1 Cuvintele-cheie: jurnal intim, literatura confesiva, Julien Green, Ernst Junger, autenticitate, subiectivitate. Titlul tezei ‘’Jurnalul la Mircea Eliade, Julien Green si Ernst Junger’’ trimite explicit la obiectul nostru de studiu:jurnalele intime ale acestor trei scriitori. Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există insemnari, de cele mai multe ori, în ordine cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica activități viitoare sau doar pentru a înregistra ceea ce s-a întîmplat în cursul unei zile. Asemenea caiete pot conține informații din domenii foarte diferite ale civilizației umane, cum ar fi înregistrarea etapelor unei operațiuni militare, a unei expediții, a unei călătorii pe mare(jurnal de bord), a unor cotații bursiere, a unor evenimente climaterice sau personale. O variantă a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor scriitori, care formează o specie literară aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă a scrisului autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul diaria, pluralul lui dies „zi”. Dar de ce jurnalul intim? De ce acesti trei scriitori ? Pentru prima intrebare as cita ceea ce Julien Green a marturisit :’’Jurnalul acesta pe care mi-l propun sa-l tin cat mai regulat cu putinta ma va ajuta , cred, sa vad mai limpede in mine insumi; sper sa pun in paginile lui intreaga mea viata cu o sinceritate si-o exactitate absoluta.’’(17 sep.1928).Asadar, mi-ar placea sa descopar acel ‘’le dedans’’ despre care vorbea Georges Gusdorf si apoi as vrea sa vad societatea secolului XX din perspectiva a trei scriitori de nationalitati diferite si care au trait in medii si in locuri diferite. La cea de-a doua intrebare aproape ca am raspuns prin intermediul celei dintai, dar as adauga si faptul ca la noi nu s-a vorbit foarte mult despre jurnalul lui Mircea Eliade.Jurnalul portughez a captat mai mult atentia criticii( Sorin Alexandrescu, Eugen Simion, Mihai Zamfir,etc).S-a vorbit despre ‘’India’’, ‘’Santier’’ si ‘’Jurnalul portughez’’ dar Jurnalul sau din perioada 1941- 1985 a fost mai putin dezbatut .Cum jurnalul sau de pana in 1940 s-a pierdut sau a fost distrus, am ramas doar cu cateva volume ce ne pot ajuta sa intelegem omul si scriitorul Eliade .Ceilalti doi scriitori pe care i-am ales s-au remarcat prin perseverenta lor in a scrie in jurnal aproximativ pe toata durata vietii.Si apoi cei trei scriitori fac parte din randul elitei intelectuale si s-au remarcat in aceasta specie literara. De la Julien Green avem optsprezece volume publicate desi nu s-a publicat inca totul iar de la Ernst Junger avem aproximativ zece volume de jurnal.Din nefericire, in cazul celor doi scriitori straini, nu s-au tradus in limba romana decat cate un volum , maxim doua in care s-a facut o selectie a insemnarilor .Aceeasi problema o intalnim si in cazul criticii literare asupra celor doi, in limba romana nu gasim decat putine studii asupra jurnalelor celor doi, majoritatea fiind scrise in limba franceza . Suportul critic in limba romana se bazeaza pe eseurile Ancai Sarbu, pe cele ale lui Eugen Simion si aici se opreste posibilitatea de a citi in limba romana aprecieri critice asupra celor doi.In rest, s-a scris mult despre cei doi in volume si in periodice in limbile franceza,engleza si germana.
32
Embed
Cuvintele-cheie: jurnal intim, literatura confesiva ... · PDF fileUn jurnal este, de obicei, ... ‘’India’’, ‘’Santier’’ si ‘’Jurnalul...
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
Cuvintele-cheie: jurnal intim, literatura confesiva, Julien Green, Ernst
Junger, autenticitate, subiectivitate.
Titlul tezei ‘’Jurnalul la Mircea Eliade, Julien Green si Ernst Junger’’ trimite explicit la
obiectul nostru de studiu:jurnalele intime ale acestor trei scriitori.
Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există insemnari, de cele mai multe ori, în ordine
cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica activități viitoare sau doar pentru a înregistra ceea ce s-a
întîmplat în cursul unei zile. Asemenea caiete pot conține informații din domenii foarte diferite ale
civilizației umane, cum ar fi înregistrarea etapelor unei operațiuni militare, a unei expediții, a unei
călătorii pe mare(jurnal de bord), a unor cotații bursiere, a unor evenimente climaterice sau personale.
O variantă a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor scriitori, care
formează o specie literară aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă a scrisului
autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă a fost scris doar
pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise
pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul
englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul diaria,
pluralul lui dies „zi”.
Dar de ce jurnalul intim? De ce acesti trei scriitori ?
Pentru prima intrebare as cita ceea ce Julien Green a marturisit :’’Jurnalul acesta pe care mi-l
propun sa-l tin cat mai regulat cu putinta ma va ajuta , cred, sa vad mai limpede in mine insumi; sper sa
pun in paginile lui intreaga mea viata cu o sinceritate si-o exactitate absoluta.’’(17 sep.1928).Asadar,
mi-ar placea sa descopar acel ‘’le dedans’’ despre care vorbea Georges Gusdorf si apoi as vrea sa vad
societatea secolului XX din perspectiva a trei scriitori de nationalitati diferite si care au trait in medii si
in locuri diferite.
La cea de-a doua intrebare aproape ca am raspuns prin intermediul celei dintai, dar as adauga
si faptul ca la noi nu s-a vorbit foarte mult despre jurnalul lui Mircea Eliade.Jurnalul portughez a captat
mai mult atentia criticii( Sorin Alexandrescu, Eugen Simion, Mihai Zamfir,etc).S-a vorbit despre
‘’India’’, ‘’Santier’’ si ‘’Jurnalul portughez’’ dar Jurnalul sau din perioada 1941- 1985 a fost mai putin
dezbatut .Cum jurnalul sau de pana in 1940 s-a pierdut sau a fost distrus, am ramas doar cu cateva
volume ce ne pot ajuta sa intelegem omul si scriitorul Eliade .Ceilalti doi scriitori pe care i-am ales s-au
remarcat prin perseverenta lor in a scrie in jurnal aproximativ pe toata durata vietii.Si apoi cei trei
scriitori fac parte din randul elitei intelectuale si s-au remarcat in aceasta specie literara.
De la Julien Green avem optsprezece volume publicate desi nu s-a publicat inca totul iar de la
Ernst Junger avem aproximativ zece volume de jurnal.Din nefericire, in cazul celor doi scriitori straini,
nu s-au tradus in limba romana decat cate un volum , maxim doua in care s-a facut o selectie a
insemnarilor .Aceeasi problema o intalnim si in cazul criticii literare asupra celor doi, in limba romana
nu gasim decat putine studii asupra jurnalelor celor doi, majoritatea fiind scrise in limba franceza .
Suportul critic in limba romana se bazeaza pe eseurile Ancai Sarbu, pe cele ale lui Eugen
Simion si aici se opreste posibilitatea de a citi in limba romana aprecieri critice asupra celor doi.In rest,
s-a scris mult despre cei doi in volume si in periodice in limbile franceza,engleza si germana.
2
Obiectivul principal al acestei teze este compararea celor trei jurnale prin intermediul unor
teme ce se gasesc la cei trei scriitori si voi sublinia ceea ce inoveaza in cadrul genului memorialistic si
ceea ce preiau de la predecesori..
Cum imi propun sa ajung la acest obiectiv?
Voi citi articole despre jurnalul intim, sa-i cunosc inceputurile, cum a evoluat , sa inteleg ce
inseamna un jurnal intim pentru ce-l scrie si pentru ce-l ce citeste.As vrea sa citesc apoi jurnalele celor
trei scriitori in integralitate.Dar pentru a putea intelege jurnalul, imi voi indrepta atentia si asupra operei
lor .Voi incerca sa cuprind in mare masura opera lor de capatai si sa cunosc cum a fost receptata ea de
catre critica.Asa cum am observat pana acum, ei au citit la randul lor jurnalele altor scriitori de aceea
voi rasfoi si acele jurnale si voi incerca sa vad ce au preluat de la precursorii lor si ce au adus original
in evolutia jurnalului.Voi cauta sa arat, dupa o atenta analiza a jurnalelor cum sunt precepute anumite
aspecte ale epocii de catre cei trei scriitori.Voi arata daca jurnalul este o oglindire sau o copie fidela a
realitatii interioare sau exterioare .
Lucrarea mea este structurata pe unsprezece zece capitole si va începe cu un capitol teoretic
despre ceea ce înseamnă jurnalul.Voi vorbi despre genul memorialistic , despre ceea ce presupune un
jurnal, din punctul de vedere al scrierii , al destinatarului şi al autorului insuşi..Bibliografia teoretică
mă va ajuta să văd când a apărut jurnalul ca specie, cine a scris jurnale în secolul XX, cine sunt în
general cititorii acestor jurnale, şi cine sunt cei care vor să se confeseze.Işi doresc ei un interlocutor, un
destinatar?Jurnalul este chiar „ intim” sau este adresat publicului?Voi enumera funcţiile jurnalului şi
voi face diferenţierea între jurnal şi alte forme autobiografice( memorii, corespondenţe).Voi prezenta si
o tipologie a jurnalului din punctul de vedere a mai multor critici şi apoi voi încadra jurnalele lor în
categoriile adecvate lor.Clasificarea clasică este următoarea : jurnal flaubertian sau dupa modelul lui
Stendhal sau o alta clasificare stil Junger si Leautaud?Sigur că ambele se încadrează în cea de-a doua
categorie.Voi vedea apoi care sunt calităţile şi trăsăturile acestui tip de jurnal.Eugen Simion , Beatrice
Didier, Mircea Mihaieş şi Jean Rousset sunt cei care ofera cea mai multă informaţie pentru acest
subiect.
Un alt capitol il va constitui teoria celor trei asupra jurnalului.Voi arata ce considera ei ca este
jurnalul si utilitatea lui pentru ei insisi si pentru public, cat de des insemneaza in jurnal si daca isi
studiaza stilul sau pur si simplu isi urmeaza gandurile.Ce valoare are jurnalul pentru ei?Il ofera ei
imediat publicului sau post-mortem? Vom vedea ca nu scriu cu regularitate in fiecare zi , din motive
multiple(plictiseala, dezgust,considera ca ii impiedica si ca le ia din timpul dedicat scrierii romanelor,
fie pentru ca sufera dupa moartea unui apropiat-ex. Moartea Ninei la Eliade,etc) abandoneaza sau uita
sa mai noteze , dar ceea ce conteaza e ca ei se intorc mereu la jurnal si-l pastreaza pana la sfarsitul
vietii.Vom vedea si ca uneori considera ca jurnalul poate dauna mai tarziu si anume atunci cand citesti
lucruri triste .In general, uitam ceea ce a fost urat insa jurnalul pastreaza totul si ne readuce aminte ceea
ce nu ar trebui sa mai ne amintim. Ambii scriitori işi doresc să aibă un jurnal secret, unde să
benificieze de toată libertatea in exprimare.Green a şi avut acest Jurnal secret, dar care nu a fost
publicat, pe când Eliade ar vrea să aibă un jurnal secret cum avea si Tolstoi, dar care să fie ars atunci
când ar inceta din viaţa.Dorinţa de a avea un jurnal secret trădează impunerea cenzurii de catre
societate sau de catre scriitor insusi din diverse motive care tin sau nu de el)poate fi vorba printre altele
3
si de discretie).Voi gasi motivele pentru care se autocenzurează şi voi înţelege ce primeşte publicul in
urma acestor omisiuni sau selectari şi dacă le simte pe parcursul lecturii şi care sunt riscurile pe care le
implică cenzura in cadrul jurnalului, ce pierde el atunci când libertatea ii este limitată.
Imi voi concentra atentia apoi asupra jurnalelor pe care cei trei le citesc si voi incerca sa vad
de exemplu de ce Eliade prefera jurnalul lui Charles du Bos si de ce Julien Green era incantat de
jurnalul lui Byron.Dar nu doar atat.Voi prezenta in linii mari jurnalele citite de ei (Pepys, Amiel,
Gide,Stendhal,Kafka, Doistoievski, Virginia Woolf,Kierkegaard, fratii Goncourt,Tolstoi, etc).Apoi voi
vedea ce au pastrat de la jurnalele pe care le citesc si ce aduc ei nou in jurnalele lor.Vom vedea ca
Eliade il citea deja pe Julien Green din timpul vietii.
Un alt capitol il voi dedica tehnicii jurnalului la cei trei si anume voi arata cum incep ei
jurnalul, cum il sfarsesc, ce fraze predomina, se adreseaza vreodata direct jurnalului sau
publicului?Exista un interlocutor?Voi analiza modul lor de exprimare si grija lor de a-si slefui limbajul
si mesajul .Vom vedea fraze scurte, fraze lungi care depind sau nu de starea emotionala a
scriitorului.Vom analiza daca la inceputul fiecarei insemnarii, ei noteaza doar data : ziua si luna sau si
anul si locul unde se afla.Asupra caror aspecte se opresc mai mult? Ce subiecte evita sa dezbata?Daca
nu marturisesc tot, ce se intampla cu spontaneitaea si sinceritatea ?
Exilul va ocupa un loc aparte in lucrarea mea.Ma voi referi la exilul pe care il va suferi Eliade
in Portugalia si apoi pana la sfarsitul vietii si acest lucru se va vedea in jurnal pentru ca asa cum spune
si el insusi ii este teama sa marturiseasca totul si se autocenzureaza .Un alt exil dar de alt tip vom gasi
si la Julien Greenin in volumul ‚’Devant la porte sombre’’ Dand acest titlu jurnalului din perioada
1940-1943, Julien Green a avut in vedere perioada sumbra care anunta al doilea razboi mondial;el isi
aminteste fara indoiala si partea necunoscuta care reprezenta pentru el un exil in tara parintilor sai
unde a trait pentru trei luni in perioada primului razboi mondial si in care el a revenit cu nostalgie si cu
siguranta: desi nascut din parinti americani, el este totusi francez.In cazul lui Ernst Junger , vom vedea,
ca el a fost mereu banuit ca a fost de partea nazistilor si din aceasta cauza el se va simti mereu un
exilat.
Nu voi uita de locul religiei in viata lor.Stim bine ca si Julien Green si Ernst Junger se vor
intoarce la catolicism mai devreme sau mai tarziu.Biblia va nelipsita din viata lor.Pentru Ernst Junger,
Biblia il ajuta sa treaca peste momente grele din razboi si sa spere .Julien Green citeste din Biblie si din
alti scriitori crestini si merge des la biserici si manastiri si de cate ori are ocazia argumeaza anumite
decizii sau comenteaza unele evenimente cu ajutorul citatelor din Biblie.Nici Mircea Eliade nu uita
importanta credintei de aceea ori de cate ori simte nevoia , cere ajutor divinitatii sau discuta subiecte
biblice cu pritenii sau citeste despre Dumnezeu si religie in opera altor scriitori.Cei trei mărturisesc că
citesc Biblia şi voi arata în ce măsură notaţiile lor din jurnale sunt marcate de aceasta credinţă.Dacă se
simt singuri, dacă Dumnezeu este mereu cu ei.Voi surprinde trecerea lui Green de la protestantism la
negarea oricărei religii şi întoarcerea lui la catolicism până la moarte.Voi urmari această fluctuaţie in
jurnal şi modul în care scriitoriii văd din aceasta perspectivă viaţa şi moartea şi cum operele lor au
aceasta amprentă, a scriitorului credincios, şi a celui pasionat de aprofundarea acestui domeniu.Iata , de
exemplu, Julien Green are momente de indoiala:’’In ce Dumnezeu cred?Am incercat adineauri sa-i
vorbesc in camera mea;niciodata n-am simtit in jurul meu o singuratate mai adanca.’’ (29 oct 1933).
4
Voi analiza si ipostaza de critic/autocritic a celor trei in jurnale. Cum primul jurnal pe care l-
am citit a fost cel al Virginiei Woolf, aceasta pozitie nu mi se pare noua.Am regasit si la Gide si Tolstoi
dorinta sau/si inclinatia de a critica operele altor scriitori pe care ii citesc sau opere care au aparut
recent.Dar nici autocritica nu este absenta.Pe langa faptul ca ofera detalii despre cum va evalua
subiectul romanelor lor sau ce destin le va pregati personajelor lor , nu sunt deloc indulgenti cu modul
lor de exprimare sau cu deciziile lor .Mereu vor sa imbunatateasca evolutia subiectului lor , mereu isi
reproseaza ca nu lucreaza destul dar sunt mereu nerabdatori sa vada cum le va fi receptata opera de
catre public si critica.
Un alt capitol îl va constitui analiza societatii si rolul culturii,artei in viata celor trei. Julien
Green ascultă muzică clasică:Debussy, Chopin, se duce la opera, unde îl impresionează „Nunta lui
Figaro”, vizitează muzee( Luvrul).Acelaşi lucru putem spune şi despre Mircea Eliade care se duce sa
vadă casa lui Wagner, a lui Balzac, merge şi el la operă , la „Otello” de Verdi,îi aduce in discuţie pe
Goya, Velasquez, Murillo.Nu mai trebuie să mai spunem că citesc foarte mult:Green îi citeşte pe
Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, Puskin, Holderlin, Blake,Jung, Novalis dar şi Biblia şi autori
creştini:Sfântul Augustin, Leon Bloy, Biblia şi cel mai important pentru el fiind Pascal.Eliade îi citeşte
pe:Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian,Lope de Vega, Eca de Queiroz, Camoes, Dostoievski, Tolstoi,
Caragiale, Menendes y Pelayo, Stendhal , Jung,Unamuno şi lista rămâne deschisă.Voi vedea aici de ce
citesc aceste cărţi ,dacă lecturile lor coincid, în ce momente ale vieţii lor citesc şi ce rol are arta in
formarea şi in educatia lor.Voi pune in discutie mediul cultural din acel secol in care ei traiesc si voi
analiza rolul muzicii, picturii, artei in general in viata lor.
Viata lor personala va fi si ea cautata in jurnale.Vom vedea ce atentie vor acorda vietii de
familie, iubirii, sentimentelor de orice fel .Vom vedea ca in afara de Eliade, ceilalti doi sunt mai
rezervati in a vorvi despre familie.Eliade vorbeste despre Nina, despre moartea ei, despre parintii lui,
despre Christinel, in schimb Julien Green vobeste cat se poate de putin despre familie, Anne fiind
singura care apare in jurnalul sau. La Julien Green, există o revoltă , nu numai impotriva sinelui, dar şi
a semenilor sai.Se observă atât ura cât şi iubire uneori, dar acea iubire are când forme tandre, când
violente.Julien Green urăşte sexualitatea, oroarea faţă de propriul corp şi dezgustul faţă de faptul că
suntem dependenţi de plăcere il depărteaza de iubirea adevarată dar il apropie de Dumnezeu , aşa cum
marturiseşte in jurnal.Perspectiva antropologica ma va interesa aici foarte mult.Vom vedea apoi si la
Ernst Junger cat este de deschis la acest capitol. Pe cei trei scriitori îi caracterizează singuratatea, fie ca
e vorba de una concretă(fizică) , fie de una de ordin psihic, spiritual, manfifestându-se prin atacuri de
panică, sau prin tristeţe .Singuratatea este cauzată fie de frica de moarte, fie de absenţa lui Dumnezeu,
fie prin lipsa familiei, fie prin absenţa prietenilor.Voi pune in prim plan modul de reacţionare în
momentul când nu au pe cineva alături şi cum se reflectă aceasta absenţă in jurnal şi în opere.
Si un alt capitol important va fi rolul istoriei in viata celor trei.Ernst Junger vorbeste mult despre razboi in jurnalul sau , Eliade chiar daca nu este in tara , este mereu doritor de a afla vesti din Romania si mereu vorbeste despre deciziile din Portugalia cu privire la statutul sau. Dacă pentru Eliade, care avea o funcţie importantă în Minister, istoria şi politica au fost subiecte serioase de dezbatere, si prin intermediul jurnalului el a putut face confidenţe ,a dezvăluit secrete şi probleme importante, pentru Julien Green, situaţia este cu totul alta, el trecând doar in revistă anumite evenimente istorice dar nu le acordă o importanţă asemănătoare celei pe care o vedem la Eliade
5
Bibliografie
I.Editii
Opere ale lui Mircea Eliade
1.Mircea Eliade, Jurnalul portughez si alte scrieri, vol.1, Humanitas,Bucuresti,2006
2. Mircea Eliade,.Jurnalul portughez si alte scrieri, vol.2, Humanitas, Bucuresti,2006
3. Mircea Eliade ,Jurnal,vol.1(1941-1969) Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993
4. Mircea Eliade ,Jurnal,vol.2(1970-1985) Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993
5.Mircea Eliade, Fragments d’un journal, tome I (1945-1969), Editions Gallimard,
1991
6.Mircea Eliade, Fragments d’un journal, tome II (1970-1978), Editions Gallimard,
1991
7.Mircea Eliade, Fragments d’un journal, tome III (1979-1985), Editions Gallimard,
1991
8. Mircea Eliade ,India, Biblioteca maharajahului, Santier, Humanitas,
Bucuresti,2008
9. Mircea Eliade ,Europa, Asia, America…Corespondenta I-P, vol 2, Humanitas,
Bucuresti,2004
10. Mircea Eliade ,Europa, Asia, America…Corespondenta R-Z, vol 3, Humanitas,
Bucuresti,2004
11. Mircea Eliade ,Memorii, vol.1, Ed.Humanitas, Bucuresti,1991
12. Mircea Eliade ,Memorii, vol.2, Ed.Humanitas, Bucuresti,1991
13.Mircea Eliade ;Autobiography , transl. from the Romanian by Mac Linscott
Ricketts ,Vol. 1-2,Chicago ; The University of Chicago Press, 1981
14.Mircea Eliade,Proza fantastica , Iasi ; Editura Moldova, 1994
15.Mircea Eliade, Sacrul si profanul , Bucuresti ; Humanitas, 2000