Masoterapia- suport de curs anu II post liceala
Istoric Documentele istorice arata ca masajul s-a practicat in
toate timpurile si la toate popoarele antice.In limba romana
denumirea de masaj inseamna apasare. Aceasta denumire este
introdusa in present in toate limbile moderne.Din numeroase studii
reiese ca masjul a fost unul din cele mai vechi mijloace
descoperite de oameni pentru alinarea suferintelor. De foarte multe
ori procedeele de masaj erau folosite de vraci si erau nsotite de
cuvinte si gesturi rituale, de descntece sau formule nentelese, iar
la foarte multe popoare masajul era practicat doar de catre
reprezentanti ai cultelor religioase.In timp, odata cu evolutia
societatii, acumularea de noi cunostinte si experiente, aceste
practice s-au sistematizat si au conturat anumite reguli
terapeutice, care ulterior au condus la fondarea unor scoli
medicale. Parintele gimnasticii medicale si masajului Herodicus din
Lentini - spunea ca acestea contribuie la ntarirea corpului si
vindecarea bolilor. El a predat nvataturile sale lui Hippocrate,
care spunea despre masaj: executat cu putere, masajul tonifica
tesuturile, executat cu moderatie, le nmoaie, subliniind importanta
sa astfel: medicul trebuie sa aiba experienta n multe lucruri, dar
cel mai bine trebuie sa stapneasca tehnica frictionarii.n anul 1940
apare primul curs de masaj scris, redactat de Dr. Adrian Ionescu.
Asadar, dupa anul 1930, literatura de specialitate ncepe sa se
dezvolte si n tara noastra, aparnd chiar si traduceri ca Masajul
practic si teoretic, general si partial apartinnd Theodorei
Atanasiu (dupa lucrarea lui M-me De Fumerie), aparuta n 1933 si
destinata personalului sanitar auxiliar.n Transilvania, sub
impulsul dat de Marius Sturza inspirat din strainatate - se
introduce masajul n statiunile balneoclimaterice.n majoritatea
tarilor, n decursul timpului, masajul a continuat sa fie considerat
parte a medicinii, specialistii lucrnd n echipa alaturi de
medici.In tara noastra, exista scoli de masaj pentru orbi si
ambliopi, scoli post liceale si n cadrul nvatamntului superior de
Kinetoterapie o programa care prevede un numar de 56 ore teoretice
si 70 ore practico-metodice, completata cu un numar suficient de
ore de anatomie, fiziologie, semiologie si patologie, prin
continutul celorlalte programe.
Definitie
Masjul reprezinta o prelucrare metodica si sistematica a
partilor moi ale corpului uman, prin mijloace manuale si\sau
instrumentale(mecanice,hidrice,electrice).Practicarea lui are un
scop profilactic (de intretinere a sanatatii si prevenire a unor
tulburari functionale), terapeutic(de tratare a unor afectiuni
organice,functionale sau traumatice).Masajul este de asemenea legat
de activitatea sportiva, aplicarea lui avand efecte stimulatoare
(ininte de antrenamente si competitii), efecte trofice si de
relaxare (dupa concursuri sau in pauze), efecte remarcabile de
refacere neuropshica (pe cale reflexa) si neuromusculara (pe cale
directa,mecanica).Din cele prezentate se poate aprecia ca efectele
masajului se leaga de profilaxie, terapie si activitate sportive,
reesind o clasificare in funtie de scopul urmarit.
Masajul profilactic Masajul therapeutic si recuperator Masajul
sportiv
Masajul terapeutic are rol n tratarea diverselor afectiuni si n
recuperarea dupa diverse mbolnaviri, n tratamentul functional al
leziunilor si tulburarilor evolutive, ca tratament recuperator
aplicat n cazul unor evolutii lente spre vindecare si n cazul unor
modificari morfofunctionale si al existentei unor sechele
patologice.
Tratamentul functional urmareste vindecarea/ ameliorarea
tulburarilor sechelelor, cu pastrarea intacta a formelor si
functiunilor normale, n scopul prevenirii riscului aparitiei unor
deficiente sau a unor alte urmari nedorite ale bolilor si
accidentelor.
Tratamentul recuperator urmareste sa stimuleze procesele de
vindecare lenta si sa grabeasca evolutia tratamentului, sa scurteze
convalescenta, sa corecteze sechelele.La sportivii de mare
performanta masjul este un mijloc indispensabil, in regimul
cotidian de viata sportiva, pentru efectele lui stimulative ce
sustin efortul psihic si fizic din antrenamente si competitii.Aria
de aplicare a masajului terapeutic este destul de vasta si, fara a
intra n amanunte, poate fi expusa dupa cum urmeaza:
Leziunile tesuturilor moi de la suprafata corpului: plagi,
contuzii, ntinderi/rupturi ale ramificatiilor circulatorii si
nervoase periferice etc., care netratate corespunzator si la timp,
ntrzie reluarea activitatii normale si, uneori, lasa sechele care
stnjenesc mai mult sau mai putin activitatea ulterioara.
Leziuni ale muschilor si tendoanelor: ntinderi, rupturi partiale
sau totale, smulgeri de la nivelul insertiilor, contuzii, suferinte
inflamatorii cronice, care n afara de faptul ca sunt foarte
dureroase si dau un grad mai mare sau mai mic de impotenta
functionala, netratate la timp conduc la instalarea unor sechele
mai greu de recuperat: atrofii, atonii, contracturi, pareze
etc.
Leziuni osoase: fracturi complete sau incomplete, nchise sau
deschise, simple sau complicate, cu sau fara deplasarea
fragmentelor osoase, care atrag dupa ele tulburari circulatorii si
trofice, cu implicatii ulterioare n functionalitatea segmentului
afectat.
Leziuni articulare: entorse, luxatii, leziuni de menisc, care
netratate corespunzator pot conduce la instalarea redorilor grave
si anchilozelor, la tulburari grave de troficitate si implicit de
tonicitate a elementelor periarticulare, la instalarea si evolutia
rapida a proceselor degenerative.
Leziunile nervilor periferici: de la simpla ntindere (elongare),
pna la ruperea/sectionarea lor, care determina tulburari de
sensibilitate, troficitate, motricitate(hipo-, hipr- sau anestezii,
contracture musculare, hipertonii, modificari circulatorii:
cianoza, edeme, atrofii etc.)
Afectiuni organice: functionale mai ales, dar si morfologice /
structurale.
Indicatii si contrindicatii masajului
Folosirea rationala a oricarei terapii este bazata pe
cunoasterea indicatiilor, contraindicatiilor si limitelor sale.
Trebuie cunoscute, de asemenea, eventualele riscuri la care
pacientul poate fi supus n timpul tratamentului, pentru ca
specialistul sa poata evalua n cunostinta de cauza
responsabilitatea pe care si-o asuma atunci cnd stabileste
prescriptia.
Indicaii terapeutice ale masajuluiDatorit efectelor sale
curative asupra pacienilor, acesta poate fi recomandat n foarte
multe afeciuni aa c vom enumera mai jos doar cteva, n care masajul
are un rol foarte important: hemiparezele, paraparezele,
tetraparezele, sau parezele cauzate de traumatisme cu seciune pe un
nerv; lumbago, lombosciaticile, herniile de disc, nevralgiile sau
torticolisul; recuperarea post-traumatic n fracturi, nainte de
scoaterea aparatului gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a
nu se produce o atrofie muscular) i mai ales recuperarea dup
scoaterea aparatului gipsat; artroze - coxartrozele pentru
recuperare post protezare de old, gonartroza, sau recuperarea ca
urmare a protezrii de genunchi, osteoporozele; periartrita
scapulo-humeral, spondilozele (cervical, dorsal sau lombar)
scoliozele, lordozele, epicondilitele, tendinitele; reumatisme
articulare i abarticulare, spondilitele, poliartrite reumatoide
(poliartrita cronic evolutiv). Masajul este, de asemenea,
recomandat pentru dureri de cap i tulburri de somn, dureri de dini
i iritabilitate mrit. afectiuni cardio-vasculare si respiratorii.
De obicei, masajul dureaz 30, 60 i 90 de minute. n 30 de minute,
putei masa o singur regiune: spate, picioare, mini, gt. ntr-o or
maseorul reuete s maseze ntregul corp. ntr-o or i jumtate de masaj
se face un masaj general cu prelucrarea serioas a tuturor grupelor
musculare. De obicei, masajul este nedureros. Dac se simte o durere
uoar, dup o anumit perioad de timp, durerea va disprea.
Contraindicaiile masajuluiSunt contraindicaii temporare i
definitive, contraindicai locale, generale i contraindicaii
pariale. 1. Contraindicaii locale temporare: leziunile tegumentare
- plgi recente, sau deschise, afeciunile dermatologice (dermatite,
foliculite, eczeme, micoze etc.); traumatisme acute, contuzii,
arsuri recente prin ageni termici, fizici sau chimici, eritem
solar, infecii localizate la nivel tegumentar de natur microbian,
sau (foliculite, furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze,
dermatite sau dermatoze, rupturi musculare, hematoame musculare,
artrite localizate acute sau trenante, osteomielite venic
supurante, 2. Contraindicaii locale definitive: n caz de nevi i
pete pigmentare, hemangioame i zone hiperpigmentate constituional,
varice voluminoase neoperate i ulcer varicos, tromboze venoase
localizate, flebite i tromboflebitele.3. Contraindicaiile generale
temporare: a. Boli neurologice: a. accidentele vasculare cerebrale
recente, a. meningoencefalite, a. sindromul de hipertensiune
intracranian,b. Bolile circulatorii: b. infarctul miocardic recent,
b. cardiopatia ischemic instabil, b. insuficiena cardiac
decompensat, b. tulburrile de ritm i de conducere, b. anevrismele
arteriale, b. procesele infecioase, b. trombofeblite c. Boli
respiratorii c. insuficiena respiratorie, c. boli infecioase acute
cu origine microbian sau viral, c. pneumonii sau bronhopneumonii,
c. afeciuni pleurale, c. tuberculoza c. pneumotoraxd. Boli
digestive: d. ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu sau
fr perforaii n special n perioadele dureroase, d. pancreatite acute
sau subacute, d. hepatite virale, d. ciroza hepatic decompensat, d.
rectocolite ulcero-hemoragice.e. Boli urogenitale: e.
glomerulonefrite acute i cronice, e. insuficiene renale acute sau
insuficiene renale decompensate, e. hematurii macroscopice, e.
endonefrite i mionefrite, e. sarcina peste 3 luni, f. Afeciuni
articulare n puseu evolutiv, f. reumatismul articular acut, f.
poliartrita reumatoid4.Contraindicaii generale permanente:
cancerele, boli cu manifestare tegumentar (psoriazisul,) boli
psihicece grave (psihozele sau psihopatiile).
Contraindicatiile topografice, se refera la spatiul popliteu,
triunghiul Scarpa, zona axilara, plica cotului, regiunea anterioara
a gtului, care nu sunt "tabu", dar fiind mai vulnerabile, orice
kinetoterapeut responsabil va tine cont de raporturile anatomice si
mecanice ntre mna sa si elementele regiunii respective. n ceea ce
priveste spasmofilia, trebuie subliniata, mai de graba, frecventa
mare a esecurilor, dect faptul ca reprezinta o contraindicatie
reala. n psihiatrie, nu exista contraindicatii, dar apare mai
pregnant dect n cazul altor categorii de afectiuni riscul
existentei unei incompatibilitati manifeste ntre pacienti si
kinetoterapeut.
Efectele masajului Locale; efect stimulator, excitant, calmant,
relaxant, linistitor, antalgic, hyperemic local, intensifica
circulatia, indeparteaza staza, accelereaza procesul de rezorbtie.
Generale; stimuleaza functiile aparatului respirator si circulator,
creste metabolismul, imbunatateste starea psihica si a somnului,
indeparteaza oboseala. Reguli de executie a masjului
Este indicat ca masajul general sa nceapa cu regiunea spatelui,
pentru ca este o regiune ntinsa, putin dureroasa, care permite
diferitemanipulatii. Manipulatiile care se fac sunt netezirea,
framntatul, baterea si, frictiunea. Maseorul se aseaza de partea
dreapta a bolnavului cnd acesta este in decubit dorsal si de partea
stnga cnd este in decubit ventral. La masarea spatelui nu se da o
atentie speciala regiunii lombo- sacrate, ci se considera ca parte
integranta n masajul spatelui.Se maseaza apoi membrele inferiore pe
partea posterioara, ncepnd de la calci pna la regiunea fesiera;
apoi bolnavul se ntoarce si se maseaza membrele inferioare pe
partea anterioara, dnd atentie cuvenita labei piciorului. Se trece
la membrele superiore, la torace, la gt si se termina de obicei cu
masajul abdominal, limitndu-se la masajul peretelui abdominal
(tesut adipos si fascii) si nu la interiorul abdomenului.
Conditii de baza materiala si reguli pentru practicarea
masajului
Locatia si spatiulMasajul trebuie aplicat ntr-un spatiu anume
destinat, considerat si denumit ca sala sau cabinet de
masaj.ncaperile n care se practica masajul trebuie sa fie largi,
bine luminate si aerisite, amplasate ntr-un circuit functional bine
stabilit. Este de la sine nteles ca temperatura microclimatului din
ncaperi trebuie sa corespunda confortului termic al unui individ
dezbracat, adica minimum 20C.Peretii salii de masaj trebuie sa fie
vopsiti n ulei sau placati cu faianta si pardoseala sa fie din
mozaic sau gresie, pentru asigurarea unor conditii
igienico-sanitare corespunzatoare.n sala de masaj sau ntr-o ncapere
imediat alaturata si cu o directa comunicare trebuie sa fie
instalata o chiuveta pentru spalarea minilor maseurului,
obligatorie dupa fiecare pacient tratat.Lnga sala de masaj trebuie
amenajata o ncapere destinata vestiarului pentru
dezbracarea-mbracarea pacientilor. Pentru executarea masajului
trebuie sa existe un pat special si o bancheta (preferabil de
lemn). Patul trebuie sa fie nalt, adica la o naltime medie minima
convenabila maseurului, care nu trebuie sa se aplece n timpul
executarii manevrelor sale. Deci, naltimea trebuie sa fie de cel
putin 70- 75 cm. Lungimea - 2 metri, latimea - 70 cm. Este de
preferat ca patul sa aiba 2-3 segmente separate si articulate care
sa permita rabaterea acestora n vederea posibilitatii executarii
masajului n diverse pozitii. Binenteles, patul va fi acoperit cu un
cearsaf, altul fiind disponibil si destinat acoperirii regiunilor
nemasate ale pacientului.
Reguli de igienaSpecialistul si dezvolta si si pastreaza
calitatile sale profesionale printr-un regim corect de viata si de
munca. El dovedeste o grija meticuloasa, permanenta pentru
curatenia corporala si igiena echipamentului sau. Spalatul pe mini,
nainte si dupa fiecare sedinta de masaj, este o regula care are ca
scop sa evite transmiterea germenilor patogeni de la o persoana la
alta.Maseorul, barbat sau femeie, are unghiile foarte ngrijite,
parul scurt sau acoperit si nu poarta inele, bratari sau alte
podoabe care l pot stnjeni n munca, sau pot leza pielea celui pe
care l maseaza. Nu va folosi parfumuri sau pomezi cu miros
puternic; nu va fuma si nu va abuza de bauturi alcoolice. Va evita
muncile fizice grele si chiar sporturile care obosesc, naspresc sau
ranesc pielea palmelor.Pentru a deveni un bun specialist, masorul
trebuie sa-si nsuseasca o serie de cunostinte de baza, despre forma
si structura corpului, despre functiunile organismului sanatos si
despre semnele cele mai caracteristice ale diferitelor stari
patologice. Aceste cunostinte i vor ajuta sa nteleaga importanta
efectelor pe care le poate obtine prin masaj, n raport cu
mijloacele tehnice si principiile metodice aplicate. Pregatirea
teoretica i da convingerea n valoarea activitatii sale si l face sa
lucreze mai sigur de sine.n raporturile sale cu cei pe care i
maseaza, tehnicianul va proceda cu mult tact si ntelegere, cu
seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie ntotdeauna bine
dispus si comunicativ, dar cuviincios si discret.La rndul lor,
persoanele care doresc sa fie masate trebuie sa respecte cteva
reguli elementare de igiena individuala, mai ales n ceea ce
priveste curatenia.Masajul manual se aplica n marea majoritate a
cazurilor direct pe piele si numai n mprejurari speciale se poate
aplica si peste rufele de corp.nainte de sedinta de masaj se scot
hainele care ar stnjenii miscarile, circulatia sngelui sau
respiratia libera si se descopera complet regiunea sau segmentul
care se prelucreaza.Pentru a trece mai departe, se acopera partile
masate cu un cearsaf sau prosop. Nu este bine sa dezbracam pe cei
pe care i masam mai mult dect trebuie, pentru a nu le expune corpul
la raceli prin pierderea inutila de caldura si deseori pentru a
menaja pe ct posibil sentimentele de pudoare ale fiecaruia.Pentru
masajul igienic, orele cele mai potrivite sunt cele de dimineata
sau dinaintea mesei de seara.Masajul terapeutic se poate executa si
peste zi, la 2-3 ore dupa masa, sau n asa fel nct sedinta sa se
termine cu cel putin o jumatate de ora naintea meselor
principale.Oricine se prezinta la masaj trebuie sa-si satisfaca mai
nti nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii
urinare.
Mijloace ajutatoarePentru executarea masajului folosim mai
ntotdeauna metoda cea mai simpla a "minilor curate"; pentru a face
pielea mai neteda si mai alunecoasa, putem folosi pulberi fine,
substante grase sau lichide. Aceste substante se ntind ntr-un strat
foarte subtinre si uniform, att pe palmele si degetele celui ce
executa masajul, ct si pe regiunea ce urmeaza sa fie
masata.Pulberile ntrebuintate n masaj sunt de origine minerala sau
vegetala. Primele provin din oxizi si saruri minerale, cu reactii
chimice neutre, lipsite de toxicitate care nu se altereaza n
contact cu substantele organice. Dintre oxizi indicam "albul de
zinc", care are slabe proprietati sedative si antiseptice, dar este
un putemic absorbant al secretiei sudorale.Pudra de talc s-a
dovedit a fi cea mai practica si mai igienica. Talcul (silicat de
magneziu hidratat) nu se combina cu alte substante chimice si nu
ataca tesuturile; nu se altereaza cu timpul si nu adera la pielea
pe care o curata, absorbind secretiile sudorale si sebacee sau alte
impuritati si caznd o data cu ele.
Procedee de masaj
Partile moi ale corpului uman se prelucreaza metodic din aproape
in aproape, in ordinea asezarii anatomice, de la suprafata spre
interior.Astfel masajul are urmatoarea succesiune;
Netezirea(eflurajul) Frictiunea Framantatul Tapotamentul
Vibratiile
1. NETEZIREA ( EFLEURAJUL)Netezirea este cel mai raspandit
procedeu de masaj. Ea actioneaza direct asupra pielii, consta in
alunecari usoare in sensul circulatiei sangvine venoase si
circulatiei linfatice, avind urmatoarele efecte: Curata pielea de
celulele descuamate de pe stratul superficial; mbunatateste functia
glandelor sudoripare si sebacee; Mareste temperatura locala a
pielii; Accelereaza circulatia singelui si a limfei n vase;
Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor; Influenteaza
sistemul nervos central.Efectul ce mai important al netezirii este
scurgerea mai puternica a limfei si a singelui n vase.Prin neteziri
energice, circulatia singelui si a limfei se intensifica. Acest
lucru are o influenta majora asupra distribuirii singelui n
portiunile masate, si deci contribuie la nlaturarea manifestarilor
de staza si edeme.S-a constatat ca prin netezire de la periferie
spre centru, circulatia singelui si a limfei se amelioreaza si n
vasele mai mari, nu numai n cele aflate imediat sub piele. n cursul
masajului absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se
accelereaza cu 1618%, si aceasta accelerare este direct
proportionala cu durata netezirii.Adresindu-se pielii, tesutului
subcutanat si celui conjunctiv, executia acestei manevre cunoaste
tehnici variate. Specialistii masajului practica efleurajul
executat simultan sau alternativ, cu o mina sau cu ambele miini,
folosind suprafata palmara sau dorsala a miinilor, cu degetele
apropiate sau ndepartate.Miscarile descrise pot fi lungi sau
scurte, n linie dreapta, serpuita, n zig-zag, dispuse transversal
sau longitudinal, n cerc, elipsoidal sau cu priza n bratara,
alunecind sacadat sau nentrerupt, n functie de particularitatile
anatomice ale suprafetelor masate.Pe suprafetele mici se recomanda
efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate degetele, sau numai cu fata
palmara a policelor.Segmentele cilindrice ale membrelor superioare
si inferioare necesita netezirea executata n bratara, cuprinzind
regiunile masate ntre degetul mare si degetele opozante, naintind
sacadat cu pasi mici, dinspre extremitati.
Indicatii metodice generale:a) sensul de executie al
efleurajului este determinat de circulatia limfatica a
organismului, convergenta spre ganglionii limfatici din regiunea
cefei si gitului, axiala si inghinala si regiunea poplitee pentru
membrele inferioare;b) directia miinii maseurului este determinata
totdeauna de directia anatomica a vaselor limfatice, deoarece
scopul principal este de a realiza o mai buna scurgere a limfei;c)
netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca
limfa circula ncet prin vase; se face fara ntreruperi, n asa fel
ncit sa ajunga pina la ganglionii limfatici cei mai apropiati;d)
presiunea miinii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe
prima jumatate a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a
doua jumatate;e) miinile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de
portiunea masata, ci dimpotriva, sa alunece usor si liber;f) orice
masaj trebuie sa nceapa si sa se termine prin netezire, pentru a
nlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor
metabolice n vase;g) n timpul unei sedinte de masaj nu trebuie n
mod obligatoriu sa folosim toate felurile de neteziri. Fiecare
procedeu de masaj depinde de scopul urmarit, de configuratia
portiunii de masat, cit si de timpul rezervat masajului;h)
netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor n edeme si
atunci cind partea masata a corpului este foarte dureroasa. n acest
caz, n primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri
concentrice circulare;i) n chirurgie si ortopedie, n traumatismele
articulare, netezirile si frictiunile au un rol hotaritor n masajul
pregatitor.
2. FRICTIUNEAFrictiunea este cel de-al doilea procedeu din
sistemul manevrelor de masaj, acesta vizeaza tesutul subcutanat
reprzentat de hipoderm.Procedeele care alcatuiesc frictiunea se
deosebesc de netezire prin aceea ca pielea mpreuna cu tesuturile
profunde se frictioneaza n diverse pozitii. Ele se efectueaza
printr-o miscare de apasare si deplasare a tesuturilor moi pe
planul osos, n limita elasticitatii proprii.Frictiunile se executa
cu o singura mina sau cu ambele miini, alternativ sau simultan, cu
toata suprafata palmara sau numai cu suprafata palmara a degetelor,
cu pumnul nchis sau semi nchis, n spirala cu radacina palmei.
Frictiunile au ca efect; -intensificarea circulatiei locale si
maresc absorbtia diferitelor produse patologice care se acumuleaza
n piele sau sub piele, in fibrele elastice, mentinand
supletea,-efect trofic.Frictiunea este procedeu de baza terapeutic
n urmatoarele situatii: traumatisme articulare; traumatisme
sportive; transsudate si exudate vechi; pentru restabilirea
mobilitatii normale a pielii; mareste supletea si elasticitatea
tesuturilor; dureri n nevrite si nevralgii.Indicatii metodice
generale:a) n frictiune, directia miinii nu este determinata de
directia vaselor limfatice, si poate fi executata si n sensul
contrar circulatiei singelui si a limfei;b) toate procedeele de
frictiune se reduc la miscari rectilinii, n spirala sau circulare,
la care participa n functie de necesitati o parte dintre degete sau
toate;c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca
frictiunea se face ntr-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda
specialistii n domeniul masajului;d) frictiunile energice n
punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor,
accelereaza circulatia locala si mbunatateste considerabil nutritia
tesuturilor;e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic,
deoarece mpiedica n articulatii formarea diverselor exudate care
determina n portiunea afecata procese inflamatorii de lunga
durata;f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta ncepe sa
cunoasca modificarile patologice care se produc n tesuturile
profunde, mai ales n regiunea articulatiilor.Contraindicatiile -in
procesele inflamatorii si hemoragice acute.
3. FRAMINTATULFramintatul este unul din procedeele de baza ale
masajului cu ajutorul caruia se maseaza n principal masa musculara.
n timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa
musculara masata.Framintatul are urmatoarele efecte: produce o
marire vizibila a mobilitatii tendoanelor; fortifica muschii si
ajuta la regenerarea tesutului muscular; activeaza circulatia
limfei si a singelui, mbunatatind schimburile nutritive si ajutind
la eliminarea toxinelor rezultate n urma activitatii musculare;
procedeele de framintare maresc puterea de contractie a muschilor,
reprezentind astfel o gimnastica pasiva deosebit de importanta n
cazul atrofierii muschilor.Multi specialisti acorda importanta
marita framintatului, afirmind ca a masa nseamna a framinta.Tehnica
framintatului variaza n functie de particularitatile anatomice si
fiziologice ale suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea
spatelui, torace, brate, coapse este indicat un framintat n cuta,
cind tesutul se stringe ntre degete si podul palmei, dupa care este
ridicat si presat fara deplasarea miinii de pe piele si fara a
scapa cuta, n aceeasi directi sau n sens invers, n zig-zag sau
circular, pina se maseaza ntreaga suprafata. Pe abdomen se poate
aplica framintatul n cuta sau cel n val, cu conditia de a nu presa
tesuturile n profunzime. Pe membre se aplica tehnica framintatului
n cleste, n cuta sau n val.Indicatii metodice generale:a)
framintatul se face ntotdeauna ntr-un ritm lent;b) se vor evita
smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului, provocarea
durerilor si nu se va sari de la o parte a corpului la alta;c) la
framintarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va ncepe
ntotdeauna din portiunea de trecere a muschiului n tendon, deoarece
produsele metabolismului si ale oboselii se aduna n cantitati mari
n tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinute timp ndelungat
produsele infectioase de orice natura.4. TAPOTAMENTULEste o manevra
principala care se adreseaza tesuturilor superficiale, celor
profunde si terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin
aplicarea unor lovituri scurte si ritmice, executate superficial
sau profund n functie de scopul urmarit. Tapotamentul poate fi
executat cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu palmele, cu
pumnii, cu antebratul sau cu miinile facute caus. Aceste lovituri
se executa din caderea moale a miinilor si a degetelor.Tapotamentul
cunoaste mai multe variante, n functie de particularitatile
anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care la masam: n nuiele;
percutat; tocat; batatorit; plescait; cu palma n caus; cu pumnul
seminchis; cu pumnul nchis.Tapotamentul se executa cu ambele miini,
usor departate ntre ele, prin loviri care cad pe piele n ritm
foarte viu.Efectele tapotamentului sunt: ajuta la micsorarea si
ncetarea durerilor, cind gradul de excitatie al nervului este
marit; favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata,
determinind astfel nbunatatirea nutritiei acelei regiuni; are efect
vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv; produce
modificari favorabile ale tensiunii arteriale; influenteaza ritmul
cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.Contraindicatii-in
contracturi muscular, in spasm si oboseala muscular.5.
VIBRATIILESunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue
executate cu o singura mina sau cu ambele maini, cu virful
degetelor sau cu fata lor palmara, cu podul palmei, cu radacina
miinii, cu toata palma, cu degetele ntinse, cu pumnul deschis sau
nchis si se aplica pe suprafata corpului cu un grad diferit de
presiune.Vibratiile au urmatoarele efecte: intensifica functionarea
glandelor; calmeaza durerile n diferite afectiuni (ginecologice,
nevralgii, migrene); mbunatatesc capacitatea de efort; au efect
calmant, relaxant; influenteaza organele si tesuturile profunde
(stomac, ficat, inima, muschii, peretii abdominali si intestinali);
influenteaza secretia majoritatii glandelor si organelor (stomac,
glande salivare, glande sexuale, etc.).Vibratiile care au o
amplitudine si o intensitate mai mare decit vibratiile obisnuite se
numesc trepidatii. Ele se aplica pe spate si torace, asociate cu
miscarile respiratorii.Scuturatul este tot o tehnica de baza a
masajului care se aplica membrelor superioare si inferioare.Daca nu
sunt nsotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma n
presiuni. Acest procedeu se executa cu virful degetelor unei
singure miini. Procedeul se executa prin citeva presiuni scurte si
rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor
care au un sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a
nlatura durerea.Indicatii metodice generale:a) vibratiile sunt unul
dintre cele mai obositoare procedee pentru maseur si cer un
antrenament sustinut din partea acestuia;b) pentru a obtine o
executie satisfacatoare n vibratii, se va face urmatorul exercitiu:
se aseaza virfurile degetelor pe o masa de marime mijlocie, care
are n centru un pahar cu apa, si se executa miscari tremuratoare,
vibratoare; daca degetele vibreaza bine, suprafata apei ncepe si ea
sa vibreze n centrul paharului, n caz contrar se misca toata
suprafata apei, de la o margine la alta a paharului;c) bratul care
efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar muschii
centurii scapulare nu se contracta puternic.
PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ1. CERNUTULEste o manevra aplicata n
mod special pe membrele superioare si inferioare, energic si
ritmic.Tehnica de executie: cu ambele miini, asezate de o parte si
de alta a segmentului masat. Regiunea carnoasa a bratului,
antebratului, coapsei sau gambei se apuca cu degetele flexate, de
jos n sus, si se deplaseaza de jos n sus si lateral, ridicind si
presind, asemenea cernutului printr-o sita. Miinile nu se ridica de
pe regiunea masata, ci se deplaseaza din aproape n aproape.Efecte:
actiune de relaxare a muschilor; mareste supletea tesuturilor;
activeaza functiile circulatorii si trofice.2. RULATULEste o
manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si cu o
presiune crescuta.Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a
organului de masat (mina sau picior) n palme, tinind degetele
ntinse, si se ruleaza in toate sensurile, ntr-un ritm viu, energic,
apasind mai puternic decit la cernut.
Efecte: relaxarea muschilor; mareste supletea tesuturilor;
activeaza functiile circulatorii si trofice; spre deosebire de
cernut, rulatul actioneaza n mod uniform asupra tesuturilor moi din
preajma zonei masate.3. SCUTURATULScuturatul consta n miscari
oscilatorii mai ample, care se aplica segmentelor membrelor
superioare si inferioare, membrelor n ntregime sau ntregului
corp.Tehnica de executie: se aplica ambele miini astfel ncit
degetele mari si portiunea corespunzatoare a palmelor sa cuprinda
marginile miinii sau ale piciorului pe care dorim sa-l masam si le
scuturam cu vioiciune de sus n jos si dintr-o parte n alta,
exercitind n tot acest timp si usoare tractiuni n sensul lungimii
membrului respectiv.Efecte: de relaxare daca sunt efectuate cu
blindete; de nviorare si stimulare generala, daca sunt executate
ntr-un ritm mai viu.4. TENSIUNI SI TRACTUNITensiunile si
tractiunile sunt procedee de masaj care actioneaza asupra
articulatiilor si tesuturilor periarticulare, cu scopul de a
mbunatati mobilitatea acestora.Tractiunea se aplica membrelor
superioare si inferioare, la sfirsitul sedintelor de masaj,
asociate cu scuturarile. Trunchiul se ntinde din pozitia sezind
prin apucarea peste brate, ridicarea si scuturarea energica a
ntregului corp.Tensiunile constau n cresterea sau scaderea
presiunii intraarticulare, prin mobilizari pasive sau
activo-pasive, n sensul amplificarii miscarii normale.Efecte:
mbunatatirea circulatiei locale; creste supletea structurilor
articulare si periarticulare; optimizeaza functiile la nivelul
articulatiilor.5. PENSARILE SI RIDICARILEPensarile se aplica pe
portiunile carnoase ale membrelor.Tehnica de executie: se executa
energic prinzind si ridicind ntre degete o cuta de tesut subcutanat
sau chiar muschi, se stringe usor si se ridica atit cit permite
elasticitatea acestor tesuturi, apoi se elibereaza brusc. Efectul
este excitant. Ridicarile sunt o manevra energica ce se executa mai
ales pe regiunea spatelui.Tehnica de executie: se prinde cu putere
o cuta de piele, tesut subcutanat si muschi, ntre police si restul
degetelor si se trage n sus ca si cum am vrea sa o desprindem de pe
planul profund sau osos. Masarea se repeta n sens ascendent sau
descendent.6. PRESIUNILEPresiunile se executa pe portiuni mai
reduse sau mai ntinse ale corpului, ntarind actiunea netezirilor,
frictiunilor si framintatului. Ele sunt recomandate persoanelor
sanatoase, robuste, si mai putin batrinilor, copiilor si
femeilor.Tehnica de executie a presiunilor difera dupa
particularitatile anatomo-fiziologice ale regiunilor pe care se
aplica. Ele se aplica cu pulpa degetului, axial, cu palmele sau cu
pumnul, n timpul sau la sfirsitul sedintei de masaj.Pentru
mbunatatirea circulatiei limfatice se pot executa presiuni pe
vasele limfatice ale membrelor si trunchiului, de la regiunile
proximale spre cele distale si invers.
Masajul reflex
Actiunea acestui tip de masaj se bazeaza pe influienta reflexa
de la distanta, prin aplicarea pe zone de proiectie dureroase
tegumentare sau periostale.Aplicatiile privesc atat terapia
afectiunulor aparatului locomotor cat si celor visceral.Masajul
reflex incude; Masajul periostal Masajul pe zone reflexogene
Presopunctura
Masajul periostal
Executarea unor presiuni puternice cu policele sau cu mediusul
in punctele situate pe periost, acolo unde tesutul moale este
superficial.Aceasta presiune insotita de frictiune circulara se
executa 2-3 min. pe fiecare punc, cu repetare de 2-3 ori, apoi
mutandu-se pe un alt punct dureros la palpare.
Efectele; combaterea fenomenelor congestive combaterea
contracturii muscular combaterea dureriiMetoda este dureroasa pe
parcursul aplicarii. Se recomanda in recuperarea sechelelor
posttraumatice a aparatului locomotor(ligament, muschi).
Masajul pe zone reflexe
Se bazeaza pe faptul ca un anumit segment medular inerveaza prin
fibre nervoase vegetative o arie visceral si prin fibre nervoase
somatice un dermatom(o suprafata delimitate a tegumentelor).In
cazul unui viscer afectat impulsurile plecate de la acest nivel
sunt proiectate de centrii superiori talamici pe zone somatice de
la tegumente.
Pentru masajul reflex a diverselor organe abdominale, zonele
reflexogene sunt; epigastru pentru stomac flancul drept abdominal
pentru colonel asccendent flancul stang abdominal pentru colonel
descendent fosa iliaca stanga pentru colonel sigmoid zona
ombilicala pentru intestinal subtire hipogastru pentru vezica
urinara hipocondrul drept pentru ficat,vezica biliara hipocondrul
stang pentru splina
Masajul reflex pentru aceste zone se efectuiaza din decubit
dorsal cu genunchii in flexie si consta in neteziri ale regiunii
abdomonale.Aceste manevre effectuate pe zona abdominal normalizeaza
functiile motorii si secretorii ale aparatului digestive, absorbtia
si calea de evacuare a cailor biliare si intestinale.
Masajul cu apa
Masajul cu jet de ap se poate realiza ncada confectionata din
material plastic. In cad, sub ap, pacientului i se face masaj cu
jeturi de ap, presiunea jetului ajungnd pn la 3 bari. Se consider n
general c temperatura apei poate fi ridicat pn la 60C.Dup ce
bolnavul intr n cad, un timp trebuie s se obinuiasc cu apa.
Pacientul culcat n ap trebuie s se relaxeze complet, acest lucru
poate fi uurat prin susinerea capului sau picioarelor.Cu ocazia
tratamentului general masajul este nceput la picioare, apoi urmeaz
masajul braelor i al minilor, al abdomenului, toracelui i n final
al spatelui. Jeturile de ap sunt dirijate longitudinal sau n
cercuri. n cazul braelor i al minilor regula general este aplicarea
jetului de ap din interior spre exterior, iar peretele abdominal se
va masa cu jetul de ap n direcia intestinelor.Masajul cu jet de ap
se efectueaz 15-20 minute, apoi se intercaleaz o pauz de cel puin
30 de minute.
Efectul masajului cu jet de apMasajul n general se poate aplica
i n lipsa unor afeciuni mai speciale, n vederea activrii circulaiei
sanguine i limfatice. Un domeniu special de aplicare poate fi baia
n cazul ntinderilor musculare dureroase, tensionrii musculare,
paraliziei, anumitor tulburri funcionale ale organelor, sau pentru
tratarea anumitor afeciuni cutanate. Efectul terapiei se evideniaz
prin detensionarea esuturilor adnci, fr ca bolnavul s simt durere.
Puterea jetului de ap este mai mare dect n cazul masajului cu mna.
Masajul cu jet de ap poate fi efectuat numai la recomandarea
medicului.
Masjul vibrator
Vibratiile obtinute cu ajutorul aparatelor de vibromasaj costau
in imprimarea unor miscari oscilante in tesuturi, cat mai multe pe
unitate de timp. Acestea realizeaza deplasari ale pielii,
tesuturilor subiacente si presiuni ondulatorii, asemenea un tremor
continuu.Efectele sunt; calmant, reduc sensibilitatea cutanata,
activeaza circulatia locala profunda, care se exteriorizeaza prin
hiperemie.
Masjul cu vacuum
Vacuumterapia se bazeaza pe efectul de tip masaj produs de
absorbtia aerului dintr-o cavitate inchisa formata de cupa
aparatului si suprafata de corp pe care aceasta este plasata.
Masajul prin vacuum este o terapie cu actiune profunda si
sistematica prin care receptorii pielii sunt stimulati de reducerea
presiunii creata de absorbtia aerului din cavitatea formata de
ventuza (cupa) si zona pe care aceasta este plasata. Efectul
medical al procedurii este dat de atragerea locala de sange si
limfa din zonele profunde ale tesutului dermic care exercita
influenta reflexa asupra vaselor si organelor interne. Se
intensifica totodata metabolismul si respiratia dermala in zona de
aplicare. Pielea devine mai elastica, creste rezistenta la
temperatura si factori mecanici si se imbunatateste functia
retractiei musculare.
Beneficii:Efecte terapeutice: disloca prin absoarbtie
particulele de grasime si lichidele; indeparteaza toxinele si
purifica sistemul limfatic; curata porii pielii si elimina celulele
moarte printr-o exfoliere fina; reface si activeaza (revitalizeaza)
suprafata pielii;imbunatateste microcirculatia locala;ridica
muschii lasati;previne aparitia ridurilor sau le inlatura;grabeste
transformarea acizilor grasi;sparge micro si macro nodulii
celulitici;indeparteaza efectiv excesul de grasime in conditii de
siguranta;
Efecte estetice: face pielea mai ferma, mai stralucitoare dar si
mai elastica.reduce celulita;ajuta la disparitia aspectului de
coaja de portocala;reduce greutatea corporala;imbunatateste forma
picioarelor;face trupul mai zvelt.
Contraindicatii:-femei insarcinate;- persoane care sufera de:
epilepsie, boli cardiace, hipertiroidie, boli de piele, leziuni
dermatice;- persoane cu peace maker, persoane care au suferit
interventii chirurgicale (inclusiv cezariana) de mai putin de 3
luni;- persoane care prezinta vase de sange sparte, fragilitate
capilara, varice pronuntate, tromboflebita.
Tratamentul se efectueaza cu ajutorul unui ulei sau a unei creme
anticelulita. O sedinta efectuata pe toate partile afectate de
celulita nu poate dura mai mult de 30 de minute (lucru efectiv), un
tratament eficient incluzand 10 - 20 de sedinte la intervalele de 2
- 3 zile. Dupa primele 2 - 3 sedinte, majoritatea pacientelor vor
observa ca celulita se superficializeaza si va fi - atentie ! - mai
vizibila (pentru ca este adusa la suprafata), urmand ca in
viitoarele sedinte de vacuum sa fie diminuata pana la disparitie.
In continuare se recomanda un tratament de intretinere efectuat o
data la fiecare 2 sau 3 saptamani. Tratamentele pot fi si
dureroase, pentru ca zonele cu celulita sunt foarte sensibile.
Presopunctura Este presiunea care se exercita asupra punctului
reflex.Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de
lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al
acestuia. Presopunctura poate fi practicata de oricine. Cele mai
bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia.
Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de
dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de
energie, se foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie
oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus
miscarii acelor de ceasornic. Miscarea se face superficial, bland,
lent.Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea
dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit
de energie (hipotonie, bradicardie etc.). Se executa cu varful
degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala. Masajul se
face cu durata scurta. Cand se executa corect, rezulta paloarea
tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular.
Portiunea masata poate fi pudrata. Se pot face trei sedinte pe zi
cu durata de 10 minute fiecare.Cura de masaj in cazul unei
afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se
reia. Punctele de presopunctura sunt puncte asupra carora se aplica
o presiune, timp de 15-30 de secunde, cu degetele sau cu un
instrument cu cap proeminent pentru a obtine beneficii pentru
sanatate. Actiunea presopuncturii nu a fost inca dovedita si este
considerata o forma de medicina alternativa, dar care nu este
aprobata de FDA (Food and Drug Administration). Presopunctura sau
acupresura isi are originea in medicina chineza antica, inca din
anul 2000 i.Hr., conform Scolii Medicale de la Harvard.
Pe suprafata intregului organism uman exista o multitudine de
puncte de presiune, fiind cunoscute complet doar de specialistii in
presopunctura. Exista cateva zone principale, care odata stimulate
asigura ameliorare rapida a unor simptome frecvent intalnite (cap,
maini si picioare)17