curs_7[1]

MIHAIL KOGĂLNICEANU

Biografia

n. – Iaşi, 6 septembrie 1817

crescut în atmosfera curţii domneşti a domnitorului

Mihail Sturza, care îi va fi şi naş

educaţia şi-o începe în familie

ia lecţii de la călugărul maramureşean Gherman

Vida, profesor la seminarul de la Socola

Biografia 1828

continuă studiile la institutul francezului Victor Cuénim: franceză, germană şi greacă

1831 este înscris la Institutul de la Miroslava: franceză, istoria,

geografia, matematica şi... dansul 1834

va pleca împreună cu odraslele lui Mihail Sturza la studii în Franţa, la Lunéville: germană, desen, muzică, înot

Biografia

1835: sunt mutaţi la Berlin, fiind găzduiţi în casa

pastorului Souchon: engleza, călăria, jocul, iar seara

merg la ghimnazium:

„adecă o sală în care se învaţă a sări, a să sui pe

frînghii, a trage armile, a să sui pe copaci. Aceste

lupte ne dau multă putere şi sînt foarte folositoare

pentru pieptul meu“

Biografia

“Aş fi vrut de o sută de ori mai bine să rămân în Franţa; am fost

în mai multe cercuri frumoase din Berlin, dar n-aş putea trăi în

ele niciodată. Au un ton flegmatic, ceremonial, ucigător de

plicticos. Duduile-s proaste şi urâte, nu spun decât da şi nu. Cu

toate acestea, nu li-i îngăduit tinerilor să le vorbească. Îndată ce

spui o vorbă, ele o rup la fugă”

25 septembrie 1836

elevii sunt mutaţi în casa pastorului Ionas

în urma unui incident cu pastorul, tinerii sunt chemaţi în ţară

Primele manifestări literare o intenţie polemică adresată filologului Eichhoff

Paralela limbilor Europei şi Indiei (1836) limba română e un rest al latinei nu se întemeiază pe nici o cultură ca atare nu prezintă interes ştiinţific

Kogălniceanu Romänische oder wallachische Sprache und

Literatur (1837) aduce ca argument pe Schneidewind, un călător

german limba română are frăgezimea şi melodicitatea celei

italiene

Esquisse sur l'histoire, les moeurs et la langue des cigains (1837)

o listă de cuvinte culese din graiul ţiganilor de la moşia tatălui său

o scurtă caracterizare a gramaticii lor extrasă dintr-o lucrare a lui Graffunder

Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des valaques transdanubiens Berlin (1837) voia să descrie şi

evenimentele românilor macedoneni

n-a reuşit să editeze decât primele două părţi ale operei sale

volumul apărut e dedicat lui Mihail Sturzda

Contribuţii la dezvoltarea presei preia conducerea foii lui Asachi, Alăuta românească

publică schiţa satirică Filosofia vistului consecința: suspendarea revistei şi pedepsirea autorului cu

o lună închisoare 1840: înfiinţează în Iaşi o instituţie tipografică

„Cantora = birou de redacţie Daciei literare" sau „Cantora Foaei săteşti“

răspândirea culturii şi la încurajarea literaturii autohtone se tipăresc:

Arhiva românească (1841 şi 1845) Foaie ştiinţifică şi literară (1844)

Arhiva românească

Contribuţii la dezvoltarea presei

1842: Almanah de învăţătură şi petrecere

1843: publică articole de informare ştiinţifică, în care se vorbeşte

despre Franklin şi Washington

elogiază versurile de factură populară ale lui Alecsandri, care vor face

parte din ciclul Doinelor

1844: publică articole în care se ocupă de sistemul universului, de viaţa

albinelor

un episod din istoria Moldovei: Ioan Albrecht şi Ştefan cel Mare

Fiziologia provincialului în Iaşi

Activitatea legată de teatru

preia direcţia teatrelor din Iaşi împreună cu Negruzzi și Alecsandri

se ocupa de partea ce ţinea de reprezentaţii

era conştient că autorii dramatici nu se născuseră peste noapte şi încearcă şi acest gen

Repertoriu al teatrului naţional din 1840-1841 (4 volume) apar şi două piese semnate de el

Orbul fericit ( tradusă din franceză) Două femei împotriva unui bărbat

Opera de iluminator

24 noiembrie 1843

deschide un curs de

istorie naţională la

Academia Mihăileană

1844

Propăşirea va deveni: Foaie

ştiinţifică şi literară

Opera de iluminator

1854 începe editarea Letopiseţelor Moldovei în alfabet de tranziţie

1872-1874 o nouă ediţie cu litere latine Cronicele României sau Letopiseţele Moldovei

şi Valahiei

Activitatea în afara ţării

1846 vinde tipografia şi pleacă în Franţa activează în „Societatea studenţilor români",

patronată de Lamartine

1846 călătoreşte în Spania îşi notează impresiile într-un jurnal

Activitatea în ţară 1847

revine în ţară intră în conflict cu stăpânirea şi e silit să stea la moşie,

cu domiciliul forţat 1848

a avut un rol conspirativ guvernul oferea pentru capul lui suma de 700 galbeni

protestul său împotriva domnitorului se concretizează în trei scrieri: Dorinţele partidei naţionale în Moldova Noul Acatist al Marelui Voevod Mihail Sturza Proiect de Constituţie

publicate la Cernăuţi, în 1848

Activitatea în ţară 1849-1851

e numit director al departamentului lucrărilor publice face parte din comisia care avea ca scop reformarea Codului

civil se ocupă, împreună cu Alecsandri şi Rallet, de organizarea

învăţământului 1855

scoate gazeta Steaua Dunării, care a devenit principala tribună unionistă în epocă

1857 e ales deputat în Divanul ad-hoc rosteşte numeroase discursuri în favoarea Unirii, între ele

distingându-se cel adresat lui Cuza la înscăunare

Activitatea în ţară 30 aprilie 1860

este numit prim ministru propune mai multe reforme potrivnice privilegiilor de

clasă e silit să demisioneze la 17 ianuarie 1861

25 mai 1862 rosteşte celebrul discurs în favoarea ţărănimii

12 octombrie 1863 e readus de Cuza în fruntea guvernului dă legea secularizării averilor mănăstireşti ajută la realizarea legii agrare

Activitatea în ţară

26 ianuarie 1865 e silit din nou să se retragă

1868—1870 ministru de interne şi externe într-un guvern Dimitrie

Ghica 1877

proclamă în şedinţa Parlamentului (9 mai 1877) independenţa României

ministru plenipotenţiar la Paris se stinge din viaţă la Paris, la 20 iunie 1891

Dacia literară 1840

suprimată după doar trei numere

va apărea din nou după 1859

a realizat o adevărată sinteză a situaţiei şi a evoluţiei înregistrate de presa românească înainte de 1840

Programul revistei prima revistă românească în care triumfă judecata estetică „un repertoriu general al literaturii româneşti, în carele ca într-o

oglindă se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni”

Introducţie „românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi”

justifică prezenţa în titlu a cuvântului Dacia primul număr (ian.1840)

apare nuvela Alexandru Lăpuşneanu de Costache Negruzzi

a condus la suspendarea publicaţiei pe baza ordinului primit din partea domnitorului Mihail Sturza

Programul estetic apare pentru prima dată formulat principiul suveran al

criticii literare „vom critica cartea, iar nu persoana”

va încuraja literatura originală „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă,

pentru că omoară în noi duhul naţional... Traduţciile însă nu fac o literatură“

indică scriitorilor sferele din care trebuie să-şi extragă subiectele „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele

noastre ţări sînt destul de mari, obiceiurile noastre sînt destul de pitoreşti şi poetice, pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii".

Împăratul şi braminul povestire prelucrată după opera poetului romantic

german Gottfried August Bűrger, Der Kaiser und der Abt

Subiectul: un cioban care face de râs pe episcopul ţinutului, chiar în faţa împăratului

corespondenţe în folclorul românesc autorul intră fără nici un efort în atmosfera basmului

popular: „Vreau să-ţi povestesc o istorie foarte de rîs. Era

odată un împărat, împărat ceva cam despot, era şi un bramin, un bramin mare mandarin, pre a me lege, păcat numai că ciobanul lui era mai şiret decît el".

Adunări dănţuitoare

publicată în Albina românească (1839)

zugrăveşte atmosfera saloanelor ieşene din

acel timp, având implicaţii autobiografice

cadrul, detaliile sunt ale societăţii, din

Moldova acelor ani

Descrieri haioase

imaginea hainelor risipite prin odaie ale tânărului care participase la bal:

„şacşîrii cei roşii aruncaţi pe covor, galbinii papuci dormind pe vatră, ca

o mîţă ce se încălzeşte, mănuşele aninate de coada unui ibric, cilicul

cel globos rostogolit supt pat, şi taclitul a căruia coadă, în ziua trecută,

prin scoborîrea sa pînă la pămînt, făcea mirarea tuturor babelor..,“

Caracterizarea gazdei:

„încîntată de iuţala păsurilor mele, mă făcea de alergam în dreapta şi în

stînga, spre a pofti la joc toate bătrîneţile ce nu juca...".

Portretul omului plăcut se întâlneşte între târgoveţi şi între spiţeri e un filantrop la dans spre slujba fetelor celor

bătrâne curtenitor cu mamele spre a avea acest drept şi

asupra fiicelor mâncător de zarzavaturi spiritual în aşa fel încât glumele lui bat la ureche

„ca clopotul de la Bărnovschi într-o zi de sărbătoare"

predispus la un „rîs lancaviu, ce samănă cu muzica broaştelor"

Portretul fetei „culte"

a învăţat la „pension" să deseneze trupuri goale

când începe să „deţifreze" muzică la pian stârneşte mamei sale un potop de lacrimi

Portretul „fetei bune"

„purcede înaintea tactului şi-şi împinge cavalerul când stă pe gânduri“

„să îndoapă cu posmagi şi cu zaharicale, cu primejdie de a-şi strica stomacul”

”vorbeşte cu gura plină şi-şi varsă şampanie pe rochie"

Portretul muzei din Păscărie

pierdută în extaze poetice

pune pe acelaşi plan pe Lamartine, Hugo,

Eliad, Negruzzi cu doamna Tastu şi

doamna Samboteanca

Portretul „sorei" de moravuri, Indiana

„un volcan ce fumegă pe gunoiul rîpei

Privighiţoaei“

femeie care-şi exteriorizează simţirea

mistuitoare printr-o îmbrăcăminte frapantă:

„cînd se îmbracă ca o jucătoare pe frînghie,

cînd se învăleşte într-o tunică ateniană".

Concluzii

o înșiruire de portrete legate între ele prin digresiuni amuzante

oscilarea tonului între umor şi ironieProcedee

aluzia cea mai voalată gluma cea mai piperată

Nou chip de a face curte

publicată în Dacia literară evocă obiceiul căsătoriei antiteza între căsătoria interesată şi

mercantilă practicată de lumea parvenită şi frumuseţea căsătoriei la ţară, întemeiată pe iubire

Căsătoria la ţară

admiră curăţenia dragostei înfiripate în cadrul rustic, străină de orice prefăcătorie:

„Spusu-ţi-a cineva, că la munte, cînd un flăcău apucă pre o fată de peştiman sau de salba care-i este împregiurul gîtului, este ca cînd şi-ar cere-o de soţie ? Nu-i chipul galant? Nu-ţi insuflă nişte suvenire mitologice? Nu crezi că ceteşti romanul colanului zeei Vinerei ?"

Despre velniţe şi urmările lor

Articol publicat în Almanahul... pe anul 1843 se teme ca nu cumva băutura holercii să

deformeze statura majestuoasă a ţăranilor români

„şi aşa în curînd om vedea soiul ţăranilor noştri, astăzi încă frumos, sdravăn şi înalt, schimbat într-un soi urît, corcit, slab în trup şi în suflet".

Portul naţional deplânge renunţarea la portul autohton până

şi de ţărani „...chiar şi ţerancile au început a se dezgusta

de catrinţă şi de altiţe, care deabia unde şi unde, în nişte crăpături de munte, se mai întîlnesc cîte odată, şi în locul lor femeile şi fetele de la ţeară poartă acum rochii cu falbale, coada în peptine, şemizete şi chiar mantelete".

Iluzii pierdute. Un întîi amor publicată în 1841 în „Cantora foaiei săteşti“ „că tot este obştesc şi nimica personal“ se dovedeşte a fi o mărturisire autobiografică Schițarea cadrului: realizează o descriere colorată a Iaşilor

„centrul civilizaţiei, a literaturei şi a gunoiului Moldaviei" „are uliţe dar mai nici una cu nume, are optzeci de mii de

trupuri dar nici măcar zece suflete, are poduri prea frumoase şi n-are măcar un pîrîu“

„Iaşii este lăcuit de-toate aceste noroade, seminţii, dobitoace şi vietăţi, şi lucru cel mai rar ce întîlneşti în capitalia Moldaviei este un moldovan".

Iluzii pierdute. Un întîi amor

sfera observaţiei se restrânge apoi la un salon

„cinci tinere dame şi demuazele, de vro trei bărbaţi

însuraţi şi de vro patru tineri sau holtei"

o damă citeşte „cu coada ochiului" Fiziologia căsătoriei

a lui Balzac

se aduce Albina românească, în care este publicată o

lucrare ce-i electrizează pe toţi: Iluzii pierdute de V. A.

Iluzii pierdute. Un întîi amor

se hotărăsc să povestească fiecare pierderea unei iluzii

eroul-povestitor alege una de iubire

dragostea pentru frumoasa Niceta

înzestrată cu toate podoabele frumuseţii

i-a dat de înţeles că o iubeşte ca Ulise pe Calipso

a îngenunchiat în faţa ei murmurând pierdut „Ma Calypso"

în cele din urmă primește de la slujnica fetei, „o creatură grozavă, scîrnavă, gheboasă, şchioapă, numai cu un ochi... mută", o zaharica sub formă de inimă străpunsă de bolduri

Fiziologia provincialului în Iaşi publicată în Almanah de învăţătură şi

petrecere (1844) comentează manifestările naive şi stângace

ale provincialului notează cu exactitate gesturile, atitudinile,

limbajul acestuia este surprinsă starea sufletească a

personajului: curiozitate, încredere, viclenie, grosolănie, nevinovăţie umbrită uşor de gândul parvenirii

Portretul provincialului

un om mărginit

cu reacţii elementare

cu deprinderi patriarhale care contrastează cu cele ale orăşenilor

grijuliu cu punga sa atunci când constată că toată frumuseţea vieţii de oraş costă bani

Tainele inimii

încercare de roman

începe prin descrierea Copoului

Acţiunea: în cofetăria d-lui Felix Barla

unde „scaunele se caută cu nu mai puţină

rîvnă decît posturile statului“

Personajele

N. Măcărăscu avocat cu studii la Paris

Vărul acestuia înlocuise studiul umanităţilor în capitala Franţei cu

studiul celei „mai frumoase jumătăţi a neamului omenesc"

Un vechi soldat al lui Napoleon, pripăşit în Moldova Colonelul Leşescu

un dandy veştejit de excese timpurii

Personajele

Boierul Stihescu captează întreaga simpatie a autorului e un vlăstar al vechii clase boiereşti cu o concepţie robustă asupra vieţii dispreţuitor al modei cosmopolite cumpătat în judecăţi doritor de schimbare numai în măsura în care

ea aduce un folos practic

Concluzii

Intervenţia directă a autorului în caracterizarea personajelor

lipsa unei dinamici a acţiunii lipsit de inventivitate epică n-a putut să fructifice aptitudinile de

observator social adânc

Concluzii generale

proza sa prezintă un interes deosebit:

mărturie a timpului pe care l-a oglindit

o contribuţie notabilă la constituirea literaturii

de observaţie socială