiile esentiale despreprodusul respectiv: forma geometrica
globala, aspectul, gabaritul, modul de conectarecu elementele
invecinate din mediul de lucru.Pentru a fi mai sugestive, astfel
dedesene sunt realizate frecvent in perspectiva.28.3 Reprezentarea
ansamblurilor28.3.1 Reprezentarea desenelor de proiect si de
releveuUn ansamblu se reprezinta intr-un numar minim de proiectii
ortogonale, darsuficiente pentru redarea completa a componentei si
a dimensiunilor sale. Proiectiilerespective pot fi vederi sau
sectiuni si respecta in totalitate regulile de reprezentareclasice
privitoare la acestea.Pozitia de reprezentare a unui ansamblu este
pozitia de functionare.Conturul a doua piese alaturate se deseneaza
cu o singura linie groasacontinua, daca intre cele doua piese nu
exista joc rezultat din diferenta de dimensiuninominale (Figura 1
a). In cazul existentei unui joc datorat valorilor diferite
aledimensiunilor nominale, fiecare piesa va fi conturata separat,
desenul evidentiindexistenta jocului respectiv (Figura 1 b) [3],
[4].
Regulile de reprezentarese aplica pe larg in sectiunile din
desenele de ansamblu: reprezentarea in vedere a pieselorpline
sectionate longitudinal, utilizarea modelelor de hasurare in
concordanta cumaterialul din care este realizata piesa sectionata,
hasurarea diferita a suprafetelorsectionate apartinand unor piese
diferite, hasurarea identica a suprafetelor sectionate ceapartin
aceleeasi piese (Figura 1 a si b)Regula privind desenarea in vedere
a piulitelor si saibelor standardizatesectionate longitudinal se
concretizeaza in desenele de ansamblu.Pentru evidentierea relatiei
ansamblului reprezentat cu ansamblurile alaturate,conturul celor
din urma poate fi trasat partial sau total cu linie-doua puncte
subtire, faraca eventualele suprafete sectionate sa fie hasurate
(Figura 3).
28.3.2 Inscrierea dimensiunilor intr-un desen deansambluPe
desenul unui ansamblu, se inscriu urmatoarele dimensiuni
[4]:-dimensiunile de gabarit;-dimensiunile de legatura cu
ansamblurile invecinate;-dimensiunile de montaj;-dimensiunile
functionale;-alte dimensiuni necesare si care nu rezulta din
desenele componenteloransamblului.
Dimensiunile de gabaritsunt necesare pentru definirea spatiului
ocupat ansamblul respectiv si al spatiului necesar
functionarii.Dimensiunile de legaturase refera la cotele de forma
si de pozitie ale elementelor care asigura legarea ansamblului
reprezentat cu ansamblurile invecinateDimensiunile de montajsunt
cotele necesare operatiei de montaj sau cele necesare reglarii
ansamblului in starea sa initiala .Dimensiunile functionalesunt
cele esentiale in functionarea ansamblului, mai ales cele care
rezulta din asamblarea componentelor si nu sunt evidentiate pe
desenelereperelor.28.3.3 Pozitionarea componentelorComponentele
unui ansamblu (repere sau subansambluri) trebuie sa fieidentificate
in desenul ansamblului respectiv printr-un numar de pozitie .
Fiecare componenta diferita a ansamblului primeste un numar
depozitie distinct.Componentele identice care se repeta primesc
acelasi numar de pozitie.Numerele de pozitie se dispun in afara
conturului exterior al proiectiiloransamblului, in coloane si
randuri paralele cu chenarul, astfel incat sa poata fi
cititeprivind desenul de la baza formatuluiAsocierea numarului de
pozitie cu componenta pozitionata este realizata printr-o linie de
indicatie terminata cu punct ingrosat pe suprafata
elementuluipozitionat si trasata cu linie continua subtire
Atribuirea numerelor de pozitie se realizeaza respectand o anumita
regula: fie conform succesiunii pieselor la montare, fie parcurgand
desenul in sens orar sauantiorar.28.3.4 Completarea tabelului de
componentaPentru cunoasterea componentelor unui ansamblu, desenul
acestuia contine un tabel de componenta, cu datele de identificare
ale componentelor (Figura 5,Un model pentru tabelul de componenta
este prezentat in Figura 6.
Rubricile obligatorii ale tabelului de componenta sunt cele de
la (1) la (4).Completarea tabelului de componenta se realizeaza de
jos in sus.Numarul de ordine al fiecarei componente din tabel
trebuie sa coincida cu numarul de pozitie atribuit componentei pe
desen.29 Reprezentarea imbinarilor nedemontabileSudura se
utilizeaza la imbinarea nedemontabila a pieselor metalice . Sudura
se poate realiza prin depunerea unui material special, sub forma
unui cordon de sudura continuu sau intrerupt [7].Reprezentarea
sudurilor intr-un desen de ansamblu se poate face fie detaliat,fie
simplificat. A doua varianta de reprezentare este mai frecvent
folosita.Reprezentarea simplificata (sau schematica) se bazeaza pe
un set de elemente (Figura 8), care include:- simbolul principal,-
simbolul secundar,- linia de reper,- linia de referinta simpla
(continua) sau dubla (traseu continuu si traseu-intrerupt),- cote
si indicatii suplimentare.-Simbolul principal se refera la tipul
sudurii, definit de forma suprafetei.Variante mai frecvent
utilizate sunt redate in Tabelul 2.
Simbolul principalse aseaza de partea traseului continuu al
liniei de referinta,daca marcarea sudurii se realizeaza pe partea
pe care se gaseste suprafata exterioara asudurii (Tabelul 2,
liniile 1, 3, 4, 5, 8), sau de partea traseului intrerupt al liniei
de referinta, daca marcarea sudurii se realizeaza pe partea opusa
(Tabelul 2, liniile 2 si 3).Daca sudura este realizata pe ambele
parti, simbolul principal va fi dispus atatdeasupra cat si sub
linia de referinta, iar traseul intrerupt este omis (Tabelul
2,liniile 7 si 9).Simbolul se plaseaza chiar pe linia de referinta
daca sudura se afla in planul de imbinare (vezi sudura in puncte,
Tabelul 2, linia 6).Simbolul secundarreda informatii suplimentare
despre forma suprafeteiexterioare a sudurii (Tabelul 3) si se
combina cu simbolul principal (vezi sudura in colt concava, sau
sudura in I convexa).
Linia de repereste o linie continua subtire avand la capat o
sageata ce indicasudura. In prelungirea acesteia, paralel cu
chenarul, se traseaza linia de referintacontinua si cea
intrerupta.Cotele aferente suduriisi care se inscriu pe desen sunt:
la stanga simbolului,sectiunea transversala a sudurii, iar la
dreapta simbolului dimensiunea longitudinala asudurii (Figura
9).Daca este necesara redarea pe desen a unor detalii privind
procedeul de sudare,nivelul de acceptare, pozitia de sudare,
metalul de adaos, materialele auxiliare, linia dereferinta continua
este prevazuta cu o ramificatie in extremitatea dreapta
(Figura10).