Decizia Cognitiva

LUAREA DECIZIILORPSIHOLOGIE COGNITIVĂ

DEFINIREA CONCEPTULUI

1. Implică conceptualizarea deciziei:

sub forma unei imagini mentale, sau

sub forma unui model explicit (funcție de experiența anterioară a decidentului).

2. Implică simplificarea realităţii: conceptualizarea se face prin abstractizarea complexităţii realităţii.

DECIZIAPrin decizie se stabilesc:

scopul şi obiectivele unei acţiuni,

direcţiile şi modalităţile de realizare a acesteia,

resursele necesare, sub forma mijloacelor pentru înfăptuirea practică a scopului.

Decizia constă, deci, în direcţionarea conştientă spre rezultate finalizante, reglarea controlului dar şi previzionarea acţiunilor, transformarea în acţiuni a cunoştinţelor, gândurilor, stărilor şi planurilor inițiale.

CLASIFICAREA DECIZIILORDupă orizontul de timp (Ansoff,1989, apud Zlate, 2007):

• a.decizii strategice - pentru rezolvarea unor probleme majore, pe o perioadă mai mare de un an (3-5 ani);

• b.decizii tactice - pentru realizarea unor acţiuni concrete, cu caracter de repetitivitate, pentru un de timp cuprins între un an şi o lună;

• c.decizii curente - pentru aspecte minore ale activităţilor, pentru perioade scurte de timp (ore, zile).

CLASIFICAREA DECIZIILOR

După frecvenţa elaborării deciziilor:

• a. decizii periodice - adoptate la intervale stabilite de timp;

• b. decizii aleatorii - adoptate la intervale de timp nestabilite;

• c. decizii unice - au caracter de excepţie.


După sfera de cuprindere:

a. decizii individuale - luate de o singură persoană;

b. deciziile de grup - adoptate la nivel de grup de lucru.


După certitudinea realizării obiectivelor:

• a.decizii certe (în condiţii de certitudine) - a căror aplicare garantează realizarea obiectivelor;

• b.decizii de risc (în condiţii de risc) – cele care pendulează pronunțat între pierdere și câștig;

• c.decizii incerte (în condiţii de incertitudine) – cele cu un grad mare de nerealizare a obiectivelor.


Modelul H.A. Simon (vezi doc)

ETAPELE DECIZIEIIdentificarea şi definirea problemei,

Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale,

Determinarea variantelor decizionale posibile,

Formularea soluţiilor alternative,

Evaluarea şi ierarhizarea soluţiilor alternative,

Alegerea celei mai bune soluţii (decizia propriu-zisă),

Implementarea, aplicarea deciziei,

Evaluarea consecinţelor şi feedback-ul,

FACTORI AI DECIZIEI•- factori raţionali: elemente cuantificabile, riguros măsurabile, necesare pentru stabilirea alternativelor posibile, evaluarea celei mai bune acţiuni;

•- factori cognitivi: nivelul de cunoştinţe profesionale, ale decidentului, gradul de stâpânire de către acesta a metodelor, tehnicilor şi procedeelor decizionale;

•- factori psihologici: caracteristicile individuale ale decidentului;

•- factori sociali,

•- factori juridici: ansamblul reglementărilor cu caracter legislativ -normativ.

Teorii / modele normative

Teoria normativă îşi are originea în ştiinţele economice.

1. Pleacă de la premisa raţionalităţii subiectului decident: el caută întotdeauna să aleagă posibilitatea optimă, adică acea opţiune care îi asigură câştigul maxim dintre toate variantele posibile (Rusu, 2007, p. 312).

Presupunere: în luarea deciziei, subiectul uman se comportă raţional, căutând întotdeauna să aleagă posibilitatea optimă, adică acea opţiune care îi asigură câştigul maxim dintre toate variantele posibile.

Teorii / modele normative

2. Cea de-a doua premisă: omniscienţa subiectului decident - presupune că în luarea deciziei individul cunoaşte toate posibilităţile şi o selectează pe cea mai bună.

• Aceste două supoziţii sunt extrem de restrictive şi severe. Modelele construite, cum ar trebui să se decidă, nu cum se realizează decizia în mod real se numesc modele normative.

Cele mai cunoscute modele normative calculează valoarea aşteptată sau utilitatea aşteptată.

Valoarea așteptată•- Valoarea aşteptată (expected value) = beneficiul calculat, de regulă, în bani - pe care subiectul decident îl are în vedere atunci cand ia in calcul alegerea unei variante.

•- Valoarea aşteptată are o expresie numerică şi o caracteristică de obiectivitate, adică este independentă de percepţia subiectivă a indivizilor implicaţi în procesul deciziei.

•• **Acest model se confruntă cu stabilirea precisă a probabilităţii cu care se va obţine un anumit câştig dintr-o opţiune dată.

• **În cele mai multe cazuri, deciziile luate se bazează pe estimarea şi nu pe consemnarea unei probabilităţi de câştig.

•

Utilitatea așteptată•- Caută să depăşească restricţiile în care se cantonează calculul valorii aşteptate, încercând să formalizeze şi decizia din domeniile de activitate în care câştigul corelat unei opţiuni nu are o expresie numerică, bănească.

•- Ideea de bază: există o diferenţă între valoare şi utilitate: valoarea este un dat obiectiv, utilitatea este percepţia subiectivă a unei valori.

• - Modelul utilităţii aşteptate pleacă de la premisa că, în calculul variantei optime, subiectul ia în considerare utilitatea, nu valoarea fiecărei posibilităţi.

•- Poate fi folosită ca măsură a gradului în care o variantă este preferată alteia, punându-se deci problema transformării tuturor consecinţelor în utilităţi care să ierarhizeze corect variantele decizionale.

Modelul utilității (cont.)

Important: raportarea utilităţii asignate pentru fiecare variantă la toate celelalte variante posibile.

Varianta cu valoarea aşteptată cea mai ridicată e cea optimă.

În practică, codarea utilităţii este dificil de realizat deoarece este dificil să cunoaştem toate avantajele şi dezavantajele unei posibilităţi şi, chiar dacă le cunoaştem, acestea sunt greu de ponderat.

Modelul utilității (cont.)

Modelul utilităţii aşteptate are o validitate psihologică mai ridicată decât modelul valorii aşteptate (= alegerea între variante este determinată de utilitatea şi nu de valoarea acestora).

De aceea, modelul poate fi considerat verosimil.

Prin urmare este şi general.

Concluzie: modelul utilităţii aşteptate este descriptiv pentru situaţiile în care subiecţii au suficiente resurse de timp şi de calcul și prescriptiv pentru situaţii complexe sau cu limită de timp în luarea deciziei.

Prospect Theory (Tversky și Kahneman (1982)

Este o alternativă la teoria utilității așteptate

Ideea de bază: evaluarea modului în care oamenii își evaluează pierderile și câștigurile (contează modul cum o anumitã problemă este încadrată într-un anumit tipar şi depinde grafic de acel punct de referinţă)

Etape:

a. enunțarea

b. evaluarea

a. enunțarea

Ia în considerare, funcție de informații și de liniile de acțiune, euristicile specifice gândirii raționale;

Euristicile sunt necesare în contextul multitudinii informațiilor din mediu, precum și a vitezei cu care trebuie procesate și luată deciziile

b. evaluarea

se focalizează pe luarea în considerare a “punctului de referință“ (punct de inflexiune) în delimitarea cadranelor de câștig sau pierdere.

prin acest punct se trasează linia funcției valorii care interesează în calea procesului decizional.

funcția are formă de S şi este asimetrică, cu un impact mai mare în cadranul pierderilor decât în cel al câştigurilor = aversiune faţă de pierderi (loss aversion).

în realitate oamenii subestimează rezultatele probabile, față de cele considerate sigure

rezultă:

1. fenomenul de respingere a riscului (“risk aversion”) - în situațiile de câștig sigur

2. fenomenul de căutare a riscului (“risk seeking”) - în situații de pierderi sigure

TVERSKY & KAHNEMAN (cont.)

funcţia valoare pentru pierderi este mai abruptă şi mai apropiată de tendinţele care se manifestă în comportamentul uman =» pierderile sunt ,,percepute” mai puternic decât câştigurile.

sunt importante:

1. modul cum o anumitã problemă este încadrată într-un anumit tipar și

2. punctul de referinţã.

Când există situaţia de a percepe rezultatul ales şi dorit ca pe un câştig, atunci rezultanta funcţiei valoare va avea o formã concavă şi decidentul va respinge acţiunea de a risca.

Când se prefigurează o pierdere, funcția devine convexă.

UTILIZAREA ÎN PRACTICĂ

Prospect Theory a lui Kahneman are o foarte mare importanţã în domeniul psihologiei economice = economia comportamentală (modul de acţiune al diferiţilor agenţi ce acţionează pe o piaţă şi care îşi construiesc tipare subiective cu privire la rezultatele pe care intenţionează să le obţină sau la tranzacţiile pe care le vor desfãşura, proces care poate afecta percepţia corectă asupra avantajelor, valorilor pe care aceştia le urmăresc).

Decizia Cognitiva

Documents