1 CURS XII – 1 – GRĂDINI CELEBRE ALE BUCUREȘTIULUI PARCUL CIȘMIGIU In anul 1779, pe locul actualului parc Cișmigiu era un mare teren mlăștinos mărginit de loturi de case cu grădini de legume în spate. Terenul era străbătut de un mic afluent al Dâmboviței care strângea izvoarele sub dealul dinspre actualelor străzi Știrbei Vodă și Berzei. Incă de pe vremea domnitorului Alexandru Ipsilanti, zona avea un caracter public PLANUL INIȚIAL AL GRĂDINII – arh. Meyer PLANUL ACTUAL AL PARCULUI – arh. Rebhun
17
Embed
CURS XII 1 GRĂDINI CELEBRE ALE BUCUREȘTIULUIarh.spiruharet.ro/images/MIRELA/AN_5/Curs_ECO/CURS_XII...1 CURS XII – 1 – GRĂDINI CELEBRE ALE BUCUREȘTIULUI PARCUL CIȘMIGIU In
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
CURS XII – 1 – GRĂDINI CELEBRE ALE BUCUREȘTIULUI
PARCUL CIȘMIGIU
In anul 1779, pe locul actualului parc Cișmigiu era un mare teren mlăștinos
mărginit de loturi de case cu grădini de legume în spate. Terenul era străbătut de un
mic afluent al Dâmboviței care strângea izvoarele sub dealul dinspre actualelor străzi
Știrbei Vodă și Berzei. Incă de pe vremea domnitorului Alexandru Ipsilanti, zona avea
un caracter public
PLANUL INIȚIAL AL GRĂDINII – arh. Meyer
PLANUL ACTUAL AL PARCULUI – arh. Rebhun
2
Acesta a dat ordin să se realizeze două cișmele în București, una dintre acestea
fiind în strada Știrbei. In spatele acesteia s-a ridicat casa Dumitru Suiulgi – Bașa, șeful
lucrărilor, având titlu de Marele Cișmigiu, adică mai marele peste cișmele, vorbă
turcească. De aici a venit și numele grădinii, Cișmigiu. In mijlocul orașului era astfel o
baltă mocirloasă cu izvoare subterane care nu secau niciodată, ce servea ca adăpost
pentru rațele sălbatice. Aici creștea păpuriș și era întotdeauna un focar de infecție.
In 1830, generalul rus Pavel Kiseleff (1788 - 1872), a dat ordin să fie secată balta
și terenul să fie transformat într-o frumoasă grădină publică. Asanarea terenului s-a
realizat prin ridicarea întregului teren cu 1 – 1,5 m, a fost regularizat cursul
Dâmboviței, au fost bătuți piloni, etc.
Pentru că în epocă pentru realizarea unei asemenea grădini nu existau
specialiști în domeniu s-a intervenit la Viena pentru o recomandare. In decembrie
1843, a sosit în țară arhitectul peisagist Karl Wilhelm Mayer (directorul Gradinilor
Imperiale din Viena) și grădinarul Franz Horer. Planurile parcului realizate de acesta
nu mai există ci doar partea scrisă (memoriul) care însă este extrem de detaliată.
Parcul trebuia să satisfacă atât nevoile de ordine și liniște ale persoanelor în
vârstă cât și cele de amuzament și distracție ale tinerilor. In același timp acest parc
trebuia să fie practicabil atât vara cât și iarna și asta se putea realiza numai dacă aleile
erau toate pietruite și acest lucru s-a și întâmplat.
Funcțiunile existente în parc la acea dată erau nenumărate: alei de promenadă
(bucureștenii doreau să se plimbe și să se cunoască – modalitate de socializare
specifică în epocă), pe lac erau numeroase gondole (bărci), pe mal – numeroase
chioșcuri cu muzică și dulciuri și un restaurant pe insulă, aflat în zona debarcaderului
realizat în 1890 după planurile arhitectului Ion Mincu, în stil românesc, dispărut astăzi
datorită bombardantelor. In același timp – tot datorită lui Mayer – era asigurată o
bună legătură a parcului cu principalele artere învecinate.
Tot pentru a crea o imagine unitară parcului, tot Mayer a propus ca terenul
neutilizat care borda parcul să fie împărțit în loturi și să fie construite vile luxoase pe
acestea pentru a se crea o imagune cât mai unitară. Toată vegetația prevăzută de
acesta era autohtonă pentru a se adapta cât mai bine zonei. Speciile decorative
deosebite au fost aduse de la Viena. Au fost realizate grote artificiale, covoare florale,
poduri iar mobilierul din parc era și acesta deosebit, scaune individuale în loc de bănci. .
Mayer a crezut că a venit pentru puțin timp în București, doar pentru realizarea
acestei grădini dar se pare că destinul lui a fost altul. Fermecat de București (este o
3
VEDEREA PELUZEI CENTRALE
PLANUL DE PLANTARE AL PELUZEI
cu aliniamente de Tei tunsi pe margine
4
perioadă foarte înfloritoare a orașului, în care acesta s-a dezvoltat mult), de societatea
românească care l-a primit cu o deosebită căldură, precum și din pricina noilor
contracte pe care domnitorul i le oferea și-a tot amânat plecarea. Era adesea văzut în
compania logofătului Șuțu, a prințului Ghica precum și a altor personaje din lumea
bună bucureșteană.
In 1852, moartea surorii sale de numai 17 ani îi provoacă o mare durere. După
numai două săptamâni, la 38 de ani, moare și el. A fost îngropat în cimitirul Bisericii
Evanghelice, apoi osemintele acestuia au fost mutate în aproprierea Bisericii
Mavrogheni, lângă Cișmigiu.
Parcul Cișmigiu a fost realizat treptat. Suprafața a fost mărită prin cumpărarea
unei parcele din grădina familiei Crețulescu. Au fost aduse lebede, pești exotici și
pelicani. In 1852 s-a realizat împrejmuirea întregului parc iar în 1854 a fost
inaugurarea oficială a grădinii.
Trăsăturile esențiale ale peisajului grădinii imprimate de Mayer se mai
păstrează și astăzi.
In timp au mai fost adăugate și alte specii vegetale, devenind o grădină
emblematică a orașului pe lângă statutul de cea mai veche grădină publică.
Rebhun este un alt arhitect care a adus îmbunătățiri majore grădinii în stil
peisager creată de Mayer. Fără a distruge ceea ce a creat predecesorul său, acesta a
transformat parcul într-un stil mixt (combinare a celui peisager – specific grădinilor
engleze cu cel clasic al grădinilor franceze) mult mai potrivit unui parc urban, specific
unei capitale.
Dintre realizările lui Rebhun sunt de remarcat: crearea parterelor flancate de
tei cu coroane tunse geometric, devenită axă coordonatoare, realizarea „rondului
roman” – în care sunt sunt busturile cioplite în piatră pe socluri înalte, reprezentând
chipurile marilor oameni de cultură ai României: M. Eminescu, A. Odobescu, T.
Maiorescu, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, Șt. O. Iosf, I. Creangă, Al. Vlahuță, D. Zamfirescu,
B.P. Hașdeu, N. Bălcescu, V. Alecsandri - și a grădinii de trandafiri realizată pe locul
fostelor barăci muncitorești, în aproprierea Conservatorului din București (strada
Știrbei Vodă). Amenajarea este realizată într-un stil clasic, arhitectural cu elemente
vegetale de buxus și tisă tunse geometric.
In aproprierea rondului roman se află și un loc destinat jocurilor statice (măsuțe
pentru șah, table și remi) pentru persoanele în vârstă.
5
La sfârșitul sec. al XIX-lea a fost montat în Cișmigiu – vis a vis de Primărie unul
dintre primele chioșcuri de ziare din capitală – în partea dreaptă a intrării.
In parc se găsesc și alte numeroase statui. Ruinele existente în parc au avut ca
scop adăpostirea unei mici grădini zoologice și au fost create pentru a fi capete de
perspectivă la parterele bordate de teii tunși.
PLAN DE PLANTARE SI VEDERE A RONDULUI ROMAN
6
PERSPECTIVA BULINGRIN SPRE PRIMARIA CAPITALEI
IMAGINI DE EPOCA ALE LACULUI
IMAGINI ACTUALE ALE LACULUI, VARA SI IARNA
7
UNUL DINTRE CELE DOUĂ PODURI
RUINELE
PALATUL CREȚULESCU, ACTUALUL SEDIU UNESCO
O altă atracție a parcului o reprezintă Izvorul lui Eminescu, amenajat în stil
romantic în acord cu opera marelui poet. Este amplasat tot în zona străzii Știrbei și
este locul în care și astăzi vin oamenii să bea apă.
Locurile de joacă pentru copii s-au îmbogățit și reabilitat după 1989.
Palatul Crețulescu realizat în stil ecletic, astăzi sediul UNESCO, este una dintre
vecinătățile valoroase ale parcului și care beneficiază de ambianța grădinii. Alte
repere interesate mai sunt: Primăria capitalei, liceul Lazăr, Conservatorul
Bucureștean, Sala Palatului precum și arterele pe care acestea sunt amplasate.
Restaurantul a fost construit din nou, tot pe malul lacului dar într-o altă locație
Imbogățirea măiestrită a tuturor elementelor compoziționale fac și astăzi din
grădina Cișmigiu una dintre cele mai frumoase și valoroase locuri de plimbare și
odihnă ale capitalei.
8
PARCUL KISSELEF
Parcul Kiseleff a fost la începutul secolului XIX o frumoasă pădure ce a fost
transformată în parc, odata cu extinderea orașului.
PLANUL PARCULUI REALIZAT DE CĂTRE ARH. MAYER, 1860
PLANUL PARCULUI REALIZAT DE CĂTRE ARH. REDONT
9
Odată cu transformarea orașului Ploiești în capitala județului Prahova s-au
intensificat demersurile pentru realizarea unui traseu cât mai direct și mai “bine
nivelat și bătătorit”1 spre Târgoviște.
La începutul sec al XIX-lea, șoseaua avea o simplă plantație de aliniament care
ducea către pădurea Băneasa și traversa grădina denumită Cișmeaua lui Mavrogheni.
In 1832 au început pe cheltuiala statului, lucrările de asfaltare și plantare sub atenta
urmărire a generalului Kiseleff. In 1833 a fost dată în folosință “aleea cea mare din
capul șoșelei podului Mogoșoaiei până în Băneasa”. Pentru că fondurile erau
întotdeauna insuficiente, abia în anul 1843 s-a hotărât înființarea cât mai grabnică a
unei grădini, cumpărându-se terenurile necesare de la proprietarii lor.
Pentru realizarea acestei grădini, domnitorul l-a desemnat pe același arhitect
Mayer și pe grădinarul Franz Horer. Planul parcului a fost gândit începând cu 1832,
odată cu construcția șoselei Kiseleff. In planul realizat de Mayer se putea observa un
frumos traseu peisager al aleilor și efecte deosebite realizate prin dispunerea
vegetației. Relieful inexpresiv al terenului a fost îmbogățit cu numeroase elemente
artificiale: movile, stâncării, un lac, fântăni.
Inaugurarea parcului va avea loc în 23 Septembrie 1847 cu mare fast. Alte
lucrări realizate de același arhitect la noi în țară au mai fost : grădini realizate pe fosta
proprietate Oteteleșanu de la Măgurele, grădina de la Maia a lui Barbu Catargiu de la
filipeștii de pădure și cea mai importantă lucrare a sa, Cișmigiul. Atât Cișmigiul cât și
Kiseleff-ul au fost realizate sub supravegherea domnitorului G. Bibescu.
Parcul în suprafață de 31,690 de metri patrati, cu peste 2000 de tei plantati,
flori, pavilioane și chioșcuri ce au atras locuitorii în acest parc, transformandu-l într-
unul dintre principalele locuri de promenadă (reputație ce i-a rămas până după al
doilea razboi mondial).
Parcul a fost transformat de arhitectul Redont (o parte din proiectul lui Mayer
a rămas - în zona lacului) datorită extinderii orașului și a construcției din jurul parcului
într-un cartier de vile de lux.
Parcul este traversat de șoseaua ce îi poartă numele generalului rus Pavel
Kiseleff (1788 - 1872) și e amplasat în triunghiul format de bulevardele Ion Mihalache
cu Aviatorilor și strada Ion Mincu.
In Kiseleff s-au amplasat de-a lungul timpului diferite monumente
reprezentând busturile unor personalități cum ar fi: Nicolae Leonard, Barbu
Ștefănescu Delavrancea, regele Ferdinand, s.a.m.d. In anul 2000, Kiseleff a fost
infrumusețat cu ‘Monumentul Infanteriei Române’, statuie din bronz realizată de Ioan
10
Bolborea (cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la inființarea primelor unități românești
de infanterie). Monumentul e amplasat în locul în care în perioada interbelică s-a aflat
cel al infanteristului (dărâmat de Antonescu, sub presiunile lui Hitler).
Statuia lui Ferdinand a fost înlocuită în 2001 cu cea a poetului și astronomului
Hakim Omar Khayyam (realizată cu sprijinul ambasadei Iranului). Tot în interiorul
parcului este amplasat și un complex de 4 statui (opera sculptorului George Apostu);
bustul lui Nicolae Leonard (prințul operetei), bustul lui Ovidiu și bustul lui Barbu
Delavrancea, monumente realizate de Corneliu Medrea.
De Kiseleff se leaga și anumite amintiri culturale/tradiționale, cum ar fi faptul
ca aici a trăit marele pictor Luchian (achiziționând casa în 1896) sau faimoasa ‘Bataie
cu flori’, celebrată pe 10 Mai, în fosta zi naționala a României, eveniment la care
participa și familia regală. De altfel, Kiseleff a fost unul dintre locurile de promenadă
preferate de regina Maria.
Identitatea cultural-istorica a parcului este întregită de institutele și muzeele
amplasate aici: Muzeul de Istorie Naturală ‘Grigore Antipa’, Muzeul Național de
VEDERE AERIANĂ
P L A N
STATUIA ASTRONOMULUI IRANIAN
MONUMENTUL INFANTERIEI ROMÂNE
11
Geologie (deschis publicului în 1990) și Muzeul Țăranului Român. Cele 3 institute au
fost fondate în 1906, în urma unor decrete date de regele Carol I, fiind alintate de
bucureșteni ‘muzeele de la șosea’ în acele vremuri. Puțin mai târziu a fost inaugurat
Institutul de Istorie Nicolae Iorga, în 1937. Recent, Muzeul Țăranului Român a lansat
proiectul ‘Noul Cinematograf al Regizorului Roman’, unde se desfasoara proiectii de
filme outdoor și indoor și sprijină dialogul regizorilor cu publicul românesc.
In prezent pe lângă cele descrise mai sus, în parc există și alte dotări: trei locuri
de joacă care sunt pe diferite categorii de vârstă, un chioșc destinat închirierii
bicicletelor, un lac, locuri destinate practicării sportului în aer liber, un restaurant
(Doina - fostul Bufet de la Șosea), multe locuri destinate relazarii și promenadei.
LOCURI DE JOACĂ PENTRU COPII
VEDERE SPRE LAC
Kiseleff, la fel ca și alte parcuri din București, este o oaza verde înconjurată de
cladiri instituționale și blocuri turn, o mică grădină verde animată din cand în când de
târgurile organizate aici, de iubitorii de câini, de romanticii indragostiti sau de
pasionații de mișcare în aer liber.
GRĂDINA ICOANEI
Grădina Icoanei a fost amenajată încă din 1875 pe locul unui lac secat prin 1870
după cum reiese din cunoscuta lucrare a lui Frederic Dame “Bucharest en 1906”.
Bucureștioara, un mic afluent al Dâmboviței, ce trecea prin această zonă, forma bălți
și era un adevărat focar de infecție pentru întregul cartier.
Situată între trei străzi ale unui cartier înstărit, grădina a fost realizată doar
pentru a asana acea baltă nefolositoare și periculoasă din punct de vedere al sănătății
persoanelor care locuiau acolo.
12
Majoritatea vegetației existente datează din acea perioadă. Cele mai frumoase
exemplare sunt un grup de platani aflați în mijlocul grădinii.