Cuvântul vieții decembrie 2014

Decembrie 2014

CUVÂNTUL

VIEŢII

"Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel“.

În această perioadă de Advent, timpul care ne

pregăteşte pentru Crăciun, este propusă din nou figura

lui Ioan Botezătorul. A fost trimis de Dumnezeu să

pregătească drumurile pentru venirea lui Mesia.

Celor care veneau la el, le cerea o schimbare

profundă a vieţii: „Faceți roade vrednice de

convertire” (Lc 3,8). Iar celor care îl întrebau

„Ce trebuie să facem?” (Lc 3,10), le răspundea:

"Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel".

De ce să dau altuia din ceea ce-mi aparţine? Creat de

Dumnezeu, la fel ca mine, celălalt este fratele meu, sora mea;

deci, este parte din mine.

"Nu te pot răni pe tine, fără să-mi fac rău şi mie",

spunea Gandhi.

Am fost creaţi ca un dar pentru celălalt, după chipul lui

Dumnezeu care este Iubire. Avem înscrisă în sângele

nostru legea divină a iubirii.

Isus, venind în mijlocul nostru, ne-a descoperit acest lucru în mod clar, atunci când ne-a dat porunca sa cea nouă:

"Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!" (cf In 13,34).

Este "legea Cerului",

viaţa Preasfintei Treimi adusă pe pământ, inima Evangheliei.

Aşa cum în cer Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt trăiesc în comuniune

deplină, aşa încât sunt una (cf. In 17,11), tot la fel pe pământ noi

suntem noi înşine, în măsura în care trăim reciprocitatea iubirii.

Şi aşa cum Fiul îi spune Tatălui: „Toate ale mele sunt ale tale, și

ale tale sunt ale mele” (In 17,10), tot la fel şi între noi, iubirea se

realizează pe deplin acolo unde se împărtăşesc nu numai bunurile

spirituale, ci şi bunurile materiale.

Nevoile unui semen de-al nostru sunt nevoile tuturor. Cuiva

îi lipseşte serviciul? Mie îmi lipseşte.

Are cineva mama bolnavă? O ajut ca şi cum ar fi a mea.

Altora le este foame? E ca şi cum mi-ar fi foame mie şi

caut să le procur hrana aşa cum aş face pentru mine însumi.

Este experienţa primilor creştini din Ierusalim: „Mulțimea

celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet.

Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci

toate le aveau în comun” (Fap 4,32). Împărtăşire a bunurilor

care, deşi nu era obligatorie, era totuşi trăită intens între ei.

Nu era vorba, aşa cum va explica apostolul Paul, de a pune pe

cineva în strâmtorare pentru a-i alina pe alţii, ci „să fie în spirit

de egalitate” (2Cor 8,13).

Sfântul Vasile din Cezareea spune:

"Pâinea pe care o ţii la păstrare îi aparţine celui flămând; mantaua pe care o păstrezi în dulapurile tale este a

celui gol; banii pe care-i ţii ascunşi sunt

ai nevoiaşului."

Iar sfântul Augustin spune:"Ceea ce este superfluu pentru cei bogaţi aparţine săracilor.""Chiar şi cei săraci au cu ce să

se ajute unul pe altul: unul poate să-şi împrumute

picioarele celui şchiop, celălalt să-şi împrumute ochii celui orb ca să-l conducă; un altul poate

vizita bolnavii."

"Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel".

Şi astăzi putem trăi ca primii creştini.

Evanghelia nu este o utopie.

O demonstrează, de exemplu, noile Mişcări ecleziale pe care Duhul

Sfânt le-a trezit în Biserică pentru a se trăi, cu prospeţime,

radicalitatea evanghelică a primilor creştini şi pentru a răspunde

marilor provocări ale societăţii de azi, unde nedreptăţile şi sărăcia

sunt atât de puternice.

Îmi amintesc de începuturile Mişcării Focolarelor, atunci când

noutatea carismei ne aşeza în inimă o iubire cu totul aparte

faţă de săraci. Atunci când îi întâlneam pe stradă, le scriam

adresa pe un bloc-notes, ca să mergem apoi să-i găsim şi să-i

ajutăm; erau Isus: "Mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40).

După ce îi vizitam în şandramalele lor, îi invitam la prânz în casele noastre. Pentru ei puneam cea mai frumoasă faţă de masă, tacâmurile cele mai bune, mâncarea cea mai aleasă.

La masa noastră, în primul focolar, şedeam la masă o focolarină şi un sărac, o focolarină şi un sărac…

La un moment dat ni s-a părut că Domnul ne-ar cere tocmai nouă să devenim sărace, ca să-i servim pe cei săraci şi pe toţi.

Atunci, într-o cameră din primul focolar fiecare dintre noi a pus acolo în centru ceea ce considera că are în plus: un palton, o

pereche de mănuşi, o pălărie, chiar şi o haină de blană…

Iar astăzi, ca să dăm săracilor, avem întreprinderi care dau de lucru iar profiturile lor este împărţit!

Dar întotdeauna încă mai sunt multe de făcut pentru „cei nevoiaşi”.

"Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel".

Avem atâtea bogăţii de pus în comun, chiar dacă s-ar putea să

nu ni se pară adevărat. Avem sensibilităţi de perfecţionat,

cunoştinţe de învăţat pentru a putea ajuta concret, pentru a găsi

modalitatea de a trăi fraternitatea.

Avem de dat afecţiunea din inimă, avem de oferit cordialitate,

avem de împărtăşit bucurie. Avem timp de pus la dispoziţie,

rugăciuni, bogăţii interioare de pus în comun prin viu grai sau în

scris; dar avem uneori şi lucruri: genţi, pixuri, cărţi, bani, case,

mijloace auto de pus la dispoziţie…

Poate adunăm multe lucruri gândindu-ne că într-o zi vor

putea să ne fie de folos iar între timp este acolo lângă

noi cineva care are nevoie de ele urgent.

Aşa cum orice plantă absoarbe din pământ numai apa care îi este

necesară, la fel şi noi să căutăm să avem numai ceea ce ne trebuie.

Este mai bine dacă din când în când ne dăm seama că ne lipseşte

ceva; mai bine să fim puţin mai săraci decât puţin mai bogaţi.

"Dacă toţi ne-am mulţumi cu cele necesare – spunea sfântul Vasile – şi am da superfluul celui nevoiaş, nu ar mai fi nici bogatul,

nici săracul."

Să încercăm, să începem să trăim astfel. Cu siguranţă că Isus nu va întârzia să facă să ne ajungă însutit; vom avea posibilitatea de

a continua să dăm. La sfârşit ne va spune că ceea ce am dat, oricine ar fi fost acela, i-am dat Lui.

Text de: Chiara Lubich

Publicat în Città Nuova 2003/22, pag. 7.

***

Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane

în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.

Pentru mai multe informații: www.focolare.org

**

Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe

www.santuariosancalogero.org

"Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă

la fel” (Lc 3,11)