-
Respunsurî la întrebările din progrmm debacalaurieatrelativela
Geologie. Subsemnatul, vâzind nevoea general simţită de o carte,
ca
re să. dea lămuriri în armonie cu ştiinţa contemporană în
pJivia* ţa ehestiunelor cerute în programul de bacalaureat, a
prelucrat dupft cei mai buni autori un manual sub titlul menţionat
â i c e J B Credem că prin aceasta aducem, un ajutor nespus de mare
tuturor acelor ce se prepară de bacalaureat şi cari păn acuma nu
puteau afla nici înţr'o carte romanească sau streină respunsuri, în
rezumat, la chestiunile de care se interesau .—Nu trebue să crea-,
dă însă cine-vâ, că n'am atins şi chestiunile fără de cari ceh. din
program n'ar putea fi înţelese din potrivă am avut în vedere a
compune manualul în aşa feliuf, ca să poată servi şi pentru cursl
superior.—Pentru a înlesni publicarea mă adresez * cătră persoanele
cari au trebuinţă de asemenea scriere sau cari se interesază despre
teoriele nouă Jn privinţa istoriei pămîntului, cu propunerea de;
a-bonare.Pentru abonaţi preţul e de t r e i f r a n c i ,
I - ISTăcLejd.©.
N.JB- Banii să se trimeată la adresa mea la Redacţiunea
„Contemporanului" strada Cogălniceanu No. il.
Cătră D-nlî abonaţi. T o ţ i ] > o i m t i l c a r i a u p r
i m i i „ C o n t e m p o r a n u l "
ş i c a r i n u a n n u m e r e l e « i e l a început să, b i n
e v © « : i a s c ă a s e a d r e s a l a r e d a c ţ i e e u c e r
e r e , c ă c i n o i s î n -t « m I t o t ă r î ţ i a f a c e o a
d o n a e d i ţ i e ş i t r e i m e s ă ş t i m c a m ' c e n u m ă
r d e e x e m p l a r e v a t r e b u i s ă i m p r i m ă m . - T o
t © d a t ă m m l ţ ă m i i u a c e î o r , c a r i m i - a u t r i
m e ^ x p l a t a a b o n a m e n t u l u i • ş l r u g ă m p e a e
e i a -l a l ţ i .şă biuevoeuMcă a o a c i i i t a ş î î ) « i u n
i e i e l o r . — T o ţ i a c e i c a r i c r e d c ă l u p t a î n
c e p u t ă d e n o i e- i o » l o s i t o a i ' e 5»inevoească- a
n e s u s ţ i n e a p r i n r e c o m a n d a ţ i i ş i f a c W l d
e a b o n a m e n t e . .
x \ Comitelui 3e Redacţinae
-
A N U L I I . './'No. 1. IAŞI 1882 Iulie 1.
Contemporanul REVISTA ŞTIINŢIFICA ŞI L I T E R A R Ă .
APARE DE 2 ORI PE LUNA-
Apel • • • I Mumunia, de Iran Turghenef . . j Popa la raiu;
anecdotă populai-â ) ! Cucul ţiganului, anecdotă populară ).'
Ieară-şî creerul ferueeî, după D. L.
; Manouvrier. Dedicaţie D. Maiorescu Cîta-va consider, asupra
tip. omeneşti Un articul din „Timpul" 18 Iuniu 1882 Cartoforul
(monolog) . . . . . Din călătoriile lui Simbad mârinariul Noutăţi
ştiinţifice . încercări de metafizică materialistă
de Vasile Conta . . . . înştiinţare Bibliografie •
3ST:
R e d a c ţ i i m e a . E d . © r m b e * .
T . t>. S p e r a n ţ ă .
S o f i a N ă d e j d e . W . S o l i a S T ă d e j d e .
T . ; I > . S p e r a n ţ ă . S i m b a d .
- f . I .
I . N ă d e j d e . T . i> . S p e r a n ţ ă .
Redacţia si Administrr /*"« stjada CogSInîceanii No. 11
XTxi n-amer 5 0 "bani.
i'n s^C 12 Ies W g\t>vu
A ' Ş I \
T i P O — L I T O G R A F I A BUCIUMULUI HO.VnN
1 8 8 2,.
-
P 132
Privim ca abonaţi pe D-nil ce vor bine v^oî a primi, două numere
unul după altul.
% i '
A P E L . • • : r -> Mai ales copiii se ating de boate
molipsitoare,
ca anghina difterică, seă'rlâtioa, etci Pe cită vreme nu se
ştiea ce ieste defăcut, pe" dîta vreme hu iera tiici un drum
deschis, pe; eăre mergînd să dam. de leacul acestor boale, piiteam
sta Şi suferi urmi daj>ă
1 de pierderea vre ţintii copil iubit, sau chiar; de pierderea
tuturor. Actinia inse prin cercetările mai multor învăţaţi, ca:
$a>tent, 2aw, SUc4we«,i§iciwfl;i&, sîntem pe calea care ne
va duce la"•mîntuîVe.IMin-
t̂ ţele care prin î&raulţirea lor în sîrige prieinueiâe
b6*a-lele' molipsitoare cele mai primejdioase, au
fosi&i,Ş£i-idiate şi sîntem' îo stare a le face nevătamătoaire,
ba chiar,a le preface în aliaţi credincioşi dai duşmani cuui ne
Ierau pana acuma, .Dar nenorocjriea ieste, ca acuma totul se
cîrmueşte de bani, de aceea şi vedem că s'au făcut cercetări mai
ales asupra boalelor animalelor ioj^sitoaje (boi, porci, ol, cal,
găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu ş'a găsit
încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine să
facem o societate, care să strîngă baul pentru scopul de a lupta cu
anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ţe sumele
strînse ar fi destul de mari s'ar putea publica un premiu mare
pentru acel care ar descoperi
-
- 2 —
ufl medicament care să tămăduească anghina, sau ' s^rlatipi,
£»u' ,'tif^şuT^i'im' ̂ţtyfflft̂oşce., sT^|na de friguri, etc. Tot
dajă ^«te^^r^şjiSŞva^xce^^e ecdea pe care anghin»* m propaga pentrw
a hrtre-prinde nimicirea tuturor cauzelor care îi priesc, adecă
pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea
socfetaŞe fc£ fi^parte la timp şi că în scurt ar reuşi în lupta
începută.
Facem? apel la,toţi ceţtitc ĵl, jţfiftrţ^.^flşj .cari , .au
copil şl̂ au fysz«loviiţl/da 1$w$yftcişp ^jşivtrejbuit . să
stear.cu minele, înert^cişate^,|^|a 4frrt&rto*rite:c«-
piiloŢ, iubiţi;, la cel: cari M f o j M g f t o l i ţ^i^c^m
&u , fost scutiţi, dar seţ, pot jagţepţ^, la^-a^m^ie^n^işo-cirl
în fie ce moment;; 4&.:jjC£f oqţtnP&P, ««fcw.-i-glm-
. ţese rnilă ,pentr&'nenOTqeiţI/$v.S£ r0y$\frtfîtâitm\)Mxivt
, tiranilor fioşţrl M i c r o s c o p i c ^ şi^şeraflţ • I- yr'r.-
-a ••>' .na
. • - t -M • V«;' iu
-
— 3 —
ck
Ivan Turghenef* L a marginea uncia din mahalalele, indepărtate
alp.Moscovei
ntfntr'o casă:.cenuşie..• cu.,stîlpi albi şi cu, cerdac
pjccat,Jarăca^ o cţicoana,văduva îneunjurată de, nenupnăratp slugt.
; Fi i i ijai ierau prin slujbe.,şi şedeau la , Sanct-^ctersburg,*
iear, fetele, ler^u fljă-
,..ţitate. lea ieşea rar de-a-câşă şi ducea,,o yi,eaţă
desgusiătQare ( ;în singurătate şi urît.. \ , . { , , .
) , OmuLppl .mal .însemnat în
-
_ 4 —
nouă ÎI^râ^-»'jacleH«4»e ţeaBOrr^ntrejg[ f z|icea-"neijttijpcat
ca o fiearâ sel-batecâ prinsă. Din norocire înse, omul se da la
toate şi Grhera-sim se deprinse cu vieaţa sa de dcornic. A v e a
puţină treabă, n'avea altă datorie decît să ţie ograda curată, să
taie lemne, să le care la bucătărie şi în odăi, apoi să nu lese pe
nimeni strein în casă şi să străjuească bine noaptea. Trebue să-i
dăin dreptate 1şi împlinea slujba foarte regulat, ograda, lui ierk
pildă de cură-tenie, şi dacă se întîmpla calului netrebnic
încredinţat lui pentru căratul apei şâ se oprească de odată
neputînd sceate sacaua din v reun tău, mimai cjt'punea umărul şi pe
loc scotea sacaua şi calul. Cînd tâeatemne purta toporul cu eea mai
mare ghibâcie şi grămâzile de despicăturî se îmulţeâu ca prin
minune în jurul lui. Cît despre tâlhari şi oameni fără câpătâiti,
de c'îrid' prinsese pe doi şi-i bâtu'ge' cap îtt cap aşa în cît
nici nu maî icra nevoe să i ducS la poliţie, nu se mai găsise :itît
de îndrăzneţi pentru că sâ între prin ©gradă. Toţ i vecinii îî
dădeau cinste tfi feciorii din
'casă aveau cu-dînsul daca nu legături foarte -prieteneşti, cel
puţin bune, căci îi duceau frica. De altmintrelea • se înţelegeau
.prin sextine; iei îi pricepea şi împlinea cu sfinţenie porOncele
date în acest chip; în ce-1 privea îşi "cunoştea drepturile şi
ştiea să şi le apere. De b-biceifi Ghcrasim ierâ tăcut şi
posomorit, îi plăcea regula în toate ce le ; chiar cucoşiî nu ar fi
îndrăznit a se bate de faţă cu iei. Ca locuinţă i se dăduse* o
odăiţă de-a-supra bucătăriei, pe care şi-o regulase după gust : îşt
făcuse un pat de scîn-duri de stejar pe patru trunchiuri—adevărat!
pat de urieş, ar fi putut ţinea peste' 6' mie de oeă'făra să se
îndoaie nici de o muche de cuţit. Stib f pat ieri» o ladă mare,
într'un colţ o masă -trai--nicâ'«a r 'şî ;patal 'şl lîngă inasâ'
var scaun cu trei picioare. Odăiţa
' se închidea cu1 0 laclata mare a cărei ehce Gherasim nu o lăsa
nici odată - fle' (Ia' bfîu. !Nu-î pfecea* să între nimeni i a
dînsul.
Ăst-fel trecu" un an de zile la !sfîrşitttl căruia âu urmat în •
casa 'de('la "Moscova întîmplările ce voiu povesti. "''
Stăpîiiâ'dt?0r»fe«rfuf, -ţfaînâu-sâ în totul 'de obiceiurile cele •
vechi} avea o mulţime de slugi pe lîngă dînsa; la casa iei
ierau
, ! nu ! numai spalâfâriţe, cusutbrlţe, stoleri, "croîtorl, dar"
iera încă şi un curelariu, carele la nevoe iera doctor atît pentru
vite cît şi pentru oamenii casei.' Afară de aceştia ienâ şl un
doctor pentru cucoana; în sfîrşit şi un ciubotariu Klimof poreclit
Căpitanul, un beţiv de frunte. .
Acest Căpitan Kl imof iera menit să arunce cea întâia să-
-
— 5 —
Nunta se fâch fără v r e , o turburare din partea mutului.1 S'a
întrebuinţat un şirielic care-L domoli. Ie i avea un desgust
nebiruit pentru beţivi şi Tanuşca a fost ademenită să se facă ba-:n
tă de faţă ?cu Gherasim. Mijlocul îsbuti. Odurere adîncâ şi tăcuşi.
tă cu ciubotarail, carele dîndu-ae tot -mai mult la beţie ajunse
ca-tot! $n< căruţă săruia de; 1reî ori pe Gherasim ,pei obraz,,
după obiceiul > poporului. © vornicul voi • mai întâia să oi •
petreacă^ păn*. ia barieră; î şi mergea;lîng& canuţayifdiâr
se;opri de .o dată pe Krimskj?-B»rod,! făcu un semn cjimiHa-şi
lăsînd căruţa -să-ţi urmeză ;dr»mul se întoarse hotarît câtră
Moscova. ; • ,i : :; ;•••. •. ur.i»,
• •• Ieri* >în.«pre sarăj Iei mergea încet cu ochii.aţintiţi!
pe;cursul apei; ;pe lîngă care trecea, cînd i sei păru că
ovede.ceva ca fiinţă, vieţuitoare zbătîndu-se în apa glodoasă.
îndată opreşte, şe pleacă şi vede un căţel alb cu -pete negre, care
sp :silea în zădar să' îeasă din apă, unde ar fi petit .numai de •
tMu • L a această vedere Gherasim se , înduioşaaă, , întMemîna:
şiprinzind- căţeluşul îl ridică şi-1 bagă îijisî% apoi'porneşte cu
ipaşi mart In ap t» oaeă; îndată ce ajunse alergă; în odăiţa sa,
puse căţeluşul ce scăpase pat, î l in văii cu. cojocul lui: cel
călduros şi se seoborî> tuţft întăitl la grajdiu să caduca .
paie şi . apoi la bucătărie dp .undp^luâ. o ceaşcă de lapte, Gmd se
întoarse rîtlieă eu îngrij i re cpjpcul, aşterni, paiele pe pat şi
puse laptele. Căţeluşul ierâ* cel mi^ţ, de cîterva săptămîni, abia
i se deschisese ochii;, nu pan tea, încâ , ş ăbea din talger şi
tremura ca; yar^ti....... Gherasim . i t ap>iCa .încetişor de
după cap cu două degete -şi-1 •, plecă; 'la l ap te căţeluşul de.
abiea H simţi şi începu să• sâ-1 gospodărească cu o fată săracă.,
şi cam trecută—douăzeci si opt de ani—de alt-felitt umilită,
.fifc-.i ră curaj şi fără voinţă. Tanuşca ascultă de poronca
stăpînei sa-j: le | i c i toată teama ce avea gîndind la straşnica
durere ce această* ştire < putea Bă pricinuieasea lui Gherasim
•. căci Gherasim ' o iubea.
-
îl privea lai tăcere şi-focepu a rîde... aparte din noapte
nveghea lingă dtobHl/;îlJnetek4,JÎl aşeza,>îl dezmierdâ şi tbt
ingrijindutl a-;, dorini cuprins- d » uni
sofam-^ciaie'>ft/ifeMcit;*t--- • ;
- 'Cea mai duioasă mamăî nu sputeasă aibă pentru copilui iej iei
0 '.ygrijirei mai mare de Hjît s GfaeEasinr penteu căţeluş,; i ţ A
j cesta fu mai întăiu prizărit, slăbuţ şi nici de cum frumos; dar
încetul cu- încetul -se îndreptă.şi.după.cîte-va luni, mulţămită
îngrijirilor 'meobîosite't ale.ulut Gerasim, se scMntbă cu ;toin'l
şi se fâeii o eăţetaşă?tăre;!frumoasăp eu^ ^ mătâsaj^cu coadă
tufoasifşi cu ochiimafT şî?violj Căţeluşa ^plină;.
deuTecuţoştjaiţ&riţaiiea^to^ dată.;mu ^se deslipea de iei
şi--iawg^ipjre1»fiiiAeDi ,.flupli^idiBtal Mclatiaîndu-şi eeadti i
6«î eea/ d«a*âT B * K ftcum*i tee-bne» să-i pue -un» njnae'i Muţii
ştiu1 ^tofagîiîiarefd
dttante.ia^npraJrkiJj;piintisuaeteie-iceauseot}--G-h8rtfiftn*. o:
mml- itt&m&pvmtoSei destoil »de
asoîBAnStQameacestfiiîisii'-i; n^â>T©ţlMiaeniJica«®iiJuiJe«Q
tjftţelisatşiidesuTKmdîlid'D âl [zicea**,
jtf«m«^etf/iTea,ierâ>}fpa[»ţ«s deşteaptă/-ie gaflulgei taitaft
dar -nmut, pe"
-
Ion, iar pe buzele ieîzbîrcite rătăcea un zimbet de mulţămi¥e»;
de odată se apropie de • fereastră. D'inaintea acestei ferestre
n#tk'> a> grădinuţă în mijlocul căreia Mumu tupilatâ* sub o
tufă^de trandânVi rode^-liniştită un ciolan;'Cucoana o văzu.
—Ah!'Do*inne, s1#iga iea de-o-data, ce cîn» e?aeelâ ? ' Femeea
pe care o întrebă remase ca mută şi începu -a tr#->
mura petzîndn-şi 'cumpStol'ca un; Mâi mic caye n'ai : îtfţeîes
po-runceie mai marelui săuS -
^ S u w . p«t... sHÎ... *şti«;.,: îngăîma iea în sftrŞrtH-dar
Mi'- m< pare.... că e cinele mutului.... .n>.jw •>»
^t-Da» frumOsuiiy zise cucoana.tftSadu-i' vorba, să mi-1 -aducă
îndată aice! De mult îl are?... Cum de nu l'am vasut
pană'teta-ma?... sS Mi-1 aducânâieef ; • • ••;J.^V ..-'tu
ir,.!-.-'*
• -Femaea!cvtscare>-Wlxăft"s*r repezi'î* ^âatfet"."-;': •
^i?' * ^Et-tVenit* unşi îâeoace, striga MfatCeftp^Mufcifc/
ft*>
în grădinar b'-i- •'•>; .' : - !• .--m ţoi ' M i ' ;
nume! ,uu•>.>•. .,-.!«-.-^^
» ' -oL^u e încS îmblînzit- îndrăzni a zice eu sneahij
utia/;,'di]S^
Stepaii aduse1 o eeaşea de lapte pe-căfe o -pdse dinaintea*
căţeluşei, dar Mumu nici nu se uiţi şi tremura cătînd'
împ*rejur.
— A h ! căţeluş^ ẑ se văduva ăpropiindu-se de Muntu^ ^şi se
pleca să o netezască; dar Mumu ridica îndată capul şi-î arătă
-
— 8 —
dinţi*. Cucpana îşi. trase iute mîna.r--Şe fecu tăcere. Mumu
sche-ună parc'ar fi per ut iprtare. Sţâpîna ae îndepărtă cu fruntea
întunecata. Mişcarea neaşteptată a căţeluşei o spâriese.
— Doamne! strigară de odată toatp femeile, nu y 'a muşcat?-^
Mumu nujmuşcase încă pe n imenea Ferească Dumnezeu! adau-serâ iele.
... -.• - ;,i..-;;::! -A-'.-i-- .. - - i
. C e căutaţi după mine? zise ieajeu rpcealăj—v'ant poron-cit? Ş
i părăsi salonul. : , - : . , v . - . . ; ; l : i! .-*••[,.
<
Stepăn apucă pe Mumu şi o asvîrlî»afară»Ia picioarele lui
Gherasim care aştepta la uşă. O jumătate de. ceas abiea trecuse de
la. aepastă întâmplare atît de însemnată şi *; casa intrase. în
tăcerea iei cea posomorită de mai înainte, pe cînd cucoana s e i n
- i lundase în pernele divanului mal întunecată de pît un ceritt de
iearnă.
, Iea-stătua.şki păfră sara, nu vOrbf.-cu." nimene, mi puse
de-feliii imîiiaj pe. cărţă* Noaptea i a fost- rea; ol petrecu
tînguindu-se şiiinăcăjind. femeile care vegheau lîng&.drasa*
^colonia" cp i dă deau nu ierâ.de aeeeaj.ee întrebuinţa,
cfoobicoitt; faţa de perină mirosea a sopon; a trebuit să i o
schimbe», să răscolească toatedur lapurile cil albituri... iCe sa
mai zio? aţţţarea iei trecea peste ort->; ce.,margine. . .
•••\
Cum se aărî de ;ziuă chiemă pe Gavril—un ceas mai de vreme de
cîfc de obieeiu. . , <
— Spuae-mi mă rog; zise ie^iîndat&.ceacesta trecii
pragul-iatapului, nu-ifâră oare-eare turburare, ce c î ae . e acela
care a la? -traţ .toată, nqţţptea în ogradă? N'am ptttuţ
închide,ochii.dp reul Iuti
-r ;U#-cînP?.. Care cîne?... Poate al mutului îngăimă iei cu un
glas tremurători*!.-.-», . , , . , , ( ,
r-.i -p- Nu. jŞjtiji dacă-ip, al
mutuluţ,,idan:ţlittsfti-tfoai;putut dormi » şi apoi măijmjer că la;
ţiuine :să fie' a^ţia!-.cînţ, .aşi, vrea să ştia.
mă rog pentru ce ? N'avem,-un cîne dp ogradă ?. . „ii
—,.So>Ânţelegam trandafirii....
.. .Spl .-/jprj,,-({ . C l i p » } ! • . -. - H a hr; . —1
A.şt&£ ia r sa. mi. mai, .fie. ,pe !aioe! Au;tf! ..-—foarte
Line,
-
—Astăzi chiar. Acuma poţi să te duci; te voiţi chiemâ mai tîrziu
sâ,-nii dai samă.
Gavril ieşi. In „antret" văzu pe Stepan, care horăca pe o bancă,
îl trezi, şi îî dădu încet o poroncă la care băitanul res-punse
printr'un căscat, pe care-1 sfîrşl cu un hohot de rîs. In acest
timp vătavul se duse şi Stepau se sculă, se îmbrăcă cu antereul ge
încălţă cu ciubotele, deschise uşa şi se opri dinaintea casei.
Abiea icra de cinci minunte -afară şi Gherasim se arătă, ducînd în
spate o sarcină mare de lemne urmat de Mumu tovarăşa lui
nedespărţită. Văduva îşi încălzea iataeul chiar şi vara. Gherasim
împinse po băetan cu umărul şi întră în casă cu lemnele. Mumu ca în
tot-de-a-una remase afară să-1 aştepte^ dar Stepan o- pîndea şi
găsind prilej se aruncă asupra căţeluşei ca un vultan pe o gâijiă,
o strînşe la pămîht apoi rîdicînd'o cu răpegiune f i ftr& să se
mâi gîndeascâ că ierâ cu capul gol, ajunse în uliţă, se sui-în cea
întăiu droşcâ şi se duse în tărg. A c o l o ' găsi indatâ
un-cumpărătorul căruia îi dădu pe Muiuu pentru 50 de.eppeice (2
franci) îndatorire tose să o ţie cel puţin o septămînă legată. După
aceasta se sui din nou în droşcâ, dar se scoborl la oarecare
depărtare de casă, de unde veni pe jos sărind peste un gard: gă
temea ca nu cum-va din întâmplare să dee peste Gherasim. Aceste
măsuriînse ierau zadarnice, Gherasim numai iera în ogradă. Pupă
ce-şl pusese lemnele lăngă sobă, cei Intăiti gînd I-a fost la
Mu-
i se întîmplâ una câ acfeasta. îndată începu să alerge în toate
părţile căutând şi chiemînd căţeluşa. Alergă în odăiţă, la podul cu
lîn, în uliţă, în coace şi în colo, peste tot locul; dar
pretutindeni în zădar. Mumii nicăerl. întrebă pe oamenii de casă,
Jăcînd gemne de desnădăjduire, dapămi-i văzuse cînele. Unii în.
adevăr nu ştieau ce se făcuse şi strîngeau din umere, alţii ştieau
şi rî-deau pe furiş. Iar vătavul cu o mutră trufaşă ocărea pe vizi
tei Atunci Gherasim ieşi în fuga mare. înnoptase de tot, ciad se
întoarse. După oboseală şi după mersu-i greoiti, după straele-i
^acoperite de colb, uaqr şo. înţelegea că cuirierase jumătate de
oraş Ie i se opri dinaintea ferestrelor stăpîneî,' aruncă o
căutătura pe dinaintea casei unde ierau vr 'o şese, şepte' slugi,
se intoarse şi chiemă încă odată pe Mumu! Mumu înse nu respundea;
apoi se duse. Toţi îl priveau dar nimene nu «coase vre un cuvînt,
nici nu zimbi, şi surugiul Antip povestea a doua-zî la'bucătărie câ
mutul gemuse toată noaptea. '
A doua-zi Gherasim nu se arătă de feliti, ast-feliu încît
vi-ziteul Potap aL>fkebmh\f&< adociă apft >în loewl
Ini, j
-
dâiţâ şi se apuca iară-şi de treabă, se arătă la masa oamenilor,
mîncă puţin şi se, duse fără,, a se uitji la niinene... Faţa sa
fireşte fără expresie, ca a tuturor surzilor părea atunci
împietrită După masă ieşi din ogradă, se întoarse îndată^ se sui în
podul cu fia şi aeoloi se, culcă, Noaptea Veni, o noapte linjştită,
senină, mă': reaţăj. Ghprasjjp, se, culcase,, resuflâ cu greutate
şi.se Storcea d)n cîndî îaicîpdi (Pe^odată simţi; ca-1 trage.
^infiVya derapa tu l cergei, înoapu^Bă;! tremur#jjcu toate acestea,
nu ridică capul, ci închise. oqbiiu:sDar 'simţi, din ,nou că-1
trage, de. astă .dată piaj tare, de_cîţ de'njâjiii....
,ilQid.at& sare jos, din asterjmt ş\. priveşte.», jerâ' Hamu,
Mmâ4*,(Care începu să ;sar$.împrejurul.hţi lucînd.şiţ saltţţ'un
ca-păjt de frînghie\ roasă fte,,: purta .,1a gîţ.., Bucuriea
dpOKHţcutui mk-.an poate.spune; iei-se pleacă, apiţQă.căţeluşa, o
shin^e.la piept pţsfCÎnd aceasta rîdicînd pagul îl lingea r.
jiefoună, ochiiy muste'ţeja
şi barba. Sfirţitbi tai No. Viitor)."'- .
,, , Kduard Gruber
POPA LA liAIJf. f Afteedofâ populai-a}.' {
[ÎÂf^sft ţ ^ e M ' - o ^ ' n n " f l ă c ă i i .MMtAh:''' -...
toar,rţn;şaK;wrâ''yun p 6 f â ' z u r M d f f ' ş i hcWfâ^|lş^ ' '
' !
,-Care-adefee cu ppîpnM bel d i f l ^ ' ^ ' e '•cibr/dăîjeâ' , ;
" " J
Şi-î?$icea,.jiea|u1nsu:ri miîit^.-(lbeIcîJtfQferTu'lf
sV'gîride'il'4
„ M f î o % g f a : u t ' ! Ş ttiţi "- ;
„Ca fa^ct mul|;e' bazaconii 'şi izn6a;ve,rspimfe-inî'^dţi
f!.i.»Intr'un ;.civip'curniva pe'#dJk''Î!fifiiifii' lma!'iKu
âti'ti ' u ' „Unde m 6 r g e . 4 ' V o i î l Ş i M u ^ J B f f i e
' n e - * '
•••î'iffi»».* dÎHsui 'şi i e j>rmse;îş 'afoi rb*to
de+ajuas.-iua; .-••-l Şi^sp*Atnd c© pe
k.no^pteKiă4c.aşt^ptfeibhraifJpMck i
6e-a făcut iei toată zloa, unde-â foslf şi ce-a lucrat
-
Ştie singur; înse noaptea la bcscrica din sat,' C'un sac piin dc
raci sc 'ntoarse, Apo i racii toţi de rînd, I î luă din sac şi'n
spate, luminări la toţi lipind.' ' ; Le-a aprins şi'n urmă-î puse
prin beserîcâ să, meargă, V Iară dînsul tot o fugă la un dascăl
iuti a l e a r g ă " Şi strigîlid la.d,înşu-izişe „Haide c'a venit
, , . . „Dumnezeu 'c'uh jGlasu'ntăitl pe podobie, ştii că bine nu-1
p r e a ' p o ţ ^ î - -
!'ltkt?sW cîn* (pdpârl%hi^ : !ani'uftat adun-de tot, „•—Hai să
merg şi ieu părinte, ca să văd pe Doaeuy 'T** „Preoieasa-i zise
popel. "..V *••>*'> SI-AI-—.,
„WîSmmJ.l Wttk&^tâpm^i ^«milcar-^î'Wria »Nu , nu voiu. Mi-I
frică să n'o paţ cu D-zeu „Să mă aeo&t&n&m
-
— 12 —
Apucînd cu mîna sacul a intrat în iei frumos Iar Ion îl iea cu
totul şi—1 rîdicâ iuti de jos Şi la curte 'ntins se duce, după cum
a fost vorbit Cil boieriul care-acuma înnadins a fost p6ftit. Rude
multe şi prieteni, ca să rîdă făr'a şti Nimeni altul de cît dînsul
şi flăcăul ce va fi.
Deci Ion intrlnd cu popa, cum şedeau cu toţii strînşi Şi boeriul
şi cocoana şi ceilalţi, atîţia inşi, î n picioare drept îl puse,
ş'apoi zise liniştit: „Acum spune-ml ce păcate ai făcut cît ai
trăit, „GăcI acum în raitt cu sfinţii, ai ajuns cu trup cu tot „ Ş
i gusta-vei ori ce bunuri cari 'n raiti să fie pot
Atlmcl popa, tot de a rîndul cîte'n viaţă a fost făcut
nlaeepjiimereu să'nşire de demult de prin trecut.
Iar tuşind la urmă zise: ^Pomne rog să fiu iertat..,., ; „—Dar
de ce?..' , .
„ — D e ce? Dă Doamue. Ieşti puternic şi'ndurat » Ş i te
rog....
„ — D a r ce-i ?!! i „—r-Prea;şfinte.i Ia cucoana cea din
sat....
„ N ' a r fi fost'gă maj ajungă.« mă rog Doamne ţi cer iertare;
„Căci slnt om. .» Ascultă, doamne, milostive, îndurareţ.:
„ F i i iertat" Ion îi zise, şi der+odată apucînd Sacul drept de
fund îl trase, de pe popă cuvîntînd: „âlugă bună, credincioasă, cum
ceruşl aşâ să fie „Infeă dar, 4e veseleşte într'a mea:>împărăţie
„Cu-afc mielsfinţJ."Iar popa 'n clipă
-
— 13 —
„Ce mi-î bun că sînt pe.lume, ori ce baftă-I zeu de mine „Dacă
nu-î vr'un cuc să-ml cînte. Da! Căci, oh! Cînd ai noroc, „Ca să-ţl
cînte cucul, mamă-încă'n faţă, atunci pe loc „Scoţi la capăt de
minune, ori ce vrai şi ce pofteşti; „Toate-ţî merg atuncea
strună-... ca prin farmec izbindeştt,.. „Doamne, cuce!. Cuc la
tetea, cuculeţul tetei cuc, „ F ă şi tetei vr 'o cîntare, căci de
doru-ţt mă usuc!!.. „Zi-mî şi mie-odată 'n faţă : cucu ! ! Zeu aşâ
„Şi-ţi va face tetea, face,, vr'un poclon vr'un dar cevâ."
Deci precum vorbea ţiganul, se'ntîmplă de-1 auzi Un băiet, şi'n
fuga mare subt un gard se. îndosî Şi 'strigă de'odatăl J6ucu/!!"':
Iear ^ţiganul:^ăuieu*.,< ' t „Parcă, cucu zice, IJoasuie?..
Mtfre-I sfîntul D-zeu!!.. „Mi-a trimes un cuc să-mi cînte. Ce să
fac ?! Bre, ce minune!.. „Cum mai cîntă!!.. Ce vor zice ceilalţi
oameni cînd voiţi spun?. „ H a ? ! Vor crede oare ? Doamne ce să
fac, mă rog?.. Mă duc „Să le spun lâ toţ!> că astăzi mi-a sosit
la mine-un cuc „Cei trimes din ceriu.să-mi cînte...." Aştfelz ice
şi porneşte
Şi pe toţi ţigani-I chieamâ: „Haide ! dînsul le vorbeşte, „Căci
acum la mine-acasă, mi-a venit din ceriu un cuc. „Mi-a cîntat curat
în faţă, ş'am venit câ să va duc „S'auziţi şi voi cum cîntă.
„—Dar e cuc ? întreabă iei. „—Se'nţelege, câ toţi cucii. Nu mă
credeţi? - A l e l e i ! ! ! . „Darm'apt ic ce-ţîvreasâ-mlfaceţi,
să ;ma bateţi. —Zeu! te-apucî? „-—Haide dar, aturice unul zise,
haide să ne duci. . •
Dec i s'au dus cu toţi ţiganii ca s'asculte. Aşteaptă, şed; Inse
pace! sănătate! nici n'aud nemic, nici văd. „—Unde-I cucul? zise
unul
• „—Stă! mal rabdă puţintel' „Daţi-î pace, lasă, lasă! Staţi cu
faţa toţi spre le i . ; ; f „ I i voitl ziceieu să cînte. Sst!.
ŞedeţI aşâ; Tăceţ i ! „Cucul tetei! Dnde-ai cucu? Ia măi cucu
cuculeţ. „Să te-audă ş'aste neamuri. Haide ifa-le vr'un hatîr , !
j,Să le meargă bine.., Atuncea ss'auzt un cîrrr.
^—Dec!!. Auzi? Acesta-i cucul?" zise uniţi.
Zise dînsul, cînd de-odată s'auzi strigînd mai tare. »—Cîr ,
congîr, congîr.." „ L a naiba, „HicI cobae!!* Supărat
-
_ 14 —
Strigă dînsu 'n battă numai fi ţi-ar cum ne-ai mai cîntat!! Iar
ţiganii toţi de ciudă sar la iei şi-1 ieau de gî t . Şi cu pumnul
peste ceafă, tot îi dau necontenit „—Cuc jo-acesta? 'i zic. . . . .
. . .
• „ — L a naiba! Cuc MmSet că m'aţî gătit!.. „ A mîrieat şi iei
cireşe şi-a cîntat cam amorţit!....
Th. 1)., hptraîiţă.
I i ; \ K i - * l .,.. " " * ! j h >TJL' M A Î T O l J V l f
t l E K i > , ( . ' \ i
t , v, • , ,(i?^dfca^a ,I)-lui Miioreecu}. / i i . ' 'o. , <
. , , ,
Cetitorii noştri Işî amintesc ea în articolul-ce am scris
în'privinţa creerului femeei -ziceam că' aşi dori s*ă'-ştiii dacă
D-sa va .găsi cele _zise de mine adevărate, ori ialşe, N'avui
fericirea''obi a căpătă vre'''tth'' respuns, niŢ pot şti din ce,
pricină. . . • ' t '. •
leată înse ca pentru fericirea mea sau mai' bine a feniieeilory
găseseân No.' 22 de ba. 3 Juniu ,,1,882 (Revue
- i^entinquc) că L. ^Xanouvrjer ,sqrio un, articql privitorii!
la OBeerul fombeiy destul-.de *pe larg, şi făgădjieşte încă a mai
scrie altă dată cu mai multe amănunţimi. Voiu'îace' p rjrescWtare
.din'acest articol* pentru' ja încredinţa mai mult pe cetitorii.,
npşţp, că de şi "n̂ ânî fost aşătjdeiiţcîlB^ăi li^ggajâtă. chestie
totuşi, nu am făcut o singură gireşajll.:ioî nyâ u-j ;
-
— 15 —
ci animale, din aceea-şi specie sau din specii foarte.
a-propiete: • grame
Greutatea creerului la un cal mare . . .856.00 ia im „ mic •,
496.00 «la mîţa selbatecă. . \ •, 72.00
".-i la miţa de casa (mica) >28.00 ••'••.:f •>» i ; i
(După Broea şi GJbudizinski).
Iată un-un tablou-de cei mai grei craeri găsiţi de
deosebiţiinaturalist!: •• !»••. •
Bărbaţi . , ' , .' ' '1"• " 2222 «rame (Rudolpbi) ; . •'• ,
, X925 " •—•;• (IMschbff) lucrătorii! _ ' ' j , j.900 : - ••,/
Jajpios MJbrişXIucr̂ ţ6riu'i care nu ştiea .'să
n'aii! fost dă£& 'ar fi' fost• puşi- în alte c e n d i ţ i i
. t -~l "'' Ol. • jJffiattouvier 'face • \w tablou -
desgreiifataii«ware e-
http://Th.urn.amhttp://slab.de
-
— 16 —
rilor celor mat însemnaţi bărbaţi, voiţi luâ numai ex>
tremele: :
Gr. Cuvier, naturalist^ 63 ani 1829 grame., A bercombie, doctor,
64 „ 1785 _ Gh. H. E. Bisohoff, „ 7,9 „ 1452 „
• Hassman, mineralogist 77 „ 1226 „ Ignace Dollinger, anatomist
71 anî 1207...
: „Dintre toţi oamenii inteligenţi cărora li ; s'a cântărit
creerul numai al lui Cuvier. a trecut -peşte 1800 de grame şi încă
să bănueşte că din pricină că Cuvier fusese hidrocefal în
copilărie.
„însemnătatea masei corpului asupra greutate! crierului, sare în
ochi, cum s'ar zice. cînd privim cifrele în seria vertebratelor;
faptul e tot âşâ de adevărat pentru speciea omenească, şi e de
mierat cum de mai mulţi naturalişti nu o au luat'o în samă chiar
după ce a fost recunoscută de alţii.
„Sîn't încă o mulţime de fapte cari ne arată înriu-rirea taliei
asupra creerului. Aşâ, rasele inferioare cu statura înaltă, nu
numai că au mediea crierului mai mare de cît noi, dar chiar
rutinarul ereerilor grei e mai-mare. N u trebue să-şî închipuească
cineva, cum au făcut mulţi, că inteligenţa unei rase poate fi
măsurată prin numărul creerilor mari ce înfăţoşază, căci.
Patagonii, Pole-nezieml, Indienii din America de Nord întrec pe
Pa-risieni, şi pe toate rasele Europei, atît prin numărul creerilor
mari cît şi prin încăperea mijlocie a cranielor.
Ceea ce mai adevereşte încă înriui/irea taliei asupra «reenduro
că cele mai mici încăperi craniene se, găsesc :'toemaK la rasele
omeneşti cele mai mici, precum la Bo&chimasnfy la. Andamani^
Iar' Pari aşii Indiei, etc.
Toţi'acei'ce au scris despre chestiunea crierului într'un chip•
adevărat.ştiinţific, au vorbit despre deosebirea lui la amîndduă
sexele cu «ea mai mare cumpătare; j»e cînd alţi seriitorîV j m i h
I c u samă î i i anii din urmă an tratat*© cu atîta uşurinţă iu cît
au discreditat în ochii publicu-
-
Iu l mărimea creerilor. Dacă între amîndouă sexele să afla vre o
deosebire intelectuală, atunci a-ceasta e destul de slabă, de vreme
ce psichologiştî însemnaţi ca Stuart Mill, au declarat că nu o
găsesc. Cît e vorba de talie, de forţa musculară, de masa corpului
sunt deosebiri foarte mari, aşâ că au numit pe femei sexul cel
slab', totuşi scriitori cari n'au fost în stare să observe aceasta,
tocmai iei s"ati găsit să trateze chestiunea psihologică care e
mult mai grea şi mai încurcată, şi-au înnălţat glasul pentru a-şi
aduce singuri laude sexului lor!!"
„Cît despre cîntăririle făcute de Broca în ţintirimul de la Vest
sînt foarte puţin exacte, căci iei a făcut aceste măsurări, cînd
ierâ încă puţin g\hibaeiu, după cum ne-a spus-o singur; ceva mai
mult încă, a socotit ca femeeştî toate craniele mici şi ca
bărbăteşti pe toate cele mari; căci se ştie că craniile mari
femeeştî au toate caracterele celor bărbăteşti şi cele mici
bărbăteşti sa-măna cu cele femeeştî; aşâ că aceasta n'a fost de cît
în paguba femeei."
„Cu un cuvînt deosebirea sexuală a greutăţei creerului şi a
încăperei craniului ştiinţific nu pot fi socotite în paguba femeei.
Toate dovedesc că această deosebire e din pricina greutăţei
trupului care e mai mică la femei; nemic înse în anatomie nu arată
că femeea ar fi inferioară bărbatului în privinţa facultăţilor
intelectuale, după cum voiu dovedi în curînd."
«Raportul greutăţei cererului eătră talie e mai mic la sexul
femeesc de cît la ceL bărbătesc, dar aceasta e din pricină că
taliea nu aru.eftocmai desvoltarea sau mai bine greutatea trupului.
Căci dacă să comparează greutatea creerului, cu a trupului, găsim
din contra, adecă că sexul femeesc are creerul mai greu, atît la
vrîsta adultă cit şi la momentul naşterei. Această deooC&ire e
puţin însemnată, dar sigur că ar fi mult mai mare, dacă s'ar luă in
samă grăsimea care se găseşte în mult mai mare cantitate la femee
de
2.
-
— 18 —
cît la bărbat: căci aceasta nu trebue să figureze in
com-pâraţiunea masei creerulul cu a trupului, de vreme ce e ceva
mort şi riare nemic a face cu creeruh"
Sofiea Nădejde.
Cîte-va consider, asupra tipurilor omeneşti. 'urmare).
E R I O C O M I 1. După cum am mai spus, eriocomii ca şi
lofocomn au părul
lînos şi creţ, Inse aşezat peste toată pielea capului ca şi la
tipurile superioare. Eriocomii se împart în două tipuri: tipul
cafru şi lipul negru propriu zis. Tipul cafru. Se obişnueşte a se
da numele de Ca/W, întregel populaţiuni a Africel de Sud (afară de
Hotentoţi), oeupînd tot locul ce se întinde de la 4° de latitudine
boreală pană la 20° de latitudine australa. Trebue înse să nu uităm
ca acesta ieste mai mult un nume geografic, căci cercetările
ştiinţifice făcute asupra deosebitelor triburi cari locuesc pe
aceste locuri sînt departe de a fi complecte, pentru ca să putem
spune cu siguranţă că toate fac sau nu fac parte din acela-şi
tip._
Principalele triburi cafre sînt: spre apus, Damara şi
Ova-Herero; spre resărit, Ama-Xosa, Ama-Zulu şi Macua • tn nauntru,
Bechuana, Basulo şi Macololo (acest din urmă trib, pe Zambez) .
Dacă am ţinea samă numai de limbă, atunci ar trebui să punem între
Cafri şi triburile de lingă Cnngo, precum şi pe acelea de lingă
Zamibar; inse cercetările în alte privinţi lipsind, sîntem siliţi
să lăsam aceste triburi în îndoială.
Iată cîte-ya din caracterele generale ale tipului cafru: Părul
des, aspru, lînos, creţ, şi ne aşezat în tufe. Pielea
în general brună-negrie, înse la diferitele triburi se găsesc
toate gradele de la coloarea bruhă-galbănă a Hotentoţilor până la
cea neagră curată a adevăraţilor Negr i Această împrejurare ne dă
dreptul de a presupune ; că Cafril de astă-zi sînt o amestecătură
din mai multe triburi (pe unele locuri chiar şi Negre , pe altele
Hotentote); iar dintre aceste triburi, unul (sau mai multe) cel mai
puternic şi mai respîndit avînd caractere deosebite de ale Ne-;
-
— 19 —
grilor şi de ale Hotentoţilor, le-au împărtăşit în parte şi
amestecului. Faţa Cafrilor îeste lungăreaţă şi destul de regulat
ovală; deschizăturile pleoapelor oblice ca la tipurile galbene ;
oasele maxilare mat desvoltate de cît la Negr i ; nasul une-ori
arcuit, alte ori turtit; buzele groase. Inse în general înfâţoşarea
Cafrilor îeste mai omenească; nu îeste aşâ dobitoceaseâ, aşa de
aproape de a momiţelor precum Ieste înfâţoşarea Negrilor sau a
altor tipuri maî inferioare. Cafril sînt foarte nalţi, musculoşi şi
proporţionale la trup. Mirosul ce-1 produce pielea Negrilor se pare
încă mai puternic la Cafri. In privinţa acestui miros, trebue înse
de observat că nu Ieste produs numai de piele înstărea iei
naturală; căci deosebitele unsori cu care-şî ung trupul, fie pentru
a se a-părâ de muşcăturile diferitelor insecte, fie pentru alt
scop, îşi a-mestecâ mirosul lor neplăcut cu mirosul ce-1 are
natural sudoarea şi împreună produc acel miros atît de ne plăcut,
în cît unii călători susţin că unul European i-ar fi cu neputinţă
să stee la vorbă cu un Negru (sau Cafru), cînd vîntul ar bate de la
acela înspre European!
Limbele vorbite de diferitele triburi cafre, se pot reduce la
una singură numită banlv. Această din urmă împrejurare întăreşte
presupunerea ce am făcut, cind vorbeam despre coloarea pielei. In
adevăr limba banlu ar fi limba acelui trib mai puternic care de
sigur că a impus limba sa triburilor supuse şi chiar limba singură
fiind mai superioară, a învins pe celealalte.
Cafril sînt foarte războinici, dovadă războiul susţinut în
potriva Englejilor.
Topinard zice că ar fi foarte folositorii! de a se f a c e
cercetări mai cu de a măruntul a asupra tribului Macololo, care
merge stîngîndu-se foarte răpede. Acest trib poate că reprezintă
vre un tip vechitl, probă despre aceasta poate fi, întru cit-va,
chiar şi stingerea lui: Acest tip pare că se deosebeşte de tipul
Cafru în general, apropiindu-se mai mult numai prin limbă.
Tipul negru propriu zis. A l doilea tip dintre Eriacornî, Ieste
tipul negru propriu zii -. Chiar ne socotind pe Cafri şi pe
Ho-tentoţf, pe cari unii greşind îl socot tot între Negri , totuşi
sînt multe triburi, cari tot în tipul negru pot fi numărate. Inse
tipul adevăraţilor Negri , Ieste mai bine reprezentat prin Negri i
din Gui-nea. Intre adevăraţii negri putem numerâ: populaţiunea de
pe ţermul apusan -al Africel (de la gura Senegalului la Nord pană
la a Nigrulul la Sud), populaţiunea cunoscută sub numele de Tibu
din partea resăriteanâ a Saharel şi popoarele din Sudan de pe
marginea de miează-zi a marelui deşert. In general putem zice că
adevăraţii Negri sînt cuprinşi între equator şi tropicul
racului.
-
- 20 —
Părul lînos ca şi la Cafri, puţin respîndit pe suprafaţa cor'
puluî; barba rară şi creşte tărziu.—Pielea catifelată,
strălucitoare, variind în coloare de la negru roşietec, gălbiu sau
albăstriu, la negru curat (drept vorbind coloarea proprie tipului
negru pro-priu zis ieste numaî cea neagră curată, celealalte
varietăţi dovedesc un amestec cu alte tipuri; înse fiind că
amestecul Ieste aşa de slab în cît n'a influenţat de cît asupra
colorei, celelalte caractere remănînd neschimbate de aceea
varietăţile deosebite numai prin coloare, se pun tot în tipul negru
propriu zis).—Faţa se ca* racterizază în chipul următorii!,
deosebindu-se în general de a Cafrilor: Fruntea mică, la unii
foarte plecată, la alţii din contra dreaptă şi boltită, la partea
de sus avînd cele două bulbucaturi a* propiete sau chiar eîte o
dată avînd o singură bulbucâtură prin mijloc; ochii sînt negri, cu
partea cea albă fără lustru şi de co* loare gălbie şi deschizătura
pleoapelor îngustă, ridicaturile osoase pe care se aşazâ
sprincenele sînt puţin bulbucate şi netede, caracter prin care se
deosebeşte de tipul negru din Oceania ;— Nasul ieste lat,
nebulbucat, cu partea despre vî r f groasă şi tur* tită, cu nările
eliptice şi mai mult sau mai puţin resfrînte; prin modul de lipire
a oaselor nasale, Negri i se apropie de momite ; ca particularitate
în privinţa nasului, se mai poate cita că nu se poate bine deosebi
unde se mîntue nasul şi unde începe porţiunea ce vine între nas şi
buza de deasupra; buzele sînt foarte grose şi prognatismulf tarte
pronunţat, căci nu numai că porţiunea de sub nas ieste scoasă
înainte şi incizivil atît din falca de sus cît şi din cea de jos
sînt oblici, dar chiar faţa cu totul ieste ceva scoasă înainte;
umerii obrajilor puţin scoşi în afară, dinţii sînt rari, albi
curaţi şi sănătoşi; bărbiea dată înapoi; urechile mici. In privinţa
formei craniului, Negri i sînt în general dolihocefall şî numai ca
escepţie mezocefall sau brahicefalî.—Prin forma trunchiului mai
aproape cilindric de cît turtit dinnainte înnapoi, cum ieste la
tipurile superioare, precum şi prin alte particularităţi în
privinţa scheletului Negr i i amintesc pe momite mai mult de pît
tipurile superioare.—Pe lîngă acestea mai putem aminti ca
particularităţi ale tipului negru şi următoarele: braţele lungi
pulpele mici, călcăiul lat şi prelungit înnapol, piciorul mai puţin
boltit şi degetul cel mare (de Ia picior) mai scurt de cît la albi,
pielea produce un miros neplăcut.—
Tipurile descrise pană aice, fiind toate cu părul lînos,
formează o grupă căreia, după cum am mai spus, i s'a dat numire de
grupa Vlotrihilor (cuvînt care chiar însamnă cu părul lînos), Toţi
ulotrihil sînt prognaţi şi dolihocefah toff sînt cu părul şi
o-chii, în general, de coloare foarte închisă; toţi locuesc în
emisfera australă (afară de Negri i din Afr ica) .—Iei sînt în
general inferiori
-
— 21 —
oamenilor cu părul nelînos (lisolrihi) şi se apropie mai mult de
momiţi de cît aceşti din urmă.—
Ulotrihil şi cu parte dintre lisotrihl, formează o grupă de
oameni mal asemenea între dînşil de cît cu ceialalţî oameni şi
fiind că au un caracter comun de a fi de coloare foarte închisă, se
poate la un loc numi grupa tipurilor negre.—Această grupă ieste cea
mai inferioară.
(Va urma) W .
U n artieul din „Timpul" de la 18 Iunie 1882.
Domnul mieu, vă respund, numai pentru că articolul D-voastră nu
ştiu prin ce minune s'a furişat în ziarul „Timpul". Alt-feliti fiţi
sigur, că nu l'aşi fi luat în samă. Numai atuncia merită cine-va
respuns, cînd ieste de buna credinţă în discuţie, ţiind samă de tot
ee zice protivnicul său, iar nu falşificînd toate cum ii vine la
socoteală.
In ştiinţă, D-le, nu se încape advocaţie. Să lăsăm faptele să
vorbească şi să nu le tragem de păr. Ori ceom, care are o leacăde
educaţie ştiinţifică, va scutura dintr'un articol ca nişte gunoae,
toate frazele întortoehiate, tot „spiritul" de mahala.
Iată dovezi de rea credinţă ce am găsit în acel articol:
Mă numiţi emancipâtoare, sigur cu înţelesul că aşî voi ca
femeile să aibă drept de a vota, etc. în sfîrşit ca „La citoyenne",
pe cînd îeu am arătat de atîtea ori că nu cred în asemenea
emancipare, fiind sigură că aceasta nu va folosi de cît eîtor-va
sute de femei, pe cînd celelalte vor suferi ca şi acuma. Iată, în
unele teri se află votul universal şi mulţimea tot sufere; prin
urmare chiar dacă femeea va avea votul tot va suferi; aşâ, fiind
că
-
— 22 —
de obiceiti să numesc emancipătoare acele femei cari strigă
pentru vot, pe mine mă numiţi pe nedrept cu a-cest nume.
leu nu visez acest feliti de emancipare, ci cred în emanciparea
omenire! intregl de mizerie şi neştiinţă. Visez numai cînd dorm,
dar se pare că unit visază chiar scriind.
Ziceţi că îndrăznesc a spune că femeea are creerul mai greu de
cît bărbatul relativ cu trupul, cînd chiar „la Citoyenne", după
Broca, zice că femeea proporţional la taliea îl are mai uşor! De
aice faceţi de o dată uh salt mftrtal şi trageţi singur încheiere
că prin urmare femeea are creerul mai uşor şi proporţional cu
greutatea corpului! Se vede că ori nu ştiţ! că taliea nu ieste^ tot
una cu greutatea corpului, or! credeţi că ştiinţa e o boscărie, şi
că trebue să aibă cineva repegiune la cuvinte ca boscariul la
degete, pentru a înşela norodul. Şi una şi alta vă aduce puţină
laudă.
Cum că cele ce am zis în „Contemporanul" sînt adevărate şi nu
visuri vă puteţi încredinţa (de e cu putinţă) de pe un articul din
„Revue scientifique" No. 22, 1882 de L. Manouvrier, căci să mai
întru cu D-voastră în discuţie ştiinţifică, e deprisos. :
Voiţî a dovedi că n'ain cetit pe Buchner şi pe mulţi alţii şi
pentru aceasta falsificaţi iară-şi totul numai ca să ajungeţi la
scop. Faceţi aceasta amintind de scrisoarea D-lui A . BonatU, şx
ziceţi că ieu îmî atribuesc invenţiunea metoadei de a compara
greutatea creerulu! cu a trupului, şi ca dovadă citaţi din Revista
„La Science-politiq.ue:" Cei mai intilţi învăţaţi susţin că
valoarea realăa crwrylui trebite căutată în dimensiunile sale
relative, -adeci în masa sa comparaţi cu masa 'o-tală ă trupului"".
Buchner. Ce veţi zice înse cînd vă voiti spune, că aducînd această
citaţie v'aţi pîcălit reu? Şi idată pehtrU c6, mâi întăiii, că
voiţi cum zice proverbul „enfoncer des portes ouvertes*. Căci de
atî-tea ori am zis, camă mier cum dese întrebuinţază ă-
-
— 23
ceasta metodă la animale, iar la bărbat şi femee, nu. Ca dovadă
că citaţiea mea din Buchner nu e falşa şi avea de scop a dovedi
ceea ce zic voiu mai repeta-o şi aice: Buchner. Force et matiere
pag. 200. „Inferioritatea intelectuală a femeilor, faţă cu bărbaţii
ieste un fapt cunoscut. Peaeock a găsit că greutatea mijlocie a»
crierului la bărbat e de 50 de unţii şi la femee de 44 (London
journal of. med. 1851)".
Cred că se vede destul de lămurit ceea ce voeam să arăt şi nu
voiţi întrâ aice din noti în o chestiune pe care am dovedit'o de
falşă, zisului D. Bonatu, căci de ar fi avut cît de puţină dreptate
sigur că respundea. Ceea ee e nostim înse, ieste că aţi avut
spiritul aşâ de ager, în cît nu aţi văzut că prin acea citaţie daţi
în cap tuturor acelor ce vorbesc de chestiunea femeei, şi nu ieu în
samă raportul greutăţilor. Cum vă sună la ureche vCei mai mulţi
învăţaţi"? Dar vedeţi bine că. D. Maioreseu nu face aşâ prin urmare
nu e cu majoritatea învăţaţilor, prin urmare ieu am dreptate.
Făcînd aşâ cum zice Buchner am ajuns la un rezultat mulţă-mitoriti
pentru noi. A cui e vina? Ieu am adus cifre pe cari ori cine le
poate cerceta de sînt adevărate, ori nu; pe cînd D-voastră aţi adus
palavre şi insulte. Ceea ce ieu am zis, pe scurt vine şi 'Dl. L.
Manouvrier, an-tropologisţ, şi le arată pe larg in vRevue
scientifiqve" şi făgădueşte a vorbi încă mai pe larg în un alt
articol.
Vă mieraţi că am curajul să combat pe DL Maiorescu, fiţi sigur
că nu sînteţi nici cel di'ntăiti, nici cel de pe urmă cu mierarea.
Da am avut curajul, fiind că. ştiu că am dreptate; dovedească-mi
cineva că nu am, şi voiţi pleca capul. Tot asemenea şi D-voastră de
credeţi că aveţi dreptate grăbiţi şi trimeteţi preţioasele
D-voastre cercetări asupra acestei chestiuni atit la A -cademiea de
ştiiaţă,eît | i ^fievue scientifique", şi demascaţi asemenea
şarlatani cari acum susţin că femeea, are creerul mai greu, şi mîni
poate vor îndrăzni a zice că e şi raai inteligentă; grăbiţi, vă rog
în numele a-
-
— 24 —
devărului D-le Teiuleanu, şi nu lăsaţi ştiinţa lipsită de
preţioasele şi logivele D-voastră descoperiri!
Aşâ, D-l mieu, cînd cineva falsifica monedă după legile de azi
merită închisoare; dar cel ce falsifica zisele, ideile . . . ce
merită . . . ? Ieu cred, despreţul. Mai adăugiţi încă un
juvaer:
„JPemcele cari ae pretind învăţate, nu ştiu nemic in fond, îele
amestecă şi confundă toate obiectele, toate ideile. Incapabile de a
fixă mai mult timp atenţiunea lor asupra unui lucru oare care, iele
trec foarte răpede de la un subiect la altul, şi dtci nu le remîn
de cît cîte-vă noţiuni parţiale, incomplecte, cari formeaz-ă in
tot-deauna în capul lor combinaţiunite cele mai bizare" 1!
Şi ziceţi că această descriere mi se potriveşte mie, şi mă arată
ca o oglindă! Dar ce minune, cînd arun-cîndu-mi ochii văzui pe Dl.
Teiuleanu; păcat numai că unele trăsături nu sînt destul de
pronunţate.
Dar să nu uit, ziceţi că sînteţî sigur că articolul nu va
produce nici un efect asupra „Contemporanului". In adevăr efect n'a
produs dar a dovedit încă o dată, ce slabă instrucţie se capătă în
şcolile prin cari a trecut Dl. Teiuleanu, de vreme ce nu e în stare
să înţeleagă nu cuprinsul unui articol, dar nici măcar deosebirea
între greutate absolută şi greutatea relativă, ori că talie nu e
tot-una cu greutatea corpului! Cît - despre lipsă de logică şi
contrazicere, articolul D-sale poate sluji ca model.
Sofiea Nădejde.
Cartoforul. (Motiolog).
_ Ş'zî şi rabdă, şezi ca draciil priponit la stîlpul sobei Dacă
ii'aî pă'ale 'd pungă! Am ajuns în doaga vorbei
-
— 25
N n - curaj, cîndji'aî la vieaţă nicî un ban de cheltueală
Ş'apoi-î drept. în clipă ieatâ pot să-ţî fac şi socoteală. Ce-mî
lipseşte acuma mie? Cap? He, heî! Ce cap, cît zece Priceput la
cărţi şi meşter de nici dracul nu-1 întrece D'apoi mînî!!. . Ce
mînl ghibace, care pot îotr'un minut P e prin mijloc ca să-ţ*
scoată, asul, popa, ce-ai cerut, Să te radă boereşte, să te vezi
boeriu calic. Dar un lucru numai strică, Zeu! Un lucru de nemic.
N'am parale ! N'am!!. Aceasta-i. Tot jucînd mi s'a 'ntîmplat De-am
avut o pleaşcă grasă: iată cum am fost pontat, Dintr'o dată, ştiJ,
cu popa, apoi fantele ara schimbat Ş'api I iară-şi popa, popa, pană
cînd am cîştigat. Dar cîştig colea nu şagă. Ne-aşteptat şi negîndit
Nu-i cuvînt că mă'ngrijisem mai nainte am măsluit Jocul cal de
cărţi; căci parcă este chip să joci cinstit Daca, vrai cîşţig să-ţi
ieasă. Ca să faci! De vrai să fii Om ca orna 'n r î id cu lumea,
caţi de lume să te ţii. Dar un gpambaş mai la urmă nu ştiu singur
ce am făcut Cu cinci q~M m'a ras tălhariul, tot cîştigul l ' tm
pierdut, Ş'am remas afif.
La naiba! C3 păcat! Of! tare-i reu Ca să n'ai părale'n pungă.
Ce-a lăsat şi Dumnezeu Banul ista!... Da; căci umbli după iei... te
dai şi'nfoj Dar cam greu, să vezi, se'ntîmplă să pul laba pe noroc.
Ş'apoî ştiu să jo-!! Aşteaptă, uişte cărţi să ieu. Poftiţi, Le-am
găsit. Acuma cereţi, asul, popa, ce voiţi.... Hop aşa!.. Păţişi
cucoane!! Te-am bătut am cîştigat. Iaca popa-1 vezi, la mine,
scoate banii!...
Dar păcat, Căci singur joc. Zeu, măi popo, dă-mi un franc. C'un
franc mă vezi. Dacă-1 am acum în palmă îl sărut, na!... ştii?..
Pontez!!... Zeu pontez, Curaj, 'nnainte, pune mina pe noroc. Uite
cărţi ce-mi vin, măi frate. Corn n'am bani acum să joc! Ha, ha, ha!
Ce cărţ»!! P e cinste! Ce cumplit aşi cîştigâ De-aşl avea ceva
parale. Uite cărţi cole,.. Maca!!..
Rîd degeaba... Rîd, mă bucur dar mă bucur numa'n gînd Căci din
tot cîştigu'mi pare c'am s'ajung s'adorm flămînd. Ieu flâmîud?!..
O! Ieu? Sermanul! Dintr'aşâ frumoasă stare Să cer milă de la lume
ca un orb?!.. Să cer mîncare?! Keu de tot. Cumplite vremuri am
ajuns. Aşî vra mai bine Ca să mor de cît să sufăr înjosire şi
ruşine. Chiar copii azîde-a rîndul, jucătoriu de cărţi îmi zic
Vorbă ce cu drept însamnă om netrebnic, de nemic.
-
— 26 —
Căcî ce bine omenireî faci pe lume cit tiăeştî? Noaptea zi o
faci; iar zioa poţi să zici că nicî nu Ieşti. Asul, popa, fante,
damă, stos, maca... atîta ştii. Iar isprăvi ca om în lume, într'a
vieţei carte scrii O! trecut!.. Mîrşave fapte, crailîcurî şi beţii.
Da!....
Păcat, păcat de-uu nume omenesc ce-am mai purtat. Şi de terna ce
cu paşii âm atins'o. Da, păcat!!.. Cartofor ! Scîrboasă breaslă!
Cind rostesc acest cuvînt Voift pe loc să mor mai bine, să
mă'nghiţă acest pămînt. Dintr'o dată. fie r n s J ™ » rCIţî ştiu
ieu Prebegiţi ca vai de dtnşiî, «ari astă-zi nici nu vreu Sa
vorbească.,. Zic că-s nobili.—Dă, ce vrei? Dar las să fie Precum
dluş i lvor să spună, înse lucrul se cam ştie; Căci, la dracul,
vezi pe unul azi mai mort şi perpelit Şî mai m|nî po^m^î cu ifojş.
Spune-^mi com s'a înţolit Kergşţepţat aş i de o daţ£, din s,enin?^-
A măsluit. Altui ien răgea, ca verba..., hai s'o zip, la poartă
n«uă Şi goluţ ţerâ; mine te "trezeşti că 4e-amîndouă A scăpat. Auzi
că ipşte ^ v â ţ a ^ ş j procopsit Logofăt, cu greutate t m r ^
stare..... A măsluit.
Măsluesc ţ i-o spun, de-a riadul şi le n*3rge, se cîrpesc;
-
— 27 —
Obl :gaţiî, antreprize, dau şi ieu, îşî împărţea: Fac parale,
caj'ăt cinste şi politid se numesc. Măsluit şi măslueală în cotro
mi te'nvîrteştî Insă-şi lumea-i măsluită n'ai de ce să mai roşeşti.
K'ai pe .inste. Hai 'nnainte joacă stos şi fă maca, Lumea toată
pune-o platcă. Voia .«ă joc şi voia juca!. Zic să joc. D;
-
— 28 —
folosise de mult deşteptul Macalol6 din lecţiele lor. Nu-i
cuvînt, trebue să ţinem samă de depărtare. Cîtă vreme nu se cere
pentru ea vestea vre unei descoperiri să străbată în mijocul
Africeî ? ! - învăţaţii europeni se aşteaptă pe fie care zi la
sinteza albumineî, zahărului, untului, etc... In „ţara Negrilor" se
credea că nu s'a făcut nici măcar apa din oxigen şi hidrogen.—Acest
tî-năr fu trimes la Paris căci arăta mult talent pentru ştiinţe şi
acolo îngrozi lumea prin descoperirile ce făcu. Aşâ, un om fără de
nici o cunoştinţă serioasă numit Darwin şi mai mulţi aşâ zişi
botanişti Europeni şi Americani, dovediseră că sînt plante cari se
hrănesc cu muşte şi cu carne. Tînărul nostru căpătă o plantă de
acestea, a-nume o Drosera şi se ~pxxse pe experienţe: luâ bucăţi de
carne şi punea pe frunzele plantei şi lucră cu atîtă pricepere
încît omori nenorocita buruiană, spăimîntată de aşa dărnicie.
îndată se puse la masă şi alcătui un articol în care numea pe toţi
cei ce credeau în plante carnivore, oameni puţin serioşi, iar
teoriea carnivorismului, o boteză „roman ingenios" şi citănd
experienţele D-sale, trimese articolul în capitala ţerei spre
publicare în unul din cele mai însemnate ziare şi artieulul fu
publicat, mulţămită prieteniei ce lega pe tînărul naturalist cu
cine-va de la Redacţie.. Ţara se bucura văzînd aceste descoperiri,
cari dovedeau că şi Negrii sînt în stare de a se civiliza, de a
ajunge pe Europeni, ba poate şi de a-i întrece.
Altă dată deşteptul Macololo reuşi să schimbe cu desăvîrşire
istoriea desvoltărei unei insecte numită e-fen*era. Sute de oameni
de ştiinţă, observatori ghibaci, cari întrebuinţară anr peritru a
cerceta vieaţa acestei insecte ajunseseră a crede într'unfeliu
despre fazele prin cari trece efemera. Vine Inse 1)1. Macololo şi
arată după un sfert de ceas de observare, într'un timp cînd nici nu
ierau încă efemere^ că istoriea efemerelor ieste greşită şi că iele
se desvoliă aşâ cum se credea mai înnainte despre ţinţarî. In
canibalismul seu de Negru
-
— 29 —
avii chiar cruzimea de a înnecâ cîţi va ţinţarî în primăvara
vieţei lor, crezînd că înneacă efemere !! îndată aruncă pe hîrtie
observaţiile D-sale şi trimese articolul unei Reviste ştiinţifice
din ţară sa spre publicare şi.... l'a publicat . . . . Redactori,
nu glumă!
Numitul tînăr întorcîndu-se pentru un timp în pa-triea-mamă ţinu
o lecţie sau două la Universitate şi în numele celor mai nouă
descoperir? ştiinţifice arăta, că nu se ştie de unde sa făcut apa
de pe pâmînt, povesti multe despre forţa vitală încredinţînd. pe
studenţii înlemniţi că această forţă despre care se auzea că a
pierit de mult, tot trăeşte şi că şede în trupul omenesc şi
luptîndu-se cu puterile chemice face combinaţiuni organice., etc.
Vorbind despre vechimea plantelor întrebuinţa o clasificaţie şi
nişte credinţi greşite şi totul se zicea, că urmează din cele mai
nouă cercetări ştiinţifice! !
In timpurile din urmă acest tînăr plin de viitoriti scrise un
articol în „Revue scientifique" înse răzbi acolo tot pe uşa de
dindos, după obiceiul D-sale, încarcă de laude pe Ministrul de
instrucţie din Macolol6 şi arătă lumei că instrucţiea sub aripile
acelui bărbat cu greutate, ajungea pe acea din Franţiea, numai
puţin lipsea.. Credem că la întoarcerea D-sale va întrece pe
Franeejî. Ne aşteptăm să cetim în „Journal amusant" că tînă-rul
naturalist va fi fost decorat cu „Corona Maco-lolului" pentru
slujbă credincioasă. I se cade.
Simbad.
Xoutafi Ştiinţifice. Despre leacul turbărei.
Am cetit în ziarele franceze, că s'au tămăduit doi oameni
turbaţi cu injecţii de pilocarpinâ sub piele. Cazul unui cioban
ierâ descris pe larg şi nu încape în-
-
— 30 —
doială ca de nu i se dădea leacul murea şi anume de turbare. I
s'au făcut injecţii şi a scăpat! Ce dovadă mai tare putem aştepta
?
In Romăniea Dl. Dr. Radu de la Botoşani a tratat o copilă
turbată, tot cu pilocarpină, înse a mai adăugit şi dorakd se vede
ca liniştitorii! şi a reuşit. De a-semenea Dl. Dr. Marcovicî de la
Bucureşti a făcut a-ceastă încercare, nu ştiu înse de a reuşit.
leu cred, că ar fi bine de cercat leacul asupra cî-nilor turbaţi
chiar şi atunci experienţele înmulţîndu-se s'ar lămuri fără
întîrziere^ dacă. în adevăr pilocarpina omoară fiinţele, ce
pricinuesc turbarea.
Despre tuberculoză.
Dr. Koeh de la Berlin a dovedit că în tuberculele din plăinîi se
află nişte fiinţi microscopice, care le pricinuesc şi că
întrodueînd de aceste fiinţi în animalele-sănătoase le înbolnăvim
de tuberculoză. Se zice că se vor face culturi după metoda lui
Pâsteuf şi că se va încerca slăbirea fiinţelor pricinuitoare de
boală şi prin urmare hultuirea în potriva tuberculozei, cum se face
acuma în contra ckarbonuluî, etc... Cum vedem mergem iute spre
învingerea totală a duşmanilor microscopici.
i Din cercetările D-rnlui Roch urmează că tuberco-loza ieste o
boală molipsitoare, căci în stupitul bolnavilor se afla germenii
pricinuitori ai boalei şi aceştia se amestecă cu colbul din aer şi
pot fi înghiţiţi şi prin urmare pricinui boala.
JDespre jmicinţa frigurilor.
In „Revue seientifique" No. 17; 29 April 1882 g&-sim un
articol de Dl. Laveran intitulat: „De la nature parasitaire de
l'impaludisme", adecă, despre natura pa-rasitară a frigurilor", şi
ne credem datori a :l face cunoscut cetitorilor noştri.
-
— 31 —
Dl. Laveran a început studiele asupra acestei chestii de la 1878
în Algeriea. Iată corpurile observate în sîngele bolnavilor de
friguri:
1) Corpuri cilindrice ascuţite la capete, mai tot deauna îndoite
ca un craiu nou ; lungimea acestor corpuri ieste de 8 pană la 9
miimi de milimetru, lăţimea de 3 miimi; trupul ieste străvăziu,
necolorat afară de la mijloc unde se află o pată negrie formată din
părticele de pigment; une ori se vede o linie care uneşte capetele
între dînsele pe lîngă partea concavă, aceste corpuri nu se mişcă;
une ori sînt ovalare; părticelele de pigment formează atunci un
cerc mai mult sau mai puţin regulat, alte ori ovalele se apropie de
sferă.
2) Corpuri sferice, străvezii, de deosebite mărimi, cuprinzînd
grăuncioare de pigment ca şi cele descrise la No. 1. Cele mai mari
din aceste corpuri întrec în mărime globulele roşe, ale sîngelui,
eele mai miei de abiea ajung la o miime sau două de milimetru în
diametru şi nu cuprind de cît un grăuncior de pigment sau două.
Aceste corpuri cînd sînt asâ de mari ca globulele roşe se
îmfăţoşază în stare de repaus ori în mişcare. In starea de repaus
grăuncioarele de pigment formează adesea un eerc regulat; corpul
ieste necolorat, străvăziu, mărginit prin o linie neschimbătoare.
In starea de mişcare, grăuncioarele de pigment se mişcă foarte tare
în lăuntrul corpurilor sferice şi nu mai formează cere regulat;
apoi, se mai văd adesea nişte corpuri cilindrice foarte subţiri şi
lungi, ceva mai îmflate la capătul liber, iar cu celălalt lipite de
corpul sferic, aceste firişoare se mişcă foarte cu mare viociune.
In jurul u-nui corp sferic se află une ori cîte trei sau patru şi
se vede cum pun în mişcare prin izbiri globulele vecine. Peste cît
va timp firişoârele se despart de corpurile sferice şi trăesc
libere printre globulele sîngelui. Corpurile sferice de cari am
vorbit aice au nişte mişcări, ee le deosebesc de globule. Dacă
observăm mai mult timp corpurile No. 2, pană ce încetează toate
mişcările, ve-
-
— 32 —
dem că ieu o formă deosebită, se fac gra nuloase şi ne' mişcate
. . .
D-l Laveran presupune că adevăraţii părăsiţi sînt firişoarele
cele lungi şi mişcătoare, iar corpurile descrise la No. 1 şi 2 le
socoteşte drept nişte pungi în cari se află părăsiţii sub formă de
embrioni seu de ouă.—Părăsiţii liberi se văd în sînge mai ales ceva
înnainte de accese şi în timpul acceselor.
Suflatul de chinină omoară foarte uşor părăsiţii în formă de
fire şi mult mai greu pungile cu embrione de aceea trebue de luat
chinină mult timp pentru a o-mori cu desăvîrşire părăsiţii aflători
în sînge. Dacă luăm o doză de chinină trec frigurile de o dată, dar
chinina fiind alungată din organism, alţî părăsiţi ies din pungi şi
accesele se reîncep. Acuma mai remîne de ştiut calea pe cari
străbat aceşti părăsiţi în organism, D-l Laveran ne spune că
cercetările făcute pană la momentul publicărei articolului
prescurtat aice, nu Tau luminat în această privinţă.
Aşâ dar încă o boală parasitară, bine dovedită şi în potriva
căreia avem leac. Acuma dacă se va afla bine feliul de vieaţa şi
obiceiurile acestor părăsiţi şi de se vor putea nimici chiar în
afară din organism, omenirea va scăpă de friguri. Negreşit că ar fi
uşor, dacă s'ar cheltui bani pentru acest scop, în loc de a-i
cheltui cu resboaele aşa numite civilizatoare în Egipt şi
Tu-nisiea, pentru a îmbogăţi cîţi-va bancheri 11
T . U .
încercări de Metafizică materialistă de V a s i l e C o n t a
.
Am făgăduit cetitorilor noştri că vom face o dare de şamă de
lucrările filosofice ale lui Vasile Conta ne
-
— 33 —
îndeplinim făgăduinţa, dar ar fi de dorit că scrierile Im să se
facă cunoscute chiar în întregime publicului ei pentru aceasta ar
trebui tipărite toate lucrările lui Conta, si respîndite. Nu ne
îndoim că fie care om luminat va ţinea să aibă între cărţile sale
şi operile lut Conta întâiul şi singurul filosof romîn. Cartea de
care vom da samă ieste numai o parte din Metafizică, sau mai bine
ieste istoriea Metafizicei.
Sub nume de idei şi credinţi metafizice înţelege autoriul pe
acele ce respund la întrebările cele mai înnalte şi mai adînci pe
cari şi le pune omul, atît în privinţa lui însuşi, cît şi în
privinţa lumei. Sistemele metafizice vechi trăesc încă în mijlocul
nostru şi sînt privite ca adevărate de cea mâi mare parte din
oameni, numele sub care se îmfăţosază ieste religiea. In adevăr
ţeranul îşi are respunsuri la întrebările metafizice, în religie
(nu în tot deauna în cea creştină); învăţaţii înse, în feliurite
sisteme filosofice mai mult sau mai puţin întemeeate pe
cunoştinţele timpului nostru. Se înţelege că oamenii primitivi
şi-au făcut o metafizică, după cunoştinţele lor şi după gradul de
desvoltare la care a-junsese cu mintea.—Cum am spus aiurea dacă
despărţim din religie regulele de purtare cari n'au ce se a-mesteeâ
cu dînsa, aflăm în religie un sistem de metafizică. Găsim respuns
la întrebarea: De unde vine lumea şi unde merge? Ce se întîmplă
după moarte? Se nimiceşte personalitatea omenească, ori nu? etc...
Adecă respunsuri la întrebările la cari respimde şi metafizica
ştiinţifică.
învăţaţi foarte însemnaţi, precum H. Spencer, au ajuns să-şi
înc-hipue că religiea şi ştiinţa sînt două căi deosebite pentru a
ajunge la adevăr şi că prin urmare, ştiinţa nu va înlocui religiea,
ci că de la o vreme se vor împăca şi vor ajunge am'ndouă pe căi
deosebite la aceeaşi închiere despre lume şi om. Conta înse nu se
uneşte cu această părere, şi în adevăr, cum ar putea să se unească
cînd vedem lămurit că metafizica religiei
3.
-
nu-i de cît O fază prin care a trecut metafizica ştiinţifica.
Intr'o vreme, după cunoştinţele ce aveau şi după puterea lor de a
judeca, au ajuns oamenii a-şi închipui lumea într'un feliti,
această închipuire s'a păstrat în masele neluminate şi ni se
îmfăţoşază sub numele de religie. In timpurile noastre, frrtemeeaţi
pe descoperirile ştiinţelor şi judecînd cu nişte creeri mult mai
buni de cît răsstrămoşii noştri, filosofii şi-ati închipuit iară-şî
lumea şi anume în altfeliti de cît oamenii primitivi. Care din
aceste două închipuiri trebue să fie primită, care va învinge.?—Nu
se încape îndoială, că dacă şi masele s'ar lumina, atunci nici iele
n'ar mai putea gîndl despre lume, ca selbatecii primitivi şi eă
încet încet s'ar âpropiea de ideile oamenilor culţi de acuma. Adecă
religiea va trebui să pieară dinnaintea ştiinţei.
Iată ce zice Qonta: „ A zice că religiunea poate coexista, şi
prin urmare poate fi conciliată cu ştiinţa ieste tot aşa de absurd
ca şi a,zice că pot coexista două forme succesive ale aceluia-şi
lucru; ca şi a zice de e-xemplu că se poate conciliea astronomiea
veche care zicea că soarele se învîrteşte împrejurul pămîntuluî cu
astronomiea modernă care zice că pămîntul se învîrteşte împrejurul
soarelui. Metafizica religioasă ieste destinată a pieri şi nu a
coexistă cu metafizica ştiinţifiică, pentru motivul că iea se
transformă pentru a da naştere acestei din urmă. Ieste învederat că
în timpul de transiţiune metafizica ştiinţifică crescîndă coexistă
cu metafizica religioasă decrescîndă; dar ceea ce voesc să afirm
ieste eă aceste două forme de cugetare nu pot să se des-volteze şi
să meargă paralel." (pag. 20).
Innainte de a începe istorica ideilor metafizice, Conta ne spune
că sentimentul religios îşi are încfputui în frica de necunoscut
care se întîlneşte şi la animale. Ieată şi un exemplu adus de D-sa:
„Un lup ştie că poate fi omorît de cînii de la stînă şi de aceea
are frică de iei 5 dar cînd întîlneşte unul sau mai mulţi din
aceştiea, iei de şi cuprins de oare care frică, ştie cu a-
-
— 35 —
jutoriul experienţei trecute să aprecieze întinderea putere! lor
după numărul şi taliea lor, şi dacă se bizue că-i va birui se
răpede la ieî, fără a încetă de a avea oare care frică potrivită cu
mica primejdie la care se expune; iear dacă nu se bizue atunci
fuge, dar fuge de o putere pe care a măsurat o, şi pe care ştie cum
s'o eviteze. Dar acest lup care are curajul să înfrunte-puterea mai
multor cîni se sparie cumplit de un singur chibrit ce i s'ar
aprinde noaptea înnainte, şi fuge plin de o frică covîrşitoare,
fiind că nu ştie din experienţă pană unde se poate întinde puterea
flăcăreî ce i se a-rată. Innaintea cînilor lupul simte frica de
qmoscu% iear înnaintea chibritului frica de necunoscut. Această din
urmă frică ieste simţită de cuiele care latră la umbrele se se
mişcă noaptea pe lună înnaintea lui, de boii cari mugesc eu spaimă
în momentul unui mare cutremur de pămînt, etc. Această frică ieste
adevăratul sentiment religios; iear acţiunile determinate de iea,
precum lătratul cînilor la umbre, mugetul şi fuga boilor, etc, sînt
cel© diatăitt forme ale cultului religios." (pag, 8 ) .
L& cele mai înjosite popoare la cari se întâlneşte credinţa
în suflete,, ideea de suflet de mort, nu se îafă-ţoşază fără frica
de necunoscut. Şi cu cît păşesc oamenii mai înnainte şi ajung la
ideea de Zei mai puternicii de mii de ori de cît oamenii, cu atîta
frică ajunge mai mare; de la un timp înse cu frica se amestecă şi
un feliti de iubire, căci sufletele regilor puternici se presupun
bine voitoare pentru poporul lor. Chiar de la început sufletul
părintelui se închipueşte mai mult sau mai puţin bine voitorifi,
ceea ce explică acel amestec de frică şi de iubire, ce constitue
sentimentul religios.
Chiar în religiea creştină se zice: Frica de D-zeu ieste
începutul înţdeptiunei ".Această frică se micşurea-ză şi piere
încet, încet, cu cît prin progesul ştiinţelor se dovedeşte că lumea
se supune la legi nestrămutate şi cu cit sfera necunoscutului se
îngustează, pană ce va pieri cu totul» Această frică de necunoscut
poate
-
— 36 —
înse se rămîe cît-va timp şi după ce nu mai credem în duhuri
bune şi rele, în D-zeti, în Satana, etc; pentru că partea creerului
care are această funcţie prin moştenire se tot păstrează. Mulţi se
tem a intra noaptea în o casă întunecoasă, deşi sunt încredinţaţi
că nu-i a-colo cine-va ascuns... Şi de-şi întră dar tot cu sieală.
Această frică de necunoseut, rămăşiţă din o boală învechită, o ieu
unii ca dovadă de existenţa unui D-zeu.
Conta începe istoriea ideilor metafizice cu fetişismul Pană
acuma tot sînt oameni cari încă n'au de feliu i-dei metafizice,
acestora nici nu le trece prin minte să se întrebe de cauza
lucrurilor.
Cea mai îndepărtată idee de Cauză o găseşte în a-soeiarea
necesară a chipurilor corespunzătoare lucrurilor, cari au fost
percepute nemijlocit unul după altul. Aşâ cînd omul primitiv vede
apunerea sorelui şi apoi noaptea şi dacă această urmare se
repetează de mulţime de ori, selbatecul de cîte ori vede soarele
apunînd se aşteaptă să urmeze numai de cît şi noaptea. Din această
observare şi luîndu-se de pe cunoştinţele mai lămurite ce are
despre faptele sale, selbatecul ajunge a crede că în tot deauna
lucrul care urmează după altul ieste pricinuit de acel di'ntăiîi.
Aşâ, cînd vede curcubeul şi după aceea împrăştierea nourilor, crede
că a-ceştia au fost alungaţi de curcubeu; cînd întîlneşte un animal
şi apoi i se întîmplă o nenorocire, crede că a-nimalul i-a
pricinuit'oy cînd întîlneşte un animal şi a-poi vînează; mult,
crede că animalul întîlnit i-a scos vî-natul înnainte. Dacă se mai
întîmplă să întîlnească şi altă dată unul din animalele despre care
am vorbit, se aşteaptă să se întîmple, ce s'a întîmplat şi la
întăea
-
— 37 —
celui reu. Aşa, ceva trebue să fie, cînd ţeranul care socoteşte
că întâlnirea cu popa prevesteşte nenorocire, se crede apărat, dacă
aruncă un mănunchiti, de paie după dînsul.
Asemenea superstiţii se întâlnesc nu numai în poporul neluminat,
ci şi la foarte mulţî din clasele aşa zi -se culte, precum ieste
superstiţia cu numărul 13, cu norocul la cărţi legat de locul la
care s'a pus, ori de vecinătatea unei persoane, ori de menirea ce
face în gînd, etc. • *
Asemenea lipsă de judecată nu trebue să ne pară aşâ de curioasă,
căci de pildă, ce fac alta, acei cari îşi înehipuiesc că pot
proroci timpul de pe lună sau de pe locul planetelor; ori acei cari
cred în explicarea visurilor; aşâ dacă au visat şerpe; cred că va
fi vînt, etc, ori acei cari cred că dacă li se bate ochiul drepţii
se va întîm-pla cutare lucru, dacă vîrful nasului atunci altă-cevâ;
ori acei cari cred că dacă le va ieşi cutare carte: popă sau damă,
etc. are să li se întîmple o nenorocire sau o norocire.
Apoi vorbeşte despre suflete,, după H. Spencer, Ed. Tylor şi
Iokn Lubbock.
„Visurile, umbrele şi chipurile reflectate de apă şi de
corpurile lucii au fost de sigur cele dintăiu fenomene amăgitoare
cari au atras luarea aminte a omului primitiv. Animalele superioare
şi copiii miei cred că văd fiinţe reale în dosul oglinzei în care
se uită ; că iei caută să prindă umbrele cari se mişcă; şi că copii
spărieţf prin vro arătare îngrozitore în vis nu se cred în
siguranţă, după ce s'au trezit din somn, de cît grămădindu-se la
sinul mamei lor pentru a fi apăraţi de dînsaa.Aşâ dar şi omul
primitiv a trebuit să socotească drept fiinţe aevea cele ce se
vedea în visuri, în ape şi umbrele; chiar sînt şi acuma selbateci
cari cred că ce au visat ieste chiar aşâ şi socotesc umbrele, şi
chipurile reflectate de corpurile lucii ca fiind fiinţi
a-devărate.
-
— 38 —
„Dacă, selbatecul visază eă se duce la vînat şi că in pădure se
întîlneşte cu vre un om, că vînează şi ospătează cu acela împreună,
şi de o dată se trezeşte la un strigăt al vecinului şi se vede
culcat. Ce-şi va închipui selbatecul ? Iei ştie că a fost la vînat
şi cii toate acestea vecinul îi spune că a stat acolo jos ne mişcat
! Negreşit că de la o vreme îşi va închipui că în-tr'însul mai
ieste încă un altui, cari poate ieşi şi merge la Vînat, etc. şi
care vine ori de unde ar fi dacă-l chiamă cine*va şi întră în
trup." Această fiinţă, acest altul ieste acela care mai pe urmă
poartă numele de suflet. De la început, acest auflet ieste
închipuit în totul asemenea cu trupul, cu omul; dar mintea
desvol-tîndu-se din ce în ce, selbatecul vede* că ieste cu
neputinţă să mai fie în trînsul încă un altul cu ciolane, cu earnê
etc. fi şi-1 închipue ea un felia de umbră, ca un vînt cu formă
omenească, în sfîrşit ca un duh sau suflet. Mai pe urmă ajung
filosofii a-1 tot subţiea, pan ce-1 fac un ce fără intiadere ş?
nepipăit un spirit, după cum îl găsim în filosofiele spiritualiste.
Selbatecul veae în vis lueruri stricate, arse, cari nu se mai află,
oameni cari au murit şi prin urmare îşi închipue eă toate lucrurile
au într'însele suflet şi că sufletele mai trăiesc şi după moartea
oamenilor sau stricarea lucrurilor Aşa do pildă selbatecul se
visază cu lanoea sa şi cu toate acesteia lancea după mărturiea
vecinului a fost lîn' gă dînsul cînd dormea, prin urmare sufletul
Iui a vînat ou sufletul lăncei,...
Ou atît mai mult se încredinţară selbatecul de fiinţa
sufletului, cu cît umbrele nu şi le poate alt feliti explică de cît
ca fiind sufletele. Apoi umbrele nu pot fi apucate du,pă cum nu
poate .mei fi nici sufletul. Apoi chipurile văzute în apă, ce pot
jfi alta dacă mi ieară-şi un feliti de su#ete. Sînt popoare
sel&atece, eari cred că omul are două suflete, şi din acestea
numai unul iese în timpul visurilor, celălalt păzeşte trupul numai
Ja moarte ieş amîndouă- Se credea eă unul din stifle-
-
— 39 —
te, acel care nu iese în timpul visurilor se cunoaşte prin aceea
că face pe om să resufle, de aceea se înţelege şi numele suflet. La
Greci şi Romani sufletul se mai numea umbră, ceea ce dovedeşte cele
spuse mai sus. Unele popoare din Indiea cred că omul are trei
suflete, negreşit: umbra, chipul din apă şi acela care locu-eşte în
trup şi-1 face să fie viu. Dar pe aceste suflete şi le închipue
nedespărţite, afară de cîte puţin; numai la moarte ies toate* Aeeat
auflet, în trei persoane trebue să fi dat naştere ideei Treimel,
cînd omul şi-a închipuit ca şi lumea trebue să ibă un suflet ea şi
dînsul. Iată rădăcina treimei brahmane şi creştine.
De la început sufletele se socotesc tot muritoare ca şi oamenii;
căci în vis nu se arată de cît sufletele oamenilor morţi de curînd,
acele ce nu se arată trebue să fi murit. Dovadă de această
credinţă, găsim şi faptul că selbatieiî au mijloace de a omorî
sufletele morţilor.
La început se crede că sufletele trăiesc între oameni tot în
această lume şi fiind că sufletele sînt foarte numeroase de aceea
se crede că locul ieste plin de dînsele. Aceste suflete pricinuesc
după selbateci toate mişcările. Se rupe o creangă fără o pricină
văzută, un duh a rupt'o. Pocneşte o bucată de lemn, un duh
pocneşte, se rostogoleşte o piatră, un duh a împins'o,
( V a urma) I , N ă d e j d e .
Înştiinţare. Mai mulţi cunoscuţi găsiră cu cale să mă ureze
pentru că aşi fi scriind la ziarul din localitate „Deşteptarea".
Acelora le-am respuns, Ca să nu primesc şi alte uraturi înse,
găsesc şi ieu cu cale a spune mai dinnainte, că nici n'am scris
nici nu scriu şi nici nu
-
— 40 —
voiţi scrie la numitul ziar. le mele nu se potrivesc cu .pasă,
dacă preoţii de mir
Pricina ieste că principii-scopul lui; căci puţin îmi ori
călugării vor învinge
Th. D. Speranţă-,
K I K L I O O I I V F 1 E . E l e m e n t e de poet ica românii
. In usul tinerime!
gimnasiale şi preparandiale compusă de loan Lăzăriciă profesor.
Sibiift. In editura librăriei W.Kraff t . 1882. Preţul 60 cr. v .
a. 90 de pagine.
Ifratinele p o p o r u l u i r o m a n la înmormîntărî, de Teo d
o r T. B n r a d a . Iaşi. Tipografiea naţionala strada Alexandri,
1882. Preţul 2 franci. Se află la Tipografiiea naţională. 158 de
pagine. Broşura ieste foarte însemnată şi vrednică de a fi
cetită.
T r a t a t de H o r t i c u l t u r a ( F l o r i l e ) cu 115
gravuri în text. 330 de pagine. Rîmnicul-Sărat. Proprietatea şi
ediţiăa autoriulul 1882. Preţul 5 lei noi.— Recomandăm cartea
tnturor a-celor ce vroesc să-şî facă o grădină împodobita cu flori
alese, fără să şe pue în primejdie de a le vedea pierind din lipsă
df îngrijirea trebuitoare. Dl. Dateulescu cunoaşte foarte bine din
teorie şi din practică tot ce priveşte horticultura. Dacă va reuşî
cu această parte, ne făgadueşte încă şi altele despre deosebitele
ramuri ale Horticultureî. Credem că nu vom aştepta mult.
Curs melodic de cetirea limbei franctze in ţaralel eu cea
romitiă cu vocabular, exerciţii de traducere şi o alegere de
lecturi franceze pentru uzul claselor L a şi a I I gimnaziale de
Victor Castano, profesor la liceul naţional şi la institutul
pedagogic din Iaşi. Ediţiea a I V , Iaşi 1882: 200 de pagine.
Preţul 2 lei noi. Metoda întrebuinţată o găsim foarte nimerita,
copilul care ştie a ceti româneşte ieste deprins cu cetirea
franţuzaseă treptat, încet, încet cu cîte o regulă. Cine ştie cît
de greu se desvăţâ cineva de o cetire franceză rea, va putea preţui
cum se cuvine folosul ce aduce D l . Castano învăţăturei. Afară de
cursul treptat de cetire mai vedem în cartea D-sale şi nişte bucăţi
din mulţime de scriitori franceji. Găsim tot odată şi unele balade
romîne traduse în franţuzeşte, etc. In scurt ieste cea mai bună din
cărţile
de acest feli ti şi ar fi de dorit să fie pretutindeni
întrebuinţată.