IGIEN
NOTIUNI GENERALE DE IGIEN
1. Definiia, scopul i sarcinile igienei n general i ale igienei
educaiei fizice i sportului n special .
2. Importana pentru activitatea de educaie fizici sport.
3. Scurt istoric al cercetrilor
4. Problemele principale ale igienei educaiei fizice i
sportului
Definiia igienei este ramura tiinelor medicale care se ocup cu
pstrarea i promovarea sntii.
O.M.S. definete sntatea ca fiind acea stare de bine fizic,
psihic i social a individului i colectivitilor.
Deci sntatea nu nseamn lipsa bolii i nu se adreseaz numai
individului, ci i colectivitii.
Sntatea, ca i boal, recunoate o serie de factori care o
determin. n limite mari factorii ce influeneaz starea de sntate,
pot fi grupai n factori interni i factori externi.
Factori interni sau genetici sunt rspunztori de producerea
bolilor genetice sau ereditare. Numrul acestor boli este limitat,
ns factorii au o influen important mult mai mare n determinarea
anumitor predispoziiifa de aciunea unor factori externi. Astfel
spus, factorii genetici creaz terenul favorabil predizpozant pe
acre vor aciona factorii externi.
Factorii externi care acioneaz asupra organismului se mai numesc
i factorii de mediu sau factoriiecologici.
Ecologia este tiina care studiaz relaiile dintre organisme i
mediul lor nconjurtor.
Factorii ecologici constituie obiectul igienei, astfel c ihgiena
mai poate fi definit i medicina sau ecologia medical.
Factorii externi au o influen mult mai mare asupra sntii dect
dactorii genetici. Aciunea factorilor genetici poate rmne fr
rezultat n cazul absenei factorilor de mediu.
Factorii d emediu pot fi grupai astfel:
a) factori fizici: presiunea atmosferic, radiaiile ionizante
factori chimici: diferite elemente sau substane existente n
natur sau sintetizate de om
factori biologici: bacteriile, paraziii, virusurile
factori sociali: rezultai din aiunea omului asupra mediului sau
din interveniile dintre oameni
b) factori naturali:aerul, apa, solul,
factori artificiali: aezrile umane, locuina, alimentaia, etc
c) factori sanogeni: sunt acei factori, de mediu care au o
aciune favorabil asupra sntii i care contribuie la ntrirea
sntii.
factorii patogeni: sunt acei factori ecologici care au o aciune
nefavorabil asupra sntii, care produc alterarea strii de sntate,
deci mbolnviri.
Igiena trebuie s cunoasc att factorii sanogeni , pe care s-i
utilizeze n vederea pstrrii i perfecionrii sntii, ct i factorii
patogeni pt a-i nltura sau pt a limita aciunea lor asupra
sntii.
De obcei, afeciunile produse de factorii patogeni, apar dup un
anumit timp de aciune. n tot acest interval, pn la apariia bolii,
factorii patogeni, constituie factori de risc sau factori capabili
de a produce mbolnvirea.
Cunoterea si determinarea factorilor de risc are o deosebit
importan i este partea cea mai valoroas a aciunii de pstrare i
promovare a sntii.
Aciunea factorilor de mediu asupra organismului uman depinde de
intensitatea sau nivelul acestor factori.
Astfel, un nivel ridicat sau o intensitate mare determin o
aciune imediat sau acut. Aceste cazuri sunt ns rare.
De obicei, aciunea factorilor de mediu are o intensitate redus i
sunt necesrae perioade lungi de timp pt a modifica semnificativ
starea de sntate.
Aciunea factorilor de mediu nu se exercit totdeauna numai asupra
persoani expuse ci poate influena i starea de sntate a
descendenilor prin producerea de mutaii ereditare sau de malformaii
congenitale.
Pentru a-i ndeplini misiunea de protecie a sntii, igiena
efectueaz o permanent supraveghere sanitar, prin care exercit un
continuu control asupra sntii populaiei expuse dimensiunilor
factori de mediu.
n vederea unei supravegheri eficiente igiena dispune de o serie
de msuri numite msuri sanitare, care se pot clasifica astfel:
msuri preventive
msuri corective
Msuri preventive se iau nainte de constatarea unei influiene
nocive a factorilor de mediu. Exemplu: nainte de construcia sau
funcionarea unui anumit obiectiv.
Msurile corective se iau dup constatarea efectelor nocive sau a
riscurilor pt sntate. Ex.: dup execuia i intrarea n funcia unui
obiectiv.
Alte exemple de msuri preventive sunt cele care urmresc
depistarea precoce a bolilor i prevenirea lor. Pentru aceasta se
organizeaz largi aciuni de mas, cum sunt: vaccinrile, examenele
microradiofotografice (MRF), msurile de salubritate, protejarea
surselor de ap potabil, respectarea msurilor de igien n sectorul
alimentar, etc.
Se observ astfel c msurile preventive sunt mult mai eficiente i
n acela timp mai puin costisitoare dect cele corective, care nu
totdeauna pot atinge scopurile propuse.
Msurile igienico-sanitare se mai pot clasifica n:
msuri medicale, care se aplic de ctre organele medicale i
constau n efectuarea de studii n zonele cu risc crescut, control
medical periodic, elaborarea de norme sanitare. Normele sanitare
reprezint limitele de concentraie admise pt diveri factori de
mediu.
msuri nemedicale, care se aplic de ctre instituiile
administrative i economice, de ctre fiecare individ n parte. Prin
aciunile nemedicale se asigur realizarea condiiilor de igien impuse
de normele sanitare, elaborate de forurile medicale de
specialitate.
n concluzie scopurile igienei sunt urmtoarele:
1. pstrarea i mbuntirea sntii individului i colectivitilor
umane, deci prelungirea vieii omului n satre de sntate.
2. creterea potenialului biologic i a capacitii de munc
3. prevenirea mbolnvirilor
Pentru realizarea acestor scopuri, igiena trebuie s respecte mai
multe multe sarcini. Deci, sarcinile igienei sunt:
studierea factorilor mediului fizic, extern (aer, ap, radiaii,
alimente) ai mediului social (condiii de via i de munc) i ai
mediului biologic (animale, plante, microbi, virui) care po
influena favorabil sau nevaforabil sntatea omului.
1. Elaborarea unor msuri, n vederea:
reducerii sau eliminrii factorilor nocivi (vtmtori) din mediul
ambient
promovrii factorilor de sanogenez (ntrirea sntii)
mbuntirea capacitii de adaptare a organismului la solicitrile
mediului ambient
2. Crearea celor mai bune condiii nu numai pt dezvoltarea normal
a omului, ci i pt desfurarea tuturor capacitilor sale fizice i
intelectuale.
Importanta pentru activitatea de educatie fizic i sport
Ca parte integrant a igienei generale, igiena educaiei fizice i
sportului, caut s stabileasc cele mai eficiente msuri igienice ce
trebuie luate n timpul acestor sctiviti, pt a influena favorabil de
starea de sntate, dezvolatrea fizic i a capacitii de efort a
sportivilor.
Respecatrea regulilor de igien n timpul leciilor de antrenament
i al cooncursurilor trebuie s contribuie ntr-o mare msur la
creterea miestriei sportive i a rezultatelor tehnico-sportive.
Practicarea exerciiilor fizice i sportului n condiii neigienice,
fr aplicarea msurilor sanitare n locurile de desfurare a
activitilor, fr respectarea de ctre sportivi a unui regim de via
corect, are efect nefavorabil asupra capacitii de efort, influiennd
negativ n final rezultatele sportive.
Scurt istoric al cercetrilor
Igiena a aprut n momentul cnd cunotinele omenirii s-au ridicat
pe o anumit treapt de dezvoltare, cnd omul a nceput s tie care sunt
cauzele bolilor.
n evoluia sa Igiena a cunoscut cel puin trei perioade distincte
i anume:
perioada de combatere a bolilor n care activitile de igien se
maanifestau dup apariia bolilor. Preocuparea oamenilor era de a
limita extinderea afeciunilor i stingerea lor. n mod special,
msurile se adresau bolilor infecioase;
perioada de prevenire a bolilor, n care, fr a se renuna la
combare, s-a trecut la msuri pt a nu apare bolile, a susprima sau
mcar a limita factorii de risc i a pstra deci starea de sntate;
perioada de perfecionare a sntii, n care, alturi de msurile de
prevenire i combatere a bolilo, igiena a nceput s fie preocupat de
gsirea celor mai eficiente msuri care s duc la mbuntirea sntii, a
vieii active a populaiei, la prelungirea duratei de via.
n ceea ce privete n mod special Igiena educaiei fizice i
sporturilor, primele nceputuri sunt legate de lucrarea profesorului
Gl. Moceanu aprut n 1879 i intitulat Anatomia i igiena
gimnasticii.
Un an mai trziu de C.I. Istrate recomandata ntr-o lucrare,
acordarea unei griji deosebite, respectrii normelor de igien n
timpul practicrii gimnasticii iar n 1902 dr. Iacob Felix, n
lucrarea sa: Istoria igiene, se preocup de igiena exerciiului fizic
i a ciclismului.
Anul 1922 este anul n care a luat fiin Institutul de educaie
fizic din Bucureti. Acest an, marcheaz un salt important n
dezbaterea igienei educaiei fizice i sportului, prin nfiinarea n
cadrul Institutului, catedra de Igien.
Primi profesori ai catedrei au fost profesorul Dimitrie
Mezincescu o Olinescu, care de altfel a redactat i o carte: Igiena
sporturilor.
n anul 1932 ia natere Societatea medical de educaie fizic sub
egida cruia apar diverse publicaii n care medici i profesori de
educaie fizic abordeaz printre altele i o serie de probleme legate
de igiena practicrii exerciiilor fizice i sportului.
Preocuprile de igien au continuat i continu, pt desfurarea n
condiii optime a activitilor de educaie fizic i sport.
Problemele principale ale igienei educaiei fizice i
sportului.
n principal acest probleme se refer la:
a) igiena bazelor sportive
b) alimentaia raional a sportului
c) clirea organismului
d) igiena individual i a echipamentului
e) regimul de via al sportivului
f) problemele de igien ale sportivului de performan i de mas
a) Igiena bazelor sportive
n timpul activitii organismului sufer n permanen influene din
partea mediului exterior.
n cazul special, al sportivilor, activitatea desfurnde-se n
principal n bazele sportive, acestea vor influena n mare parte
activitatea sportiv.
Dac bazele sportive sunt construite conform normelor igienice,
ele vor influena pozitiv organismul, dup cum dac sunt
necorespunztoare, influena lor va fi nefavorabil, cu repercursiuni
asupra activitii sportive.
Din acest motiv, una din preocuprile specialitilor din domeniul
educaiei fizice i sportului, trebuie s fie cunoaterea cerinelor
igienice pe care este necesar s le ndeplineasc bazele sportive.
Astfel, ei vor putea aciona fie pt mbuntirea condiiilor igienice n
cazul unor baze sportive existente deja, fie pt realizarea unor
baze la un nivel ct mai bun, n cazul n care urmeaz ca elel s fie
construitesau amenajate.
b) Alimentaia raional a sportului
Alimentaia raional reprezint o alimentaie corespunztoare att
calitativ ct i cantitativ.
n cazul sportivilor o alimentaie raional contribuie att la
meninerea sntii i creterii capacitii de efort ct i la grbirea
refacerii dup efort a organismului spotivilor.
Profesorii de educaie fizic i antrenorii trebuie s tie s
alctuiasc un regim alimentar corect pt sportivii pe care i
pregtesc, innd seama de vrst , sex, tipul de efort depus, perioada
de pregtire .s.m.d.
c) Clirea organismului
n problema sntii, o importan deosebit are realaia mereu
schimbtoare dintre organism i mediu, precum i posibilitatea
organismului de a se reface adapta la variatele solicitri ale
mediului.
n cazul deosebit al sportivilor, ei i desfoar activitatea, de
multe ori, n condiii de mediu mai vitrege: frig, ploaie, soare
puternic. Dac organismul nu are capacitatea necesar unei bune
adaptri, el nu poate rezista solicitrilor, iar n final rezultatele
vor fi mai slabe sau mai grave, pot apare mbolnviri i
accidente.
Din acest motiv, specialitii n educaie fizic i sport trebuie s
cunoasc educaia influena factorilor de mediu (aer, ap, soare) i
modul de folosire a lor n scopul clirii organismului sportivilor cu
care lucreaz.
d) Igiena individual i a echipamentului
Reprezint nc o problem care s intre n preocuparea profesorilor,
antrenorilor i instruciunilor care trebuies cunoasc i apoi s
transmit elevilor i sportivilor cteva reguli de igien personal, de
igien personal, de igien a mbrcmintei i nclmintei, realiznd n acela
timp i educaia sanitar a sporturilor.
De multe ori, neglijarea de ctre sportivi a unor reguli
elementare de igien individual, poate influena negativ starea de
sntate, iar nerespecatrea cerinelor igienice legate de echipament
poate impieta asupra rezultatelor sportive.
e) Regimul de via al sportivului
Un regim corect de via este important pt orice om i cu att mai
mult pt un sportiv.
Sportivii, mpreun cu specialitii trebuie s-i alctuiasc un regim
corect de via e care s se strduiasc s-l resecte. Este vorba de
aa-zisa via sportiv, care nu trebuie confundat cu ascetismul.
Sportivii, mai alex cei de performan, trebuie s fie contieni c
marile performane i longevitatea sportiv nu se pot abine sau menine
fr un regim corect de via pe care s-l urmeze.
f) Problemele de igien ale sportivului de performan i de mas
Tehnicienii care lucreaz n domeniul educaiei fizice i sportului
trebuie s cunoasc bine aspectele particulare ale igienei, pe ramuri
de sport, precum i cerinele igienice ale activitii sportive de mas
(gimnastica de diminea, gimnastica de la locul de munc, etc.)
Specialitilor le revin un rol important n pstrarea i mbuntirea
sntii oamenilor muncii, prin atragerea acestora spre practicarea
exerciiilor fice i sportului de mas. Acestea trebuie s se desfoare
organizat i n condiii igienice corespunztoare.
Condiiile vieii moderne au impus schimbri n modul de via al
oamenilor.
n primul rnd, datorit mecanizrii i automatizrii, efortul fizic
s-a redus i exist o tendin din ce n ce mai mare spre
sedentarism.
n al dolea rnd, alimentaia se face cu produse rafinate care
predispun la obezitate, diabet, ateroscreloz.
Sedentarismul, bolile metabolice, consumul de acool i fumatul,
duc la instalarea bolilor cardio-vasculare: HTA, angin pectoral,
arterite, care domin patologia uman.
Pe locul doi ca frecven sunt afeciunile nervoase, datorate
stresului.
Pentru prevenirea i combaterea acestor boli, alturi de alte
msuri sunt petrecerea timpului liber prin micare, practicarea
exerciiilor fizice i a sportului de mas n aer liber.
CALIREA ORGANISMULUI1. Bazele fiziologice ale calirii
2. Principiile clirii3. Mijloacele clirii4. Clirea organismului
la sportivi1. Bazele fiziologice ale caliriiDeoarece omul este n
contact permanent cu mediul extern, el trebuie s se adapteze n
permanen la condiiile mereu schimbtoare ale mediului (temperatur,
umiditate, micarea aerului, radiaiile, presiune atmosferic)
Capacitatea de adaptare difer de la o persoan la alta , n funcie
de posibilitile funcionale ale fiecruia. La nceput excitanii din
mediul extern provoac o serie de reflexe de aprare. Dac excitantul
acioneaz repetat i prelungit, reflexele de aprare se transform n
reflexe condiionate.
Odat cu apariia reflexelor condiionate fa de stimulii mediului
extern, capacitatea de adaptare crete, prin creterea vitezei de
rspuns la solicitrile mediului i prin mrirea limitelor ntre care se
poate realiza procesul de adaptare.
Crearea reflexelor condiionate se face prin clire i se adreseaz
numai factorilor de mediu care acioneaz repetat i prelungit.
Putem defini clirea, drept metod prin care folosindu-se factorii
naturali, dup anumite principii i reguli se realizeaz adaptarea
organismului la variaiile mediului extern i prin aseasta crescnd
rezistena general a orgaismului.
Un exemplu de clire l reprezint faa i minile care rezist mult
mai bine la frig, vnt i ploaie dect restul corpului, deoarece au
venit n contact cu aceeasi factori nc din copilrie i s-au clit.
2. Principiile clirii
a) Gradaia const n realizarea treptat a clirii, ncepnd cu
excitanii slabi, pe durat scurt. Astfel, clirea se ncepe n
anotimpul cald i crete treptat intensitatea stimulului i a duratei
de aciune, ajungnd ca aciunea unor excitani s se prelungeasc i n
anotimpul rece. Dac nu se respect acest principiu se produc reacii
brutale din partea organismului, cum ar fi: supranclzirea sau
rcirea, insolaia sau degerarea etc. Pe de alt parte dac
intensitatea excitantului nu crete,el devine insuficient scopului
propus.
b) Continuitatea sau expunerea sistematic. Clirea trebuie s
nceap din prima copilrie i continuat pn la vrsta naintat. Expunerea
sistematic duce la formarea reflexelor condiionate de adaptare.
ntreruperea sau scderea intensitii i duratei de aciune a factorilor
de clire duce la reducerea sau stingerea acestor reflexe
condiionate, iar reluarea trebuie fcut gradat.
c) Variaia intensitii, acest principiu se aplic dup realizarea
unui grad mediu de clire.El const n introducerea unor intensiti i
durate diferite ale aceluiai excitant. Astfel s-a constat o cretere
a rezistenei la frig n cazul alternrii temperaturii reci cu cele
calde. Acest principiu corespunde principiului alternrii efortului
din cadrul antrenamentului sportiv.d) Variabilitatea mijloacelor de
clire Pentru a se realiza un grad ct mai nalt de clire trebuie s se
foloseasc factori i mijloace ct mai variate. Utilizarea aerului,
soarelui, apei i a micrii sub forma unor procedee ct mai diverse,
dezvolt mai rapid rezistena organismului. Acestui principiu i
corespunde, n cadrul antrenamentului, principiul
multilateralitii.e) Individualizarea mijloacelor de clire Alegerea
mijloacelor de clire i gradarea depind de o serie de particulariti
individuale: vrst, sex, stare de sntate, tip de sistem nervos.
Individualizarea trebuie fcut mai ales la copiii mici, la care
aparatul termoreglator nu funcioneaz perfect, precum i la oamenii n
vrst, la care funciile li se adapteaz mai greu la modificarile de
mediu. De asemenea, clirea trebuie fcut cu grij la persoanele n
convalescen, precum i la femeile gravide.
3. Mijloacele clirii
a) Clirea cu ajuorul aerului
b) Clirea cu ajutorul razelor solare
c) Clirea cu ajuorul apei
d) Clasificarea climatelor
a) Clirea cu ajutorul aerului
Bile de aer sunt mijloacele cele mai smple de clire, fiind la
ndemna oricui. Eficiena lor este sporit n zonele de aer nepoluat, n
zonele montane, dar i la cmpie i pduri, la mare. Dac la baia de aer
se adaug influena razelor solare i exerciiile fizice, efectele sunt
de cteva ori mai puternice.
Condiiile n care se pot practica bile de aer sunt
diverse:obinuina de a dormi cu geamurile deschise, gimnastica de
diminea i de intermediare n fa ferestrei deschise, petrecerea dup
amiezelor sau a sfaritului de sptmn n aer liber.
Bile de aer reprezint expunerea parial i total la aciunea
aerului i efectul este cu att mai intens cu ct suprafaa expus este
mai mare, temperatura aerului mai sczut i durata expunerii mai
mare.
Dac persoanele sunt mai sensibile, gradarea se face mai lent.
Treptat se ajunge s suporte, chiar cu plcere, bi de aer de 5-10 C.
Deci zilele geroase nu exclud bile de aer, cu condiia pregtirii
prealabile.
n funcie de temperatur, bile de aer sunt:
-calde 20 30 C
- cldue 14-20 C
- reci 0-14 C
Ritmul de scdere al temperaturii este n funcie de
particularitile individuale i starea de sntate. Cei care practic
aceste procedee trebuie s-i urmreasc cu atenie reaciile ppropriului
organism.
Pentru ca bile de aer s-i exercite efectele lor pozitive,
trebuie s se in seama de urmtoarele reguli:
bile de aer trebuie s se fac n locuri umbroase, ferite de btaia
direct a razelor solare. Dac baia de aer se asociaz cu expunerea la
soare se recomand alternarea acestora.
Perioada cea mai favorabil din zi este de la amiaz, cnd aerul
conine o cantitate mai mare de raze ultraviolete.
nainte de a ncepe baia de aer, se recomand o nclzire prealabil,
printr-o serie de micri fr a se ajunge la transpiraie
ntre baia de aer i mas trebuie s existe pauz de 1 -2 ore
Baiea de aer nu se face dup eforturi fizice mari, nainte ca
organismul s-i fi revenit la normal.
Clirea trebuie nceput cu bi calde, expuneri pariale i de durat
scurt (5-10 min). Trepatat, durata bii crete pn la 2 ore.
La apariia senzaiei de frig se intensific miscrilei se trece la
soare sau se ntrerupe expunerea.
Baia de aer se ncheie cu un masaj sau automasaj i cu folosirea
unor procedee de clire cu ap.
b) Clirea cu ajutorul razelor solare
Un mijloc mai intens de clire, comparativ cu aerul este soarele.
Nu toate radiaiile solare ajung n aceeai cantitate pe pmnt. Acest
cantitate depinde de:
nlimea soarelui deasupra orizontului, deci lungimea drumului
parcurs de razele solare. Cu ct drumul este mai lung , cu att
cantitatea de radiaii este mai redus;
gradul de transperen a atmosferei cu ct atmosfera este mai
transparen, mai lipsit de poriunile n suspensie de mari cantiti de
radiaii este mai mare;
unghiul sub care cad razele solare, cu ct acest unghi este mai
mic, cu att cantitatea de radiaii este mai redus, deoarece acoper o
suprafa mai mare, ceea ce nseamn c pe unitatea de suprafa exist o
cantitate mai mic.
Pentru realizarea scopului propus, clirea cu ajutorul razelor
solare trebuie s respecte urmtoarele reguli:
baia de soare trebuie s fie total, direct, progresiv i continu.
Poziia indirect este culcat, pentru ca razele s cad
perpendicular;
dozarea se face dup timp sau dup intensitatea radiaiilor pe
unitatea de suprafa. Deoarece dozarea intensitii este mai dificil,
se prefer dozarea dup timp. Se ncepe cu o expunerede cteva minute
pentru fiecare parte a corpului i apoi se crete progresiv durata
expunerii;
n timpul bii de soare capul i ochii trebuie protejai;
Orele din zi cele mai indicate sunt cele cuprinse ntre 8-11 cnd
aerul este mai uscat, temperatura aerului nu prea ridicat i
cantitatea de raze U.V. optim. naintea orei 8 cantitatea de raze UV
este prea mic, iar dup ora 11 ele au o intensitatea mare, la care
se adaug i o cantitate crescut de raze infraroii, astfel c exist
pericolul arsurilor.
Baia de soare trebuie s se fac la o or de la mas
Dup teminarea bii de soare se prefer o perioad de odihn la umbr
de 10-15 min, urmat de du sau not;
Nerespectarea acestor reguli poate avea ca efect urmtoarele:
arsuri, insolaie sau oc termic.
Baia de soare este contraindicat n urmtoarele cazuri: stri
febrile, tuberculoz, HTA, stare de supraantrenament la sportivi i
la femei n timpului fluxului menstrual si al sarcinii.
Baia de soare se poate practica n diverse locuri, dar este de
preferat climatul de munte sau marin, datorit urmtoarelor
avantaje:
Climatul de munte:
intensitatea mai mare a radiaiilor solare explicat prin existena
unui strat de aer mai subire care deci absoarbecantitatea mai mic
de radiaii
puritatea aerului
reflectarea razelor de soare de zpad
uniformitatea radiaiilor solare datorit variaiilor climatice mai
mici var-iarn
Climatul marin:
exces de luminozitate la malul mrii datorit reflectarea razelor
de ctre suprafaa mrii i nisip
prezena unui aer curat
orizont larg uniformitatea radiaiilor
persistena luminozitii i n zilele n care cerul este uor
acoperit
bogia de raze UV
bogia aerului n particulede ap ce conin clorur de sodiu, iod,
sulfat de Mg, precum i cantitate crescut de ozon
absorbia razelor calorice de ctre mare i nisip, ceea ce are un
efect rcoritor
c) Clirea cu ajuorul apei
Apa are o influen mult mai mare asupra termoreglrii, deoarece
conductibilitatea termic a apei este mare.
Procedurile de clire cu ap:
Calitile apei trebuie s fie ct mai apropiate de cele ale apei
potabile. Procedurile sunt:
fricionare cu un prosop umed
turnarea apei pe corp
duul
scldatul
Fricionare cu un prosop umed
se face dimineaa, dup gimnastica de inviorare.
temperatura apei cu care se ud prosopul este la nceput de 24-25
C i apoi se scade cu un grad, la 3-4 zile, pn se ajunge la 12-15 C,
dup care se trece la turnarea apei pe corp.
Turnarea apei pe corp
- la nceput apa folosit are o temperatur de 33-35 C, dup care se
scade treptat, pn la 20 C (la sportivi mai puin).
Duul
este un procedeu superior, deoarece la exerciiile termice se
adaug i aciunea mecanic a jetului de ap asupra pielii. Se ncepe cu
o temperatur de 30-33 C i se scade treptat pn la 25-20 C.
- Dup du se recomand masaj sau automasaj.
Scldatul
- are cel mai mare efect de clire deoarece contactul se
realizeaz deodat pe toat suprafaa corpului i se combin cu ceilali
factori de clire, plus presiunea apei i micrile executate n ap.
- scldatul n apa mrii are o influen mai puternic datorit
particularitilor climatului marin i proprietolor apei mri care
conine sruri minerale cu aciune excitant.
- se prefer scldatul n mare i pentru c temperatura apei este, n
general, constant.
n cazul scldatului trebuie respectate urmtoarele reguli:
nu se ncepe baia ntr-o ap cu o temperatur sub 18-20 C
se ncepe cu o singur baie la o or la care apa este mai cald
baia se face ntr-un loc ferit de vnt
se recomand ca baia s se fac la 2 ore de la mas
nu se intr nclzit i transpirat
cnd apare senzaia de frig trebuie s se ias din mare, iar apoi s
se tearg corpul i s execute micri de nclzire
d) Clasificarea climatelor
Din punct de vedere alaciunii asupra organismului :
- Climate indiferente este un mecanism de curare a organismului,
n care factorii climatici nu produc modificri impostante asupra
funcionrii organismului
- deci adaptarea se face rapid: ex. Climatul de es, de colin i o
parte din climatul supraalpin
- Climate excitante conin elemente specifice care stimuleaz
funcile organismului, producnd reacii de aprare, de cretere a
rezistenei, deci de clire. Adaptarea se face lent, dar este de lung
durat. Ex climatul alpin, climatul de step i de deert.
- Climate intermediare au o aciune medie. Exclimatul marin i
oceanic.
4. Clirea organismului la sportivi
Folosirea diferitelor proceduri de clire are o deosebit importan
pt sportivi, deoarece majoritatea sporturilor se practic n aer
liber. n plus, de multe ori condiiile meteorologice nu sunt
favorabile i dac nu se pot adapta bine, rezulattele vor fi
slabe.
n timpul practicrii exerciiilor fizice i sporturilor, sportivii
vin n contact direct cu mediul extern pe o mare suprafa a corpului,
datorit echipamentului, care de obicei este simplu, uor i ct mai
lejer. Unele sporturi ca schiul, alpinismul, nataia se practic n
condiii speciale de mediu, variabile, ceea ce favorizeaz un grad
ridicat de clire celor care le practic.
Bile de soare
Radiaiile solare determin un tonus crescut al organismului i pot
fi folosite n tot timpul pregtirii sportive.
Atunci cnd condiiile atmosferice sunt nefavorabile se pot
utiliza radiaiile UV artificiale, care ns nu pot nlocui pe cele
naturale.
Folosirea iradierii artificiale cu UV n timpul concursului, pt a
crete capacitatea de efort, nlocuindu-se chiar nclzireadevine
doping .
Deoarece baia de soare arei efecte negative, trebuie respectate
urmtoarele reguli:
ntre baia de soare i antrenament trebuie s existe un interval de
cel puin 2 ore.
Nu se indic bi de soare n zilele de concurs, datorit strii de
hiperexitabilitate pe acre o creaz i care se adaug emoiei
concursului.
n caz de supraantrenament baia de soare este contraindicat sau
se face dup indicaiile medicului. Tot contraindicat este i climatul
marin.
n turism, schi i alpinism, datorit reflectrii razelor solare de
ctre zpad, trebuie s se dea o mare atenie clirii cu soare, iar
ochii trebuie protejai cu ochelari colorai.
Bile de aer
Se realizeaz n cursul activitii sportive deoarece echipamentul
permite influena direct a aerului asupra pieli. Unele ramuri
sportive care se practic n sezonul rece (hochei, patinaj, schi)
clesc organismul sportivului. Clirea este necesar i pt alte ramuri
sportive care nu se practic n sezonul rece, dar care se desfoar
uneori n condiii vitrege.
Pe de alt parte n concursurile internaionale, prin deplasarea
dintr-o zon n alta se modific i clima, astfel c sportivii trebuie s
se adapteze la condiile de mediu mult deosebite de cle care au fost
obinuii.
Trecerea de la antrenamentul din sal la cel de afar necesit
respectarea regulilor de clire cu aer, folosirea unui echipament de
tranziie, precum i o alimentaie corect. Este bine ca unele
antrenamente s se desfoare i iarna afar. Cnd timpul este
nefavorabil, se face afar doar nclzirea general i se continu
antrenamentul n sal.
Clirea cu ap
Se realizeaz prin folosirea tuturor procedurilor. Duurile calde
se fac dup efort, trebuie s fie urmate de duuri cu o temperatur din
ce n ce mai sczut.
Clirea picioarelor cu ap rece permite o bun ntoarcere venoas i
crete rzistena la frig, n cazul n care nclmintea se umezete.
Sportivii de perforan trebuie s fac not, att pt creterea
pregtirii fizice generale, ct i pt clire.
La nottori, clirea cu ap rece duce la creterea performanei.
Cerinte igienice pentru bazele sportive inchise
Amplasarea trebuie sa se faca pe un sol sanatos neinundabil
Orietarea: pe directia E-V
Cerinte igienice
a) Podeaua trebuie sa fie compacta, elastica ,neteda,
nealunecoasa,fara crapaturi si usor de intretinut.Aceste cerinte
pot fi indeplinite de lemn,deaceea podeaua trebuie confectionata
din scanduri de lemn , imbinate . Poate fi si din azbest , dar este
mai costisitoare.
b) Peretii trebuie sa aiba o porozitate crescuta pentru a
permite ventilatia naturala (ex:caramida). Suprafata peretilor
trebuie sa fie neteda , fara ornamentatii pentru a eita depunerea
de praf . Tot din acest motiv marginea dintre pereti si tavan
trebuie sa fie rotunjita . Pana la aproximativ 1,5-2m de la podea
peretii se vopsesc in ulei , iar restul se varuieste cu o culoare
deschisa pentru a mari luminozitatea . Si peretii din sticla se pot
utiliza pentru a asigura o buna luminozitate. Peretii trebuie sa
asigure o fixare solida a aparatelor .
c) Microclimantul:
-temperatura de 16. In salile destinate unor activitati care
alterneaza cu pause scurte temperatura poate fi mai mare 17-18
(gimnastica ,haltere)
-umiditate 35-65%
-concentratia de monoxid de carbon cel mult 1%
Aceste cerinte si asigura prin :
-incalzire
-ventilatie
-inluminat
1) Incalzirea - se face prin sistem local, sau central
-trebuie sa fie suficienti si uniform repartizata
-intre temperatura aerului incaperii si temperatura peretilor sa
nu fie o diferenta mai mare de 2-3
-pentru incalzirea cu sobe se utilizeaza teracota iar pentru a
preveni impurificarea aerului este bine ca gura de alimentare sa
fie in afara salii
-pentru incalzirea generala se folosesc radiatoare cu apa calda
, aburi sau aer cald
2) Ventilatia
Aerul viciat influenteaza negativ asupra persoanelor din
incaperi, determinand astenie, cefalee, scaderea capacitatii de
munca.
In salile de sport aerul este viciat de catre sportivi si de
catre spectatori.
1)Cauzele vicierii aerului sunt:
- pierderea caldurii de catre organism, si deci cresterea
temperaturii aerului.
- cresterea umiditatii prin evaporarea de la nivelul pielii si
prin vaporii continuti in aerul expirat.
- modificarea compozitiei chimice a aerului prin descompunerea
transpiratiei in compusi organici volatili.
- cresterea concentratiei de C02 si scaderea O2.
Ventilatia reprezinta schimbarea aerului viciat dintr-o incapere
cu aerul curat de afara.
Pentru aprecierea ventilatiei trebuie sa se cunoasca
urmatoarele:
volumul de ventilatie
coeficientul de ventilatie
cubajul
Volumul ventilatiei = cantitatea de aer necesara pentru un om
intr-o ora.
Aceasta cantitate se stabileste luand ca indicator CO2. Se
considera ca un om elimina in timpul unei munci usoare aproximativ
22,6 l intr-o ora.
Stiind ca in aerul atmosferic concentratia de CO2 este de 0,3%
deci 0,3 l la mc aer si ca limita maxima admisa a CO2 este 1% ,
deci 1 l la mc inseamna ca aerul mai poate primi inca 0,7 l CO2 la
fiecare mc.
Cum omul elimina 22,6 l CO2 pe ora inseamna ca are nevoie de (
22,6 :0,7 ) l aer = 32,3 mc.
Deci V = C/L-A unde :
V = volumul de ventilatie
C = cantitatea de CO2 expirat pe ora
L = limita CO2 admisa
A = continutul in CO2 a aerului proaspat
Deci aceasta este cantitatea de aer necesara pentru o persoana ,
timp de o ora, daca nu se schimba aerul din incapere.
In salile de sport , datorita efortului intens cantitatea de CO2
expirat este mai mare de 55-60 l/ora si atunci si volumul de
ventilatie va fi mai mare 60 : 0,7 = 85 mc aer.
Aceasta cantitate de aer nu se poate asigura dintr-o data si
atunci este nevoie ca aerul sa se schimbe de mai multe ori intr-o
ora.
Coeficientul de ventilatie este numarul care arata de cate ori
trebuie schimbat aerul in timp de o ora.
In general, pentru incaperile de locuit aerul trebuie sa se
schimbe de 2-3 ori/ora iar in salile de sport de 3-4 ori /ora.
Nu se admit mai multe schimbari deoarece iau nastere curenti de
aer cu actiune nefavorabila.
Cubajul este spatiul sau volumul necesar pentru o persoana,
intr-o incapere, in conditiile unei ventilatii corespunzatoare.
Deci, daca volumul de ventilatie este este 90 mc si aerul se
schimba de 3 ori , cubajul va fi de 30 mc pentru fiecare
spatiu.
In cazul salilor de sport, inaltimea este de 7-8 m, deci
suprafata va trebui sa fie de aproximativ 4mp/sportiv pentru a se
obtine un volum de 30 mc.
Se cunosc doua moduri de ventilatie:
naturala
artificialaVentilatia naturala se realizeaza in permanenta prin
porii peretilor, crapaturile de la usi, ferestre. Aceasta
ventilatie este cu totul insuficienta deoarece mijlocul principal
de ventilatie naturala il reprezinta aerisirea. Ea se realizeaza
prin deschiderea usilor si a ferestrelor. Un mijloc eficient este
crearea unui curent de aer prin deschiderea ferestrelor diametral
opuse. Acest sistem se recomanda in salile de sport in timpul
pauzelor.
O aerisire buna se face si cu ajutorul oberlihturilor , care
trebuie sa reprezinte 1/6 din suprafata ferestrelor. Deschiderea
lor trebuie sa se faca spre tavan intr-un unghi de 45 grade.
Ventilatia naturala nu este suficienta, mai ales in salile de
sport , deoarece trebuie sa se utilizeze si ventilatie
artificiala.Ventilatia artificiala poate fi :
- locala se schimba aerul dintr-o incapere
- centrala se realizeaza ventilatia simultana a mai multor
incaperi
Exista trei sisteme de ventilatie artificiala :
- ventilatie prin aspiratie (aflux) =aerul proaspat este
introdus prin aspirare mecanica, iar cel din incapere se elimina
prin orificiile de ventilatie, porii peretilor, etc, datorita
cresterii presiunii in interior.
- ventilatie prin refulare (respingere) = aerul din incapere
este impins afara, iar cel proaspat patrunde prin orificiile de
ventilatie, pori, etc, prin scaderea presiuniii din incaperi.
- ventilatie combinata (aspiro-respingatoare) prin folosirea
ambelor sisteme.
Indiferent de sistem, el nu trebuie sa produca zgomote . Cel mai
bun sistem este cel cu aer conditionat , care permite reglarea
temperaturii, umiditatii si miscarii aerului in functie de
cerintele activitatii care se desfasoara in sala.
3) IluminatulPentru un randament ridicat , este nevoie printre
altele de o functie vizuala corespunzatoare.
Pentru aceasta este necesara o iluminare favorabila.
Iluminatul poate fi natural si artificial.
Iluminatul natural se realizeaza cu ajutorul luminii solare care
patrunde prin ferestre . Pentru aceasta orientarea ferestrelor se
face spre sud, sud-est sau sud-vest.
Pentru aprecierea iluminatului natural se utilizeaza urmatorii
indici:
coeficientul de luminozitate = raportul dintre suprafata
luminoasa a ferestrelor si suprafata podelei. In salile de sport
coeficientul trebuie sa fie de 1/4- 1/5
-in vestiare 1/10 1/12, in cabinete medicale 1/5 1/7- unghiul de
inclinare (incidenta) a razelor de lumina = unghiul dintre
orizontala ce uneste mijlocul podelei cu fereastra si raza de
lumina care ajunge in acel punct, patrunzand prin marginea
superioara a ferestrei.
Cu cat acest unghi este mai mare, cu atat iluminarea este mai
buna.
Pentru salile de sport acest unghi trebuie sa fie de 27- 30
grade, marginea superioara a ferestrei la 50 cm de tavan, iar cea
inferioara la 3 m de la podea.
Ferestrele trebuie protejate prin plase de sarma. unghiul de
deschidere este unghiul dintre doua linii care pleaca dintr-un
punct din mijlocul salii si se indreapata : una spre marginea
superioara a ferestrei si alta spre marginea superioara a unui
obstacol din afara cladirii. Pentru salile de sport acest unghi
trebuie sa fie de 7-8 grade.
Intensitatea iluminatului natural mai depinde si de urmatorii
factori: culoarea peretilor si a tavanului;cu cat culoarea este mai
deschisa , reflectia luminii este mai mare.
culoarea cladirilor din jur care si ele reflecta lumina
calitatea si curatenia geamurilor ; geamurile duble micsoreaza
luminozitatea cu 30%, cele murdare cu 50%, iar cele inghetate cu
80%.
Iluminatul artificial trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cerinte: sa fie in cantitate suficienta, repartizata uniform, sa nu
straluceasca si sa nu produca contraste.
sa nu impurifice aerul din incapere prin produse de ardere si sa
nu dagaje caldura.
sa nu prezinte pericol de incendii sau explozii.
Aceste cerinte sunt indeplinite in mare parte de lumina
reflectata.
In salile de sport sursele de lumina trebuie asezate simetric in
plafon si protejate cu plase de sarma.
Cel mai bun sistem de iluminat este cel cu lampi fluorescente,
care prezinta urmatoarele avantaje: sunt mai economice
realizeaza un fascicul luminos mare
lumina dispersata este asemanatoare cu lumina zilei.
II Anexele social-economice
Vestiare suprafata pentru un spatiu este de 1,5 m; temperatura
trebui sa fie intre 20-22 grade Celsius si sa fie bine
ventilate.
Camere cu dusuri se amplaseaza langa vestiare; se socoteste un
dus la 10 sportivi, iar la bazinele de inot se calculeaza un dus la
4 sportivi.
Podeaua se construieste din ciment sau mozaic, iar peretii se
acopera cu placi impermeabile pentru apa sau se vopsesc in ulei.
Podeaua trebuie sa aibe o inclinatie care sa permita scurgerea apei
si sa fie acoperita cu gratare de cauciuc sau material plastic.
Bazele sportive mari vor fi prevazute cu cabinete medicale,
camere de masaj, etc.
Igiena alimentatiei
A. Importanta alimentatiei rationale pentru activitatea
sportive
B. Substantele alimentare
C. Produse alimentare
D. Regimul alimentar al sportivului in diferite perioade de
activitate
A. Importanta alimentatiei rationale pentru activitatea
sportiva
Pentru a realiza performante sportive si pentru a se mentine
longevitate sportiva, este necesar nu numai o pregatire temeinica,
ci si respectarea unui regim de viata sportiva, in care alimentatia
corecta are un rol esential.
Toate procesele vitale si activitatile pe care le realizeaza
omul in timpul vietii se efectueaza pe baza unor cheltuieli
energetice si prin incorporarea unor substante nutritive.
Elementele care acopera aceste necesitati, poarta numele de
alimente.
Alimentul este orice produs care introdus in organism,, serveste
la mentinerea proceselor vtale, asigurand cresterea si refacerea
celulelor, precum si activitatea depusa, fara a fi daunatoar
sanatatii.
Alimentele sunt alcatuite din substante nutritive, numite
trofine; acestea sunt: proteine, glucide, lipide, saruri minerale,
vitamine, apa.
In functie de rolul lor in organism ele se impart in:
- energetice sau calorice= glucidele si lipidele
- protectoare sau de intretinere si se subimpart in:
- substante cu rol plastic, sau de refacere: proteinele si unele
saruri minerale (Ca, P, Na, )
- substante cu rol catalitic, de reglare a unor reactii chimice:
vitamine, unele saruri (Fe, I) si apa
In functie de importanta lor substantele alimentare se impart
in:
Esentiale- nu pot fi elaborate in organism si trebuie furnizate
din mediul estern: elemente minerale, unii amioacizi, cativa acizi
grasi
Neesentiale pot fi sintetizate de organism pe seama altor
trofine : glucidele, acizii grasi si aminoacizii (cea mai mare
parte).
Pentru a fi folositoare omului alimentele sufera o serie de
transformari, in afara organismului sau in interiorul lui, toate
insa sunt incluse in notiunea de igiena a alimentatiei.
In ceea ce priveste rolul energetic al alimentelor, energia se
obtine prin oxidarea acestora si se exprima in calorii.
In functie de nevoile energetic ale organismului exista un
metabolism bazal si un metabolism de efort.
Metabolismul bazal = cantitatea minima de energie, necesara
organismului aflat in repaus pentru mentinerea functiilor
vitale.
Metabolismul de efort = catitatea de energie necesara pentru
diverse activitati. Cu cat activitatea depusa este mai intensa, cu
atat nevoile energetic sunt mai mari.
In cazul sportivilor, metabolismul de efort variaza in functie
de: natura efortului depus in diferite ramuri de sport,
intensitatea si durata efortului, conditii meteorologice, etc.
Deoarece efortul sportiv se realizeaza in special cu ajutorul
muschilor, metabolismul muscular la sportivi trebuie sa fie perfect
adaptat la nevoile organismului. Aceasta se obtine prin antrenament
care in final duce la perfectarea atat a activitatii
neuro-musculare, dar si a activitatii intregului organism.
In functie de ramura practicata, consumul de calorii este
urmatorul:
alergari de viteza 500 cal/L
alergari de semifond 930 cal/L
alegari de fond 750 cal/L
inot, probe de viteza 700 cal/L
inot probe de fond 450 cal/L
jocuri sportive 500 cal/L
Consumul de energie variaza in functie de intensitate si durata
efortului, gradul; de pregatire, etc. Ex: un sportive incepator, cu
miscari mai putin coordinate, va cheltui mai multa energie pt
aceeasi miscare, decat un sportive avansat care o realizeaza mult
mai economic, cu mai mare precizie.
In jocurile sportive, consumul de energie depinde de postul
ocupat in echipa de fiecare jucator. Astfel, la fotbal un fundas
sau portarul consuma mai putina energie decat un mijlocaj.
In alergari, sarituri si aruncari este greu de stability
cheltuiala medie intr-o ora, deoarece aceste probe se desfasoara cu
pauze in decurs de o ora.
In principiu se considera consumul de energie astfel:
in efortul sportiv usor sau in perioada dintre competitii 75-100
cal/ora
in efortul de intensitate medie (antrenament) 100-300 cal/L
in efortul intens (competitive) 300-500 cal
In aprecierea metabolismului de efort, trebuie sa se tina seama
si de nevoile de crestere si termoreglare. Se vorbeste de inceperea
timpurie a practicarii unor ramuri sportive si in acest caz este
vorba de organisme aflate in perioada de crestre, asa incat nevoile
energetic vor fi mai mari.
De asemenea, activitatea sportiva se desfasoara si in conditii
nefavorabile de mediu care solicita functia de termoreglare, asfel
ca nevoiele energetic cresc.
Cheltuiala permanenta de matarie si energie trebuie recuperate.
Acest lucru il realizeaza prin alimentative, in cadrul ratiei si
regimului alimentar.
Ratia alimentara reprezinta cantitatea de alimente necesara unui
om in 24 ore, pt mentinerea sanatatii si satisfacerea nevoilor
energetic plastic si catalitice.
Regimul alimentar reprezinta o succesiune de ratii alimentare pe
o perioada mai mare de timp, care sa asigure omului o buna
nutritive ecesara vietii si activitatii depuse.
Atat regimul cat si ratia alimentara trebuie sa fie rationale,
corespunzatoare din punct de vedere calitativ si cantitativ. Ele
trebuie sa satistfaca nevoile organismului in ceea ce privesc
factorii nutritivi plastici, energetici si biocatalitici. Aceste
necesitati sunt mai mari la sportivi
Substantele alimentare
- Proteine
- Lipide
- Glucide
- Apa
- Saruri minerale
- Vitamine
A. Proteinele
Sunt substante complexe formate din: carbon, hidrogen, oxigen,
azot, sulf si fosfor.
Proteinele reprezinta constituientii principali ai materiei vii
si participa la toate functiile celulei.
Rolul lor in organism
a) Rol plastic: de formare si crestere a celulelor si
tesuturilor tinere si de refacere a celor uzate
b) Rol biocatalitic, deoarece toate enzimele si multi hormoni
sunt de natura proteica
c) Rol energetic: se elibereaza prin arderi 4.1 cal pentru
fiecare gram. Nevoile energetic trebuie rezolvate insa pe seama
lipidelor si glucidelor, deoarece:
proteinele sunt mai scumpe
au o actiune dinamica specifica mare, ceea ce inseamna ca pentru
a fi arse, organismul cheltuieste o cantitate mare de energie,
aproximativ 30%. Din acest motiv, in cadrul curei de slabire, baza
alimentatiei o constituie carnea slaba, cu continut crescut in
proteine.
Sunt arse incomplet, numai pana la uree sau acid uric, care sunt
eliminate desi contin inca energie potentiala
d) Rol in procesele de imunitate, deoarece intra in structura
globulinelor, care sunt suportul anticorpilor.
e) Rol in stimularea activitatii nervoase superioare datorita
fosforului pe care il contin
Provenienta proteinelor
Proteinele sunt de origine vegetala si de origine animala.
Alimentele de origine animala care contin catitati mari de protein
sunt:
Carnea si produsele de carne
Pestele
Ouale
Laptele si brazeturile
Alimentele de origine vegetala sunt:
Paine si paste fainoase
Fructe si mai ales legume uscate (soia, fasole, mazare)
Din cantitatea totala de proteine, care trebuie sa asigure
12-15% din numarul total de calorii, 60% trebuie sa fie de origine
animala si 40% de origine vegetala.
Proteinele de origine animala au o valoare biologica mai mare,
datorita urmatorilor factori:
Sunt complete, deoarece contin toti aminoacizi indispensabili
oranismului. Proteinele de origine vegetala, cu exceptia celor din
soia si nuci sunt incomplete deoarece contin doar o parte din
aminoacizi indispensabili.
Au un coeficient de utilizare mai ridicat (90%) decat proteinele
vegetale (70%). Acest coeficient este raportul dintre cantitatea de
trofine asimilate si cele absorbite. Proteinele vegetale au un grad
mai redus de utilizare, deoarece, datorita invelisului de celuloza
sunt mai greu accesibile sucurilor digestive. In acest sens,
coeficientul de utilizare creste daca invelisul de celuuloza este
inlaturat (piureuri).
Un aliment important pentru sportiv este gelatina, care se
transforma prin digerare in glicocol, iar din el se formeaza
creatina.Creatina se combina cu acidul fosforic rezultand
fosfocreatina, una din principalele surse de energie necesara
contractiei musculare.
Gelatina se recomanda in sezonul rece si in perioada
pregatitoare si este contraindicata in perioada de refacere, dupa
eforturi de lunga durata.
Ratia zilnica de proteine
Depinde de: - varsta
sex
conditii meteorologice
efort
La sportivi nevoile de proteine sunt mai mari (>2g/kg/zi) si
depind de:
caracterul si intensitatea efortului
perioada de pregatire
conditiile de mediu, etc.
De exemplu, in eforturile de scurta durata, alimentatia trebuie
sa fie bogata in carne deoarece ea furnizeaza creatinina, iar in
eforturile de rezistenta se recomanda un regim vegetarian care
permite o refacere mai rapida a glicogenului si o crestere a
rezervei alcaline.
Consecintele lipsei de proteine in alimentatia sportivului:
slabirea, deoarece organismul va apela la proteinele proprii
atrofia maduvei osoase hematopoieza si leocopoeza
insuficienta
scaderea randamentului fizic si psihic
scaderea rezistentei la infectii
scaderea debitului sanguine din muschi.
Consecintele excesului de proteine:
cresterea in greutate deoarece surplusul se depoziteaza
intoxicatia acida a organismului deoarece produsele acide
rezultate din metabolismul proteinelor (in special animale) se
adauga produsilor acizi rezultati in urma efortului; aceasta
aciditate depaseste rezerva alcalina.
Aceste efecte negative sunt mai evidente in cazul curselor de
fond. In acest caz, pentru a neutraliza PH-ul acid (rezerva
alcalina s-a epuizat), organismul apeleaza la apa si saruri
minerale. Aceasta duce la senzatia de sete, cu uscarea mucoaselor,
precum si la o serie de tulburari functionale, ajungandu-se la
epuizarea totala a organismului. Acesta este si motivul pentru care
fondistilor li se recomanda un regim vegetarian (evitarea
carnii).
Indicatii privind introducerea unei ratii crescute de
proteine:
cresterea sa se faca progresiv
suplimentarea se face concomitant cu un aport hidric crescut
controlul functiei hepatice si renale pentru ca acestea sunt
suprasolicitate in cazul unui aport crescut de proteine
aport crescut de vit. B6 si K deoarece intervin in metabolismul
proteic.
Lipidele
Pot fi simple sau complexe. Cele simple sunt formate din carbon,
hidrogen i oxigen, iar cele complexe au n plus azot, fosfor i
sulf.
Pot fi de origine animal: unt , smntn, lapte, glbenu, slnin; sau
pot fi de origine vegetal : nuci, alune, msline, semine de floarea
soarelui, soia, porumb.
Rolul lipidelor n organism
rol energetic, prin arderea unui gram de lipide se elibereaz 9,3
Kcal
rol plastic deoarece intr n componena unor celule sub form de
granulaii
protecia mecanic a organelor interne
protecia mpotriva frigului deoarece stratul de grsime este ru
conductor de cldur
este suportul vitaminelor liposolubile: A, D, E i K
Raia de lipide depinde de urmtorii factori:
vrsta: la copii raia este de 2-3g/kg/ zi, la adulii care nu
depun un efort deosebit raia este de 1g/kg/zi, iar la btrni scade
la 0,6g/kg/zi
profesie: cei care lucreaz n mediu cu temperaturi sczute au
nevoie de o raie mai mare
ramura sportiv : cele care se desfoar n mediu rece impun un
consum mai mare de lipide(schiori, hocheiti, alpiniti).
Lipidele trebuie s asigure 25-30% din totalul de calorii, iar
cele animale trebuie s reprezinte 70% i cele vegetale restul de
30%.
Lipidele de origine animal se asimileaz mai uor i se transform
mai repede n grsimea specific organismului. Uleiurile vegetale
activeaz secreia d ebil necesar la digerarea grsimior animale.
Lipidele nu se pot metaboliza dect n prezena catalitic a
glucidelor i a proteinelor. Din acest motiv se recomand alctuirea
unui regim alimentar complex pentru sportivi.
Regimurile prea bogate n grsimi au o serie de neajunsuri:
deoarece digestia i metabolizarea lipidelor se face lent,
excesul de lipide va determina o digestie mai dificil
dac aportul de lipide este mai mare dect cel de proteine, ele nu
vor fi arse complet i vor produce compui intermediari cu aciune
nociv
Recomandri privind aportul de lipide la sportivi:
s nu se consume grsimi mai ales prjite, naintea competiiei
s nu se dea raii hiperlipidice deoarece determin un exces de
greutate ceea ce mrete cheltuiala energetic
s se foloseasc mai ales lipide care se metabolizeaz uor cum sunt
cele din lapte, precum i uleiuri vegetale
n zilele n care se depun eforturi mari se va evita consumul
crescut de lipide att nainte ct i dup efort.
Vitaminele
Sunt substane organice naturale necesare organismului n cantiti
foarte mici , dar pe care omul nu le poate sintetiza pe msura
nevoilor sale. Deaceea el le primete din alimente, fie ca atare,
fie ca provitamine.
Prezena vitaminelor este indispensabil desfurrii proceselor
eliberatoare de energie i a celor anabolice, morfogenetice etc. Din
acest motiv ele intr n categoria substanelor active, alturi de
enzime i hormoni.
Se clasific n vitamine:
- liposolubile: A,D,E si K;
-hidrosolubile: C, complexul B.
Caracterele vitaminelor liposolubile
- sunt solubile n grsimi i insolubile n ap. Ca urmare, ele se
vor gsi numai n alimentele grase, iar pierderile prin splare i
preparare culinar vor fi minime;
- coeficientul de utilizare depinde de digestia i absorbia
grsimilor alimentare, de secreia de bil i sruri biliare;
- excesul de vitamine se depoziteaz n lipidele tisulare i mai
ales n ficat, motiv pentru care tulburrile datorit carenei se vor
instala mai trziu;
- particip mai ales la procesele anabolice acionnd asemntor cu
hormonii i se mai numesc i hormonovitamine.
Caracterele vitaminelor hidrosolubile
- sunt foarte rspndite n natur;
- sunt solubile n ap, deci se pierd uor prin splare sau
preparare culinar dearece trec repede n ap;
- absorbia lor se face uor, ns necesit prezena acidului
clorhidric. Din acest motiv nu se administreaz nainte de mas, cnd
secreia acid este sczut;
- excesul se elimin prin urin;
- organismul nu face rezerve i atunci efectele carenei apar
devreme;
- deoarece sunt solubile n ap, vitaminele hidrosolubile se pierd
i prin transpiraie abundent;
- majoritatea intr n alctuirea enzimelor care catalizeaz
procesele eliberatoare de energie i se mai numesc i
enzimovitamine.
Necesarul de vitamine depinde de vrst, sex, efortul depus. La
sportivi nevoia de vitamine este mai mare, ele ducnd la mbuntirea
rezultatelor, la creterea rezistenei la efort i la reducerea
perioadei de refacere.
Consumul de alimente care conin vitamine este mult mai eficient
dect consumul vitaminelor sub form medicamentoas.
Vitamina B1
Rolul vitaminei B1
n metabolismul proteinelor, lipidelor i glucidelor. Mrete
depunerile de glicogen n ficat i n muchi;
intervine n metabolismul apei, lipsa acesteia determin apariia
edemelor;
stimuleaz activitatea sistemului nervos central: scade oboseala
nervoas i crete capacitatea de efort.
Datorit acestor aciuni este deosebit de important pentru
activitatea sportiv. Ea crete capacitatea de efort prin mrirea
rezervelor de glicogen, scurteaz timpul de reacie i previne
oboseala prin stimularea activitii nervoase.
Sportivii trebuie s primeasc o cantitate sporit de vitamina B1 ,
mai ales n cazul ramurilor sportive care necesit o mare ncordare
nervoas sau o rezisten crescut.
Ea se gsete n coaja cerealelor, drojdia de bere, fina de gru,
varz, morcovi etc.
Vitamina B2
Rolul vitaminei
n metabolismul lipidelor (fosfolipidelor);
n metabolismul glucidelor, scade glicemia;
n metabolismull proteinelor.
Vitamina B6
Rolul vitaminei
n metabolismul proteinelor;
n metabolismul glucidelor, stimuleaz gliconeogeneza;
n metabolismul lipidelor (fosfolipide i colesterol);
stimuleaz producerea de energie n timpul efortului prin
folosirea proteinelor.
Vitamina B12
Rolul vitaminei
stimuleaz eritropoeza i leucopoeza;
protejeaz celulele hepatice mpiedicnd ncrcarea gras;
particip la refacerea celulelor nervoase;
are do aciuni favorabile n efortul fizic: stimuleaz refacerea
glicogenului i scade acidoza.
Viatminele din grupul Bpot fi sintetizate de organism i anume de
ctre floara bacterian din intestinul gros.
Vitamina C
Rolul vitaminei
intervine n respiraia celular;
are rol n metaboismul glucidelor, lipidelor i proteinelor;
n formarea esutului conjunctiv;
n eritropoez;
intervine n coagularea sngelui;
scade permeabilitatea capilar;
crete rezistena la mbolnviri;
la nivelul ficatuluiare dou aciuni importante i anume: stimuleaz
funcia antitoxic i crete cantitatea de glicogen.
Ea se gsete mai ales n legume i fructe. Prin fierberea lor
vitamina se distruge n mare prte. Uscarea fructelor i legumelor n
prezena aerului are acelai efect. n schimb uscarea industrial sau
nghearea lor imediat dup ce au fost culese, pstreaz aproape neatins
cantitatea de vitamin C coninut.
Atunci cnd sursele naturale de vitamina C sunt reduse, se
recomad administrarea ei sub form medicamentoas, mai ales n timpul
activitilor sportive.
Vitamina A
Rolul vitaminei
rol trofic pentru tegumente i mucoase;
intervine n metabolism;
rol antiinflamator;
rol n pstrarea vederii.
Se gsete n alimente de origine animal (lapte, ou, untura de
pete), i n alimente de origine vegetal sub form de provitamin A sau
caroten (morcovi, spanac, varz).
Vitamina D
Are rol n absorbia calciului i a fosforului, precum i n
mineralizarea osoas.
Se gsete n unt, untur de pete, carnea gras de porc, lapte,
smntn. Poate fi sintetizat i de organism din provitamina D din
esutul subcutanat, sub influiena razelor U.V.
Vitamina E
Rolul vitaminei:
favorizeaz creterea i reproducerea;
asigur formarea rezervelor de glicogen;
intervine n absorbia calciului i fosforului;
crete capacitatea funcional a muchilor i este din ce n ce mai
folosit n activitatea sportiv.
Sarurile minerale
Au rol plastic (Ca, P, Na, K, Fe) sau rol catalitic (Cu, I, Co,
Fe). Aportul de sruri este realizat prin alimentaie iar eliminarea
se face prin urina i transpiraie.
Fierul
Rolul fierului
- fierul din hemoglobin transport oxigenul de la nivelul
plamnilor la celule i esuturi sub form de oxihemiglobin;
- fierul din mioglobin fixeaz oxigenul astfel nct formeaz
rezerve pe care le pot folosi muchii n timpul contraciei;
- intervine n eritropoez, n lipsa lui aprnd anemia feripriv.
n organism fierul se gsete n cea mai mare parte (70%) n
hemoglobin , apoi n mioglobin (10%). Restul de fier este combinat n
complexe proteice din care o parte se depoziteaz n ficat, splin i
mduva osoas.
Raia de fier
Necesarul de fier al organismului este de aproximativ 1,5 mg/zi.
Avnd ns n vedere c absorbia se face doar n proporie de 10%, trebuie
ca raia alimentar s conin o cantitate de zece ori mai mare.
La sportivi necesarul de fier ajunge chiar la 15mg/zi, mai ales
n cazul activitilor care se desfoar la altitudine i impun o
ventilaie crescut.
Alimentele bogate n fier sunt carnea, viscerele ( rinichi,
splin, ficat, inim), petele, ciocolata, nucile, spanacul,urzicile i
pinea neagr.
Calciul
Rolul calciului
- rol plastic deoarece 99% din cantitatea de calciu intr n
componena oaselor i a dinilor;
- intervine n coagularea sngelui;
- activeaz o serie de enzime : tripsina, lipaza,
colinesteraza;
- favorizeaz absorbia vitaminei B12;
- particip la mecanismul contraciei musculare;
- mpreun cu magneziul scade excitabilitatea neuro-muscular.
Lipsa calciului determin spasmofilie, tetanie i convulsii.
Raia de calciu
Necesarul de calciu este de 0,8-1g/zi, iar la sportivi de
1,5-1,8g/zi.
Unele cercetri au artat c trecerea de la un regim de via
sedentar la o activitate fizic intens duce la pierderea unei mari
cantiti de calciu prin urin, materii fecale i transpiraie. Acest
lucru impune o suplimentare a aportului de calciu. Dup primele zile
de efort se produce treptat o adaptare i o revenire la normal a
cantitii de calciu, chiar i fr creterea aportului.
Absorbia calciului se face n proporie de 20-40% i depinde de o
serie de factori favorizani i defavorizani.
Factorii favorizani sunt : aciditatea gastric, prezena vitaminei
D, a acidului lactic i a srurilor biliare.
Factorii defavorizani sunt cei care insolubilizeaz calciul
(excesul de fosfor, oxalaii, acidul fitic).
Alimente bogate n calciu sunt laptele, iaurtul, brnzeturile,
pinea de secar, mazrea i fasolea.
Magneziul
Rolul magneziului- rol plastic deoarece intr n componena oaselor
i a dinilor, precum i n celulele din esuturile moi;
- rol catalitic deoarece activeaz enzime care intervin n
metabolismul proteinelor i lipidelor, precum i n reaciile ce
elibereaz energie necesar contraciei;
- deprim excitabilitatea neuro-musculara.
Raia de magneziu
Nevoia zilnica de magneziu este de 60-200 mg care se asigur
printr-o alimentaie care conine 500-800 mg. Alimentele bogate n
magneziu sunt cerealele, legumele i fructele.
Fosforul
Rolul fosforului- rol plastic deoarece:
1- se concentreaz n oase i dini;
2 intr n alcatuirea acizilor nucleici astfel c are rol i n
multiplicarea celular i transmiterea caracterelor ereditare;
- moleculele macroergice de ATP, ADP etc. sunt eseniale pentru
stocarea i eliberarea rapid a energiei. Din acest motiv sportivii
trebuie s consume ct mai mult fosfor;
- particip la metabolismul proteic,lipidic si glucidic;
- activeaz vitaminele din grupul B;
- sistemul nervos central i periferic conine mult fosfor.
Ratia de fosfor
Necesarul de fosfor este de 1,5- 2g/zi, iar pentru sportivi este
de 3-3,5g/zi. Fosforul se gsete n ou, carne, ficat, icre, pete,
lapte. brnzeturi, spanac, nuci.
Sodiul i clorul
Sodiul are rol n metabolismul apei (reine apa), n meninerea
echilibrului acido-bazic, n reglarea permeabilitii membranei i este
un stimulator al tonusului neuro-muscular.
Necesarul de sodiu este de 2g/zi, dar n cazul sportivilor , prin
transpiraie se pierde o cantitate mare de sodiu care trebuie
recuperat i nevoile vor fi mai mari.
Clorul este necesar pentru formarea acidului clorhidric i
stimuleaz eliminarea renal a cataboliilor azotai (uree, acid
uric).
Raia de clor este de 4-5g/zi, dar i n acest caz la sportivi raia
trebuie s fie mai mare pentru a acoperi pierderile.
Deoarece alimentele nu conin o cantitate suficient de clorur de
sodiu, ea se adaug sub form de sare de buctrie.
Necesarul de sare este de 8-15g/zi, i crete la 20-25g/zi n cazul
eforturilor intense.
Unii autori au artat c administrarea buturilor srate
(2-3g/l)naintea competiiei, determin creterea eficienei activitii
musculare.
Potasiul
Rolul potasiului
intr n componena lichidelor intracelulare;
faciliteaz eliminarea renal a apei;
stimuleaz excitabilitatea neuro-muscular;
intervine n funcia miocardului i n contracia muscular.
Raia de potasiu
Necesarul este de 3-4g/zi. Avnd n vedere rolul su n contracia
muscular, se recomand consumul de fructe uscate (smochine, prune i
caise ), care sunt bogate n potasiu, att nainte ct i dup efortul de
lung durat.
Dup competiii rezult o serie de compui toxici care trebuie
eliminai. innd seama de capacitatea potasiului de a elimina apa i
odat cu ea i compuii toxici, se recomand administrarea de
potasiu.
Iodul
Iodul este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Acetia
intervin n creterea normal a corpului, n metabolism i n funcionarea
normal a sistemului neuro-muscular.
Raia de iod este de 100-200g/ zi. Iodul se poate aduga n
alimentaie sub form de sare de buctrie iodat, sau sub form
medicamentoas.
Alte substane minerale necesare organismului sunt sulful,
cobaltul, fluoru, cuprul.
Prim ajutor
Notiunea de prim ajutor se refera la manevrele imediate care
trebuiesc efectuate dupa producerea accidentelor pana la
interventia cadrelor specializate. Felul in care se acorda primul
ajutor are o insemnatate deosebita pentru cel accidentat atat prin
faptul ca ii poate salva viata cat si prin faptul ca astfel se pot
preveni complicatiile posttraumatice.
In ceea ce privesc in mod special accidentele de sport, ele
cuprind o gama larga de leziuni traumatice dintre care cele ale
aparatului locomotor se situeaza pe primul loc ca gravitate si
frecventa.
Accidentele de sport prezinta o serie de caracteristici care le
deosebesc de restul accidentelor. Acestea sunt:
- se produc la grupe de varsta tanara, la indivizi cu un
potential biologic crescut
- mecanismele de producere si formele anatomo-clinice sunt
specifice fiecarei ramuri sportive
- uneori, la sportivii supraantrenati (ce prezinta un grad de
uzura din acest motiv), traumatismele sunt minore si uneori chiar
neevidente
- diagnosticul traumatismelor sportive trebuie sa fie precoce,
tratamentul intensive si complex pentru recuperarea cat mai rapida
a sportivului si reluarea activitatii sale competitionale.
Cauzele care produc accidente de sport se impart in:
cauze favorizante
cause determinante
Cauzele favorizante pot fi de ordin local sau de ordin
general.
Cauzele locale, exemplu: leziuni repetate la nivelul aceluiasi
segment anatomic; Cauze generale: lipsa de antrenament,
suprasolicitarea, depasirea greutatii normale, etc.
Cauzele determinante sunt reprezentate de agenti traumatic ice
actioneaza direct, indirect sau combinat.
Cele mai frecvente traumatisme la sportive sunt: entorsele,
rupturile si intinderile musculare, contuziile si hematoamele
partilor moi, fracturile si fisurile, plagile, intinderile
ligamentare si leziunile de menisci. Deasemena, microtraumatismele
pot produce: epifizite, periostite, discopatii, artroze.
Accidentele sportive pot fi evitate in mare parte daca se
respecta urmatoarele conditii:
- o pregatire fizica, tehnica si tactica superioara a
sportivilor
- echipament sportive adecvat si de buna calitate
- conditii optime de desfasurare a antrenamentelor si
meciurilor
- asistenta medicala calificata pe teren si cu dotare
corespunzatoare
- o buna colaborare intre medic, antrenor si sportiv
Plagile In cadrul traumatismelor plagile ocupa locul cel mai
important.
Plaga este o solutie de continuitate a tegumentelor insotita de
tulburari generale si este cauzata de un agent vulnerant mecanic ,
termic sau chimic.
Dupa adancime, plagile se clasifica in:
- plagi superficiale, care intereaza tesuturile pana la
aponemoza
- plagi profunde, subaponemotice, care pot interesa o seroasa
viscerala sau chiar organelle interne.
Dupa vechimea lor plagile se impart in:
- plagi recente (contaminate) in primele 6-8 ore de la
accident
- plagi vechi (infectate), dupa acest interval.
Clasificarea se bazeaza pe faptul ca infectia unei plagi are un
timp de incubatie, ca la bolile infectioase, de 6-8 ore.
Tehnica acordarii primului ajutor Principala interventie de prim
ajutor medical in cazul plagilor este pansamentul. El reprezinta
actul chirurgical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga
pentru a I se favoriza vindecarea.
La efectuarea pansamentului trebuie sa se respecte cu strictete
regulile de asepsie si antisepsie.
Asepsia este metoda care intrebuinteaza a serie de mijloace
fizice pentru evitarea aparitiei infectiei si pentru distrugerea
agentilor patogeni de pe toate obiectele care vin in contact cu
plaga.
Antisepsia este metoda care foloseste o serie de mijloace
chimice pentru distrugerea tuturor germenilor din plaga, de pe
mainile celui care efectueaza actul chirurgical si de pe obiectele
care vin in contact cu plaga.
Pansarea unei plagi cuprinde patru timpi:
- timpul I = tratatrea regiunilor din imediata vecinatate a
plagii
- timpul II = tratarea plagii
- timpul III= acoperirea plagii
- timpul IV= fixarea materialelor asezate pe plaga.
Timpul I tratarea regiunilor din vecinatatea plagii.
se aseaza accidentatul in pozitie optima pentru el si pentru
efectuarea pansamentului
cel care efectueaza pansamentul se spala pe maini cu apa si
sapun sau cu un antiseptic
se curata tegumentul din jurul plagii de eventuale impuritati;
spalarea se face cu grija, prin miscari centrifuge, pentru ca
murdaria sa nu fie adusa in plaga
daca plaga este intr-o regiune cu par se va face depilarea
tegumentelor din jurul plagii pe o distanta de cativa centimetri;
depilarea este necesara pentru a impiedica firul de par sa intre in
plaga und ear constitui corpi straini si in plus, ar aduce
microbi
se trece la dezinfectarea tegumentelor din jur cu ajutorul
tampoanelor confectionate din comprese sterile si imbibate cu
antiseptice puternice (alcool, tincture de iod)
se badijoneaza tegumentele pe o distanta de 4-5 cm. de
plaga.
Timpul II - tratarea plagii
cuprinde toate actiunile prin care se realizeaza curatirea
plagii; mai intai se indeparteaza cu pense corpurile straine din
plaga (bucati de zgura, sticla, echipament, noroi). Se spala apoi
plaga cu apa sterilizata sau cu antiseptice slabe turnate pe plaga
de la distanta. Se utilizeaza apa oxigenata sau rivanol. Apa
oxigenata este un bun antiseptic si in plus, prin bulele pe care le
formeaza, are proprietatea de a scoate la suprafata resturile mici
care mai pot ramane in plaga.
Se contraindica:
1. Curatirea plagii prin frecare cu tampoane pentru ca se
traumatizeaza si mai mult tesuturile; o parte din corpii straini
sunt presati in profunzime; se pot rupe noi capilare.
2. Turnarea in plaga a alcoolului sau a tincturii de iod
provoace dureri mari si are efect antiseptic slab daca se aplica pe
tesuturile sangerande.
Timpul III acoperirea plagii
se acopera plaga si tegumentul din jurul ei pe o distanta de 1-2
cm. cu pulbere continand sulfamide sau antibiotice
peste pulbere se aseaza un strat de comprese sterile iar peste
ele vata care trebuie sa depaseasca cu 1-2 cm. suprafata stratului
de comprese. Nu se aseaza vata direct pe plaga pentru ca din ea se
detaseaza fire care constitue corpi straini si intarzie vindecarea.
Cantitatea de vata va fi mai mare in plagile din regiunile puternic
vascularizate, unde hemoragia este mai abundenta.
Timpul IV - fixarea materialelor asezate pe plaga
Cea mai frecventa forma de fixare este infasarea sau bandajarea.
Principiile infasarii- felul bandajului difera in functie de partea
de corp unde trebuie sa-l aplicam
- se face cu miscari usoare, fara a provoca dureri
- se aplica de la stanga spre dreapta si de la extremitatea
libera catre radacina (in cazul membrelor)
- infasarea incepe de la o distanta de cel putin 10-15 cm. de la
plaga si se fac 3-4 ture de fasa pentru a o fixa, continunadu-se
inca 10-15 cm. dincolo de plaga, tot cu 3-4 ture la sfarsit
- turele de fasa se fac in asa fel incat, inaintand, sa se
acopere la jumatate (cel putin) unele pe altele, pentru a nu se
desface bandajul
- latimea fesei trebuie sa corespunda locului unde facem
infasarea. Pentru degete latimea este de 4-5 cm, pentru member 6-10
cm. iar pentru trunchi 10-20 cm.
- bandajul trebuie sa fie suficient de strans ca sa nu se miste
pansamentul si in acelasi timp suficient de elastic pentru a
permite circulatia sangelui.
Dupa infasare segmental de sub bandaj nu trebuie sa se
invineteasca, bolnavul nu trebuie sa simta dureri si trebuie sa se
simta pulsul la periferia segmentului.
In unele plagi mici sau in cazul in care infasarea se face greu
si prezinta un grad redus de stabilitate, fixarea materialelor se
realizeaza prin benzi adezive sau solutii adezive.
Benzile adezive trebuie sa ocupe cat mai putin din suprafata
plagii pentru ca altfel se mentine un grad crescut de umiditate in
plaga.
La utilizarea galifixului de badijoneaja cu solutia respective
tegumentele din jurul campului de vata si apoi se acopera totul cu
o bucata de tifon; el ramane lipit de tegumente si asigura astfel o
buna fixare a tuturor materialelor puse pe plaga.
Fracturile
1. Definitie este o solutie de continuitate la nivelul osului
produsa in urma unui traumatism de o oarecare violenta.
2. Clasificarea fracturilor
a. dupa mecanismul de producere fracturi directe
- fracturi indirecte
Fracturile directe fractura se produce la nivelul unde
actioneaza forta
Fracturile indirecte se produc in alt loc decat acolo unde a
actionat agentul traumatic. Mecanismul de producere poate fi:
- flexiune, cand forta se exercita asupra unei extremitati
osoase, cealalta fiind fixate
- tractiune , in urma contractiilor musculare violente care duc
la smulgerea unor fragmente osoase
- compresiune in lungul axului osului; exemplu, in urma
caderilor de la inaltime
- torsiune , cand forta vulneranta produce o rasucire a
membrului
b. dupa forma anatomo-patologica fracturi incomplete
- fracture complete
fracturi incomplete pot apare sub urmatoarele forme:
- deformarea osului in grosime se produce prin mechanism de
presiune in lungul osului = dislocare trabeculara la nivelul
metafizei
- inflexiunea sau fractura in lemn verde se produce la copii, la
care din cauza elasticitatii osului traiectul de fractura
intereseaza numai orticala dinspre convexitatea osului
- infundarea se observa la oasele late ale craniului
- fisurile
fracturi complete pot avea un singur traiect de fractura sau mai
multe. In acest ultimo caz fractura se numeste cominutiva.
Cele doua fragmente osoase, separate de traiectul de fractura,
pot ramane pe loc sau se pot deplasa unele fata de altele. In
fracturile cu deplasare, aceasta poate fi:
- prin translatie: unul dintre fragmente este deplasat inainte,
inapoi, intern sau extern fata de celalalt
- prin ascensiune: un fragment urca in lungul celuilalt
- prin rotatie: un fragment se roteste in jurul axului sau iar
celalalt ramane fix.; daca se roteste si celalalt segment
deplasarea se numeste decalaj.
- prin unghiulare: cele doua fragmente formeaza un unghi ascutit
intre ele
c. dupa leziunile concomitente ale partilor moi perifocale
fracturile pot fi inchise sau deschise.
In fracturile inchise osul fracturat nu vine in contact cu
exteriorul. Fracturile deschise sunt cele in care osul ia contact
cu exteriorul.
Diagnosticul de fractura
Semnele locale se impart in semen de probabilitate si semen de
siguranta.
a. semnele de probabilitate:
1. durerea vie, in punct fix, exacerbate de mobilizarea
segmentelor
2. echimoza (vanataia) apare tarziu, pentru ca sangele are
nevoie de timp de migrare la suprafata; de multe ori echimozele
apar la distanta de focar, prin fuzarea sangelui de-a lungul
tecilor musculare
3. deformarea locala se datoreaza deplasarii fragmentelor; ea
poate insa sa apara si in caz de articulatie luxata sau datorita
unui hematom
4. scurtarea regiunii este un semn valoros si se apreciaza prin
compararea regiunii bolnave cu cea sanatoasa, de partea opusa
5. impotenta functionala datorita ruperii parghiei osoase
membrul fracturat nu poate fi utilizat.
b. semen de siguranta:
1. mobilitatea anormala existenta unei mobilitati intr-un loc in
care in mod normal aceasta nu se gaseste; acest semn poate sa
lipseasca in fracturile incomplete
2. crepitatia ososasa se gaseste atunci cand se cauta
mobilitatea anormala; se datoreste frecarii capetelor osului
fracturat, se simte la palpare si se aude; in cazul in care
capetele osului rupt sunt mult indepartate, sau daca intre ele se
interpun tesuturi moi (portiuni de muschi) acest semn poate
lipsi
3. intreruperea continuitatii osoase se apreciaza prin palpare,
in special la oasele situate direct sub piele
4. netransmiterea miscarii de-a lungul osului este unul din cele
mai importante semne ale unei fracturi complete.
Toate aceste semne trebuiesc cautate in cazul fracturilor
inchise deoarece, in cele deschise, este mult mai usor de pus
diagnosticul.
Tehnica acordarii primului ajutor in fracturiCea mai importanta
manevra este imobilizarea provizorie. Daca este o fractura deschisa
se aplica de urgenta un pansament steril care sa puna focarul de
fractura la adapost de infectie si se cauta oprirea hemoragiei.
Imobilizarea provizorie se realizeaza cu ajutorul atelelor sau
in lipsa acestora cu orice corp dinschiuri, bete, scanduri,
cartoane, etc.
Prima manevra consta in imobilizarea manuala a capetelor osului
fracturat. Pentru aceasta se introduce ambele maini sub focarul de
fractura si se imobilizeaza capetele osului fracturat. Numai dup
ace s-a facut aceasta operatie este permisa asezarea accidentatului
intr-o pozitie comoda pentru el si pentru continuarea manevrelor de
prim ajutor medical.
Imobilizarea provizorie se face de regula cu doua atele. Ele
trebuie sa fie mai lungi decat segmental lezat pentru a permite
imobilizarea articulatiilor de deasupra si de sub focarul de
fractura.
Atelele se aseaza in doua planuri perpendiculare unul pe
celalalt, astfel incat una sa impiedice deplasarea
antero-posterioara, iar cealalta deplasarea transversala.
Atelele vor fi bine invelite in vata sau in orice tesatura moale
pentru a nu rani tegumentele de dedesubt si pentru a realize un
contact cat mai bun. Din acelasi motiv golurile care se ivesc prin
nepotrivire de forma se umplu cu vata.
Cele doua atele se solidarizeaza prin legaturi de fasa sau orice
alt mijloc aflat la indemana.
Deformarile unghiulare produse prin deplasarea capetelor osului
fracturat nu se vor indrepta ci se vor imobiliza asa cum se
gasesc.
Atela se aseaza pe partea concave a deformatiei iar in unghiul
ei se pune o rulare da fasa sau alte corpuri moi care sa mentina
nemiscate capetele osului. Cealalta atela se aseaza pe partea
laterala.
Se recomanda ca prima atela sa fie cea care sustine greutatea
segmentului pentru ca astfel se evita deplasarea capetelor in
timpul manevrelor care se fac pana la terminarea imobilizarii.
O atentie deosebita se acorda fixarii atelelor deoarece o
strangere exagerata poate sa opreasca circulatia sangelui sau poate
sa striveasca un vas de sange sau un nerv important. Dupa
imobilizarea provizorie corecta, bolnavul nu trebuie sa aiba dureri
mai mari ca inainte, nu trebuie sa simta regiunea sub tensiune, iar
in focarul de fractura nu trebuie sa existe miscari.
Numai dupa aceasta se transporta bolnavul la spital pentru
tratament de specialitate.
Complicatii ce pot apare in cazul unui prim ajutor neadecvat1.
Transformarea fracturii inchise intr-o fractura deschisa: daca in
focar se gaseste un fragment ascutit, acesta poate fi mobilizat si
ajunge sa strapunga pielea.
2. Deplasarea mai mare a fragmentelor: miscarile inutile pot
schimba in rau pozitia capetelor fracturate.
3. ruperea sau inteparea unui vas de sange (artera sau vena);
capetele osoase miscate incorrect de cel care acorda primul ajutor
pot strivi intre ele, pot intepa sau rupe un vas important ceea ce
mareste hemoragia.
4. Strivirea unui nerv care poate provoca paralizii.